1Franța – monarhie absolută, în care regele este considerat unsul lui Dumnezeu. Există o supunere oarbă în fața autorităților, dogmele relegioase trebuiau să nu fie

gîndite, ci acceptate în unanimitate, astfel se poate vorbi despre o omiterea a rațiunii. Societatea este structurată în baza ierarhiei sociale feudale (cler, nobilime, țărănime, dar și burghezie). Însă, o dată cu apariția burgheziei, feudalitatea se află în declin. Nu exista un sistem juridic pus la curent cu nevoile mai noi ale ţării. În 1720 Franţa trăieşte grava încercare a falimentului de stat.

2„Mi se pare că sînteţi domnul Arouet sau Voltaire. În definitiv, care este numele d-vs ? — Numele meu — îi răspunde Voltaire, — începe cu mine şi al dtale se sfîrşeşte cu d-ta“

François-Marie Arouet. Născut la Paris, este fiu al unui notar avut. Din dorinţa tatălui, după colegiu, înceacă să studieze dreptul, însă devine repede dezamăgit.

La vîrsta de 23 de ani, nemulțumit de politica financiară a nepotului lui Ludovic al XVI-lea, scrie pamflete neînsemnate în limba latină împotriva acestuia. Din acest motiv a fost privat de libertate în Bastilia pentru 1 an.

Afirmaţia lui că Vechiul Testament ar fi o mixtură de poveşti, i-au adus un al doilea arest în Bastilia de unde după două săptămîni(22 aprilie 1726) solicită exilul în Anglia.

3 Pe la sfîrşitul anului 1758, achiziţionează castelul în stil renascentist din Ferney, a flat pe

teritoriul Franţei unde organizaează o gospodărie de tip rustic cu numeroşiservitori. Aici înfiinţează o fabrică de ceasuri, construieşte un templu pe care pune următoarea inscripţie: ,, Deo erexit Voltaire” (Voltaire a ridicat acest templu lui Dumnezeu).

Cancerul de prostată de care suferea se agravează. Prietenii solicită ajutorul doctorului din Geneva. În ziua de 30 mai 1778 Voltaire se stinge din viaţă lăsînd următoarea notă : ,, Mor cu credinţa în Dumnezeu şi cu iubire pentru prietenii mei. Nu-mi urăsc duşmanii, dar urăsc superstiţia”.

Biserica îi interzice înmormîntarea în cimitirele pariziene, astfel nepotul filosofului îi duce trupul neînsufleţit în Champagne la o mănăstire, iar după marea revoluţie franceză, cînd rămăşiţele pămînteşti ale lui Voltaire vor fi strămutate în Pantheon-ul din Paris

4Teme: istorice (abolirea feudalismului, condamnarea absolutismului) filozofice (primatul rațiunii, ca formă a existenței, dreptul omului la o viață demnă) religioase (negarea fanatismului relogios, biserica ca temniță a rațiunii umne etc) Specii Poeme Tragedii Povestiri filozofice Pamflete

Principalele opere filosofice ale lui Voltaire sînt „Scrisorile filosofice”, „Tratatul despre toleranţă” și „Dicționarul filosofic”. „Dicţionarul filosofic”, cea mai scînteietoare operă a sa, concentrează ideile sub forma unei mici enciclopedii. Conține idei de la ridiculizarea ceremonialurilor religioase (de exemplu, botezul: „oare suntem la spălatul rufelor, să credem că o cană de apă te spală de toate păcatele?”) pînă la caricaturizarea celor mondene.

Dintre operele istorice menţionăm „Henriada”, „Istoria lui Charles al XII-lea”, „Secolul lui Ludovic al XIV-lea” și „Eseu asupra moravurilor”.

Dintre operele literare amintesc „Zadig”, „Candide”, „Micromégas” și „L’ingénu” . Tragedii „Oedipe”, „Zaïre”, „Mahomet”.

Voltaire este celebru și pentru poezie: „Poèmes philosophiques et poèmes satiriques” și „Poème sur le désastre de Lisbonne”.

5 Principalele opere filosofice ale lui Voltaire sînt „Scrisorile filosofice”, „Tratatul despre

toleranţă” și „Dicționarul filosofic”. „Dicţionarul filosofic”, cea mai scînteietoare operă a sa, concentrează ideile sub forma unei mici enciclopedii. Conține idei de la ridiculizarea ceremonialurilor religioase (de exemplu, botezul: „oare suntem la spălatul rufelor, să credem că o cană de apă te spală de toate păcatele?”) pînă la caricaturizarea celor mondene.

Dintre operele istorice menţionăm „Henriada”, „Istoria lui Charles al XII-lea”, „Secolul lui Ludovic al XIV-lea” și „Eseu asupra moravurilor”.

Dintre operele literare amintesc „Zadig”, „Candide”, „Micromégas” și „L’ingénu” . Tragedii „Oedipe”, „Zaïre”, „Mahomet”. Voltaire este celebru și pentru poezie: „Poèmes philosophiques et poèmes satiriques” și

„Poème sur le désastre de Lisbonne”.

