Centenarul naşterii monahului Nicolae Steinhardt

Autor: Pr. Ştefan Iloaie

Abstract:

La 29 iulie 2012 s-au împlinit 100 de ani de la nașterea marelui

gânditor creștin, eseist și critic literar N. Steinhardt, convertit de la

iudaism la Ortodoxie, botezat în închisoarea de la Jilava la 15 august 1960

și călugărit – în anul 1980 – la Mânăstirea Rohia din Maramureș.

Momentul a prilejuit desfășurarea unor manifestări comemorative, dintre

care cea mai importantă s-a desfășurat la Academia Română, la 4 iulie

2012, fiind organizată de Secţia de Filosofie, Teologie, Psihologie şi

Pedagogie a Academiei, în colaborare cu Fundaţia „N. Steinhardt” de la

Mânăstirea Rohia.

Articol:

Împlinirea, în anul 2012, a 100 de ani de la naşterea monahului Nicolae a prilejuit organizarea unor manifestări dedicate personalităţii marelui convertit la creştinism, care au fost deschise cu sesiunea omagială de la Academia Română, din data de 4 iulie. Secţia de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, în colaborare cu Fundaţia „N. Steinhardt” de la Mânăstirea Rohia – avându-l preşedinte pe Preasfinţitul Justin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, şi secretar pe arhimandritul Macarie Motogna, egumenul mânăstirii – a organizat Sesiunea de comunicări ştiinţifice Centenar N. Steinhardt (1912-2012).

Desfăşurată într-un cadru festiv şi bucurându-se de participarea unui foarte numeros public, manifestarea a subliniat – din diferite perspective – personalitatea complexă a părintelui Nicolae Delarohia: gânditor creştin, eseist şi critic literar. Evocarea a reunit ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, academicieni, oameni de cultură, clerici şi monahi care l-au cunoscut, dar şi iubitori ai operei Monahului Delarohia. La solemnitate au participat peste 150 de personalităţi din lumea culturală bucureşteană şi transilvană, dintre care amintim pe: Arhiepiscopul romano-catolic Ioan Robu, academician Dan Berindei, Theodor Paleologu, Nicolae Noica, Ana Blandiana, Dan Ciachir, Ioan Pintea, Teodor Ardelean.

În deschiderea manifestării, dl academician Ionel Haiduc, Preşedintele Academiei Române, a subliniat importanţa momentului, afirmând că „Nicolae Steinhardt este o personalitate unică în cultura românească, atât prin preocupările şi contribuţiile sale, cât şi prin viaţa cu totul şi cu totul neobişnuită pe care a avut-o”. Conducerea lucrărilor a fost apoi transferată academicianului Alexandru Surdu, preşedintele

1

Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române.

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la sesiunea ştiinţifică de comunicări a fost citit de către Preasfinţitul Macarie, Episcopul Românilor din Europa de Nord:

Memorialul durerii transfigurat în Jurnal al fericirii

Anul acesta, 2012, se împlinesc 100 de ani de la naşterea eruditului monah Nicolae Steinhardt (1912 - 2012), personalitate marcantă a literaturii şi teologiei româneşti a secolului al XX-lea, care ne-a lăsat una dintre cele mai profunde şi tulburătoare mărturii din perioada comunistă.

Ca omagiu adus memoriei părintelui Nicolae Steinhardt, cu prilejul centenarului naşterii sale, binecuvântăm şi apreciem iniţiativa Mănăstirii Rohia, care, împreună cu Fundaţia „Nicolae Steinhardt” şi Academia Română, organizează în data de 4 iulie 2012 o sesiune ştiinţifică de comunicări în Aula Academiei Române.

Personalitatea sa dinamică şi complexă, fervoarea credinţei şi dragostea sa pentru Ortodoxie trebuie preţuite şi cunoscute, fiind expresia bucuriei întâlnirii personale cu Hristos Domnul.Marginalizat, prigonit şi arestat, supus rigorilor detenției din închisorile comuniste de la Jilava, Gherla şi Aiud, Steinhardt L-a descoperit pe Hristos Cel răstignit şi înviat, Care îi transformă suferinţele în fericire.

