Reglementarea transnistreană 2011 – 2012

Radu Vrabie, expert al Asociaţiei pentru Politica Externă

Abstract De aproape trei ani, autorităţile de la Chişinău aplică în practică politica paşilor mici în raport cu Tiraspolul. În viziunea acestora, politica paşilor mici ar urma să faciliteze apropierea populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului, să ridice atractivitatea Republicii Moldova pentru cetăţenii săi din raioanele de Est, să soluţioneze anumite probleme social-economice, să ridice nivelul de încredere între Chişinău şi Tiraspol, creând, în acest fel, terenul necesar pentru reglementarea politică finală a conflictului transnistrean.

Evenimentele şi evoluţiile din ultimul an vin să demonstreze că tactica aleasă este una corectă. Progresele realizate sunt relevante în acest sens. După o pauză de şase ani, au fost relansate negocierile în formatul „5+2”, aprobate principiile, procedurile şi agenda procesului de negocieri, reluată activitatea grupurilor comune de lucru, relansat traficul feroviar de mărfuri prin regiunea transnistreană, anulată taxă de 100% la importurile de mărfuri de pe malul drept al Nistrului, reprezentanţii administraţiei de la Tiraspol participă la negocierile cu UE cu privire la crearea Zonei de Comerţ Liber Aprofundate şi Comprehensive. De asemenea, întâlnirile oficiale şi neoficiale între prim-ministrul Vlad Filat şi liderul de la Tiraspol Evgheni Şevciuk au devenit un lucru obişnuit, acestea contribuind la crearea unei atmosfere prielnice pentru negocierile oficiale. Aceste rezultate, cu siguranţă, sunt în beneficul cetăţenilor de pe ambele maluri ale Nistrului.

Cu toate acestea devine tot mai pronunțat faptul că părțile se îndreaptă spre un punct care poate fi unul periculos. Faptul că succesele obținute nu sunt tratate ca succese comune, ci ca cedări unilaterale și Chișinăul și Tiraspolul considerând ca au cedat) poate duce la o răcire a relațiilor între cele două maluri. Introducerea unor taxe pentru produsele moldovenești este o primă alarmă în acest sens. Acum este nevoie de o atenție sporită din partea partenerilor implicați în procesul de reglementare pentru neadmiterea escaladării acestor incidente.

Reluarea negocierilor in formatul „5+2”În 2011 au avut loc 5 runde de negocieri în formatul „5+2” privind soluţionarea conflictului transnistrean: 14-15 februarie, 4-5 aprilie la Viena, 21 iunie, 22 septembrie la Moscova, 30 noiembrie-1 decembrie la Vilnius.

La întâlnirile neformale din 14-15 februarie şi 4-5 aprilie de la Viena, actorii implicaţi nu au putut ajunge la un numitor comun privind data reluării negocierilor oficiale. Ca de obicei, Tiraspolul a refuzat discutarea unei asemenea perspective, motivând că nu s-au creat condiţii necesare pentru reluare,că este necesară respectare înţelegerilor anterioare şi cel mai important respectarea principiului de egalitate a părţilor, adică punerea pe picior de egalitate a Chişinăului şi Tiraspolului ca părţi ale conflictului.

1

Nu s-au obţinut succese nici în direcţia reluării lucrărilor grupurilor de lucru care în opinia Tiraspolului trebuiau mai întâi să pregătească un regulament de lucru iar apoi să se întrunească în ședințe. Mai mult ca atât, unele grupuri de lucru nu erau interesante pentru Tiraspol, ca cele pentru demilitarizare sau educaţie, el dând dovadă de mai multă deschidere la direcţiile care aduceau beneficii pentru aceştia.

Poziţia Tiraspolului „oficial” pornea de la rezultatele aşa numitului referendum din 17 septembrie 2006 care spunea despre independenţa Transnistriei cu unirea ulterioară cu Rusia. De aceea, statutul special în cadrul Republicii Moldova, propus de către Chişinău nu reprezintă interes. Totuşi, după runda de negocieri de la Viena din 4-5 aprilie, în spaţiul public a apărut informaţia precum că Tiraspolul ar putea renunţa la Referendum, dacă Chişinăul ar renunţa la Legea din 2005.

