SISTEMUL CONTABIL JAPONEZ

Era industrializării a debutat în Japonia în 1868, odată cu

restaurarea dinastiei Meiji. În perioada 1890-1899 a apărut primul cod

comercial de inspiraţie franco-germană, orientat către protejarea intereselor

creditorilor şi statului, ca principal colector de impozite şi taxe. Până la cel de-

al doilea război mondial economia japoneză a fost controlată de banca numita

Zaibatsu

După al doilea război mondial Japonia a devenit una dintre

marile puteri economice ale lumii. Bursa de la Tokio se înscrie printre cele

mai importante burse ale lumii, volumul tranzacţiilor în anul 1994 depăşind

de trei ori pe cel al bursei londoneze

Timp de peste 30 de ani, Japonia a fost a doua economie a lumii,

dar din anul 2010 a fost depasita de China, o tara cu o populatie de zece ori

mai mare.

Indicatorii macro-economici ai Japoniei

Repere în dezvoltarea si evoluţia contabilităţii Japoniei

1890 – a fost adoptat Codul Comercial al Japoniei

1948 – a fost adoptată o lege privind bursa si valorile mobiliare -

(“Securities and Exchange Law”);

– a aparut Legea Contabililor Publici Autorizati (“Certified

Public Accountants Law”)

1949 – au fost eliberate Standardele de Contabilitate Financiara pentru

Întreprinderi (“Financial Accounting Standards for Business

Enterprises”)

– a fost stabilită ca asociaţie auto-disciplinară Institutul Japonez

al Expertilor Contabili – “The Japanese Institute of

Certified Public Accountants” (JICPA)

1950 – s-au stabilit regulamente privitoare la terminologia, formele si

metodele de elaborare a situatiilor financiare, standarde de audit

1960 – s-a inceput editarea primei publicatii profesioniste de

contabilitate a JICPA (Japanese Institute of Certified Public

Accountants)

1963 – au devenit subiect de audit situatiile financiare ale companiilor ale

caror actiuni au fost tranzactionate over-the-counter (in alte

conditii decat pe bursa)

1965 – au fost luate masuri pentru prevenirea situatiilor financiare

frauduloase

1967 – s-a infiintat prima corporatie de audit, in conformitate cu Legea

Contabililor Publici Autorizati

1971 – au fost emise standarde de contabilitate pentru scoli private

2003 – a fost modificata Legea Contabililor Publici Autorizati

Japonia are un sistem triunghiular de reglementare a

contabilităţii şi raportării financiare. Cele trei legi de bază sunt Codul

comercial, Legea bursei şi Legea fiscală, pe lângă care se mai aplică o serie de

reglementări auxiliare.

Raportul de influenţă între cele trei reglementări menţionate

tinde să se schimbe de la an la an în favoarea FSA şi în defavoarea

Ministerului de justiţie, lucru care reorientează abordarea contabilităţii de la

o perspectivă legalistă la una economică.

Organisme de normalizare în Japonia

În Japonia funcţionează mai multe societăţi academice de

contabilitate:

1. JAA, 1937, Asociaţia Japoneză de Contabilitate;

2. JCAA, 1975, Asociaţia Japoneză de Contabilitate a Costurilor;

3. Japan Audity Association, 1978, Asociaţia Japoneză de Audit;

4. Japan Accounting History Association, 1982, Asociaţia Japoneză de

Istorie a Contabilităţii;

5. Japan Association of Business Analists, Asociaţia Japoneză a

Analiştilor din Afaceri;

6. Japanese Association for International Accounting Studies. 1984,

Asociaţia Japoneză pentru Studii Internaţionale de Contabilitate;

7. Japanese Bookkeeping Association, 1985, Asociaţia Contabilităţii

Japoneze;

8. The Japan Society for Social Science of Accounting, 1986, Societatea

Japoneză pentru Contabilitate Socială;

9. Japan Corporate Social Accounting and Reporting Association, 1988,

Asociaţia Japoneză de Contabilitate Socială şi Raportare;

10. Association of Accounting în Mathematics, 1988, Asociaţia Contabililor în

Matematici;

11. Association of International Studies for Public Sector Accounting,

Asociaţia pentru Studii Internaţionale pentru Sectorul Contabil Public;

12. Japan Tax Accounting Association, Asociaţia Japoneză de Contabilitate a

Impozitelor.

