NORME TEHNICE ŞI ASPECTE PRIVIND OPERAREA

Operatorii de transport rutier sunt obligaţi să utilizeze vehicule rutiere care se încadrează în normele legale de siguranţă şi securitate a transporturilor rutiere.

Pentru accesul pe infrastructurile rutiere, vehiculele rutiere fabricate în ţară sau în străinătate, înmatriculate sau care urmează să fie înmatriculate în România, sunt supuse omologării pentru circulaţie pe drumurile publice şi inspecţiilor tehnice periodice, iar cele aparţinând operatorilor de transport rutier public sunt supuse obţinerii licenţei de execuţie pe vehicul, pe categorii şi tipuri de transport.

Transporturile rutiere sunt executate numai cu vehicule rutiere a căror stare tehnică corespunde normelor şi standardelor naţionale de siguranţă rutieră şi protecţia mediului înconjurător, cu inspecţia tehnică şi cu licenţa de execuţie valabile, iar certificarea tehnica corespunzătoare clasei şi tipului de marfă şi / sau persoane transportate.

Condiţiile de certificare şi de omologare pentru circulaţia pe drumurile publice se stabilesc de Ministerul Transporturilor, Registrului Auto Român revenindu-i ca sarcină executarea operaţiunilor de omologare individuală şi de serie.

Agenţii economici care prestează servicii de reparaţii şi întreţinere a vehiculelor rutiere pot desfăşura aceste activităţi numai pe bază de autorizaţie de funcţionare eliberată de Ministerul Transporturilor, respectiv Registrul Auto Român.

Operatorii de transport rutier au acces liber şi nediscriminatoriu la activităţile de transport public rutier.

Pot desfăşura activităţi de transport public numai operatorii de transport rutier înscrişi în Registrul Operatorilor de transport rutier ţinut de Autoritatea Rutieră prin agenţiile sale judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Condiţiile tehnice generale pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulaţie sunt stabilite de normele tehnice RNTR – 2 care au fost aprobate prin Ordinul MT 537/1997.

Condiţiile tehnice se aplică tuturor categoriilor de vehicule care pot circula în mod permanent sau ocazional pe drumurile publice.

Admiterea în circulaţie a combinaţiilor de vehicule este condiţionată de asigurarea compatibilităţii dintre autovehiculul care tractează şi vehiculul tractat şi de respectarea condiţiilor tehnice specifice fiecăruia dintre aceste vehicule.

Condiţiile tehnice se bazează pe Regulamentele Comisiei Economice pentru Europa a ONU, anexă la acordul de la Geneva din 1958 la care România este parte, prevederile cuprinse în Directivele Uniunii Europene, la care România este asociată, standardele ISO, standardele IN şi standardele naţionale STAS sau SR.

Certificarea şi omologarea de tip pentru circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor rutiere construite în ţară sau importate se face:

în serii mai mari de 10 bucăţi de acelaşi tip pe an; certificarea şi omologarea individuală a vehiculelor care nu depăşesc 10 vehicule de

1

acelaşi tip pe an.Definirea vehiculelor rutiereVehicul: sistem mecanic care circulă pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, şi

care se utilizează, în mod normal, pentru transport de persoane şi / sau bunuri, ori efectuarea de servicii sau lucrări.

Autovehicul: vehicul care se deplasează pe drum prin propulsie proprie, cu excepţia vehiculelor care circulă pe şine şi a mopedelor.

Automobil: autovehicul, având roţile dispuse în două sau mai multe planuri verticale, paralele cu axa sa longitudinală şi care se utilizează în mod normal pentru transportul de persoane şi / sau bunuri sau tractare de remorci. Nu sunt considerate automobile tractoarele şi maşinile autopropulsate pentru lucrări.

Autoturism: automobil care, prin construcţie şi echipare este destinat transportului de persoane, bagajul şi / sau bunurile acestora, şi are maximum 9 locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto).

Automobil special: automobil având amenajări speciale pentru diferite destinaţii: ambulanţă sanitară, transport de handicapaţi, diverse utilizări speciale etc., cu caroserie închisă sau deschisă şi eventuale facilităţi pentru transportul de bunuri.

Minibuz (sau microbuz): automobil destinat, prin construcţie, transportului a mai mult de 9 locuri (inclusiv conducătorul auto), dar nu mai mult de 17 de persoane, aşezate pe scaune sau în picioare.

Autobuz: automobil destinat, prin construcţie, transportului a mai mult de 17 persoane (inclusiv conducătorul auto) şi bagajele acestora. Poate avea unul sau două niveluri (autobus cu etaj).

Autobuz urban: autobuz destinat transportului urban sau suburban de pasageri, aşezaţi pe scaune sau în picioare, care asigură la staţii posibilitatea unui schimb rapid de pasageri.

Autobuz interurban: autobuz destinat transportului interurban de pasageri aşezaţi pe scaune, cu posibilitatea transportului, pe distanţe scurte, a unui număr limitat de pasageri în picioare, pe culoar.

Autocar: autobuz care, prin construcţie şi echipare, poate asigura transportul, îndeosebi pe lungă distanţă, al turiştilor în condiţii de confort deosebit; transportul de persoane pe culoar este interzis.

Autobuz articulat: autobuz constând din două sau mai multe tronsoane rigide, care se articulează între ele; compartimentele de pasageri situate în fiecare dintre tronsoanele rigide comunica între ele în permanenţă, permiţând libera circulaţie a pasagerilor; tronsoanele rigide sunt legate între ele în permanent, astfel încât să nu poată fi detaşate decât printr-o operaţie necesitând mijloace tehnice care în mod normal nu se găsesc decât intr-un atelier.

Autobuz mixt: automobil destinat, prin construcţie, transportului simultan de persoane şi bunuri în compartimente separate.

Autovehicul utilitar (autoutilitară): automobil comercial destinat, prin construcţie, transportului de bunuri într-o structură deschisă sau închisă.

2

Autocamion: automobil utilitar destinat, prin construcţie şi echipare, transporturilor de bunuri pe o platformă cu sau fără obloane şi care poate fi acoperit cu prelată.

Autofurgon: automobil utilitar destinat, prin construcţie şi echipare, transporturilor de mărfuri într-o structură închisă.

Automobil specializat (autospecializată): autovehicul utilitar destinat transporturilor de bunuri sau persoane (personalul la şi de la locul de muncă), pentru care sunt prevăzute amenajări speciale.