6 Subiectul Tânărul Candide locuiește în Germania, împreună cu baronul, cu fiul şi fiica lui, Cunigunda. Rudă săracă, el este desconsiderat de lumea din jur, totuşi este fericit pentru că este îndrăgostit de domnişoara baroană. Candide este entuziasmat de învăţătorul său, maestrul Pangloss, cu care este de acord în toate. Într-o zi Candide are curajul s-o sărute pe Cunigunda, dar fapta are ca urmare alungarea lui de la castel. În final personajele care au rămas în viaţă după întâmplările ce au urmat se adună la o fermă. Eroul alungat de la castel nimereşte în războiul bulgaro-avar. Următoarea escală este Olanda, unde își face noi prieteni. Apoi ajung în Portugalia. Aici ei devin martori şi participanţi care suferă în urma cutremurelui. O reîntâlneşte pe Cunigunda, care acum este întreţinuta unui bancher evreu. Candide îl înjunghiază pe bancher şi trebuie să fugă cu toţii. Ei se îmbarcă pe un vapor care merge în America de Sud. Din schimbări de circumstanțe, împreună cu sluga sa Cacambo, merg în Paraguay. În felul acesta ajunge pe continentul european. Vrînd să o vadă pe fiica baronului, se îndreaptă spre Italia, dar ajunge în Constantinopole. Într-un final, se adună toată compania: Candide, Pangloss care a reuşit să ocolească moartea, Cocombo, Martin şi bătrâna. Ei închiriază o fermă pe malul mării şi de acum încolo vor trăi cu toţii fericiţi.

7.Cronotop Acțiunea povestirii începe în Westfalia, pentru că, publicînd-o, autorul a dat-o drept o traducere din opera unui scriitor german anonim. Personajul locuiește la castelul baronului. Majoritatea acțiunii este plasată în multe țări și orașe ale Europei și Americii de Sud. Teme și tehnici Scriitorul zugrăvește în mod realist diferite aspecte ale vieții, demascînd violența, nedreptatea, despotismul, fanatismul, răul din societatea umană, recurgînd la fabulos, la convențional, la grotesc: de exemplu, chinurile și suferințele personajelor sînt legate de mutilarea corpului uman: cineva este bătut, altcineva este violat, cuiva i se taie o fesă etc., dar tot se vindecă ușor și repede. 8.

Caracterizarea personajului Candid Candid, tînăr german, elevul filozofului Pangloss, care profesează, întocmai ca Leibniz şi Pope. Nenumăratele nenorociri întîmplate lui Candide în cursul unei existenţe zbuciumate în care nu încetează să-şi caute iubita, pe Cunigunda, nu dezarmează zelul doctrinar al tînărului filozof. Trăsături, citateCaracterizare directă”Ia uite ce flăcău voinic, și are și înălțimea care trebuie”, ”Domnilor, le spuse Candid cu o fermecătoare modestie”. Frumos la chip și la sufletCaracterizare indirectă”Vai, Doamne! zise el, am omorît pe vechiul meu stăpîn, pe prietenul și cumnatul meu. Eu sînt cel mai bun om din lume și iată am ucis pînă acum trei oameni, dintre care doi au fost preoți.” Un suflet pur, cu simțul omeniei, ce crede în valori: viața, destoinicie etc.

Pe parcursul operei, eroul încearcă o mistuitoare iubire pentru Cunigunda. Pentru ea s-a aventurat prin lume, pentru ea a suferit atît, dar clipele revederii devin penibile pentru el. Candide trece prin şcoala vieţii şi începe să pună la îndoială justeţea tezei lui Pangloss, căruia, îi spune, în final, că, deşi vorbeşte bine, important este să refacem grădina.

9. ” Voltaire a fost un exemplar foarte tipic al poporului francez. Veselia lui aminteşte pe-a lui Rabelais. Darul argumentării exacte şi stăruitoare pe al lui Pascal. Simţul lui pentru dreptate pe al vrednicilor magistraţi ai Franţei, pe Michel de l’Hospital, pe Montesquieu, pe Turgot. ” (Tudor Vianu)

”Desluşea îndată teza justă și desfăşura în jurui puterea sprintenă și foarte activă a spiritului său. Fiinţa lui era făcută dintr-un element uşor şi agil. Semăna întrucîtva cu Ariei al lui Shakespeare ; Un Ariei filozof şi ironic. Era o creaţie a aerului, dar şi a focului. Căci pe lîngă marile daruri ale inteligenţei.” (Tudor Vianu)

”Marile gîndiri, în culegerea lui de maxime — vin din inimă.” (Vauvenargues) ” Povestirile sale pot fi considerate ca o literatură de „evadare şi de compensare”, paralelă

cu genurile serioase.” (Tudor Vianu) ”Un spirit mare și o inimă uriașă” (Victor Hugo)

10Cine citește cu atenție scrierile lui Voltaire, va realiza că acest autor de geniu a avut parte de mai multe întrebări decît de răspunsuri, că angajamentele lui ideologice nu erau de tip dogmatic, că nuanțele în aprecieri – indiferent că era vorba de teologie, filosofie sau politică, ori de natură umană – nu i-au lipsit. Scrierile lui Voltaire au jucat un rol important în schimbarea mentalităţii, ceea ce a avut ca rezultat izbucnirea Revoluţiei Franceze. De asemenea, influenţa lui nu s-a limitat doar la Franţa.