Această informaţie nu a fost confirmată, însă după întâlnirea dintre cei Miniştri de Externe ai Federaţiei Ruse şi Ucrainei care au declarat ca prioritară, reluarea negocierilor oficiale această ipoteză părea reală. Mai mult, s-a ajuns la ipoteza că aceasta ar face parte din Memorandumul ruso-german de la Meseberg şi de fapt, are ca scop înfăptuirea unui nou Memorandum Kozak cu federalizarea Republicii Moldova.

Următoarea întâlnire neformală era programată pe data de 21 iunie 2011 la Moscova, iar Kremlinul promitea că acolo vor fi reluate negocierile formale. În acelaşi timp, în cadrul unui briefing de presă, reprezentantul politic, Vladimir Yastrebchak, declara că „ deşi Tiraspolul respectă poziţia ţărilor garante – Rusia şi Ucraina; Tiraspolul nu vede, în continuare premize pentru reluarea negocierilor”. Se crea o situaţie de deja vu când Moscova şi Tiraspolul se jucau de-a „poliţistul bun şi poliţistul rău” când Moscova se declara deschisă spre dialog, iar Tiraspolul se împotrivea. Cu toate acestea, Moscova se declara optimistă că reluarea negocierilor va avea loc.

Totuşi, reluarea nu a avut loc, ele oficial au fost întrerupte până în septembrie. Tiraspolul, a publicat un comunicat, prin care a învinuit Chişinăul pentru blocarea unor înţelegeri mai vechi, printre care blocarea deciziei de a relua lucrările Grupului de Lucru pentru reluarea comunicaţiilor feroviare, nedorinţa Chişinăului de a avea un dialog egal cu Tiraspolul, nerecunoaşterea egalităţii părţilor etc. După acest episod, reprezentantul special al Rusiei, Serghei Gubarev a declarat că pentru Rusia, reluarea negocierilor este o chestiune de onoare. Următoarele luni s-a lucrat în vederea reluării negocierilor la runda preconizată la 22 septembrie.

Un eveniment important în acest sens la constituit întâlnirea dintre Prim ministrul Republicii Moldova, Vlad Filat cu liderul transnistrean Igor Smirnov la Bad Reichenhal în sudul Germaniei, în marginea unei conferinţe despre întărirea măsurilor de încredere între cele două maluri ale Nistrului. După discuţii, vicepremierul pentru reintegrare, Eugen Carpov a declarat Europei Libere că există şanse la Moscova, la sfârşitul lunii septembrie, să fie reluate negocierile oficiale în format 5+2.

2

Totuşi la întâlnirea din 22 septembrie a fost adoptată doar o Declaraţie privind reluarea negocierilor în format 5+2. Aceasta declaraţie însă nu avea semnăturile reprezentanţilor politici ceea ce a trezit întrebări şi neîncredere la Chişinău. Deşi s-a reuşit, într-un final, deblocarea situaţiei despre ce se va discuta la Vilnius era destul de neclar, participanţii urmând să stabilească aceasta în cadrul lucrărilor. Cu toate acestea, toţi actorii din formatul 5+2 au salutat reluarea negocierilor considerându-l un pas important spre normalizarea situaţiei de pe Nistru.

Chişinăul a declarat că prioritar va rămâne respectare integrităţii teritoriale şi găsirea unei soluţii viabile pentru reglementare. Tiraspolul, a menţionat că au fost găsite acele precondiţii necesare pentru reluarea negocierilor. Totuşi era clar, că Tiraspolul a fost nevoit să cedeze în faţa presiunilor ruseşti, în lumina alegerilor nerecunoscute din regiunea transnistreană care urmau să se desfăşoare în decembrie 2011.

