2 februarie ziua mondial a zonelor umede amonte aval · amenajarea fluviilor, extragerile excesive...

2 FebruarieZiua mondială a zonelor umede

AmonteAval

Zonele umede ne unesc pe toţi

Tradus şi adaptat de către Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării , www.ddbra.ro

9lucruri pe care trebuie să le ştimdespre bazinele

hidrografice

1. Zonele umede, apa şi bazinele hidrografice Apa este elementul esenţial de care depindeîntreaga viaţă terestră şi zonele umede –fluviile, lacurile, mlaştinile, luncile noastre … – sunt cele care captează, stochează şi transportă apa pentrunoi toţi. Zonele umede sunt o parte esenţială a circuituluinatural al apei pe care ne-o furnizează oriunde amlocui şi oricine am fi – fermieri, proprietari deîntreprinderi, pescari sau familii. Când plouă, apapoate să-şi croiască drum prin circuitul ei natural evaporându-se rapid în atmosferă – se poate infiltra în sol ajungând în final într-un curs de apăsau în pânza de apă freatică – sau poate rămâneca apă de suprafaţă găsindu-şi în cele din urmădrumul către oceane prin râuri, lacuri şi fluvii. Devreme ce suntem o specie dependentă de apă, aavea grijă de zonele umede – ‘conectorii noştriacvatici’– nu este o opţiune, este un imperativ.

‘Exploatate abuziv’ este cea mai bună descriere azonelor umede din lume. Astăzi, numai 21 din celemai mari 177 de fluvii ale lumii curg liber de laizvoare la mare. De ce? Din cauza schimbărilorinduse de om în vederea obţinerii unor beneficii,ca de exemplu rezerve mai mari de apă pentruirigaţii, îmbunătăţirea navigaţiei fluviale şiprotecţie împotriva inundaţiilor.

Alterarea regimului natural de curgere alfluviilor, fragmentarea căilor acvatice prinstructuri construite de om (cum ar fi baraje,canale şi diguri), pierderea de habitateacvatice, dispariţia unor specii, specii invazive,poluarea apei, epuizarea surselor de apăfreatică … acestea sunt doar câteva dintreefectele acţiunilor noastre asupra zonelorumede. Ce trebuie evidenţiat în legătură cuaceste schimbări este faptul că impactul lor nuse limitează doar la o anumită zonă umedă –zonele umede sunt interconectate, iar impactulintervenţiilor umane, bune sau rele, asupraunor anumite zone umede se resimte asupraunui întreg bazin fluvial. Extragerea excesivăde apă în zonele superioare ale unui bazinpoate însemna că un fluviu şi afluenţii săiprecum şi mlaştinile de la sute de kilometri înaval vor fi afectate de o reducere a debitului deapă – sau pot chiar să rămână fără apă. Darschimbările pe scară largă nu reverbereazănumai în aval, ele pot afecta negativ circuitulnatural al apei, schimbând regimulprecipitaţiilor care au impact în alte părţi alebazinului şi dincolo de el.

Zonele umede nu sunt conectate numai prinapă. Trebuie să gândim dincolo de perspectivatradiţională a unui inginer hidrolog, cătreperspectiva ecologistului asupra unuiecosistem viu: zonele umede sunt ocomponentă cheie a infrastructurii noastrenaturale.

Photo: ©iStockphoto.com/rhow

2 - Ziua mondială a zonelor umede 2009

Cum am putea defini un bazin? O definiţie ar fi: ozonă terestră drenată de un fluviu. Include toatesuprafeţele terestre drenate nu numai de fluviudar şi de toţi numeroşii săi afluenţi, lacurile,rezervoarele şi zone mlăştinoase asociate,precum şi marea majoritate a surselor de apăfreatică. Destinaţia finală este de obicei un estuarde vărsare în mare. Bazinul include bineînţelesnumeroşii săi locuitori – oameni şi animale,plante, bacterii, etc. Un bazin fluvial este ca o uriaşă cadă de baiecare captează toată apa ce curge pe marginilesale şi trimite toată ploaia care cade pesteterenurile din preajmă într-un fluviu central şiapoi în mare. Bazinele fluviale sunt în generalseparate de bazinele adiacente printr-o creastă,un deal sau un munte.

Conceptul Continuităţii Fluviului recunoaşte căfluxul de energie în comunităţile de plante şianimale se schimbă pe măsură ce coborâm înaval şi ceea ce se întâmplă în orice parte aacestui ‘continuu’ poate afecta alte părţi alesistemului. ‘Fluxul’ vieţuitoarelor poate urca înamonte (gândeşte-te la somonul care urcădinspre mare în amonte pe râuri pentru a seînmulţi sau ţiparii de apă dulce care fac traseulinvers) şi ieşi din fluvii şi râuri, în lunci şi zonemlăştinoase. Avem aici o poveste interesantădespre cât de interconectate sunt toate acestea. În Canada urşii prind somonii din mare pe râurile interioare, adeseori ducându-i în pădure pentru a-i mânca. Carcasele în descompunere s-au dovedit a fi o sursă semnificativă de nutrienţipentru vegetaţia pădurii. Asta da ‘interconectare’!

Din perspectiva insuficienţei de apă a secolului21 este chiar mai important să ne gândim la cum folosim, exploatăm şi administrăm zonele umede.Nu este suficient să luăm în considerare doarzonele umede din imediata noastră vecinătate.Pentru administrarea lor eficientă este necesarun managenent la nivel de bazin hidrografic. Şiasta face managementul mult mai dificil!

