Evaluarea psihosocială a persoanelor delincvente

Referatul de evaluare psihosocială

Referatul de evaluare este un document oficial, confidenţial, preponderant necifric

(narativ) scris de consilierul de probaţiune, la solicitarea judecătorului sau a procurorului,

având rolul de a introduce informaţie socială în decizii juridice.

Referatul de evaluare poate fi solicitat înainte de hotărârea judecătorească sau dupa

aceasta. Ca trăsături generale, acesta trebuie să fie obiectiv, concis, concret, clar iș

coerent. Referatul de evaluare are caracter consultativ i de ș orientare pentru organul

judiciar care îl solicită.

Parchetul sau instanţa de judecată solicită prin adresă scrisă Serviciului de Probaţiune

întocmirea referatului de evaluare. După înregistrarea adresei de solicitare, efulș

Serviciului de Probaţiune, încredinţează întocmirea referatului de evaluare unui consilier

de probaţiune.

Consilierul de probaţiune desemnat să întocmească referatul de evaluare stabile te deș

îndată, dar nu mai târziu de 5 zile de la data primirii solicitării poliţiei/ parchetului/

instanţei de judacată, locul, data si ora primei întrevederi cu persoana pentru care s-a

solicitat referatul de evaluare. Prima întrevedere cu persoana trebuie să aibă loc în termen

de 7 zile de la data primirii solicitarii poliţiei/parchetului/instanţei de judecată.

Consilierul de probaţiune desemnat înaintează poliţiei/parchetului/ instanţei de judecată

în termen de 14 zile de la primirea solicitării.

In cazul în care inculpatul nu cooperează cu consilierul de reintegrare socială iș

supraveghere desemnat să întocmească referatul de evaluare, acesta din urmă are datoria

profesională să elaboreze acest referat cât mai util instanţei în baza informaţiilor

disponibile. Lipsa de cooperare trebuie să fie specificată în referat.

Forma referatului de evaluare

Forma referatului de evaluare este standardizată i trebuie sa cuprindă următoarele părţi:ș

- introducere

- sursele de informaţii utilizate la intocmirea lui

- date privind persoana pentru care a fost solicitat

- factorii care influenţează sau pot influenţa conduita generala a persoanei pentru

care a fost solicitat

- perspectivele de reintegrare în societate

In introducere sunt cuprinse informaţiile referitoare la: identificarea inculpatului, fapta

sau faptele pentru care este trimis în judecată, instanţa de judecată care a solicitat

referatul, numărul dosarului penal, termenul de judecată, numărul i data adresei deș

sesizare din partea instanţei de judecată i numele consilierului de reintegrare socială iș ș

supraveghere.

Sursele de informaţii care sunt utilizate la întocmirea unui referat de evaluare trebuie sa

fie prezentate sintetic avându-se în vedere atât persoanele cu care au avut loc întrevederi,

cât si documentele consultate. Este bine să fie precizat numărul de întrevederi avute i înș

cazul în care există refuz de cooperare sau îndoieli privind acurateţea informaţiilor, se fac

specificaţii în acest sens. In cazul în care inculpatul nu este încadrat în nicio instituţie

colară sau profesională, predomină sursele de informaţii subiective ( familie, vecini),ș

aspect care trebuie evitat, fiind important să existe un echilibru între utilizarea surselor

subiective si celor obiective ( speciali ti, reprezentanţi ai diverselor instituţii).ș

Date privind persoana pentru care a fost solicitat referatul – în acest capitol trebuie să

fie cuprinse informaţii referitoare la mediul familial i social ( realizarea pe scurt aș

prezentării familiei cu referire la membrii semnificativi în contextul de viaţă a persoanei;

venituri, având în vedere atât venitul oficial cât i cel neoficial; dotarea gospodăriei;ș

confortul locuinţei;conditiile în care au crescut i au trăit, precum i modul în care părinţiiș ș

î i indeplinesc obligaţiile ce le revin; nivelul consumului cultural, considerând că reflectăș

stilul de viaţa i calitatea ei; acces la informaţie i educaţie; climatul în familie; reţeaș ș

socială de care dispune clientul; identificarea unei eventuale presiuni sociale cu privire la

săvâr irea de infracţiuni; modalitaţi obi nuite de recreere; tipuri de persoane implicate,ș ș

activitaţi si spaţii de desfa urare;modele comportamentale existente in grupul său deș

prieteni; atitudinea familei faţă de modalităţile de legături între aceste aspecte iș

dezvoltarea comportamentului infracţional.

