118044880 boala parkinson
TRANSCRIPT
REFERAT GERONTOLOGIEBOALA PARKINSONTOTH BIANCA
MD VI GR. 20
Boala Parkinson
Generalitati
Boala Parkinson poate afecta capacitatea unei persoane de a-si
controla miscarile corpului. Anumite celule nervoase de la nivelul
creierului produc, in mod normal, o substanta chimica numita
dopamina.
Dopamina este un mediator chimic sau un neurotransmitator, prin
intermediul caruia celulele nervoase controleaza miscarile
corpului. In boala Parkinson, aceste celule nervoase, ce produc
dopamina, se distrug ducand la nivele scazute ale acesteia. Cand se
intampla acest lucru pot aparea probleme in miscarile
corpului.
Boala Parkinson da o gama larga de simptome si complicatii.
Tratamentul poate controla simptomele in primele faze evolutive ale
bolii si este inceput imediat ce simptomele afecteaza activitatea
zilnica si abilitatea de a munci a persoanei bolnave. De exemplu, o
persoana dreptace la care tremorul se instaleaza pe partea stanga
poate sa nu se simta stanjenita de aparitia acestui simptom si
poate sa nu simta nevoia unui tratament pana cand simptomatologia
se inrautateste.
Simptomele acestei afectiuni apar de obicei la persoane cu varste
intre 50 si 60 de ani. Afectiunea evolueaza lent si uneori poate
trece neobservata de familie, de prieteni si chiar de persoana in
cauza. Un numar mic de persoane dezvolta simptomele doar pe o
singura parte a corpului, acestea neprogresand si pe cealalta
parte.
Medicamentele pot controla simptomele intr-o oarecare masura, dar o
data cu evolutia bolii, acestea devin din ce in ce mai ineficiente.
Boala Parkinson poate cauza o varietate de complicatii pe masura ce
evolueaza.
Cauze
Sunt studii in desfasurare ce urmaresc sa determine daca exista
o cauza genetica a bolii Parkinson. Doar un mic procent dintre cei
ce au boala Parkinson au un parinte, un frate sau o sora cu aceasta
boala. Totusi, transmiterea unor gene (unitatea de baza a
ereditatii, alcatuita din acid dezoxiribonucleic) anormale pare sa
fie cauza bolii Parkinson cu debut precoce in cadrul unor familii
la care se descopera aceasta afectiune la varste mult mai
tinere.
Nivelurile scazute de dopamina (mediatorul chimic) implicate in
controlul miscarilor dau simptomatologia acestei afectiuni. Lipsa
acestui neurotransmitator apare atunci cand celulele nervoase
dintr-o anumita parte a creierului (substanta neagra - substanta
nigra), ce produc dopamine, se deterioreaza sau se distrug. Cauza
exacta a acestei afectari a celulelor nervoase nu se cunoaste.
Simptome
Tipul si severitatea simptomelor bolii variaza de la un bolnav
la altul si in functie de stadiul bolii. Simptomele, care pot
aparea la un pacient in primele faze, pot sa nu se dezvolte decat
in fazele tardive ale afectiunii la alti pacienti sau pot sa nu
apara deloc.
Cele mai frecvente simptome sunt:
- tremorul (oscilatii lente si regulate), de cele mai multe ori a
mainii, a bratului sau a piciorului. Tremorul din boala Parkinson
apare atunci cand persoana afectata de aceasta boala este treaza,
este in pozitie sezanda sau in picioare (tremorul de repaus) si
cedeaza atunci cand persoana misca partea afectata a
corpului;
- rigiditatea musculara si durerea continua. Unul dintre cele mai
comune semne aparute la debutul bolii este reducerea balansarii
bratului afectat in timpul mersului datorita rigiditatii musculare.
Rigiditatea poate afecta musculatura membrelor inferioare, a fetei,
gatului sau a altei parti a corpului si poate duce la oboseala
musculara si la anchilozare;
- miscari incetinite si limitate (bradikinezie), mai ales atunci
cand persoana incearca sa se miste dintr-o pozitie de repaus. De
exemplu, miscarea de ridicare dintr-un scaun sau schimbarea
pozitiei in pat pot fi dificile;
- slabirea muschilor fetei si a gatului. Vorbirea si inghitirea pot
deveni mai dificile si persoanele respective se pot ineca, tusi sau
pot pierde saliva pe la colturile gurii. Vorbirea este una monotona
si soptita. Pierderea capacitatii de contractie a muschilor fetei
poate duce la o expresie faciala fixa, asa numita "masca
Parkinsoniana";
- dificultati in deplasare (probleme ale mersului) si in mentinerea
echilibrului (instabilitate posturala). Persoanele cu boala
Parkinson pot face pasi marunti si tarandu-si picioarele, acestea
fiind foarte apropiate si se pot inclina putin in fata din talie
(pozitia garbovita), de asemenea exista probleme cu intoarcerile
din timpul mersului. Balansul si problemele de echilibru pot duce
si la cazaturi. Totusi, aceste probleme de obicei apar mai tarziu
in evolutia bolii.