2. Ce este un bazin hidrografic? Pentru mulţi oameni, bazin hidrografic saufluvial, bazin de colectare şi bazin de drenaresunt termeni interschimbabili, în vreme ce pentrualţii pot avea înţelesuri diferite: aici noi vomconsidera termenii ca fiind interschimbabili.

Circuitul apei în natură

Binenţeles, ca întotdeauna, trebuie să fie oexcepţie. Bazinele endoreice sunt bazineinterioare care nu se varsă într-un ocean – aici,apa este reciclată integral prin evaporaţie sauscurgere în sol. Se estimează că în jur de 18% dinîntreaga suprafaţă terestră este drenată în lacuriendoreice sau mări – cum ar fi Marea Aral, DeltaOkavango, Lacul Ciad, Lacul Prespa, etc.

Cel mai important lucru este că zonele umede dininteriorul bazinului – fluvii, lacuri, mlaştini,rezervoare, etc. – sunt interconectate. Fiindconectori ai apelor lumii, se comportă ca o seriede artere principale şi vase capilare care ne ţin înviaţă, pe noi şi toate celelalte vieţuitoare din bazin.Apele de suprafaţă sunt conectate cu mareamajoritate a apelor freatice – numite adesea şi apesubterane – iar schimburile de apă între ele seefectuează în ambele direcţii. Adesea, graniţeleapelor subterane nu coincid cu cele ale bazinuluicu ale cărui ape de suprafaţă sunt conectatehidrologic, dar totuşi, ele sunt conectate. Surselede apă subterană sunt de importanţă vitală,reprezentând 97% din apa dulce neîngheţată de peglob, dar aşa cum există limite referitoare laextragerea apei din fluvii sau lacuri, niciposibilităţile de extracţie ale apelor subterane nusunt nelimitate, iar supraexploatarea lor duce laprobleme similare legate de circuitul natural alapei şi adesea la pătrunderea apei sărate însursele de ape subterane din apropierea mării.

Ziua mondială a zonelor umede 2009 - 3

Nu toate zonele umede sunt umede tot timpul,cu toate acestea ele au importante funcţiihidrologice şi ecologice de îndeplinit într-un bazin fluvial. Unele zone umede sunt sezoniere,adică ele sunt, în mod natural, parţial sau totalsecate în fiecare an, iar unele sunt efemere,ceea ce inseamnă că pot avea apă vizibilă în eledoar din când în când, dacă au fost suficienteploi sau aflux de apă. Importanţa unorasemenea zone umede este sporită într-un climat arid, unde pot oferi loc de refugiu şireproducere pentru multe specii de floră şifaună,care altfel nu ar putea să supravieţuiască,şi astfel ele pot fi de o importanţă critică pentruoameni şi animalele lor domestice.

Un mesaj cheie care reiese din cele ce urmeazăeste că TOŢI trăim într-un bazin fluvial. Esteparte a adresei noastre – casa, strada, oraşul,regiunea, bazinul! Deci, modul în care esteadministrat bazinul nostru fluvial ne priveşte petoţi.

3. Amonte-aval Activităţile umane pot determina modificări petermen lung în bazin, bune şi rele, funcţie de cefacem cu resursele naturale ale acestuia – sol, apă, plante, animale – chiar şi aer! Aceia dintrenoi care sunt direct implicaţi în problematicazonelor umede ştiu prea bine ce impact negativpot avea apele reziduale deversate de fabriciîntr-un râu, în imediata vecinătate şi în aval, sauce efecte au scurgerile bogate în nitraţi şi fosfaţidin exploatările agricole, sau despre apelemenajere netratate sau slab tratate şi apa deploaie contaminată din zonele urbane ce sevarsă în râurile locale. Lista de elemente nocivecare afectează apele de suprafaţă este lungă – şi toate ajung în aval.

Evident, nu numai elementele nocive ce ajung încăile acvatice stârnesc îngrijorarea, sunt şi multe modificări directe aduse acestora– baraje, amenajarea fluviilor, extragerile excesive deapă, introducerea de specii invazive, şi aşa maideparte – care sunt la fel de îngijorătoare. “Cutoţii trăim în aval” este un adevăr valabil pentrumajoritatea dintre noi – dar dintr-o perspectivă personală, locală, naţională şi uneoriinternaţională, cu toţii trebuie să ne reamintimcă trăim în amonte de cineva. Multe din cele pecare le faceţi în bazinul vostru la un nivelpersonal sau profesional vor avea un impact, pozitiv sau negativ, asupra celor ce trăiesc înaval.


Am văzut cât de interconectate sunt bazinele fluviale şi sănătatea zonelor umede şi merită să ne reamintim cât de importante sunt acele zone umede pentru noi toţi. Funcţiile hidrologice ale zonelor umede • Reducerea inundaţiilor. • În ultimii ani inundaţii majore au avut loc pretutindeni în lume cauzând pierderi de vieţi, proprietăţi şi mijloace de existenţă. Aproape două miliarde de oameni trăiesc în zone considerate a fi cu risc ridicat de inundaţii. Inundaţiile sunt procese naturale esenţiale care joacă un rol cheie în fertilizarea solurilor din câmpiile inundabile, şi acest proces natural a susţinut mijloacele de existenţă ale omului de milenii – dar în zilele noastre ingeniozitatea inginerească ne-a permis să izolăm câmpiile inundabile cu baraje, diguri, canale, etc.,

Uneori ‘în aval’ poate fi foarte departe şi efectele negative pot călători sute, chiar mii de kilometri –pot chiar trece peste graniţele internaţionale. În ianuarie 2000, barajul unui bazin de decantare al unei mine din România a fost depăşit şi 100 000 de metri cubi de apă conţinând cianuri s-au scurs în râurile Zazar şi Lăpuş. Această scurgere otrăvitoare a ajuns în râurile Someş şi Tisa iar în final, în Dunăre, atingând în trecere părţi ale României, Ungariei, Serbiei şi Bulgariei. Alte trei scurgeri din alte locaţii au avut loc în următoarele patru luni şi se preconizează că refacerea râurilor după devastările produse de scurgeri să dureze ani.