Autoremorcher: tractor destinat, în principal, tractării remorcilor grele cu proţap articulat, sau unor vehicule tractate grele, putând fi prevăzute cu o platformă pentru testare.

Autotractor cu şa: autotractor destinat numai tractării semiremorcilor şi prevăzut cu un dispozitiv de cuplare de tip şa şi pivot, care preia o parte importantă din masa acestora, precum şi forţele de tractare.

Remorca (vehicul tractat): vehicul fără motor destinat, prin construcţie, să fie tractat de autovehicule.

Semiremorca: vehicul tractat, la care în locul axei directoare este prevăzut cu un sistem de articulaţie pivot care se cuplează cu şeaua autotractorului; axa sau grupa de axe este situată în spatele centului de greutate al vehiculului uniform încărcat, astfel încât o parte semnificativă a masei sale totale maxime autorizate este suportata de şaua autotractorului.

Combinaţie de vehicule: ansamblu rutier format dintr-un autovehicul şi unul sau două vehicule tractate, care pot fi remorcă sau semiremorcă.

Tren rutier de persoane: combinaţie de vehicule formată dintr-un automobil şi o remorcă sau, în agricultură, dintr-un tractor agricol şi una sau două remorci lente pentru muncitori agricoli, precum şi o combinaţie formată dintr-un autovehicul lent şi o remorcă de agrement.

Tren rutier de marfă: combinaţie de vehicule formată dintr-un autotractor sau autoremorcher şi o remorcă pentru transport de mărfuri ori, în agricultură, dintr-un tractor agricol şi una sau două remorci lente pentru transport de bunuri.

Clasificarea vehiculelor rutiereCategoria L – autovehicule cu mai puţin de 4 roţi;Categoria M – autovehicule având cel puţin 4 roţi, destinate transportului de persoane;Categoria N – autovehicule având cel puţin patru roţi, destinate transportului de mărfuri;Categoria O – remorci (inclusiv semiremorci);Categoria D – vehicule de teren.

Condiţii generale privind construcţia şi echiparea vehiculelor rutiereVehiculele trebuie astfel construite şi echipate încât, la o exploatare normală, să nu aducă

nimănui daune şi să nu prejudicieze sau îngreuneze circulaţia celorlalţi participanţi la traficul rutier.

Construcţia vehiculelor trebuie să permită o protecţie cât mai eficientă a drumurilor publice.

3

Toate componentele şi echipamentele care pot afecta siguranţa circulaţiei rutiere şi protecţia mediului şi care sunt susceptibile, în cursul exploatării, la uzura rapidă sau avariere trebuie astfel construite încât să poată fi uşor verificate şi înlocuite.

Construcţia şi echiparea vehiculelor trebuie să asigure un grad cât mai înalt de securitate pasivă, astfel încât ocupanţii să fie protejaţi împotriva accidentelor şi urmărilor acestora.

Viteza maximă, prin construcţie, a autovehiculelor, înscrisă în Cartea de Identitate a Vehiculului, se măsoară, în funcţie de categoria autovehiculului.

Remorcile autovehiculelor trebuie astfel construite şi echipate încât să poată circula în deplina siguranţă cu o viteză maximă de 80 km/h sau, dacă sunt construite pentru viteze mai mici, acest lucru trebuie să fie inscripţionat pe ele.

Puterea motorului, înscrisă în Cartea de Identitate a Vehiculului, este cea declarată de constructor.

Cilindreea autovehiculelor, înscrisă în Cartea de Identitate a Vehiculului, este cilindreea declarată de constructor, rotunjită la numere întregi.

Postul de conducere al autovehiculului trebuie amplasat în partea stângă în raport cu planul longitudinal median al acestuia. La autovehiculele comunale, cum sunt cele pentru salubrizarea localităţilor, se admite amplasarea volanului pe partea dreaptă sau echiparea cu două posturi de conducere; la tractoare agricole şi forestiere postul de conducere se amplasează în planul median al acestora.

Vehiculele prezentate la omologarea de tip pentru circulaţia pe drumurile publice trebuie dotate cu echipamentele opţionale, care se omologhează separat de vehicul.

Mase şi dimensiuni maxime admise pe drumurile din RomâniaAutovehiculele destinate transportului de mărfuri în trafic naţional trebuie să respecte

masele şi dimensiunile maxime admise prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor modificată şi completată de Ordonanţa nr. 26/2003, aprobată prin Legea 227/2003.

Pentru circulaţia autovehiculelor în Uniunea Europeană trebuie respectate masele şi dimensiunile specificate în Directiva 96/53/EC referitoare la dimensiunile autorizate în trafic naţional şi internaţional şi la masele maxime autorizate în trafic internaţional.

Masele şi dimensiunile maxime admise sunt prezentate în tabelul de mai jos conform Anexei nr.2 la Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Categoriile de drumuri din punct de vedere al maselor şi dimensiunilor maxime admise: drum European Reabilitat (ER); drum European (E); drum Modernizat (M); drum Pietruit (P)

ER E M P1. DIMENSIUNI MAXIME ADMISE1.1 Lungime

Autovehicul, altul decât autobuz 12m 12m 12m 12mRemorcă 12m 12m 12m 12m

4

Vehicul articulat 16,5m 16,5m 16,5m 16,5m

Tren rutier 18,75 m

18,75m 18,75m 18,75m

Autobuz cu două osii 13,5m 13,5m 13,5m 13,5mAutobuz cu mai mult de două osii 15m 15m 15m 15mAutobuz cu remorcă 18,75m 18,75m 18,75m 18,75mAutobuz articulat 18,75m 18,75m 18,75m 18,75m

1.2 Lăţime

(a) Orice vehicul, cu excepţia celor frigorifice având caroseria izotermă

2,55m 2,55m 2,55m 2,55m

(b) Vehicul frigorific având caroseria izotermă

2,6m 2,6m 2,6m 2,6m

1.3 Înălţime(orice vehicul) 4m 4m 4m 4m

1.4 Suprastructuri demontabile şi unităţi de transport standardizate cum ar fi containerele vor respecta dimensiunile precizate la 1.1, 1.2, 1.3, 1.6, 1.7, 1.8 şi 4.4.

