Izolat, nucul comun este un pom viguros care poate

atinge 35 m în înălțime și 2m în diametrul trunchiului.

Mai suplu în cultură, acesta ia forme speciale care-i

permit o fructificare

maxima, cu randa-

mente de 3-8 t/ha și

un conținut de 40-

7 0 % m i e z . D i n

endocarp (coajă) se

prepară cărbune

activat și linoleum, iar din mezocarp (coaja verde) –

substanțe tanoide folosite la prelucrarea pielor.

Lemnul nucului se folosește la fabricarea mobilei de

lux și echiparea automobilelor scumpe, la fabricarea

instrumentelor muzicale si a parchetelor. Din frunze se

prepară vopsele, se extrag substan țe

medicamentoase si coloranți. Uleiul de miez de nucă

este foarte solicitat pe piața alimentară,

farmaceutică și cosmetică.

Nucul mai este o specie cu o mare plasticitate

ecologică, puțin pretențioasă față de sol, cu sistem

radicular foarte puternic. Poate fi cultivat pe coaste

sau pe terenuri fugitive.

Înființarea Plantațiilor

Pomii altoiți se plantează primăvara devreme după

schemele: 10x8m (125 puieți/ha), 10x12m (85),

12x14m (60), sau mai puțin. Nucul coumun poate fi

cultivat pe doar 7% din suprafața terestră, de unde

rezultă un deficit sensibil de produse nucifere.

În RM există mai multe soiuri autohtone destul de

apreciate, dintre care Kogălniceanu, Cazacu,

Chișinău(pol), Bomba, Bulgăresc, Desert, Obișnuit,

Speian, Schinoasa, Seliște ș.a. dintre care unele cu un

raport al miezului de 50-58% din masa fructului uscat.

CHIȘINĂU

Creștere moderată, intră în

vegetație cu 10-12 zile mai

târziu față de celelalte soiuri

cultivate, motiv pentru care e

deseori plantat în calitate de

polenizator. Masa unui fruct e

de 10g, coajă subțire, netedă.

Miez alb. Soi rezizstent la ger și înghețuri târzii.

Maturare tardivă a fructelor.

Alunul turcesc sau Funducul (genul Corylus, specia

Avellana) face parte din același gen și aceiași specie

cu alunul obișnuit. Funducul este un arbust relativ

pitic, cu inaltimea de circa 3-5 m, cultivat în regiunea

Abhazia din Turcia, la o altitudine care nu depășeste

750-800 m.

Alunul se plantează de regulă după schema

5X4m, fiind asociat cu 1-2 polenizatori. Se plantează

in terenuri cu textură

ușoară. Epoca optimă de

plantare este toamna,

înainte de inghețuri.

Alunele sunt culese

atunci când coaja acestor

fructe capată o colorație

caracteristică și învelișul lor

(caliciul) devine brun. În timpul recoltării, alunele se

culeg cu învelișul verde și se așează în grămezi pe

platforme curate din beton, expuse la soare, unde se

produce mai întâi o încingere și apoi o fermentare a

acestor fructe. Pe parcurs, substanțele tanante și

produsele lor de descompunere trec din înveliș in

coajă și din această cauza miezul capătă gust, iar

coaja alunei - culoare. Mai departe, alunele sunt

scoase din învelișul lor și uscate la soare până la un

conținut în umeditate de 5-6%.

COGÂLNICEANU

Soi cu o creștere moderată,

coroană sferică. Nuca e de

mărime medie - 12g, coaja

foarte subțire, netedă. Miezul

alb, fructificare laterală,

maturizarea la sf.august -

inc.septembrie.

CAZACU

Creștere viguroasă, coroană

piramidală. Nucă de mărime

medie - 10g, coajă subțire,

miezul se extrage ușor. Soi de

perspectivă : rezistent la ger,

longeviv, productivitate

înaltă.

CORJEUȚI

Pom cu creștere moderată.

