1. Notiunea de audit, in general

Audit vine de la cuvântul italian "audire", a asculta; cuvânt de origine latină, transformat în timp de practica anglosaxonă, semnificã azi, în sens strict, revizia conturilor realizată de experti independenti în vederea exprimãrii unei opinii asupra regularitătii si sinceritãtii acestora.

Prin audit, în general, se întelege examinarea profesională a unei informatii în vederea exprimării unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu (standard, normă) de calitate.

Obiectivul oricărui tip de audit îl constituie îmbunătătirea utilizării informatiei.

Retinem elementele principale care definesc auditul, în general:

-examinarea unei informatii trebuie să fie exclusiv o examinare profesională;

-scopul examinării unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;

-opinia exprimată asupra unei informatii trebuie să fie responsabilă si independentă, ceea ce presupune că persoana care face această examinare are anumite responsabilităti pentru activitatea sa si trebuie să fie o persoană independenta;

-examinarea trebuie sa se faca dupa reguli dinainte stabilite cuprinse intr-un standard ,norma legala ori profesionala care constituie criteriu de calitate.

-statutul de independentă al persoanelor care realizează aceste misiuni de audit si autonomia organismului din care face parte auditorul.

Tipuri de audit

"Auditul operational" are ca obiectiv cerinta de a face analiza riscurilor si a deficientelor existente în vederea furnizãrii de sfaturi.

Auditorii, în general,nu pot avea imixtiuni în gestiunea întreprinderii auditate si, ca urmare, acestia nu pot efectua audit operational la entitatea la care fac auditul situatiilor financiare si nici consultanta;

"Auditul de gestiune" are ca obiectiv fie gãsirea de probe ale unei fraude, fie de a aduce o judecatã criticã asupra unei operatiuni de gestiune sau asupra performantelor unei entitãti sau a unui grup de entitãti.

Auditul tinde a se generaliza la numeroase domenii care nu au raporturi directe cu situatiile financiare ale întreprinderii(social,de calitate ,de mediu,etc...); în acest caz, el desemneazã diagnosticul de organizare si de gestiune si în mod deosebit controlul procedurilor si maniera în care organismul (întreprinderea) actioneazã în raport cu atributiile si obiectivele acesteia;

Clasificarea auditurilor se face în functie de obiectivele urmărite si în functie de specialistii care le realizează,astfel:

Obiective urmarite Specialisti utilizati Denumirea audituluiVerificarea si certificarea situatiilor financiare

Profesionisti contabili independenti alesi sau numiti ,de regula de actionari

-audit statutar

Diagnostic sectorial Experti independenti numiti de conducerea entitatii

-audit fiscal-audit social-audit juridic-audit al calitatii--etc…

Diagnostic asupra conturilor si diagnostic sectorial

Compartimente specializate independente de alte servicii ale intreprinderii(de regula intreprinderi mari, grupuri,holdinguri,etc…)

-audit intern

Categorii de auditori

-auditorul intern ;

-auditorul extern.

Auditorul intern este o persoana fizica ori juridica, salariat al entitãtii auditate,respectiv angajat prin contract; cantonat initial în misiuni legate de buna calitate a informatiilor financiare, astãzi, auditorul intern se ocupã din ce în ce mai mult de misiuni de audit operational, de verificarea existentei, a gradului de adecvare si a modului de aplicare a procedurilor interne în toate sectoarele si pe toate functiile întreprinderii.

Auditorul extern(financiar) :

- obligatoriu -daca entitatea indeplineste conditiile legale care prevad expres aceasta(statutar) ;

- optional – in toate celelalte cazuri.

Auditorul extern(financiar) este o persoana fizica ori juridica care isi exercita prerogativele în baza unui contract cu întreprinderea:

· Entitatea in anumite conditii(prevazute de lege) este obligata sã încredinteze unui specialist competent si independent o misiune de audit financiar care conduce la certificarea situatiilor financiare .

· Auditorul contractual detine o competentã mai bine adaptatã la o misiune foarte precisã (de exemplu, elaborarea si implementarea procedurilor de control intern, audit al metodelor de evaluare a stocurilor etc.).

· Întreprinderea are nevoie de opinia unui auditor a cãrui semnãturã se bucurã de un prestigiu particular.

· O misiune particularã de control este cerutã de un tert, de exemplu, o bancã la acordarea unui împrumut etc.

Auditorul financiar executa :

1.Misiune de auditare in vederea exprimarii unei opinii profesionale si independente cu privire la situatiile financiar contabile anuale;

2.Executa misiuni la cerere cu obiective prestabilite “check list” in vederea exprimarii a unei opinii independente si profesionale.

Orice entitate economica care opteaza pentru auditul financiar este obligata sa-si organizeze auditul intern.

· Auditorul contractual efectuează o misiune în cadrul unui contract cu entitatea auditată prin care aceasta (o întreprindere, o primărie, o institutie publicã, un minister etc.) fixează o misiune unui auditor, termenii si conditiile de realizare fiind prevăzute în contract. Altfel spus, dacă nu există decît o singură misiune de audit legal (statutar) care cuprinde obiective cunoscute si care se realizează potrivit Standardelor Internationale de Audit, existã un numãr nelimitat de misiuni de audit contractual, realizate de specialisti, de regulă experti contabili.

La originea misiunilor contractuale stau patru motivatii:

Elementele de bazã ale conceptului de audit statutar sunt:

-profesionistul competent si independent care poate fi o persoanã fizică sau o persoanã juridică;

-obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situatiile financiare ale entitătii, în totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare, în functie de referentialul contabil aplicabil;

-scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară si completă a pozitiei financiare (patrimoniului), a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditată;

-criteriul de calitate în functie de care se face examinarea si se exprimă opinia îl constituie standardele (normele) de audit si standardele (normele) contabile.