1918 Valea Gurghiului

http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=33453Satul Casva este asezat pe malul drept al raului Gurghiu, un sat romanesc cu un rol important in desfasurarea evenimentelor anului 1918. Adunarea poporului din Casva, de constituire a C.N.R., a fost tinuta in ziua de 8 noiembrie 1918 in locul numit "Caladai". Multimea adunata, prin aclamatiune, il alege ca prezident pe invatatorul Ioan Pop, iar ca notar, pe invatatorul Florean Pop. Sunt alesi cei 22 de membri ai C.N.R. si Garda Nationala. Cei alesi depun juramantul de credinta fata de Comitetul National Roman, sub drapelul tricolor. Locuitorii Casvei sunt reprezentati la Marea Adunare Nationala de la Alba-Iulia printr-un delegat cu drept de vot deliberativ, si anume, Alexandru Pop, si cinci participanti: Partenie Marcos, Vasilie Petra, Gligore Boar al lui Ionu Marinii, Vasile Boar si Florean Pop. Marcos Partenie (22 februarie 1895 - 29 iunie 1963) a fost taran mijlocas, din Casva, fiul lui Ioan si al Catalinei Marcos. A absolvit 7 clase. A participat in Primul Razboi Mondial, fiind ranit in piept si la o mana. Dupa Marea Unire, indeplineste functia de viceprimar al comunei Casva. Are trei urmasi, si anume: Ionel Marcos (n. 1934), agricultor, domiciliat in Casva nr. 33, Teodora Suteu (n. 1929), agricultoare, cu domiciliul in Casva nr. 131, si Floarea Boar (n. 1941), agricultoare. Vasile Boar, taran mijlocas din Casva, absolvent a 7 clase, a indeplinit, timp de 18 ani, functia de primar. Dupa ce se intoarce de pe front, se afla printre fruntasii satului in actiunea de pregatire si desfasurare a adunarii de constituire a C.N.R. local. Ioan Pop (1861-1943) a fost primul invatator de pe Valea Gurghiului cu pregatire pedagogica, absolvent al Preparandiei de la Blaj. Prin staruintele lui, s-a construit localul scolii din Casva, el insusi a donat terenul pentru constructie. In Primul Razboi Mondial, cand trupele romane au trecut Carpatii pentru dezrobirea Ardealului, a luat legatura cu un capitan roman si a sprijinit stabilirea principalelor puncte de inaintare si zonele de acces spre Reghin. Ioan Pop a fost ales presedinte al C.N.R. local si a fost propus delegat pentru a participa la Marea Adunare Nationala, insa s-a imbolnavit si a fost internat si operat la spitalul din Reghin. In locul lui a mers Alexandru Pop, care va fi desemnat, la 28 noiembrie 1918, in cercul electoral Gornesti, ca delegat. A fost casatorit cu Aurelia, nascuta Tarnaveanu,cu care a trait intr-o casnicie fericita 43 de ani, au avut sapte copii, dintre care cinci fii si doua fiice: dr. Emil Pop, ing. Cornel Pop, col. Ionel Pop, inv. Mircea Pop, inv. Florean Pop si fiicele Marioara Pop, casatorita Marin, si Felicia Pop, casatorita Nicolescu. La inmormantarea lui Ioan Pop, din 1 noiembrie 1943, au participat intelectuali din Reghin, printre care s-a aflat si dr. Ioan Harsia, secretarul C.N.R. judetean Reghin. A fost, timp de 24 de ani, invatator confesional, apoi consilier si casier comunal, a ramas in constiinta satului sub numele de "Domnul". Alexandru Pop s-a nascut la 17 iulie 1880, in Casva. A urmat patru clase primare. A fost un taran instarit, primul primar roman din sat. La 8 noiembrie 1918, este ales conducatorul Garzii Nationale din Casva, iar la 28 noiembrie, Cercul electoral Gornesti il alege delegat cu drept de vot deliberativ la Marea Adunare Nationala. Alexandru Pop a avut o viata scurta si zbuciumata: cand si-a casatorit fiica, in noaptea nuntii, i-a decedat sotia. S-a stins din viata la 28 octombrie 1928, fiind bolnav de tuberculoza. La intoarcerea delegatiei care a participat la Alba Iulia, in sat a fost bucurie mare, o adevarata sarbatoare: s-a facut joc, s-a descatusat bucuria pentru ca, in sfarsit, natiunea romana este dezrobita si repusa in drepturile sale legitime.