Convertirea la Ortodoxie a avut o importanţă majoră pentru viaţa spirituală a lui Steinhardt. Botezul său din celula de la Jilava i-a modificat existenţa şi i-a marcat întreaga viaţă. Opera sa literară ulterioară poartă pecetea întâlnirii sale cu Hristos.

Astfel, tema întâlnirii cu Mântuitorul Iisus Hristos este o temă predilectă a meditaţiilor lui Steinhardt. Fascinaţia sa faţă de acest subiect în care se regăseşte, îl ajută să descopere sensuri profunde ale întâlnirilor Mântuitorului Hristos cu orbul din naştere, cu Zaheu, cu tâlharul cel bun de pe cruce, cu femeia samarineancă, cu Marta, cu apostolii etc.

Steinhardt dedică un întreg eseu – „Mărturisirile Domnului” – întâlnirilor dintre Hristos şi oameni, în urma cărora dezvăluirea divinităţii a schimbat sau a convertit umanul. Asemenea lor, autorul devine un mărturisitor al experienţei întâlnirii cu Hristos şi transmite mai departe nu doar memoria narativă a acestor evenimente, ci caută mereu să transmită binefacerile întâlnirii cu Hristos.

Pentru autor, descoperirea lui Hristos este, pe de o parte, direct legată de o acţiune de curaj sau de o îndrăzneală a umanului şi produce cunoaşterea Lui într-un fel deosebit, iar, pe de altă parte, este darul lui Dumnezeu faţă de cei pe care El îi întâlneşte. De aceea şi arătările

2

Mântuitorului Hristos după Înviere sunt descrise ca nişte „întâlniri”, în limbajul experienţei sensibile, deoarece doar aşa putea fi exprimat ceea ce au trăit apostolii.

Credinţa şi viaţa spirituală ale monahului Nicolae de la Rohia sunt susţinute de o teologie implicită, a experienţei proprii, ca expresie a trăirii prezenţei harului Sfântului Duh, o vedere spirituală şi sapienţială creştină asupra vieţii şi suferinţelor. Steinhardt le vede pe toate teologic, el mărturiseşte: „Condiţia umană e o condiţie teologală (...). Însuşirea specifică omului e gândirea teologică” (Nicolae Steinhardt, „Jurnalul fericirii”, Editura Mănăstirea Rohia – Polirom, Iaşi, 2008, pag. 209).

Această vedere teologică sau înţelepciune creştină, inspirată de experienţa harului Duhului Sfânt este prezentă, ca motivaţie existenţială şi inspiraţie artistică, în toată opera lui Steinhardt, convertit, trăitor şi monah ortodox.

În reflecţia sa literară, luminile credinţei creştine ortodoxe nu sunt exprimate sistematic, ci spontan, iar coerenţa sau unificarea lor nu este rezultatul unui raţionament discursiv elaborat, ci rodul unei inspiraţii intuitive concentrate. În acest sens, credinciosul monah Nicolae Steinhardt nu se exprimă în studii elaborate, ci este centrat şi conturat pe unele momente sfinte majore din Evanghelia lui Hristos.

În predicile sale (eseuri teologice) baza interpretărilor o constituie evident referinţele biblice, mai cu seamă cele ale Noului Testament, însă ceea ce este propriu stilului monahului de la Rohia e capacitatea uimitoare de a adapta textul Scripturii la contextul social, de a face mereu sinteze folosind cu generozitate citate din capodopere ale culturii universale: literatură, filosofie, cinematografie, teatru, muzică, biologie, fizică şi alte domenii ale ştiinţei şi creaţiei artistice.

Faptul că întreaga operă a lui Steinhardt se concentrează sintetic şi se împlineşte spiritual în Jurnalul Fericirii, adică într-un memorial dedicat pătimirilor din închisorile comuniste, al cărui titlu nu doar frapează prin antiteză, ci descrie minunea transfigurării suferinţelor fizice în fericire spirituală, ne arată că puterea Crucii sau a suferinţei conţine în ea însăşi germenele sau puterea anticipată a Învierii, a fericirii comuniunii spirituale într-un plan superior.

