1

Colegiul Tehnic de Arhitectura si lucrari Publice ION N. SOCOLESCU

Atestat la Arhitectura

LOCUINTA UNIFAMILIALA

Prof. coordinator: Arh. Mariana PETRESCU

Elev: LAMBE-STEFAN Mihai

2013

LOCUINTA UNIFAMILIALA

Ce inseamna o locuinta unifamiliala ca definitie si ce reprezinta ?

Locuinta unifamiliala reprezinta oglida proprietarului si desavarsirea ei se face conform doleantelor

acestuia;este bine de stiut insa ,de la inceput ,ca spatiul vital dezvoltarii umane se imparte, in mare, in

doua zone functionale : zona de zi si cea de noapte,cu activitati specifice. Cele doua zone,in majoritatea

cazurilor sunt destul de clar evidentiate si separate intrucat activitatile specifice fiecareia sunt si ele clar

separate si doar rareori se intersecteaza necesitatile nocturne cu cele diurne.In acelasi timp intimitatea este

unul dintre motivele principale pentru care cele doua zone casnice sunt delimitate si separate de cele mai

multe ori si pe verticala.

2

Livingul (sufrageria,camera de oaspeti in limbaj familiar) este spatiul in jurul caruia se concetreaza toate

activitatile caznice. Este zona de zi a casei care genereaza spatiul unei locuinte si care desi nu este utilizat

zilnic sau in majoritatea timpului (asa cum este dormitorul sau baia,bucataria) livingul este spatiul in care

ne primim oaspetii,spatiul cel mai bogat ornat. Asa cum ne spune Heidegger casa este cea care ocroteste

cresterea si ingaduie muritorului sa fie pe pamant,locuind; este deci spatiul vital care adaposteste omul si

caruia ii permite sa evolueze. In cadrul casei spatiul central este reprezentat de living,care nu este o

inventie a modernitatii ci ne parvine din perioda ancestrala; ca exemplu pot fi chiar picturile rupestre care

imbogateau spatiul limitat al omului pesterii.

Asadar livingul este zona cea mai bogata din cadrul unei locuinte si reprezinta de regula singurul spatiu permis vizitatorilor,strainilor. Totusi el ramane un spatiu intim, introvertit si doar excesele arhitecturale

permit vizionarea totala a livingului dinspre exterior.

Dormitorul este unitatea de baza a zonei de noapte si reprezinta elemental cel mai inchis,introvertit al

locuintei umane; este locul vizitat doar in scopuri nocturne,de odihna si relaxare. Din acest motiv

localizarea lui in cadrul locuintei este importanta si la fel ca si livingul trebuie gandita cu atentie

pozitionarea si relationarea lui cu celelalte zone. Este de evitat situatia manelistic-constructiva in care accesul catre living se face prin dormitor iar intrarea in baie se face din bucatarie; din pacate insa aceasta

este situatia foarte des intalnita in societatea contemporana, in care oricine are bani si vointa este si doctor

si arhitect si inginer.

In concluzie, pentru locuinta unifamiliala (si nu numai) este foarte importanta relationarea spatiilor,

alaturarea lor,intelegerea necesitatilor specifice fiecarei familii si materializarea lor prin proiectare.

Istoria locuintei

Oricare ar fi dotarile, dimensiunile si forma, o casa ofera cel putin nevoile de baza ale unei familii. Dar

casa, asa cum o cunoastem astazi, are in spate o istorie care se confunda cu cea a umanitatii si incepe

odata cu aceasta.

3

1. CASELE PREISTORIEI

In societatile tribale ale comunei primitive casa era simpla si la inceput improvizata in pesteri sau

construita, daca se poate spune, din lemne si frunze. Spatiul era folosit in comun pentru orice activitate,

nu arareori intreaga comunitate impartind aceeasi grota sau luptand pentru a dobandi mai mult spatiu,

ocupat in alta parte de un trib rival. Primele case sau cel putin predecesoarele celor de azi nu aveau un rol

utilitar ci unul religios, fiind destinate gazduirii preotului-samanului-vraciului tribului si a divinitatii.

