Pragul de rentabilitate reprezinta volumul productiei , numite critice, care aduce intreprinderii incasari din vinzarea lui egale cu costurile necesare pentru obtinerea acestuia, ceea ce inseamna ca ea realizeaza un profit egal cu zero.Sub pragul de rentabilitate, incasarile din vinzarea productiei sunt mai mici decit costurile pentru obtinerea ei, asfel ca intreprinderea are pierderi financiare.Peste pragul de rentabilitate, incasarile din vinzarea productiei depasesc costurile necesare pentru executarea ei , ceea ce determina obtinerea de profit de catre intreprindere.Pragul de rentabilitate este o masura a flexibilitatii intreprinderii in raport cu fluctuatiile activitatii ei de productie si o modalitate de evaluare a riscurilor sale.In acest sens, s-a demonstrat statistic ca intreprinderile pot fi incadrate intr-una din urmatoarele situatii definite sub raportul rentabilitatii sistemului si al riscurilor sale de exploatare:

- intreprindere instabila , atunci cand cifra de afaceri depaseste cu mai

putin de 10% pragul de rentabilitate;

- intreprindere relativ stabila ,in cazul in care cifra de afaceri

depaseste cu pina la 20% pragul de rentabilitate;

- intreprindere cu o pozitie relativ confortabila, atunci cand cifra de

afaceri depaseste cu mai mult de 20% pragul de rentabilitate.

In demersurile strategice ale intreprinderii , pragul de rentabilitate este

folosit in fundamentarea optiunilor de asimilare a unor noi produse, de

extindere a activitatii pe alte piete , de adoptare a unor alternative

tehnologice, de externalizare sau internalizare a unor activitati s. a.

La baza procesului de fundamentare a optiunilor strategice stau

indicatorii diagramei pragului de rentabilitate –fig.1

-Qcr- cantitatea de productie critica ,corespunzatoare pragului de

rentabilitate;

-Qmin - cantitatea de productie minim necesara ,care permite

intreprinderii recuperarea doar a costurilor fixe in perioadele temporare

de impas financiar, ca urmare a declinului activitatii ei;

- Qp- cantitatea de productie prevazuta;

-Cf- costuri fixe pe intraga productie (cu amortizarea mijloacelor fixe,

logistice, administrative s.a.)

-Cv- costuri variabile pe intreaga productie (cu materii prime, cu salarii

tarifare si contributiile aferente lor, cu energia tehnologica s.a.)

-C- costul productiei;

-V- valoarea productiei;

-Pr- profitul pe intreaga productie;

-cv- costuri variabile pe unitatea de produs;

-c- costul pe unitatea de produs;

c = C/Qp = cv+ Cf/Qp

-pr- profitul pe unitatea de produs;

-p- pretul de vanzare pe unitatea de produs;

P=V/Qp = cv + Cf/Qp +pr

Conform definitiei, Qcr . p =Cf +cv. Qcr

Rezulta: Qcr = Cf/( p-cv) =Cf / mv

- mv- marja asupra costurilorvariabile pe unitatea de produs;

mv = Cf/Q +pr

Rezulta mv . Q = Cf +pr .Q

Deci, Mv =Cf +Pr

-Mv- marja asupra costurilor variabile pe intreaga productie;

Conform diagramei , sunt posibile trei situatii:

- cind Q >Qcr mv>Cf/Q , deci pr>0

- daca Q< Qcr mv < Cf/Q, deci pr<0

-cind Q= Qcr mv= Cf/Q, deci pr=0

In cazul in care productia se situeaza in zona de profitabilitate, pot fi

calculati doi indicatori ai riscului de exploatare a intreprinderii :

- in marimi absolute, marja de siguranta ;

Ms= Q – Qcr

- in marimi relative, indicele de siguranta;

Is = ( Q –Qcr) / Qcr

Pe baza indicatorilor din diagrama pragului de rentabilitate pot fi efectuate

previzionari referitoare la:

-rezultatul financiar - profit sau pierdere – corespunzator unei anumite

cantitati de productie ce va fi vanduta de intreprindere ;

- cantitatea de productie ce trebuie sa fie vanduta de intreprindere pentru

realizarea unui obiectiv de profit.

In primul caz , pornindu-se de la relatia marjei unitare asupra cheltuielilor

variabile, rezulta:

pr=mv-Cf /Q , pr >0 pr<0 pr=0

In cel de-al doilea caz ,exista doua variante:

- obiectivul de profit este dat pe o unitate de produs

Q = Cf/ (mv – pr )

- obiectivul de profit este stabilit pe intreaga productie vanduta

Q = (Cf +pr.Q) / mv = (Cf +Pr )/ mv

Diminuarea zonei de pierderi in favoarea cresterii celei de profitabilitate

impune actiuni orientate pe scaderea cantitatii de productie critice

corespunzatoare pragului de rentabilitate.Aceste actiuni se refera la :

-reducerea costurilor variabile pe unitatea de produs;

-reducerea costurilor fixe;

- cresterea pretului unitar de vanzare al produsului comercializat .