1.4.aDacă în spatele autobuzului sunt montate dispozitive detaşabile exterioare, cum ar fi cutiile pentru schiuri, lungimea autovehiculului, inclusiv aceste dispozitive, nu trebuie să depăşească lungimea maximă prevăzută la pct. 1.1.

1.5Toate autovehiculele sau ansamblurile de vehicule trebuie să aibă posibilitatea de a întoarce într-o coroană circulară cu o rază exterioară de 12,5m şi o rază interioară de 5,3m

1.5.a

Cerinţe suplimentare pentru autobuze. Cu vehiculul în staţionare, prin trasarea unei linii pe sol, se fixează un plan vertical tangent la latura vehiculului plasată spre cercul exterior. În cazul unui vehicul articulat, cele două părţi rigide ale acestuia trebuie să fie pe acelaşi aliniament cu planul. Atunci când vehiculul intră după o traiectorie liniară, pe suprafaţa circulară descrisă la pct. 1.5, nici o parte a vehiculului nu trebuie să depăşească acest plan vertical cu mai mult de 0,6 m.

1.6Distanţa maximă între axa pivotului de cuplare al semiremorcii şi partea din spate a semiremorcii

12m 12m 12m 12m

1.7

Distanta maximă măsurata paralel cu axa longitudinală a trenului rutier din punctul extern aflat cel mai în faţă al zonei de încărcare din spatele cabinei până la punctul cel mai din spate al remorcii din ansamblu, minus distanţa dintre partea din spate a autovehiculului şi partea din faţă a remorcii

15,65m 15,65m 15,65m 15,65m

1.8 Distanţa maximă măsurată paralel cu 16,40m 16,4m 16,4m 16,4m

5

axa longitudinală a trenului rutier din punctul extern aflat cel mai în faţă zonei de încărcare din spatele cabinei până la punctul cel mai din spate al remorcii din ansamblu

2 MASA TOTALĂ MAXIMĂ ADMISĂ A VEHICULULUI (în tone)2.1 Vehicule care fac parte dintr-un ansamblu de vehicule2.1.1 Remorcă cu două osii 18 t 17 t 17 t 16 t2.1.2 Remorcă cu trei osii 24 t 22 t 22 t 20 t2.2 Ansamblu de vehicule2.2.1 Tren rutier cu cinci sau şase osii

(a) Autovehicul cu două osii cu remorcă cu trei osii

40 t 40 t 40 t 38 t

(b) Autovehicul cu trei osii cu remorcă cu două sau trei osii

40 t 40 t 40 t 38 t

2.2.2 Vehicul articulat cu cinci sau şase osii

(a) Autovehicul cu două osii cu semiremorcă cu trei osii

40 t 40 t 40 t 38 t

(b) Autovehicul cu trei osii cu semiremorcă cu două sau trei osii

40 t 40 t 40 t 38 t

(c)

Autovehicul cu trei osii cu semiremorcă cu două sau trei osii care transportă un container ISO de 40 de picioare într-o operaţiune de transport combinat

44 t 42 t 40 t 40 t

2.2.3Tren rutier cu patru osii compus dintr-un autovehicul cu două osii şi o remorcă cu două osii

36 t 36 t 36 t 34 t

2.2.4 Vehicul articulat cu patru osii compus dintr-un autovehicul cu două osii şi o semiremorcă cu două osii, dacă distanţa (d) dintre osiile semiremorcii este:

2.2.4.1 mai mare sau egală cu 1,3 m dar mai mică sau egală cu 1,8 m

36 t 36 t 36 t 34 t

2.2.4.2 mai mare de 1,8 m 36 t* 36 t 36 t 34 t2.3 Autovehicule2.3.1 Autovehicul cu două osii 18 t 17t 16 t 16 t

2.3.2 Autovehicul cu trei osii 25t/26t**

22t/24t**

22t 22t

2.3.3 Autovehicul cu patru osii din care două osii de direcţie

32t** 30 t 30 t 28 t

2.4 Autobuz articulat cu trei osii 28 t 28 t 26 t 26t

6

3 MASA MAXIMĂ ADMISĂ PE OSII (în tone)3.1 Osia simplă

Osia simplă ne motoare 10t 10 t 8 t 7,5 t

3.2 Osia dublă (tandem) a remorcilor şi semiremorcilorSuma maselor pe osiile componente, dacă distanta (d) dintre ele este:

3.2.1 mai mică de 1,o m (d < 1,0) 11 t 11 t 11 t 11t3.2.2 mai mare sau egală cu 1,0 m dar, mai

mică de 1,3 în (1,0 ≤ d <1,3)16 t 16 t 15 t 14 t

3.2.3 mai mare sau egală cu 1,3 m dar mai mică de 1,8 m (1,3 ≤ d < 1,8)

18 t 17 t 16 t 15 t

3.2.4 mai mare sau egală cu 1,8 m (1,8 ≤ d) 20 t 20 t 16 t 15 t

3.3 Osia triplă (trident) a remorcilor şi semiremorcilor.Suma maselor pe osiile componente, dacă distanţa (d) dintre ele este:

3.3.1 mai mică sau egală cu 1,3 m (d ≤ 1,3) 21 t 21 t 19 t 16,5 t

3.3.2 mai mare de 1,3 m dar mai mică sau egală cu 1,4 m (1,3 <d ≤1,4)

24 t 22 t 2o t 18 t

3.4 Osia simpla motoare

3.4.1 Osia motoare a vehiculelor la care se face referire la punctele 2.2.1 şi 2.2.2

11,5 t 10 t 9 t 8t

3.4.2Osia motoare a vehiculelor la care se face referire la punctele 2.2.3, 2.2.4, 2.3 şi 2.4

11,5 t 10 t 9t 8t

3.5 Osia dublă (tandem) a autovehiculelor.Suma maselor pe osiile componente, dacă distanţa (d) dintre ele este:

3.5.1 mai mică de 1,o m (d < 1,0) 11,5 t 10t 10t 10 t

3.5.2 mai mare sau egală cu 1,0 m dar mai mică de 1,3 m (1,0 ≤ d < 1,3)

16 t 15t 14t/15t*** 13t

3.5.3 mai mare sau egală cu 1,3 m dar mai mică de 1,8 m (1,3 ≤d < 1,8)

18t/19t**

17t/18t***

16 t 15 t

4 ALTE CONDIŢII CONSTRUCTIVE IMPUSE VEHICULELOR

4.1

Pentru toate vehiculele, masa suportată de osia motoare sau osiile motoare ale unui vehicul sau ansamblu de vehicule va fi de cel puţin 25% din masa totală cu încărcătură a vehiculului sau ansamblului de vehicule, atunci când acestea sunt utilizate în trafic internaţional.

