Colocviul Lippmann și Societatea de la Mont Pelerin. Publicații în gândirea economică

Curs 2

 ȘCOLI DE GÂNDIRE ECONOMICĂ CONTEMPORANE

Walter Lippmann (1889-1974)

Comentator de presă și autor american (absolvent de Harvard)

A fost redactor la revista New Republic (1914-1917), editor la World (1931)

Ideile lui l-au influențat pe președintele SUA, Woodrow Wilson, Lippmann luând parte inclusiv la negocierile care au culminat cu Tratatul de la Versailles.Pentru rubrica „Astăzi și mâine”, pe care a realizat-o pentru New-York Herald-Tribune, a câștigat 2 Premii Pulitzer (1958 și 1962), devenind astfel unul dintre cei mai respectați analiști politici din lume.Cărți publicate: „Prefață la politică” (1913), „Opinia publică”(1922), „Publicul fantomă”(1925), „Societatea buna”(1937)

Colocviul Lippmann În sec. al XX-lea, ca urmare a evoluției

vertiginoase a școlilor orientate spre intervenționism, era evidentă necesitatea creionării unui nou model liberal.

Au fost organizate manifestări cu acest scop: Colloque Walter Lippmann (1938, Paris) Centre International d’Études pour la

Rénovation du Libéralisme (CIRL) Freiburger Kreis (1938) Society for the Renovation of Liberalism (1939,

Londra) Reform Club (1943, Londra) Mont Pelerin Society (1947, Vevey, Elveția) Le Congrès pour la liberté de la culture (1950,

Paris) The Institute on Freedom and Competitive

Entreprise (1954, Claremon Men’s College, California)

Colocviul Lippmann (1938)Actul oficial de renaştere a liberalismului a fost „legiferat” în august 1938 la Colocviul Walter Lippmann, prilejuit de traducerea cărţii The Good Society în limba franceză: La Cité libre. Această reuniune internaţională, organizată de Institutul Internaţional de Cooperare Intelectuală, sub preşedinţia autorului american, a reunit marile spirite liberale ale vremii(26), printre care se găseau:- Jacques Rueff; - Louis Rougier; - Louis Baudin; - Friedrich von Hayek;- Sir William Beveridge; - Ludwig von Mises;- Wilhelm Röpke; - Michael Polaniy; - S. Possony etc.

Colocviul Lippmann (1938) În cadrul colocviului s-a insistat asupra necesităţii de a se

trece de la „ordinea naturală“ la „ordinea socială“ în condiţiile noilor realităţi economice şi, prin urmare, asupra necesităţii de a revizui unele postulate ale doctrinei liberale clasice:

„Eu am arătat – susţinea Walter Lippmann – că «fricţiunile» şi «perturbaţiile», cărora economiştii clasici le admiteau existenţa – dar le-au neglijat curând – erau, de fapt, problemele sociale care ar fi trebuit, şi trebuie întotdeauna într-o societate care practică diviziunea muncii, să constituie preocupări prioritare ale oamenilor luminaţi. Căci fricţiunile şi perturbările marchează punctele asupra cărora ordinea se află în conflict cu economia.“

Colocviul a avut ca element final creionarea unei „agende” , care enunța o serie de principii, dintre care unele erau contrare liberalismului clasic.

Colocviul Lippmann (1938) - aspecte esențiale abordate1) Liberalismul economic admite ca postulat fundamental că numai mecanismul preţurilor care funcţionează pe pieţele libere permite să se obţină o organizare a producţiei capabilă să asigure cea mai bună utilizare a mijloacelor de producţie şi să conducă la satisfacerea maximă a dorinţelor oamenilor, aşa cum aceştia le exprimă efectiv şi nu aşa cum o autoritate centrală pretinde să le stabilească în numele lor. 2) Poziţiile de echilibru care se stabilesc pe pieţe sunt afectate şi pot fi decisiv determinate de legile asupra proprietăţii, de contracte, de grupuri, asociaţii şi persoane juridice, de brevetele de invenţii, falimente, monede, bănci şi sistemul fiscal. Cum aceste legi sunt creaţia statului, acestuia îi revine responsabilitatea de a adopta regimul juridic care serveşte drept cadru liberei dezvoltări a activităţilor economice.

Colocviul Lippmann (1938) - aspecte esențiale abordate

3) Determinarea regimului

de drept constituie

metoda liberală de

control social.

Obiectivul juridic este de

a asigura maximum de

utilitate producţiei, sub rezerva

afectării spre alte scopuri

sociale.

Aceste scopuri trebuie alese

prin proceduri democratice specifice şi, dacă ele nu

tind spre maximum de

utilitate, sistemul

liberal impune alegerea

conştientă a altor

obiective.

Colocviul Lippmann (1938) - aspecte esențiale abordate 4) Organizarea producţiei, după

principiile liberale, nu exclude afectarea unei părţi din venitul naţional spre scopuri de ordin colectiv.