Totuşi, problemele serioase nu sunt cauzate numai de accidente. Ca un rezultat datorat în principal utilizării excesive a fertilizatorilor agricoli, în multe părţi ale bazinului fluviului Mississippi, nu numai că apa din multe râuri ale acestuia este improprie pentru înot sau orice alt contact recreaţional, sau pentru băut, dar o ‘zonă moartă’ apare în fiecare vară în Golful Mexic acolo unde bazinul întâlneşte marea. Nivelurile ridicate de azot din Golf creează o zonă unde nivelul de oxigen este atât de scăzut, datorită creşterii accelerate a algelor, încât nu mai poate susţine un ecosistem normal şi împiedică de exemplu, atât activitatea comercială cât şi cea recreaţională de pescuit creveţi. Anul acesta cea mai mare ‘zonă moartă’ înregistrată vreodată în Golf acoperea o suprafaţă de 21000 de kilometri pătraţi.

4. Zonele umede ale unui bazin: furnizori de servicii ecosistemice pentru oameni

rezultatul fiind că multe oraşe moderne şiimportante zone agricole se află acum pe loculfostelor câmpii inundabile, zone naturale derevărsare în timpul furtunilor sau a ploilorabundente. Scenele de devastare datoraterevărsării apelor care apar cu regularitate peecranele televizoarelor noastre ne ajută să nereamintim de ce este necesar să acţionăm în vederea restaurării câmpiilor noastre inundabileşi să avem din nou încredere în funcţia naturalăde reducere a inundaţiilor oferită de zoneleumede!

•Reîncărcarea apelor subterane. După cum amvăzut mai sus, rezervoarele subterane adunăcam 97% din rezervele lumii de apă dulceneîngheţată. Ele asigură apa de băut pentru 1,5până la 3 miliarde de oameni – de la un sfertpână la o jumătate din populaţia globului – şi joacă un rol important în agricultura irigată.Conexiunea dintre zonele umede şi apele subterane este complexă şi foarte variabilă, darîn mare putem spune că multe zone umede şisursele de apă subterane sunt strâns asociate.Unele surse de apă subterane, pentrureîncărcare, depind aproape integral depătrunderea în subteran a apelor dintr-o zonă umedă, în schimb, sunt şi zone umede caredepind de apele din subteran ca principală sursăde apă. Apoi, bineînţeles, unele zone umede sunt şireceptori de la şi furnizori pentru sursele de apăsubterană funcţie de condiţiile date la momentulrespectiv. Ce valoare au aceste servicii dereîncărcare? Zona umedă Hadejia-Nguru din Nigeria joacă un rol cheie în reîncărcareasurselor de apă subterane folosite de populaţialocală pentru necesarul domestic, un serviciucare a fost evaluat la 4,8 milioane de USD pe an. În mod similar, valoarea de stocare şi reincărcarea apei a unei mlaştini de 223 000 de hectare dinFlorida a fost evaluată la 25 milioane USD pe an. •Stocarea apei. Zonele umede (inclusiv surselesubterane şi rezervoarele artificiale construite) sunt depozitele de apă dulce ale lumii. Ce altcevaam putea spune? Avem nevoie ca ele să fie înbune condiţii şi avem nevoie de toate.

Funcţii ecologice •Îmbunătăţirea calităţii apei. Dacă este ceva ceTOŢI oamenii fac şi care are impact asuprazonelor umede, aceasta este producerea dedeşeuri! O facem în diverse moduri – prin introducerea excesivă de sedimente în căileacvatice datorită diferitelor practici de utilizare aterenului, cantităţi mari de azot,

Ziua mondială a zonelor umede-5

fosfaţi şi unele pesticide din agricultură, substanţe toxice din industrie (inclusiv metale grele), deversate accidental sau intenţionat şi ape reziduale netratate sau slab tratate. Plantele din zonele umede ajută la fixarea sedimentelor şi pot fi eficiente în preluarea excesului de azot şi fosfor; de asemenea, într-o anumită măsură, pot să se ocupe şi de agenţii patogeni. Zonele umede special construite pot chiar să extragă unele metale grele şi alte reziduuri industriale din apă sau pot stoca reziduurile în sedimentele lor până vor putea fi extrase în siguranţă. Zonele umede sunt într-adevăr purificatori ai apei – dar, bineînţeles, există şi limite; când depăşim aceste limite, diminuăm capacitatea ecosistemelor de a funcţiona normal şi de a furniza numeroasele servicii de care ne bucurăm.

•Susţinerea biodiversităţii. Raportat la suprafaţatotală, zonele umede de interior cu apă dulce auo diversitate de specii mai mare decâtecosistemele marine sau terestre. De exemplu,numai dacă privim peştii, zonele marine acoperăcam 67% din suprafaţa globului, apele interioaredoar 1%, totuşi, acestea din urmă adăpostesc40% din speciile de peşti ale lumii. Se estimeazăde asemenea că 25-30% din toată diversitateavertebratelor este concentrată în şi în jurulzonelor umede. Această biodiversitate menţinefuncţionale ecosistemele zonelor umede.