=====Satul Comori este situat la sud-estul Gurghiului, la 5 kilometri distanta de acesta. Este un sat de agricultori. In anul1910 populatia localitatii era de 532 de locuitori. Consiliul National Roman local a fost ales in noiembrie 1918, fiind alcatuit din 12 membri. Presedinte este preotul Patriciu Tatar, iar garda nationala romana se constituie la 10 noiembrie, si cuprindea 27 de voluntari, comandant fiind Zaharie Maris. Functionari in comuna Chinces, in 1918, erau Zaharia Maris al lui Leonte - primar, Nagy Matyas - notar, Vasile Moldovan _ casier, si Nicolae Ciurba, Florea Lupu si Ionita Maris - jurati. Din Comori au participat la Marea Adunare Nationala de la Alba-Iulia Zaharie Maris (1878-1953), Dumitru Ciurba (1881-1970), Nicolae Ciurba si Florea Lupu (1896-1953), de profesie agricultori. Zaharie Maris, taran din Chinces, a absolvit 7 clase. A indeplinit, timp de 17 ani, functia de primar al comunei. Om energic, cu o putere de munca deosebita, a aparat intodeauna interesele obstii. In timpul evenimentelor din preajma Marii Uniri este ales comandantul Garzii Nationale romane locale. A avut o familie numeroasa, un numar de 14 copii. Satul Glajarie se afla la10 kilometri de Gurghiu, in directia nord-est. In anul 1910, localitatea avea 1.254 de locuitori. Populatia localitatii este mixta, romanii si maghiarii au trait si au muncit impreuna, au participat la marile evenimente istorice. La 21 noiembrie 1918 se alcatuieste Consiliul National Roman din Glajarie, din care faceau parte Lucaci Petrea, presedinte, econom, si urmatorii 12 membri: Vasilica Lucaci, Constantin Blos, Vasile Moldovan, Ilie Suci, Ilie Harsan, Vasilie Harsan, Petrea Harsan, Filon Suci, Vasilie Suci, Pavel Moldovan, Galaftion Suci si Vasilie Boari. Presedintele C.N.R. local este Petrea Lucaci, nascut in anul 1872, dintr-o familie de tarani. A absolvit 7 clase, agricultor, recunoscut in sat ca un bun gospodar. Nu a participat la Primul Razboi Mondial, beneficiind de scutire, dar este concentrat la munca in padure. A decedat in anul 1949, la varsta de 77 de ani. Lucaci Vasilica (1890-1976) a urmat 7 clase elementare, de profesie este agricultor. A participat in Primul Razboi Mondial, luptand pe frontul din Serbia. Dupa Marea Unire a indeplinit, timp de 15 ani, functia de primar al comunei Glajarie. A crescut cinci copii "in dragoste si respect fata de munca": Filon Lucaciu n. 1922, sat Glajarie nr. 208, Mihaila Lucaciu n. 1930, agricultor, domiciliat in Fundoaia, Ion Lucaciu n. 1932, agricultor, cu domiciliul in Glajarie nr. 203, Ilie Lucaciu n. 1935, agricultor, domiciliat in Fundoaia si Marian Lucaciu (Harsan). 1938, agricultoare, stabilita in satul Fundoaia. Gurghiul reprezinta cel mai important centru economic si demografic al Vaii Gurghiului. In anul 1910, Gurghiul, impreuna cu satele apartinatoare, avea o populatie de 6.110 locuitori. In contextul evenimentelor de la sfarsitul anului 1918, si la Gurghiu are loc, in ziua de 25 noiembrie, in biserica greco-catolica, sedinta de constituire a consiliului local. Adunarea este deschisa de invatatorul Romul Catarig, care-i invita pe participanti sa se declare solidari cu Consiliul National Roman din Ungaria si Transilvania si sa depuna cu totii juramantul de credinta. Prin aclamatiune sunt alesi cei 30 de membri ai C.N.R.din Gurghiu: Romul Catarig, invatator, prezident; Ioan Batea, invatator, secretar; Alexandru Sara, econom; Nicolae Duda, brigadier silvic; Gheorghe Pop, jandarm, casier; Nicolae Lates, invatator, inspector scolar; Demetriu Munteanu, econom; Aurel Codarcea, gestionar; Nicolae Grama, functionar; Nicolae Catarig, econom; Nicolae Moisin, econom; Ioan Fagarasan, macelar; Ioan Rotar, econom; Ignatie Sara, econom; Gheorghe Moldovan, brigadier silvic; Demetriu Sara, econom; Ioan Stroia, econom; Mihail Stroia, revizor silvic; Nicolae Rotar, econom; Neculae Duda lui Ioan, econom; Teodor Rotar,