În acest sens, Sfântul Apostol Pavel a putut scrie colosenilor despre biruinţa lui Hristos asupra puterilor demonice în cuvintele: “dezbrăcând (de putere) începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce” (Coloseni 2, 15).

Greutatea suferinţelor creştineşte asumate este compensată de bucuria biruinţei pe care o aduce harul lui Dumnezeu în cei care Îl iubesc pe Hristos Cel Răstignit şi Înviat.

De aceea, tensiunea dintre fragilitatea sau neputinţa firii umane, pe de o

3

parte, şi puterea harului divin lucrător în creştinii luptători, pe de altă parte, a fost descrisă de Sfântul Apostol Pavel în cuvintele: “Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu şi nu de la noi. În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi, lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi, prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi, doborâţi, dar nu nimiciţi, purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru” (2 Corinteni 4, 7-10).

Meritul scriitorului Nicolae Steinhardt constă în faptul că a folosit, cu o extraordinară inspiraţie artistică şi înţelepciune creştină, un memorial al durerii pământeşti, ca motiv de meditaţie asupra transformării suferinţei în biruinţă şi bucurie, exprimând într-o formă artistică proprie o viziune teologică profundă.

Nicolae Steinhardt este, fără îndoială, un scriitor creştin, nu doar botezat în cultul ortodox, ci şi un credincios trăitor şi creator în universul vieţii Bisericii şi mărturisitor în societate.

Mărturia profundă de credinţă a monahului Nicolae de la Rohia ne cheamă astăzi să nu despărţim darul libertăţii de darul credinţei şi să transfigurăm suferinţa în speranţă a mântuirii.

† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvântul Înaltpreasfinţitului Andrei, Arhiepiscopul Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, intitulat „Eu m-am născut în lume să dărui, să mă dărui, oricând şi orişicărui...”, a evidenţiat gentilitatea de intelectual rafinat şi dragostea creştină ale monahului scriitor. Izvorâtă dintr-o relaţie duhovnicească profundă pe care Înaltpreasfinţitul Andrei a avut-o cu N. Steinhardt, mărturisirea a dat chip unui om deosebit, unui mărturisitor al Domnului şi unui erudit scriitor: „Cunoscându-l direct pot spune că mi-a rămas în suflet ca una dintre cele mai luminoase icoane de intelectual de rasă şi, în acelaşi timp, călugăr adevărat... Era foarte legat de tineri şi-şi dădea seama că ei sunt viitorul Bisericii. Dar în acelaşi timp, pe cât de erudit, se ştia coborî la măsura credinciosului simplu... Era călit în suferinţă. Nu numai că a suportat cinci ani de temniţă între 1959 şi 1964, dar o viaţă întreagă a fost hăituit şi urmărit drăceşte. Toate acestea nu l-au înrăit, ci l-au îmbunătăţit sufleteşte, pentru că el, evreul convertit, interpreta duhovniceşte încercările…”. Iar Mitropolitul Andrei a mai menţionat: „Momentul de astăzi era o datorie sufletească pentru noi, pentru cei ce trăim şi îl admirăm după ce a plecat în eternitate sau punctăm sorocul acesta de o sută de ani de la naşterea lui. Aducându-ne aminte de el aşa cum l-am cunoscut, rămâne ca o icoană frumoasă, luminoasă, de creştin adevărat care vorbea sincer, aşa cum vorbea Domnul nostru Iisus Hristos. Poate în genul în care spun şi Părinţii Patericului că numai pomul care este bătut de vânturi prinde rădăcină, numai creştinul care este încercat de

4

necazuri şi de suferinţă se întăreşte şi devine un mărturisitor aşa cum a fost şi Nicolae Steinhardt”.

