11.economie.societate

ECONOMIE ŞI SOCIETATE

ASPECTE ECONOMICE ŞI GRUPURILE SOCIALE MARI

Didatec UPM Tg. Mures

Aspecte economice și grupurile sociale mari

Clasele sociale Straturile sociale Structura de clasă și structura

stratificațională – teorii explicative Model test Rezumat

CUPRINS


constatarea locului aspectelor economice în delimitarea grupurilor mari,

distincția între clase sociale şi straturi sociale.

identificarea surselor unor posibile conflicte în societate;

găsirea de soluţii pentru diminuarea sau înlăturarea lor.

Obiective


Stratificarea socială este o caracteristică permanentă a societăţilor organizate. Ea are la bază inegalităţile sociale.

O problematică majoră este aceea a delimitării şi descrierii elementelor şi formelor stratificării: clase, straturi sociale.

Tradiţionale sunt contribuţiile lui Marx şi Weber, dezvoltate ulterior de o multitudine de gânditori.

1. Grupurile sociale mari


dimensiunile cantitative sporite, atingând

cifre de ordinul milioanelor; accentuarea elementelor formale,

instituţionalizate şi reducerea ponderii interacţiunilor directe;

utilizarea unui instrument de comunicare comun – limba – la nivelul popoarelor şi naţiunilor ;

obiectivarea potenţialităţilor de grup prin crearea unei culturi comune.

Grupul mare se deosebeşte de grupul mic prin următoarele trăsături:


Grupul mare este prin excelenţă un grup secundar, formal, care dispune de stabilitate mare în timp.

Astfel de grupuri sociale mari trasează traiectoriile vieţii sociale.

Ansambluri umane ample: clase, straturi sociale, naţiuni, popoare, în care se regăsesc unificate numeroase şi variate grupuri mici.

Geneza lumii moderne a fost explicată pe baza unor teorii privind rolul claselor în apariţia modernităţii.


2. Clasele socialeDefiniție:

clasa socială este o formă de stratificare în care apartenenţa la diferite grupuri sociale şi relaţiile intre acestea sunt determinate în primul rând pe criterii economice .


Cuprinde un ansamblu de indivizi care au caracteristici, comportamente identice sau comparabile.Se deosebeşte de stratificarea din societăţile premoderne prin faptul că:

nu se bazează pe reglementări oficiale (ca stările sociale),

e complet laicizată (spre deosebire de sistemul castelor),

nu implică transmiterea automată a unor privilegii ereditare,

permite mobilitatea socială.


În concepţia lui Marx stratificarea are la bază un criteriu economic - proprietatea, respectiv distincţia între cei care sunt proprietari ai mijloacelor de producţie şi cei care nu sunt proprietari.

Clasele sociale ca entităţi reale

Clasele sociale în viziunea lui Marx


Conform concepţiei lui Marx s-au succedat următoarele moduri de producţie a căror denumire o atribuie societăţilor respective în totalitatea lor: ◦ modul de producţie al comunei primitive, ◦ modul de producţie sclavagist cu varianta celui asiatic, ◦ modul de producţie feudal, ◦ modul de producţie capitalist, ◦ şi socialist, acesta din urmă ca fază incipientă a

comunismului.În aceste societăţi se profilează doar două clase fundamentale, una dominantă iar a doua dominată, între ele instaurându-se lupta de clasă. Celelalte clase existente în orânduirea socială se transformă în aliaţi ai claselor majore.


Teoria claselor la Marx foloseşte conceptul „clasă socială” în mod strict. Criteriile economice de delimitare

Teoria sa porneşte cu postulatul unei situaţii de clasă comune, nişte componente principale:

- relaţia faţă de proprietatea privată, - o situaţie socio-economică comună - o tendinţă de comportament asemănător,

determinat de interese obiective mai mult sau mai puţin conştientizate.

Intre clase există o delimitare și nu un continuum social.


Interesele de clasă precedă organizarea politică, iar pe măsura conştientizării lor se organizează forme de luptă tot mai complexe.

K. Marx socoteşte că evoluţia societăţii spre lumea modernă este rezultatul unor contradicţii între forţele şi relaţiile de producţie şi în cele din urmă între clasele sociale. În ultimă instanţă, contradicţiile sunt cauza schimbării lumii, ele generând lupta de clasă ca "motor al istoriei".


Max Weber nuanţează analiza stratificării în funcţie de criterii: economice, de prestigiu şi de autoritate. Astfel, există sistemul claselor, sistemul de statusuri sociale şi sistemul partidelor.

Există trei situaţii pentru membrii unei societăţi:◦ situaţia de clasă determinată de elemente economice, ◦ situaţia de strat ca reflectare a unei judecăţi de valoare

privind prestigiul◦ situaţia de partid, rezultând din acţiunile pentru

dobândirea puterii politice.

Repere weberiene ale analizei clasiale


Delimitează următoarele tipuri de clase:A.Clase economice Clasă de proprietate, când statusul de clasă al

membrilor săi este determinat în primul rând de deţinerea proprietăţii;

Clasă de achiziţie (de producţie), când situaţia de clasă a membrilor săi este determinată în principal de şansa de a valorifica produse ori servicii pe piaţă.

