Mijloace speciale şi adjuvante de îndepărtare a plăcii bacteriene si Individualizarea tehnicilor de periaj

Lupta împotriva plăciiÎn cadrul explicaţiilor complementare pacientului trebuie să i se prezinte soluţiile pentru eliminarea plăcii, respectiv:Mijloacele chimice- antibioticele,- enzimele,- antibacterienele.1. AntibioticeleAntibioticele sunt foarte active dar nu pot fi folosite timp îndelungat datorită efectelor lor secundare: apariţia de tulpini antibio-rezistente; dezvoltarea candidei albicans, ciupercile fiind puţin sensibile la antibiotice; prezenţa alergiilor, a diareilor, a ameţelilor.2. EnzimeleS-a încercat folosirea lor împotriva dextranului care participă la adeziunea plăcii. Concluziile la care s-a ajuns sunt următoarele:- există puţine molecule specifice plăcii;- contactul enzimă-placă nu este satisfăcător;- flora plăcii este prea variată;- bacteriile enzimo-rezistente se înmulţesc.3. AntibacterieneleSe folosesc produşi, pe primul loc situându-se clorhexidina. Nu trebuie însă uitat că şi clorhexidina are unele inconveniente:- cazuri de intoleranţă (rare);- colorarea dinţilor şi a limbii în brun închis după câteva luni de utilizare.Mijloacele mecaniceMijloacele chimice nu pot fi folosite în permanenţă, motiv pentru care s-a recurs la cele mecanice. În legătură cu mijloacele mecanice acestea sunt intr-o stransa legatura cu individualizarea tehnicilor de periaj. DentifriceleFolosirea lor este recomandată îndeosebi după eliminarea plăcii bacteriene. Rolul lor este complex:- săpunurile conţinute împiedică aderarea plăcii prin modificarea tensiunii superficiale: datorită lor bacteriile nu mai pot adera la suprafaţa dintelui timp de câteva ore;- vehicul pentru fluor;- antisepticele conţinute participă la eficacitatea antimicrobiană;- parfumează halena prin aromele încorporate;- provoacă o senzaţie de confort.