Un stat liberal poate şi trebuie să perceapă prin fiscalitate o cotă din venitul naţional pe care să o consacre creşterii nivelului de finanţare colectivă: apărării naţionale; asigurărilor sociale; serviciilor sociale; învăţământului; cercetării ştiinţifice.

Colocviul Lippmann (1938) - aspecte esențiale abordate

5) Deşi liberalismul are ca postulat fundamental regularizarea producţiei prin mecanismul preţurilor de pe piaţă, regimul juridic recunoaşte: a) că preţurile pieţei sunt afectate de regimul

proprietăţii şi al contractelor; b) că utilitatea maximă constituie un obiectiv

benefic la scară socială, dar că nu trebuie ca doar acesta să fie avut în vedere;

c) că, inclusiv când producţia este reglementată prin mecanismul preţurilor, sacrificiile pe care le implică funcţionarea sistemului pot fi impuse acestuia. În acest caz, intervenţia va acţiona asupra cauzelor ce trebuie să fie corectate şi nu spre a conferi statului suportul pentru a modifica arbitrar situaţiile individuale.

Colocviul Lippmann (1938) - aspecte esențiale abordate

În cadrul Colocviului, Louis Rougier a propus crearea unui Centru Internaţional pentru Renovarea Liberalismului care să se ocupe de studiul următoarelor teme: fizionomia statului neoliberal; formele de intervenţie a puterilor publice; politica economică de cooperare; restructurarea democraţiei; poziţia neoliberalismului faţă de statele şi economiile

totalitare. Termenul de "neoliberalism" a fost inventat inițial în

1938 de către savantul german Alexander Rüstow în cadrul colocviului, definindu-l ca având drept „prioritate mecanismul prețurilor, întreprinderea liberă, concurența și un stat puternic și imparțial."

Colocviul Lippmann (1938) - aspecte esențiale abordate

Ca urmare a mesajului de bază al cărții lui Lippmann, participanți ca Rüstow, Lippmann și Rougier au fost de acord că liberalismul vechi de tip  laissez-faire a eșuat și că un nou liberalism trebuia să îi ia locul.

În timp ce pentru ei colcviul reprezenta un rămas bun de la liberalismul clasic, despre care au crezut că a eșuat, alți participanți, precum Mises și Hayek nu au fost convinși să condamne liberalismul vechi de tip laissez-faire.

Cu toate acestea,  toți participanții s-au unit în apelul lor pentru un nou proiect liberal. Ca urmare a recomandării inițiale a lui Rüstow, au numit acest proiect neoliberalism.

A fost o încercare de a formula o A Treia Cale anti-capitalistă și anti-comunistă.

Neoliberalismul a fost inițial stabilit ca ceva cu totul diferit de radicalismul pieței libere, cu care este de obicei asociat azi.

Societatea Mont-PelerinÎn 1947, F.A. von Hayek invită 40 de intelectuali prestigioşi – economişti, istorici, jurnalişti – la o conferinţă la Mont-Pelerin în Elveţia, pentru a discuta principiile unei ordini liberale şi mijloacele de a o păstra.

Printre cei invitaţi se aflau: M.Allais, M. Friedman, Bernard de Jouvenel, F. Knight, F. Machlup, L. von Mises, M. Polanyi, K. Popper, L. Robbins şi alţii.

Acest grup decide să-şi continue existenţa ca un forum de discuţii şi astfel se pun bazele Societăţii de la Mont-Pelerin, pe care Hayek o va prezida din 1947 până în 1960.

Societatea Mont-PelerinSe spune că Hayek inițial a dorit să numească grupul de lucru „Acton-Tocqueville Society”, dar a întâmpinat rezistență din partea lui Frank Knight, care a afirmat: „NU poți boteza o mișcare liberală după doi CATOLICI!”(cfm. Mark Skousen, The making of modern economics).

S-a stabilit ca mișcarea să poarte un nume fără rezonanțe politice și s-a ales o denumire care să trimită cu gândul la locație.Societatea Mont Pelerin nu este un grup de presiune politică. Întâlnirile de lucru sunt private, discursurile neînregistrate, iar obținerea statutului de membru pentru un economist este destul de dificilă. Un candidat trebuie să fie nominalizat de doi membri, să participe la cel puțin două întâlniri precedente (pe bază de invitație) și să aibă realizări deosebite în domeniu. Societatea urmărește să își mențină o componență globală și să nu fie dominată de oameni de știință americani.

Milton Friedman (in haina de culoare deschisa, cu pălărie, in centru) insotit de prieteni intr-o excursie organizată cu

prilejul primei intalniri a SMP in 1947.

