ETICA LUI ARISTOTEL

Au elaborat: Antonovici Marina

Bolocan Carolina

Grupa PP21Z

Aristotel, cel mai original discipol al lui Platon, este implinitorul rationalismului intemeiat de catre Socrate si imbogatit de Platon.

Din scrierile aristotelice, cele mai insemnate s-au pastrat, dar s-au pierdut cele in forma dialogata, dupa modelul platonic, compuse in vremea tineretii scolaresti. Scrierile pastrate sunt expozitive, ca niste prelegeri, unele din ele contin neglijente stilistice si obscuritati, explicabile prin moartea neasteptata, care l-a impiedicat de a le revedea.

Aristotel este intemeietorul logicii stiintifice, geograful formelor cugetarii omenesti. Scrierile de logica au fost puse impreuna si numite mai tarziu ,,Organon”, adica“instrument” de cercetare. Logica aristotelica este o “analiza” a legilor gandirii si de aceea autorul ei a numit-o “analitica”.

Legea suprema a gandirii adevarate este principiul contradictiei, formulat mai tarziu de Stagirit – nu putem afirma si nega acelasi lucru despre acelasi lucru si in acelasi timp; de exemplu, hartia este alba si neagra in acelasi timp, ci e sau alba, sau neagra.

Adevarul este corespondenta intre lucruri si intelect, iar sursa principala a adevarului este gandirea, care ne permite sa ajungem la esenta lucrurilor.

Pentru Aristotel, ca si pentru Socrate si Platon, scopul ultim al filozofiei este cunoasterea a ceea ce este general si individual, sau, cu alte cuvinte, explicarea fenomenelor empirice in natura si viata prin determinarea formelor si legilor ce guverneaza in aceste fenomene.

Aristotel era si el convins ca aceste legi nu pot fi descoperite decat prin ratiune.

In telectul nu poate recunoaste ca fiind absolut corect decat asemenea prin cipii, ce au fost deduse din premise. De aceea, dupa Aristotel, gandirea nu poate fi decat deductiva. Aceasta deductie se numeste rationament sau silogism si de aceea teoria silogismelor reprezinta cea mai impor tanta parte a logicii aristotelice. 

• Fiecare silogism este constituit din premize, ce la randul lor nu sunt altceva decat judecati.

• O judecata reprezinta un raport intre un subiect si predicat, un raport intre doua notiuni. Notiunea, judecata si silogismul sunt elementele logicii.

Aristotel trateaza mai intai problema notiunilor. El descopera ca fiecare concept sau notiune poate fi redus la un concept imediat superior, pana ce toate conceptele sunt reduse la unul care este cel mai superior. Asemenea concepte ultime sunt numite de catre Aristotel categorii si ele sunt zece la numar:

  1) Substanta;2) Cantitate; 3) Calitate; 4) Relatie;5) Loc; 6) Pozitie; 7) Stare;8) Activitate; 9) Pasiunea;10) Averea.

Dupa Aristotel fiecare judecata este:

1. Generala, particulara, ori nedeterminata, acest lucru depinde de multimea obiectelor ce apartin unei notiuni despre care se vorbeste in afirmatie.

2. Totodata judecata este ori afirmativa, ori negativa, ori limitativa.

3. Dupa gradul de certi tudine pe care o exprima afirmatia, judecata este ori apodictica, ori asertorica, ori problematica.

BIBLIOGRAFIE:

• http://www.scribd.com/doc/50597224/Teoria-Cunoasterii-Pitagora-Platon-Aristotel

• http://www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/perioada-sistematica/logica-aristotelica-71772.html

• https://www.google.ro/search?q=Conceptia+lui+Aristotel+despre+cunoastere&espv=210&es_sm=93&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=5HRqUsLrMZOjhgecjIHoCA&ved=0CAkQ_AUoAQ&biw=1600&bih=785