Liviu

CIULEANDRA, CATASTROFA

=i alte nuvele

REBREANU

2

CUPRINS

Not[ asupra edi\iei ......................................................................3Tabel cronologic ..........................................................................4

CIULEANDRA............................................................................. 21GLASUL INIMII ........................................................................ 154OFILIRE................................................................................... 160CÂNTECUL IUBIRII .................................................................. 167R{FUIALA ............................................................................... 174PRO+TII .................................................................................. 189CULCU+UL .............................................................................. 198GOLANII ................................................................................. 214DINTELE ................................................................................. 230OCROTITORUL ....................................................................... 249NEVASTA ................................................................................. 273I|IC +TRUL, DEZERTOR... .................................................... 281CATASTROFA........................................................................... 301

Referin\e critice ....................................................................... 341

3

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele incluse ]n cartea de fa\[ au fost reproduse dup[cele trei volume de opere rebreniene din colec\ia “Bibliotecapentru to\i”, edi\ie ]ngrijit[ de Niculae Gheran, Editura pen-tru Literatur[, Bucure=ti, 1965, =i dup[ volumul "Golanii"(Editura Albatros, Bucure=ti, 1994).

Coperta: Isai Cârmu

ISBN 9975-904-14-9 © «LITERA», 2002

CUPRINS

4

TABEL CRONOLOGIC1

(de Niculae GHERAN)

1885 27 nov. }n satul Târli=iua (din fostul comitat Solnoc-Dobâca —azi jude\ul Bistri\a-N[s[ud), se na=te Liviu Rebreanu, primuldin cei 14 copii ce vor veni pe lume ]n familia ]nv[\[torului VasileRebreanu =i a Ludovic[i (n[scut[ Diuganu). Tat[l (1862—1914)se mai ocup[ cu strângerea de folclor, colaborând la diferitegazete din Ardeal. }n tinere\e, mama (1865—1945) era pasion-at[ de teatru, fiind considerat[ “prim[ diletant[“ pe scena Be-cleanului de ba=tin[. Ambii p[rin\i sunt arhetipurile Herdele-nilor din Ion.

1889 Familia se mut[ ]n comuna Maieru, pe valea Some=ului. “}n Maieruam tr[it cele mai frumoase =i mai fericite zile ale vie\ii mele. Pân[ce, când s[ ]mplinesc zece ani, a trebuit s[ merg la N[s[ud, laliceu.” }n scrierile de sertar, la ]nceput ]n limba maghiar[, =i apoi]n limba român[, multe amintiri din copil[rie aduc pe prim-planoamenii acestor locuri. De=i localizate ]n imaginarul Pripas (iden-tificat de cercet[tori cu Prislopul ]n care L.R. avea s[ locuiasc[

1 Existen\a mai multor tabele cronologoce, care, ]n ultimii ani, au ]nso\itdiverse edit[ri din opera lui L. R. (vezi "Biblioteca pentru to\i" =i colec\ia"Lyceum") ne-a determinat ca, respectând profilul volumului de fa\[, s[ neconcentr[m ]n aceast[ cronologie asupra anilor de ucenicie ai scriitorului =i,]ndeosebi, asupra locului ocupat de nuvelistic[ ]n bibliografia crea\iei lui.Lapidare, celelalte date au mai mult rostul de a fixa cadrul general ]n care seintegreaz[ nuvelistica, exclusiv pe parcursul existen\ei marelui romancier.

CUPRINS

5

mai târziu), unele episoade din Ion vor p[stra cadrul toponimic =ionomastic al Maierului (Cuibul visurilor, cum mai este intitulat]ntr-una din povestirile publicate de scriitor).

1891—1895 Urmeaz[ cursurile =colii primare. “Cele dintâi pl[ceri aleslovei tip[rite =i ale =tiin\ei de carte tot ]n Maieru le-am avut, ]nforma primelor lecturi care m-au pasionat, Pove=tile ardelene=tiale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume.”

1895—1897 Urmeaz[ dou[ clase la Gimnaziul gr[niceresc din N[s[ud.

1897—1899 Transferat la +coala de b[ie\i din Bistri\a (“Polgári fiuiscola”), unde urmeaz[ ]nc[ trei clase.

1898 }ndr[gostit ]n clasa a IV-a de liceu, scrie “]ntâia =i ultima poezie”.

1899 iarna Fascinat de o tân[r[ actri\[ dintr-o trup[ ambulant[ un-gureasc[ (“ingenua trupei, de care m-am ]ndr[gostitnebune=te”), scrie un vodevil dup[ modelul celui v[zut. Maitârziu, aflat ]n Budapesta, va cultiva, f[r[ succes, acela=i gendramatic.

1900—1903 Urmeaz[ +coala real[ superioar[ de honvezi din +opron(Ödenburg, ]n nord-vestul Ungariei, lâng[ grani\a cu Austria).

1901 iun. La sfâr=itul anului I, ob\ine calificativul “eminent”. Ca =i laBistri\a, manifest[ o ]nclina\ie deosebit[ pentru studiul limbilorstr[ine.— La Bra=ov, apare povestea Armeanul negu\[tor =i fiul s[uGherghel, folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (]ntr-o colec\iepentru copii).

1902 Dup[ abateri de la regulamentul =colii, este retrogradat din func\iade chestor. La sfâr=itul anului II, prime=te doar “distinc\ia sim-pl[“.

1903 }n anul III pierde =i “distinc\ia simpl[“, din pricina mediei sc[zutela “purtare”.

1903—1906 Urmeaz[ Academia militar[ “Ludoviceum” din Budap-

6

esta (de=i se sim\ea atras de medicin[, ale c[rei cursuri presu-puneau cheltuieli inacceptabile). Din nou, ]n primul an prime=tedistinc\ia de “eminent”).

1906 1 sept. Sublocotenent, repartizat la regimentul 2 honvezi regalidin Gyula, ]n sud-estul Ungariei. (Aici, pe lâng[ ]ndeletniciri ca-zone, are numeroase preocup[ri literare: lecturi, conspecte,proiecte dramaturgice.)

1907 Conspecteaz[ numeroase opere din literatura universal[, speci-ficând, uneori, data lecturilor (25 apr., 2, 3, 7, 8 =i 16 mai, 1, 2iul.) }ntre scriitorii excerpta\i, clasici francezi, ru=i, germani, ital-ieni, englezi, unguri. Li se adaug[ câteva proiecte de literatur[dramatic[: Vetélytársak — Örveny (Rivalii — Vâltoarea);[Valkó föhadnagy — Locotenentul Valkó]; Gigi (Ghighi),ultimul cu personaje inspirate din via\a “intelighen\ei”n[s[udene.5 nov. Datare pe o proz[ inspirat[ din mediul cazon (“fragmentde roman”), reluare a unui conflict literar abordat anterior (Lo-cotenentul Valkó).14—15 dec. }ncepe suita de amintiri din copil[rie (portrete dinMaieru), scrise la ]nceput ]n maghiar[, reluate, mai târziu, ]nromâne=te, proze nepublicate.— }ncepe un Journal de lector, cu maxime, cuget[ri, conspectedin literatura universal[ (Shakespeare, O.Wilde, Schiller, Tols-toi, Hugo, Jokai =.a.), din crea\ia româneasc[ (Anton Pann), pre-cum =i cu ]nsemn[ri de cultur[ general[ (]n limbile german[,maghiar[, francez[ =i român[ — limbi ]n care citea =i scria curent).20 dec.—6 febr. 1908. La Budapesta =i Gyula scrie =i transcriecinci povestiri, ]n limba maghiar[, din ciclul Szamárlétra (Scaram[garilor), satire cu caracter anticazon (volum nepublicat).

1908 ian. Sub presiunea unor ]ncurc[turi b[ne=ti, este for\at s[ demisio-neze din armat[; ]n prealabil, scriind ]n “arest la domiciliu”, sehot[r[=te s[ se dedice literaturii (Journal-ul surprinde acest mo-

7

ment).18 febr. Revine ]n Prislop — spre disperarea p[rin\ilor, care ]l=tiuser[ domn. (“Aici am luat contact cu \[ranul român, aici l-amcunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferin\ele =ivisurile lui — lucruri care aveau s[ treac[ mai târziu ]n literaturamea...”)— Reia vechi proiecte (piese de teatru), precum Ghighi, =iadaug[ altele inspirate din via\a \[r[neasc[: Traiul, Osânda =.a.Cite=te multe c[r\i române=ti, urm[rind ]ndeosebi ]mbog[\ireavocabularului, =lefuirea limbii literaremart. }ncepe un caiet de Schi\e, ]ntre care unele anticipeaz[eroi =i episoade din proza matur[. Multe subiecte vor fi dez-voltate, la ]nceput, ]n cadrul nuvelisticii. (Dat[rile ating limita 28apr. 1909).— Se angajeaz[ ajutor de notar ]n M[gura Ilvei, apoi ]n Nimigea.2 sept. Din Bucure=ti prime=te vestea c[ piesa Osânda “va fipus[ ]n citire” (]n cele din urm[ va fi respins[).15 sept. Scrie povestirea Codrea [Glasul inimii]. }n aceea=itoamn[, termin[ =i povestirea Domnul Ionic[, reluare a uneiproze mai vechi, din ciclul Szamárlétra [Scara m[garilor].Cu aceste pagini se va adresa mai multor reviste literare de“peste mun\i” (trimi\ând scrisori lui G. Ibr[ileanu la Via\aromâneasc[ din Ia=i, lui Mihail Dragomirescu la Convorbiricritice din Bucure=ti), precum =i din Transilvania (corespondândcu O. T[sl[uanu de la Luceaf[rul din Sibiu).

1909 1 oct. La Blaj, ]n Revista politic[ =i literar[ apare povestireaTalerii (ultima tip[rit[ ]n Ardeal, ]nainte ca L.R. s[ se stabileasc[]n capitala \[rii).15 oct. Termin[ nuvela Ofilire, sub impulsul unor lecturi sado-veniene.1 nov. Debut ]n presa româneasc[: la Sibiu, ]n revista Luceaf[rul,

8

condus[ de O. Goga =i O. T[sl[uanu, apare povestirea Codrea[Glasul inimii]. }n aceea=i revist[, L.R. va mai publica nuveleleOfilire (15 dec. 1908), R[fuiala (28 ian. 1909) =i Nevasta (16iun. 1911).3 nov. }ncepe un nou jurnal de lector (Spicuiri), aplecându-se ]nmod deosebit asupra paginilor de critic[ =i istorie literar[ dinVia\a româneasc[, apar\inând, mai ales, lui G. Ibr[ileanu.dec. Revine asupra amintirilor din copil[rie, scrise la Gyula, dedata aceasta sub influen\a lui Creang[.

1909 24 ian.—21 febr. }ncearc[ s[ traduc[ romanul R[zboi =i pacede Tolstoi (dup[ o versiune german[).}nceputul anului. Func\ionar la prim[ria din V[rarea.18 apr. }n traducerea lui, revista |ara noastr[ public[ poemulMoartea =oimului de M. Gorki.28 apr. Scrisoare din Prislop c[tre Mihail Dragomirescu, pro-punându-i, spre publicare, o povestire.20 mai Scrie nuvela Mâna (prima variant[ a nuvelei Ocroti-torul), sub influen\a lecturilor din Cehov.toamna Situa\ie material[ precar[. Are convingerea c[ nust[pâne=te cum se cuvine limba literar[ româneasc[ (“a trebuits[-mi dau seama c[, dac[ vreau s[ realizez ceva, trebuie s[ nim-icesc ]n prealabil, ]n sufletul meu =i ]n mintea mea, tot ce mi-au]mprumutat atâ\ia ani de mediu str[in, tocmai la vârsta cea maiaccesibil[ tuturor influen\elor, =i c[ aceasta nu se poate ]mplinicu adev[rat decât acolo unde voi respira o atmosfer[ româneasc[,absolut pur[ =i ferit[ de miasmele de pân[ ieri, adic[ ]n |ar[ =imai ales ]n Bucure=ti”).12—14 oct. “}ntâiul meu contact cu litera\ii români s-a efectuatcu prilejul unui congres al Astrei la Sibiu, unde am fost trimis cagazetar român. Profitând de aceast[ unic[ ocazie, am =i trecutdincoace, la Bucure=ti.”

9

15 oct. }n capitala \[rii. ”Am sosit cu 300 de lei ]n buzunar... +iaici... aici... aici ]ncepe un capitol ]ntunecat al vie\ii mele, o epoc[grea, de lupt[ dârz[ cu mizeria =i pasiunea de scriitor. [...] Amvenit ]n contact cu to\i corifeii literaturii de atunci. Gârleanu maiales era marele prozator al epocii. }n vremea aceea, am ]ncercatacest gen nou de nuvele, care nu prea era ]n\eles de ginga=iipovestitori din jurul meu. Pân[ atunci, nuvela era un fel deanecdot[, scris[ viu, curg[tor, cu ]nflorituri de stil, dar f[r[ nici opreocupare a fondului sau a conflictului psihologic.”16 oct. Prima datare pe o proz[ original[, dup[ sosirea ]nBucure=ti: Volbura dragostei [Cântecul iubirii].19 oct. Particip[ pentru prima oar[, la o =edin\[ a cenacluluiliterar condus de Mihail Dragomirescu, din care mai f[ceau parteI. Minulescu, E. Gârleanu, Cincinat Pavelescu, D. Nanu, CorneliuMoldovanu, N. Davidescu, Al. Stamatiad, M. S[ulescu, M. Sorbul=.a. Duce cu el o nuvel[, pe care ]ns[ nu apuc[ s[ o citeasc[.20 oct. Scrisoare de la Mihail Dragomirescu.”Iart[-m[ c[ asear[am uitat de nuvela dumitale. E drept c[, chiar de nu a= fi uitat, n-a= fi vrut s[ te expun la un nesucces, ne=tiind calit[\ile ei de mai]nainte. Ast[zi ]ns[ am citit-o =i, te felicit, e foarte interesant[povestea =i cu ]nsemnate calit[\i literare. Vrei s-o public ]n Con-vorbiri critice?”25 oct. Debut ]n capitala \[rii: ]n revista Convorbiri critice, aparenuvela Volbura dragostei [Cântecul iubirii]. Ea deschide =irulunei ]nsemnate colabor[ri: Pro=tii, Culcu=ul, Golanii, Dintele(1910).6 =i 11 nov. Scrisori de ]ncurajare de la Mihail Dragomirescu. Seintereseaz[ ]ndeaproape de ce scrie, ]l invit[ acas[ =i se ofer[ s[-l ajute s[ dobândeac[ o slujb[ la un ziar.— Angajat la Ordinea (redactor-=ef +t. Antim; ]n R[scoala:Antimiu).