Renuntarea la confortul relativ al pesterilor si construirea unor locuinte improvizate a marcat si o revolutie

semnificativa a obiceiurilor. Pentru prima data aparea nu doar ideea de proprietate dar si cea de separare

in cadrul comunitatii a unor unitati mai mici, dar mai stranse - familiile.

Casele din aceasta perioada erau foarte simple, cu forme geometrice clare si repetate, foarte intalnite fiind

cele paralelipipedice sau cele rotunde, cu acoperis ascutit. Materialele de constructie erau cele oferite cu

generozitate sau zgarcenie de natura - lemn, pamant, piatra, frunze.

2. CASELE ANTICHITATII

Antichitatea nu a adus doar o dezvoltare uluitoare a societatii omenesti, nu a fost doar un capitol major al

istoriei umanitatii, cel de la care a pornit totul, ci si momentul in care constructia de case a inceput sa aiba

reguli si norme clare, cand s-au pus bazele a ceea ce astazi numim arhitectura, cand simplele improvizatii

s-au dovedit insuficiente.

4

In Egiptul antic toti cei care nu facea partea din clasa superioara locuiau in case mici, construite din

caramida artsa, cu forma cubica, avand doua-patru camere, fara etaj. Aceasta forma patrata era deja un

standard.

In afara locuintelor destinate celor care conduceau cetatea, destul de elaborate arhitectural, casele grecilor

erau simple. Un pasaj ducea din strada intr-o curte mica, patrata, inconjurata de trei sau patru camere

dispuse in patrat, toate relativ reduse ca dimensiuni. Si casele romane, asa cum se poate vedea spre

exemplu la Pompei, erau asezate chiar langa strada. Dupa ce treceai de vestibul ajungeai intr-un spatiu

deschis, numit atrium, de unde se putea ajunge in dormitoare. De multe ori in spatele casei era si o mica

gradina. Exceptie faceau casele celor bogati, mai mari si bogat ornamentate, desi pastrau aceeasi linie

arhitectonica. In vechea Roma cetatenii locuiau in case ce erau echivalentul apartamentelor de astazi,

cladirile avand chiar si trei-cinci nivele, un apartament avand intre trei si sase camere. La parter se gaseau

de regula mici magazine. Locuintele celor foarte bogati erau de regula vile impunatoare, cu numeroase

camere si spatii destinate petrecerilor, situate in afara oraselor.

5

(Vile romane)

3. CASELE EUROPEI MEDIEVALE

Europa acelor vremuri nu oferea prea mult din acest punct de vedere. Chiar daca existau castele si vile

incapatoare, destinate exclusiv nobililor, majoritatea populatiei era fortata sa se multumeasca doar cu

injghebari insalubre, locuinte improvizate lipsite de conditii elementare de igiena si confort, inghesuite in

spatiul trasat de zidurile oraselor si asezarilor mai mici. Conditiile au inceput sa se imbunatateasca treptat

dupa anul 1000, fiind totusi departe de vremea de aur a antichitatii. Aparitia unei clase de mijloc, care se

ocupa in principal cu negotul si mult mai tarziu cu profesiile care sunt astazi numite "liberale" a ajutat

enorm la aceasta dezvoltare. In orase au inceput sa apara locuinte impunatoare, chiar daca destinate doar

celor bogati, cei saraci fiind treptat fortati sa se mute in zonele sarace ale localitati

6

(Casa medievala)

4. CASA - DE LA RENASTERE LA SECOLUL XIX

in orase s-au facut eforturi pentru imbunatatirea conditiilor in care locuiau oamenii obisnuini,

construindu-se case mai mult sau mai putin haotice, ajungand ca portiuni intregi sa fie practic blocate de

aglomerarile de edificii, multe fiind aproape de prabusire in orice moment. Incendiile care distrugeau

cartiere intregi, murdaria, lipsa de conditii si mai ales aglomeratia urbana au facut ca mult timp

standardele din antichitate sa ramana doar un vis frumos din lucrarile de istorie.

