Pag

ARHITECTURA, ORAS, TERITORIU

text pregatit de prof. Pierre von Meiss ca fundamentare teoretica pentru proiectul de arhitectura din anul 2/sem.2 1990

ECOLE POLYTECHNIQUE FEDERALE DE LAUSANNE

cuprins:

textul original in franceza cu ilustratii 1-18

traducerea textului in romaneste 1-10

ARHITECTURA, ORAS, TERITORIU

Text de referinta teoretica pentru lucrul la atelir in semestru 4, 1990.

Bibliografia nu este decit o indicare a surselor. Lectura integrala a textelor este necesara pentru reusita acestui proiect.

Orasul YVERDON va servi de suport. El se preteaza perfect scopului, gratie concentrarii intr-un oras de cca. 20 000 de locuitori, a aproape tuturor tipologiilor urbane cunoscute in Elvetia.

Pag. 2

1. INTRODUCERE

Semestrul precedent v-a condus la intelegerea spatiului arhitectural: geometria utilizata ca mijloc de ordonare a planului, sectiunii, fatadelor, lucrul asupra relatiilor dintre spatii, dintre structura si anvelopa si asupra impartirii spatiale intre structura si lumina, intre program si caracter spatial, etc. Ati incercat chiar sa precizati ambianta spatiala dorita printr-o schita de materializare cu texturile, culorile si reflexele ei. Am explorat deci spatiul proxim/apropiat, acela care serveste cel mai adesea de cochilie bunastarii noastre cotidiene. Scara de lucru a fost 1/50 sau mai mare.

Nu trebuie insa sa uitam ca rolul unui edificiu e dublu: pe de o parte, sa-si satisfaca in sine, dar si utilizatorilor actuali si viitori, iar pe de alta parte, sa contribuie la a da forma strazii, cartierului, orasului.

Depasind traditionala corespondenta dintre spatiu si structura, secolul XX a furnizat arhitectilor noi posibilitati de a crea spatii (Raumpan-ul, palnul liber si derivatele lor).

Ce a adus urbanismului? O locuinta pentru toti, aerata, insorita - ceea ce nu este putin. In plus o formidabila masinarie de transporturi private si publice ne-a modificat fundamental conditia de locuire in oras. Aceste schimbari s-au efectuat acum aproximativ 60 de ani:

Spre 1930, dezintegrarea strazii si a oricarui spatiu public puternic structurat parea sa fi devenit inevitabila pentru doua ratiuni majore: noua forma rationalizata de locuinta si exigentele circulatiei. Caci, daca forma locuintei se dezvolta plecind de la nevoile individuale spre unitatea locativa, adica de la interior spre exterior, atunci ea nu se mai putea supune presiunilor exterioare (venite dinspre oras si tesutul sau). Si cum, spatiul exterior public devenise, de altfel, haotic din punct de vedere functional - pina la pierderea semnificatiei sale efective - atunci nici nu mai existau presiuni valabile pe care si le-ar fi putut exercita

Pag. 3

Noul oras astfel nascut nu mai este de loc satisfacator si nu mai sintem dispusi sa ne asumam contradictiile sale inerente: libertatea de stabilire si de miscare, bunastarea materiala, confortul sint insotite de corolarul lor negativ, de neplacerile, de farimitarea si epuizarea orasului, etc.

Daca aceste noi modele s-au soldat adesea cu un esec, aceasta se datoreaza si unei lipse de experienta. Este deci util sa reexaminam rezultatele celui mai mare laborator al nostru (istoria), fara ca, prin aceasta, sa incercam sa o copiem. Nevoile noastre contemporane