•Zone de dezvoltare a puietului piscicol.Zonelede dezvoltare a puietului piscicol sunt importanteîn special în regiunile costiere unde estuareleîntâlnesc oceanele. Reducerea afluxului de apăsau deversarea de poluanţi în bazinele noastrefluviale poate avea un impact dramatic asupraacestor zone, esenţiale pentru industria depescuit oceanic, principala noastră sursă depeşte la nivel global. O reducere a sedimentelorpurtate de fluvii în mare, datorată în generalbarajelor, poate să reducă ‘nutrienţii’ careasigură calitatea zonelor de dezvoltare apuietului piscicol ce sunt deosebit de importantepentru speciile de peşte oceanic. Câmpiileinundabile din bazinele fluviale oferă şi ele locuride reproducere şi dezvoltare a puietului esenţialepentru anumite specii de peşte de apă dulce.

•Producţia de peşte.Deşi apele interioare asigurănumai 10% din capturile de peşte la nivel global,ele sunt esenţiale pentru sursele de existenţă amilioane de oameni şi furnizează singura sursăde proteine în unele ţări în curs de dezvoltare.Ele asigură locurile de muncă a peste 50milioane de oameni şi furnizează oportunităţi depescuit recreaţional pentru sute de milioane. DinBazinul Inferior al Mekongului în Asia, suntpreluate anual aproximativ două milioane de tonede peşte şi alte animale acvatice pentru consum,cu o valoare totală de 2 miliarde de USD.Ecosistemele zonelor umede au nevoie de ocantitate şi o calitate adecvată de apă pentru asusţine această producţie de hrană.

• Creşterea plantelor. Multe specii de plante deapă dulce se găsesc pe o foarte largă întinderegeografică.

Cea mai faimoasă plantă acvatică este bineînţeles orezul, alimentul de bază pentru jumătate din populaţia lumii. Deşi nici o altă plantă acvaticănaturală nu este exploatată la aceeaşi scară ca orezul, alte plante de apă dulce sunt utilizate ca nutreţ pentru animale, recoltate pentru consum uman, şi folosite ca material de construcţii. Excesul de nutrienţi în zonele umede poate duce la o creştere excesivă a plantelor care va avea ca efect o deteriorare gradată a stării de sănătate a zonei umede – şi pierderea unor servicii ecosistemice.

5. Insuficienţa apei Apa dulce este cea mai importantă resursă regenerabilă a noastră, totuşi discuţii despre problemele legate de insuficienţa apei apar cu regularitate la TV şi în ziare. Chiar şi dacă nu sunt direct afectaţi, marea majoritate a oamenilor ştiu că aceasta este o problemă majoră care evoluează rapid. La nivel global, 2,5 miliarde de oameni care trăiesc în bazine fluviale se află sub nivelul mediu al necesarului de apă – asta înseamnă peste 40% din populaţia lumii- şi 1–2 miliarde de oameni suferă major de insuficienţa apei. Cantitatea totalăde apă extrasă din sistemele de apă dulce este de 35 de ori mai mare ca acum 300 de ani, şi din 1960 a crescut cu 20% în fiecare an. Ştim că nu se poate continua aşa şi totuşi situaţia nu se îmbunătăţeşte – cele mai recente predicţii indică faptul că până în 2025 două treimi din populaţia lumii vor trăi în zone cu probleme cauzate de lipsa apei, dintre care Sudul Asiei, Africa şi Orientul Mijlociu vor fiprobabil cele mai puternic afectate. Bineînţeles, cei care suferă cel mai mult în ţările afectate de insuficienţa apei sunt de obicei cei dezavantajaţi economic – săracii lumii.

Strâns legată de insuficienţa apei este şi criza mondială de hrană. Agricultura foloseşte în prezent 70% din apa pe care o extragem din zonele umede şi din sursele de apă subterană (unele ţări înregistrează nivele şi mai ridicate), şi marea ei

6 - Ziua mondială a zonelor umede 2009 Photo: David Rogers (www.davidrogers.co.za)

majoritate este folosită pentru irigaţii. Deşi numai17% din plantaţiile agricole sunt irigate, acesteaproduc 30-40% din producţia mondială, decinecesarul pentru irigaţii e puţin probabil să sereducă. Cu o accentuare a creşterii populaţiei,dezvoltării economice şi urbanizării, ne putemaştepta la cereri mereu crescânde din partea celortrei utilizatori cheie ai apei dulci – agricultura, industria şi utilizatorii domestici –cantităţi atât demari de apă ducând la mari schimbări aledebitului de apă al fluviilor, esenţial pentrumenţinerea ecosistemelor. Ce au în comun fluviile Colorado, Nil, Indus, Murray-Darling şi Galben? Acestea sunt numaicâteva dintre marile fluvii de odinioară care înultimii câţiva ani nu mai ajung la mare sau suntdeja foarte reduse atunci când ajung acolo. Suntmulţi factori în spatele acestei stări de fapt,extragerile excesive de apă pentru nevoileagriculturii şi modificarea fizică a fluviilor, princonstruirea de baraje, fiind factorii cheie care auca rezultat această insuficienţă de apă.

Această insuficienţă şi competiţie pentru apăscoate în evidenţă necesitatea unei abordări

În 2005 Evaluarea Ecosistemică a Mileniului a remarcat că “la nivel global, locuitorii oraşelor vor depăşi populaţiile rurale până în 2007” şi alte rapoarte deja confirmă asta. La nivel de naţiuni, datele arată că în ţările dezvoltate 70-80% din populaţie trăieşte în oraşe şi această tendinţă se repetă deja şi în ţările în curs de dezvoltare. Ce efecte are urbanizarea asupra bazinelor fluviale?