Masa fructului e de 10g, coajă

s u b ț i r e , u ș o r

brăzdată. Miez alb.

Soi rezistent la ger,

destul de productiv.

În condiții agroclimatice

favorabile fructifică lateral (7-15 nuci/lăstar).

Pecanul specie de pomi cu frunza căzătoare, face parte din

familia nuciferelor, atinge înălţimea de 30 – 50 ( 65 ) m cu

diametrul trunchiului de până la 3,0 m. Este originar din

America de Nord, unde creşte spontan în pădurile de foioase

în valea fluviului Missisipi de la statele Indiana, Illionis, şi Aiova,

până la Alabama, Missipi, Luisiana, estul Texasului şi nordul

Mexicului. Miezul de nuci de pecan este un produs

concentrat, bogat în lipide ( 65 – 75 % ), proteine ( 12 – 15 % ),

carbohidraţi ( 8 – 12 % ), fibre, K, Ca, P, Fe, Zn, vitaminele

A,C,E,B1, B3, B6 etc. Se utilizează în stare proaspătă cât şi

prelucrat în diferite produse de patiserie, cofetărie etc. Uleiul

de pecan conţine acizi graşi mono- şi polinesaturaţi, respectiv,

oleic (73%) şi linoleic (17%) care, la consumul acestuia îi

conferă un efect preventiv vizavi de maladii cardiovasculare.

La noi în ţară practic nu este cunoscut şi nici plantat în

timpurile nu de demult se întâlnea în plantaţiile silvice la

Hârboveţ şi Ciobruciu, Gospodăria silvică de Stat Bender.

La Grădina Botanică a AŞM ( terenul vechi ) a fost adus şi

plantat în 1951 de către dl Ion Comanici.

PEPINIERA POMICOLĂ VOINEȘTI

www.horticultura.over-blog.com

indispensabile menținerii

securității alimentare a

consumatorilor; lemn

foarte prețios exploatabil

la defrișarea livezii - toate

acestea sunt avantaje

i n c o n t e s t a b i l e a l e

speciilor nucicole. Pentru

Republica Moldova, din

această categorie fac

parte nucul comun,

migdalul, alunul, caștanul

comestibil, fisticul și

pecanul.

Speciilor pomicole le revine o pondere

deosebit de importantă din complexul agro-

alimentar al țării noastre. Cultivate în plantații

industriale, acestea permit obținerea unui

produs cu valoare alimentară înaltă și

eficiență economică greu de egalat într-un

stat preponderent agrar. Dintr-o perspectivă

comercială și concurențială, având în

vedere ultimele evoluții atât pe piața

internă, cât și externă, un interes sporit îl

prezintă culturile nucifere.

Prețuri mai puțin fluctuante, transport și

distribuție a fructelor mult mai ușoară și

sigură datorită cojii lemnoase tari , conținut

alimentar foarte bogat în nutrienți și

vitamine , cu deosebite calități terapeutice

Arbore fructifer cu o înălţime de 5- 6 ( 8) m,

migdalul are 25 de specii, originare din zonele

euroasiatice. Este răspândit în Siria, Iran şi Asia. În

Persia şi China este cultivat de peste 35 de secole.

În fitoterapie şi industria

farmaceutică interesează

două varietăţi ale speciei

Amigdalus communis –

migdalul comun și migdalul

amar.

Această specie pomicolă

se numără printre cele mai

vechi culturi. Arealul de

răspândire coincide cu al

viţei de vie, cu toate că

mulţi specialişti consideră că

poate fi plantat în locurile

unde se cultivă piersicul şi

caisul. Migdalul are cerințe

reduse față de apă, crește pe terenuri pietroase, cu

un conținut înalt de calciu. Fructele pot fi recoltate

mecanizat și se transportă foarte ușor. Soiurile

omologate la noi pot da recolte între 1,5-2,5 t/ha, cu

un conținut al miezului până la 55%.