10

1910 ian. Secretar de redac\ie la Falanga literar[ =i artistic[, con-dus[ de Mihail Dragomirescu, func\ie ce o va de\ine =i la Con-vorbiri critice (“func\ii mai mult onorifice”).ian. Pe baza conven\iei cu Austro-Ungaria, guvernul budapestancere autorit[\ilor române=ti extr[darea gazetarului.15 febr. Mandat de arestare; L.R. este depus la V[c[re=ti.mai }ntr-un Memoriu adresat autorit[\ilor române=ti, tân[rulscriitor men\ioneaz[ c[ adev[rata pricin[ a cererii de extr[dareconst[ ]n activitatea sa publicistic[ pe care, anterior, o desf[=urase]n slujba “românilor de peste mun\i”.4 mai ora 12 noaptea }n ]nchisoarea V[c[re=ti, termin[ nuvelaCulcu=ul.25 mai Publicând ]n Convorbiri critice nuvela Culcu=ul, MihailDragomirescu \ine s[ o prefa\eze astfel: “De=i nu admitemcrudit[\ile de termeni pe care autorul e nevoit s[ le pun[ ]n guraeroilor s[i, totu=i, public[m aceast[ novel[, =i ]nc[ la acest loc deonoare, fiindc[ pe lâng[ o adâncime de concep\ie pu\in comun[,e remarcabil[ prin pitorescul lumii zugr[vite, prin spiritul deobserva\ie, prin energia decep\iei =i mai cu seam[ prin original-itatea limbii.”6 iul. Dup[ o lung[ deten\ie la ]nchisoarea V[c[re=ti, este]ntemni\at la Gyula. Aici scrie Golanii =i ]ncepe s[ traduc[ volu-mul de povestiri Lelki kalandok (Aventuri spirituale, Budap-esta, 1908), al scriitorului maghiar Szini Gyula. Autorul ]i eraprieten =i — dup[ m[rturisiri datând din acele zile (epistola luiL.R. c[tre M. Dragomirescu, la 7 aug. 1910) — ]mpreun[ ar fiscris mai multe lucr[ri (“pe când eram la Pesta”). Câteva titluridin volum, ]ndeosebi din ciclul Biedermeier kepek (TablouriBiedermeier) vor fi publicate, peste ani, la Bucure=ti, ]n paginileUniversului literar (1913) =i ]n Almanahul “Adev[rul” (1914).11 aug. Proiect sumar al romanului Zestrea, datat ]n ]nchisoareadin Gyula.

11

16 aug. Eliberat din ]nchisoare, Curtea tribunalului de Apel socoa-te delictul isp[=it dup[ cele =ase luni de temni\[.— Popas scurt la Prislop.15 sept.— ian. 1911 }mpreun[ cu Mihail Sorbul, scoate revistaScena (10 numere).

1911 apr. Numit secretar al Teatrului Na\ional din Craiova, devine uncolaborator de baz[ al lui Emil Gârleanu, la acea dat[ directorulinstitu\iei. Pân[ ]n 1912, va avea ]ndeletniciri diverse: de la]ntocmirea repertoriului la reclama publicitar[; de la traducereaunor piese (Ho\ii de Schiller =i Ofi\erul de Franz Molnar) lapreg[tirea revistei Teatrul (bilunar[) etc.iul. La Craiova sose=te =i +tefana (Fanny) R[dulescu (viitoareaso\ie a scriitorului); ca artist[, va debuta pe scena teatrului dinlocalitate, ]n piesa Rapsozii, de Victor Eftimiu (9 oct. 1911).sept. La Ia=i, ]n revista Via\a româneasc[, apare nuvela Filiba=[Ocrotitorul]; o versiune anterioar[ (Mâna) fusese terminat[,la 20 mai 1911, ]n Bucure=ti.11 nov. La Or[=tie, revista Cosânzeana deschide =irulcolabor[rilor cu L.R. (majoritatea retip[riri deghizate). Pentru]nceput Pro=tii (la un an dup[ tip[rirea ]n Convorbiri critice),urmat[ de noi reedit[ri, ]n 1912—1913. Inedite: Idil[ de la\ar[ (1912), schi\[ neglijat[ la alc[tuirea volumelor, =i Armean-ul, Armeanca =i clubul (1913), pe care o va prelua ]n volumulcu titlul... Idil[ de la \ar[ (f[r[ s[ fie totuna cu lucrarea amintit[mai sus.)

1912 }n Almanahul Societ[\ii Scriitorilor Români pe anul 1912,apare poemul ]n proz[ M[rturisire (amintit de Fanny Rebre-anu, ]n volumul Cu so\ul meu, ca discret[ cerere ]n c[s[torie);proza este o prelucrare a unui text maghiar, Strófac (Strofe),apar\inând prietenului s[u Szini Gyula.15 ian. Presat de acute nevoi materiale, ]ncepe s[ publice ]nrevista craiovean[ Ramuri, condus[ de C. +aban-F[ge\el,]ncredin\ându-i proze minore; pentru ]nceput, Ordonan\a d-

12

lui colonel (Din ]nsemn[rile unui sublocotenent), traducerea unei mai vechi lucr[ri din ciclul Szamárlétra (Scaram[garilor): Az ezredes legénye (Ordonan\a colonelului).}n acela=i an, vor mai ap[rea M[rturisire (reeditare) =i Cine-ma.19 ian./2 febr. Se c[s[tore=te cu Fanny R[dulescu.11 mart. Scrisoare c[tre C. +aban-F[ge\el, elocvent[ pentru stareatinerilor c[s[tori\i: “Neavând la cine apela la Craiova, sunt nevoits[ m[ dedau la cer=etorie =i cum n-am la altcineva aici afar[ detine, sunt nevoit s[ m[ cer=etoresc la tine, cu toate c[ mi-e nes-pus de penibil”.20 apr. Cu schi\a Str[nutarea, revista Flac[ra, condus[ de C.Banu, deschide =irul colabor[rilor cu L.R.; ]n paginile primei serii,vor mai ap[rea: Vr[jma=ii, Baroneasa =i Dumnezeu (toate ]n1912); ]n a doua serie a revistei, L.R. public[ Omul mic =ioamenii mari (1921); La urma urmelor (1922). Majoritateatitlurilor vor fi incluse ]n volume.1 mai. ”Dezangajarea” so\iei de la Teatrul Na\ional din Craiova(cf. Registrul de procese-verbale, 25 apr. 1912) ]l determin[s[ p[r[seasc[ localitatea, stabilindu-se la Bucure=ti. (Artista va fiangajat[ la Teatrul Na\ional, la interven\ia lui I. Al. Br[tescu-Voine=ti.) }n Capital[ va avea colabor[ri sporadice la ziare =ireviste, fiind cople=it de greut[\i materiale. Cei din Prislop ]i cerajutoare cu disperare (“acas[ suntem 9 oameni”), de=i]nv[\[torul Vasile Rebreanu mai lucreaz[ “ca cancelist” la avoca-tul Tudor Moisil.vara Debut editorial : la Or[=tie, apare volumul de nuvele Fr[-mânt[ri, la “Libr[ria na\ional[“, condus[ de Sebastian Borne-misa. }n sumar, produc\ii literare tip[rite ]n revistele Luceaf[rul=i Convorbiri critice: Dintele, Lacrima [Glasul inimii],Culcu=ul, Ofilire, R[fuiala, Nevasta, Golanii, Cântec de dra-goste [Cântecul iubirii], Pro=tii, Filiba= [Ocrotitorul].nov.—dec. Devine colaborator permanent al revistei Rampa (luni

13

de vârf.)

1913 }n timp ce desf[=oar[ o sus\inut[ activitate de cronicar teatral,lucreaz[ la romanul Zestrea, “]naintând dificil ]n ac\iune” (nu s-a p[strat nimic din aceast[ pretins[ variant[).iul. Dup[ intrarea României ]n cel de-al doilea r[zboi balcanic(10 iul.), se angajeaz[ ca reporter la Adev[rul (la sfâr=itulr[zboiului va fi concediat).25 aug. Cu schi\a Taclalele (retip[rirea schi\ei Vr[jma=ii), re-vista Universul literar deschide =irul colabor[rilor cu L. R. Maimult decât ]n paginile altor publica\ii, aici vor fi retip[rite, deregul[ cu titlul schimbat, vechi schi\e =i nuvele, originale =i “pre-lucrate”. Bibliografia scrierilor ]nregistreaz[ astfel de colabor[ri]n 1913, 1914, 1915. Câteva inedite: Sentinela (1913);R[zboiul. }nsemn[rile unui sublocotenent; O scen[ (ambele]n 1914); }ntâiul gropar (1926); submediocre, vor fi “uitate”]n paginile publica\iei.7 dec. Proiect: R[scoala, dram[ ]n patru acte.

1914 29 iun. }ntre titlurile de pân[ acum, un nume nou: “Ion. Ro-man. L. Rebreanu” (nota\ie datat[ pe verso-ul unei file oare-care; cf. Arh. L. R., II, ms. 1). Vor mai trece ani pân[ când Zestreauceniciei literare va ap[rea cu noul titlu ]n libr[rii.31 iul. La Bucure=ti apare cotidianul Ziua sub conducerealui I. Slavici. Aici L.R. va publica, folosindu-se de pseudonime,cronici dramatice.17 sept. Datare pe piesa Jidanul (trei acte), cu tematic[ antina\io-nalist[.21—28 sept. }n Universul literar apare studiul Revolu\ia luiHoria, Clo=ca =i Cri=an.oct.—nov. Redactor la Scena.

1915 Scrie povestirea istoric[ Horia, Clo=ca =i Cri=an.26 aug. Termin[ nuvela Hora mor\ii.

14

1916 apr. La Bucure=ti apare volumul Golanii (Nuvele =i schi\e), cu oprefa\[ semnat[ de Mihail Dragomirescu, ]n editura H. Stein-berg. Volumul reia majoritatea pieselor incluse ]n Fr[mânt[ri(1912), ad[ugând trei inedite. Sumarul: Golanii; Cuceritorul;Ocrotitorul; Pro=tii [inedit[]; Dintele; Cer=etorul [inedit[];Culcu=ul; Nevasta; Str[nutarea; Pozna [inedit[].9 mai—24 iul. Scrie =i transcrie comedia Cadrilul.— }n nr. 13 din “Biblioteca C[minul” (Bucure=ti, H. Steinberg)apare voluma=ul M[rturisire (Nuvele =i schi\e). }n sumar:M[rturisire [inedit[]; R[fuiala; Vr[jma=ii; Lacrima [Gla-sul inimii]; Armeanul [Idil[ de la \ar[]; Talerii [inedit[];Cântec de dragoste [Cântecul iubirii]; Cearta [inedit[].27 aug. România declar[ r[zboi Austro-Ungariei. Fostul ofi\er seofer[ voluntar ]n armata român[, dar nu i se aprob[ cererea. }naceea=i zi, reia Zestrea.5 nov. Termin[ nuvela Catastrofa.6 dec. Armatele germane ocup[ Bucure=tiul. ”Fugarul” se afl[]ntr-o situa\ie dificil[. }nchis ]n cas[, continu[ s[ scrie la Ion.

1917 12—13 mai Fratele s[u Emil, ofi\er ]n armata austro-ungar[,este acuzat de crim[ de dezertare =i spionaj, fiind condamnat lamoarte (ecouri ]n lumea romanului P[durea spânzura\ilor).14 aug. Termin[ prima versiune a romanului Ion.27 sept. La Bucure=ti, apare cotidianul Scena, ]n care L.R. vapublica articole de teatru.

1918 23 ian. }n Bucure=tiul ocupat de trupele germane, ziarul Lumi-na, condus de C. Stere, public[ schi\a Bibi (manuscrisul estedatat 19 aug. 1915 =i poart[ dedica\ia “Pentru Puia, când va fimare”). Tot aici, ]n lunile febr. =i mart. vor mai ap[rea: Norocul;Soacra Sfântului Petru.prim[vara Arestat =i anchetat de autorit[\ile de ocupa\ie,izbute=te ]n cele din urm[ s[ fug[.

15

mai Ajutat de sociali=ti, trece ]n Moldova, locuind o vreme la Ia=i.1 aug. Plan detaliat al romanului +arpele, pornind de la dramapoe\ilor +t. O. Iosif =i D. Anghel, ambii ]ndr[gosti\i de NataliaNegru.toamna Proiecteaz[ un volum de nuvele, anticipând, prin at-mosfer[, problematica romanului P[durea Spânzura\ilor.nov. Revine ]n Bucure=ti.18 dec. }ncepe povestirea Calvarul (pe care o va termina ]nmart. 1919).

1919 20 febr. }ncepe o prim[ redactare a romanului P[dureaspânzura\ilor.5 apr. }n magazinul ilustrat lunar Lectura pentru to\i aparenuvela Catastrofa.3 mai Cu schi\a Pozna L.R. ]ncepe =irul colabor[rilor ]n revistaSbur[torul, condus[ de E. Lovinescu. }n paginile publica\iei, vormai ap[rea, ]n acela=i an: A murit o femeie; Cântecul lebedei;Divor\ul; un fragment din Calvarul, iar ]n 1920, I\ic +trul,dezertor; Ghinionul.— La “Universala-Alcalay” apare volumul Calvarul, confesiuneliteraturizat[ despre propriile avataruri din timpul primuluir[zboi mondial (singura edi\ie antum[).vara C[l[torie cu so\ia ]n Transilvania, documentându-se ]nde-aproape ]n leg[tur[ cu sfâr=itul tragic al lui Emil. Re]ntors laBucure=ti, ]ncearc[ s[ scrie la P[durea spânzura\ilor, f[r[ s[izbuteasc[.nov. }ncepe s[ transcrie romanul Ion.29 dec. Premiera comediei Cadrilul.— Un nou volum de nuvele (edite =i inedite) : R[fuiala, ap[rutla “Universala-Alcalay”. }n sumar: Bibi. Poveste de copii micipentru oameni mari [inedit[]; Cântecul iubirii; Norocul;Talerii; Cearta; Glasul inimii; Soacra Sfântului Petru; Idil[de la \ar[; Ofilire; Barba (imita\ie); |[ranul =i coasa

16

(imita\ie); R[fuiala. (Cele dou[ imita\ii se public[ pentru primaoar[ ]n volum.)

1920 20 nov. Apare romanul Ion, prima capodoper[ din monumenta-la crea\ie rebrenian[ (]n timpul vie\ii scriitorului, va fi retip[rit]n 1921, 1923, 1925, 1927, 1930, 1939, 1941, 1943).— Academia Român[ va acorda scriitorului marele premiuN[sturel.

