1

Christus vincit, regnat ut imperat Revista parohiei greco-catolice CUGIR

Anul IX, Nr. 87—88, Mai—Iunie 2011 Apare lunar

12 pagini - Se distribuie gratuit

ÎN ACEST NUMĂR: Întâlnirea eparhială a Tineretului Greco-Catolic din Eparhia de Lugoj ................................................................. pag 1 Impresii IETC Lugoj 2011 ..................................................................................................................................... pag 3 Mesajul Papei pentru IETC .................................................................................................................................. pag 6 Exerciții spirituale ACRO, la Timișul de Sus ........................................................................................................ pag 10 Lecția fluturelui ..................................................................................................................................................... pag 12 Programul oficiilor religioase ................................................................................................................................ pag 12

În data de 7.05.2011, la Lugoj, a avut loc a 12-

a întâlnire diecezană a tineretului greco-catolic din

eparhia noastră. Au participat în jur de 170 tineri, din

parohiile Lugoj, Timișoara, Arad, Reșița, Orăștie,

Hunedoara, Petrișani, Izvin, Vulcan, Ohaba Forgaci,

Valea Lungă, Șimand, Coștei și Sânandrei. Alături de

acestea au fost și aproximativ 30 de tineri din

parohia Cugir, care au participat alături de preotul

paroh Viorel Codrea, care este și asistent spiritual

Astru eparhial Lugoj. Pentru prima dată, în

organizarea acestei zile s-a implicat semnificativ

Astru, ca organzație de tineret, care propovăduiește

apostolatul laic, sub supravegherea și în strânsă

colaborare cu Biserica. Așadar, Astru eparhial Lugoj,

a cărui președinte este domnișoara Anca Jurcuța,

alături de Astru Cugir, care a ajutat la pregătirea a o

parte din materialele pentru întâlnire, cu ajutorul

părintelui Viorel Codrea și binecuvântarea

Preasfințitului Alexandru Mesian au fost cei care și-

au adus aportul pentru buna organizare a acestei

întâlniri.

Am plecat de la Cugir, sâmbătă, la ora 6:00,

după cum stabiliserăm, pentru a ajunge la Lugoj în

jurul orei 9:00. Călătoria a decurs bine, am făcut și

un scurt popas și am ajuns la ora dorită, la reședința

episcopală. Acolo am fost primiți de reprezentanți

Astru eparhial Lugoj, care au înregistrat

participanții, le-au înmânat logoul întâlnirii și i-au

înscris în grupuri, corespunzător vârstei. De

asemenea, au fost stabiliți animatorii și moderatorii

grupurilor de discuții, care aveau să se formeze mai

târziu.

Din partea parohiei Cugir, aproape 20 de tineri

au participat la animarea și buna desfășurare a

acestor grupuri de discuții, introduse în programul

Zilei diecezane a tineretului doar de anul trecut.

După primirea tututor participanților, am plecat în

procesiune spre Catedrala greco-catolică unde aveam

să participăm la Liturghia celebrată de PS Alexandru

Mesian alături de preoții participanți. Predica

Preasfințitului a fost axată pe mottoul Zilei Mondiale

a Tineretului, care în anul acesta va avea loc la

Madrid, în luna august și anume ”Înrădăcinați și

întemeiați în Cristos, tari în credință”. De asemenea,

PS Alexandru Mesian a amintit și de mesajul Papei

cu ocazia acestei întâlniri mondiale, care ne

îndeamnă să ne clădim viața pe o piatră de temelie,

care este Cristos și să fim tari în credința noastră.

Întâlnirea eparhială a Tineretului Greco-Catolic din Eparhia de Lugoj

– ediția a XII-a –

2

Acest mesaj poate fi esențial pentru orice tânăr

la început de drum, confuz sau dezorientat care nu

știe sau nu a descoperit cum să își înceapă viața, pe

ce să se bazeze. Să pornim așadar la drum cu Cristos

și să trăim bazându-ne mereu pe el, încredințându-I

viața noastră.

După participarea la Liturghia de la catedrală,

ne-am întors, tot în procesiune, la reședința

episcopală, unde am luat prânzul și am pus în ordine

ultimele detalii referitoare la organizarea

momentelor următoare.

Participanții au fost împărțiți îm 12 grupuri, 6

de copii și 6 de tineri, numite după numele

episcopilor și mărturisitorilor credinței greco-

catolice: Valeriu Traian Frențiu, loan Bălan,

Alexandru Rusu, luliu Hossu, Vasile Aftenie, Tit

Liviu Chinezu, loan Suciu, Ioan Ploscaru, Ioan

Dragomir, Iuliu Hirtea, Alexandru Todea și Ioan

Chertes.

Fiecare dintre cele 12 grupuri formate,

împreună cu animatorii și moderatorii desemnați

pentru fiecare grup s-au retras în curtea episcopiei

pentru a discuta pe tema propusă și anume biografia

episcopului sau mărturisitorului care dădea numele

grupului și mesajul Papei pentru Ziua Mondială a

Tineretului, respectiv mottoul acesteia ”Înrădăcinați

și întemeiați în Cristos, tari în credință”.

Cu grupurile de tineri a fost mai ușor, am

încercat să explicăm potrivit vârstei lor, am încercat

să îi facem să participe activ la aceste grupuri de

discuții, să își spună părerea, să fie deschiși, scopul

organizării acestor discuții nefiind doar unul

informativ, ci mai ales formativ. Cu răbdarea

grupurilor de copii am avut un pic de muncă, dar am

adaptat momentele de discuții cu energia piticilor, le-

am intercalat cu momente de jocuri, cu multe

exemple, pe înțelesul lor. Această parte a

programului s-a încheiat cu expunerea în plen a

concluziilor grupurilor de discuții ale tinerilor, iar

pentru copii, finalul a fost marcat de dansuri și

jocuri, de care s-au bucurat cel mai mult.

După terminarea grupurilor de discuții,

întâlnirea a continuat cu programul artistic și sportiv,

prezentat de grupurile parohiale participante. I-am

urmărit pe tinerii parohiei din Șimand, ansamblul

popular ”Junii Șimandului”, coordonați de părintele

Roman Dubeștean, care ne-au prezentat dansuri și

muzică populară. Cu tinerii de la Lugoj, surorile

baziliene au pregătit două scenete, atât cu copii, cât

și cu tineri. De asemenea, un grup de tineri de la

Hunedoara ne-au cântat, iar de la Cugir, 2 perechi de

tineri, formate din Alexandru Codrea și Alina Pop,

Marian Codrea și Daniela Peterlăcean au dansat pe

ritmuri de cha-cha, tango și vals. În scurtele pauze

dintre momente, reprezentanții Astru au avut grijă să

facă cunoscut imnul Astru eparhial Lugoj, „Cuvinte

avem de spus”. Programul artistic este mereu partea

preferată a Preasfințitului Alexandru, dar în egală

măsură, ne-a făcut plăcere tuturor.

