1

1.Psihologia Sănătăţii: domeniu de interferenţă între medicină şi

ştiinţele psihosociale

Psihologia sănătăţii şi comunicare medicală

Obiective

- rolul factorului psihic în patogeneză (relaţia stress – îmbolnăvire, factorii psihocomportamentali de risc, mecanismele fiziopatologice de apariţie a bolilor şi tulburărilor psihosomatice, aprecierea gradului de risc pentru îmbolnăvire, funcţie de tipul de personalitate);

- deprinderea unor mijloace de comunicare optimă cu pacientul (în plan verbal şi non-verbal, în situaţii particulare critice sau în relaţia cu pacienţii dificili);

- cunoaşterea impactului psihologic al tratamentului, inclusiv a factorilor susceptibili de a scădea aderenţa la tratament;

- integrarea conceptului de calitate a vieţii ca fiind un element esenţial din planul terapeutic şi maximizarea ariei beneficiilor pacientului, ca urmare a tratamentului;

- construirea de strategii eficiente la nivel macrosocial şi care să aibă drept rezultat asumarea şi practicarea de conduite sanogenetice de un număr cât mai mare de persoane sănătoase.

Specializări

Psihologia sănătăţii mecanismele păstrării sănătăţii/ îmbolnăvirii, mecanismele psihologice ale incorporării stressului, mecanismele de coping, strategiile adaptative, rolul suportului social

Psihologia clinicămai apropiată de psihiatrie, decât de psihologie (opţiunea nemedicamentoasă de abord al unor entităţi altfel psihiatrice: anorexia nervosa, depresia, tulburarea de anxietate generalizată)

Psihosomatica

Medicina comportamentală

domeniu interdisciplinar; obiectiv: integrarea cunoaşterii psihosociale, comportamentale şi biomedicale, în scopul promovării sănătăţii, prevenţiei bolilor şi realizării tratamentului / reabilitării.

relaţia de cauzalitate dintre factorul psihic şi boală,mecanismele psihofiziopatologice specifice,,efectuldiverselor forme de psihoterapie asupra evoluţiei TPS şi BPS

Orientarea clinicianului în faţa unei tulburări de comportamentConcepţia clasică asupra tulburărilor mintale

- tulburări reactive, survenite ca urmare a expunerii la agenţi stressori / traume;- grad de dizadaptare moderat (integrarea socială = păstrată); - awareness: prezent; - adresabilitate către psiholog = bună;- rezultate bune / foarte bune la psihoterapie.

Ex. sd.astenicsd.fobicsd.obsesiv

- „mozaic etiologic”– factori genetici + de mediu - grad de dizadaptare = mai accentuat; - integrarea socială este anormală, problematică;- nivelul de awareness –mai redus; - tratamentul = mai ales medicamentos (psihiatru).

Ex. schizofrenia

- comportament distorsionat (unele aspecte sunt anormale, dar nu afectează în totalitate funcţionarea socială); - nivelul de awareness = scăzut;- persoane care pot parea „interesante” sau „deosebite”; - felul (dizarmonic) al cuiva este constituit în copilărie (adolescenţă).

Ex. tipurileparanoidisteric psihastenicschizoideuforicdepresiv

Nevroze

Psihoze

Psihopatii

Principalele metode de cercetare în Psihologia Sănătăţii

• Observația;• Interviul;• Experimentul; • Anchetele; • Testele psihologice; • Studiie de caz; • Meta-analiza; • Analizele etnografice; • Studiul documentelor (auto)biografice.

ObservaţiaEtape

1.pregătirea → scop, obiective;→ nr. de caracteristici ale comportamentului observat;→ realizarea protocolului de observare;→ stabilirea regulilor de observare.

2.realizarea → cu ipoteze de lucru;→ fără ipoteze de lucru.

3.interpretarea → etapa I – speculaţii;→ etapa II – interpretarea propriu-zisă.

Observaţia

Avantaje:

• costuri minime;• încurajează spontaneitatea subiectului;• permite generarea unor ipoteze valoroase pentru cercetări ulterioare.

Dezavantaje:

• nu asigură monopolul observatorului;• subiectivitatea - observația nu poate produce singură relevanță statistică; • retrospectivitatea - observația nu poate fi aplicată în studiul unui

comportament ce poate avea consecințe ireversibile: ex. suicid, comportament violent.