ZONE DEZVOLTATE Ploaia curge mai repede din peisajeleurbane şi suburbane, acoperite pesuprafeţe extinse cu elementeimpermeabile

Apa de pe trotuare şi acoperişuri Sistemele de canalizare conduc apa direct în căile acvatice Străzile se comportă ca “râuri”, colectând apa şi canalizând-o spre căile acvatice Poluanţii colectaţi de pe suprafeţele impermeabile sunt deversaţi în râuri, fluvii şi lacuri Sursa: www. oehha.ca.gov/ecotox.html

ZONE NATURALE Copacii, desişurile şi solul ajută la absorbţia ploii şi încetinesc scurgerea în peisajele naturale

Copacii şi alte componente ale vegetaţiei reduc forţa ploii şi ajută la reducerea eroziunii de suprafaţă Apa se adună în adâncituri şi se filtrează în sol Rădăcinile ancorează solul, minimizând eroziunea Vegetaţia ajută la construirea unui sol organic, absorbant

integrate a managementului apei – şi a zonelor umede care le transportă. În vreme ce guverne şi institute de cercetare evaluează o întreagă gamă de opţiuni care ar putea contribui la găsirea unor soluţii pentru a ne hrăni cu toţii folosind o cantitate limitată de apă, prin captarea apei de ploaie, tehnici mai eficiente de irigaţie, varietăţi îmbunătăţite de culturi agricole şi aşa mai departe, există şi o nevoie urgentă de management mai eficient al resurselor de apă pe care le avem – şi să ne reamintim că ecosistemele zonelor umede care captează, transportă, purifică şi eliberează apa sunt o parte esenţială a soluţiei.

6. Impactul comunităţilor urbane


Mai devreme am vorbit despre circuitul apei înnatură şi despre felul în care apa se mişcăconstant între atmosferă, pământ şi căileacvatice. Zonele urbane au tendinţa de ainterfera cu circuitul natural, în special cândsunt multe astfel de zone şi unele dintre ele suntfoarte mari, deoarece acestea au mari suprafeţeimpermeabile. Drumuri, clădiri, parcări, şantierede construcţii, componente tipice ale zonelorurbane sunt toate impermeabile la apă. Ploaia înmediul urban este mai degrabă concentratădecât disipată aşa cum s-ar întâmpla în mediulrural. Pentru a preveni inundaţiile, apa esteghidată de drumuri şi prin sisteme de canalizaredeversată în râurile sau lacurile din apropiere.Are asta vreo importanţă de vreme ce apa totajunge în căile noastre acvatice? Are. Din cauzasuprafeţelor impermeabile, ploaia urbană nupoate pătrunde încet în sol pentru a reîncărcastraturile de apă subterană sau ajunge încet larâuri, fluvii, lacuri şi alte zone umede. În loc de aceasta, ea este canalizată rapid în râuri, învolume mari, ce cauzează eroziune, şanseridicate de inundaţii, alterarea râurilor, impactasupra stocurilor de peşte şi a altorcomponente ale biodiversităţii din aval. În cazulpeisajelor naturale, o medie de numai 10% dinploi rămân ape de suprafaţă; în zonele urbaneînsă cifrele ajung la 50%.

La fel de nocivi sunt poluanţii spălaţi de pe străzile din jurul caselor noastre, a clădirilor, a fabricilor şi atelierelor în perioadele ploioase şi purtaţi direct în căile noastre acvatice. O firmă din Maryland, USA a evaluat problema în perspectivă: “Nici o suprafaţă de scurgere cu mai mult de 15% din suprafaţă impermeabilă — cum ar fi acoperişuri, drumuri şi zone de parcare — nu a fost considerată a fi în ‘bune condiţii biologice”.

În plus faţă de problemele legate de calitatea şi cantitatea apei într-un bazin fluvial rezultate din urbanizare, locuitorii oraşelor au nevoie să fie conectaţi la sisteme de aprovizionare cu apă şi la sisteme de canalizare. Chiar şi în ţările dezvoltate, uneori se acordă insuficientă atenţie tratării apelor reziduale şi ca rezultat, componente toxice sunt eliberate crescând riscul bolilor cu transmitere prin apă. Bineînţeles, problema este mult mai serioasă în ţările în curs de dezvoltare: se estimează că 85–95% din apele reziduale sunt deversate direct în râuri, lacuri şi zone costiere. Iar 1,2 miliarde de oameni NU au acces la instalaţii sanitare.

Acestea sunt câteva exemple cheie ale impactului vieţii urbane asupra bazinelor fluviale – aproape TOATE afectează oamenii ce locuiesc în aval mult mai puternic decât pe cei ce le cauzează. 7

Photo: ©iStockphoto.com/Petegar


7. Cine deţine controlul? Dacă reflectăm la cât de interconectate suntzonele umede din bazinele fluviale, devineevident că cel mai eficient management se face lanivel de bazin, chiar dacă aceasta implică deseoridificultăţi administrative la nivel naţional sauregional. Când ne gândim la circuitul apei înnatură şi la sursele cheie de apă dulce pentru uzuman, vedem că bazinul fluvial este unitateageografică şi hidrologică naturală pentrumanagementul resurselor de apă. Două abordărisunt utilizate curent astăzi pentru administrare laacest nivel, Managementul Integrat alaResurselor de Apă (IWRM) şi ManagementulIntegrat al Bazinelor Fluviale (IRBM).