4.2 Trenuri rutiere. Distanţa dintre osia din spate a unui autovehicul şi osia din faţă a remorcii va fi de cel puţin 3,0 m.

4.3Masa maximă admisă în funcţie de ampatament. Masa maximă admisă, exprimată în tone, a unui autovehicul cu patru osii nu poate depăşi de cinci ori distanţa, exprimată în metri, dintre axele osiilor extreme ale autovehiculului.

7

4.4 Semiremorci. Distanţa măsurată în plan orizontal între axa pivotului de cuplare şi orice punct din partea frontală a semiremorcii nu trebuie să depăşească 2,04 m.

*) Plus o limita de 2 tone, atunci când masa maximă admisă a vehiculului motor este de 18 tone şi masa maximă admisă a osiei tandem a semiremorcii este de 20 tone şi osia motoare este prevăzută cu roţi jumelate şi cu suspensie pneumatică sau echivalentă acesteia.

**) Se aplică în cazul în care osia motoare este prevăzută cu roţi jumelate şi cu suspensie pneumatică sau echivalentă acesteia, sau în cazul în care fiecare osie motoare este prevăzută cu roţi jumelate şi masa maximă a fiecărei osii nu depăşeşte 9,5 tone.

***) Se aplică în cazul în care osia este prevăzută cu suspensie pneumatică sau echivalentă acesteia.

Condiţii de efectuare a transporturilor cu depăşiri de limite maxime admise de greutate şi/sau de gabarit

Transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă admisă, masa maximă admisă pe osie şi/sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depăşesc limitele prevăzute în tabel se efectuează pe baza autorizaţiei speciale de transport emise de administratorul drumului pe care se efectuează transportul.

În condiţiile în care drumurile naţionale sau judeţene, pe care se efectuează transporturile agabaritice, traversează o localitate urbană, este necesar şi avizul administraţiei publice locale care administrează porţiunea de drum respectivă.

Pentru transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă admisă, masa maximă admisă pe osie şi/sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depăşesc limitele admise se aplică tarife suplimentare de utilizare a drumurilor, stabilite în funcţie de masa totală sau de masa pe osie, de dimensiunile de gabarit ale autovehiculelor şi de distanţa parcursă.

Condiţiile de efectuare a transporturilor cu depăşiri de limite maxime admise de greutate şi/sau de gabarit sunt prezentate în Normele privind autorizarea şi efectuarea transporturilor rutiere cu greutăţi şi/sau cu dimensiuni de gabarit care depăşesc limitele maxime prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor şi aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 407/1999.

Mijloacele de transport trebuie dotate cu echipament complet - trusă cu scule, accesorii şi altele asemenea - în stare bună, pentru intervenţie imediată în caz de necesitate, inclusiv cu accesorii necesare pentru perioada de iarnă (lopată, nisip, lanţuri antiderapante). Încărcătura de pe mijlocul de transport se fixează şi se ancorează de către transportator.

La depăşirea limitei maxime admise de lăţime a vehiculului sau a încărcăturii marginile laterale vor fi semnalizate vizibil, la partea din spate, cu tăbliţe având aplicate benzi din folie retro - reflectorizantă alb-roşu, având o înclinaţie de 45°, descendente spre exteriorul vehiculului sau al încărcăturii, pe un fond având dimensiunile de 40cm lăţime şi 1,20-1,50 m înălţime.

Dacă lăţimea convoiului în mers este cuprinsă între limita maximă admisă şi 3,20 m inclusiv, acesta va avea montată, suplimentar, în mod obligatoriu, în faţă şi în spate, câte o tăbliţă

8

avertizoare cu inscripţia "ATENŢIE GABARIT DEPAŞIT!", iar mijlocul de tractare va folosi continuu lămpile girofar de culoare galbenă.

În cazul în care lăţimea este cuprinsă între 3,20 m şi 4,50 m inclusiv, pe conturul lateral al încărcăturii se vor instala, suplimentar, becuri de semnalizare, la echidistanţe de cel mult 1,0m. Totodată, convoiul va fi precedat în mers de un autovehicul echipat cu două lămpi girofar de culoare galbenă, în funcţiune, dotat cu tăbliţa cu inscripţia "ATENŢIE GABARIT DEPAŞIT!", montată astfel încât să fie cât mai vizibilă din sensul opus de circulaţie.

Dacă lăţimea convoiului depăşeşte 4,50 m, acesta va fi urmat de un vehicul dotat cu două lămpi girofar de culoare galbenă, în funcţiune, şi cu tăbliţa cu inscripţia "ATENŢIE GABARIT DEPAŞIT!", montată în spate.

Dacă înălţimea încărcăturii nu face vizibilă din spate lumina de avertizare a lămpilor girofar, se vor instala, suplimentar, în spatele încărcăturii, la înălţime de 2,5-3,0 m de la partea carosabilă, două lămpi girofar de culoare galbenă, cu alimentare separată. Aceste lămpi vor funcţiona tot timpul cât convoiul se afla pe partea carosabilă.

Autorizaţia specială de transport pentru depăşire de limite maxime admise de greutate şi/sau de gabarit, în original, trebuie să însoţească transportul şi este valabilă doar pentru traseul, sensul, perioada şi caracteristicile autorizate. Transportatorul are obligaţia să prezinte Autorizaţia specială de transport pe parcursul efectuării cursei tuturor organelor de control abilitate.

Este interzisă circulaţia autovehiculelor cu depăşiri de limite maxime admise de greutate şi/sau de gabarit pe timp de ceaţă şi cu vizibilitate redusă sub 100m, în caz de ninsoare abundentă, polei sau alte fenomene naturale ce afectează siguranţa circulaţiei.

Transporturile cu depăşiri de limite maxime admise de greutate şi/sau de gabarit se vor efectua, pe cât posibil, în perioade cu trafic redus, între orele 6,00-8,00 15,00-17,00 evitându-se circulaţia prin oraşe, municipii sau zone aglomerate.