Intitulat Monahul Nicolae Delarohia – cărturarul mărturisitor, referatul Preasfinţitului arhiereu vicar Justin Sigheteanul a surprins la început, în special, parcursul vieţii culturale a lui Nicolae Steinhardt, spre a se opri apoi la încercările, suferinţele, dar şi la încreştinarea şi biruinţele părintelui Nicolae, care a descoperit „o nouă viaţă, pe care şi-a asumat-o cu smerenie multă, cu mulţumire şi recunoştinţă faţă de Hristos pe care L-a mărturisit cu bărbăţie şi curaj până la moarte şi cu o uriaşă fericire despre care vorbea cu multă convingere, spunând că un creştin nu are voie să fie niciodată trist orice i s-ar întâmpla în viaţă, pentru că îl are pe Hristos – bucuria cea veşnică”. Legat de descoperirea de către Nicolae Steinahrdt a Rohiei, de călugărirea şi de retragerea lui aici, Preasfinţitul Justin a afirmat: „Aşa a început o nouă poveste de dragoste, de data aceasta între evreul convertit la Ortodoxie şi o mânăstire nu prea cunoscută în ţară şi în afară, dar foarte iubită şi cercetată de credincioşi pentru sfinţenia ei şi vizitată de intelectuali şi oameni de cultură pentru liniştea, retragerea şi biblioteca ei”. De aceea, a concluzionat ierarhul: „la 100 de ani de la naşterea lui şi la 23 de ani de la moartea lui, Mânăstirea Rohia – care este moştenitoarea patrimoniului cultural Nicolae Steinhardt –, i-a amenajat chilia memorială, a organizat 12 ediţii ale unor ateliere de pictură, urmate de vernisarea acestora la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, a înfiinţat „Fundaţia N. Steinhardt ” şi a publicat – în parteneriat cu prestigioasa editură Polirom de la Iaşi – 14 volume din Integrala operei N. Steinhardt”.

Comunicări dedicate centenarului Nicolae Steinhardt au mai susţinut: academician Alexandru Surdu, Aspecte filosofice ale operei lui N. Steinhardt; dr. Nicolae Mecu, de la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” din Bucureşti, Neojunimismul lui N. Steinhardt; pr. conf. univ. dr. Ştefan Iloaie de la Universitatea “Babeş Bolyai” Cluj-Napoca, Curajul mărturisirii: credinţa şi fapta în viaţa şi opera monahului Nicolae Delarohia, conf. univ. dr. Florian Roatiş, Universitatea de Nord, Baia Mare, N. Steinhardt şi generaţia ’27. Afinităţi elective; iar lect. univ. dr. George Ardeleanu, de la Universitatea Bucureşti, a încheiat cu referatul Critica literară între subversiune şi beatitudine. Modelul N. Steinhardt.

La finalul întâlnirii, Academicianul Alexandru Surdu a făcut propunerea ca Părintele Nicolae Delarohia să fie declarat membru post mortem al Academiei Romane, aprobarea putându-se obţine cel mai repede în anul 2014, când se vor împlini 25 de ani de la moartea lui N. Steinhardt, termen minim fixat de Academia Română pentru un astfel de demers.

Aniversarea centenarului Nicolae Steinhardt a ocazionat şi desfăşurarea altor manifestări, în special în zilele de 29 şi 30 iulie 2012, organizate de Fundaţia „N. Steinhardt” şi Mânăstirea „Sfânta Ana” Rohia, în colaborare cu Editura Polirom şi Mânăstirea Rohiţa, având sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, al Consiliului Judeţean Maramureş şi al Primăriei oraşului Târgu Lăpuş.

În perioada 22-30 iulie, la Mânăstirea Rohiţa din apropierea Rohiei maramureşene s-a desfăşurat tabăra de creaţie şi pictură la care au

5

participat un număr de 30 de pictori din întreaga Transilvanie, iar între 27 şi 30 iulie, la Mânăstirea „Sfânta Ana” Rohia, Grupul „Sfântul Ioan Damaschin”, coordonat de pictorul Sorin Albu, a participat la două cursuri master-class de muzică bizantină, susţinute de profesorul Gregorios Stathis şi Anastasiu Grigoriu din Grecia. La finalul cursurilor, cei 20 de cursanţi au primit diplome de atestare.

Duminică 29 iulie, chiar la împlinirea a 100 de ani de la naştere, la Mânăstirea Rohia, pe altarul de vară, a fost oficiată Sfânta Liturghie, răspunsurile de strană fiind date de către corurile „Sfântul Ioan Damaschin” şi „Lumină lină”, iar de la ora 11.30 a fost oficiată slujba parastasului pentru Părintele Nicolae, la care au participat monahi, preoţi, membri ai Fundaţiei şi un mare număr de credincioşi. La Mânăstirea Rohiţa, de la ora 18.00, în liniştea serii, a avut loc masa rotundă „Centenar N. Steinhardt” şi lansarea cărţii N. Steinhardt cu timp şi fără timp.

