LEGE Nr. 105 din  13.03.2003

privind protecţia consumatorilorPublicat : 27.06.2003 în Monitorul Oficial Nr. 126-131 art Nr : 507    

Data intrarii in vigoare : 28.10.2003MODIFICAT     LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446;   în vigoare 01.01.12      LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443     LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35     LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349

 LP148 -XVI din 08.06.06, MO98-101/30.06.06 art.459

 LP64-XVI din 30.03.06, MO66-69/28.04.06 art.273

 LP60-XVI din 28.04.05, MO92-94/08.07.05 art.431

 LP526 din 18.12.03, MO13-15/16.01.04 art.104; în vigoare 19.06.04     Prezenta lege stabileşte bazele juridice pentru protejarea de către stat a persoanelor în calitatea lor de

consumatori.Prezenta lege stabileşte bazele juridice pentru protejarea de către stat a persoanelor în calitatea lor de

consumatori şi transpune Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. L 149/22 din 11 iunie 2005.

  [Preambulul modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul IDISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni utilizateÎn sensul prezentei legi, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:consumator - orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau

foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională;agent economic - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care fabrică,

transportă, comercializează produse ori părţi din produse, prestează servicii (execută lucrări);producător:- agent economic care fabrică un produs finit, o parte componentă a unui produs sau materie primă;- agent economic care aplică pe produs numele său, marca comercială sau un alt semn distinctiv;- agent economic care recondiţionează produsul;- agent economic care modifică caracteristicile produsului;- reprezentant, înregistrat în Republica Moldova, al unui agent economic al cărui sediu se află în afara

Republicii Moldova;- agent economic care importă produse;- distribuitor sau vînzător al produsului importat în cazul în care importatorul nu este cunoscut;- distribuitor sau vînzător al produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă acesta, în

termen de 30 de zile de la depunerea cererii, nu a informat persoana prejudiciată asupra identităţii importatorului;vînzător - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care desfăşoară

activitate comercială în relaţiile cu consumatorii;prestator - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care prestează servicii; produs - bun material destinat pentru consum sau utilizare individuală; sînt, de asemenea, considerate produse

energia electrică şi termică, gazele, apa livrate pentru consum individual;produs - bun destinat consumului sau utilizării individuale; sînt, de asemenea, considerate produse

energia electrică, energia termică, gazele şi apa livrate pentru consum individual. În cadrul practicilor comerciale se consideră produs orice bun sau serviciu, inclusiv bunurile imobile, drepturile şi obligaţiile aferente;

 [Art.1 noţiunea în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    serviciu - activitate, alta decît cea din care rezultă produse, desfăşurată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor;

lucrare - ansamblu de acţiuni prin care se obţine un produs sau se modifică caracteristicile acestuia;produs, serviciu inofensiv (sigur) - produs, serviciu care nu prezintă risc pentru  viaţa, sănătatea, ereditatea şi

bunurile consumatorilor sau mediul înconjurător;produs, serviciu periculos - produs, serviciu care nu poate fi definit ca inofensiv;produs de folosinţă îndelungată - produs tehnic complex, constituit din piese şi subansambluri, proiectat şi

construit pentru a putea fi utilizat pe durata de funcţionare şi asupra căruia se pot efectua reparaţii sau activităţi de întreţinere;

cerinţe prescrise - cerinţe stabilite în acte normative, inclusiv în documente normative de standardizare;durată de funcţionare - perioadă de timp, stabilită de către producător (agentul economic care fabrică un produs)

în documentele normative pentru produsele de folosinţă îndelungată, în cadrul căreia produsele, altele decît cele pentru care a fost stabilit termen de valabilitate, trebuie să-şi menţină caracteristicile specifice cu condiţia respectării regulilor de transport, manipulare, depozitare, păstrare, exploatare şi consum;

termen de valabilitate - perioadă de timp, stabilită de către agentul economic care fabrică un produs perisabil sau un produs care, în scurt timp, poate deveni periculos pentru sănătatea consumatorilor, în cadrul căreia produsul trebuie să-şi păstreze caracteristicile specifice, cu condiţia respectării regulilor de transport, manipulare, depozitare, păstrare, utilizare şi consum. Pentru produsele alimentare şi medicamente, termenul de valabilitate este data-limită de consum;