Corpul de consiliere a Agenţiei pentru servicii financiare - Business

Accounting Council – BAC - este organismul japonez de normalizare a

contabilităţii. El este apropiat, prin analogie, de Consiliul Naţional al

Contabilităţii (CNC) din Franţa, deoarece cei mai mulţi din membrii săi sunt

personalităţi neguvernamentale.

Ca răspuns al diferitelor cereri ale Ministerului de Finanţe, BAC

pregăteşte standardele contabile, recunoscute sub numele de „Business

Accounting Principles". Toate companiile japoneze care cad sub incidenţa

Legii bursiere trebuie să respecte aceste standarde.

Pe 26 iulie 2001, prin efortul conjugat al zece instituţii leader în

sectorul privat al economiei, inclusiv JICPA, s-a înfiinţat Fundaţia pentru

standarde de contabilitate (FASF – Financial Accounting Standards

Foundation).

ASBJ (Accounting Standard Board în Japan) a fost organizat sub

auspiciile FASF ca o entitate privată independentă menită să pună bazele

unor standarde în domeniul contabilităţii şi să elaboreze ghiduri pentru

aplicare acestora.

Profesia contabilă în Japonia

Profesia contabilă japoneză a exercitat o influenţă relativ scăzută

asupra modului de raportare financiară, prin comparaţie cu administraţia

japoneză sau cu profesia ţărilor anglo-saxone. „Institutului japonez al

experţilor contabili" (the Japanese Institute of Certified Public Accountants:

JICPA) a fost constituit în 1949 ca asociaţie independentă, iar în 1966 a fost

aprobat prin lege (Certified Public Accountants Law) şi numără peste 21.400

membri (15.500 seniori, 5.750 juniori şi 156 firme de audit).

Organismul profesiei (JICPA) emite recomandări pe probleme

contabile, care tind, însă, să se limiteze la chestiuni mărunte. Aspectele

semnificative sunt acoperite de principiile contabile emise de BAC.

Având ca principal obiectiv supravegherea profesiei contabile în

ansamblu şi menţinerea unui înalt nivel de etică şi profesionalism, JICPA este

implicată în diverse alte activităţi, precum:

Controlul calităţii misiunilor de audit luate de membri ai corpului de

experţi, inclusiv verificarea calităţii activităţilor desfăşurate de firme;

Asigurarea educaţiei profesionale continue, inclusiv organizarea

cursurilor pentru experţii juniori;

Participarea activă alături de Business Accounting Council la

elaborarea de standarde de contabilitate şi audit,

Cooperarea cu alte organisme profesionale;

Participarea activă la organizaţii internaţionale. JICPA este membru

fondator al IFAC (International Financial Accounting Committee),

IASB (International Accounting Standards Board) şi CAPA

(Confederation of Asian and Pacific Accountants), şi unul dintre cei mai

importanţi membri ai IAASB (International Auditing and Assurance

Standards Board).

Pe lângă acest organism al profesiei contabile în Japonia mai

funcţionează şi o Federaţie a consilierilor fiscali, care reuneşte reprezentanţii

unei alte profesii. Serviciile prestate ţin de consultanţă financiar-fiscală sau de

afaceri, evidenţă contabilă, întocmirea de situaţii financiare, sau consultanţă

în domenii fiscale specifice (cum ar fi impozitarea moştenirilor).

După 1996, profesia contabilă poate fi exercitată de societăţi de

audit (Kansa Hajin) cuprinzând minimum cinci asociaţi, toţi experţi contabili.

Asociaţii sunt în mod nedefinit şi solidari responsabili. Foarte puţini titulari ai

diplomei lucrează în afara profesiei.

Cadrul contabil general

Principiile contabile general admise în Japonia (Japanese GAAP)

cuprind Principiile contabile emise de BAC (Business Accounting Council),

Standardele de contabilitate publicate de ASBJ (Accounting Standard Board în

Japan) şi Ghidurile practice întocmite de JICPA, organismul profesional al

acestei ţări.