econom; Ioan Cota, functionar silvic; Ioan Moldovan, mecanic C.F.R.; Dumitru Lates, brigadier silvic; Alexandru Cota, brigadier silvic; Vestimian Blos, econom; Vasile Moldovan, econom; Ioan Truta, econom; Nicolae Dumbrava, econom si Ioan Lates, econom. Garda Nationala este formata prin inscrierea benevola a urmatorilor 10 membri: Neculae Grama, Alexandru Dumbrava, Alexandru Maior, Ioan Gliga, Alexandru Grama, Neculae Duda, Alexandru Duda, Demetriu Lates, Ioan Fagarasan si Ioan Stroia. Romul Catarig este presedintele C.N.R.din Gurghiu, de profesie invatator, si-a consacrat activitatea, puterea de munca cauzei unirii. S-a casatorit cu Aurelia, fiica a Muntilor Apuseni, nepoata de-a treia a lui Avram Iancu. In familia lui s-a obisnuit, ca in linie barbateasca, sa se boteze copiii cu prenume latine, astfel Romul Catarig il are fiu pe Remus, nepot - pe Romeo si stranepot - pe Romeo, ca o dovada a gintei latine din care ne tragem. Nicolae Batea (1886-1958) a fost secretarul consiliului local din Gurghiu. De profesie invatator si-a inceput cariera didactica la Ibanesti, dar majoritatea perioadei profeseaza la Gurghiu, de unde a lipsit doar cat Ardealul a fost cedat, fiind alungat "peste granita", ca persoana indezirabila. In perioada 1940-1944 este refugiat la Blaj, unde indeplineste functia de inspector scolar al judetului Sibiu pentru limba germana. Se reintoarce la Gurghiu, la scoala din localitate. A decedat in ziua de 17 decembrie 1958, in varsta de 72 de ani.