1921 }n editura “Via\a Româneasc[“ apare volumul Catastrofa (Treinuvele). }n sumar: I\ic +trul, dezertor [inedit[]; Hora mor\ii;Catastrofa [inedit[].— Public[ cronici dramatice ]n Via\a româneasc[.— }n nr. 1— 3 din “Biblioteca universal[“ a editurii Alcalay =iCalafeteanu, apare Norocul (Schi\e =i nuvele). }n sumar: No-rocul; Str[nutarea; I\ic +trul, dezertor; Cuceritorul; Bibi.Poveste de copii mici pentru oameni mari; Cer=etorul; Soac-ra Sfântului Petru.— }n colec\ia “Scriitorii români contemporani. Pagini alese”,tip[rit[ de “Casa +coalelor”, apare volumul Nuvele =i schi\e. }nsumar: Pro=tii; Dintele; Ocrotitorul; Nevasta; Catastrofa;volumul se deschide cu prezentarea unor date biografice.— }ncepe prima versiune integral[ a romanului P[dureaspânzura\ilor (pe care o va termina la 27 iun. 1922).

1922 5 iul—17 nov. Transcrierea romanului.iarna Apare P[durea spânzura\ilor. Cartea va primi “Marelepremiu al romanului”. (Va fi reeditat ]n 1922, 1925, 1926, 1928,1929, 1932, 1940.)— }n editura lui H. Steinberg din Bucure=ti apare a II-a edi\iedin Golanii (Nuvele =i schi\e), cu ilustra\ii de Fr. +irato. (Acela=isumar din 1916.)

1923 12 apr. Premiera comediei Plicul.

17

— Ales vicepre=edinte la Societatea Scriitorilor Români.2 iul. }ncepe prima versiune a romanului Adam =i Eva.— }n revista Lamura apare nuvela Cump[na drept[\ii.

1924 15 nov. }mpreun[ cu Al. Dominic, public[ s[pt[mânalul Mi=carealiterar[ (pân[ ]n oct. 1925).— O nou[ reeditare : Trei nuvele, la editura “Cultura Na\ional[“.}n sumar: Catastrofa; I\ic +trul, dezertor; Hora mor\ii.

1925 14 ian. Sfâr=e=te prima versiune a romanului Adam =i Eva.mart. Termin[ =i versiunea pentru tipar.mai Apare romanul Adam =i Eva.— Editura “Cartea Româneasc[“ din Bucure=ti tip[re=te a III-a edi\ie din Golanii. Sumar rev[zut: Pro=tii; Dintele; Bibi[inedit[]; Norocul [inedit[]; Cuceritorul; Nevasta; Cânteculiubirii; Str[nutarea; Vr[jma=ii [inedit[]; Soacra SfântuluiPetru [prelucrare inedit[]; Idil[ de la \ar[ [inedit[]; Ocroti-torul; Culcu=ul; Cer=etorul; Pozna; Golanii.— Este ales pre=edinte al Societ[\ii Scriitorilor Români.

1926 17mart. Premiera piesei Apostolii.sfâr=itul anului Plecând de la proiectul unei nuvele (Nebunul),pl[nuie=te volumul Ciuleandra.

1927 2—10 mart. Scrie prima versiune a romanului pomenit mai sus.9 iul.—8 aug. A doua versiune manuscris[.— Apare Ciuleandra (reedit[ri ]n 1927, 1928, 1934, 1941,1942).— Un nou volum, cvasi-inedit: Cuibul visurilor (Nuvele =i schi\e),editat de “Casa +coalelor”. }n sumar: Cuibul visurilor; Omulmic =i oamenii mari; Cump[na drept[\ii; La urma urme-lor; Cântecul lebedei; Ghinionul; Dumnezeu; Fiara; A mu-rit o femeie [toate inedite, “parabola” Dumnezeu fiind dup[Lev Tolstoi]; R[fuiala; |[ranul =i coasa [imita\ie].

18

— }n colec\ia “Manuscriptum” apare volumul Cântecul lebe-dei, cuprinzând facsimilul manuscriselor Cântecul lebedei =iCuibul visurilor; volumul se deschide cu o scurt[ biografie a luiL. R. =i cu un portret al s[u desenat de pictorul Jean Al. Steriadi.

1928 aug. }ncepe romanul Cr[i=orul.dec. Este numit director al Teatrului Na\ional din Bucure=ti, func\iece o va de\ine vreme de un an.— }n nr. 1150—1150 bis din colec\ia “Biblioteca pentru to\i”,apare volumul Cântecul iubirii (Nuvele =i schi\e), la editura“Universala-Alcalay”. }n sumar Cântecul iubirii; Bibi;Vr[jma=ii; Pozna; Catastrofa.— Editura “Cartea Româneasc[“ din Bucure=ti public[ a IV-aedi\ie din Golanii. (Acela=i sumar din 1925.)

1929 La ]ns[rcinarea primului ministru, lucreaz[ la proiectele deorganizare a Direc\iei Educa\iei Poporului, al c[rei conduc[torva deveni la ]nceputul anului urm[tor.— Apare romanul Cr[i=orul (va fi reeditat ]n 1930, 1940, 1942,1944).— Scriitorului i se confer[ Premiul Na\ional pentru proz[.

1930 19 nov. }n urma unor cumplite dezam[giri ]nregistrate ]n con-ducerea treburilor publice, L.R. demisioneaz[ din conducereaDirec\iei Educa\iei Poporului.— Cump[r[ o cas[ =i o vii=oar[ la Valea Mare (lâng[ Pite=ti),unde vor fi scrise majoritatea c[r\ilor sale de acum ]ncolo.

1931 Scrie =i editeaz[ (25 iulie) volumul Metropole, cu ]nsemn[ri dec[l[torie (Berlin, Roma, Paris).12 aug.—28 sept. Variant[ abandonat[ din R[scoala.

1932 20 febr. Tip[re=te, la Bucure=ti, România literar[ (apare pân[la 6 ian. 1934).— O nou[ reeditare: I\ic +trul, dezertor (Trei nuvele cu 30

19

gravuri ]n lemn de Paul Konrad Honich), la “Cartea Româneasc[“.}n sumar: I\ic +trul, dezertor; Catastrofa; Fapt divers [Horamor\ii].8 mai—11 dec. Scrie versiunea definitiv[ a romanului R[scoala.sfâr=it dec. Apare romanul.

1933 25 dec. }n Cuvântul, o nuvel[ inedit[: Umbre.

1934 22 ian.—30 apr. Scrie versiunea pentru tipar a romanului Jar,ce se va tip[ri pân[ la finele anului (reedit[ri ]n 1939, 1941,1942, 1944).

1935 }n volumul Nuvele inedite, culegere din crea\ia prozatorilorcontemporani, L.R. public[, la Editura “Adev[rul”, povestireaDincolo, reluat[ peste ani ]n Amalgam (1943).

1936 Apare volumul Calea sufletului (Trei povestiri), fragmente dinromanul Adam =i Eva.— }n nr. 14 din colec\ia “Cartea Satului” apare culegerea denuvele Oameni de pe Some=, la Editura Funda\iilor Regale. }nsumar: Dumnezeu; Cer=etorul; Pro=tii; R[fuiala; Nevasta;Pozna; Dintele; Hora mor\ii; Cuibul visurilor.

1937 1 mart.—11 iul. Versiunea abandonat[ a romanului Gorila.18 iul. Reia cartea de la ]nceput.

1938 iun. Apare romanul Gorila.

1939 26 mai Dup[ multe tergivers[ri, este ales membru al AcademieiRomâne, la propunerea lui Mihail Sadoveanu.

1940 mart. Apare romanul Amândoi.

1941 ]nceputul anului. Este numit din nou director al Teatrului Na\ional.— Accept[ numirea de director al cotidianului Via\a (f[r[ oparticipare esen\ial[).

1942 ian. Conferin\e despre cultura româneasc[ la Berlin, München,Stuttgart, Leipzig, Dresda, Görlitz, Breslau, Viena.

20

mart. La Zagreb =i Weimar, c[l[torii prilejuite de constituireasociet[\ii culturale pan-europene. Aici va sus\ine c[ “nu vremnici un fel de politic[, ci numai literatur[“.

1943 Apare volumul Amalgam (articole, studii, conferin\e, cronicidramatice =i o nuvel[: Dincolo).

1944 4 apr. Grav bolnav, se retrage la Valea Mare, f[r[ s[ mai revad[vreodat[ Bucure=tii (un control radiologic semnalase, ]nc[ dinian., “opacitate suspect[ la pl[mânul drept”).7 iul. Din Jurnalul s[u: ”Perspective pu\ine de salvare, dat[fiind vârsta mea, chistul din pl[mânul drept, emfizemul vechi =ibron=ita cronic[“.— }n nr. 9 din colec\ia “Cartea refugiatului ardelean”, apare oculegere de Nuvele (cu chipuri desenate de Aurel Jiquidi), subauspiciile C[minului cultural Avram Iancu al refugia\ilor ardele-ni. }n sumar : Pozna; Nevasta; R[fuiala; Pro=tii.1 sept. }nceteaz[ din via\[ la Valea Mare, ]n vârst[ de 59 de ani.Peste câteva luni va fi deshumat =i re]nhumat la Cimitirul Beludin Bucure=ti.

21

CIULEANDRA

...=i nu =tii c[ tu e=ti tic[los=i mi=el =i s[rac =i orb =i gol.

A p o c a l i p s i s , III—17

I

— Taci!... Taci!... Taci!...O pr[v[lise pe sofa =i, cu genunchiul drept, ]i zdrobea

sânii. Degetele =i le ]nfipsese ]n gâtul ei plin =i alb parc-ar fivrut s[ ]n[bu=e un r[spuns de care se temea. }i sim\ea cor-pul zvârcolindu-se, ]ntocmai ca subt o ]mbr[\i=are fierbinte,=i zvârcolirea ]l ]nfuria mai n[tâng.

— Taci!... Taci!...Repeta acela=i cuvânt, cu acela=i glas horc[it, for[ind pe

nas rar, prelung. Ochii lui umfla\i nu vedeau totu=i nimic, ca=i când s-ar fi coborât peste ei un obositor v[l ro=u...

}ntr-un târziu, o atingere molatec[ ]i cuprinse bra\ele,numai câteva clipe, =i apoi se topi, neputincioas[. El ]=i d[duseama, ca prin vis, c[ trebuie s[ fie mâinile ei, ]ncercând s[se apere. +i atunci, deodat[ =i foarte deslu=it, ]=i auzi pro-pria-i voce, aspr[, strâmb[, gâfâit[, r[bufnind ca dintr-o adân-cime de pivni\[. }i trecu fulger[tor prin gând, “ce glas!” =i]ndat[, parc[ =i-ar fi rec[p[tat brusc vederea, z[ri dou[globuri albe, sticloase, aproape ie=ite din orbite, cu o fin[

CUPRINS

22

re\ea de vini=oare ro=ii ]ncercuind o pat[ rotund[ albastr[-viorie: ochii ei ]nm[rmuri\i ]ntr-o lucire de spaim[ resem-nat[. Privirea ]l ustura ca o mustrare nesuferit[:

— Ta... a...Vruse s[ strige, dar acuma sunetele i se sf[râmau ]n cerul

gurii, hârâitoare =i uscate, iar globurile albe ]n aceea=i vremese m[reau mereu =i se ]mpreunau ]ntr-un disc cenu=iu, careapoi ]ncepea s[ se ]nvârteasc[ ame\itor ]mprejurul petei al-bastre nemi=cate. Un sim\[mânt greu de le=in ]i ]nmuiebra\ele. I se p[rea c[ are s[ se pr[bu=easc[ =i c[uta desperatun sprijin...

Ca trezit dintr-un co=mar, s[ri trei pa=i ]napoi. Degetele]i r[maser[ r[=chirate =i \epene. Se uit[ ]mprejur n[ucit.F[cea sfor\[ri s[ se orienteze. Razele becurilor, g[lbui =i fil-trate, ]l dureau, ca =i când ar fi intrat repede, dup[ un ]ntu-neric mare, ]ntr-o lumin[ orbitoare. Toate lucrurile i se]nf[\i=au cu reliefuri neobi=nuite. Lâng[ sofa, blana de ursalb se zbârlise, iar capul cu ochii mor\i, de sticl[, ]l priveac[scând gura c[tre el, amenin\[tor. }n c[min dou[ buturugemocneau cu fl[c[ri galbene, ce se r[suceau =i se ]ntindeaumânioase ca ni=te limbi de balaur. }ntre cele dou[ ferestredinspre strad[, consola, cu oglinda pân[-n tavan, ]nc[rcat[de pufuri, borcane, sticlu\e =i alte obiecte, din arsenalul de]ntre\inere a frumuse\ii feminine, p[rea o fiin\[ vie ]ncre-menit[ de ru=ine.

Ajunse lâng[ u=a dormitorului, potrivindu-=i man=etele=i mânecile bo\ite, dar uitându-se mereu uluit la sofaua pecare ea z[cea neclintit[, cu capul spre dânsul, ]ncât ]i vedeanumai cre=tetul pu\in aplecat ]n dreapta, pieptul decoltat =irochia mototolit[. Milioane de gânduri ]i plouau ]n minte =ise ciocneau ]n zgomote surde. Când, dup[ un r[stimp, i se

23

mai potoli inima, observ[ c[ singurul zgomot ]n lume ]l f[cearespira\ia lui ostenit[; ]ncolo o t[cere blând[, mole=itoare;chiar focul ]n c[min ardea acum atât de lin, parc-ar fi fost unfoc imaterial. Numai c[ldura era sugrum[toare. Sudorile ]icurgeau pe obraji ca lacrimile. +i totu=i mai r[u ]l sup[rat[cerea ]ncât, ca s-o alunge, rosti:

— Madeleine!C[utase s[ fie dulce =i se ]nsp[imânt[ de glasul care parc[

era al unui str[in du=m[nos. }=i aminti c[ tot astfel ]l miraseacela=i glas adineaori când... +i deodat[ se sim\i cople=it deo ru=ine mare, parc[ s-ar fi pomenit gol ]n mijlocul uneimul\imi batjocoritoare. }=i d[dea seama c[, de=i avea ochiia\inti\i asupra sofalei, sufletul lui nu voia s[ vad[ nimica defric[ s[ nu trebuiasc[ a ]n\elege prea curând.

— Madeleine! murmur[ apoi din nou, cu umilin\[, ca =icând ar fi ]ncercat s[ isp[=easc[ o fapt[ printr-un cuvânt.

Câteva clipe avu simultan toate certitudinile: c[ tr[ie=te=i c[ e moart[, c[ a ucis-o =i c[ n-a ucis-o, c[ nu s-a ]ntâm-plat nimic =i c[ s-a sfâr=it tot... }n acelea=i clipe ]ns[ ]=i maireamintea cum, pe când se n[pustise asupra ei, ]i st[ruise ]ncreieri, ca o porunc[, gândul c[ trebuie s-o omoare =i c[totu=i n-are s[ moar[...