Principiile contabile reprezintă un set de reguli ce cuprinde un

număr de şapte principii generale, care acoperă fiecare aspect al contabilităţii

şi raportării în domeniu:

valoarea justă;

ţinerea registrelor;

distincţia dintre capital şi profit;

imaginea fidelă;

permanenţa sau continuarea aplicării metodelor;

consistenţa;

conservatorismul.

Principiul materialităţii apare în Notele suplimentare la

Principiile generale pentru întreprinderi şi nu este inclus în setul de bază.

Oricum, el este la fel de important ca şi celelalte şapte principii generale.

Principiul valorii juste este cel mai important dintre principiile

generale pentru întreprinderi. Conform acestuia, o întreprindere trebuie să

asigure imaginea fidelă a condiţiilor sale financiare şi a rezultatelor

operaţiunilor în care este implicată.

Principiul ţinerii registrelor specifică faptul că o întreprindere

trebuie să-şi ţină registrele de contabilitate într-o ordine foarte strictă. În plus,

deşi nu se specifică în mod direct, acest principiu presupune că toate

tratamentele contabile realizate de întreprindere trebuie să fie foarte stricte.

În acest context, principiul ţinerii registrelor implică aceeaşi filozofie ca şi

principiul valorii juste.

Principiul distincţiei dintre capital şi profit se referă în principal la

distincţia dintre surplusul de capital şi cel de profit. În Japonia accentul cade

pe repartizarea profitului către acţionari şi autorităţi. Din punctul de vedere

al determinării venitului ce urmează a se distribui, distincţia care trebuie

făcută se referă în special la capitalul nerepartizabil şi profitul ce se distribuie.

Principiul imaginii fidele stipulează că o întreprindere trebuie să

prezinte în mod clar condiţiile sale financiare şi rezultatele operaţiunilor pe

care le întreprinde, astfel încât informaţiile să nu îi inducă în eroare pe

utilizatori. Acest principiu se aplică situaţiilor financiare ale întreprinderii în

ansamblul lor, dar şi notelor explicative. În legătură cu acest principiu,

dezvăluirile cu privire la celelalte principii contabile şi balanţa de verificare

finală sunt absolut necesare, utilizatorii finali putând înţelege mai bine

condiţiile financiare şi rezultatele obţinute de întreprinderea în cauză.

Principiul continuităţii impune ca o întreprindere să nu-şi schimbe

politicile sale contabile fără a avea motive justificate. Dacă ea îşi schimbă

politicile, trebuie comunicate motivele care au dus la o astfel de modificare.

Principiul conservatorismului, cunoscut şi sub denumirea de

principiul prudenţei, solicită ca întreprinderea să realizeze modificări

contabile prudente şi să estimeze momentele în care evenimente viitoare vor

avea impact negativ asupra situaţiei sale financiare. Pe de altă parte,

principiul interzice estimările prea prudente.

În Japonia, o întreprindere adesea pregăteşte mai multe seturi de

comunicate financiare, dedicate anumitor scopuri, incluzând aici informarea

acţionarilor, extinderea şi rambursarea creditelor, plata taxelor. Principiul

consistenţei solicită ca o întreprindere să dispună de un set de comunicate

pentru fiecare scop în parte şi să nu deformeze în niciun fel datele obţinute

din contabilitate în scopuri manageriale

Principiul pragului de semnificaţie a fost emis înainte de principiile

anterioare, în Notele suplimentare la Principiile generale pentru

întreprinderile de afaceri. El solicită ca o întreprindere să facă judecăţi cu

privire la costurile sau veniturile implicate de o schimbare de metodă

contabilă. Standardele contabile nu trebuie să se aplice elementelor

necorporale.

Acest principiu nu este contradictoriu celui al ţinerii registrelor

sau imaginii fidele, deoarece el urmăreşte să atingă scopul unor situaţii

financiare eficiente, acesta fiind şi finalitatea celor două principii menţionate.