Ziua a fost încheiată cu un meci de fotbal la

care au participat atât copiii, cât și animatorii sau o

parte din preoți, iar pentru fete s-a organizat un meci

de volei.

Am plecat spre Cugir la finalul Zilei

Diecezane a Tinerilor din eparhia de Lugoj, în jurul

orei 17:00, dar am făcut un ”popas” la Deva, la o

sală de bowling, spre marea plăcere a tinerilor. Ne-

am terminat așadar călătoria și participarea la acest

eveniment într-o atmosferă veselă, relaxantă. Am

ajuns acasă în jurul orei 23:00, obosiți, dar bucuroși

că am mai făcut ceva împreună.

3

A fost prima oară când am participat la ZDT

Lugoj, a fost totul frumos, dansurile populare mi-au

plăcut în special, dar și cele moderne. Cred că un pic

programul a fost dat peste cap, dar cu toate astea

copiii erau fericiți deoarece își făcuseră noi prieteni,

s-au jucat și au socializat împreuna. Cât despre noi

animatorii, ne-am simțit bine cu copiii și cred că i-

am bucurat cu bansurile interpretate de noi. Felicitări

organizatorilor și domnului părinte Codrea. În

concluzie a fost o zi frumoasă și sper ca și la anul să

pot participa.

Daniel Cheța, 18 ani, Cugir

A fost o zi diecezană plăcută și mă bucur am

luat parte la ea și anul acesta. .A fost o zi cu vreme

frumoasă și asta ne-a permis să facem activitățile pe

care le propussesem. Pentru prima oara am luat parte

ca animator la această zi diecezană. Mi-a plăcut

foarte mult mai ales că anul acesta am dansat alte

genuri de dansuri cea ce i-a bucurat foarte mult pe

toți cei care au luat parte la spectacol. Sunt bucuros

că am luat parte și aștept cu nerăbdare anul următor.

Alexandru Codrea, 16 ani, Cugir

Anul acesta se împlineau 3 ani de când nu mai

fusesem la Ziua Diecezană a Tinerilor din eparhia de

Lugoj. Îmi era dor, așadar și mă bucur că am putut fi

prezentă. A fost o zi frumoasă, am avut noroc de

soare, iar copiii au fost foarte drăguți, ca de obicei.

Întotdeauna evenimentele de genul acesta îmi fac

plăcere și mă motivează, atât pe mine, membră

Astru, cât și pe mine, în general, ca tânără.

Îmi pare bine că, mai mult decât în anii trecuți, Astru

a avut șansa să se implice mai mult în organizarea

acestui eveniment. Mai avem unele lucruri de

îmbunătățit, dar importantă e disponibilitatea

tinerilor de a se implica. Timpul și experiența

animatorilor și a organizatorilor va rezolva celelalte

aspecte, important e sa fim deschiși și doritori de

face parte din acest tip de manifestări.

Sper să am șansa de a fi acolo și anul viitor.

Sorina Marcu, 23 ani, Cugir

Impresii IETC Lugoj 20111

Pentru noi toți a fost o mare plăcere că am

participat la Ziua Diecezană a tineretului greco-

catolic din eparhia de Lugoj, alături de alți tineri, din

alte eparhii. A fost încă o confirmare a identității

noastre ca grup, atât a grupului de tineri de la Cugir,

cât și la un nivel mai mare, a grupului de tineri din

eparhia de Lugoj și de ce nu, a Bisericii noastre care

încearcă să investească și să participe activ la

formarea și creșterea noilor generații. Suntem

recunoscători celor care au în vedere organizarea

acestor tipuri de manifestare, de care tinerii, într-o

societate care oferă atât de multe lucruri superficiale,

sunt însetați. Mulțumim așadar celor care au

organizat această întâlnire, mulțumim eparhiei de

Lugoj, Preasfințitului și Astru Lugoj, atât pentru

implicarea lor, cât și pentru faptul că ne-au dat și

nouă ocazia de a participa activ în organizare, nu

doar de a fi spectatori. Nu în ultimul rând, mulțumim

părintelui Viorel Codrea care a fost alături de noi și

alături pas cu pas la organizarea programului acestei

zile. Sperăm ca ziua aceasta petrecută împreună să

rămână în memoria noastră afectivă și să ajute la

formarea temeliei vieții noastre, care să se formeze

în jurul lui Cristos, după cum spune Evanghelia:

„Înrădăcinați și întemeiați în Cristos, tari în

credință” (Col 2, 7).

4

Chiar dacă după un drum destul de lung, am

ajuns la Lugoj bucuroși, entuziasmați și nerăbdători

a afla ce o să ne aducă ziua de sâmbătă. O noua

experiență, aceea de a anima un grup de discuții,

revederea unor vechi prieteni sau întâlnirea unor noi

tineri care ne împărtășesc opiniile, participarea la Sf.

Liturghie celebrată de PS Alexandru Mesian și

cuvintele acestuia, jocurile și cântecele, programul

artistic... toate acestea într-un loc drag nouă,

tuturora, printre prieteni și într-o atmosferă destinsă,

sub soarele care strălucea pe cer încălzindu-ne. Mi-a

făcut plăcere să particip în acest an la ZDT, să ajut

acolo unde a fost nevoie (fie tăind/lipind, fie ca

animator în mijlocul tinerilor), să simt apartenența la

un grup parohial, diecezan și, mai mult, să știu că

noi toți suntem parte activă a Bisericii.

Roxana Beca, 23 ani, Cugir

Mi-a plăcut implicarea încă de la nivel de

pregătire a ZDT a tinerilor de la Cugir (pregătirea

afișului, a siglelor, etc.)!

Mi-a plăcut foarte mult implicarea

animatorilor cugireni la eveniment! M-a făcut să mă

simt mândru de ei și că sunt parohul lor! Nu-i

menționez aici cu numele (lista ar fi foarte lungă),

dar doresc din inimă să le mulțumesc pentru tot ceea

ce au făcut pentru ZDT, atât la Cugir, cât și la

Lugoj! Dincolo de mulțumirile mele, mă rog

Bunului Dumnezeu să aibă grijă de ei și să îi

răsplătească cu harurile Sale îmbelșugate!

De asemenea, cred că a fost un lucru foarte

bun faptul că am reușit să implicam deja la nivel de

pregătire (dar și de participare) pe surorile baziliene

(Sr. Laurenția și Sr. Valeria) și pe surorile de caritate

din Lugoj (Sr. Tereza), care au o experiență vastă în

lucrul cu tinerii și cu copiii. Sperăm la anul să

reușim să-i motivăm și să-i implicăm și pe călugării

Sf. Cruci!