termen de garanţie - perioadă de timp, prescrisă sau declarată, care curge de la data achiziţionării produsului, serviciului şi în cadrul căreia produsul, serviciul trebuie să-şi păstreze caracteristicile prescrise sau declarate, iar producătorul, vînzătorul, prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii pe cheltuiala sa a produsului, serviciului necorespunzător dacă deficienţele nu sînt imputabile consumatorului. Pentru producţia alcoolică, termen de garanţie constituie perioada de timp, stabilită de producător în documentele normative, care curge de la data îmbutelierii şi în cadrul căreia produsul achiziţionat trebuie să-şi păstreze caracteristicile prescrise sau declarate;

calitate - ansamblu de caracteristici ale unui produs, serviciu, care îi conferă  aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei, necesităţile explicite sau implicite;

declaraţie de conformitate - declaraţie scrisă, făcută de producător, prestator sau reprezentantul oficial al acestora, prin care aceştia declară, pe propria răspundere, că produsul, serviciul este conform condiţiilor prescrise;

clauză abuzivă - clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care, prin ea însăşi ori împreună cu alte clauze din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor;

clauză abuzivă - clauză contractuală care, nefiind negociată în mod individual cu consumatorul, creează, contrar cerinţelor bunei-credinţe, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor ce apar din contract;

[Art.1 noţiunea în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]     [Art.1 noţiunea modificată prin LP60 din 28.04.05, MO92/08.07.05 art.431]

plasare pe piaţă - acţiune de a face disponibile produsele pe piaţa Republicii Moldova, inclusiv păstrarea lor în scopul distribuirii, oferirii prin vînzare sau prin oricare altă formă de transmitere contra plată ori cu titlu gratuit;

 practici comerciale abuzive - metode de vînzare, restrictive sau condiţionate, care afectează interesele consumatorilor;

[Art.1 noţiunea"practici comerciale abuzive" exclusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

produs falsificat (contrafăcut) - produs, fabricat din alţi componenţi, în alte proporţii sau în alte condiţii decît cele stabilite în documentele normative, care este prezentat drept veritabil;

produs, serviciu necorespunzător (defectuos) - produs, serviciu care nu corespunde cerinţelor prescrise sau declarate;

viciu (deficienţă) - defect al unui produs, serviciu, care le face necorespunzătoare cerinţelor prescrise sau declarate;

viciu (deficienţă) - defect al unui produs, serviciu, care le face necorespunzătoare cerinţelor prescrise sau declarate şi care se manifestă şi poate fi constatat numai în timpul utilizării şi/sau păstrării acelui produs, serviciu;

 [Art.1 noţiunea modificată prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]viciu (deficienţă) ascuns - defect al calităţii unui produs, serviciu, care, existînd la momentul livrării

produsului, prestării serviciului, nu a fost cunoscut de către consumator şi nici nu a putut fi depistat prin mijloace obişnuite de control;

prejudiciu - daună materială şi/sau morală adusă consumatorului prin distrugerea, deteriorarea sau diminuarea averii, precum şi daună cauzată vieţii, sănătăţii şi eredităţii lui în urma consumului şi/sau utilizării produselor, serviciilor necorespunzătoare ori în urma refuzului sau tergiversării neîntemeiate a încheierii contractului de prestare a serviciului;

interes economic - totalitatea cerinţelor înaintate de consumator faţă de vînzător, prestator privind remedierea sau înlocuirea gratuită ori obţinerea contravalorii produsului, serviciului necorespunzător şi privind repararea prejudiciului cauzat, precum şi alte cerinţe ce ţin de interesul material al consumatorului.

 asociaţie obştească de consumatori – asociaţie obştească care are ca scop unic apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor, fără a urmări realizarea de profit pentru membrii săi;

  [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    cod de conduită – acord sau totalitate de reguli, neimpuse prin legislaţie sau prin dispoziţii administrative,  ce definesc comportamentul comercianţilor care se angajează să le respecte în legătură cu una sau mai multe practici comerciale ori în unul sau mai multe sectoare de activitate;     [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    contract de adeziune – contract în care clauzele sînt formulate în prealabil de una dintre părţi, iar cealaltă parte doar poate să accepte încheierea contractului în condiţiile impuse sau să renunţe la încheierea contractului;