Probabil, din aceleaşi raţiuni, Igor Smirnov a acceptat încă odată să se întâlnească cu Vlad Filat, întâlnire care a avut loc la 21 noiembrie la Bender. În cadrul întâlnirii cei doi au semnat o Declaraţie comună în care s-au pus de acord cu reluarea negocierilor şi enumera mai multe subiecte de discuţie prioritare, cum ar fi reluarea circulaţiei trenurilor prin regiunea transnistreană şi detensionarea situaţiei din zona de securitate.

Întâlnirea şi declaraţia lui Filat şi Smirnov au fost salutate de preşedintele în exerciţiu al OSCE, ministrul lituanian de externe, Audronius Azubalis, care le-a apreciat, „ca un pas important pe calea avansării soluţionării problemei transnistrene”. Ambasada Statelor Unite la Chişinău a salutat şi ea întâlnirea de la Bender ca pe un eveniment „binevenit”, care demonstrează angajamentul ambelor părţi de a colabora pentru găsirea unei soluţii de durată a problemei transnistrene în formatul 5+2 de negocieri.

A doua zi după întâlnirea de la Bender, la Chişinău s-a aflat în vizită ministrul de externe al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov. El a salutat reînceperea negocierilor pe tema Transnistriei şi a spus că Moscova pledează pentru un statut special al regiunii transnistrene, respectându-se suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. Serghei Lavrov a repetat la Chişinău poziţia Moscovei potrivit căreia, Rusia şi-ar dori un nou lider la Tiraspol, mai tânăr şi mai flexibil în negocierile pentru rezolvarea problemei transnistrene, care l-ar înlocui pe Igor Smirnov în urma alegerilor din 11 decembrie. Tiraspolul a criticat declarațiile despre integritatea teritorială a Moldovei făcute la Chișinău de ministrul rus de externe Serghei Lavrov, menționând că Rusia, ca țară garantă, nu ar avea dreptul să sprijine poziția uneia din părțile care negociază.

Primele negocieri oficiale s-au desfăşurat la Vilnius în perioada 30 noiembrie – 1 decembrie şi s-au încheiat cu înțelegerea participanților de a se întâlni din nou, în luna februarie, în Irlanda. Vorbind în numele președinției OSCE, ministrul lituanian de externe, Audronis Azubalis, a spus că discuțiile despre „principiile și procedurile de negociere” au pus „baze solide” pentru obținerea „progreselor tangibile” în viitor. Emisarul lituanian pentru rezolvarea conflictelor, Giedrius Cekuolis, a spus, că discuțiile între delegațiile de la Chișinău și Tiraspol au fost „destul de tensionate și aprinse”, dar că întâlnirea per ansamblu a fost constructivă. După reuniune, Chişinăul şi Tiraspolul au exprimat, ca de obicei, opinii diferite despre rezultatele întâlnirii.

3

Tiraspolul a avertizat că reluarea negocierilor nu înseamnă că situaţia s-a îmbunătăţit argumentându-şi poziţia cu aceleaşi învinuiri la adresa Chişinăului. La rândul său, Chişinăul şi-a exprimat speranţa că procesul început va continua şi va avea la final reintegrarea Republicii Moldova.

De asemenea în anul 2011, au fost continuate activităţile comune în cadrul grupurilor de lucru, care au menirea să consolideze încrederea populaţiei de pe cele două maluri ale Nistrului şi să îmbunătăţească nivelul de trai pe ambele maluri ale Nistrului. În această perioadă au avut loc 7 şedinţe ale grupurilor de lucru specializate pentru consolidarea măsurilor de încredere ale populaţiei de pe cele două maluri ale Nistrului (transport-22 martie, economie-23 martie, căi ferate-22 aprilie, ecologie-29 aprilie, acte de stare civilă-28 iulie, ajutoare umanitare-18 octombrie, sănătate-25 octombrie). Pe 8-9 septembrie 2011 în oraşul Bad Reichenhall, Germania, sub egida OSCE s-a desfăşurat „Conferinţa privind consolidarea măsurilor de încredere în procesul de reglementare a problemei transnistrene”. Scopul conferinţei respective a fost explorarea oportunităţilor de promovare a iniţiativelor existente în domeniul consolidării încrederii şi examinarea noilor domenii de cooperare dintre Chişinău şi Tiraspol.