5. CASELE SECOLULUI XIX

Revolutia industriala a reprezentat si un pas inainte, chiar daca nu prea insemnat, pentru cetatenii

obisnuiti. Anglia a fost unul dintre pionieri, in special in orasele industrializate aparand cartiere

muncitoresti, care ofereau case ieftine, dar bine construite. E adevarat ca in timp si acestea se degradau si

cartierele altadata frumoase si simple deveneau mahalale sumbre, in care nu era bine sa te afli dupa

caderea noptii. Clasa de mijloc din majoritatea tarilor occidentale, avand banii necesari pentru a cumpara

pamant si a construi, este raspunzatoare pentru aparitia rapida a caselor mari si confortabile, al caror stil

era influentat in buna masura de traditia si obiceiurile locale.

7

Revolutia Industriala a fost inceputul visului oricui de a avea o casa, indiferent de statutul social sau

financiar. Pana la sfarsitul secolului XIX constructia de case devenise o treaba foarte serioada, in care se

respectau reguli precise, creatiile arhitecturale fiind adesea deosebite ca functionalitate si design.

8

(Case de secol XIX)

6. CASA SECOLULUI XX

Casele care s-au rupt radical de stilurile deja consacrate, care au iesit din tipare si au propus ceva nou in

domeniul arhitectural, au fost foarte greu acceptate de marele public. Ca in orice alt domeniu si aici

noutatile erau privite cu scepticism. Schimbarile din epoca in domeniile picturii si sculpturii au urmat

aceasta tendinta, iar in anii 20 ai secolului trecut stilul modern, desi nu intru totul acceptat, era prezent.

Sticla, otel, beton erau noile materiale care ofereau noi optiuni de design, si pana la jumatatea secolului

casa moderna era deja comuna si nu mai ii scandaliza decat pe nostalgici. Dar in paralel cu acesta au

supravietuit si stilurile traditionale.

(Casa din secolul XX in stil classic)

9

(Casa moderna din secolul XX ,Villa Savoye)

Secolul XX este secolul reintegrarii,reinventarii si renasterii;marcheaza inceputul unor solutii ecologice

pentru arhitectura.Locuinta contemporana urmeaza si duce mai departe trasaturile stabilite de arhitecti

modernisti precum Le Corbusier,Ludwig Mies vand der Rohe,Frank Lloyd Wright etc.

(Locuinta contemporana)

Pe baza principiilor:simplitate,adaptabilitate stilistica,arhitectura organic si sinceritatea materialelor

component,scopul arhitectului secolului XX era ca ale sale cladiri trebuie sa bucure oamenii.Este evident

10

ca prezentul il datoram marilor personalitati ale trecutului care au lasat mostenire bazele arhitecturii

moderne.

Interiorul locuintei-istoric si origini

It is unknown of the complete origin of the house and its interior, but it can be traced back to the simplest

form of shelters. Roman architect Vitruvius' theories have claimed the first form of architecture as a frame

of timber branches finished in mud, also known as the primitive hut. Philip Tabor later states the

contribution of 17th century Dutch houses as the foundation of houses today.

"As far as the idea of the home is concerned, the home of the home is the Netherlands. This idea's

crystallization might be dated to the first three-quarters of the 17th century, when the Dutch Netherlands

amassed the unprecedented and unrivaled accumulation of capital, and emptied their purses into domestic

space.

Nu se cunoate complet originea casei i a interiorului ei, dar acesta din urm se poate reconstitui prin

intermediul celor mai simple tipuri de acoperi. Teoriile arhitectului roman Vitruvius au susinut prima

form arhitectural ca fiind un cadru de filiale din lemn terminate n noroi, cunoscut ca o colib

primitiv. Philip Tabor fixeaz mai trziu contribuia secolului XX la casele olandeze drept fundaia

caselor de azi. n ceea ce privete ideea unei case, casa casei este Olanda. Cristalizarea acestei idei

poate fi datat n jurul pimului sfert al secolului al 17-lea.