Sursa: www.montpelerin.org

Karl Popper (in spate), Ludwig von Mises (dreapta, față) si alti participanti la prima întâlnire organizată de Mont Pelerin

Society in 1947.Sursa: www.montpelerin.org

Friedrich von Hayek (stânga) - primul președinte al Mont Pelerin Society. George Stigler afirma la un moment dat că Societatea Mont Pelerin ar fi putut cu succes sa fie numită „Prietenii lui F. A. Hayek.” Hayek este considerat a fi unul dintre cei mai influenți și ineteresanți gânditori ai secolului XX. Cea mai faimoasă carte scrisă de Haeyek este considerată a fi „Drumul către servitute”, dar aceasta nu este nicidecum singura. Sursa: www.montpelerin.org

Societatea Mont-Pelerin

Societatea va aduna cu timpul peste 400 de membri din 30 de ţări şi va ţine întruniri o dată pe an, în diverse ţări.Reuniunea din 1975 a fost consacrată evaluării lucrărilor lui F.A. von Hayek, în urma primirii de către acesta a premiului Nobel, dar la care Hayek nu a participat.Din 1947, au avut loc 39 de reuniuni generale și 32 regionale, în mare parte în Europa, dar, și în Statele Unite ale Americii, Japonia, Australia și America de Sud.(mai multe detalii pe: https://www.montpelerin.org/montpelerin/meetings.html)

Numărul de membri a crescut de la sub 50 la peste 500, provenind din aproape 40 de națiuni diferite și incluzând înalți oficiali guvernamentali, beneficiari ai premiului Nobel, oameni de afaceri, jurnaliști și oameni de știință.

Organizații similare

Institute of Economic Affairs, London, UK

Hoover Institution, Stanford, CA

The Heritage Foundation, Washington, DC

American Enterprise Institute, Washington, DC

Cato Institute, Washington, DC

Atlas Economic Research Foundation, Washington, DC

Political Economy Research Center, Bozeman, MT

National Center for Policy Analysis, Dallas, TX

Centre for Independent Studies, Sydney, Australia

Timbro, Stockholm, Sweden Ratio, Stockholm, Sweden Liberales Institut, Zurich,

Switzerland  Manhattan Institute, New

York, NY International Policy

Network, London, UK The Hayek Center Café Hayek  Universidad Francisco

Marroquín, Guatemala

Sursa: www.montpelerin.org

Publicații economice Applied Econometrics and International

Development Applied Economic Perspectives and Policy American Economic Review American Economic Journal American Journal of Agricultural

Economics Annual Review of Economics Asian Economic Papers Brookings Papers on Economic Activity Business Economics Cambridge Journal of Economics Canadian Journal of Economics Carnegie-Rochester Conference Series on

Public Policy Comparative Technology Transfer and

Society Computational Economics Contemporary Economic Policy D+C Development and Cooperation De Economist Econ Journal Watch Econometric Theory

Energy Economics European Economic Review European Political Economy Review Explorations in Economic History Feminist Economics Games and Economic Behavior German Economic Review Industrial and Labor Relations Review Intereconomics International Economic Review International Journal of Central Banking Investment Analysts Journal Japanese Economic Review Journal of Applied Econometrics Journal of Banking and Finance Journal of Behavioral Finance Journal of Business and Economic

Statistics Journal of Comparative Economics Journal of Competition Law and

Economics

Publicații economice Journal of Finance Journal of Financial and

Quantitative Analysis Journal of Financial Economics Journal of Health Economics Journal of International

Economics Journal of Labor Economics Journal of Macroeconomics Journal of Monetary Economics Journal of Money, Credit and

Banking Journal of Political Economy Journal of Regional Science Journal of Sports Economics Journal of Wine Economics Land Economics Macroeconomic Dynamics

Manchester School Mathematical Social Sciences National Institute Economic

Review ORDO – Jahrbuch für die Ordnung

von Wirtschaft und Gesellschaft (English: The Ordo Yearbook of Economic and Social Order)

Oxford Review of Economic Policy Public Choice Quarterly Journal of Austrian

Economics Quarterly Journal of Economics Rand Journal of Economics Real-world economics review Rethinking Marxism Review of Agricultural Economics Review of Austrian Economics Review of Economic Design Review of Economic Dynamics

Publicații economice Review of Economic Studies Review of Economics and Statistics Review of Environmental Economics and

Policy Review of International Political Economy Review of Radical Political Economics Scandinavian Journal of Economics Science and Society Scottish Journal of Political Economy Small Business Economics South African Journal of Economics South African Journal of Economic History Southern Economic Journal Student Economic Review Wirtschaftsdienst World Competition Journal of Development Economics Journal of Econometrics Journal of Economic Behavior and

Organization Journal of Economic Dynamics and

Control Journal of Economic Education

Econometrica Economic and Industrial Democracy Econometrics Journal Economic Geography Economic History Review Economic Inquiry The Economic Journal Economic Theory Economics Bulletin Economics and Human Biology Economics Letters Education Finance and Policy Journal of Economic History Journal of Economic Issues Journal of Economic Literature Journal of Economic Perspectives Journal of Economic Theory Journal of Economics & Management

Strategy Journal of Environmental Economics and

Management Journal of the European Economic

Association