Atunci când consideră necesar, consilierul de probaţiune poate include în referatul de

evaluare date privind starea fizica i mintală, precum i dezvoltarea intelectuală si moralăș ș

a inculpatului, furnizate de speciali ti desemnaţi în acest scop.ș

In cazul inculpaţilor minori, informaţiile legate de evoluţia lor pe parcursul ciclului colarș

primar sau gimnazial sunt importante. Acest capitol trebuie să cuprindă informaţii legate

de trecutul infracţional al persoanei. Capitolul trebuie să cuprindă informaţii legate de

comportamentul persoanei înaintea săvâr irii faptei i ajută instanţa să înţeleagă factoriiș ș

care au favorizat comportamentul infracţional. De exemplu consumul de substanţe toxice

reprezintă o informaţie relevantă în contextul de viaţă al persoanei, mai ales dacă poate fi

relaţionată cu săvâr irea infracţiunii. Este importantă precizarea contextului săvâr iriiș ș

faptei, a motivaţiei, dacă a fost sau nu premeditată, modalitatea de acţionare iș

consecinţele care au putut urma. A adar este importantă identificarea motivaţiei pentruș

schimbare pentru a vedea dacă într-adevăr există o evoluţie comportamentală pro-socială.

Factorii care influenţează sau pot influenţa conduita generală a persoanei pentru care a

fost solicitat referatul – se referă atât la factorii de natură să inhibe dezvoltarea

comportamentului infracţional, cât i la factorii de natură să accentueze dezvoltareaș

acestuia.

Un aspect relevant al acestei etape îl reprezintă estimarea riscului de recidivă. In practica

penală, estimarea riscului de recidivă are o importanţă deosebită în următoarele situaţii:

- în elaborarea sentinţei ( pentru adoptarea celei mai potrivite decizii cu privire la

gradul de restricţionare a libertăţii)

- în penitenciar ( pentru clasificarea i categorizarea deţinuţilor i pentru deciziileș ș

comisiilor de propuneri pentru liberare condiţionată)

- în probaţiune (pentru stabilirea condiţiilor de supervizare în comunitate, pentru

stabilirea duratei i intensităţii programelor de reabilitare, pentru estimareaș

performanţelor de reabilitare- ca diferenţă între riscul de recidivă estimat iș

nivelul real al recidivei, pentru deciziile de încheiere a supravegherii în

comunitate)

Etapele procesului de evaluare a riscului de recidivă(Moore,1996) sunt:

- definirea comportamentului a cărei producere va fi estimată. Analiza se face

asupra comportamentelor periculoase, nu asupra persoanelor periculoase. Fiecare

comportament poate fi estimat in funcţie de factorii săi de risc.

- Cel care realizează analiza riscului de recidivă trebuie să fie con tient deș

posibilele surse de eroare(pot fi provocate de client-inabilitatea de a relaţiona, de

cel care face analiza-nu î i suspendă valorile proprii, de context- politica agenţiei)ș

- Fiecare comportament estimat trebuie analizat în context. Comportamentul uman

se formează ca urmare a interacţiunii omului cu mediul- cerinţe, exigenţe, factori

stresanţi etc.

- Identificarea situaţiilor în care este nevoie de expertiza unui specialist-

psiholog/psihiatru

- Identificarea factorilor care pot influenţa pozitiv sau negativ producerea

comportamnetului estimat

- Realizarea unui plan de prevenire a comportamnetului indezirabil.

Definirea comportamnetului implică i precizări legate de: influenţele predispozante,ș

alegerea victimei, factori dezinhibitori, factori precipitatori, recompensele

comportamnetului, etc.