Diferente intre Sistemul contabil japonez si standardele IFRS

Prezentarea veniturilor si cheltuielilor extraordinare in situatiile financiare

anuale:

conform JGAAP, elementele legate de veniturile si cheltuielile

extraordinare sunt prezentate in functie de natura acestora

conform IFRS, niciun element de profit sau pierdere nu trebuie prezentat

in situatiile financiare ca element (venit sau cheltuiala) extraordinar

Recunoasterea datoriilor contingente:

JGAAP: datoriile contingente sunt recunoscute in contabilitate atunci cand

ele sunt cheltuieli sau pierderi in anumite conditii prevazute a se intampla

dupa o achizitie si probabilitatea aparitiei este reflectata in masura

importantei acesteia

IFRS: datoriile contingente, care sunt datorii provenite din evenimente

trecute, sunt recunoscute indiferent de probabilitatea iesirii unor resurse

economice, care apar atunci cand valoarea justa poate fi evaluata in mod

credibil

Amortizarea fondului comercial:

JGAAP: Fondul comercial este recunoscut ca activ și este amortizat pe o

bază sistematică pe o perioadă de 20 de ani sau mai puțin

IFRS: Fondul comercial nu se amortizeaza

În august 2007, Consiliul pentru standarde de contabilitate din

Japonia și IASB și-au anunțat acordul de a accelera procesul de

convergență prin eliminarea diferențelor majore dintre GAAP ale

Japoniei și IFRS până în 2008 și a celor rămase, până la sfârșitul lui

2011. Autoritățile japoneze nu au impus obligația reconcilierii pentru

emitenții comunitari care își întocmesc situațiile financiare în

conformitate cu IFRS. Prin urmare, s-a considerat necesar ca,

începând cu data de 1 ianuarie 2009, să se considere că GAAP ale

Japoniei sunt echivalente cu IFRS adoptate.

Tendinţe în evoluţia contabilităţii japoneze

Ultimii ani au adus schimbări de anvergură la nivelul sistemului

contabil japonez. În 2001 sau pus bazele unui organism privat care să creeze un

cadru conceptual şi să emită standarde de contabilitate. Începând cu anul fiscal

2002 multe dintre caracteristicile tradiţionale ale contabilităţii au fost abandonate,

în ideea orientării către modelul contabil internaţional.

Sintetizând trăsăturile contabilităţii japoneze, Christopher Nobes

ajunge la următoarele concluzii:

Influenţa trăsăturilor germane se manifestă prin:

- controlul guvernamental;

- caracterul inaccesibil al conturilor;

- formate uniforme pentru situaţiile financiare;

-predominanţa regulilor fiscale;

- aplicarea cu stricteţe a costurilor istorice;

- forma juridică predomină realitatea;

- rezerva legală (25%) etc.

Influenţa trăsăturilor americane se manifestă prin:

reguli speciale pentru companiile cotate;

prezenţa unor formate americane;

informaţii privind fluxurile de trezorerie;

amortizarea fondului comercial;

metoda aleasă în contabilitate pentru evaluarea stocurilor trebuie să fie

aceeaşi cu cea aleasă pentru impozitare (sunt acceptate toate metodele de

evaluare, dar, contrar practicii americane, cea mai utilizată este CMP);

utilizarea terminologiei contabile americane;

publicarea „câştigului pe acţiune".

Trăsăturile proprii se referă la:

utilizarea cursurilor de schimb istorice pentru anumite elemente monetare;

-exprimarea situaţiilor financiare în procente;

-forma specială de „audit statutar" (Statutory audit).

Surse bibliografice:

♦“Contabilitate internaţională”, Neculai Tabara, Emil Horomnea, Mirela-

Cristina Mircea

♦“Comparatie intre sistemul contabil japonez si standardele IFRS, English

version 3.0. “– Ernst & Young

♦“ Asemanari si deosebiri – o comparatie intre IFRS si JGAAP”,

PricewaterhouseCoopers

♦ http://www.hp.jicpa.or.jp/english/

♦http://eurlex.europa.eu/Notice.do?mode=dbl&lang=en&ihmlang=en&lng1=e

n,ro&lng2=bg,cs,da,de,el,en,es,et,fi,fr,hu,it,lt,lv,mt,nl,pl,pt,ro,sk,sl,sv,&val=48

5600:cs

♦ http://businessday.ro/03/2011/economia-japoniei-in-cifre-1970-2010/