Implicarea preoților din eparhie ca moderatori

la grupurile de discuții a fost un lucru foarte pozitiv.

Unii dintre ei au mai fost activi și în anii precedenți

(Mons. Pop Angelo Narcis, Pr. Lung Inocentiu, Pr.

Oprișa Răzvan), dar alții au fost pentru prima dată

(Pr. Prot. Ștefănescu Ilie Marian, Pr. Prot. On.

Chișărău Ioan, Pr. Bulzan Leonard, Pr. Solomon Va-

sile, Pr. Neiconi Ovidiu, Pr. Taichiș Alin). Am citit

pe chipul unora bucurie și satisfacție pentru munca

pe care o făceau cu tinerii!

Organizarea a fost foarte bună !

Pr. Viorel Gheorghe Codrea, 38 ani, Cugir

O noua zi, una foarte importantă..."Ziua Diecezană a

Tinerilor" din Lugoj. Deși nu am mai participat de

mult la ZDT Lugoj, anul acesta mi-a făcut plăcere să

fiu prezent la această întâlnire și ca animator. Deși

timpul a trecut prea repede, noi am știut să prețuim

fiecare secundă, alături de tineri, comunicând,

dansând, cântând, dar nu în ultimul rând rugându-ne.

Această întâlnire ne-a dat posibilitatea să ne unim, să

ne cunoaștem mai bine și să ne dăm seama că toți

avem ceva în comun și anume credința. M-am

bucurat că am putut împărtăși niște gânduri unor

copii, care erau gata să ne asculte și să învețe ceva

din toate acestea. Sper ca la anul să fie la fel de

frumos și să păstrăm legăturile formate.

Florin Calica, 20 ani, Cugir

5

Mereu o experienta care ne marchează pe toți,

în special pe mine..mi-a plăcut tare mult la această

întâlnire chiar dacă vremea încerca să ne strice ziua,

dar...n-a facut-o...faptul că am participat ca și

animator la această întâlnire a fost ceva de neuitat,

părerea mea că acest lucru e un dar, să poți comunica

cu tinerii și să-i aduci pe calea cea dreapta...în ziua

de astăzi tinerii de rând au alte percepții în ceea ce

privește întâlnirea cu Cristos, se retrag poate de

rușinea celorlalți care ii provoacă să nu meargă la

biserică..noi însă în calitate de animatori, enoriași ai

bisericii încercăm să-i ajutam și pe ceilalți tineri să

deschidă larg porțile lui Cristos..ne bucurăm tare

mult când reușim acest lucru, noi împreună cu

părintele nostru căruia îi datorăm multe, părintele

Viorel Codrea.

Adrian Pocan, 19 ani, Cugir

ZDT de anul acesta a fost mai specială pentru

mine deoarece am participat și ca animator, nu doar

ca participant . A fost o experiență plăcută care pe

mine aș zice că m-a făcut să înțeleg mai multe

lucruri care până acum nu le înțelegeam. Sper ca pe

viitor să fie cât mai multe întâlniri de genul acesta,

pentru că mulți tineri au de învățat din acestea,

deoarece nu toți merg la biserică și prin aceasta au

ocazia să mai comunice cu Dumnezeu și nu numai.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că fac parte din grupul

tinerilor de la Cugir, cu asistentul spiritual pr. Viorel

Codrea.

Mihai Cheța, 15 ani, Cugir

Mi-a plăcut la ziua diecezană aproape totul, cu

mici excepții, acestea fiind faptul că spre final s-a

cam stricat vremea :( și că au fost prea multe

grupe...și în fiecare grupă erau cam puțini copii. Mi-

au placut dansurile și am rămas impresionat cand

sora Valeria le povestea copiilor despre martiri și

aceștia stăteau liniștiți și ascultau ce povestește

sora...Pe viitor să aibă grijă la formarea grupelor.

Ovidiu Mara, 18 ani, Cugir

Am fost foarte impresionată de felul cum ne-

au primit....foarte bucuroși. A fost foarte frumos

deoarece, deși am fost organizați...a trebuit să mai și

improvizăm ...Am fost și acum câțiva ani și doresc

să merg în continuare.

Bianca Cîrnaț, 13 ani, Cugir

Aceasta Zi Diecezană pentru mine a fost o

nouă experiență în care mi-am făcut prieteni noi și m

-am simțit foarte bine alături de ei. Ce mi-a placut

cel mai mult a fost discuția pe grupuri unde Sr.

Tereza ne-a povestit despre viata Epicopului Ioan

Ploscaru și i-a făcut și pe cei mai timizi să se

integreze în grup. A fost o experiență plăcuta la care

mi-ar plăcea să particip și în anii următori.

Daniela Peterlăcean, 16 ani, Cugir

Pentru mine a fost pentru prima dată când am

participat la ZDT și a fost foarte frumos. Și la anul

cu siguranță voi merge deoarece a fost o zi frumoasă

în care am avut ocazia să întâlnesc tinerii din

celelalte dieceze. Felicitări organizatorilor!!

Marius Aron, 21 ani, Cugir

Particip de câteva ediții la această întâlnire

eparhială a tinerilor și în fiecare an parcă văd altfel

această zi. Cred că e normal datorită faptului că dacă

acum câțiva ani eram un tinerel care juca în scenete,

cânta cântece religioase, de vreo 2-3 ediții am trecut

în partea cealaltă, adică în partea organizatorilor, iar

lucrurile au luat o mică întorsătură, în sensul că

responsabilitatea a crescut, iar munca e un pic mai

mare…dar frumoasă.

Din punct de vedere organizatoric pot spune că

întâlnirea a ieșit bine, văzând părerile participanților,

cum au reacționat la ceea ce ai propus și bineînțeles

așteptând să vezi dacă vor mai veni la edițiile

următoare. Personal m-am simțit bine, sper ca

munca noastră să prindă roade, iar Domnul să

reverse harul Lui peste noi ca să putem împărtăși cu

cei din jur cele învățate la această întâlnire.

Sa ne vedem cu bine!

Costel Borhan, 22 ani, Lugoj

6

A fost pentru a doua oară când am participat la

Ziua Diecezană, doar că anul acesta nu am fost doar

participantă, ci ca animator. Anul acesta mi-au

plăcut foarte mult grupurile de discuții unde vedeai o

foarte mare fericire pe chipul participanților în timp

ce vorbeau despre Dumnezeu. Văzând acest lucru m-

a făcut să ma simt bucuroasă că am participat la

aceasta Zi Diecezană și sper ca anul viitor să fie la

fel de frumos și la fel de bine, mai ales ca am avut

un organizator foarte bun în ceea ce face pentru noi

și pentru biserica la care el este paroh.