Luni, 30 iulie 2012, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare a avut loc: vernisajul expoziţiei de icoane realizată în tabăra de creaţie şi pictură şi conferinţa profesorului Gregorios Stathis din Grecia şi a doamnei profesor Elena Chircev, de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, ambele referitoare la arta cântului bizantin. Preasfinţitul Justin Sigheteanul a exprimat, în cuvinte alese, bucuria găzduirii de către Mânăstirile Rohia şi Rohiţa şi de către Fundaţia „N. Steinhardt” a acestui eveniment şi importanţa revalorificării artei bizantine, prin cântarea psaltică şi prin pictura bizantină.

În aceeaşi zi, la Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu” din Baia Mare, a fost organizat Simpozionul Naţional „Centenar N. Steinhardt”. Lucrările au fost deschise de către Preasfinţitul Justin Sigheteanul, Preşedintele Fundaţiei „N. Steinhardt”, după care au urmat mesajele oficialităţilor: Cătălin Cherecheş – Primarul Municipiului Baia Mare, Zamfir Ciceu – Preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Dan Călin Peter – Prorectorul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca şi mesajul editorului Integralei N. Steinhardt, Silviu Lupescu – director general al Editurii Polirom.

Simpozionul a avut trei secţiuni şi au susţinut comunicări despre opera şi personalitatea lui N. Steinhardt: preot Ştefan Iloaie: Moralitatea – aspect definitoriu al comportamentului uman, în viziunea lui N. Steinhardt; Diana Şimonca: Omiliile unui mărturisitor; preot Cristian Ştefan: Fericirea mărturisirii lui Hristos; Oana Tinca: Asumarea modelului hristic în Jurnalul fericirii; Gheorghe Glodeanu: N. Steinhardt şi poetica jurnalului intim; Theodor Paleologu: Nicu Steinhardt în amintirea copilăriei mele; Florian Roatiş: N. Steinhardt şi dimensiunea creştină a existenţei; George Ardeleanu: Cu cine ar fi votat N. Steinhardt? Modelul intelectualului critic; Crina Bud: Morala criticii; preot Ioan Pintea: Elogiul ştiinţei în eseistica lui N. Steinhardt; Emanuela Ilie: N. Steinhardt şi filmul vest-european. Plecând de la câteva exerciţii de admiraţie... cinematografică; Terezia Filip: N. Steinhardt: intelectualitatea, o cale spre sanctificare; Adrian Mureşan: Detractorii lui Steinhardt; Valeria Bilţ: Întâlnire memorabilă; Stelian Gomboş: O scurtă incursiune în gândirea creştină a Părintelui Nicolae Steinhardt; Florin

6

Caragiu: N. Steinhardt – creştinismul în actualitate; Luigi Bambulea: Rohia şi Păltiniş: model paideic şi sarcină spirituală.

De un interes deosebit s-a bucurat lansarea volumului Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia, o variantă inedită a capodoperei steinhardtiene, păstrată până acum în manuscris, în arhiva Mânăstirii Rohia. În cadrul simpozionului, au fost lansate şi ultimele volume din Integrala Operei N. Steinhardt: Incertitudini literare, Critică la persoana întâi, Prin alţii spre sine, Monologul polifonic şi lucrărea N. Steinhardt în evocări.