In comuna Hodac, adunarea de constituire a C.N.R. are loc in ziua de 6 noiembrie 1918, ora 9 a.m. La convocarea facuta de fruntasii satului, Teodor Branea si George Uilacan, se aduna peste 400 de romani. In cuvantul sau, Teodor Branea face referire la programul presedintelui american Woodrow Wilson si la declaratia facuta de Alexandru Vaida, in numele poporului roman, in Parlamentul din Pesta, arata ca "sangele varsat a crescut floarea libertatii si pentru noi romanii" si solicita asistentei ca "in zilele acestea istorice sa-si pastreze fiecare calmul si in unire si in dragoste adevarat frateasca sa astepte desfasurarea evenimentelor mari care sunt in prag". Intr-o atmosfera de entuziasm este ales C.N.R., format din 20 de membri si se constituie Garda Nationala, alcatuita din 74 de persoane. Membrii C.N.R. local depun juramantul de credinta fata de C.N.R.C. si fata de natiunea romana: "Jur ca, in slujba incredintata mie din partea natiunii, voi fi credincios, nu voi asupri pe nimeni si voi impiedica pe altii de a asupri pe ceilalti, voi griji dupa putinta de siguranta bunului si linistea fratilor si mai presus de toate ma voi sili a apara cinstea si siguranta vetrelor satului Hodac". Din Hodac participa la Marea Adunare Nationala de la Alba _ Iulia o delegatie formata din 6 persoane: Nicolae Feier Man, delegat cu drept de vot decisiv, si Leon Tarnavean, Lupu Asan, Zaharie Lupu, George Uilacan si Lupu Pompei, participanti. Nicolae Feier Man (18 dec. 1884-1963) a fost taran instarit din Hodac. A avut 5 copii, 4 fete si un fecior. A plecat la Alba-Iulia imbracat taran, cu opinci, si s-a intors in Hodac cu un ulcior de lut ca suvenire de la marea sarbatoare a Unirii. A fost unul dintre fruntasii comunei, fiind multa vreme membru in comitetul comunal. George Uilacan (1888-1941) este originar din Sanpetru de Campie. Dupa absolvirea Scolii normale din Nasaud a fost numit invatator in Hodac. S-a casatorit cu Maria Lupu, fiica preotului Zaharie Lupu din Hodac. Nu au avut urmasi. In timpul primei conflagratii mondiale este dus pe front si participa la luptele din Tirol si Triest. Dezerteaza din armata austro-ungara si, dupa multe peripetii, se intoarce in Hodac, unde impreuna cu Toader Buznea, invatator, si cu personalitati din Reghin ca Ariton Popa, Augustin Chetan, Ioan Harsia, pregatesc desfasurarea evenimentelor Marii

Uniri. Pentru o scurta perioada, sublocotenentul George Uilacan este comandantul Garzii Nationale romane din Reghin. In perioada interbelica este invatator si director al Scolii generale din Hodac si revizor scolar pentru Plasa Gurghiu. In anul 1930 a infiintat Asociatia cultural-sportiva din Hodac. A fost si initiatorul infiintarii primei biblioteci din Hodac. A indeplinit si alte functii, ca cea de vicepresedinte al Cooperativei "Solidaritatea" sau cea de presedinte al Cooperativei de credit "Albina". Dupa Diktatul odios de la Viena, George Uilacan se refugiaza in Tarnaveni, unde se stinge din viata in anul 1941.

_________________http://www.conceptwizard.com/pipeline_of_hatred.html

Ultima editare efectuata de catre in 27.11.07 15:33, editata de 2 ori

   

AdminAdmin

Numarul mesajelor: 93226Data de inscriere:14/12/2005

Subiect: CONTINUARE.....................   28.11.07 16:08

Localitatea Ibanesti este despartita de Hodac de apele limpezi si clare ale raului Gurghiu. Ibastenii, cuprinsi de dorul de libertate si de dreptate, participa activ la marile evenimente ale istoriei moderne. In anul 1910, Ibanestiul, impreuna cu satele apartinatoare, avea o populatie de 3.553 de locuitori, iar in anul 1920 numara peste 3.700. Sub conducerea fruntasilor comunei, la 28 octombrie 1918 (10 noiembrie, stil nou), se desfasoara adunarea generala a locuitorilor din Ibanesti, pentru alcatuirea C.N.R. si a Garzii Nationale Romane. Preotul Vasile Gliga reliefeaza in cuvinte inflacarate evenimentele mari care se desfasoara in lumea intreaga si care au ca rezultat dezrobirea neamului romanesc, aduce la cunostinta ca este necesar a se alege un Consiliu National Roman "pentru conducerea, indeplinirea, controlarea tuturor lucrarilor ce vor trebui a se face in aceasta cauza". In Ibanesti sunt alesi prin aclamatii urmatorii 22 de membri : Vasile Gliga, paroh, a lui Irimie lui Irimie, Octavian Petra, preot, Leon Tarnavean, paroh, Ioan Dan al lui Zaharie, Irimie Dan al lui Ionu al lui George, Florea Gliga al Palaghii, Vasilie Gliga al lui Militon, Dumitru Suceava al lui Leonte, Florea Todoran al Ili, Dumitru Petri Todoran (Petra Varvaruchii), Suceava Petra al lui George, Toader Chirtes al lui Constantin, Toader Gliga, Gliga Ioan Stavariu, David Todoran al lui Ilia Ionu Mitri, Bozon Suceava (Iluca lui Bozon), Izidor Suceava, Leonte Gliga, Vasilie Goroi Gliga, Nicolae Dan al lui Alexa, Ioan Bota, Ioan Pop al Gorii. Pentru a supraveghea ordinea si siguranta publica se constituie Garda Nationala Romana din Ibanesti, formata din 129 de membri. Comuna Ibanesti isi trimite reprezentantii sai la marea sarbatoare a Unirii. Dintre ibastenii, care au fost la Alba-Iulia, ii amintim pe David Todoran a