Alina Pop, 18 ani, Cugir

Pentru mine a fost prima oară când participam

la Ziua Diecezană a Tineretului, la Lugoj. Mi-au

plăcut foarte mult activitățile cu tinerii, jocurile și

grupurile de discuții, care s-au centrat pe viața

episcopilor și mărturisitorilor credinței greco-

catolice. Important a fost că eram împreună și toți

copiii s-au bucurat de ziua aceasta. Sper să fiu

prezent și anul viitor.

Bogdan Glogovețan, 20 ani, Cugir

Mesajul Papei pentru IETC

Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea pentru Cea de-a XXVI-a Zi Mondială a

Tineretului

16-21 august 2011 “Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în

credinţă” (cf. Col 2,7)

Dragi prieteni,

Mă gândesc adesea la Ziua Mondială a

Tineretului de la Sydney din anul 2008. Acolo am

trăit o mare sărbătoare a credinţei, în timpul căreia

Duhul lui Dumnezeu a acţionat cu forţă, creând o

comuniune intensă între participanţi, veniţi din toate

părţile lumii. Acea adunare, ca şi precedentele, a

adus roade îmbelşugate în viaţa a numeroşi tineri şi a

întregii Biserici. Acum, privirea noastră se îndreaptă

spre apropiata Zi Mondială a Tineretului, care va

avea loc la Madrid în august 2011. Deja în anul

1989, cu câteva luni înainte de căderea istorică a

Zidului din Berlin, pelerinajul tinerilor a avut etapă

în Spania, la Santiago de Compostella. Acum, într-

un moment în care Europa are mare nevoie să-şi

regăsească rădăcinile sale creştine, ne-am dat

întâlnire la Madrid, cu tema: Înrădăcinaţi şi

întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă (cf. Col 2,7).

De aceea vă invit la acest eveniment aşa de

important pentru Biserica din Europa şi pentru

Biserica universală. Şi aş vrea ca toţi tinerii, fie cei

care împărtăşesc credinţa noastră în Isus Cristos, fie

cei care ezită, care sunt în îndoială sau care nu cred

în el, să poată trăi această experienţă, care poate să

fie decisivă pentru viaţă: experienţa Domnului Isus

înviat şi viu şi a iubirii sale faţă de fiecare dintre noi.

1. La izvoarele celor mai mari aspiraţii ale

voastre

În orice epocă, şi în zilele noastre, numeroşi

tineri simt dorinţa profundă ca relaţiile dintre

persoane să fie trăite în adevăr şi în solidaritate.

Mulţi manifestă aspiraţia de a construi

raporturi autentice de prietenie, de a cunoaşte iubirea

adevărată, de a întemeia o familie unită, de a ajunge

la o stabilitate personală şi o siguranţă reală, care să

poată garanta un viitor senin şi fericit. Desigur,

amintindu-mi de tinereţea mea, ştiu că stabilitatea şi

siguranţa nu sunt problemele care ocupă mai mult

mintea tinerilor. Da, cererea locului de muncă şi cu

aceasta aceea de a avea un teren sigur sub picioare

este o problemă mare şi urgentă, dar în acelaşi timp

tinereţea rămâne oricum vârsta în care suntem în

căutarea celei mai mari vieţi. Dacă mă gândesc la

anii mei de atunci: pur şi simplu nu voiam să ne

pierdem în normalitatea vieţii burgheze.

7

Voiam ceea ce este mare, nou. Voiam să găsim

însăşi viaţa în vastitatea şi frumuseţea ei. Desigur,

asta depindea şi de situaţia noastră. În timpul

dictaturii naţional-socialiste şi în război noi am fost,

ca să spunem aşa, “închişi” de puterea dominantă.

Deci voiam să ieşim la vedere pentru a intra în

amplitudinea posibilităţilor fiinţei umane. Dar cred

că, într-un anumit sens, acest impuls de a merge din-

colo de obişnuit există în orice generaţie. Este parte

din faptul de a fi tânăr a dori ceva mai mult decât

cotidianitatea obişnuită a unui serviciu sigur şi a

simţi dorinţa pentru ceea ce este realmente mare. E

vorba numai de un vis gol care dispare atunci când

devenim adulţi? Nu, omul este într-adevăr creat

pentru ceea ce este mare, pentru infinit. Orice alt

lucru este insuficient. Sfântul Augustin avea

dreptate: inima noastră este neliniştită până când nu

se odihneşte în tine. Dorinţa celei mai mari vieţi este

un semn al faptului că el ne-a creat, că purtăm

“amprenta” sa. Dumnezeu este viaţă, şi pentru

aceasta orice creatură tinde la viaţă; în mod unic şi

special persoana umană, făcută după imaginea lui

Dumnezeu, aspiră la iubire, la bucurie şi la pace.

Aşadar, înţelegem că este un contrasens a pretinde

eliminarea lui Dumnezeu pentru a-l face pe om să

trăiască! Dumnezeu este izvorul vieţii; a-l elimina

înseamnă a ne separa de acest izvor şi, în mod

inevitabil, a ne priva de plinătate şi de bucurie: “De

fapt, creatura fără Creator dispare” (Conciliul

Ecumenic Vatican II, Gaudium et spes, 36). Cultura

actuală, în unele zone din lume, mai ales în

Occident, tinde să-l excludă pe Dumnezeu, sau să

considere credinţa ca un fapt privat, fără nici o

relevanţă în viaţa socială. În timp ce valorile care

sunt la baza societăţii provin din Evanghelie – ca şi

sensul demnităţii persoanei, al solidarităţii, al muncii

şi al familiei -, se constată un fel de “eclipsă de

Dumnezeu”, o anumită amnezie, dacă nu un adevărat

refuz al creştinismului şi o negare a comorii

credinţei primite, cu riscul de a pierde propria

identitate profundă.

Pentru acest motiv, dragi prieteni, vă invit să

intensificaţi drumul vostru de credinţă în Dumnezeu,

Tatăl Domnului nostru Isus Cristos. Voi sunteţi

viitorul societăţii şi al Bisericii! Aşa cum scria

apostolul Paul creştinilor din oraşul Colose, este

vital de a avea rădăcini, baze solide! Şi acest lucru

este deosebit de adevărat astăzi, când mulţi nu au

puncte de referinţă stabile pentru a construi viaţa lor,

devenind astfel profund nesiguri. Relativismul

răspândit, conform căruia totul se echivalează şi nu

există nici un adevăr, nici un punct de referinţă

absolut, nu generează adevărata libertate, ci

instabilitate, rătăcire, conformism la modele

momentului. Voi tinerii aveţi dreptul să primiţi de la

generaţiile care vă preced puncte ferme pentru a face

alegerile voastre şi a construi viaţa voastră, aşa cum

o plantă tânără are nevoie de un sprijin solid până

când cresc rădăcinile, pentru a deveni, apoi, un

copac robust, capabil să aducă rod.

2. Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos Pentru a scoate în evidenţă importanţa

credinţei în viaţa credincioşilor, aş vrea să mă opresc

asupra fiecăruia dintre cei trei termeni pe care

sfântul Paul îi foloseşte în această expresie a

lui: Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în

credinţă (cf. Col 2,7). Putem observa în ei trei

imagini: “înrădăcinat” evocă pomul şi rădăcinile

care-l alimentează; “întemeiat” se referă la

construcţia unei case; “tare” face trimitere la

creşterea forţei fizice sau morale. E vorba de imagini

foarte elocvente. Înainte de a le comenta, trebuie

notat simplu că în textul original cei trei termeni, din

punct de vedere gramatical, sunt pasivi: asta

înseamnă că însuşi Cristos ia iniţiativa de a-i

înrădăcina, a-i întemeia şi a-i face tari pe credincioşi.

Prima imagine este cea a pomului, puternic

plantat în pământ prin intermediul rădăcinilor, care-l

fac stabil şi-l alimentează. Fără rădăcini, ar fi luat de

vânt şi ar muri. Care sunt rădăcinile noastre?

Desigur, părinţii, familia şi cultura din ţara noastră,

care sunt o componentă foarte importantă a

identităţii noastre. Biblia dezvăluie o altă

componentă. Profetul Ieremia scrie: “Binecuvântat

să fie omul care-şi pune încrederea în Domnul, a

cărui speranţă este Domnul. El va fi ca un pom sădit

lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; el nu se

teme când vine arşiţa, frunzele lui rămân verzi, el nu

-i îngrijorat în timp de secetă şi nu încetează să

aducă roade” (Ier 17,7-8). A întinde rădăcinile,

pentru profet, înseamnă a pune propria încredere în

Dumnezeu. Din el luăm viaţa noastră; fără el n-am

putea să trăim cu adevărat. “Dumnezeu ne-a dăruit

viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul

său” (1In 5,11). Isus însuşi se prezintă ca viaţa

noastră (cf. In 14,6).

8

De aceea, credinţa creştină nu înseamnă numai a

crede în adevăruri, ci înseamnă înainte de toate o

relaţie personală cu Isus Cristos, este întâlnirea cu

Fiul lui Dumnezeu, care dă întregii existenţe un

dinamism nou. Atunci când intrăm în raport personal

cu el, Cristos ne revelează identitatea noastră, şi, în

prietenia lui, viaţa creşte şi se realizează în plinătate.

Există un moment, tineri fiind, în care fiecare dintre

noi se întreabă: ce sens are viaţa, ce scop, ce direcţie

ar trebui să-i dau? Este o fază fundamentală, care

poate tulbura sufletul, uneori chiar îndelung. Se gân-

deşte la tipul de muncă de întreprins, la care relaţii

sociale să stabilească, la ce afecte să dezvolte… În

acest context, mă gândesc din nou la tinereţea mea.

Într-un fel am avut foarte repede conştiinţa că Dom-

nul mă voia preot. Apoi, după război, când în semi-

nar şi la universitate eram în drum spre această ţintă,

a trebuit să recuceresc această certitudine. A trebuit

să mă întreb: acesta este cu adevărat drumul meu?

Aceasta este cu adevărat voinţa Domnului pentru

mine? Voi fi capabil să rămân fidel lui şi să fiu total

disponibil pentru el, în slujba sa? O astfel de decizie

trebuie să fie şi dureroasă. Nu poate să fie altfel. Însă

apoi a apărut certitudinea: este bine aşa! Da, Domnul

mă vrea, prin urmare îmi va da şi forţa. În ascultarea

lui, în faptul de a merge împreună cu el devin cu

adevărat eu însumi. Nu contează realizarea propriilor

mele dorinţe, ci voinţa lui. Astfel viaţa devine

autentică.

Aşa cum rădăcinile pomului îl ţin plantat

puternic în pământ, tot aşa temeliile dau casei o

stabilitate durabilă. Prin credinţă, noi suntem

întemeiaţi în Cristos (cf. Col 2,7), aşa cum o casă

este construită pe temelii. În istoria sacră avem nu-

meroase exemple de sfinţi care au zidit viaţa lor pe

cuvântul lui Dumnezeu. Primul este Abraham. Părin-

tele nostru în credinţă a ascultat de Dumnezeu care-i

cerea să lase casa părintească pentru a se îndrepta

spre o ţară necunoscută. “Abraham a crezut în Dum-

nezeu şi i s-a considerat spre justificare şi a fost nu-

mit prietenul lui Dumnezeu” (Iac 2,23). A fi înte-

meiaţi în Cristos înseamnă a răspunde concret la

chemarea lui Dumnezeu, încrezându-ne în el şi pu-

nând în practică mereu cuvântul său. Isus însuşi îi

avertizează pe discipolii săi: “De ce mă numiţi

«Doamne, Doamne» şi nu faceţi ce vă

spun?” (Lc 6,46). Şi, recurgând la imaginea construi-

rii casei, adaugă: “Oricine vine la mine şi ascultă

cuvintele mele şi le îndeplineşte… este asemenea cu

omul care, construind o casă, a săpat adânc şi a pus

temelia pe stâncă. Venind inundaţia, şuvoiul s-a

năpustit în casa aceea, dar nu a putut să o clatine

pentru că fusese construită bine” (Lc 6,47-48).

Dragi prieteni, construiţi casa voastră pe

stâncă, asemenea omului care “a săpat adânc”.

Căutaţi şi voi, în toate zilele, să urmaţi cuvântul lui

Cristos. Simţiţi-l ca adevăratul prieten cu care să

împărtăşiţi drumul vieţii voastre. Cu el alături veţi fi

capabili să înfruntaţi cu curaj şi speranţă dificultăţile,

problemele, chiar şi dezamăgirile şi înfrângerile. Vă

sunt prezentate încontinuu propuneri mai uşoare, dar

voi înşivă vă daţi seama că se dovedesc înşelătoare,

nu vă dau seninătate şi bucurie. Numai cuvântul lui

Dumnezeu ne arată calea autentică, numai credinţa

care ne-a fost transmisă este lumina care luminează

drumul. Primiţi cu recunoştinţă acest dar spiritual pe

care l-aţi primit de la familiile voastre şi angajaţi-vă

să răspundeţi cu responsabilitate la chemarea lui

Dumnezeu, devenind adulţi în credinţă. Să nu credeţi

în cei care vă spun că nu aveţi nevoie de alţii pentru

a construi viaţa voastră! În schimb, sprijiniţi-vă pe

credinţa celor dragi ai voştri, pe credinţa Bisericii, şi

mulţumiţi-i Domnului că aţi primit-o şi v-aţi însuşit-

o!