Monahul Nicolae Steinhardt – repere biografice

Monahul Nicolae Delarohia, pe numele său de laic Nicu-Aureliu Steinhardt, este unul dintre cei mai importanţi convertiţi, trăitori şi mărturisitori ai credinţei creştine din secolul al XX-lea, de la naşterea căruia se împlinesc 100 de ani. În suferinţă şi convertire, în credinţă şi în faptă, în vieţuire tainică şi în cuvânt rostit, în singurătatea chiliei şi în dăruirea de sine celorlalţi fraţi şi credincioşi, el a întrupat convertirea unui evreu la creştinism, dar mai ales trăirea omului în Hristos, dovedind că, prin înţelegere şi asumare, idealul creştin se transformă în realitate şi că prin convertire nu se realizează decât o întoarcere acasă. S-a născut la 29 iulie 1912 la Bucureşti. A fost elev al Liceului „Spiru Haret”, avându-l coleg de clasă pe Alexandru Ciorănescu, iar în clasele superioare pe Mircea Eliade, Arşavir Acterian şi Constantin Noica. A urmat cursurile Facultăţii de Drept la Universitatea din Bucureşti, iar în anul 1936 şi-a susţinut de teza de doctorat cu titlul Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Léon Duguit, elaborată sub coordonarea profesorului Mircea Djuvara. Debutase editorial în anul 1934, cu volumul de parodii În genul... tinerilor, semnat Antisthius.

Începând cu anul 1944, a publicat în diferite reviste ale vremii, cea mai de durată şi mai rodnică fiind, în acea perioadă, colaborarea sa la Revista Fundaţiilor Regale. În 1954 a luat legătura cu Constantin Noica, aflat la Câmpulung Muscel din 1949, cu domiciliul forţat. În 11 decembrie 1958 Constantin Noica a fost arestat şi apoi, în timp, încă 22 de intelectuali consideraţi „indezirabili” de către regim, printre care: Sergiu Al-George, Arşavir Acterian, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu etc., care vor constitui lotul „Noica-Pillat”. Ultimul reţinut din lot a fost N. Steinhardt – la 4 ianuarie 1960 –, el neacceptând să fie martor al acuzării în proces contra prietenilor săi. La 1 martie 1960 s-a pronunţat sentinţa pentru întregul lot. Pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinei sociale”, N. Steinhardt a fost condamnat la 12 ani de muncă silnică, 7 ani de degradare civică şi confiscarea averii personale. La 15 martie 1960 a fost botezat în celula 18 de la Jilava, de către monahul basarabean Mina Dobzeu. De faţă erau şi Sergiu Al-George, Alexandru Paleologu, Theodor Enescu şi alţii. Ca urmare a graţierii puşcăriaşilor politici, în 3 august 1964 este eliberat de la Gherla, printre ultimii din lotul său.

Între anii 1969-1972 a redactat viitoarea sa capodoperă Jurnalul fericirii, îndemnat se pare de către Dinu Pillat, primul – probabil – care i-a

7

şi citit manuscrisul. Însă, la 14 decembrie 1972 Securitatea îi confiscă manuscrisul Jurnalului.

Din anul 1973, de când descoperă – la sugestia lui Constantin Noica – Mânăstirea Rohia din Maramureş, până în anul 1980, va reveni de mai multe ori pe an, pentru câteva zile sau săptămâni, având ca principală îndeletnicire fişarea cărţilor şi organizarea frumoasei biblioteci a mânăstirii. La 16 august 1980 este tuns în monahism, în taină, de către stareţul Mânăstirii „Sfânta Ana” din Rohia, arhimandritul Serafim Man. Devenit „monahul Nicolae”, N. Steinhardt s-a implicat efectiv în viaţa liturgică şi misionară a mânăstirii: participa la Sfânta Liturghie şi la celelalte slujbe, se ocupa de bibliotecă, făcea meditaţii cu tinerii fraţi care vizau admiterea la seminarul teologic etc.

În 1976, după aproape patru decenii de la apariţia ultimei sale cărţi, publică primul volum de autor, Între viaţă şi cărţi. Din anul 1981 este acceptat şi publică eseuri, comentarii, recenzii, mai ales în revistele din Ardeal – Steaua, Tribuna, Vatra, Astra, Familia – şi la Viaţa Românească, dar găseşte înţelegere şi la Secolul 20, Cronica şi Convorbiri literare. Nu evită nici revistele studenţeşti, Echinox (Cluj-Napoca), Amfiteatru (Bucureşti), Opinia studenţească (Iaşi) ş.a. La 14 mai 1984 i se confiscă a doua oară Jurnalul fericirii, după ce – ca urmare a primei confiscări – rescrisese textul într-o nouă versiune.