Deodat[, ]ntr-un fior de spaim[, z[ri, drept ]n fa\[, untân[r cu p[rul negru, pu\in vâlvoit, cu figura ras[, fin[, oval[=i r[v[=it[, cu ochii r[t[ci\i, ]mbr[cat ]n frac, dar cu man=eteleie=ite din mâneci, cu plastronul fr[mântat =i o arip[ a guler-ului ridicat[ pân[ la ureche, ca la eroii aristocratici ]n filmeleamericane, dup[ o ]nc[ierare de box cu rivalul burghez...Tres[ri când ]=i recunoscu chipul ]n oglind[.

“Bietul Puiu Faranga!” f[cu dânsul, schi\ând un surâs trist,pe care cel din oglind[ i-l ]ntoarse prompt.

Surâsul ]ns[ ]i ]nghe\[ brusc pe fa\[ ca o masc[. }n

24

oglind[, de pe sofa, cu capul plecat u=or ]ntr-o parte,Madeleine ]l privea cu ochii foarte mari =i albi =i cu o figur[parc[ dispre\uitoare. Buim[cit porni spre ea, dar un zgomot]i retez[ mi=carea. Bra\ul Madeleinei, alb =i rotund, alune-case jos, oprindu-se pe gâtul ursului parc-ar fi vrut s[-l alinte.

Acum Puiu Faranga avu fulger[tor revela\ia realit[\ii.Ochii ei p[reau vii, bra\ul ei se l[sase ]ntr-o mi=care vie — =itocmai acestea ]i spuser[ mai limpede c[ nu mai e nici osperan\[. Spaima c[ a stins o via\[ omeneasc[ i se r[sucea]n suflet ca un pumnal. Nu mai =tia ce s[ fac[, =i ne=tiin\aaceasta ]l umplea de groaz[, iar lini=tea dimprejur ]l sugru-ma. }ntoarse deodat[ spatele cu o sfor\are crunt[, ca =i când=i-ar fi smuls picioarele dintr-o \intuire, =i porni afar[ pe u=adeschis[ a dormitorului. }n =ira spin[rii o mân[ urm[ritoare]l tr[gea ]napoi...

II

Avea pa=ii =ov[itori =i cl[tina\i ca un om beat. Trecu prinodaia de dormit, ]n care ardea un singur bec albastru, ochipânditor, apoi printr-un salona= ]ntunecos, ie=i ]n hall, undeera o lumin[ sup[r[tor de vie, =i se repezi la o u=[ ]nchis[ ]nfa\a c[reia se opri, parc[ i s-ar fi sleit puterile. Pe urm[ totu=ise pomeni ]nl[untru, zvârlit ca de un vânt n[prasnic, bâigu-ind:

— Tat[!... Tat[!...B[trânul Policarp Faranga se ridic[ speriat de dup[ bir-

ou. V[zând pe fiul s[u, ]l apostrof[ pu\in nervos:— Tu es fou?Când auzi glasul tat[lui, Puiu se sim\i mai zdrobit. Groa-

25

za i se risipi =i f[cu loc unei desper[ri ame\itoare. Se ap-ropie de birou =i se pr[bu=i istovit ]n fotoliul larg de piele.B[trânul, ]n picioare, ]l examina ceremonios =i jicnit pentrunecuviin\a lui de-a se fi rostogolit pe scaun ]nainte s[-l fipoftit. Era =i el ]n frac, cu pieptul plin de decora\ii peste carese a=ternea barba-i maiestoas[, argintie =i deosebit de ]ngr-ijit[. }i pl[cea s[ apar[ mereu serios =i m[surat, nu numai ]nlume, dar chiar fa\[ de sine ]nsu=i. }nalt, robust, ]=i purta cei=asezeci =i trei de ani cu o demnitate aproape trufa=[, in-spirând ]n jurul s[u respect spontan... Fiindc[ Puiu t[cea,]=i c[lc[ pe inim[ ]n cele din urm[ =i-l ]ntreb[:

— Mais parle donc, voyons, parle! Qu'est-ce que tu as?Tân[rul ]ntoarse spre dânsul ni=te ochi stin=i, r[t[citori.

Se gândea cum s[-i spun[ ce s-a ]ntâmplat =i nu g[sea cu-vintele potrivite. Izbucni f[r[ =ir:

— Tat[... am f[cut... nu =tiu... a murit Madeleine...Faranga, parc-ar fi primit o s[geat[ ]n inim[, se cutrem-

ur[:— Ce-ai zis?... Madeleine? Tu?... Imposibil!...}ncerc[ s[ citeasc[ adev[rul ]n ochii lui, dar Puiu plecase

iar capul. Un r[stimp b[trânul mai st[tu, fr[mântând ]n minteserii de ]ntreb[ri, sprijinit cu amândou[ mâinile de dungamesei, ]n\epat ca un judec[tor f[r[ experien\[ ]n fa\a unuiacuzat misterios. }n sfâr=it ocoli biroul, veni lâng[ Puiu =i-lapuc[ de um[r:

— Unde este?...Nu termin[ ]ntrebarea =i nici r[spunsul nu-l a=tept[

decât o secund[. Ca =i când mi=carea ]mprejurul biroului i-ar fi schimbat mersul gândurilor, porni ]ndat[ spre ie=ire,l[sând u=a larg deschis[...

Puiu c[zuse ]ntr-o toropeal[ cenu=ie, neclintit, parc[habar n-ar fi avut pentru ce se afl[ aici. Gândurile ]i erau

26

acum un haos ap[s[tor ]n care nimic nu izbutea s[ se ]nche-ge ]ntr-o form[ l[murit[. Pe subt =ivoiul crâmpeielor de gân-duri ]ns[ sufletul lui ]n\elegea clar c[ tat[l s[u s-a dus acolo,s[ vad[ =i s[ se conving[ dac[ e adev[rat c[ Madeleine...Astfel auzi foarte bine pa=ii rari, ap[sa\i ai b[trânului =i sim\ic[ u=a a r[mas deschis[. Pe urm[ deosebi glasul tantei Ma-tilda, cu respira\ia grea =i gr[bit[ de urcarea sc[rii, scuzân-du-se c[ a ]ntârziat nu din vina ei, ci a =oferului care tocmaicând s[ plece a g[sit ceva de reparat la automobil... }n sufl-etul lui Puiu r[s[ri pe loc confirmarea: da, numai ea e vino-vat[ c[ci, dac[ ea venea la timp, nu s-ar fi ]ntâmplat nimi-ca... B[trânul r[spunse ceva Matildei. Puiu nu prinse ]n\elesulcuvintelor, dar auzi ]ndat[ pe tante Matilda scâncindu-se,cu ]ntreb[ri scurte, insistente, alergând dup[ Faranga. Gla-surile =i pa=ii lor se pierdur[ pe coridor subt cutropirea unuiplâns ascu\it, prelung =i sâcâitor, al jupânesei care, desigur,]ntorcându-se ]n budoar, a aflat pe st[pân[-sa rece =i a venits[ dea alarma. Urm[ o t[cere =i apoi ni=te fâ=âituri de pa=isfio=i. Puiu sim\ea c[ trebuie s[ fie feciorul care arde decuriozitate. Peste câteva momente ]l auzi, ]n u=[, zicândcandid:

— M-a\i sunat d-voastr[, cona=ule?}i f[cu semn cu mâna s[ plece. Feciorul ]nchise u=a f[r[

zgomot, ca la o camer[ de bolnav.Pe urm[ t[cerea se ]n\eleni grea, ]n[bu=itoare. Biroul vast

se ]mp[ienjenea ]ntr-un somn afund. Puiu, ]ncremenit, nicinu mai cuteza s[ ]ncerce vreo mi=care. Doar gândul c[b[trânul nu se mai ]ntoarce ]l ustura din ce ]n ce mai dure-ros. De la dânsul a=tepta acuma mântuirea. El ]nsu=i nu sesim\ea capabil nici m[car s[ cugete. De altfel, totdeauna, =imai ales ]n ceasurile grele, b[trânul singur lua hot[râriletrebuincioase.

27

Ceea ce ]l ]ngrozea acum era c[ vremea trecea atât de]ncet. I se p[rea c[ s-au scurs ore ]ntregi de când a ie=itb[trânul. Lic[riri de speran\[ ]i ]nfloreau ]n inim[: dac[ nuvine, ]nseamn[ c[ poate Madeleine totu=i n-a murit...Speran\a ]ns[ ]l ]ntrista pentru c[ o sim\ea de=art[ =i nuf[cea decât s[-i reaminteasc[ mereu ]ntâmplarea pe care else silea s[ o =tearg[ din minte.

}n sfâr=it nu mai putu ]ndura t[cerea. Se scul[. Voia s[plece, oriunde, dar s[ nu mai fie singur. Chiar atunci ap[ru]n u=[ tat[l s[u urmat de tante Matilda. Puiu ]n\epeni lâng[birou, cu ochii ner[bd[tori spre b[trânul care trecu f[r[ s[-l priveasc[. }n schimb, Matilda, plâns[ =i am[rât[, se re-pezi la dânsul =i-l ]mbr[\i=[ ocrotitor:

— Ah, quel terrible malheur, pauvre petit Puiu!Matilda era sor[ cu mama lui Puiu. R[mas[ v[duv[ foarte

tân[r[ =i f[r[ copii, ]=i ]mp[r\ise toat[ inima ei ]ntre operelede binefacere =i nepo\elul Puiu, mai cu seam[ c[ s[rm[nelulavusese nenorocirea s[ piard[ pe maic[-sa micu\ de tot.}mplinea acum vreo cincizeci de ani, era ]nalt[, usc[\iv[ =inobil[, se ]nduio=a u=or =i vorbea multe =i nevrute.

Auzind-o, Faranga ]i zise sup[rat:— Aide, Tilda, ajunge! S[ l[s[m lament[rile!... Tu du-te

mai bine dincolo, c[ aici noi avem de lucru!— Mais si, mais si — murmur[ Matilda =tergându-=i ochii.

Pauvre Madeleine!... Oh, la pauvrette!... Ce catastrof[! Iac[,plec!... Puiule scump, fii tare! Durerile =i nenorocirile pent-ru oameni sunt l[sate de Dumnezeu!... Nu-\i pierde cump[tul=i nu dispera, pauvre petit Pui=or!...

}l ]mbr[\i=[ iar =i-l s[rut[, plângând, pe amândoi obrajii.Porni. Din u=[ mai zise b[trânului:

— Fii =i tu calm, Poly, te implor!... +i dac[ ave\i nevoiede mine, s[ m[ chema\i negre=it!

28

III

Policarp Faranga umbla de colo pân[ colo prin biurou, cumâinile la spate, cu fruntea ]n p[mânt, ]n vreme ce Puiust[tea ]n acela=i loc, urm[rind din privire toate mi=c[rileb[trânului, grele, ]ndurerate. P[rea c[ subt povara gândurilor,chiar silueta lui mândr[ se gârbovea v[zând cu ochii.

Niciodat[ Faranga, ]n via\a-i bogat[ totu=i ]n evenimente,nu primise o lovitur[ atât de nea=teptat[ =i de crunt[. Puiu]i fusese toat[ n[dejdea, mai ales de când anii se ]nmul\iser[pe umerii lui. El era singurul vl[star al familiei Faranga =iprintr-]nsul familia aceasta, de obâr=ie str[veche boiereasc[,trebuia s[ se perpetueze. Cu nimica nu se mândrea mai multb[trânul decât cu neamul s[u. }=i urm[rea ascenden\a pân[la Vlad |epe=. Descoperise undeva, =i povestea bucuros ori-cui, c[ aprigul voievod muntean ar fi dat odat[ boierilordrept pild[ de cinste =i credin\[ pe un Faranga. }n cursulveacurilor familia a s[r[cit de câteva ori, dar totdeauna a=tiut s[-=i p[streze nep[tat numele... Mo=tenise, ]mpreun[cu un frate, o avere frumoas[. Dar fratele s-a pr[p[dit ]nvârst[ pl[pând[ =i a=a a r[mas el singur cu numele =i avereafamiliei. S-a ]nsurat pe la treizeci de ani, dup[ ce a gustattoate pl[cerile vie\ii u=oare, obligatoare pentru oameniiboga\i =i f[r[ ocupa\ie. Olga Dobrescu, fiin\[ ginga=[, a fosto so\ie ideal[: bun[, frumoas[, indulgent[, cu avere. }nchideaochii la numeroasele escapade pe care Poly le-a continuat =idup[ c[s[torie. }n al patrulea an, a venit pe lume Puiu, iardup[ al\i patru Olga s-a stins. De-abia când a pierdut-o peea a dobândit dragostea cea mare pentru copil =i a ]n\eles

29

]nsemn[tatea lui pentru viitorul familiei. Tot atunci a puscruce =i vie\ii u=oare, intrând ]n politic[, spre a avea o meserie.Cu avere =i nume a f[cut repede carier[. Urmase odinioar[ni=te vagi cursuri de drept, dar, fire=te, f[r[ a practica vreo-dat[ avocatura. Diploma ]i oferea acum posibilitatea s[ seconsidere =i s[ fie considerat jurist. I se descoperi, de c[treprieteni =i ziari=ti binevoitori, chiar oarecare talent oratoric=i astfel toat[ lumea aplaud[ când, printr-o ]mprejurare feric-it[, i se ]ncredin\[ portofoliul justi\iei. Deveni omul serios=i grav care a r[mas pân[ azi. Purta, de când se ]nsurase, caun trofeu, o barb[ superb[. Ea i-a câ=tigat odinioar[ celebri-tatea bulevardier[ bucure=tean[: cea mai frumoas[ =i mai]ngrijit[ barb[ din România. Tot ea ]i ]mprumuta acum bun[parte din prestigiul necesar unui om politic cu r[spundere.Pentru c[ subt ministeriatul s[u de câteva luni s-a votat olege bun[, s-a ales cu stima cercurilor judec[tore=ti =i cuepitetul m[gulitor “omul justi\iei”. Nici nu se mai putea]nchipui s[ se fac[ ceva ]n domeniul drept[\ii f[r[ a se cerep[rerea lui autorizat[, fie la putere, fie ]n opozi\ie.

Puiu a crescut ]nf[=urat ]n dragostea lui idolatr[. Iubea]ntr-]nsul nu numai pe copilul s[u =i amintirea mamei copi-lului, ci pe continuatorul neamului. Se iubea pe sine ]nsu=i.}i p[rea r[u de via\a de odinioar[ =i-l muncea teama s[ nuse r[sfrâng[ asupra copilului p[catele tinere\ii lui desfrânate.B[iatul era pl[pând, ca =i maic[-sa. +i din pricina aceasta l-a ocrotit mai sârguitor...