B.Clase sociale – se păstrează criteriul economic, dar se adaugă două condiţii importante: - mişcarea liberă a indivizilor (care pot aparţine din punct de vedere economic unor clase diferite)

- - o continuitate istorică. Didatec UPM Tg. Mures

Clase economice sunt: clasa posesorilor, pentru care definitorie este proprietatea şi clasa producătorilor pentru care definitoriu este venitul.

În cadrul clasei posesorilor, se separă cei pozitiv privilegiaţi - care posedă teren, instalaţii, mine, sclavi - îndeosebi rentierii, de cei negativ privilegiaţi - care sunt obiecte ale posesiunii: sclavii, şerbii, debitorii, săracii.


În sinteză, există clase de proprietate pozitiv sau negativ privilegiate; în mod similar, cla se de producţie privilegiate pozitiv, respectiv negativ şi clase sociale .

Ca exemple de clase sociale, sunt făcute patru menţiuni:

- clasa muncitoare ca întreg; - clasele de mijloc inferioare (sau mica

burghezie [N.T.]); - intelectualii şi specialiştii lipsiţi de

proprietate; - clasele superioare, privilegiate prin

proprietate şi/sau educaţie.


Există gânditori care cred că nu exista clase sociale ca grupuri reale.

S-a constituit o obişnuinţă a sociologilor /economiștilor de a subdiviza structura ocupaţională în agregate corespunzătoare anumitor nivele ale inegalităţilor materiale şi sociale, agregate intitulate „clase sociale”.

Termeni precum „structură de clasă” şi „structură ocupaţională” sunt folosiţi în acelaşi sens.

Clasele sociale ca entităţi statistice


Schema claselor sociale ce rezultă: Patronii: adică cei care cumpără munca

altora şi astfel îşi asumă în oarecare măsură autoritatea şi controlul asupra lor;

Lucrătorii pe cont propriu: care îşi folosesc forţa de muncă proprie, denumiţi „autoangajaţi”, care nici nu-şi vând dar nici nu cumpără forţă de muncă;

Angajaţii: cei care îşi vând forţa de muncă, plasându-se sub autoritatea şi controlul patronilor


Sunt compuse din indivizi cu statusuri similare.

Stratul a fost definit în mod uzual ca fiind compus din persoane ocupând poziţii similare pe anumite scale evaluative sau, în termenii gradului de control asupra diferitelor resurse.

Este legat în mod preponderent de prestigiu.

3. Straturile sociale


În literatura sociologică din ţara noastră, Honorina Cazacu abordează structura socială în termenii statusului social, având un nucleu constituit din tripticul: ocupaţie - instrucţie - venit.

Acestor elemente li se adaugă şi stilul de viaţă, participarea la conducere – puterea, locuința etc.

Majoritatea studiilor consideră ocupaţia ca dimensiune esenţială.

Dimensiunile propuse pentru studierea stratificării sociale


- B.Barber alege indicatorii poziției în stratificare :

evaluarea verbală, modelele de asociere, indicatori simbolici.- Leon Warner propune indicatorii statusului

total:

Indicatori ai stratificării sociale


Caracteristica de status

Nr. de puncte Pon-dere

Punctaj

ocupaţie de la 1 la 7 - 4 =

sursa venitului de la 1 la 7 - 3 =

tipul locuinţei de la 1 la 7 - 3 =

cartier de rezidenţă de la 1 la 7 - 2 =

Împărţirea în clase are ca punct de plecare dimensiunea economică, criterii obiective,

Straturile sau grupurile de status se disting pe baza unor criterii subiective precum: prestigiul, preţuirea so cială şi stilul de viaţă.

Spre deosebire de clase, grupele de status sunt în mod normal co mu nităţi ale căror membri sunt conştienţi de prestigiul, stilul de viaţă etc. pe care ei îl au în comun.

4. Structura de clasă și structura stratificațională – teorii explicative


a) Teorii conflictualiste b) Teorii funcţionaliste c) Teorii evoluţioniste

Teorii sociologice privind stratificarea socială


Într-o societate liberă, conflictul pierde mult din intensitate şi violenţă.

mobilitatea socială este un factor important al stingerii conflictelor.

Pulverizarea conflictelor prin intermediul mobilităţii sociale şi scăderea intensităţii lor este un semn al transformării „răsturnărilor revoluţionare” în „schimbări evoluţioniste”.


- Diviziunea în clase nu se confundă cu stratificarea, - Clasele iau naştere din structura modului de

producţie (la Marx) sau a valorificării pe piață a produselor/serviciilor (la Weber), în vreme ce stratificarea reflectă raporturi din sfera distribuţiei şi comportamentului social.

- Împărțirea în clase are în vedere criterii obiective, pe când împărțirea în straturi se bazează pe criterii preponderent subiective.

Rezumat (I)


- Poziţia în structura de clasă este stabilă în timp, pe când poziţia în ierarhia stratificaţională e labilă, variind în funcţie de conjuncturi politice, culturale.

- Atât conceptul „clasă socială” cât şi „stratificare” rămân operaţionale - cele două moduri de a privi structura socială sunt complementare.

- În cutuma sociologică sunt trei dimensiuni care se au în vedere pentru stabilirea poziţiei în structura socială şi anume tripticul

ocupaţie - educaţie – venit.

Rezumat (I)


În concepția lui Max Weber, membrii unei sociatăți pot deține puterea în diverse situații. Alegeți variantele corecte:

a. Situația de partid,b. Situația de clasă,c. Situația de proprietate,d. Situația de status.

Model test


11.economie.societate

Documents