Se interzice efectuarea transporturilor cu depăşiri de limite maxime admise de greutate şi/sau de gabarit în zilele de sâmbătă, duminică şi în alte zile nelucrătoare.

Sistemul de frânare. Autovehiculele, inclusiv cele aflate în exploatare, trebuie să permită moderarea progresivă a vitezei până la oprire şi menţinerea acestora în stare oprită, să aibă o acţiune sigură, promptă şi eficientă.

Orice autovehicul trebuie dotat cu două echipamente de frânare independente, dintre care unul poate fi declarat de securitate, sau cu două dispozitive de acţionare independente, fiecare dintre acestea putând să acţioneze atunci când celălalt s-a defectat. Cele două echipamente pot utiliza aceleaşi suprafeţe de frânare şi (parţial sau total) aceleaşi dispozitive de transmitere a comenzii, cu condiţia ca, în cazul defectării unuia dintre acestea, să se asigure frânarea pe cel puţin doua dintre roţi care nu sunt situate pe aceeaşi parte. O parte a suprafeţelor active de frânare trebuie să acţioneze direct asupra roşilor sau să fie legate de acestea printr-un sistem mecanic nedecuplabil. Frânele trebuie să poată fi uşor reglate sau să aibă un sistem automat de compensare a uzurii.

Automobilele având o viteză maximă, prin construcţie, mai mare de 25 km/h, cu excepţia

9

tractoarelor agricole sau forestiere, trebuie dotate cu echipamente de frânare care să asigure următoarele funcţiuni:

frânarea de serviciu, care să permită moderarea progresivă a vitezei şi oprirea automobilului şi, după caz, a combinaţiei de vehicule; echipamentul pentru frânarea de serviciu trebuie să aibă două circuite independente, fiecare circuit acţionând cel puţin două roţi amplasate pe părţi diferite;

frânarea de securitate, care să permită moderarea progresivă a vitezei şi oprirea automobilului şi, după caz, a combinaţiei de vehicule în cazul defectării echipamentului pentru frânarea de serviciu;

frânarea de staţionare, care să permită menţinerea în stare oprită a automobilului încărcat, inclusiv la o înclinare a drumului de cel puţin 18%, chiar şi în absenţa conducătorului; dispozitivul de frânare de staţionare trebuie să rămână în poziţia de frânare prin intermediul unui sistem de acţionare mecanică şi care să nu se poată debloca accidental.

Remorcile şi semiremorcile cu două sau mai multe axe trebuie dotate cu echipament de frânare de serviciu care acţionează pe toate roţile (cu excepţia remorcilor lente), şi permite moderarea progresivă a vitezei şi oprirea combinaţiei de vehicule din cabina conducătorului (concomitent cu frânarea vehiculului tractor sau automat); frâna trebuie să fie uşor reglabilă sau să fie prevăzută cu compensare automată a uzurii. Aceste remorci trebuie să fie dotate cu două circuite independente pentru frâna de serviciu, semiremorcile putând avea un singur circuit.

Frâna de staţionare trebuie să asigure, prin mijloace exclusiv mecanice, staţionarea vehiculului, în stare încărcată, pe o pantă de cel puţin 18%, chiar şi atunci când acesta este decuplat de autovehiculul tractat; acţionarea ei se poate face si de pe remorcă, după oprirea autotrenului.

La remorcile lente este suficientă o deceleraţie maximă corespunzătoare unui factor de frânare de cel puţin z = 30%, dacă ele sunt inscripţionate pentru o viteză maximă care nu depăşeşte 25 km/h.

Autobuzele cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 5,5 tone, precum şi celelalte automobile cu o masă totală maximă autorizată de peste 9,00 tone, trebuie dotate cu echipament de frânare încetinitoare (frâna de motor sau pe transmisie) cu o capacitate de frânare care să asigure coborârea vehiculului încărcat, pe o pantă de 7% şi o lungime de 6 km, cu o viteză de 30 km/h.

Combinaţiile de vehicule trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: echipamente de frânare ale vehiculelor componente trebuie să fie compatibile între ele; reparaţia şi sincronizarea forţelor de frânare între vehiculul tractor şi remorcă trebuie să

asigure o frânare fără derapaje şi stabilitatea pe direcţia de deplasare; echipamentul de frânare trebuie să asigure oprirea automată a remorcii în caz de

rupere, în timpul mersului, a dispozitivului de cuplare, precum şi păstrarea capacităţii de frânare a vehiculului tractor.

Iluminarea şi semnalizarea luminoasă. Autovehiculele şi remorcile acestora trebuie dotate numai cu echipamente de iluminat şi semnalizare luminoasă şi, după caz, cu dispozitive de

10

reglare prevăzute în Regulamentul nr. 48 ECE-ONU.Echipamentele trebuie astfel amplasate şi reglate încât să nu deranjeze pe ceilalţi

participanţi la trafic, să fie vizibile sub unghiurile prescrise şi să nu se influenţeze reciproc, chiar dacă sunt încorporate în aceeaşi carcasă.

Farurile şi lămpile din faţă trebuie să se aprindă concomitent cu lămpile din spate, cu excepţia lămpilor de parcare şi farurilor de lucru la tractoare, autospeciale şi utilaje pentru lucrări.

Automobilele şi tractoarele trebuie să fie echipate în faţă cu: două sau patru faruri cu lumină de drum albă sau galben selectiv, care să asigure

vizibilitatea necesară pe o lungime mare înainte (la tractoare lente facultativ); două faruri cu lumină de întâlnire albă sau galben selectiv (tractoare lente, echipate

pentru montarea frontală a uneltelor, pot fi echipate cu patru faruri); două lămpi de poziţie (la tractoare lente pot fi şi patru) cu lumină albă; două lămpi de gabarit, cu lumină albă, care să indice gabaritul pe lăţime şi în înălţime,

pentru automobile cu lăţime mai mare de 2,10 m; două lămpi indicatoare de direcţie, cu lumină galben - auto intermitentă, ce pot fi

combinate şi cu lămpile laterale, care semnalizează intenţia conducătorului de a schimba direcţia de mers.