Tremorul este unul din primele semne pe care pacientii sau cei din
familia lor il observa. Initial tremorul poate afecta doar un brat
sau doar un picior sau poate fi observat pe o intreaga parte a
corpului. Tremorul mai poate afecta, de asemenea, limba si buzele.
Pe masura ce boala avanseaza, acest tremor se poate extinde pe
ambele parti ale corpului, desi in unele cazuri acesta ramane doar
pe o singura parte.
Stresul emotional si solicitarea fizica fac ca tremorul sa fie mult
mai evident. Somnul, relaxarea completa sau intentia de a face o
miscare sau chiar miscarea in sine reduc sau chiar opresc
tremorul.
Desi tremorul este unul dintre cele mai comune semne din boala
Parkinson, aproape jumatate din cei care au un tremor nu au
Parkinson. In contrast cu tremorul din boala Parkinson, tremorul de
alte cauze se amelioreaza in repaus, nu se imbunatateste o data cu
miscarea membrului respectiv si se inrautateste atunci cand
persoana incearca sa indeplineasca o anumita sarcina. Cauza cea mai
frecventa a tremorului ne-Parkinsonian este tremorul esential, o
stare tratabila, de cele mai multe ori prost diagnosticata ca boala
Parkinson.
Alte simptome
Boala Parkinson poate cauza o varietate de alte simptome.
Acestea pot include:
- dexteritate si coordonare diminuate. Modificarile scrisului de
mana sunt obisnuite si scrisul devine mai mic (micrografie).
Abilitatile atletice scad si activitatile zilnice, cum ar fi
imbracatul sau servirea mesei devin mai dificile;
- crampe musculare si afectarea articulatiilor;
- o piele mai grasa si aparitia sau sporirea matretei;
- probleme digestive si urinare. Constipatia este obisnuita.
Controlul mictiunii este dificil si pot aparea urinari frecvente si
imperioase. Medicamentele folosite in tratamentul bolii pot ajuta
sau pot inrautati aceste simptome;
- probleme aparute in controlul involuntar sau automatic al unor
functii ale organismului cum ar fi: cresterea transpiratiei,
scaderea tensiunii arteriale cand persoanele stau in pozitie
ortostatica (hipotensiunea ortostatica) si disfunctii sexuale. Dar
aceste simptome pot sa fie date si de tratamentul folosit in boala
Parkinson;
- aparitia brusca si scurta a imposibilitatii de a se misca.
Deseori poate afecta persoana in timpul mersului;
- pot aparea tulburari ale somnului, ale dispozitiei si ale
gandirii la cei afectati de aceasta boala.
Somnolenta sau insomnia pot aparea la acesti pacienti datorita
anxietatii, depresiei, sau oboselii fizice. Persoanele afectate de
aceasta boala pot sa nu aiba un somn normal deoarece nu-si pot
schimba pozitia in pat cu usurinta.
O persoana afectata de boala Parkinson poate deveni cu usurinta o
persoana dependenta de cei din jur, o persoana fricoasa, indecisa
si pasiva. Este posibil ca aceste persoane sa vorbeasca mult mai
putin decat vorbeau inainte, sa se retraga chiar si fata de familie
si prieteni si sa ramana niste persoane inactive si retrase, daca
nu sunt incurajate sa depaseasca momentul. Depresia e foarte
frecventa la aceste persoane si poate fi cauzata atat de
modificarile chimice ce au loc la nivelul creierului cat si ca o
reactie la aflarea vestii ca sufera de o boala ce duce la
infirmitate. Insa, cu un tratament adecvat, starea pacientului
poate fi imbunatatita.
Pana la una din trei persoane care sufera de boala Parkinson poate
dezvolta dementa si confuzie, similare celor din boala Alzheimer
(ansamblul dementelor degenerative primare, ce se caracterizeaza
prin aparitia unei demente cu evolutie lenta), in faza finala a
bolii. Depresia poate contribui la pierderea memoriei si la
aparitia confuziei.
Pierderea memoriei, halucinatiile (a auzi sau a vedea lucruri, care
nu exista in realitate) si visele pline de imaginatie pot fi uneori
cauzate de medicamentele folosite in tratamentul bolii Parkinson.