3. Tari în credinţă Fiţi înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în

credinţă (cf. Col 2,7). Scrisoarea din care este luată

această invitaţie a fost scrisă de sfântul Paul pentru a

răspunde la o necesitate precisă a creştinilor din

oraşul Colose. De fapt, comunitatea aceea era

ameninţată de influenţa anumitor tendinţe culturale

ale epocii, care-i abăteau pe credincioşi de la

evanghelie. Contextul nostru cultural, dragi tineri,

are numeroase analogii cu acela al colosenilor de

atunci. De fapt, există un puternic curent de gândire

laicist care vrea să-l marginalizeze pe Dumnezeu din

viaţa persoanelor şi a societăţii, prospectând şi

încercând să creeze un “paradis” fără el. Însă

experienţa învaţă că lumea fără Dumnezeu devine un

“iad”: prevalează egoismele, dezbinările în familii,

ura între persoane şi între popoare, lipsa de iubire, de

bucurie şi de speranţă. Dimpotrivă, acolo unde

persoanele şi popoarele primesc prezenţa lui

Dumnezeu, îl adoră în adevăr şi ascultă glasul lui, se

construieşte concret civilizaţia iubirii, în care fiecare

este respectat în demnitatea lui, creşte comuniunea,

cu roadele pe care ea le aduce. Însă există creştini

care se lasă seduşi de modul laicist de a gândi sau

sunt atraşi de curente religioase care îndepărtează de

credinţa în Isus Cristos. Alţii, fără a adera la aceste

chemări, pur şi simplu au lăsat să se răcească

credinţa lor, cu inevitabile consecinţe negative pe

planul moral.

Fraţilor contagiaţi de idei străine de evanghelie

apostolul Paul le aminteşte puterea lui Cristos mort

şi înviat. Acest mister este fundamentul vieţii

noastre, centrul credinţei creştine. Toate filozofiile

care-l ignoră, considerându-l “nebunie” (1Cor 1,23),

arată limitele lor în faţa marilor întrebări care

locuiesc în inima omului.

9

Pentru aceasta şi eu, ca urmaş al apostolului Petru,

doresc să vă întăresc în credinţă (cf. Lc 22,32). Noi

credem cu tărie că Isus Cristos s-a oferit pe cruce

pentru a ne dărui iubirea sa; în pătimirea sa, a purtat

suferinţele noastre, a luat asupra sa păcatele noastre,

ne-a dobândit iertarea şi ne-a împăcat cu Dumnezeu

Tatăl, deschizându-ne calea vieţii veşnice. În acest

mod am fost eliberaţi de ceea ce încurcă mai mult

viaţa noastră: sclavia păcatului, şi putem să-i iubim

pe toţi, chiar şi pe duşmani, şi să împărtăşim această

iubire cu fraţii cei mai săraci şi în dificultate.

Dragi prieteni, adesea crucea ne provoacă

frică, pentru că pare să fie negarea vieţii. În realitate,

este contrariul! Ea este “da”-ul lui Dumnezeu spus

omului, expresia maximă a iubirii sale şi izvorul din

care curge viaţa veşnică. De fapt, din inima lui Isus

deschisă pe cruce a curs această viaţă divină, mereu

disponibilă pentru cel care acceptă să-şi ridice ochii

spre Cel Răstignit. Aşadar, nu pot decât să vă invit

să primiţi crucea lui Isus, semn al iubirii lui

Dumnezeu, ca izvor de viaţă nouă. În afara lui Cris-

tos mort şi înviat nu există mântuire! Numai el poate

să elibereze lumea de rău şi să facă să crească împ-

ărăţia dreptăţii, a păcii şi a iubirii la care aspirăm cu

toţii.

4. A crede în Isus Cristos fără a-l vedea În evanghelie ne este descrisă experienţa de

credinţă a apostolului Toma în primirea misterului

crucii şi Învierii lui Cristos. Toma face parte dintre

cei 12 apostoli; l-a urmat pe Isus; este martor direct

al vindecărilor sale, al minunilor; a ascultat cuvintele

lui; a trăit rătăcirea în faţa morţii sale. În seara de

Paşti, Domnul le apare discipolilor, dar Toma nu

este prezent, şi atunci când i se spune că Isus este viu

şi s-a arătat, el declară: “Dacă nu voi vedea în

mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul

în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta

lui, nu voi crede” (In 20,25).

Şi noi am vrea să-l putem vedea pe Isus, să

putem vorbi cu el, să simţim şi mai puternic prezenţa

sa. Astăzi pentru mulţi accesul la Isus a devenit

dificil. Circulă aşa de multe imagini ale lui Isus care

se dau drept ştiinţifice şi îi iau măreţia lui,

singularitatea persoanei sale. De aceea, în timpul

anilor lungi de studiu şi de meditaţie, s-a format în

mine gândul de a transmite un pic din întâlnirea mea

personală cu Isus într-o carte: pentru a ajuta la

vederea, auzirea, atingerea Domnului, în care

Dumnezeu ne-a venit în întâmpinare pentru a se face

cunoscut. De fapt, însuşi Isus, apărând din nou

discipolilor după opt zile, îi spune lui Toma: “Adu-ţi

degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi

pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci

credincios” (In 20,27). Şi pentru noi este posibil să

avem un contact sensibil cu Isus, să punem, ca să

spunem aşa, mâna pe semnele pătimirii sale,

semnele iubirii sale: în sacramente el se apropie în

mod deosebit de noi, ni se dăruieşte. Dragi tineri,

învăţaţi să-l “vedeţi”, să-l “întâlniţi” pe Isus în

Euharistie, unde este prezent şi aproape până acolo

încât se face hrană pentru drumul nostru; în

sacramentul Pocăinţei, în care Domnul manifestă

milostivirea sa oferindu-ne mereu iertarea sa.

Recunoaşteţi-l şi slujiţi-l pe Isus şi în cei săraci, în

cei bolnavi, în fraţii care sunt în dificultate şi au

nevoie de ajutor.

Deschideţi şi cultivaţi un dialog personal cu

Isus Cristos, în credinţă. Cunoaşteţi-l prin citirea

Evangheliilor şi a Catehismului Bisericii Catolice;

intraţi în colocviu cu el în rugăciune, daţi-i

încrederea voastră: n-o va trăda niciodată! “Credinţa

este înainte de toate o adeziune personală a omului

la Dumnezeu; în acelaşi timp şi în mod

inseparabil, este asentimentul liber la tot adevărul pe

care Dumnezeu l-a revelat” (Catehismul Bisericii

Catolice, 150). Aşa veţi putea dobândi o credinţă

matură, solidă, care nu va fi întemeiată numai pe un

sentiment religios sau pe o vagă amintire a

catehismului din copilăria voastră. Veţi putea să-l

cunoaşteţi pe Dumnezeu şi să trăiţi în mod autentic

din el, asemenea apostolului Toma, când manifestă

cu putere credinţa sa în Isus: “Domnul meu şi

Dumnezeul meu!”.