Automobilele şi tractoarele trebuie să fie echipate în spate cu: două lămpi de poziţie cu lumina roşie, care să indice prezenţa şi lăţimea autovehiculului

văzut din spate; două lămpi de frânare (stop), cu lumina roşie S1 (cu un nivel de intensitate) sau S2 (cu

două nivele de intensitate, de zi şi de noapte), care să avertizeze pe ceilalţi participanţi la trafic, aflaţi în spatele autovehiculului, că s-a dat comanda de frânare. Vehiculele din categoria M, trebuie echipate şi cu o lampă stop, S3, amplasată în interiorul sau exteriorul caroseriei, cât mai aproape de planul median longitudinal al acesteia;

una sau două lămpi de ceaţă, cu lumina roşie (la tractoare lente facultativ), pentru semnalizarea prezenţei autovehiculului pentru vehiculele care vin din spate;

una sau mai multe lămpi, cu lumină albă, care să asigure iluminarea necesară plăcii de înmatriculare;

două lămpi de gabarit, cu lumină roşie, pentru autovehicule cu lăţime de peste 2,10 m, care să indice gabaritul în lăţime şi, dacă este posibil, şi în înălţime al autovehiculului. Pentru autovehiculele având lăţimea de 1,80 - 2,10 m, lămpile de gabarit sunt facultative;

două lămpi indicatoare de direcţie, cu lumină galben - auto intermitentă, ce pot fi combinate şi cu lămpile laterale, care semnalizează intenţia conducătorului de a schimba direcţia de mers;

doi sau, în cazuri justificate, patru catadioptri ne triunghiulari de culoare roşie.Remorcile automobilelor şi tractoarelor trebuie dotate în faţă cu: două lămpi de poziţie, cu lumină albă, montate la o înălţime care nu depăşeşte 1,50 m

(sau 2,10 m dacă forma caroseriei nu permite acest lucru), obligatorii pentru remorcile cu o

11

lăţime de peste 1,6 m şi facultative pentru remorcile mai înguste; două lămpi de gabarit, cu lumină albă, pentru remorcile cu o lăţime mai mare de 2,10 m

şi care depăşesc lateral cu mai mult de 0,4 m lămpile de gabarit ale vehiculului tractat; doi catadioptri ne triunghiulari de culoare albă.Remorcile automobilelor şi tractoarelor trebuie dotate în spate cu: două lămpi de poziţie cu lumină roşie; facultativ unul sau două faruri de mers înapoi, cu lumină albă, care pot fi combinate sau

înlocuite de un semnal intermitent al lămpilor de direcţie sau sonor (la autotrenuri semnalul sonor poate fi emis de pe autovehiculul care tractează);

două lămpi de frânare (stop) cu lumină roşie S1 sau S2; una sau două lămpi de ceaţă, cu lumină roşie (facultativ pentru remorcile lente); una sau mai multe lămpi, cu lumină albă, pentru placa de înmatriculare; două lămpi de gabarit, cu lumină roşie, pentru remorci cu lăţime mai mare de 2,10 m,

care sunt însă facultative pentru remorcile având lăţimea cuprinsă între 1,80 - 2,10 m; două lămpi indicatoare de direcţie, cu lumină galben - auto intermitentă, care

semnalizează intenţia conducătorului de mers înapoi, iar remorcile cu o lungime mai mare de 6,00 m facultativ cu o lampă laterală indicatoare de direcţie;

doi catadioptri triunghiulari de culoare roşie.Remorcile trebuie dotate cu catadioptri laterali de culoare galben - auto, numărul acestora

depinzând de lungimea vehiculului.Semnalizarea sonoră. Autovehiculele, inclusiv tractoarele şi maşinile autopropulsate

pentru lucrări, cu excepţia motocultoarelor, a maşinilor monoax autopropulsate pentru lucrări, cu conducător pedestru, trebuie dotate cu cel puţin un avertizor sonor, care să emită un ton sau un acord armonic cu intensitate suficient de mare, continuu şi uniform.

Direcţia şi suspensia. Echipamentul de direcţie trebuie să permită o conducere uşoară şi sigură a vehiculului, atât în linie dreaptă cât şi în viraj, în toate condiţiile de exploatare normală, până la viteza sa maximă prin construcţie sau, pentru remorci, până la viteza maximă autorizată tehnic de constructor.

Echipamentul de direcţie al autovehiculelor trebuie să fie robust, pentru a putea rezista eforturilor dintr-o exploatare normală, a vehiculului cât şi a combinaţiei de vehicule; el nu trebuie să prezinte jocuri pronunţate şi trebuie să fie astfel acordat cu suspensia, aceasta să nu producă oscilaţii ale roţilor directoare, iar la automobile, motociclete şi mopede să asigure deplasarea în linie dreaptă şi revenirea roţilor spre poziţia neutră, dacă intervenţia conducătorului a încetat.

Echipamentul de direcţie al autovehiculelor poate fi prevăzut cu un sistem de amplificare (servodirecţie), acesta fiind obligatoriu pentru autovehiculele având o sarcină maximă autorizată pe axa directoare care depăşeşte 4500 kg; în acest caz trebuie să existe şi o legătură mecanică pentru asigurarea controlului direcţiei în cazul defectării echipamentului de amplificare.

Roţile spate ale vehiculelor nu trebuie să fie singurele roţi directoare ale acestora, cu excepţia semiremorcilor.

12

Remorcile trebuie să ruleze fără pendulări sau vibraţii anormale ale echipamentului de direcţie, când vehiculul tractor merge în linie dreaptă, la o viteză de 80 km/h sau la viteza maximă admisă de fabricant, dacă aceasta este mai mică de 80 km/h. Este interzisă echiparea cu mecanism de direcţie de tip auto (cu fuzete şi leviere de direcţie) a remorcilor, altele decât cele lente.

În timpul virajelor şi a depăşirilor laterale bruşte automobilele şi combinaţiile de vehicule trebuie să păstreze o ţinută de drum normală, care să excludă derapajele periculoase sau desprinderea roţilor de la sol.

Motorul şi protecţia mediului. Autovehiculele trebuie echipate cu motoare a căror putere netă să asigure calităţi dinamice corespunzătoare destinaţiei lor şi fluenţa circulaţiei, inclusiv pe drumuri cu rampe mari din reţeaua rutieră. Puterea specifica a motorului nu trebuie să fie mai mică de:

8 CP (5,88 kW) pentru fiecare tonă a masei totale maxime autorizate la autovehicule (cu excepţia maşinilor autopropulsate pentru lucrări);

6 CP (4,40 kW) pentru fiecare tonă a masei totale maxime autorizate la combinaţiile de vehicule şi la maşinile autopropulsate pentru lucrări. Această putere specifică nu este necesară pentru autovehiculele a căror viteză maximă, prin construcţie nu depăşeşte 30 km/h.