Daca primele doua directii de actiune sunt dependente doar de efortul

intreprinderii , cea de-a treia trebuie sa fie abordata si in functie de nivelul

concurentei pe piata produsului si de asteptarile clientilor referitoare la

oferta destinata lor.

Studiul pragului de rentabilitate in raport cu deciziile privind productia

prevazuta a intreprinderii pe perioada strategica poate fi realizat si in

contextual interventiei unei noi restrictii : marimea capacitatii de productie a

intreprinderii pentru produsul respectiv – Cp .

In cadrul acestui studiu se are in vedere premisa conform careia capacitatea

de productie este mai mare ca productia prevazuta conform cererii existente

pe piata si a posibilitatilor de productie ale intreprinderii : Cp > Qp .

Aceasta premisa reflecta existenta unei subutilizari a capacitatii de

productie de care dispune intreprinderea , cu costurile si pierderile

corespunzatoare ei. Ca urmare , se impun actiuni orientate spre identificarea

unor posibilitati de crestere a productiei prevazute.

Referitor la situatia produsului analizat in raport cu profitabilitatea sa ,sunt

posibile urmatoarele trei variante de abordare a studiului :

1.Qcr < Qp < Cp – produsul se afla in zona de profitabilitate iar analiza se

continua doar cu siguranta (riscul) corespunzator acestuia.

2.Qp< Qcr < Cp – produsul se afla in zona de pierderi.

Ca urmre, sunt necesare actiuni axate pe reducerea cantitatii de productie

critice sub productia prevazuta, pe marirea cantitatii de productie prevazute

peste pragul de rentabilitate sau pe ambele directii.

3.Qp < Cp < Qcr - produsul se afla in zona de pierderi.

In aceste conditii sunt necesare actiuni de crestere a capacitatii de

producrie ,in principal prin investitii , peste nivelul cantitatii de productie

prevazute.

Atunci cand nu exista astfel de posibilitati sau cele de care dispune

intreprindrea sunt insuficiente, aceasta este obligata sa renunte la o serie de

comenzi privind produsul respective

.Dar, nu pot fi excluse si situatiile in care intreprinderea poate atrage mai

multe comenzi, asfel ca Qp> Cp.

In asfel de cazuri , actiunile intreprinderii trebuie sa fie orientate spre

cresterea marimii capacitatii de productie existente, in special pe baza de

investitii. Atunci cand acest lucru nu este posibil sau suficient , ea trebuie sa

renunte la o serie de comenzi.

Ulterior , analiza poate continua prin prisma zonei de incadrare in diagrama

pragului de rentabilitate : de profit sau de pierderi.

Diagrama punctului de echilibru este folosita in fundamentarea deciziei de

optiune pentru o varianta din categoria celor comparate, pe baza a doua

variabile dependente.

Prin intermediul ei se stabilesc punctele de echilibru ale variantelor

comparate si intervalele in care fiecare dintre acestea sunt preferate in

raport cu celelalte,

In cazul nostru , cele doua variabile sunt costul unitar – c – sau total –C - al

produsului care face obiectul deciziei de optiune si cantitatea de productie

prevazuta in care el se va executa pentru vanzare – Qp.

C = cv+ Cf / Qp C=cv.Qp + Cf, in care:

-cv – costurile variabile pe unitatea de produs;

-Cf – costurile fixe pe total productie.

Variatia costului unitar al produsului in functie de cantitatea de productie se

reprezinta grafic printr-o hiperbola echilatera care se apropie asimptotic de

cele doua axe , conform functiei y=a+b / x, iar cea a costului total al

produsului , printr-o dreapta cu un anumit coeficient unghiular si o

ordonata la origine , data de nivelul costurilor fixe, corespunzatoare

functiei y= ax+b (fig.2 si 3)

Cantitatea de productie corespunzatoare punctului de echilibru poate fi

determinata in mod analitic astfel:

c1 = c2 C1=C2

cv1+Cf1 /Qpech=cv2+Cf2 /Qpech cv1.Qpech+Cf1=cv2.Qpech+Cf2

(cv1-cv2)Qpech=Cf2-Cf1 (cv1-cv2)Qpech=Cf2-Cf1

Qpech=(Cf2-Cf1)/ (cv1-cv2) Qpech=(Cf2-Cf1)/(c v1-cv2)

Indicii 1 si 2 semnifica cele doua variante comparate.

Pe baza reprezentarilor grafice ale costului unitar sau total in functie de

cantitatile de productie prevazute,se poate prezenta diagrama punctului de

echilibru in cele doua situatii (fig.4).

In cazul compararii mai multor variante, sunt identificate mai multe puncte

de echilibru.