}n mers ma=inal, Faranga ]=i dep[na amintiri =i fr[mântaregrete. O clip[ se opri =i se uit[ plin de duio=ie la Puiu carest[tea mereu ]n picioare, pironit ]ntr-o a=teptare tulbure. }i=opti blând:

— +ezi, Puiule...

30

Tân[rul r[spunse cu o privire ]ntreb[toare. Se a=ez[.B[trânul ]ns[ ]=i relu[ plimbarea, ca =i când mergând ]n tre-cut ar fi vrut s[ ajung[ la o \int[ ]n viitor... Toate ocrotirilelui zadarnice au fost. S-a gândit s[-l ]nsoare cu o fat[ princare s[ se regenereze =i ]mprosp[teze sângele neamului.C[s[toriile ]ntre odrasle de familii prea vechi dau progeni-turi =ubrede. Când e prea albastru, sângele e un stigmat dedegenerescen\[. L-a ]nsurat de timpuriu tocmai ca s[-l fere-asc[ de via\a pe care a dus-o el ]nsu=i. Puiu totu=i a urmattradi\ia. C[snicia nu l-a ]mpiedicat, ba l-a stimulat. +i l-aadus ]n halul de azi.

Faranga se a=ez[ deodat[ la birou, calm, hot[rât, Puiuc[ut[ s[-i ]ntâlneasc[ privirea =i nu reu=i. B[trânul st[tu câte-va secunde pe gânduri, ca =i când ar fi c[utat o fraz[ sau uncuvânt, apoi lu[ brusc telefonul:

— Alo... Centrala?... D[-mi, te rog, prefectura poli\iei!Puiu ]ng[lbeni. Realitatea ]ntreag[ i se ]nf[\i=[ la auzul

unui singur cuvânt. Bâlbâi sp[imântat:— Ce vrei s[ faci, tat[?Faranga r[spunse ]n telefon:— D[-mi pe domnul prefect! +i peste un minut: Domnul

prefect?... Aici Policarp Faranga... Da, chiar eu sunt, drag[Nicule!... Nu, n-am plecat =i nici nu mai pot pleca... Eramtocmai ]mbr[ca\i, dar s-a ]ntâmplat o mare, foarte mare ne-norocire ]n familie... Ba da, nu exagerez deloc, foarte mare,repet! }nchipuie=te-\i, copilul meu, Puiu, ]ntr-un momentde r[t[cire, desigur, a omorât pe Madeleine, pe nevast[-sa...

Aparatul ]i tremura ]n mân[. Se uita, vorbind, ]n ochii luiPuiu, care se zbuciuma s[-i ghiceasc[ gândul.

— Da, ]ntr-adev[r, de necrezut... +i cu toate astea... Terog dar s[ te ostene=ti numaidecât pân[ la mine, s[ vedemce-i de f[cut... Te rog!... Fire=te, evident, trebuie s[ aduci =i

31

pe procurorul de serviciu...A=ez[ receptorul pe furc[ =i r[mase cu mâna ]ntins[ =i cu

ochii \int[ la Puiu.— L-ai chemat s[ m[ aresteze? ]ntreb[ tân[rul, f[r[ pic

de sânge ]n obraji, cu glasul r[gu=it.Faranga avu un zâmbet straniu:— Tu nu te a=teptai la urm[ri? La nimic?— Da... Ba da — murmur[ Puiu, dup[ o pauz[, frânt,

plecând capul.— Sper c[-\i dai seama ce-ai f[cut?— Am gre=it — =opti Puiu mai r[gu=it ca adineaori.— Ei bine, e=ti un asasin! scrâ=ni b[trânul, parc-ar fi smuls

cuvântul cu un vârf de cu\it. Un Faranga uciga=, ordinar, caorice derbedeu... Ah!

Sf[râm[ ]ntre degete o foaie de hârtie. Se potoli ]ndat[ =iad[ug[:

— Dar acuma nu mai e timp de pierdut cu vorbe zadar-nice. }n zece minute prefectul va fi aici. Pân[ atunci trebuies[ te hot[r[=ti =i s[ alegi!

Puiu ridic[ o privire uluit[:— Ce s[ aleg, tat[?B[trânul Faranga ]=i reveni ]ncurcat:— A=a-i, ]nc[ nu-\i spusei... Mi s-a p[rut c[...Z[bovi pu\in pân[ s[-=i ordoneze gândurile. Apoi se scul[,

se apropie =i se l[s[ ]n fa\a lui, pe cel[lalt fotoliu. Urm[ cu ovoce moale, ]n care era =i imputare, =i mil[:

— Nu te-am descusut deloc, adev[rat... Nu te-am ]ntre-bat nici de ce ai omorât-o =i nici cum ai omorât-o... Ar fi fost=i de prisos. Moartea vorbe=te mai elocvent ca toate frazele.+i totu=i nu pot s[ nu m[ ]ntreb mereu pe mine ]nsumi cums-a putut g[si un om, =i ]nc[ copilul meu, care s[ asasineze

32

o fiin\[ atât de bun[ ca Madeleine?... Pe M[d[lina noas-tr[!... Care \i-a tolerat tot, tot, care n-a vrut nici m[car s[aud[ despre murd[riile tale multiple =i continue!... E ex-traordinar, pur =i simplu extraordinar!

— Nici eu nu =tiu, tat[ — zise foarte sincer tân[rul,frângându-=i mâinile =i abia re\inându-=i lacrimile.

— Cred, cred! aprob[ Faranga =i cu vorba =i cu capul. Da,a fost o r[t[cire, un moment de nebunie subit[... Numai a=as-ar putea explica o fapt[ atât de inexplicabil[ =i o crim[atât de monstruoas[. C[ci, oricât de tic[los erai altfel, de o]n=elai cu toate femeile posibile =i imposibile, aveam im-presia c[ ]n fond tot pe M[d[lina o iubeai cu adev[rat. Las[c[ nici nu se putea s[ n-o iube=ti. Cine a cunoscut-o a]ndr[git-o. +-apoi tu ]nsu\i, doar din dragoste ai luat-o...

— Am iubit-o mult, nespus de mult, tat[ — f[cu Puiu cuochii ]n gol =i parc[ pip[indu-=i sufletul. Mult de tot =i cutoate astea vezi bine cum... (T[cu =i apoi ad[ug[ aproape ]n=oapt[:) Poate c[ mi-am pierdut min\ile...

B[trânul avu o tres[rire. +i, ca =i când i-ar fi p[rut r[u c[s-a ]nmuiat, vocea ]i redeveni aspr[:

— Toate acestea sunt acuma vorbe sterpe. Realitatea estec[ vine prefectul cu procurorul. Crima na=te isp[=irea.Vas[zic[...

+ov[i. Poate c[ nici el nu era ]nc[ deplin l[murit ce vrea.Scormonea cuvinte ca s[-=i lege ]ntre timp ideile:

— Trebuie s[ ]n\elegi c[ asemenea fapt[ nu poate r[mânef[r[ sanc\iune...

— N-ar fi fost oare mai bine s[ m[ sinucid, tat[? ]ntreb[Puiu deodat[, cu o lucire ]n ochi.

Faranga ]l privi lung =i pu\in dispre\uitor:— Ar fi fost o solu\ie =i asta, evident, dar acuma e prea

33

târziu. Cine =tie dac[ ar fi fost cea mai bun[? Mi-ar fi u=uratsitua\ia pentru moment =i totu=i a= fi r[mas f[r[ nici o umbr[de speran\[... De altfel sinuciderea e un gest spontan, ca =iuciderea. Dac[ n-ai fost capabil s-o execu\i imediat...

Dispre\ul din privirea b[trânului =i ironia cuvintelor lui]nt[rât[ pe Puiu:

— M[ crezi =i la=, tat[?— Asasinii sunt de obicei la=i — ripost[ Faranga cu o

r[ceal[ t[ioas[.Tân[rul, biciuit, s[ri ]n picioare, ]ncercând s[ protesteze.— Stai jos! porunci tat[l. Nu-\i lua aere de cavaler f[r[

prihan[, c[ nu te-au prins niciodat[ =i cu atât mai pu\in te-ar prinde azi! Ce dumnezeu, tot nu pricepi?

— Dac[ d-ta crezi c[, ]n situa\ia ]n care am ajuns, n-ainimic mai bun de f[cut decât s[ m[ insul\i...

Faranga ]l ]ntrerupse cu o vioiciune surprinz[toare,cople=it deodat[ de durere =i cu un glas muiat ]n lacrimi:

— A, dar tu cât mi-ai insultat inima cu fapta asta mâr=av[!Ai zdrobit tot, Puiule, tot ce am crezut c[ am =i tot cen[d[jduiam ]n viitor! Unicul copil al lui Policarp Faranga eun uciga= ordinar — ]\i dai tu seama ce poate s[ ]nsemneasta pentru mine? +i barem dac[ ai fi avut o nevast[p[c[toas[, care te-ar fi ]n=elat sau \i-ar fi f[cut altminterizile amare, dac[... Dar Madeleine a fost un ]nger! O =tietoat[ lumea. Peste putin\[ s[ te gânde=ti c[ ai convinge pecineva c[ e la mijloc o crim[ pasional[ care, ori=icum, armai fi scuzabil[ pân[ la un punct. Nu, e o crim[ ordinar[,odioas[, ]ngrozitor de ordinar[!

Se opri s[ se reculeag[. }i era fric[ s[ nu-l podideasc[plânsul. Puiu ]nsu=i se ghemui ]n fotoliu, sim\ind ]n spinare,ca o ap[sare cumplit[, greutatea faptei din ce ]n ce mai mare.

— +i totu=i e=ti copilul meu =i trebuie s[ caut s[ te salvez!

34

relu[ Faranga cu emo\ie st[pânit[. Altfel ar fi s[ te aresteze,s[ te arunce ]n pu=c[rie, s[ se fac[ o instruc\ie, cu r[scoliride s[ltare =i apoi un proces ]n stil mare, cu mas[ special[pentru ziari=ti, cu scormonirea tuturor intimit[\ilor =i taine-lor familiei... Asta ]ns[ ar ]nsemna terfelirea definitiv[ =i pen-tru totdeauna a numelui Faranga =i scoaterea noastr[ din rân-dul oamenilor de omenie — prin urmare, asta nu se poate!R[mâne cealalt[ modalitate... singur[...

Tân[rul nu se mai mi=c[, parc-ar fi ]nm[rmurit ]n fa\aperspectivelor pe care el ]nsu=i le avusese confuze =i care,prin glasul tat[lui s[u, deveneau de o claritate exasperant[.

— Un Faranga nu poate fi criminal de rând! urm[ b[trânulmai energic. Nu se poate!... +i dac[ totu=i un Faranga as[vâr=it o crim[ de rând, n-a putut-o face decât din nebu-nie! Un moment de nebunie criminal[ e admisibil ]ntr-unneam al c[rui sânge, prin vechime, s-a s[rbezit sau s-a]ngro=at prea mult...

Ca =i când n-ar fi ]n\eles bine, Puiu ]ntreb[ cu mai mult[mirare ]n ochi decât ]n glas:

— Vrei s[ m[ declari nebun?— Vreau s[ te salvez! accentu[ tat[l. }n loc s[ mergi la

]nchisoare, vei intra ]ntr-o cas[ de s[n[tate, unde vei stasubt observa\ie medical[ un r[stimp. Pe urm[ te vom inter-na pentru câteva luni, s[ zicem, ]ntr-un sanatoriu bun, un-deva ]n str[in[tate, =i astfel vei putea ]ncepe o via\[ nou[,cu un nume care nu va fi fost degradat cu totul. Va depindenumai =i numai de tine s[ dovede=ti lumii c[ fapta ta de azia fost o r[t[cire nenorocit[... A, fire=te, socoteala cu tine]nsu\i, cu sufletul t[u, ai s[ \i-o faci singur! Isp[=irea inevi-tabil[ pentru imensa-\i nedreptate fa\[ de s[rmana M[d[linase va dep[na ]n con=tiin\a ta f[r[ ca eu s[-\i mai pot fi de

35

ajutor...Puiu deschise gura, s[ zic[ ceva, =i r[mase cu gura c[scat[,

parc[ i s-ar fi ]ncle=tat f[lcile. B[trânul a=tepta r[spuns =i sesup[r[ când, ]n sfâr=it, ]l auzi ]n form[ de ]ntrebare timid[:

— Adineaori m-ai ]ndemnat s[ aleg?— Da? f[cu Faranga. Posibil... Acum ]ns[ te sf[tuiesc,

mai mult, ]\i cer s[ nu alegi! Trebuie s[ faci cum am hot[râteu! C[ci ]n joc nu e=ti doar tu, cu persoana ta, ci sunt =i eu,=i, ]mpreun[ cu noi, to\i str[mo=ii no=tri. Prin urmare...

— Prin urmare, trebuie s[ fiu nebun! murmur[ Puiuab[tut, uitându-se peste capul b[trânului, ]ntr-un gol]ndep[rtat.

— Mai bine nebun decât ocna=! r[sun[ crud r[spunsultat[lui.

Se f[cu o pauz[ lung[. Apoi glasul lui Puiu =erpui ca otânguire:

— +i dac[ nu voi reu=i?— Trebuie! porunci Faranga. De altminteri despre asta

r[spund eu. |ara ]mi datore=te m[car atâta ]n schimbul ser-viciilor multe ce i le-am adus.

Iar se f[cu t[cere. }n aer pluteau ]ntreb[ri, ]ndoieli =isperan\e ]ntr-un v[lm[=ag ap[s[tor. Apoi, ]n clipa când Puiuvru s[ mai spun[ ceva, ap[ru ]n u=[ feciorul:

— Cona=ule, a venit domnul prefect...Amândoi tres[rir[ ca de=tepta\i dintr-o lume str[in[.— Da, bine — zise Faranga, reculegându-se, cu o emo\ie

care ]i schimba glasul. Tu a=teapt[-ne aici — ad[ug[ c[trePuiu. M[ duc cu ei ]ntâi acolo... }n orice caz, curaj =i ]ncred-ere! Aranjeaz[-te pu\in pân[ ce venim!