Comportamnetul trecut este un bun predictor al celui viitor, astfel estimarea trebuie să

ţină seama de:

- cât de des s-a produs acel comportamnet în trecut?

- Cât de regulat s-a produs acel comportament în trecut?

- În ce circumstanţe? Ce tip de circumstanţe?

- Cum sa fost comportamnetul afectat de activităţile de reabilitare sau de

sancţiunile anterioare?

- Care este rata actuală de recidivă a infractorilor din această categorie?

De asemenea în analiza comportametului trecut trebuie să ţinem seama de:

- factorii precipitatori( interni- gănduri, emoţii, externi- grupul de prieteni)

- factori care pot consolida acest comportament (recompense)

- factori care pot să descurajeze acest comportament

- anumite discontinuităţi cognitive

- anumite trăsături de personalitate

- consum de alcool sau droguri

- atitudinea faţă de victimă sau infracţiune

Factorii de mediu care pot influenţa comportamentul viitor pot fi:

- factoti sociali sau emoţionali

- subcultura din care individul face parte

- situaţii riscante

O altă componentă a riscului este i cea care vizează potenţialele victime:ș

- care sunt carcteristicile victimelor?

- ce tipuri de relaţii au existat între victimă i infractor?ș

- care este tipul de victimă pe care individul il preferă?

- în ce situaţii cineva poate deveni victima celui analizat?

- care au fost reacţiile victimei?

Răspunsurile la toate aceste întrebari pot oferi o garanţie a unei analize a riscului de

recidivă. Astfel putem elabora un plan de reducere a riscului de recidivă.

Perspectivele de reintegrare în societate – In această etapă vor fi evidenţiaţi factorii

favorizanţi, dar i inhibatori ai comportamentului infracţional, care au relevanţă asupraș

evoluţiei comportamentului persoanei în timp. Ace ti factori pot fi abordaţi prin raportareș

la:

- resursele interne ale persoanei (motivaţie, voinţă, atitudine, abilităţi, aspecte

predelincvenţiale- abandon, fugă de acasă, abuz asupra colegilor)

- resurse externe ( felul în care este susţinut de familie, felul în care ar putea fi

valorificate resursele comunitare în vederea satisfacerii nevoilor inculpatului)

Este important ca la acest capitol să se evidenţieze i felul comunităţii din care provineș

persoana evaluată, dacă există sau nu resurse în această comunitate.

Perspectivele de reintegrare în societate sunt estimate dupa analiza tuturor datelor

cuprinse în referatul de evaluare i sunt prezentate pe scurt, obiectiv si motivate. Nu seș

fac propuneri sau recomandări instanţei de judecată privind soluţia ce urmează sa fie dată

în cauză. Perspectivele de reintegrare se prezinta motivate intr-o forma narativă, în

funcţie de informaţiile menţionate în capitolele precedente, fără cunatificarea pe grade:

mici, medii sau crescute. Acest capitol trebuie sa surprinda informaţii ce ţin de evolutia în

plan comportamental.

Referatul de evaluare are un scop precis i poate fi sugestiv pentru instanţă. Pentruș

succesul acestuia se impune o alegere atenta a cuvintelor i a conceptelor i o anumităș ș

aranjare a informaţiilor. Referatul de evaluare este instrumental care il ajută pe judecător

să ia legatura cu lumea concretă a inculpatului

Metode i tehnici utilizate pentru completarea referatului de evaluareș

I. Analiza documentelor

Analiza documentelor este o metodă extrem de utilă în procesul de investigaţie psiho-

socială pentru că prezintă faptele de viaţă în termeni semnificativi pentru cei care le-au

trăit. Documentele personale pot constitui o funcţie de control o funcţie de control pentru

informaţiile dobândite prin alte metode.

II. Observaţia

Observaţia ne ajută să înţelegem poziţia de complementaritate a acesteia faţă de fiecare

dintre metodele utilizate pentru a completa referatul de evaluare i să o subînţelegem înș

cadrul surselor de informaţii.