În vederea alinierii prezentelor Condiţii tehnice la exigenţele Uniunii Europene, limitele maxime ale emisiilor poluate ale autovehiculelor din categoriile M1 şi N1 nu trebuie să depăşească prevederile Directivei 70/220/CEE, modificarea 96/44/UE, începând de la 1 ianuarie 1998 la omologarea de tip pentru circulaţie şi de la 1 iulie 1998 pentru prima înmatriculare în România.

Pentru a se putea obţine încadrarea opacităţii gazelor de evacuare în limitele prevăzute de reglementările din Regulamentul nr. 49/CEE-ONU, autovehiculele cu motoare cu aprindere prin comprimare pot fi echipate cu sisteme depoluante de filtrare – regenerare, care trebuie să fie certificate / omologate pentru circulaţia pe drumurile publice din România.

Caroseria. Suprafaţa exterioară a automobilelor şi remorcilor nu trebuie să prezinte proeminente care, prin forma, dimensiunile şi duritatea lor, ar crea pericol de accidentare şi ar agrava consecinţele unui eventual impact cu alte vehicule şi cu participanţii la trafic.

Portbagajele, portschiurile, panourile publicitare sau de itinerar trebuie să fie solid fixate pe vehicul şi nu trebuie să prezinte muchii ascuţite cu o rază sub 2,5 mm.

Extremităţile barelor de protecţie trebuie rotunjite.Elementele mobile ale automobilelor şi remorcilor, precum şi ale cabinei automobilelor

(uşile, capotele, obloanele) trebuie să fie uşor de manevrat.Uşile trebuie să se menţină închise în timpul mersului cu ajutorul unor dispozitive de

zăvorâre. iar uşile laterale trebuie astfel concepute şi montate încât să nu existe pericolul deschiderii lor accidentale în timpul mersului, datorită rezistenţei aerului sau vibraţiilor.

Suspensia caroseriilor şi cabinelor trebuie să asigure cel puţin gradul de confort. Structura de rezistenţă a caroseriilor trebuie astfel construita încât să asigure, la eventuale coliziuni frontale, din spate sau laterale, o protecţie maximă pentru ocupanţii automobilului.

13

Structura autobuzelor trebuie să corespundă testelor de răsturnare laterală.Cabina autovehiculelor destinate transportului de marfă trebuie să efectueze testul de

rezistenţă a acoperişului.Postul de conducere. Postul de conducere al autovehiculelor şi spaţiul de comandă trebuie

astfel amenajate şi echipate încât munca conducătorului să fie pe cât posibil uşurată, obosirea prematură evitată, greşelile de conducere să fie pe cât posibil eliminate, iar în caz de accident conducătorul să fie protejat împotriva rănirii sau altor urmări care îi pot afecta sănătatea.

Scaunul conducătorului trebuie să fie reglabil în direcţie longitudinală pe o distanţă de cel puţin 150 mm, în trepte de maximum 15 mm.

Dispozitivele de comanda trebuie astfel construite, amplasate şi simbolizate încât să poată fi utilizate fără un efort deosebit din partea conducătorului şi fără ca acesta să fie nevoit să-şi schimbe poziţia normală a corpului.

Vizibilitatea. Autovehiculele cu caroserie închisă sau cu cabina trebuie să permită conducătorului, în orice condiţii meteorologice de exploatare, o vizibilitate (factor de transmitere normală a luminii) suficientă în faţă, lateral şi în spate.

Geamurile exterioare ale autovehiculelor şi remorcilor trebuie să fie confecţionate din sticlă de securitate sau din alte materiale cu proprietăţi echivalente astfel încât, în caz de spargere a lor, pericolul de rănire a ocupanţilor cu cioburi să fie cât mai redus; geamurile importante pentru vizibilitatea conducătorului trebuie să asigure o transparenţă de cel puţin 70%.

Parbrizul nu trebuie să diminueze şi nici să deformeze imaginea văzută prin el, să conserve o transparenţă de cel puţin 75% în câmpul de vizibilitate al conducătorului, chiar şi în cazul geamurilor colorate sau după o exploatare îndelungată, iar în cazul spargerii să permită totuşi o vizibilitate suficientă pentru conducerea în condiţii de securitate a autovehiculului.

AMENAJAREA INTERIOARĂ. Amenajarea interioară a autovehiculelor rutiere trebuie să asigure protecţia ocupanţilor în caz de impact sau răsturnare a vehiculelor, etanşarea şi izolarea interiorului destinat ocupanţilor împotriva pătrunderii apei, prafului şi gazelor.

Interiorul autovehiculelor destinate transportului de persoane şi al remorcilor care sunt autorizate pentru asemenea transporturi trebuie astfel amenajat încât să nu conţină muchii sau vârfuri ascuţite sau proeminente care, prin forma şi duritatea lor, ar putea provoca leziuni ocupanţilor în timpul exploatării normale a vehiculului şi să limiteze posibilitatea rănirii acestora în cazul frânării bruşte, impactului sau răsturnării vehiculului.

Roţile şi echiparea cu roţi a vehiculelor. Roţile vehiculelor trebuie echipate cu pneuri care să corespundă condiţiilor de exploatare, îndeosebi în ceea ce priveşte construcţia lor şi viteza de rulare. Anvelopele destinate maşinilor pentru lucrări care circula cu viteze reduse trebuie inscripţionate în mod corespunzător.

Rotile autovehiculelor şi remorcilor acestora trebuie echipate cu pneuri a căror capacitate de încărcare, dimensiuni, construcţie şi viteză maximă sunt indicate de constructorul acestora şi corespund performanţelor de încărcare şi viteză ale vehiculelor respective.

Pneurile trebuie să fie prevăzute cu un profil de benzi de rulare corespunzător condiţiilor

14

de exploatare, care trebuie să cuprindă toată lăţimea şi întreaga circumferinţă a benzii de rulare. Profilul principal, reprezentând nervuri late şi care cuprinde circa 3/4 din lăţimea benzii de rulare, pe toată circumferinţa, trebuie să aibă striuri (canale) cu o adâncime de cel puţin 1,6 mm. Pentru mopede şi motociclete uşoare, se admite o adâncime de cel puţin 1 mm iar pentru tractoare şi maşini pentru lucrări 2 mm, dacă dimensiunea pneului nu depăşeşte 20 de ţoli sau 4 mm, dacă aceasta depăşeşte 20 de ţoli.

