2014 Poezii

BoalaDoctore, simt ceva mortalAici n regiunea fiinei mele,M dor toate organele,Ziua m doare soarele,Iar noaptea luna i stelele.

Mi s-a pus un junghi n norul de pe cerPe care pn atunci nici nu-l observasemi m trezesc n fiecare dimineaCu o senzaie de iarn.

Degeaba am luat tot felul de medicamente,Am urt i am iubit, am nvat s citesci chiar am citit nite cri,Am vorbit cu oamenii i m-am gndit,Am fost bun i am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctorei-am cheltuit pe ele o groaz de ani.

Cred c m-am mbolnvit de moarte ntr-o ziCnd m-am nscut.

IdilaIa vezi toanta de Marie,Ce gatita! cum si-a datPe obraz cu rumenieSi pe cap cu alifie:Sa se mire toti in sat.Ia te uita si Ilie,Ce flacau bun de petit!Cu itari noi de dimieSi cu flori la palarie,Si cu cisme s-a-nnoit.- Fa Marie, nu dai laba?- Nu ti-o dau, macar sa mori!- Fa, te rog! - Ma rogi degeaba...- Apoi dac-asa ti-e treaba,Te iau altfel, si... ori, ori.- Ma! se vede nu ti-e bine...Fii de treaba nu fii prost:Intri-n iad, sarac de tine!Ai uitat, nu ti-e rusineCa acum suntem in post!- Daca-i post, de ce la NicaOchii toata ziua-ti casti?- Meri te plimba! Ce-i adica.Numai ochii? Tu... n-ai frica!Tu asteapta pan-la Pasti...Si-a plecat patruns Ilie...Ce mandrete de flacau!Cu itari noi de dimieSi cu flori la palarie.Si il strange-o cisma rau

Declaratii de dragoste

Poezie populara

Mi bdi, floare dulce,Unde te-a gsi te-a smulgei-acas la noi te-a duce,i te-a rsdi-n grdin,i te-a secera cu mil;i te-a face stog n prag,i te-a mblti cu drag;i te-a mcina mruntLa morica de argint;i te-a cernePrin sprncene,i te-a frmnta-n inelei te-a da inimii meleS se stmpere de jele...Stelue n genele ei

Ningea pe Colentina i erau stelue n genele ei.Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitrui erau stelue, stelue, stelue n genele ei.

Ningea, ningea, ningea peste Colentinademult, demult...da, dragii moului, erau...erau stelue n genele ei.

Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITBningea pe mustaa mea i pe gagica n rou de alturitramvaiele aveau tergtoare de parbriz i erau... hai, toi n cor:erau stelue n genele ei.

Eram student, era studenteram eminent, era iminenti erau stelue n genele ei.Aerul era rece, tramvaiele recimaxi-taxiurile abia nfiinatemergeau toate pe patru roatei erau stelue n genele ei.

Ningea uurel, cu fulgi catifelai peste fabrica Stelapeste blocul lui Ghiu, peste pomii nzpezii...Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonoraa c nu mai tiu ce spunea.

Zepeline peste piaa Bucur-Obor

Zepeline lungi planau peste piaa Bucur-Oborerau ochii ti lungi, vzui prin retrovizor.Cine mai vzuse glisnd uriae, atta de-aproapezepeline cu gene, cu cearcne, cu fard albstrui peste pleoape?Cetenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C.E.C.-ului,magazinului de confecii pentru brbai, femei & copiiindicatoarele de circulaie se muiaser de plcereigncile cu gum de mestecat cu poze de Alfa-Romeoi suciser vertebrele cervicale n susiar ochii ti intrau n nori, sclipeau n soare, ndreptndu-se mereuspre apus...

De-abia plecaseiDe-abia plecasei. Te-am rugat s pleci.Te urmream de-a lungul molatecii poteci,Pn-ai pierit, la capt, prin trifoi.Nu te-ai uitat o dat napoi!i-as fi fcut un semn, dup plecare,Dar ce-i un semn din umbr-n deprtare?Voiam s pleci, voiam i s rmi.Ai ascultat de gndul ce-l dinti.Nu te oprise gndul fr glas.De ce-ai plecat? De ce-ai fi mai rmas?

Doamne, daca-mi esti prieten De Spiridon PopescuDoamne, daca-mi esti prieten,Cum te lauzi la toti sfintii,Da-i in scris porunca mortiiSa-mi ia calul, nu parintii.

Doamne, daca-mi esti prieten,N-asculta de toti zurliii,Da-i in scris porunca mortiiSa-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, daca-mi esti prieten,Nu-mi mai otravi ursita,Da-i in scris porunca mortiiSa-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, daca-mi esti prieten,Cum sustii in gura mare,Moaie-ti tocul in cernealaSi-nainte de culcare

Da-i in scris porunca mortii,Cand si-o ascuti pumnalul,Sa-l infiga-n mine, Doamne,Si sa lase-n viata calul.

Poetul ca si soldatulnu are viata personala.Viata lui personala este prafsi pulbere.

El ridica n clestii circonvolutiunilor luisentimentele furniciisi le apropie, le apropie de ochipna cnd le face una cu propriul sau ochi.

El si pune urechia pe burta cinelui flamndsi i miroase cu nasul lui botul ntredeschispna cnd nasul lui si botul cineluisunt totuna.

Pe caldurile groazniceel si face vnt cu aripile pasarilorpe care tot el le sperie ca sa le faca sa zboare

Sa nu-l credeti pe poet cnd plngeNiciodata lacrima lui nu e lacrima luiEl a stors lucrurile de lacrimiEl plnge cu lacrima lucrurilor.

Poetul e ca si timpulMai repede sau mai ncetmai mincinos sau mai adevarat

Feritii-va sa-i spuneti ceva poetuluiMai ales feriti-va sa-i spuneti un lucru adevaratDar si mai si, feriti-va sa-i spuneti un lucru simtitImediat el o sa spuna ca el l-a zis,si o sa-l spuna ntr-asa fel nct si voio sa ziceti ca ntr-adevarel l-a zis

Dar mai ales va conjur,nu puneti mna pe poet!Nu,nu puneti niciodata mna pe poet!