lui Ilia Mitrii, Dumitru Matei al lui Vasile a Hosnogitii, Nicolae Gliga al Chimoaiei, Izidor Harsan (notarul), Dumitru Mariutaului, Ioan Pop al Gorii lui Onisie. La intoarcerea participantilor de la Alba-Iulia in Ibanesti a fost mare sarbatoare. S-a arborat tricolorul si s-a strigat "Traiasca Romania Mare!" Vasile Gliga al lui Irimie lui Irimie este aclamat de adunarea generala a locuitorilor din Ibanesti ca presedinte al C.N.R. local. S-a nascut in anul 1887. A urmat scoala primara la Gurghiu, apoi Liceul reformat din Targu-Mures, in limba maghiara, teologia la Sibiu. A fost preot in Ibanesti intre anii 1912-1960. In timpul luptelor din Valea Gurghiului din Primul Razboi Mondial este evacuat in localitatea Gheorghe Sincai, impreuna cu alti consateni. Dupa razboi se intoarce in Ibanesti. A avut 5 copii. A decedat in anul 1970. David Todoran al lui Ilia lui Ionu Mitrii a trait intre anii 1879-1958. A urmat 7 clase primare si doua clase la gimnaziu in Reghin in limba germana. A participat activ la evenimentele din Ibanesti fiind membru in consiliul local. A avut urmatorii descendenti: Dumitru Todoran, (n. 1908), profesor universitar in Bucuresti, Octavian Todoran (n. 1919), medic, si Silvia Todoran (casatorita Truta) (n. 1921). Dumitru Matei al lui Vasile a Hosnogitii s-a nascut in anul 1889. Bunicul sau a fost ofiter la curte "fo honogy". A urmat 4 clase in Ibanesti si gimnaziul la Gurghiu. A indeplinit, timp de 25 de ani, functia de primar al comunei. A infiintat Cooperativa "Bradul"din Ibanesti, fiind, pentru o vreme, si presedintele ei. A facut parte din grupul de initiativa care a ridicat Monumentul Eroilor din Ibanesti. Intors de la Alba-Iulia, povesteste "ca acolo a fost o multime de oameni... a reusit sa inainteze pana la cetate, unde cam la ora 11 a inceput serbarea... Atata lume plangea de bucurie, strigatele multimii, barbati, femei si copii, erau strigate de bucurie si lacrimi de fericire". Dumitru Matei s-a intors de la Alba-Iulia abia a treia zi, aducand cu el o panglica tricolora ca suvenir de la sarbatoarea Unirii. A decedat la 23 august 1950. Printre participantii de la Alba-Iulia se numara si Ioan Pop al Gorii lui Onisie, stranepotul lui Ioan Pop, cel care a fost ucis de autoritati in Dosul Hodacului, in preajma revolutiei din 1848, fiind considerat instigator.Satul Orsova se afla la patru kilometri, est de Gurghiu. In anul 1910, impreuna cu Orsova Padure, numara aproape 1.000 de locuitori. In preajma Unirii, invatatorul Nicolae Dunca si preotul Dumitru Farcas pregateau tineretul, invatandu-i cantece patriotice. Astfel, Emilia Tarina, nascuta in Orsova, fiica preotului Dumitru Farcas, isi aminteste ca a invatat "o cantare frumoasa" : "Haideti frati sa-ntindem hora/ Pe pamantul tuturora/ Si s-o'ntindem peste deal, Bucovina si Ardeal//. Transilvanie, frumoasa/ Pregateste-te mireasa,/ Ca-ti aducem petitor/ Steagul nostru tricolor". Adunarea de constituire a Consiliului National Local din Orsova are loc in