Exista o varietate de afectiuni cu simptome asemanatoare celor din
boala Parkinson. Unele dintre acestea pot fi reversibile.
Factorii de risc
Factorii de risc in aceasta afectiune sunt dificil de
identificat deoarece cauza bolii nu este cunoscuta. Varsta avansata
este singurul factor de risc cunoscut pentru boala Parkinson (nu
este inclusa boala Parkinson cu debut precoce). Majoritatea
debuteaza dupa 50 de ani, desi boala poate aparea si la persoane
intre 30 si 50 de ani si chiar, in cazuri rare, la tineri.
Un numar foarte mic de persoane ce au fost diagnosticati cu aceasta
afectiune au o ruda apropiata ce sufera de boala Parkinson. Se pare
ca un istoric familial de boala Parkinson nu creste semnificativ
riscul aparitiei afectiunii la un membru al familiei. Avand cazuri
in familie de boala Parkinson cu debut precoce acestea pot
reprezenta un factor de risc important in aparitia bolii si la
ceilalti membrii ai familiei, dar aceasta forma este una
rara.
Simptomele si evolutia acestei afectiuni pot varia foarte mult de
la o persoana la alta. Nu se cunoaste un tratament pentru
vindecarea acestei boli. Totusi, medicamentele, tratamentul
chirurgical, exercitiile si schimbarile modului de viata pot reduce
unele dintre simptomele bolii.
Starea emotionala poate afecta simptomatologia bolii. Anxietatea,
tensiunea nervoasa si tristetea pot inrautati evolutia bolii si
simptomatologia. Relaxarea, de obicei, reduce simptomele. Intr-o
perioada stresanta o persoana cu boala Parkinson poate avea o
"izbucnire paradoxala". Aceasta are ca si rezultat o perioada in
care persoana afectata de Parkinson nu mai are simptome si se poate
deplasa si misca in mod normal.
Diagnostic si investigatii
1. Diagnostic precoce
In acest moment nu exista nici un test screening pentru boala
Parkinson. Diagnosticul de boala Parkinson se bazeaza pe istoricul
medical si pe un examen neurologic amanuntit.
2. Investigatii
Nu exista teste de laborator care sa diagnosticheze boala
Parkinson. Daca simptomele pacientului si rezultatele obtinute de
doctor in timpul consultului nu sunt in intregime tipice bolii
Parkinson se pot face anumite teste pentru a putea diagnostica alte
afectiuni cu simptome asemanatoare. De exemplu, testele de sange
pot fi facute pentru a verifica daca nu este cumva vorba de o
afectiune tiroidiana sau hepatica. O examinare RMN poate fi facuta
pentru a exclude un infarct miocardic sau o tumora a sistemului
nervos central.
Un alt test imagistic numit PET (tomografie cu emisie de pozitroni)
poate detecta nivele scazute de dopamina la nivelul creierului,
putandu-se astfel pune diagnosticul de boala Parkinson. Totusi,
aceasta investigatie nu este una uzuala deoarece este foarte scumpa
si nu este disponibila in foarte multe spitale, fiind inca in faza
experimentala.
Tratament generalitati
La inceput, pacientii cu boala Parkinson pot sa nu aiba nevoie
de tratament, daca simptomele sunt usoare. Medicul va putea amana
momentul prescrierii tratamentului pana cand simptomele bolii devin
suparatoare si interfera in activitatea zilnica. Metodele de
tratament aditionale cum ar fi exercitiile fizice, fizioterapia si
terapia ocupationala pot fi de ajutor in toate stadiile bolii
Parkinson, mai ales in mentinerea tonusului, mobilitatii si
independentei.
Daca este nevoie de tratament medicamentos, exista citeva optiuni.
Desi levodopa este inca considerata cel mai bun medicament pentru
Parkinson, efectele ei secundare (ce includ miscari involuntare si
alte complicatii motorii) pot cauza probleme in stadiile tardive
ale bolii.
Nu exista nici un tratament care sa opreasca distrugerea celulelor
nervoase ce duce la aparitia acestei afectiuni. Totusi, unele
medicamente pot ameliora simptomele bolii. Tratamentul chirurgical
poate fi, de asemenea, folositor in tratarea simptomelor, dar in
cazul unui numar mic de persoane.
Tratamentul este diferit pentru fiecare persoana in parte si se
poate schimba pe masura ce boala evolueaza. Varsta, ocupatia,
familia si conditiile de viata pot influenta deciziile privind
inceperea tratamentului, tipul acestuia si cand sa se modifice
medicatia. Daca starea de sanatate se modifica tratamentul trebuie
si el ajustat pentru a obtine un echilibru intre calitatea vietii,
efectele secundare ale bolii si costurile tratamentului.
Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical poate fi luat in considerare atunci cand
medicamentele nu mai pot controla simptomele bolii sau cand
efectele adverse sunt destul de severe si afecteaza activitatile de
zi cu zi ale pacientului.
Electrostimularea profunda cerebrala este un tratament nou in
terapia Parkinsonului. Aceasta terapie foloseste impulsuri
electrice pentru stimularea unei anumite zone a creierului.
Impulsurile electrice sunt generate de o serie de electrozi plasati
printr-o interventie chirurgicala in creier.
Aceasta tehnica poate fi folosita si in combinatie cu tratamentul
medicamentos, cu levodopa sau alte medicamente, cand acesta nu mai
controleaza simptomatologia intr-un mod adecvat. Aceasta tehnica
chirurgicala este pe cale sa devina metoda chirurgicala preferata
de terapie, mai ales a cazurilor aflate intr-o faza avansata a
bolii. Nu distruge substanta nervoasa de la nivelul creierului si
are riscuri mult mai mici decat metodele vechi, mai distructive,
cum ar fi palidotomia si talamotomia.
Palidotomia si talamotomia sunt rar facute in ziua de azi. Ele
implica distrugerea precisa a unei mici suprafete din portiunea
profunda a creierului, care cauzeaza simptomele bolii.
Neurotransplantul este un procedeu experimental, care este in
studiu, pentru terapia Parkinsonului. Consta in implantul de celule
care sa produca dopamina la nivelul creierului. Aceste celule pot
proveni de la un creier fetal, desi folosirea tesuturilor fetale
este controversata. In viitor, neurotransplantul poate include si
transplantarea nervilor din zonele sanatoase in zonele afectate sau
folosirea celulelor modificate genetic.
Neurotransplantul a fost facut unui numar mic de persoane si poate
fi facut doar in cateva centre medicale din lume. Informatiile
despre eficienta acestui procedeu sunt limitate si pana in acest
moment, nu este o optiune reala pentru cea mai mare majoritate a
oamenilor.
Optiuni chrurgicale
- electrostimularea profunda craniana;
- paliotomia (se face rar);
- talamotomia (se face rar);
- transplantul de celule nervoase (in faza experimentala).
1. Electrostimularea cerebrala profunda
Electrostimularea cerebrala profunda nici nu vindeca boala
Parkinson nici nu elimina nevoia medicatiei. Electrostimularea
profunda a talamusului este facuta pentru a trata tremorul dat de
boala. Procedurile prin care se stimuleaza nucleul subtalamic si
globus pallidus controleaza o gama larga de simptome pe langa
tremor si sunt folosite mult mai frecvent decat stimularea
talamusului.
2. Palidotomia si talamotomia
Cativa neurochirurgi pot face aceste interventii chirurgicale, dar
nici una dintre ele nu mai este facuta in mod uzual.
3. Neurotransplantul
Aceasta procedura este inca experimentala si nu a fost efectuata
decat pe putine persoane. Efectele sale sunt vizibile dupa cateva
luni sau mai mult si pana acum, nu a fost documentat nici un
beneficiu al acestei nterventii.
Persoanele care doresc sa ia in calcul o interventie chirurgicala
in cadrul terapiei bolii Parkinson trebuie sa apeleze la cel mai
bun neurochirurg disponibil. Se pot primi informatii in legatura cu
aceasta afectiune de la o serie de organizatii ce sprijina
persoanele afectate de boala Parkinson.
Alte tratamente
Fizioterapia, logopedia si terapia ocupationala pot fi de mare
ajutor in terapia bolii Parkinson.
Numeroase terapii nutritionale au fost sugerate ca si tratamente
ale bolii Parkinson. Nici una dintre acestea nu si-a dovedit
eficacitatea. Totusi, este important sa se mentina o stare cat mai
buna de sanatate si sa se urmeze o dieta alimentara
echilibrata.
Inainte de incercarea unor tratamente complementare, cum ar fi
dieta, trebuie sa se discute cu medicul curant despre siguranta
tratamentului si posibilitatea aparitiei efectelor adverse. Toate
aceste informatii sunt de ajutor in luarea unei decizii privind
tratamentul.
Tratamentele complementare nu trebuie sa inlocuiasca medicamentele
necesare tratarii bolii, daca este foarte probabil ca aceste
medicamente sa dea rezultate bune. Depresia care nu raspunde la
medicatie se poate imbunatati cu terapie cu electrosocuri. Aceasta
poate imbunatati, pentru o scurta perioada de timp si miscarile,
dar cauza acestei imbunatatiri nu este cunoscuta, deocamdata.
Bibliografie: www.scribd.ro