Din punctul de vedere al zonei umede, esteimportant să ne amintim că aceste două abordări sunt deseori conduse de politicile sectorului deadministrare a apei.Şi unde se încadrează zoneleumede, transportatorii apelor lumii, în acestepolitici? Uneori nu se incadrează. Aceasta esteprovocarea cheie pentru oamenii zonelor umede.Zonele umede sunt infrastructuri ‘naturale’ într-un bazin, deci când planificăm unele infrastructuri‘nenaturale’ pe care le utilizăm în managementul apei – baraje, conducte, diguri, canale, etc. – este necesar să ne amintim că ele pot interfera (şiadeseori chiar o fac) cu funcţiile infrastructurilornaturale şi adeseori au un impact negativ asupraserviciilor ecosistemice furnizate oamenilor.

Atât IWRM cât şi IRBM prezintă oportunităţipentru sectorul zonelor umede din fiecare ţară,pentru angrenare eficientă cu sectoarele deadministrare a apei şi a solului, pentru a seasigura că problemele zonelor umede sunt luateîn calcul în managementul resurselor de apă lanivel de bazin fluvial. Din punctul de vedere alConvenţiei Ramsar, IRBM este poate cea maibună abordare deoarece implică o perspectivămai largă, luând în calcul serviciile ecosistemice

furnizate de apa şi solul din bazin, nu numai resursa de apă propriu-zisă.

Administrarea bazinelor fluviale implică atât activităţi de planificare cât şi de implementare, şi ambele trebuie intreprinse la diferite nivele –naţional (şi internaţional în bazinele fluviale transfrontaliere), de bazin fluvial şi la nivel local sau de comunitate. Toate nivelele trebuie desigur să conlucreze şi toţi trebuie să se asigure că o gamă largă de factori interesaţi sunt implicaţi activ.

Deci cine deţine controlul? În vreme ce un guvern naţional poate avea controlul de ansamblu al managementului unui bazin, sunt multe alte ‘unităţi manageriale’ care trebuie să aibă capacitatea, atât financiară cât şi umană, să opereze la nivele de bazin, sub-bazin, şi local, şi la toate aceste nivele administratorii zonelor umede trebuie să fie activ implicaţi în asigurarea unei planificări şi implementări care să menţină integritatea zonelor umede. Inevitabil vor trebui să fie compromisuri între nevoile umane de apă şi nevoile de apă ale ecosistemelor din zonele umede pentru ca acestea să-şi poată menţine funcţiile, şi aici valoarea economică a serviciilor ecosistemice poate prezenta argumente puternice în favoarea zonelor umede.

Convenţia Ramsar va dezbate o nouă Rezoluţie şi un ghid pentru managementul bazinelor fluviale special direcţionată către sectorul zonelor umede – sunt menite să pregătească personalul din zonele umede să conlucreze eficient cu sectoarele apei şi a solului pentru managementul resurselor de apă astfel încât să respecte rolul fundamental al zonelor umede în cadrul circuitului apei, şi rolul lor în menţinerea resurselor de apă, recunoscând multiplele servicii ecosistemice vitale care necesită zone umede sănătoase.


8. Provocări transfrontaliere Apa din bazinele fluviale trebuie să fie împărţităatât între diversele utilizări (irigaţii, nevoileindustriei, necesarul domestic, etc.) cât şi între utilizatori, cum ar fi administraţiile locale,regionale şi naţionale din cadrul unei ţări. Seestimează că 263 de bazine trec pestefrontierele internaţionale implicând 145 de ţări,deci pentru aceste ţări, împărţirea trebuie săopereze şi la nivel internaţional. Europa are celmai mare număr de bazine internaţionale (69),urmată de Africa (59), Asia (57), America deNord (40), etc.. Aceste bazine acoperă 45% dinsuprafaţa terestră a Pământului, afectează 40%din populaţia lumii şi răspund de cel puţin 60% din fluxul global de ape curgătoare – deci este o problemă extinsă de o uriaşă importanţă încadrul managementului resurselor mondiale deapă dulce.

Pe măsură ce insuficienţa de apă a ajuns să fierecunoscută şi analizată în ultimele decenii,multe s-au spus despre potenţialele conflicte,chiar războaie, datorate surselor comune deapă. Totuşi dovezile sugerează că tendinţa estemai mult spre cooperare decât spre conflict. De-a lungul ultimilor 50 de ani, un studiu a identificat 1200 de acţiuni de cooperare care auavut loc în bazinele comune, faţă de 500 deacţiuni conflictuale,fără nici un război oficial şinumai 37 incidente cu conflicte violente (iar 30dintre acestea au implicat numai o singură ţarăşi vecinii ei). În a doua jumătate a secolului XX, au fost negociate şi semnate aproape 295 deacorduri internaţionale asupra apei. Aceastaeste vestea bună. În ciuda acestora, provocărilelegate de managementul eficient al bazinelortransfrontaliere sunt imense şi deşi avem multeexemple de progrese semnificative, sunt puţinesuccese de ansamblu. Pentru un progresnotabil, caracteristicile succesului suntangajarea pe termen lung şi un aport financiar semnificativ.