Anul 2012: primele rezultate, primele disensiuniÎnceputul anului 2012 a început cu un incident in Zona de Securitate în urma căruia a fost împușcat un cetățean al Republicii Moldova de către pacificatorii ruși. În urma acestui eveniment, s-au intensificat discuțiile despre retragerea sau transformarea misiunii de pacificare rusești care ar fi depășită. Deși poziția Chișinăului și Tiraspolului era una diametral opusă, situația nu s-a escaladat, iar la sfârșitul lunii ianuarie 2012 a avut loc prima întâlnire între Premierul RM Vlad Filat și noul lider transnistrean, Evghenii Șevciuc la Odessa. În cadrul acestei întâlniri s-a convenit despre intensificarea negocierilor în format 5+2, cooperarea grupurilor de lucru privind consolidarea măsurilor de încredere.

Contrar așteptărilor, reuniunea din februarie în formatul 5+2 nu a avut rezultate vizibile, participanții împotmolindu-se în elaborarea unui regulament. Tiraspolul insista pe egalitatea între părți, având în vedere ca Tiraspolul să fie recunoscută parte în conflict, lucru neacceptat de Chișinău. Astfel această rundă s-a terminat cu un insucces deși Președinția irlandeză a OSCE a depus eforturi privind ajungerea la un compromis. Paralel relația bilaterală Filat - Șevciuc avea un ascendent, la 30 martie 2012 a fost semnată Decizia Protocolară privind reluarea circulației trenurilor și marfarelor pe teritoriul regiunii transnistrene. Acest lucru a permis agenților economici transnistreni să optimizeze costurile producției destinată exportului in UE.

În cadrul negocierilor 5+2 s-a reușit o deblocare a situației reușind sa fie semnat un document la 18 aprilie 2012 în care erau specificate principiile de desfășurare a negocierilor. De asemenea, a fost decis rolul tuturor participanților la negocieri specificându-se egalitatea la masa de negocieri atât a Chișinăului și Tiraspolului cât și a observatorilor UE și SUA. Problemele discutate au fost împărțite în trei coșuri: socio-economic, umanitar și drepturile omului și de securitate si soluționare politică a conflictului. Deși acest lucru a fost consfințit prin semnarea a doua declarații la reuniunea din iulie de la Viena, este clar ca acest document nu era pe placul Moscovei și a Tiraspolului. Astfel, prin reprezentantul său la negocieri, Serghei Gubarev,

4

autoritățile ruse au insistat pentru modificarea documentului. La rândul său, Nina Ștanski a declarat ca se va discuta doar problemele di primele două coșuri, iar cel de-al treilea va di discutat doar după ce vor fi create condiții. Într-adevăr reuniunile din iulie și septembrie 2012 au cuprins probleme doar don primul coș, neajungându-se la chestiuni politice. Deși anul 2012 nu s-a terminat și mai este timp pentru a-l putea cataloga ca unul reușit sau mai puțin, se poate constata că a fost unul dinamic, cu anumite succese si pași pentru reglementarea transnistreană. Probabil cel mai important lucru este că părțile au renunțat la retorica belicoasă preferând să se concentreze pe rezolvarea unor probleme concrete. Cu toate acestea devine tot mai pronunțat faptul că părțile se îndreaptă spre un punct care poate fi unul periculos. Faptul că succesele obținute nu sunt tratate ca succese comune ci ca cedări unilaterale ( și Chișinăul și Tiraspolul considerând ca au cedat) poate duce la o răcire a relațiilor între cele două maluri. Introducerea unor taxe pentru produsele moldovenești este o primă alarmă în acest sens. Acum este nevoie de o atenție sporită din partea partenerilor implicați în procesul de reglementare pentru neadmiterea escaladării acestor incidente.

5