5. Susţinuţi de credinţa Bisericii, pentru a fi

martori În acel moment Isus exclamă: “Pentru că m-ai

văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au

crezut” . El se gândeşte la drumul Bisericii,

întemeiată pe credinţa martorilor oculari: apostolii.

Înţelegem, aşadar, că credinţa noastră personală în

Cristos, născută din dialogul cu el, este legată de

credinţa Bisericii: nu suntem credincioşi izolaţi, ci,

prin Botez, suntem membrii ai acestei mari familii,

şi credinţa mărturisită de Biserică e cea care dă

siguranţă credinţei noastre personale. Crezul pe care-

l proclamăm la Liturghia duminicală ne ocroteşte

tocmai de pericolul de a crede într-un Dumnezeu

care nu este cel pe care Isus ni l-a revelat: “Fiecare

credincios este ca o verigă în marele lanţ al

credincioşilor. Eu nu pot să cred fără să fiu susţinut

de credinţa celorlalţi, şi, cu credinţa mea, contribui

la susţinerea credinţei celorlalţi” (Catehismul

Bisericii Catolice, 166). Să-i mulţumim mereu

Domnului pentru darul Bisericii; ea ne face să

înaintăm cu siguranţă în credinţa care ne dă viaţa

adevărată (cf. In 20,31). În istoria Bisericii, sfinţii şi

martirii au luat din crucea glorioasă a lui Cristos

forţa pentru a fi fideli lui Dumnezeu până la dăruirea

de ei înşişi; în credinţă au găsit forţa pentru a învinge

propriile slăbiciuni şi a depăşi orice adversitate.

10

De fapt, aşa cum spune apostolul Ioan, “cine

este învingătorul lumii dacă nu cel care crede că Isus

este Fiul lui Dumnezeu?” (1In 5,5). Şi victoria care

se naşte din credinţă este cea a iubirii. Câţi creştini

au fost şi sunt o mărturie vie a forţei credinţei care se

exprimă în caritate: au fost artizani ai păcii,

promotori ai dreptăţii, animatori ai unei lumi mai

umane, o lume conformă lui Dumnezeu; s-au angajat

în diferitele domenii ale vieţii sociale, cu competenţă

şi profesionalism, contribuind în mod eficace la

binele tuturor. Caritatea care vine din credinţă i-a

condus la o mărturie foarte concretă, în fapte şi în

cuvinte: Cristos nu este un bine numai pentru noi

înşine, este binele cel mai preţios pe care trebuie să-l

împărtăşim cu alţii. În era globalizării, fiţi martori ai

speranţei creştine în lumea întreagă: sunt mulţi cei

care doresc să primească această speranţă! În faţa

mormântului prietenului Lazăr, mort de patru zile,

Isus, înainte de a-l rechema la viaţă, i-a spus surorii

sale Marta: “Dacă vei crede, vei vedea gloria lui

Dumnezeu” (cf. In 11,40). Şi voi, dacă veţi crede,

dacă veţi şti să trăiţi şi să mărturisiţi credinţa voastră

în fiecare zi, veţi deveni instrument pentru a-i face

pe alţi tineri să regăsească asemenea vouă sensul şi

bucuria vieţii, care se naşte din întâlnirea cu Cristos!

6. Spre Ziua Mondială de la Madrid Dragi prieteni, vă reînnoiesc invitaţia de a veni

la Ziua Mondială a Tineretului la Madrid. Cu

bucurie profundă, aştept pe fiecare dintre voi

personal: Cristos vrea să vă facă tari în credinţă prin

intermediul Bisericii. Alegerea de a crede în Cristos

şi de a-l urma nu este uşoară; este împiedicată de

infidelităţile noastre personale şi de atâtea glasuri

care ne arată căi mai uşoare. Nu vă lăsaţi descurajaţi,

căutaţi mai degrabă sprijinul comunităţii creştine,

sprijinul Bisericii! În cursul acestui an pregătiţi-vă

intens pentru întâlnirea de la Madrid cu episcopii

voştri, cu preoţii voştri şi responsabilii pastoraţiei

tineretului în dieceze, în comunităţile parohiale, în

asociaţii şi în mişcări. Calitatea întâlnirii noastre va

depinde mai ales de pregătirea spirituală, de

rugăciune, de ascultarea comună a cuvântului lui

Dumnezeu şi de sprijinul reciproc.

Dragi tineri, Biserica se bazează pe voi! Are

nevoie de credinţa voastră vie, de caritatea voastră

creativă şi de dinamismul speranţei voastre. Prezenţa

voastră reînnoieşte Biserica, o întinereşte şi-i

dăruieşte un nou elan. Pentru aceasta Zilele

Mondiale ale Tineretului sunt un har nu numai

pentru voi, ci pentru întregul popor al lui Dumnezeu.

Biserica din Spania se pregăteşte activ pentru a vă

primi şi a trăi împreună experienţa bucuroasă a

credinţei. Mulţumesc diecezelor, parohiilor,

sanctuarelor, comunităţilor călugăreşti, asociaţiilor şi

mişcărilor ecleziale, care lucrează cu generozitate la

pregătirea acestui eveniment. Domnul nu va întârzia

să-i binecuvânteze. Fecioara Maria să însoţească

acest drum de pregătire. Ea, la vestirea îngerului, a

primit cu credinţă cuvântul lui Dumnezeu; cu

credinţă a consimţit la lucrarea pe care Dumnezeu o

îndeplinea în ea. Rostind“fiat”-ul său, “da”-ul său, a

primit darul unei carităţi imense, care a făcut-o să se

dăruiască în întregime pe sine însăşi lui Dumnezeu.

Să mijlocească pentru fiecare dintre voi, pentru ca la

următoarea Zi Mondială să puteţi creşte în credinţă

şi în iubire. Vă asigur de amintirea mea părintească

în rugăciune şi vă binecuvântez din inimă.

Vatican, 6 august 2010, sărbătoarea Schimbării la

Faţă a Domnului

Benedictus Pp. XVI

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Exerciții spirituale ACRO, la Timișul de Sus

În perioada 31.03-3.04.2011, tineri catolici,

atât de rit latin cât și de rit bizantin s-au întâlnit la

Timișul de Sus pentru a participa la exerciții

spirituale organizate de acțiunea catolică din

România. Întâlnirea, numită ”Ascultare, dăruire,

servire – ieri, astăzi și întodeauna” a fost moderată

cu ajutorul membrilor din echipa națională ACRO și

al părintelui Iuliu-Vasile Muntean, de la Oradea. Au

participat în jur de 20 de tineri din Astru Cluj, Astru

Eparhial Lugoj, Astru Blaj și AC Iași.