Scara provocării este cea care o face de multeori atât de dificilă. Bazinul Dunării din Europa cuprinde peste 800 000 km2, cu o populaţie de81 de milioane, incluzând integral sau parţial 17ţări; fluviul Dunărea are un parcurs de 2 780 km.Cele 13 ţări cheie au semnat Convenţia Dunăriiîn 1994 şi prin aceasta ele au înfiinţat

Photo: ©iStockphoto.com/Glandwr

Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR) care activează pentru a asigura utilizarea echitabilă şi durabilă a apelor şi a resurselor de apă dulce din cadrul bazinului, în contextul Directivei Cadru Apă a UE. În interiorul acestui bazin uriaş există trei sub-bazine şi acestea au şi ele acorduri între ţări şi planuri de management în vigoare. Chiar şi cu aceste solide mecanisme legale şi politice pentru susţinerea managementului cooperativ, progresul, deşi pozitiv, este lent.

Bazinul fluviul Mekong cuprinde părţi din China, Myanmar şi Vietnam, aproape o treime din Thailanda şi cea mai mare parte a Cambodgiei şi RPD Laos – întreaga suprafaţă terestră este de 795 000 km2, cu principala cale acvatică, fluviul Mekong, având un parcurs de 4 800 km. Comisia Fluviului Mekong a fost înfiinţată în 1995 printr-un acord între guvernele Cambodgiei, RPD Laos, Thailandei şi Vietnam, iar China şi Myanmar cu rol de parteneri de dialog. Au fost făcute progrese considerabile dar provocările pe ansamblu rămân descurajante. Bazinul Nilului cuprinde 10 ţări, peste 3 milioane de km2, găzduieşte peste 360 milioane de oameni iar fluviul Nil, cel mai lung fluviul de pe pământ are6695 km. Iniţiativa Bazinului Nilului, implicând toate ţările riverane şi incluzând un consiliu ministerial, a fost înfiinţată în 1995 şi lucrează în continuare asupra problemelor de administrare durabilă.

Operând la o scară diferită, dar furnizând totuşi beneficii semnificative pentru zonele umede, se află şi Siturile Transfrontaliere Ramsar (TRS). Conform prevederilor Convenţiei, ţările membre s-au angajat să se consulte între ele atunci când o zonă umedă se extinde peste graniţele naţionale şi unele ţări au folosit această oportunitate să desemneze împreună siturile lor Ramsar, părţi ale unui singur sistem de zone umede, ca TRS pentru a-şi confirma angajamentul de colaborare în managementul întregii zone umede.

Primul TRS a fost desemnat de către Ungaria şi Slovacia în 2001, şi de atunci şapte noi asemenea situri au fost desemnate. Chiar dacă nu se ocupă de înţelepta utilizare a zonelor umede la nivel de bazin, ajută la administrarea transfrontalieră a zonelor umede din cadrul bazinelor fluviale.


9. Nevoia de implicare a tuturor De vreme ce cu toţii trăim într-un anumit bazinhidrografic ar trebui să fim implicaţi înmanagementul lui?

La nivel de sit, există multe dovezi ale implicăriifactorilor locali în administrarea siturilorRamsar şi a altor zone umede de pretutindeni din lume. Deşi aceasta poate fi o provocare,este la o scară mult diferită de implicareafactorilor interesaţi la nivel de bazin. De ce artrebui să fie implicaţi factorii interesaţi?Deoarece managementul de sus în jos fărăaportul gamei largi de utilizatori este în general sortit eşecului – Convenţia Ramsar a învăţatasta în cei 37 de ani de conservare a zonelorumede.

Conform Directivei Cadru Apă a Uniunii Europene, într-o abordare largă a managementului apei la nivel de bazin, participarea publică este o cerinţă, nu o opţiune. Definită la trei nivele – furnizare de informaţie, consultare şi implicare activă – primele două trebuie asigurate, iar a treia încurajată.

Primele două cerinţe au ca grup ţintă publicul larg, grupul cel mai extins cuprinzând pe toţi cei ce trăiesc în bazin. Pagini Web, televizine, ziare,târguri şi întâlniri locale sunt uneltele de comunicare care s-au dovedit eficiente în informarea şi consultarea publicului referitor la problemele curente legate de administrarea bazinului.

Sursa: Să învăţăm împreună cum să administrăm împreună - îmbunătăţind participarea la gestionarea apei, autor HarmoniCOP; ilustrator Michael Fredrich.


Implicarea activă presupune un plus decolaborare în luarea deciziilor, şi evident, astaînseamnă un plus de timp şi bani consumaţi.Acesta este de obicei nivelul de implicare vizatla factorii interesaţi şi ONG-uri. Ce este de faptun factor interesat? O definiţie larg folosită este:o persoană, un grup sau o organizaţie cu uninteres într-o problemă fie deoarece va fi afectatde aceasta fie deoarece ar putea avea o influenţăasupra rezultatelor. Astfel lideri locali, fermieri,pescari, industriaşi, autorităţi locale din sectorulapei şi al zonelor umede, etc., vor fi consideraţifactori interesaţi în multe bazine.

Provocările sunt considerabile, nu în ultimulrând deoarece mulţi factori interesaţi vin cupuţine cunoştinţe despre complexitateabazinelor fluviale dincolo de limiteleexperienţelor proprii – prin urmare, aducereatuturor la acelaşi nivel de înţelegere este dificilădar esenţială.