Joi 30 martie 1989, la Baia Mare, părintele Nicolae Delarohia a trecut la Domnul, iar duminică 2 aprilie, a fost înmormântat, aşa cum dorise, în micul cimitir al Mânăstirii Rohia.

Opera lui N. Steinhardt este foarte variată. Din volumele antume amintim: În genul… tinerilor, 1934; Essai sur une conception catholique du judaïsme (în colaborare cu Emanuel Neuman), 1935; Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Léon Duguit, 1936; Între viaţă şi cărţi, 1976; Incertitudini literare, 1980; Geo Bogza, un poet al Efectelor, Grandiosului, Solemnităţii, Exuberanţei şi Patetismului, 1982; Critică la persoana întâi, 1983; Escale în timp şi spaţiu sau Dincoace şi dincolo de texte, 1987; Prin alţii spre sine. Eseuri vechi şi noi, 1988.

Dintre apariţiile postume: Jurnalul fericirii, 1991 (şi încă şase ediţii româneşti, la care se adaugă traducerea în câteva limbi străine); Monologul polifonic, 1991; Dăruind vei dobândi. Cuvinte de credinţă, 1992 şi alte şapte ediţii; Zaharia Sângeorzan, Monahul de la Rohia, N. Steinhardt, răspunde la 365 de întrebări incomode, 1992; Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1993; Între lumi. Convorbiri cu Nicolae Băciuţ, 1994; Cartea împărtăşirii, 1995; Dumnezeu în care spui că nu crezi… Scrisori către Virgil Ierunca (1969-1983), 2000.

Din seria de autor (integrala operei) N. Steinhardt editată de Mânăstirea Rohia au apărut până acum 14 volume: Jurnalul fericirii; Dăruind vei dobândi. Cuvinte de credinţă; În genul... tinerilor; Eseu despre o concepţie catolică asupra iudaismului-Iluzii şi realităţi evreieşti; Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Léon Duguit; Articole burgheze; Între viaţă şi cărţi; Incertitudini literare; Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnităţii, Exuberanţei şi Patetismului; Critică la

8

persoana întâi; Escale în timp şi spaţiu sau Dincoace şi dincolo de texte; Monologul polifonic; Prin alţii spre sine; Primejdia mărturisirii. Convorbirile de la Rohia.

Om de vastă cultură, neliniştit, iscoditor, căutător al sensului ascuns, realizator de conexiuni aparent imposibile, iubitor al nuanţelor şi posedând o incredibilă deschidere spre noutate, Nicolae Steinhardt se prezintă ca o personalitate mereu tânără şi care scrie într-o permanentă stare de bucurie. Dinamismul gândirii sale obligă la scrutarea profunzimilor, la inovaţie, la pătrunderea în cămările abia întredeschise ale ideilor, la îndrăzneală. Eşafodajul se construieşte adeseori din mărunţişuri, autorul se implică el însuşi – ideatic sau afectiv – în problematică, ceea ce părea insignifiant devine cheie de rezolvare, totul primeşte finalitate. La o lectură mai nouă sau mai veche, indiferent dacă în jurnalul nonconformist ori în eseul literar şi teologic, cititorul descoperă că este prins în lanţurile unei abordări cel mai adesea inedite, care îl face participant direct şi martor la procesul-surpriză al decriptării vreunui act de cultură. Iar prinderii în jocul propus, rareori, i se scapă.

Convertirea la creştinism este covârşitoare pentru viaţa interioară a lui Steinhardt, deoarece ea face din „cel botezat o altă fiinţă”. Aşteptat de multă vreme, actul concret realizat în celula de la Jilava modifică existenţa acestui om, îl umple de încredere, îl împlineşte şi îl determină să mărturisească, de fiecare dată când are ocazia, bucuria transformării interioare. În viziune steinhardtiană, credinţa este identică cu ridicarea unui văl de pe ochi şi cu acceptarea unei alte realităţi, a adevăratei realităţi. Vederea aceasta este un act unic ce nu se poate realiza decât prin credinţă.