Ca reprezentanți ai Astru Eparhial Lugoj, au

fost prezenți acolo 4 tineri din Astru Cugir și anume,

Iulia Albu, Alina Pop, Marius Aron și Daniel Cheța.

De asemenea, Roxana Beca și Sorina Marcu, chiar

dacă în mod oficial participau de pe lista Astru Cluj,

s-au simțit parte a grupului de la Cugir. A fost o

bună ocazie de a ne revedea.

11

Am ajuns acolo în după masa zilei de joi,

31.03.2011 și am făcut cunoștință cu ceilalți tineri

ajunși înaintea noastră. La puțin timp după cină,

părintele Viorel, fiind prin apropiere, nu s-a abținut

să nu ne facă o scurtă vizită, să vadă cum se simt

tinerii lui. Ne-a bucurat foarte mult surpriza.

Încet, încet ne-am acomodat cu atmosfera, care

exprima liniște, ca și cand știam toți ca vor urma

două zile pline, dar în același timp, zile aducătoare

de pace. Spre seară a ajuns și părintele Iuliu, cel care

avea să fie cu noi în toate zilele următoare, oferindu-

și toată disponibilitatea spre a ne oferi lămuriri,

răspunsuri la problemele care ne preocupau, dar de

asemenea pentru a ne face să ne punem întrebări

esențiale în ceea ce privește parcursul nostru viitor.

Ziua de vineri a început cu micul dejun și

rugăciunea, a continuat cu vizionarea filmului ”Be

still”, cu discuții pe grupuri, atât pe marginea

filmului, cât și pe marginea altor întrebări sugerate

de părinte. În aceeași zi am facut și o drumeție în

împrejurimi, profitând de soare și de vremea bună.

La ora 18 am participat toți la Sf. Liturghie oficiată

de părintele Iuliu, apoi am avut cina, iar seara s-a

încheiat cu alte discuții interactive între tineri și

părinte și rugăciunea de seară.

Sâmbătă, ora meselor, și a Sf Liturghii a rămas

aceeași și am vizionat încă un film ”No man’s land”,

care ne-a purtat mai apoi în ample discuții, atât în

grupuri, cât și toți alături de părintele Iuliu. Am

vorbit despre prietenie, despre trădare, despre natura

omului, despre nevoia lui de Dumnezeu, despre

credință, despre libertate, despre nevoia tinerilor de a

acționa, de a lua decizii și de a schimba în viața lor

lucrurile care îi îndepărtează de Dumnezeu.

Dar...despre ce nu am vorbit? Părintele a stat mereu

cu noi și a încercat să ne ofere o rezolvare la

problemele noastre, într-o viziunea creștină, care îl

pune pe Dumnezeu și iubirea în centrul vieții

noastre. Seara s-a încheiat cu exprimarea părerii

participanților referitor la acestea exerciții spirituale

care erau pe final și cu o rugăciune Taizé.

Duminică dimineața, după Sf. Liturghie și

micul dejun, am plecat toți spre casele noastre, cu

convingerea că aceste zile petrecute împreună, în

liniște, rugăciune și discuții cu subiecte esențiale:

Dumnezeu, credință, libertate, datorie, adevăr,

valori, implicare – nu pot să nu aibe nici o influență

în viața la care ne întorceam.

Nu pot să nu închei acest mic articol, citându-l

pe părintele Iuliu ”Ești regizorul și protagonistul

propriei tale vieți, nu uita de regula celor 3 i:

informează, inspiră, implică-te!” – îndemn de un real

folos pentru orice tânăr.

Sorina Marcu

Dragostea noastră de adevăr trebuie să fie așa de mare, încât toate cuvintele noastre să aibă valoarea unui

jurământ.

Sf. Paulin de Nolla

12

Programul oficiilor religioase

Zilnic Sf. Liturghie Ora 0800

Duminici şi sărbători Sf. Liturghie Ora 1000

Prima Vineri Sf. Spovadă Ora 17

00

Sf. Liturghie Ora 1800

Notă: Spovada: În fiecare zi, înainte sau după seviciul religios. În Prima Vineri spovada şi liturghia vor fi după-amiază. Tot în prima vineri din fiecare lună se vor spovedi bătrânii și bolnavii la domiciliu.

Colectivul de redacţie: Pr. Viorel-Gheorghe Codrea (paroh), Ec. Grigore Mureşan (prim-curator), Cristina Laslău, Sorina Marcu, Roxana Beca, Alexandru Codrea, Iulia Albu, Florin Calica, Diana Comșa

Adresa redacţiei: Str. Victoriei, Nr. 6/10 515600 – Cugir, Alba tel./fax: 0258-753829 revista@parohiacugir.ro office@parohiacugir.ro

R e d a c ţ i a n u - ş i a s u m ă răspunderea pentru conţinutul articolelor, acesta revenind în totalitate semnatarilor.

Lecția fluturelui

Într-o zi într-un cocon a apărut o mică gaură.

Un om, care trecea din întamplare prin preajmă, s-a

oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se

forța să iasă prin această gaură mică. După multe

încercări se părea că fluturele a abandonat și gaura

rămăsese la fel de mică. Părea că fluturele a făcut tot

ce putea și nu mai era în stare de nimic altceva.

Atunci omul a decis să ajute fluturele. A luat un cuțit

și a deschis coconul. Fluturele a ieșit imediat. Însă

corpul fluturelui era slab și anemic. Aripile sale erau

puțin dezvoltate și aproape că nu se mișcau.

Omul a continuat să observe crezând că dintr-un mo-

ment în altul aripile fluturelui se vor deschide și vor

putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta să

poată zbura. Însă acest lucru nu s-a întâmplat!

Fluturele și-a trăit restul vieții târându-se pe pământ

cu corpul său slab și cu aripile chircite. Nu a putut

zbura niciodată!

Ceea ce omul, prin gestul său de bunătate și

prin intenția sa de a ajuta, nu a înteles, este că trece-

rea prin gaura strâmtă a coconului era efortul necesar

pentru ca fluturele să trimită lichidul din corpul său

către aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul

prin care viața îl punea să treacă pentru a putea

crește și pentru a se dezvolta.

Morala: Uneori, efortul este exact lucrul de care

avem nevoie în viață. Dacă ni s-ar permite să ne

trăim viața fără a întâlni obstacole, am fi limitați. Nu

am putea fi atât de puternici cum suntem. "Nu am

putea zbura niciodată!"

Nimeni nu poate cunoaște adevărul, fără Adevăr (Isus Hristos) și nimeni nu poate fi mântuit fără El.

Sf. Ioan Gură de Aur

Fericirea este o stare de împlinire continuă a ființei noastre. Această împlinire o dobândește creștinul

viețuind după voia lui Dumnezeu.

Părintele Constantin Galeriu