Dar dacă provocările sunt mari, la fel sunt şi beneficiile – sunt atât de mulţi ‘utilizatori’ ai apei din bazinele fluviale care prin ajungerea la o înţelegere comună şi aprecierea diversităţii nevoilor, coordonarea gamei de aşteptări, şi asigurarea unui proces simplificat care permite factorilor interesaţi să ajungă la întelegeri asupra soluţiilor de administrare, au dovedit că merită efortul – dacă nu sunt toţi implicaţi, orice plan de management probabil că va avea probleme de implementare. Într-un număr de proiecte pilot de management al bazinelor aflate în desfăşurare în UE, implicarea factorilor interesaţi nu a fost niciodată un semn de întrebare, ci o parte implicită a procesului. “Lecţiile învăţate” despre implicarea factorilor interesaţi se potrivesc foarte bine cu alte evaluări similare:

Photo: Sara Sverlij


1. Implicarea eficientă cere timp, deci incepeţi devreme!

2. Dezvoltaţi şi împărtăşiţi un simţ al proprietăţii pentru bazinul fluvial.

3. Munciţi pentru a construi şi menţine încrederea între parteneri.

4. Aflaţi mai multe despre factorii interesaţi şi interesele lor.

5. A învăţa din greşeli este la fel de important ca şi a împărtăşi succesele.

6. A asculta este la fel de important ca şi a vorbi.

7. Fiţi pasionat de cauza dumneavoastră, pasiunea convinge.

8. Munciţi unul cu celălalt şi construiţi o viziune comună pentru bazinul dumneavoastră, pentru a pune planul de management în context.

9. Nimeni nu o poate face singur. Adevăratul parteneriat duce la împărţirea responsabilităţilor şi luărilor de decizie pentru acţiuni comune.

10. Unde există diferenţe de tradiţii şi cultură, stabiliţi mesaje cheie şi adaptaţi-vă nevoilor lor.

Managementul bazinului fluvial nu este nou şi există multe experienţe, bune şirele, care pot ajuta la ghidarea procedurilor prezente, cu unelte testate şi disponibile pentru identificarea şi implicarea factorilor interesaţi în procesele deplanificare şi implementare. Poate să ceară mult timp şi bani consumaţi – dar experienţa a demonstrat că managementul eficient al bazinului fluvial nu esteposibil fără asta. Iar prietenii zonelor umede locale ar putea să-şi vadă eforturile zădărnicite fără un management eficient al bazinului fluvial.


Provocarea WWD 2009

Pentru a face aceste scurte note relativ uşor de citit, poate am simplificat prea tare situaţia complexă a apei, a zonelor umede şi a managementului lor în bazinele noastre fluviale şi nu am reuşit să prezentăm unele probleme în detaliu. Noi am subliniat doar că ameninţările la adresa bazinelor fluviale sunt diverse şiimplică în mod necesar şi ameninţări la adresa zonelor umede luate individual. Certeste că avem o problemă globală a apei dulci care se va agrava în deceniile careurmează. De asemenea este clar că un mai bun management al bazinelor noastrefluviale şi a zonelor umede este o parte semnificativă a soluţiei. Deci iatăprovocarea WWD. După ce aţi citit aceste câteva pagini, ce puteţi faceDUMNEAVOASTRĂ pentru a îmbunătăţi bazinul fluvial de care depindeţi?

În cadrul acestor 9 secţiuni ar trebui să vă puteţi regăsi – pescar, fermier, familie, afacerist, factor de decizie în sectorul zonelor umede, apei sau al dezvoltării,administrator de zonă umedă, politician, locuitor al oraşelor sau orice al tip defactor interesat. Ce anume din ce faceţi dumneavoastră, la modul personal sau în cadrul activităţii zilnice, afectează bazinul vostru fluvial? Şi ce anume puteţi facepentru a ajuta la un management mai eficient al bazinului fluvial?

Managementul inundaţiilor şi al secetelor, reducerea impactului speciilor invazive, controlarea deversărilor de poluanţi în căile acvatice prin politici sănătoase, luareade decizii sănătoase referitoare la extragerile de apă pentru agricultură, controlareadezvoltării infrastructurilor nocive, evaluarea impactului dezvoltărilor urbaneasupra căilor acvatice, controlarea recoltării produselor din zonele umede,utilizarea mai eficientă a apei, conlucrarea între ţările vecine în bazinele comune –sunt doar câteva dintre provocările din bazinele fluviale, dar sunt şi oportunităţipentru noi toţi de a ajuta la găsirea unor soluţii prin eforturile, organizaţiile civice şioficialităţile noastre alese.

A răspunde acestor provocări pe orice căi de acţiune vi se deschid vă va ajuta atâtpe dumneavoastră cât şi pe alţii să administraţi mai eficient bazinul fluvial şi toate zonele umede din el. Dintr-un management eficient vor rezulta în mod natural zone sănătoase – dar mai rămân multe altele de făcut. Cum ar fi să refacem o parte din ce am distrus în trecut? Restaurarea zonelorumede grav degradate sau chiar distruse este considerată de mulţi experţi a fi unpas esenţial pentru acoperirea decalajului dintre ce avem şi ce avem nevoie acumşi în viitor, şi asigurarea furnizării în continuare a serviciilor ecosistemice de caredepindem.

Ridică-te la nivelul provocării!


Misiunea Ramsar este

"conservarea şi utilizarea înţeleaptă a tuturor zonelor

umede prin acţiuni locale, regionale şi naţionale şi cooperarea

internaţională, ca o contribuţie la atingerea unei dezvoltări

durabile în întreaga lume".

Pentru a afla mai multe informaţii despre Convenţia Ramsar vizitaţi website-ul Ramsar, administrat de către Secretariatul Ramsarşi actualizat zilnic:

www.ramsar.org

Ramsar Convention Secretariat Rue Mauverney, 28

1196 Gland, Switzerland Tel: +41 22 999 0170 Fax: +41 22 999 0169

e-mail: [email protected]

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este sit inclus pe lista Ramsar din anul 1991.

2 februarie ziua mondial a zonelor umede amonte aval · amenajarea fluviilor, extragerile excesive...

Documents