Părintele Nicolae Delarohia ne-a descoperit un creştinism realist, scos din stereotipii, mărturisitor, viu, dinamic, al concretului, dar şi al subtilităţilor, valabil nu doar pentru mase, ci şi pentru omul de cultură, unul nedesprins din realitatea cotidiană, neintelectualizat, deşi pretenţios, solicitant şi realist. Ne-a învăţat permanenţa actului de convertire la Hristos, curajul mărturisitor, bucuria şi chiar veselia trăirii creştine, normalitatea şi firescul valorii morale, modestia portretului de creştin, identificându-se cu toate acestea, scoţându-le la lumină, dându-le viaţă, trăindu-le.

Centenarul naşterii lui N. Steinhardt este un nou îndemn – mai serios, poate – de a cunoaşte viaţa acestui om, de a-i citi opera, de a-i cerceta învăţătura, de a-l urma în descoperirea frumuseţilor culturii, de a deveni curajoşi şi mărturisitori ai credinţei despre care el a arătat ca nimeni altul că este transfiguratoare.

Summary: Centenarul naşterii monahului Nicolae Steinhardt

9

La 29 iulie 2012 s-au împlinit 100 de ani de la nașterea marelui

gânditor creștin, eseist și critic literar N. Steinhardt, convertit de la

iudaism la Ortodoxie, botezat în închisoarea de la Jilava la 15 august 1960

și călugărit – în anul 1980 – la Mânăstirea Rohia din Maramureș.

Momentul a prilejuit desfășurarea unor manifestări comemorative, dintre

care cea mai importantă s-a desfășurat la Academia Română, la 4 iulie

2012, fiind organizată de Secţia de Filosofie, Teologie, Psihologie şi

Pedagogie a Academiei, în colaborare cu Fundaţia „N. Steinhardt” de la

Mânăstirea Rohia.

Sesiunea de comunicări științifice a debutat cu un cuvânt de salut al

președintelui Academiei – acad. Ionel Haiduc, fiind continuate cu mesajul

Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și cu

referatele IPS Arhepiscop și Mitropolit Andrei al Clujului, PS Justin

Sigheteanul – arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului –,

acad. Alexandru Surdu, dr. Nicolae Mecu de la Institutul de Istorie şi

Teorie Literară „G. Călinescu” din Bucureşti, pr. conf. univ. dr. Ştefan

Iloaie de la Universitatea “Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, conf. univ. dr.

Florian Roatiş de la Universitatea de Nord din Baia Mare și lect. univ. dr.

George Ardeleanu, de la Universitatea Bucureşti.

Alte manifestări dedicate centenarului N. Steinhardt s-au

desfășurat la Mânăstirile Rohia și Rohița din Maramureș și la Baia Mare,

mai ales în zilele de 29 și 30 iulie. Dintre acestea amintim Simpozionul

național „Centenar N. Steinhardt” organizat la Biblioteca Județeană

„Petre Dulfu” din Baia Mare și lansarea ultimelor volume din seria de

autor (integrala operei) „N. Steinhardt”. De un interes deosebit s-a

bucurat lansarea volumului Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia, o

variantă inedită a capodoperei steinhardtiene, păstrată până acum în

manuscris, în arhiva Mânăstirii maramureșene.

La sesiunea de comunicări și la Simpozionul național, au fost

reliefate viața, opera și contribuția esențială a lui Nicolae Steinhardt la

creionarea unei noi viziuni asupra actului de cultură, a literaturii și chiar

a științei, pentru el toate fiind – într-o bună măsură – subsumate binelui și

10

frumosului, moralei și credinței, încercării asumate și fericirii de Sus.

Monahul Nicolae Delarohia se prezintă ca o personalitate mereu tânără şi

care scrie într-o permanentă stare de bucurie. El s-a dedicat în special

formulării adevărurilor etice, descoperirii vieţii în simplitarea dar şi în

complexitatea ei, urmăririi comportamentului uman intim sau aşezat în

relaţiile sociale, prezentării frământărilor sufleteşti determinante,

caracterizării unei situaţii în funcţie de atitudinea pozitivă sau negativă a

vreunui personaj dintr-o lectură veche sau mai nouă.

Centenarul nașterii lui N. Steinhardt reprezintă nu numai un

memento asupra vieții și operei sale, ci și un îndemn la redescoperirea –

într-o manieră dinamică – a frumuseții vieții de creștin.

11