Plec[ repede. Mersul gr[bit ]i =edea r[u =i-i mic=ora grav-itatea. Feciorul, ]nainte de-a ]nchide u=a, arunc[ o privire

36

curioas[ =i ]nfrico=at[ spre Puiu.IV

— Imposibil! se cruci prefectul, strângând mâna lui Faran-ga cu efuziune =i comp[timire. Ce catastrof[, dragul meu!...Tocmai povesteam procurorului ce mi-ai telefonat =i nu nevenea deloc s[ credem... À propos, s[-\i prezint pe procu-rorul S[vulescu! Un b[iat foarte de isprav[ =i cu atât maiatins de ]ntâmplarea asta nenorocit[, c[ doar tu, pe cânderai la justi\ie, l-ai adus ]n Bucure=ti... Faranga ]i d[du mâna=i zise foarte ]ncet:

— S[ v[ conduc s[ vede\i...— Cât te comp[timesc, drag[ Poly — =opti prefectul

]ntradev[r mi=cat =i sim\ind nevoia s[-=i spun[ durerea.Acolo st[tur[ numai câteva minute, umplute de

explica\iile franco-române ale tantei Matilda care plângea =ivorbea, chema m[rturia jupânesei, evoca amintiri din via\aei =i scene de iubire dintre Madeleine =i Puiu, apoi iar plân-gea =i iar vorbea. Faranga ]ncercase s[-i mai st[vileasc[ avân-tul, dar ]n zadar. Ea continua cu mai mare dezinvoltur[ pen-tru c[ prefectul, amabil, o admira, iar procurorul, timid, oaproba.

}n cele din urm[, Faranga ]i pofti ]n biroul s[u, l[sândacolo pe Matilda cu jupâneasa. Intrarea lor ]ngrozi pe Puiuatât de mult c[ =i uit[ s[ se scoale. Prefectul se duse la dân-sul, ]i lu[ mâna, i-o scutur[ =i spuse tare, ca =i când ar fi vruts[ risipeasc[ pu\in atmosfera grea ce st[pânea:

— Ce-a fost asta, Puiule?...Nu, stai jos, nu te scula! }mi]nchipui cât trebuie s[ fii de zdrobit!.. (Se ]ntoarse c[treprocuror.) Bietul b[iat! Ce nenorocire!... Vezi, asta se cheam[ceasul r[u, drag[ procurorule!

37

Puiu se uit[ furi= la procurorul care p[rea tân[r, cam =iprea serios pentru vârsta lui. Avea ni=te ochi c[prui cumin\i=i potoli\i. Era blond =i foarte sfios. Nu =tia ce s[ fac[. Purtarespect =i recuno=tin\[ b[trânului Faranga a c[rui bun[voin\[i-a consolidat cariera ]ncât s-a putut c[s[tori cu o fat[ bogat[.Se gândea c[ s-ar cuveni s[ se apropie =i el de copilul luiFaranga, s[-i zic[ dou[ vorbe bune, dar pe de o parte nime-ni nu f[cuse prezent[rile obi=nuite =i, de alt[ parte, el seafla aici ]n exerci\iul func\iunii =i deci nu putea s[ ]nceap[rela\ii cu un inculpat, chiar dac[ inculpatul era fiulbinef[c[torului s[u.

}n schimb, prefectului Nicolae Spahiu nu-i t[cea delocgura. Prieten din copil[rie cu Faranga, avea totdeauna \inu-ta milit[reasc[ (era chiar colonel ]n retragere) =i inim[ deaur.

— St[team gata s[ plec la Palat când mi-ai telefonat —povestea dânsul. Dac[ ]ntrebai peste cinci minute, nu m[mai g[seai... De altfel v[d c[ =i voi... Se zice c[, fiind primulbal, va fi relativ pu\in[ lume, numai mini=tri, diploma\i, ]nal\idemnitari, ]n sfâr=it, tot ce exist[ mai select... Dar ce s[ nemai gândim acuma la balul Cur\ii? O, Doamne, bietul b[iat...Uite a=a pic[ nenorocirile pe capul omului, când nici nu lea=tep\i... }n sfâr=it, s[ ne ]ntoarcem la datorie! Datoria maipresus de toate! Nu-i a=a, drag[ procurorule?... Ei, vas[zic[,eu a= propune s[ simplific[m pe cât se poate formele!...Pentru c[ e vorba de o ]ntâmplare nenorocit[ atât de evi-dent[ =i având ]n vedere c[ e la mijloc copilul lui Faranga, artrebui, cred, s[ ]ncheiem repede un proces-verbal ]n care s[]nregistr[m toate ]mprejur[rile =i apoi, pe baza procesului-verbal, s[ clas[m afacerea f[r[ ]ntârziere, ca s[ nu mai sporimdurerea oamenilor prin t[r[g[neli plictisitoare... N-am zisbine, domnule procuror?

38

Procurorul schimba fe\e-fe\e. Nu ]ndr[znea s[ zic[ nu,dar nici nu-=i putea ]nsu=i u=urin\a cu care prefectul lichidao chestie atât de grav[. Prefectului ]i venea lesne s[ vor-beasc[, fiindc[ nu avea nici o r[spundere, pe când el... Dinfericire, Faranga interveni ]ndat[ cu toat[ energia:

— Nu, drag[ Nicule, asta nu e o solu\ie! Oricât ar fi deevident[ nenorocirea, legea r[mâne lege =i trebuie respec-tat[! Dac[ nu e vorba de o crim[ ca oricare alta, nu e maipu\in adev[rat c[ un om a suferit o moarte violent[... demâna altui om... Fire=te, o clip[ de r[t[cire, dar... }nainte detoate deci f[ptuitorul trebuie internat ]ntr-un sanatoriu, credeu, ca s[ fie examinat asupra responsabilit[\ii penale. Peurm[ se va vedea ]ntrucât =i ce alte m[suri vor fi de luat...

— Exact, excelen\[! izbucni procurorul u=urat, cu ovioiciune aproape nefireasc[.

Prefectul ]ns[ se sup[r[:— Fugi, Poly, nu umbla\i cu d-astea! Se poate? B[iatul

lui Faranga internat ]n cas[ de s[n[tate!... M[ jigni\i dac[insista\i... Nu-i el, s[racul, destul de pr[p[dit suflete=te?...Nu, z[u, Poly, dar ai ni=te idei!... Nu zic, recunosc, e fru-moas[ atitudinea ta de senator roman, gata s[-=i osândeasc[propriul copil numai ca s[ se respecte legea... Dar nu uita c[vremea senatorilor romani s-a ispr[vit =i gestul t[u n-ar facedecât s[ ofenseze o familie nobil[ =i unic[ ]n România!

Faranga r[mase inflexibil, spre marea bucurie a procu-rorului, care ]ncepuse a se teme c[, ]n toat[ afacerea asta, s-ar putea s[ ajung[ el \apul isp[=itor, ]ncât s[ se pomeneasc[transferat din oficiu ]n cine =tie ce târgu=or din fundul Basa-rabiei. }n cele din urm[ ced[ =i prefectul, dar nu din convin-gere, ci numai ]n semn de admira\ie pentru atitudinea desenator roman a prietenului Faranga. A=a apoi hot[râr[ s[

39

instaleze pe Puiu ]n sanatoriul Demarat de la +osea.— Bravo! strig[ prefectul. La Demarat!... Ne-a fost doar

=i coleg la Sfântul Sava, ]\i aduci aminte, Poly?... Acolo suntsigur c[ b[iatul are s[ fie foarte bine ]ngrijit... A=a da, suntemde perfect acord!

B[trânul puse la dispozi\ie ma=ina lui ce se afla chiar lascar[ =i destul de ]nc[p[toare pentru to\i.

— Atât mai bine! zise prefectul ]nviorat de tot. C[ ma=inamea, adic[ a prefecturii, a ajuns obiect de muzeu, a=a-i dehodorogit[...

Puiu t[cuse toat[ vremea, de=i prefectul ]ncercase ]n câte-va rânduri s[-l atrag[ ]n conversa\ie. Numai ]n momentulplec[rii spuse tat[lui s[u c[ ar vrea s[ se schimbe pu\in.Prefectul se oferi s[ a=tepte, dar Faranga, doritor s[ sfâr=easc[mai repede, r[spunse c[ acuma e prea târziu =i c[ mâinedis-de-diminea\[ ]i va aduce chiar dânsul tot ce-i trebuie=te.

}n hall, ]n capul sc[rii, se ]ntâlnir[ cu Matilda, sosit[ toc-mai s[ se intereseze =i s[ afle ce au stabilit. Când auzi c[Puiu pleac[, ]i veni s[ le=ine, se arunc[ ]n bra\ele lui, ]l s[rut[cu multe lacrimi =i declar[ apoi categoric c[ numai pestecorpul ei vor trece. Pe Faranga scena ]l enerv[ pentru c[Tilda se f[cea de râs ]n fa\a servitorilor. Trebui interven\iagentil[ a prefectului ca s-o potoleasc[:

— Soyez tranquille, chère madame, tout a fait tranquille!Ce n'est rien?... Une petite formalité, vous savez, enfin, unrien!...

}i s[rut[ degetele cavalere=te, b[tând din c[lcâie ca unsublocotenent de ro=iori. Matilda se ]nduio=[. Era foartesensibil[ la amabilit[\ile b[rba\ilor. Totu=i mai v[rs[ câtevarânduri de lacrimi pân[ s[-i dea drumul. Grupul cobor] pescara de marmor[ alb[. Sus, Matilda plângea =i murmura

40

neâncetat:— Oh, pauvre, pauvre petit Puiu.

V

Puiu lu[ loc pe strapontina din spatele =oferului; al[turi,pe cealalt[, o ocupase procurorul. B[trânul Faranga porun-cise de cum ajunsese jos:

— La sanatoriul Demarat, Alexandre!Ma=ina porni cu o u=oar[ smucire. Pe Puiu, el ]nsu=i ex-

perimentat conduc[tor, ]l sup[r[ gre=eala =oferului:“Ce-o fi având Alexandru ast[-sear[?” ]=i zise dânsul, abia

st[pânindu-se s[ nu-i fac[ observa\ie ]n fa\a tuturor. Apoi,numaidecât, revenindu-=i, urm[ ]n sine: “Dar ce m[ mai in-tereseaz[ pe mine acuma lucrurile astea? Trebuie s[ fiusmintit s[-mi bat capul cu fleacuri, când pe con=tiin\a meaapas[ o crim[. Poate c[ chiar =oferul din pricina asta eemo\ionat.”

}n aceea=i clip[ observ[ c[ mai este cineva lâng[ Alexan-dru. “Cine-o fi?” se gândi el, =i ]ntrebarea, ca o musc[obraznic[, ]l urm[ri st[ruitor =i cu atât mai mult c[ acuma,]n automobil, nimeni nu mai scotea un cuvânt, parc-ar fifost un convoi funebru. Numai motorul alerga n[bu=it =iindiferent, ca un cal b[trân =i cuminte.

Automobilul aluneca, t[cut =i gr[bit, pe Bulevardul Col\ei.Z[pada mare din ajun l[sase pe macadam b[l\i, pe care ro\ilema=inii le ]mpr[=tiau cu fâ=âituri vertiginoase. Farurile ]=iproiectau luminile albe pe subt rarele felinare electrice sus-pendate ]n v[zduh. Din Pia\a Victoriei trecur[ pe +osea =iapoi ]n câteva minute ma=ina coti ]ntr-o stradel[ t[cut[,]ntunecoas[ =i opri ]naintea unei case cu grilaj ]nalt =i cu un

41

bec aprins deasupra por\ii.To\i coborâr[, numai Puiu r[mase ]n spatele =oferului,

oprit acolo de mâna b[trânului.— Sun[, b[iete, mai sun[! insist[ glasul prefectului

ner[bd[tor.}n poart[, subt lumina becului, ap[ru o sor[ de caritate,

tân[r[ =i pu\in speriat[. Prefectul schimb[ cu ea câteva cu-vinte, apoi cu Faranga. Apoi ceilal\i intrar[ ]nl[untru, iarb[trânul veni la ma=in[, murmurând:

— Aide, Puiule!...Portiera r[mase deschis[. P[trunser[ ]ntr-un coridor larg,

curat, cald, ]n care pa=ii lor r[sunau gol. }n dreapta =i ]nstânga, u=i albe cu numere negre. Apoi, ]n pragul unui hallluminos, ajunser[ din urm[ pe prefectul care parlamenta cuun tân[r ]n halat alb, ]nalt, slab, blond, plictisit, dar silindu-se s[ fie foarte amabil. +i pornir[ cu to\ii mai departe pecoridor, ]nainte, pân[ ]n fund. Alt[ sor[ de caritate, gras[ =ib[trâioar[, preceda grupul. D[dur[ ]ntr-o ]nc[pere cu anti-camer[. Puiu o cuprinse dintr-o ochire. Avea o singur[ fere-astr[ larg[ =i ]nalt[, cu gratii dese =i groase. Un lavabou defier, vopsit ]n alb. Patul de asemenea alb =i de fier. }ntrefereastr[ =i pat, lipit[ de perete, o mas[ ]nvelit[ cu o fa\[alb[ peste care era ]ntins[ o mu=ama cu flori mici; pe mas[o garaf[ de ap[ =i dou[ pahare. Câteva scaune de trestie. Uncuier cu picior ]n col\ul de lâng[ fereastr[...

— Asta ar fi, m[ rog, camera de observa\ie — zise doc-torandul, uitându-se pe rând la to\i ca =i când ar fi vrut s[ghiceasc[ pentru cine trebuie=te camera.

Prefectul se ]nvârti de ici-colo ]n odaie =i, drept ]ncheiere,strâmb[ din nas:

— Nu prea e str[lucit[, dar ]n sfâr=it...

42

Internul ridic[ din umeri:— Regret, domnilor... Atâta avem, atâta putem oferi.Faranga, ]ncurcat =i jenat, se uita ]mprejur, ]n vreme ce

procurorul, ]n u=[, p[rea c[ cerceteaz[ mereu gratiile de lafereastr[... Prefectul se apropie de domnul ]n halat alb:

— Ascult[, tinere... M[ cuno=ti? Eu sunt prefectul poli\iei,iar dumnealui e domnul Policarp Faranga, fostul ministru aljusti\iei... Prin urmare, v[ pun ]n vedere s[ ave\i grij[ ca deochii din cap de clientul d-voastr[, uite, dumnealui!

Arat[ pe Puiu cu un gest triumfal. Internul r[spunse jig-nit:

— Noi aici ne facem datoria ]n toat[ con=tiin\a, domnuleprefect!

— Ce datorie, domnule! se ]ncrunt[ prefectul. Datoria s[v-o face\i cu clien\ii aduna\i de pe uli\e! Acuma e vorba dechiar fiul domnului Faranga =i deci trebuie s[ v[ da\i oste-neala s[ se simt[ la d-voastr[ ca acas[!

+i f[r[ s[ mai a=tepte vreun r[spuns, se ]ntoarse la Faran-ga:

— Acuma, drag[ Poly, pe mine s[ m[ ier\i, trebuie s[plec. +tii, nu pot lipsi de la Palat, ]n\elegi situa\ia mea... De]ntârziat tot am ]ntârziat, dar pentru un prieten vechi...