Observaţia directă cuprinde trei componente inseparabile:

- o formă de interacţiune socială cu mediul studiat, pentru ca observatorul să fie

prezent în mijlocul evenimentelor;

- activităţi de observaţie

- întregistrarea datelor observate, adică, în principal, luarea de notiţe

Dacă ţinem cont de faptul că observaţia directă nu se limitează numai la date vizibile iș

acte i nu este surda la cuvintele emise de indivizi pe parcursul acţiunii lor socialeș

(Peretz, 2002, p.41) descoperim că avem la îndemână mijloace pentru a răspunde cerinţei

prevăzute din H.G 1239/2000, de a indica, în capitolul surse de informaţii al referatului

de evaluare, refuzul de cooperare sau eventualele îndoieli privind acurateţea informaţiilor

prezentate motivat.

III. Interviul

Interviul presupune încercarea de a obţine informaţii de la alte persoane prin întrebări iș

răspunsuri în cadrul unei convorbiri i reprezintă o metodă de bază în întocmireaș

referatului de evaluare. Pentru întocmirea referatului de evaluare forma obi nuită aș

interviului este cea faţă în faţă, semistructurat i individual. Consilierul de probaţiune vaș

utiliza în activitatea sa ca instrument de lucru un ghid de interviu care, pornind de la

câteva teme mai generale, poate să cuprindă o lungă listă de subiecte si întrebări

specifice.

Cele 6 etape ale cercetării prin interviuri:

- tematizare (formulează obiectivul investigaţiei i descrie conceptul temeideș

investigat înaintea începerii interviului)

- planificare (este realizată în funcţie de cunostinţele dorite i de implicaţiile eticeș

ale studiului)

- intervievarea ( are o abordare reflexivă a informaţiilor căutate i a relaţiilorș

interpersonale din situaţia de interviu)

- transcrierea (transcrierea unui discurs oral într-un text scris)

- analiza (decide ce metodă de analiză este cea mai importantă pentru interviuri)

- verificarea ( apreciază generalizarea, încrederea i validitatea rezultatelorș

interviurilor.

Această etapizare poate fi utilă i în întocmirea referatului de evaluare întrucât ghideazăș

munca consilierului de probaţiune asigurându-i mai mult profesionalism.

Arta intervievării – se referă la tipurile de întrebări folosite de intervievator pentru a

obţine răspuns de la intervievat si strategia de interviu folosită pentru a ţine discuţia pe

linia dorită.

Câteva tipuri de întrebări care trebuie evitate:

- întrebările închise

- întrebari cu răspuns inclus/ sugerat

- întrebări indiscrete

- întrebări discriminatoare

- prea multe întrebări

Intrebarile trebuie sa fie bine structurate, cu o tentă pozitivă pentru a asigura o folosire

eficientă a timpului intervievatorului si intervievatului. Acestea trebuie sa fie:

- specificative si clare

- trebuie să încurajeze persoana să se exprime liber i deschisș

- trebuie să fie construite pozitiv

Tehnici de ascultare

Pentru un intervievator, a asculta, este la fel de important ca i a întreba sau a vorbi.ș

Câteva măsuri pozitive pentru a îmbunătăţi capacitatea de ascultare a intervievatorului

sunt:

- pregătirea minuţioasă

- întrebări structurate

- luarea de notiţe

- luarea unor pauze între interviuri

- menţinerea contactului vizual

Reflectarea – este o tehnică prin care intervievatorul repetă comentariile sau afirmaţiile

intervievatului reformulându-le sub formă de întrebare. Este o metodă importantă de a

ajuta intervievatorul să înţeleagă ce spune printr-o interpretare a cuvintelor spuse, fară

prejudecăţi sau orientare a persoanei

Rezumarea – ne da posibilitatea de a verifica dacă am înţeles bine afirmaţiile

intervievatului. Rezumarea este eficientă pentru:

- stabilirea lucrurilor deja discutate în interviu

- obţinerea confirmării unor interpretări

- clarificarea faptelor

- încheierea unui subiect i trecerea la o altă temăș

Comportamentul verbal si nonverbal

Comportamentul nonverbal este identificat că ar avea un efect benefic asupra interviului,

acţionând ca suport social sau demonstrând că intervievatorul ascultă ceea ce spune. Ex.:

gesturi,expresii faciale, poziţii ale corpului, mi cări oculare).ș

Interviul prin telefon

Consilierul de probaţiune alege să realizeze interviul prin telefon din raţiuni legate de

rapiditate, cost, fiabilitate, aria de acţiune fiind mult mai extinsă în acest caz. Această

tehnică are i unele neajunsuri i nu se recomandă in cazul în care interviul este maiș ș

complex, ci este potrivită atunci când avem nevoie de informaţii concrete despre un

anumit subiect (ex.:conduita scolară a unui minor prezentată de dirigintele său sau de

unul dintre profesori).

Interviul cu minori

Consilierul de probaţiune trebuie să stabilească o relaţie de încredere cu minorul în

momentul întrevederii. Este important să i se explice minorului întreg contextul

întrevederii întrucât minorii ajung, în urma convocării în Serviciul de Probaţiune în

vederea realizării interviului necesar întocmirii referatului de evaluare cu o amplă

varietate de a teptări, temeri, speranţe i îngrijorări.ș ș

IV. Intrevederea

Întrevederea este tehnica principală

- în realizarea „ programelor de intervenţie” socială, aflându-se în inima acţiunilor

umane i a activităţii serviciilor sociale;ș

- este „un procedeu de investigaţie verbală, pentru a culege informaţiile vizând

obiectivul stabilit”;

- este o conversaţie care, sub această formă, posedă caracteristici ale „schimbărilor

informaţionale” i o natură asimetrică, întrucât cercetătorul pune întrebări, iarș

subiectul răspunde

Evaluarea referatului de evaluare: Aspecte calitative i cantitativeș

Evaluarea conform Dicţionarului de psihologie, include judecăţi de valoare privind

fenomenele descrise prin măsurători, comparaţii, raportări (Newman- 1968).

Evaluarea unei cercetări calitative trebuie să aibă în vedere trei aspecte:

- coerenţa

- consensul

- utilitatea instrumentală

Momentul evaluării referatului de evaluare este o fază importantă a procesului de

realizare a acestuia întrucât este implicat în asigurarea satisfacţiei profesionale a

consilierului de probaţiune prin feed-back-ului pe care îl prime te. ș

Evaluarea referatului de evaluare poate sa ia două forme: internă (atunci când aceasta

are loc în cadrul serviciului prin procesul de intervizare si supervizare) sau externă

(atunci când evaluarea se realizează de către beneficiarii referatului de evaluare:

parchetul sau instanţa de judecată). Aceasata din urmă se realizează periodic prin

aplicarea unor chestionare adresate cu acest scop.

Continuitatea referat- supraveghere

Întocmirea referatului de evaluare ocupă un loc important în activitatea consilierului

de probaţiune, însă aceasta reprezintă doar un punct de pornire, pentru ca în final

consilierul de probaţiune să î i îndeplinească obiectivul de a media relaţia dintre ceiș

doi „actori sociali”: persoana condamnată penal si comunitatea.

Pentru sporirea anselor de reinserţie socială a persoanelor aflate în supraveghere seș

urmăresc:

- reintegrarea socială a persoanelor care au săvâr it fapte prevăzute de legea penalaș

- atragerea si implicarea activă a comunităţii în procesul de reintegrare socială a

persoanelor care fac obiectul activitătii de probaţiune

- asigurarea unui echilibru între nevoile siguranţei sociale a comunităţii si nevoile

specifice ale înfractorului

- evaluarea impactului măsurilor economico-sociale asupra fenomenului de

criminalitate

Comunitatea va deveni astfel tot mai constientă atât de drepturile, cât si de obligaţiile sale

întrucât e ecul persoanei care a comis o infracţiune reprezintă în acela i timp i propriulș ș ș

e ec.ș