 [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    decizie de tranzacţionare – orice decizie pe care o ia un consumator privind oportunitatea, modalităţile şi condiţiile de achiziţionare a produsului, privind modalitatea de plată (integrală sau parţială) pentru un produs, privind păstrarea ori renunţarea la un produs sau exercitarea unui drept contractual în raport cu produsul, decizie ce poate conduce la acţiunea ori la inacţiunea consumatorului;

 [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    denaturarea substanţială a comportamentului economic al consumatorilor – folosirea unei practici comerciale ce afectează considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză, determinîndu-i astfel să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o;

  [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    diligenţă profesională – nivel de competenţă specializată şi de considerare pe care comerciantul poate să îl exercite în mod rezonabil faţă de consumatori, în conformitate cu practica comercială corectă şi/sau cu principiul general al bunei-credinţe în domeniul de activitate al comerciantului;

 [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    distribuitor – agent economic din lanţul de distribuţie, altul decît producătorul sau importatorul, care plasează produse pe piaţă şi asigură transferul titlului de proprietate asupra produsului de la producător la consumator;

 [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    invitaţie de a cumpăra – comunicare comercială în care se menţionează caracteristicile şi preţul produsului într-un mod corespunzător mijloacelor de comunicare comercială utilizate pentru aceasta şi care îl determină pe consumator să cumpere un produs;

[Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    influenţă nejustificată – folosirea unei poziţii de forţă faţă de consumator, de manieră să exercite presiune asupra acestuia, chiar fără a recurge la forţa fizică sau fără a ameninţa cu aceasta, într-un mod care limitează semnificativ capacitatea consumatorului de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză;

[Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    practici comerciale (practici ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii) – orice acţiune, omisiune, comportament, declaraţie sau comunicare comercială, inclusiv publicitate şi comercializare, efectuate de un comerciant în strînsă legătură cu promovarea, vînzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor;

 [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    responsabil de codul de conduită  – orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianţi, responsabilă de întocmirea şi revizuirea unui cod de conduită şi/sau de supravegherea respectării acestui cod de către cei care s-au angajat să îl respecte;

   [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    executant – orice persoană fizică sau juridică, autorizată pentru activitate de întreprinzător, care efectuează lucrări în relaţiile cu consumatorii;

  [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    comerciant – orice persoană fizică sau juridică care, în practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale, de producţie sau artizanale, precum şi orice persoană care acţionează în scop comercial, în numele sau în beneficiul unui comerciant.

   [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]Articolul 11. Domeniul de aplicare (1) Prezenta lege stabileşte cerinţele generale de protecţie a consumatorilor, de asigurare a cadrului necesar

accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării complete asupra caracteristicilor esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor în cazul unor practici comerciale incorecte, participării acestora la fundamentarea şi luarea de decizii ce îi interesează în calitate de consumatori.    (2) Prezenta lege se aplică practicilor comerciale incorecte ale comercianţilor  faţă de consumatori, specificate la art. 101, înainte, în timpul şi după o tranzacţie comercială în legătură cu un produs, cu un serviciu.

    (3) Prezenta lege nu aduce atingere:    a) dispoziţiilor legale privind aspectele de sănătate a consumatorilor şi de siguranţă a produselor;

    b) dispoziţiilor legale ce stabilesc competenţa instanţelor judecătoreşti;c) dispoziţiilor legale ce reglementează probarea şi marcarea  articolelor din metale preţioase;

    d) prevederilor specifice în anumite domenii privind practicile comerciale incorecte. În cazul în care astfel de prevederi există în legile speciale, acestea se aplică ca cerinţe suplimentare celor prevăzute de prezenta lege, iar în cazul în care legile speciale conţin cerinţe mai restrictive privind practicile comerciale incorecte, se aplică cerinţele legilor speciale.

    [Art.11 introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    Articolul 2. Reglementarea juridică a raporturilor în  domeniul protecţiei consumatorilor

Raporturile în domeniul protecţiei consumatorilor se reglementează prin prezenta lege, Codul civil, alte legi şi acte normative în domeniul respectiv.