ziua de 24 noiembrie 1918, sub conducerea preotului Dumitru Farcas. Adunarea il alege in unanimitate, ca prezident, pe preotul Demetriu Farcasiu (Dumitru Farcas), iar ca membri in consiliu pe urmatorii orsoveni: Nicolae Dunca, cantor, Ioan Truta, primar, brigadier ( vodar-paznic de vanatoare), Ioan Bloj (Ploscarelu'), agricultor; Dumitru Gliga al Marinutii, agricultor, Victor Bloj, agricultor, Vasile Cota lui Anton, fostul primar, agricultor, Toader Suciu al lui Sofron al Bocotanului, agricultor, Ilisie Dumbrava al Stirbului, agricultor, Alexandru Bloj al lui Ioan a Baldeanului, agricultor, Nicolae Suciu al lui Ioan, agricultor, Anton Cota, tatal fostului primar, agricultor, Nicolae Bloj al lui Vasile, agricultor, Dumitru Cota al lui Vasile, agricultor, Vasile Zoltan al lui Ilie al Varvarii, corataru, agricultor. Cei alesi depun juramantul de credinta fata de C.N.R. Presedintele Dumitru Farcas invita adunarea sa aleaga membrii Garzii Nationale Romane pentru paza ordinii din comuna, atragandu-le atentia ca nu vor fi retribuiti, invitandu-i sa se inscrie benevol. Bravii orsoveni fac dovada ca se afla la inaltimea evenimentelor, tineretul insufletit pentru sfanta libertate nu reflecteaza la leafa si se inscriu benevol in Garda Nationala. Cei inscrisi depun si ei juramantul de credinta fata de C.N.R. C.N.R.Orsova rezolva principalele probleme economice, sociale si polititce intr-un mod democratic, prin adunari populare. Convocarea adunarilor se facea dupa datina comunei, strigand straja peste sat. Adunarea poporului din Orsova isi alege reprezentantii sai pentru Adunarea Nationala de la Alba-Iulia. "La adunarea Unirii de la Alba-Iulia, - ne-a relatat venerabilul Ioan Muntean - au plecat si din satul nostru multi oameni, parca acum ii vad cum se pregateau in haine de sarbatoare, in costume nationale... Noi, cei tineri, eram tare curiosi. Dintre cei plecati imi amintesc de Vasilie Zoltan, Vasilie Cota, Alexandru Cota, Florean Truta, Neculae Suci, Dumitru Farcas, preot, Ioan Husar, Dumitru Husar si altii care au plecat cu trenul mic la Reghin, apoi, de la Reghin au avut tren direct Alba-Iulia". Personalitatea marcanta a satului Orsova este preotul Dumitru Farcas (1880-1970). Venerabilul preot roman, Dumitru Farcas, s-a nascut la 10 octombrie 1880. Scoala primara si gimnaziala o urmeaza in limba germana la Reghin, apoi merge la Blaj, cetatea romanismului, unde-si continua studiile la Liceul teologic, fiind un elev eminent. A functionat ca preot timp de 10 ani in Voivodeni, localitate care-i pastreaza amintirea printr-o placa comemorativa, iar la Orsova a pastorit timp de 46 de ani. Presedintele C.N.R. local, preotul Dumitru Farcas, intretine stranse legaturi cu membrii C.N.R. Judetean _ Reghin, este abonat la "Gazeta Transilvaniei" si la "Tribuna", urmarind lupta pentru emanciparea nationala a romanilor si unirea cu patria - mama. A fost presedintele Cooperativei "Stejarul", fiind apreciat pentru calitatile manageriale