— Da... da — =opti b[trânul. De altfel plec[m cu to\ii.Puiu, deocamdat[, nu mai are nevoie de nimeni. Mâine di-minea\[ voi trece eu pe-aici =i...

Se ]ntrerupse. Avu o =ov[ire. Apoi ]mbr[\i=[ lung pe Puiu,murmurând:

— Courage, mon enfant!... Sois sage et... à demain!Ie=i ]ndat[ din odaie, f[r[ s[ mai ]ntoarne capul...Prefectul, mi=cat, strânse cu putere mâna lui Puiu:— Sus inima, Puiule!... Fii militar =i n-ai nici o grij[!...

43

Ca s[ nu r[mân[ mai prejos, =i de altminteri mul\umit c[lucrurile s-au ispr[vit cum trebuia, ]ncât nu-i mai era fric[de nimic, procurorul se gr[bi s[ strâng[ =i el mâna tân[ruluiFaranga.

Doctorandul ]=i mai roti ochii prin odaie, s[ vaz[ dac[toate sunt ]n ordine, =i trase brusc u=a.

Puiu se pomeni singur, ]n acela=i loc, f[r[ a fi rostit ovorb[. Mai st[tu un r[stimp a=a, apoi ]=i puse ma=inal pal-tonul =i p[l[ria ]n cuier =i ]ncepu s[ se plimbe prin odaie. Sesim\ea atât de frânt ca =i când toat[ ziua ar fi t[iat lemne.Se opri lâng[ noptier[, cu ochii spre u=[. }l dureau picio-arele, =i ]n ceaf[ avea o strânsoare de cle=te rece. Se dezbr[c[repede =i se vâr] ]n a=ternut. Nu putea gândi nimic. }n creieriparc[ i s-ar fi adunat o mla=tin[ ]n care se scufundau f[r[urme toate crâmpeiele de imagini. Becul electric atârnat ]ntavan ]l sup[ra. }l trecu ca o fulgerare s[ se dea jos, s[-l sting[.Ochii, instinctiv, ]i alunecau pe pere\i s[ vad[ unde e comu-tatorul, dar, privind, uit[ ce caut[, se ]ntoarse cu fa\a sprezid =i ]nchise pleoapele. }i r[mase fluturând ]n minte c[ nicio-dat[ n-a putut adormi cu lumina aprins[ =i o team[ c[ niciacum nu va putea... +i adormi ]ndat[.

VI

Spre diminea\[ ]n somn ]i ]nflori un vis... Era acas[, aco-lo, ]n budoarul Madeleinei. Ea =edea pe aceea=i sofa, cumâinile ]n poal[, cu privirea pierdut[, ca totdeauna, parc-arfi c[utat ceva ]n trecut. El, foarte vesel, ]i povestea nimicuri,despre balul de la Curte, despre... +i, vorbind, sorbeafrumuse\ea ei t[cut[. Niciodat[ n-a fost ]ns[ mai frumoas[ca ast[-sear[. Trupul zvelt, s[n[tos =i fraged, ca de fecioar[,

44

bra\ele goale, decoltajul tulbur[tor, toate ]l a\â\au. A=teptausosirea tantei Tilda ca ]mpreun[ s[ plece la Palat. Deodat[se ]ntrerupse =i =opti rug[tor:

“Madelon, nu vrei mai bine s[ r[mânem acas[?”Ea nu r[spunse. Surâse. Avea surâsul melancolic ca =i

ochii.“Madelon, te doresc...”Se apropie de la spate, o cuprinse peste bra\e =i o s[rut[

lung ]ntre sâni. Parfumul ei ]l ame\ea. Nu mai vedea. }i mur-mura cuvinte moi ca ni=te gâdil[ri =i ea râdea molcom, f[r[a ]ntoarce ochii spre el...

Sosi ca un vârtej tante Matilda gâfâind =i suspinând: “Voy-ons, mes enfants, sunte\i gata?... Il me semble que nous som-mes deja en retard, oh, mon Dieu!... Dar pân[ ce m-am g[tit,cu jupâneasa mea neroad[! Apoi =i =oferul vostru e a=a demog[it... Enfin!... Veni\i ]ns[ acuma degrab[ c[ Poly nea=teapt[ ]n hall =i e ner[bd[tor...”

Se urnir[. }n ma=in[ se a=ez[ lâng[ =ofer, ca s[ ser[coreasc[, dar gândurile lui toate mângâiau mereu peMadeleine... Balul e foarte reu=it... Lume... Regele ]nsu=i seopre=te s[ vorbeasc[ cu Madeleine, =i-i zâmbe=te cu ni=teochi ]n care luce=te o poft[ abia re\inut[. Puiu vede lucireaochilor regali =i gelozia comprimat[ ]i roade inima ca uncariu fl[mând. Muzica ]l enerveaz[ =i mai cu seam[ b[rba\iicare to\i parc[ râvnesc pe Madeleine =i o pâng[resc cu privi-ri lacome. Nu mai poate sta. Minte c[-l doare cumplit capul,c[ nu se simte deloc bine, =i pleac[ ]mpreun[ cu Madeleine,l[sând acolo pe tat[l s[u cu tante Matilda. }n automobilapoi o ia ]n bra\e nebune=te =i o s[rut[ pe buze atât dep[tima= ca =i când ar vrea s[-i soarb[ dintr-o dat[ sufletul]ntreg. Murea s[ ajung[ mai curând acas[ =i ma=ina mergeaatât de ]ncet, ba ]nc[ =oferul parc[ a gre=it =i drumul.

45

“Ce faci, Alexandre, dormi?... Unde mergi?...” strig[ dân-sul furios.

}n clipa aceea ]ns[ tr[sura opre=te ]n fa\a unei case str[ine,]ntr-o strad[ ]ntunecoas[. Frânele scrâ=nir[ prelung ca un\ip[t disperat. Vru s[ sar[ jos enervat, dar o mân[ ]l atinsepe um[r, ]mpiedecându-i mi=carea. Coborâr[ ceilal\i, iar eltrebui s[ a=tepte... Apoi veni tat[l s[u =i-i zise:

“Aide, Puiule...”L[s[ portiera deschis[. Dep[rtându-se, murmur[:“Dar Madeleine...”}i era frig. Zbârnâia o sonerie, strident.“Aici, aici!” r[sun[ iar glasul b[trânului. “Intr[, Puiule!”Nu vedea pe unde merge =i-i era fric[ s[ nu se loveasc[

de ceva ]n ]ntuneric. Se frec[ la ochi, s[ vad[ mai bine. +i,din ]ntuneric, se desprinde deodat[ o fereastr[ lat[ =i ]nalt[,cu gratii, ]n care bate o lumin[ sur[. Frigul ]i st[ruie ]n oase=i ]n gând repet[ ]ntrebarea de adineaori:

“Dar Madeleine?”Atunci, dezmeticindu-se, r[spunde singur:“Madeleine n-a putut fi ]n ma=in[...”Observ[ c[ becul din tavan e stins.“Trebuie s[ fie ziu[, are s[ vie doctorul =i m[ g[se=te ]n

pat... Sus, sus!...”Pe noptier[ ]=i v[zu m[run\i=urile ce le avusese ]n buzu-

nar: un carne\el cu creion de aur, ni=te chei, bani, o batist[,un portofel sub\ire, ceasul de platin[ cu capacul deschis...Se uit[ la ceas: =apte... }ncepu s[ se ]mbrace. Se culcase ]nc[ma=a de frac care acuma era mototolit[ ca o zdrean\[.

“Ce are a face!” se consol[ dânsul.”Mai important decâtc[ma=a este s[ nu-mi pierd capul!...”

46

VII

M[sura necontenit odaia de la noptier[ la fereastr[ =i dela fereastr[ la noptier[, ca un lup ]n cu=c[. Avusese timp s[cerceteze mai bine ]nc[perea ]n care va trebui s[ stea poateo s[pt[mân[ sau o lun[, dac[ nu =i mai mult. Se oprise]ndelung la fereastra cu priveli=te spre gr[dina sanatoriului,mic[, ]ncât printre copaci se vedea zidul ]mprejmuitor ap[ratcu o ghirland[ de sârm[ ghimpat[, desigur ca s[ nu poat[s[ri nimeni peste el. Urme de c[r[ri =erpuiau v[tuite cuz[pad[ proasp[t[, str[juite de arbu=ti c[run\i. Apoi, plim-bându-se mereu, a z[rit ]n lighean apa murdar[, cu care sesp[lase foarte gr[bit, =i al[turi prosopul bo\it. }n pat pernar[v[=it[ =i tartanul ]ntors pe dos cum ]l aruncase dânsul cupiciorul când s-a trezit din vis. }n cuier paltonul lui atârnastingher, cu jobenul deasupra, lucitor, strâmb =i batjocoritorca ]n capul unui chefliu.

Acuma ]ns[, alergând de ici-colo, nu mai vedea nimic.Aten\ia lui ]ntreag[ era concentrat[ ]nl[untru. Mii de gân-duri =i de planuri ]i roiau ]n minte, printre care se plimbane]ncetat, provocator =i plictisitor ]n cele din urm[, visul ce-l de=teptase din somn. Voia cu orice pre\ s[-=i ordonezegândurile, c[ci altfel toat[ construc\ia b[trânului s-ar pr[bu=ica un ridicol joc de c[r\i. Ar fi ]ngrozitor dac[ ]ncercarea arda gre=. Toat[ lumea ar putea spune, =i cu dreptate, c[ PuiuFaranga, dup[ ce a asasinat, a fost a=a de la= ]ncât a vrut s[simuleze nebunia spre a sc[pa de urm[rile crimei.

}=i zicea, din ce ]n ce mai convins, c[ =i-a luat o sarcin[imens[. E u=or s[ zici, ca b[trânul,”fii nebun”, dar cine tecrede? Iat[, acuma, de la prima ]ntâlnire cu doctorul ar tre-bui s[-i dea impresia c[ are de-a face cu un om care a s[vâr=it,cu adev[rat, o fapt[ grav[, care ]ns[ nu poate fi f[cut

47

r[spunz[tor ]n fa\a legii =i a oamenilor, pentru c[ a s[vâr=it-o ]ntr-un moment de tulburare extrem[, vrednic[ numai demil[ =i iertare. Cum s[ ]n=ele el pe un doctor, el care ]n via\alui nici n-a v[zut un om ]ntr-adev[r nebun? Barem de-ar ficitit vreodat[ ceva ]n leg[tur[ cu lucrurile acestea! Cui s[-itreac[ prin cap c[ Puiu Faranga va ajunge ]n situa\ia s[ aib[nevoie de cuno=tin\e de psihiatrie?

Speran\a ]i era ]n bun[voin\a medicului. Evident, trebuias[ dea =i el o mân[ de ajutor, s[ fac[ ceva, cel pu\in ungest... Era tocmai la fereastr[ =i cerceta, pierdut =i nu =tiu acâta oar[, gr[dina sanatoriului. }i trecu prin gând s[ izbeasc[o dat[ cu amândoi pumnii ]n geamuri ]ncât s[ alarmeze toat[lumea. Ar fi un gest?... }l ]nl[tur[ ]ndat[ cu dispre\:

“Un gest ridicol, da... S-ar vedea cât de colo c[ e opref[c[torie grosolan[!”

Aici nu poate fi vorba de o nebunie veritabil[ =i perma-nent[, ci de justificarea unui moment nenorocit. Trebuie daro simulare inteligent[, ceva aproape imperceptibil, cevaexprimat ]n oarecare nuan\e suspecte sau ]n vreo atitudinegrotesc[.

}n orice caz, de prima ]ntâlnire depinde tot. C[ut[ deci s[=i-o ]nchipuiasc[, eventual s[ o preg[teasc[. I se p[rea sigurc[ doctorul, când ]i va auzi numele, va tres[ri sau va surâdeamical sau ]l va mângâia. }l =i auzea ]ntrebând: “Cum s-a pu-tut ]ntâmpla una ca asta?... D-ta, fiul fostului ministru Faran-ga!” Apoi ]l va pune negre=it s[-i istoriseasc[ am[nun\it cums-a petrecut nenorocirea...

}=i ticlui ]ndat[ o povestire ]n care ]ntâmpl[rile reale s[se ]mbine cu mici bizarerii socotite necesare pentru a u=urasarcina doctorului. La sfâr=it va cl[tina din cap =i-i va spunetrist: “Nervii, domnul meu, nervii reclam[ =i ei ]ngrijire, sti-mate domn!”

48

Chiar ]n clipa aceasta ]i r[sun[ brusc ]n urechi propriuls[u glas cu ]ntrebarea din vis:

“Dar Madeleine?...”Se sp[imânt[ ca =i când ar fi auzit o imputare din alt[

lume. N-a vrut s[ se gândeasc[ acuma la ea, de=i numele eise vâltora mereu ]n suflet cu o mustrare lin[. De ce s[ semai gândeasc[? Ea e lini=tit[ acum acolo. Moartea e o]mp[care. Pe când via\a lui, de care totu=i se cramponeaz[atâta, ce urât[ =i chinuit[ se ]nf[\i=eaz[! Dac[ ar fi avutinspira\ia, atunci, ]ndat[, s[ urmeze pe Madeleine, acum n-ar mai a=tepta cu ]nfrigurare =i ru=ine sosirea doctorului.

Tres[ri. }n anticamer[ se auzeau glasuri. }ncremeni lâng[pat. U=a se deschise f[r[ zgomot.

VIII

— Dumneata?— M[ numesc Puiu Faranga =i am fost ]nso\it asear[ aici

pentru c[...Ezit[ o secund[. }n ochii medicului ]ntâlnise o indifer-

en\[ deconcertant[. Apoi totu=i continu[ cu aceea=i vocealb[:

— ... pentru c[ am sugrumat pe nevast[-mea...Doctorul, parc[ nici nu l-ar fi auzit, nu clipi m[car. Cu

toate acestea ]l ascultase =i, ascultând, ]l privise ]ntâi drept]n ochi, apoi ]i am[nun\ise pe rând coafura ne]ngrijit[, cos-tumul neobi=nuit aici — frac, c[ma=[ cu pieptul tare, bo\itca =i gulerul, cravata alb[ pus[ strâmb, f[r[ oglind[, escar-pinii de lac... Dup[ dou[ secunde v[zu patul nea=ternut, cuurmele unui somn agitat, =i ]ncrunt[ u=or din sprâncene.

49

Internul, care observase ]ncruntarea, interveni repede:— Am avut indica\ii categorice s[ a=tept[m hot[rârile d-

voastr[ =i de-aceea vede\i a=a...Puiu Faranga ad[ug[ =i el, cu o schi\[ de surâs nepotriv-

it:— A trebuit s[ vin cum m-am nemerit. Fusese vorba s[-

mi aduc[ schimburi pe urm[ =i chiar m[ mir c[ n-au sosit.Probabil ]ns[ c[ mi le aduce tata pe care desigur ]lcunoa=te\i...