Plăcuţele de înmatriculare. Amplasarea plăcilor de înmatriculare pe autovehicule şi remorcile acestora trebuie făcută, într-un loc accesibil din partea dreapta faţă a vehiculului, plăcuţa fabricantului care trebuie să conţină următoarele date, uşor de citit şi greu de şters:

firma producătoare (denumirea ei sau marca comercială); tipul vehiculului; anul de fabricaţie (dacă nu este indicat în codul VIN); masă totală maximă autorizată (cu excepţia vehiculelor pe 2-3 roţi); sarcinile pe axe (cu excepţia vehiculelor pe 2-3 roţi); sarcina totală maximă remorcabilă autorizată sau masă totală rulantă maximă autorizată

a autotrenului; la autoturisme, trebuie indicată sarcina totală maximă remorcabilă autorizată atât pentru o remorcă fără frână cât şi pentru o remorcă echipată cu frână de serviciu.

Termene scadente privind inspecţia tehnică periodică la autovehicule şi vehiculePentru a putea fi menţinute în circulaţie, autovehiculele şi remorcile înmatriculate vor fi supuse

periodic, de către proprietari, unei inspecţii tehnice, astfel:a) autoturismele folosite ca taximetre, microbuze şi autobuze, precum şi autovehiculele

destinate învăţării conducerii la cel mult 6 luni (aici intră şi autoturismele cu maxim 8+1 locuri ce efectuează transport public de persoane ocazional);

b) automobilele utilitare, mixte, specializate şi speciale, autoremorcherele şi remorcile acestora, având masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone, precum şi tractoarele rutiere şi remorcile acestora, la cel mult un an;

c) autoturismele, auto-rulotele, motocicletele, motoretele şi remorcile acestora, precum şi automobilele prevăzute la b), având masa totală maximă autorizată ce nu depăşeşte 3,5 tone şi remorcile acestora, la cel mult doi ani.

Autovehiculele prevăzute la a), se supun primei inspecţii tehnice după un an dacă la data primei înmatriculări sunt noi.

Termenul pentru efectuarea primei inspecţii tehnice se socoteşte de la data primei înmatriculări, iar pentru următoarea inspecţie de la data celei precedente.

APLICAREA REGLEMENTĂRILOR UE PRIVIND CONTROLUL TEHNIC AL AUTOVEHICULELOR

15

Analiza situaţiei parcului actual arată o reînnoire de 8%, nivelul tehnic al autovehiculelor din exploatare se poate ridica la standardul european după o perioadă de 1-20 de ani.

Comparaţia dintre situaţia siguranţei rutiere şi protecţiei mediului de către autovehicule în ţara noastră, în raport cu cea din ţările UE, evidenţiază decalajele care pot fi ilustrate prin câteva exemple:

numărul de decese datorate accidentelor rutiere raportat la 100.000 autovehicule este de 2 ori mai mare, iar raportat la 100 milioane vehicule x km este de cca. 4 ori mai mare decât media în ţările UE, indicatorii fiind utilizaţi pentru compararea gradului de siguranţă rutieră pe plan internaţional;

emisiile unitare anuale (pe autovehicul) de plumb erau la noi de 2-10 ori mai mari decât în ţările UE, iar în prezent, după eliminarea de la 1 ianuarie 2000 a benzinei etilate din ţările UE, acest raport este şi mai mare;

emisiile anuale unitare de bioxid de sulf sunt la noi cu cca. 30% - 250% mai mari decât în ţările UE, îndeosebi datorită conţinutului mai mare de sulf din motorină (de cca. 10 ori mai mare decât normele UE);

contribuţia parcului de autovehicule medii şi grele era în 1994, la emisiile de oxizi de azot, de cca. 60% şi la emisiile de bioxid de carbon de cca. 55%, deci la ambele mai mult de jumătate din totalul emisiilor, deşi parcul de autovehicule medii şi grele reprezintă numai cca. 13% din parcul total.

Exemplele de mai sus, rezultat al studiilor efectuate de RAR în colaborare cu alte instituţii interesate, confirmă necesitatea şi urgenţa aplicării unor măsuri armonizate cu prevederile directivelor UE, prevăzute în Ordinul Ministrului Transportului nr. 353/1998, privind îmbunătăţirea controlului tehnic al autovehiculelor, în vederea ameliorării rapide a siguranţei rutiere şi protecţiei mediului, îndeosebi în condiţiile tendinţei de creştere a gradului de motorizare în România.

Conform directivei 96/96/CE, statul poartă răspunderea pentru efectuarea unui control tehnic care să corespundă prevederilor acestei directive, atât în ceea ce priveşte frecvenţa controlului, cât şi sub aspectul procedurilor de control, asigurându-se obiectivitatea şi calitatea acestui control, prin supravegherea tehnica a staţiilor autorizate pentru efectuarea inspecţiei tehnice periodice (cca. 517 staţii).

Acest control, care trebuie efectuat cu seriozitate şi obiectivitate, este foarte important pentru autovehiculele vechi la care ponderea respingerilor la reprezentantele RAR, la prima prezentare, atinge aproape 100% pentru autovehiculele cu o vârstă de peste 15 ani, în timp ce la alte staţii acreditate, atingea înainte de aplicarea ordinului sus-menţionat numai 28%.

Controlul tehnic al autovehiculelor trebuie completat cu verificările în trafic , care sunt reglementate printr-o directivă UE, în care se indică atât obligativitatea controlului, cât şi procedurile de utilizat pentru autovehiculele care transportă călători sau marfă.

În noiembrie 1997 s-a semnat la Viena Acordul privind recunoaşterea reciprocă a inspecţiilor tehnice periodice ale autovehiculelor, la care România este parte, ceea ce va permite eliminarea unor dificultăţi pe care le întâmpină în străinătate autovehiculele pentru

16

transport de pasageri şi marfă, prin efectuarea unui control riguros în ţară, care va fi recunoscut şi de autorităţile din statele tranzitate.

Pentru transportul de mărfuri periculoase şi perisabile, România a aderat la acordurile care reglementează condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele, ADR şi respectiv ATP.

17