si corectitudine. A trecut la cele vesnice in ziua de 4 ianuarie 1970, fiind inmormantat in cimitirul ortodox din Gurghiu. Din randurile taranimii mijlocase se remarca, prin prestigiul si autoritatea sa, Dumitru Gliga (1876-1938) al lui Ionu Marinutii. S-a nascut si a trait in satul Orsova, fiind un om energic si un bun gospodar. In timpul razboiului este mobilizat si participa pe frontul din Italia, luptand alaturi de alti soldati, tarani, de pe Valea Gurghiului. Intors de pe front in toamna anului 1918, se afla printre fruntasii satului in lupta pentru apararea drepturilor satenilor. Dandu-si seama ca primarul Ioan Truta nu apara interesele colectivitatii, ii ia sigiliul, redandu-l prezidentului Demetriu Farcas, avand un rol de seama in alegerea noului primar si a consiliului de conducere. A avut 6 copii, 4 fii si 2 fiice, din care se mai afla in viata Dumitru Gliga ( n.1920), agricultor, domiciliat in Orsova, nr. 152.

Localitatea Solovastru se afla situata la est de orasul Reghin, in stanga drumului judetean 58. Comuna Solovastru este formata din satele Solovastru si Jabenita. In anul 1910 populatia comunei era de 2.235 de locuitori, iar recensamantul din 1.920 mentioneaza o populatie de 2.298 locuitori. In ziua de 7 noiembrie 1918 actiunile revolutionare s-au generalizat in plasele Reghinului Inferior si Superior, Muresului de Sus si de Jos. In perioada 7-15 noiembrie au fost alungati o serie de primari si notari din Petelea, Jabenita, Sanmihai, Cacuciu, Serbeni, Adrian si Solovastru. Preotul si publicistul Vasile B. Muntenescu din Solovastru scria poezia "Fug notarasii":Fug notarasii din sate,Tremurand o iau la fuga ,Propriile lor pacateDintre noi azi ii alunga.

Fug notarasii din lumeNe-alungati o iau la fuga,Iar ai nostri azi cu glumeIi petrec si ii alunga.

Mergeti zbiri fara indurareIngrasati de-a noastra truda,V-a ajuns ziua dreptatiiCu rasplata ei cea cruda.In preajma pregatirii Unirii se vestise in sat ca a venit "popa", ne-a relatat acum doua decenii Serbanut Maria din Solovastru , referindu-se la intoarcerea in sat a preotului Vasile B. Muntenescu, care fusese internat, pentru activitatea sa politica, in perioada 1916-1918, in lagarul de la Sopron. La 9 noiembrie se desfasoara adunarea generala a poporului din Solovastru de constituire a