— Bine! murmur[ doctorul, scurt, m[surându-l iar[=i desus pân[ jos, ca =i când nu ar fi auzit sau nu l-ar interesadeloc ce spune.

O clip[ p[ru totu=i c[ vrea s[ ]ntrebe ceva, dar apoi se]ntoarse brusc =i ie=i urmat de doctorandul blond =i respec-tuos. }n deschiz[tura u=ii se ivi silueta greoaie a gardianu-lui, cu capul negru-cre\, cu must[\i mari =i ni=te ochi sclipi-tori ca dou[ m[rgele. Pe urm[ u=a de sticl[ groas[, verzuie=i zgrun\uroas[ se ]nchise cu un lunecat u=or, sfâr=it ]nplesc[itul broa=tei exterioare. Un vazistas rotund de alam[lucea ]n u=[ ca un ochi galben de veghe.

Puiu r[mase pe loc, uitându-se nedumerit la u=[. Tocmaib[gase de seam[ c[ e de sticl[, c[ se deschide lateral pe=in[, f[r[ clan\[ pe din[untru =i c[ are un vazistas ca la ]nchi-soare... Auzi afar[ un amestec de glasuri sc[zute, ]n anti-camera gardianului. F[cu doi pa=i ]n vârful picioarelor =i-=ilipi urechea de u=[, re\inându-=i respira\ia. Nu putu per-cepe decât un morm[it confuz. De altfel zgomotul se stinsede tot ]n curând. Pa=ii doctorilor se dep[rtar[, iar al[turigardianul ori st[tea ]ngândurat, ori plecase dup[ ei.

,,Despre mine au vorbit”, ]=i zise Puiu, revenind ]n mijloculcamerei ca =i când ar mai fi a=teptat ceva. T[cerea ]ns[ ]l sili

50

s[ se dezmeticeasc[ =i atunci fu cuprins de disperare. Toateplanurile =i ]nchipuirile cu care-=i ]mpodobise anticipat]ntâlnirea aceasta se spulberaser[. O ]ndoial[ arz[toare ]is[get[ inima:

“Dar dac[ tata s-a ]n=elat când s-a gr[bit s[ m[ aduc[aici?... Dac[ doctorul va fi absolut dârz =i de ne]nduplecat?”

}=i relu[ plimbarea dinainte de venirea doctorului maifurios =i mai nenorocit. Avea impresia c[ se clatin[ tot ]njurul s[u. Gândurile ce-l fr[mântaser[ ]nainte de ]ntâlnireaaceasta ]l n[p[dir[ din nou. Pe când ]ns[ atunci toate i se]nf[\i=au trandafirii, acuma ]i aduceau numai perspectivenegre =i primejdii.

“+i ce frumos preg[tisem tot!” ]=i zise oprindu-se ]n loculunde-l a=teptase.

}nchise ochii =i ]ndat[ ]i reap[ru doctorul, rece, indifer-ent, ursuz.

—Are o mutr[ de \[ran ]nc[p[\ânat — murmur[ printredin\i =i porni iar de ici-colo. Nu =tiu cum a putut b[trânul s[m[ vâre aici, ]n vizuina asta. Sau poate c[ nici n-o fi [staprofesorul?... Se poate. Ar fi =i prea tân[r, =i prea b[d[ranpentru un adev[rat profesor.

}=i aminti c[ de fapt a fost primit prost aici chiar de laintrare. Internul a fost atât de indolent, c[ a trebuit s[-ladmonesteze prefectul. Parc[ nu-i convenea sosirea unuipacient mai distins. La desp[r\ire to\i au fost mi=ca\i, pân[=i procurorul str[in, numai doctorandul a stat ca o momâie,somnoros =i imbecil. Fire=te, el, Puiu Faranga, n-are s[-=ifac[ sânge r[u pentru nedelicate\ea unui viitor doctora=, carear trebui s[ se simt[ m[gulit dac[ un Faranga s-a coborât s[-i ]ntind[ mâna. Asear[ nici n-a observat am[nuntul acesta.Era atât de sf[râmat suflete=te! El, care, ]n treizeci de ani, n-

51

a avut s[-=i impute nici o brutalitate, mâinile lui, ]ngrijite,manicurate, fine ca ni=te mâini de femeie, mâinile lui aufost ]n stare s[...

Zbuciumându-se, ]=i sim\i mâinile ]ncle=tate la spate, ledesf[cu, vru s[ =i le priveasc[, dar se r[zgândi brusc =i leascunse ]n buzunarele pantalonilor.

Era zdruncinat ca o ma=in[ care =i-a pierdut cârma. }imai r[s[reau planuri noi ]n minte. Le izgonea. Ce planuri,când nimic nu mai depinde de dânsul, când el a ajuns ojuc[rie stricat[ aruncat[ ]ntre patru ziduri. Mânia i se ]ndrep-ta din ce ]n ce ]mpotriva b[trânului, cel ce l-a ]ndemnat, bachiar i-a poruncit s[ vie aici...

Un glas nou r[sun[:— Pofti\i la domnul doctor!Nu auzise când s-a deschis u=a. Era gardianul, ]n halat

ce-i venea r[u, cu o figur[ b[nuitoare de agent secret. Puiu]l privi o clip[, apoi r[sufl[ u=urat =i se repezi afar[ atât defurtunos, parc-ar fi plecat pentru totdeauna. }n coridor ]la=tepta internul, s[-l ]nso\easc[.

IX

Doctorul f[cu semn internului s[-i lase singuri. Cu ungest exagerat de amabil oferi pacientului un fotoliu de lemn,iar el ]nsu=i trase alt scaun al[turi, ca s[-i poat[ vedea binefa\a.

— A= dori s[ st[m pu\in de vorb[ — zise apoi a=ezându-se, cu un glas oficial, nici prietenos, nici du=m[nos. Am fostpus ]n curent aici cu... chestia d-tale, fire=te, atât cât amputut... ]n linii mari... }\i ]nchipui, cred, c[ cele ce mi s-auspus nu m-au l[murit nici pe departe =i c[, poate chiar ]ninteresul cauzei d-tale, am nevoie de oarecare date precise

52

pe care s[-mi ]ntemeiez o convingere...Vorbind, se uita fix ]n ochii lui Puiu pe care privirea

st[ruitoare ]l z[p[ci pu\in, ne=tiind dac[ tebuie s-o ]nfruntesau s-o ocoleasc[. Se gr[bi s[ r[spund[ foarte politicos =i cuo triste\e fireasc[ ]n voce:

— Sunt =i trebuie s[ fiu cu totul la dispozi\ia d-tale, dom-nule doctor! Promit s[-\i dau orice l[muriri mi-ai cere =i oricâtde delicate. Dup[ cele ]ntâmplate ]mi dau seama c[ nici unam[nunt nu poate fi de prisos =i nu poate r[mâne ascuns...

I se p[ru c[ pe figura doctorului tremur[ o umbr[ deironie. De=i ar mai fi vrut s[ adauge ceva despre fatalitateaunor momente, ]ncet[ brusc, gândindu-se c[ acest om numerit[ onoarea sincerit[\ii sufletului s[u. Doctorul ]ns[ maia=tept[ câteva clipe lini=tit, privindu-l mereu \int[, iar cândv[zu c[ pauza se prelunge=te prea mult, relu[ cu acela=iglas incolor:

— Chiar adineaori am primit o adres[ de la parchet ]nprivin\a dumitale... Mi se spune c[ e=ti ]nvinuit de omu-cidere, c[ ar fi ]ns[ oarecare indicii c[ crima s-a s[vâr=it ]ntr-un moment de criz[ nervoas[ care face necesar[ examinar-ea d-tale medical[, spre a se constata dac[ responsabilitatealegal[, ]n cazul de fa\[, e deplin[, par\ial[ sau eventual nul[.

Parc[ ar fi vrut s[ ]ncerce efectul cuvintelor, t[cu. Pacien-tul asculta cu o v[dit[ ]ncordare, clipind foarte repede. Doc-torul urm[ cu un accent mai grav:

— |in deci s[-\i comunic, dac[ cumva ]nc[ nu =tii c[ teafli aici sub observa\ie =i ]n stare de arest preventiv de fapt,=i nu formal.

Puiu se scul[ ]n picioare, tulburat, ca =i când ar fi vrut s[protesteze. Apoi se a=ez[ iar =i bâlbâi ]ncurcat:

— Nu =tiam asta... Mi se spusese c[... A, vas[zic[ arestattotu=i?... }n sfâr=it, credeam c[... Atunci gardianul care se

53

afl[ ]n anticamera mea?...— Da, e agent poli\ienesc — aprob[ medicul, dând =i din

cap. Fiindc[ sanatoriul e particular, n-a= fi primit s[ad[postesc un arestat oficial =i nici s[ facem observa\ii med-icale subt controlul poli\iei. Pentru asemenea lucruri justi\iaare mijloacele =i institu\iile ei. Dar, fiindc[ era un caz spe-cial, am admis, excep\ional, ca agentul de paz[ s[ stea ]nsanatoriu subt forma de gardian al dumitale, care s[ \in[locul surorii de caritate. De aceea chiar vreau s[ te previn c[nu po\i p[r[si camera decât ]n tov[r[=ia paznicului.

— O, ]n privin\a asta... nici nu era nevoie de avertisment!zise Puiu cu o mândrie pe care o sim\i ]ndat[ deplasat[ =ide care se ru=in[, ]ncât ad[ug[ mai domol: De altfel, situa\iamea e atât de lamentabil[, atât de ...

Doctorul strânse din umeri. Puiu, ]ncurajat de gestul lui,]ntreb[ schimbând iar tonul:

— Cel pu\in, doctore, spune-mi, cât are s[ durezeobserva\ia asta?

Medicul zâmbi:— De, =tiu eu?... Dup[ ]mprejur[ri: o s[pt[mân[, dou[...

cel mai mult =ase... Dac[ voi putea dobândi o convingereferm[ mai curând — asta atârn[ mult de d-ta — atunci vomsfâr=i mai curând! }n orice caz noi nu avem nici interesul,nici dorin\a s[ t[r[g[n[m lucrurile. Apoi cu alt glas: Dar s[revenim... Pân[ acuma =tiu doar c[ d-ta \i-ai ucis so\ia. Vreisau po\i s[-mi poveste=ti cum =i mai cu seam[ de ce ai ucis-o?... Te rog s[ nu te mire acest amestec al meu ]n, s[ zicema=a, intimit[\ile d-tale... De=i nu-s judec[tor de instruc\ie,trebuie s[ cunosc ]mprejur[rile ca s[ pot cânt[ri motivele!

Puiu tu=i ]ncurcat. De clipa aceasta i-a fost fric[, de clipaexplica\iilor, =i iat[ c[ acum a sosit. Zise rug[tor:

— Da, desigur, doctore, dar ]ntreb[rile d-tale m[ strâng

54

de gât chiar din momentul care a urmat nenorocirea =i totu=inu sunt ]n stare s[ g[sesc r[spunsurile. Doctore, nu sunt ]nstare!

Doctorul insist[ simplu:— Le vom g[si ]mpreun[, trebuie s[ le g[sim... S[ recon-

stituim deci desf[=urarea evenimentelor cât se poate maiclar!

— Da, doctore, da — murmur[ Puiu ca un copil devenitcuminte dup[ o p[\anie urât[. Dar amintirile-mi sunt a=a de=ubrede tocmai despre momentele cele mai ]ngrozitoare!Toate s-au petrecut ]n câteva minute, doctore, ]n foartepu\ine minute... +i eu eram a=a de r[t[cit, a=a de...

Ochii i se ]mpainjeneau =i glasul ]i era ]n[bu=it.— A\i avut vreo ne]n\elegere atunci sau vreo ceart[?

]ntreb[ medicul.— Nu, doctore, se repezi Puiu. Nu! +i asta e mai sp[i-

mânt[tor!... Dar de ce insi=ti, doctore? Te rog. Te implor...Am s[-\i spun tot... vreau s[-\i spun... Ar fi =i pentru sufletulmeu o u=urare... +i nu =tiu... Era s[ mergem la balul de asear[de la Curte. Ne ]mbr[casem. Cum vezi, sunt =i acuma...Madeleine era t[cut[, ca totdeauna. Am ]ntrebat-o ceva, nu=tiu ce. N-a r[spuns. Am repetat ]ntrebarea =i ea s-a uitat lamine parc-ar fi fost absent[. N-avea nici o r[utate, nimicprovocator, nimic sup[r[tor, ci numai o absen\[, =i cu toateastea m-a cuprins o mânie, ]mi aduc aminte, ceva ce nu maisim\isem niciodat[. }mi vâjâiau urechile =i mi se p[rea c[ ea\ip[ =i m[ insult[, nu =tiu de ce mi se p[rea. }n acela=i timp]mi d[deam totu=i seama c[ ea tace, c[ n-a scos un cuvânt,c[ doar se uita la mine, poate pu\in mustr[tor, ]n sfâr=it...Poate c[ privirea ei s-a schimbat ]n sufletul meu ]n \ip[tulcela care-mi vâjâia mereu ]n timpane, =tiu eu... nu =tiu... +iatunci n-am mai putut ]ndura \ip[tul =i m-am n[pustit asu-

55

pra ei... Voiam s[-i curm \ip[tul ca s[ nu-mi sparg[ urechilesau nu =tiu... Iar ea, uluit[ de gestul meu, nu s-a clintit dinloc =i nici nu s-a ap[rat. Dac[ s-ar fi ap[rat, desigur mi-a= firevenit =i nu s-ar fi ]ntâmplat nimic... Dar nu s-a ap[rat =iasta m-a ]nfuriat mai tare ... =i... =i... furie, furie...

I se ]ncurc[ limba. Nu mai putu continua. Izbucni ]ntr-unplâns nervos, f[r[ lacrimi, cu sughi\uri dureroase =i dese.Doctorul a=tept[ s[ se lini=teasc[, apoi mai prietenos:

— Am avut onoarea s[ fiu prezentat odat[ so\iei d-tale,la o serbare de binefacere. Doamna probabil nici ni mi-are\inut numele, iar d-ta nu erai acolo... A fost o femeie foartefrumoas[. Nu spun eu, ci spunea toat[ lumea pe-acolo...Atunci poate c[...

Puiu s[ri ca =i când l-ar fi lovit:— A, nu, doctore, te opresc! Nu voi permite sub nici un

cuvânt s[-i fie ofensat[ memoria, nici m[car cu o ]ntrebare!Madeleine a fo