Interviul clinic

Etape:

1. introducerea;2. construirea relaţiei;3. evaluarea;4. stabilirea credibilităţii şi autenticităţii;5. obţinerea informaţiilor :

- întrebări deschise, închise şi cu răspunsuri multiple;- elaborare şi clarificare;- ascultare participativă;- instrumente adecvate interviului;

6. încheierea.

Interviul clinic

Structurat

• întrebările sunt „închise”(standard) şi nu permit elaborare din partea pacientului;

• corespunde anamnezei „tehniciste” (directive);

• permite obţinerea de informaţii precise într-un timp scurt;

• nu oferă posibilitatea de catharsis emoţional al pacientului.

Semi-structurat

• pacientul este liber să răspundă cu cuvintele sale la întrebări (care sunt „deschise”);

• corespunde anamnezei „psihanalitice” (non-directive);

• oferă posibilitatea de catharsis emoţional al pacientului;

• este cronofag; • furnizează informaţie

nestructurată, dificil de prelucrat statistic sau de operaţionalizat.

Interviul clinic

Avantaje:

- mai obiectiv decât observaţia;- poate fi integrat în anamneză;- oferă date importante despre starea somatică / psihologică a pacientului;- este ușor de utilizat pentru aprecierea comportamentului în raport cu toate

coordonatele temporale (trecut, prezent, viitor);- costuri relativ mici.

Dezavantaje:

- persoana intervievată poate anticipa răspunsurile;- persoana intervievată poate manipula rezultatele în folosul său.

Interviul structurat Interviul semistructurat

Avantaje Dezavantaje Avantaje Dezavantaje

Permite obţinerea de informaţii precise într-un timp scurt

Creează aproape invariabil frustrare (neoferind subiectului

posibilitatea de catharsis emoţional)

Oferă posibilitatea pacientului de a se elibera de emoţiile sau

temerile sale, facilitează autodezvăluirea

Depinde, într-o măsură mai mare decât cel structurat, de

abilităţile intervievatorului

Este relativ independent de dispoziţia sau calităţile intrinseci

ale intervievatorului (se desfăşoară după un protocol

bine stabilit)

Este uşor de deturnat de un subiect rău-intenţionat sau

necooperant

Este mai nuanţat, adaptat personalităţii subiectului

Furnizează informaţie dificil de prelucrat statistic sau de operaţ

ionalizat

Poate fi standardizat cu uşurinţă (răspunsurile pot fi codificate şi

cuantificate)

Cercetătorul decide apriori care subiecte sunt importante, fără a

ţine seama de răspunsurile subiectului şi fără posibilitatea

de a rectifica acest lucru

Previne etichetarea apriori, de către intervievator, a unor

chestiuni, ca fiind neimportanteEste cronofag

Este uşor de replicat, făcând în acest fel posibilă analizarea unor loturi mari de subiecţi

Poate avea validitate redusă (dacă întrebările nu sunt cele

mai reprezentative)

Facilitează abordarea unor subiecte mai complexe

Este mai vulnerabil decât cel structurat la influenţarea răspunsurilor de către

intervievator

Experimentul

- metoda prin care, în psihologie, un comportament poate fi provocat,

controlat sau manipulat;

- permite stabilirea unor legături clare între variabilele aflate în studiu.

Natural De laborator

Ancheta

Explorează comportamente stabile, uneori ritualizate, derivate din sentimente sau credințe puternice.

Avantaje: - constituirea simplă a lotului de studiu;

- costuri relativ reduse raportate;- diagnostice în evaluarea comportamentelor cu risc.

Dezavantaje: - rezultatele se exprimă statistic;

- nu permite evaluări calitative de fineţe.

Testele psihologice

= probe psihologice standardizate care măsoară sau descriu un anume tip de comportament.

Teste de tip: - chestionar;- proiective

Parametri ai testelor psihologice:- fidelitate;- validitate;- sensibilitate.

Testele psihologice

Alte mijloace de investigare a comportamentului

Studiile de caz - descriere calitativă a unui comportament sau fenomen psihologic care nu poate fi analizat prin metode cantitative, datorită complexității şi varietăţii;

Meta-analiza - vizează analiza statistică a unui număr de cercetări realizate anterior;

Analizele etnografice - studiază credințe, mentalități, modalități specifice de a înțelege și explica realitatea;

Studiul documentelor (auto)biografice (jurnale) - reprezintă o metodă utilizată cu succes în studiile longitudinale.