Communal rooms

In the Middle Ages, the Manor Houses facilitated different activities and events. Furthermore, the houses

accommodated numerous people, including the likes of the family, relatives, employees, servants and

their guests.[7]

Their lifestyles were largely communal, as areas such as the Great Hall enforced the

custom of dining and meetings and the Solar intended for shared sleeping beds.

n Evul Mediu, casele Manor facilitau diferite activiti i evenimente. Mai trziu, n aceste case se

acomodau numeroase personae, incluznd membrii familiei, rudele, angajaii, servitorii i oapseii

lor. Modul lor de via era n ansamblu comun.

Interconnecting rooms

During the 15th and 16th centuries, the Italian Renaissance Palazzo consisted of plentiful rooms of

connectivity. Unlike the qualities and uses of the Manor Houses, most rooms of the palazzo contained no

purpose, yet were given several doors. These doors adjoined rooms in which Robin Evans describes as a

"matrix of discrete but thoroughly interconnected chambers." The layout allowed occupants to freely walk

room to room from one door to another, thus breaking the boundaries of privacy.

11

n sec al 15 -lea i al 16-lea, palatal renascentist italian cuprindea mai multe camere de legtur.

Spre deosebire de calitile i facilitile caselor Manor, majoritatea camerelor palatului nu aveau

un scop, dei le erau date mai multe ui. Odat ajuns nuntru ai nevoie s treci dintr-o camer n

alta, apoi n urmtoarea, ca s traversezi cldirea.

"Once inside it is necessary to pass from on room to the next, then to the next to traverse the building.

Where passages and staircases are used, as inevitably they are, they nearly always connect just one space

to another and never serve as general distributors of movement. Thus, despite the precise architectural

containment offered by the addition of room upon room, the villa was, in terms of occupation, an open

plan, relatively permeable to the numerous members of the household."

Although very public, the open plan however encouraged sociality and connectivity for all inhabitants.

Corridor

An early example of the segregation of rooms and consequent enhancement of privacy may be found in

1597 at the Beaufort House built in Chelsea. It was designed by English architect John Thorpe who wrote

on his plans, "A Long Entry through all". The separation of the passageway from the room developed the

function of the corridor. This new extension was revolutionary at the time, allowing the integration of one

door per room, in which all universally connected to the same corridor. English architect Sir Roger Pratt

states "the common way in the middle through the whole length of the house, [avoids] the offices from

one molesting the other by continual passing through them." Social hierarchies within the 17th century

was highly regarded, as architecture was able epitomize the servants and the upper class. More privacy is

offered to the occupant as Pratt further claims, "the ordinary servants may never publicly appear in

passing to and fro for their occasions there." This social divide between rich and poor favored the physical

integration of the corridor into housing by the 19th century.

Sociologist Witold Rybczynski wrote, "the subdivision of the house into day and night uses, and into

formal and informal areas, had begun."] Rooms were changed from public to private as single entryways

forced notions of entering a room with a specific purpose.

Un exemplu timpuriu de segregare a camerelor i de consolidare a intimitii poate fi gsit la Casa

Beaufost din Chelsea. A fost proiectat de arhitectul englez John Torpe care a scris pe planele sale: O

intrare imens prin toate. Separararea culoarelor de trecere dintre camere a dezvoltat funcia coridorului.

Aceast nou extensie a fost revoluionar pentru acele timpuri, permind integrarea unei singure ui pe

camer, toate conectate la acest corridor. Arh. englez Sir Roger Pratt susine: Accesul comun la

culoarul de mijloc n ntrehul interior al casei mpiedic deranjarea celuilalt prin continua trecere prin

acestea.Ierarhiile sociale din sec al 17-lea au fost privite de sus, de vreme ce argitectura era capabil s

rezume servitorii i clasele de sus.

12