C.N.R. local , alegandu-se un numar de 15 membri in Consiliul Comunal si 38 de membri in Garda Nationala din localitate, comandata de sergentul Mihaila Georzica. Membrii C.N.R. din Solovastru sunt: Vasile B. Muntenescu, preot, presedinte; Victor Bucsa, invatator, notar; Ioan Mera, econom, vicepresedinte; Arsinte Moldovan, econom, secretar; Pavel Bogdan, econom, casier; Alexandru Moldovan al lui Gavril, econom, controlor; Constantin Bogdan, morar; Alexandru Moldovan al lui Ion, econom; Grigore Chiorean al lui Ion, econom; Teodor Moldovan al lui Costan, econom; Ioan Moldovan al lui Anton, econom; Vasile Irimie, econom; Ilarie Anca, econom; Dumitru Moldovan al lui Ioan, econom; Ioan Chereches al lui David, econom. Din Solovastru participa la Marea Adunare Nationala de la Alba-Iulia Grigore Chiorean, Alexandru Moldovan, Mera Teodor Hurghis si Vasile B. Muntenescu, care este ales delegat cu drept de vot decisiv in cercul electoral Gornesti. Participantii pentru Marea Adunare Nationala sunt alesi prin votul comunei in urma unei adunari populare intrunita in acest scop. Delegatia este insotita de catre multi locuitori din comuna pana la Reghin.La intoarcerea delegatiei in sat si Solovastrul a trait zile de sarbatoare. In fata multimii adunate, preotul Vasile Muntenescu, in cuvinte inflacarate, a explicat insemnatatea unirii. Trei zile au durat serbarile, populatia tinea intruniri, cei in varsta discursuri, femeile au cusut drapele romanesti. Toti cantau pe ulitele satului pana noaptea tarziu. Personalitatea marcanta a comunei a fost preotul Vasile Berbecar Muntenescu. S-a nascut la 3 ianuarie 1858 in satul Fantanita (fost Chibulcut), comuna Mircestii de Campie, judetul Bistrita-Nasaud. Scoala primara si gimnaziala le urmeaza la Blaj, unde sustine examenul de bacalaureat in anul 1877. Urmeaza cursurile teologice tot la Blaj, pe care le termina in anul 1881. Este hirotonisit in 1883, fiind numit preot in localitatea Dates, unde functioneaza pana in anul 1889, administrand interimar si parohia din comuna Adamus. Pentru o scurta perioada este invatator in Tulghes, apoi se stabileste in Solovastru, fiind preot pana in anul 1939. Sematismul din 1911 il mentioneaza preot in Solovastru. Odata cu patrunderea armatelor romane in Transilvania, in 1916, Vasile B. Muntenescu se manifesta deschis pentru sprijinirea acestora, mobilizand populatia in vederea primirii fratilor romani. Pentru activitatea sa politica nationala desfasurata de-a lungul anilor in Solovastru, jandarmeria locala l-a alungat din sat, apoi l-a arestat la 3 septembrie 1916. A fost escortat pe jos pana la Targu-Mures, unde a stat in inchisoare 8 zile, dupa care a fost dus la Sopron si internat la Fertomegyes, de unde a fost eliberat la 18 mai 1918. In timpul detentiei in inchisoarea din Targu-Mures scrie poezia "Temnita din Targu-Mures". Finalul poeziei exprima convingerea autorului in sosirea zilei eliberarii romanilor de

asuprire, chinuri si persecutii, si infaptuirea unitatii nationale. "Sa soseasca odata ziuaCea dorita de vecie........................................Si-n piata sa se-ntindaHora noastra cea mareata.Doamne, da ca l-acel praznicSa pot fi si eu de fata."Poeziile scrise de preotul publicist Vasile B.Muntenescu sunt grupate in anul 1930 in volumul intitulat "Din temnita si exil"(1916-1918), care cuprinde 22 de poezii. Dupa cedarea unei parti din pamantul scump al Ardealului Ungariei horthyiste, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, fiind trecut pe lista neagra, Vasile B. Muntenescu este nevoit sa se refugieze, stabilindu-se la Tarnaveni. L-a strans Dumnezeu in ziua de 15 mai 1942, la Tarnaveni. Vasile B.Muntenescu a fost colaborator al ziarelor "Drapelul", "Unirea" si ""Foaia poporului". Dintre poeziile sale amintesc: "Temnita din Targu-Mures", "Doamnelor romane din exilul de la Ferto", "Cruce de la Feromegzes", "Daca port camasa neagra", "Bisericuta din deal", "Muntilor nostri", "Un praznic cu lacrimi", "Fug notarasii" si altele. In anul 1886 Vasile Muntenescu publica poezia "Codrule ce te mandresti", al carui text a fost utilizat de compozitorul Ioan Vidu in solo din "Rasunetul Ardealului". In fiecare an la aniversarea Marii Uniri, gandul meu se indreapta la bravii nostri antemergatori, la aceia care au avut taria si vointa de a-si lasa grijile si nevoile lor pentru grija cea mare a patriei _ infaptuirea MARII UNIRI. (sfarsit)