Se recomandă a fi plantat în special în centrul și sudul

Moldovei. Se plantează toamna, cu o densitate de

6X5m, combinat cu încă 1-2 soiuri pentru a asigura

polenizarea. Forma cea mai adaptată de con-

ducere a pomului este vasul ameriorat, cu un unghi al

șarpantelor de 40-45º.

Soiuri de bază sunt Perveneţul lui Hramov şi Victoria.

Nu demult existau regiuni întregi ( în Franţa – după

Maurice Messegue ) în care ţăranii trăiau luni de-a

rândul mâncând aproape numai castane: le culegeau

toamna şi le coceau în spuză. Erau foarte gustoase şi

hrănitoare! Azi, din păcate, dăm uitării din ce în ce mai

multe alimente naturale. Ar fi un lucru de mare folos

dacă nucicultorii ţării noastre ar contribui la creşterea şi

exploatarea acestei plante hrănitoare.

Castanul este un

arbore cu înălţimea de

35 – 40 m şi diametrul

trunchiului de 1,5 – 2

metri. Înfloreşte după

înverzirea frunzelor.

Durata vieţii este de

500 – 1000 ( uneori

ajunge şi la 3000) de ani. Fructifică de la 5 – 10 ani în

plantaţiile forestiere. Fructele sunt folosite în alimentare

atât în stare proaspătă cât şi după prelucrare ( roada

plantaţiei de 70 de ani în mijlociu constituie 1 – 3 tone

la 1 ha ).Compoziţia castanelor decojite este foarte

apropiată de cea a bobului de grâu. Conţin aceiași

cantitate de vitamina C ca lămâia la unități de masă

egale.

RECOMANDĂRI NUCICULTORILOR

Exploatații agricole cu un înalt randament economic,

plantațiile fructifere și în special cele nucifere (datorită mai

multor părți ale pomului utilizabile, prețurilor înalte și stabile a

fructelor + capacitatea lor de transport si stocare înaltă ),

reprezintă actualmente una dintre cele mai sigure investiții în

sectorul agrar. Argumentul în favoarea acestor culturi este

indiscutabil, în consecință.

A. Procurați material săditor doar de la producători autorizați,

care vă pot furniza toate actele necesare pentru a constitui

dosarul în baza caruia livada d-stră va putea fi subvenționată

de stat.

B. Respectați cu strictețe toate recomandările și sfaturile cu

referință la tehnologia plantării, întreținerii si recoltării oferite de

pepinierist sau alți tehnicieni care vă vor ghida pe parcurs. O

simplă eroare sau ignorare a acestor valoroase indicații poate

avea consecințe pe termen lung.

C. Proiectarea livezii este un factor de bază pentru evoluția

plantației. Adresați-vă la un proiectant acreditat și aveți grijă

să obțineți toate actele legale indispensabile pentru același

dosar de subvenționare. Asigurați-vă ca părerea

proiectantului vizavi de terenul unde inteționați să fondați

livada este favorabilă.

Fisticul (Pistacia varga) este un arbore cu flori mici, de

culoare verde si fructe continand samburi comestibili de

coloare verde, cu gust placut si uleios.

Fructul fisticului este un sambure cu o samanta si doua

invelisuri: cel exterior este membranos si se desface usor, iar

cel interior se sparge greu, este dur si se deschide de obicei

la coacerea fructului. El este cules la inceputul lunii august.

Greutatea medie a fructului este de 0,4-1,0 g, si in functie de

marimea nucii se obtine un randament in miez de 34-52%.

Miezul de fistic contine pana la 20% substante azotoase si

circa 62% grasimi. Fructele proaspat culese au miezul alb si

acoperit cu o pielita de culoare verde.

Republica Moldova, rn. Hâncești, com. Voinescu

macolaus@hotmail.fr, tel: (+373)69 763 545; (+373)269 45 249 ;