Articolul 3. Acorduri internaţionaleDacă acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte prevăd alte norme decît cele care se

conţin în legislaţia naţională cu privire la protecţia consumatorilor, se aplică normele acordurilor internaţionale. Articolul 4. Clauze abuzive(1) Se interzice agenţilor economici de a include clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.(2) Orice clauză din contractul încheiat între agentul economic şi consumator ce limitează răspunderea

agentului economic sau îl exonerează de această răspundere, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie,  este abuzivă şi se consideră nulă.

   [Art.4 al.(2) modificat prin LP60 din 28.04.05, MO92/08.07.05 art.431](3) Orice contract încheiat între agentul economic şi consumator pentru vînzare de produse, prestare de servicii

va cuprinde clauze clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sînt necesare cunoştinţe speciale.  (4) Clauzele contractuale care nu au constituit obiectul unei negocieri individuale între agentul economic şi

consumator şi care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor sînt considerate nule.   [Art.4 al.(4) modificat prin LP60 din 28.04.05, MO92/08.07.05 art.431](5) În caz de dubii asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea

consumatorului.(6) Contractul standard (tip) care se încheie cu consumatorul de către agentul economic furnizor de servicii,

care, în conformitate cu legislaţia, este  recunoscut ca avînd o poziţie dominantă pe piaţă, trebuie să fie prezentat de către agentul economic organului administraţiei publice,  indicat la art. 22 alin.(2), pentru a fi în prealabil coordonat.    [Art.4 al.(6) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

(7) Raporturile juridice generate de clauzele contractuale abuzive se reglementează de legislaţia respectivă, inclusiv de legislaţia privind protecţia concurenţei”.

    [Art.4 al.(7) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]Articolul 4. Clauze abuzive    (1) Se interzice agenţilor economici de a include clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.  (2) Clauzele contractuale abuzive se consideră nule, cu excepţia celor negociate individual.

    (3)  O clauză contractuală care nu a fost negociată individual cu consumatorul se consideră abuzivă dacă aceasta creează, contrar cerinţelor bunei-credinţe, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

(4) O clauză contractuală se consideră că nu a fost negociată individual dacă a fost formulată în prealabil şi din acest motiv consumatorul nu a avut posibilitatea să influenţeze conţinutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune.    (5) Faptul că anumite aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză au fost negociate individual nu exclude aplicarea prevederilor prezentului articol pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a acestuia denotă că este un contract de adeziune.

    (6) Dacă un agent economic pretinde că o clauză formulată în prealabil a fost negociată individual cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

(7) Orice contract încheiat între agentul economic şi consumator pentru vînzare de produse, prestare de servicii va cuprinde clauze clare, fără echivoc, pentru a căror înţelegere nu sînt necesare cunoştinţe speciale. 

(8) În caz de dubii asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.   (9) Raporturile juridice generate de clauzele contractuale abuzive se reglementează de legislaţia în vigoare.

[Art.4 în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]Articolul 5. Drepturile fundamentale ale consumatorilorOrice consumator are dreptul la:a) protecţia drepturilor sale de către stat;b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa,

sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime;c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea

corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul,  serviciul necorespunzător;d) informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate;e) instruire în domeniul drepturilor sale;f) organizare în asociaţii obşteşti pentru protecţia consumatorilor;g) adresare în autorităţile publice şi reprezentarea în ele a intereselor sale;h) sesizarea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi autorităţilor publice asupra încălcării drepturilor şi

intereselor sale legitime, în calitate de consumator, şi la înaintarea de propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor.

Capitolul IIPROTECŢIA VIEŢII, SĂNĂTĂŢII, EREDITĂŢII

ŞI SECURITĂŢII CONSUMATORULUIArticolul 6. Prevederi specifice privind protecţia vieţii,                          sănătăţii, eredităţii şi securităţii consumatorului(1) Guvernul, prin organele administraţiei publice centrale, stabileşte norme şi reglementări specifice pentru

protecţia vieţii, sănătăţii, eredităţii şi securităţii consumatorilor în următoarele cazuri:a) producerea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea,

pregătirea pentru vînzare şi vînzarea produselor;b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor.(2) Produsele plasate pe piaţă trebuie să fie însoţite de certificate de conformitate sau de declaraţii de

conformitate, de alte documente conform legii.    [Art.6 al.(2) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349](3) Se interzice producerea, depozitarea, plasarea pe piaţă şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor

care nu corespund cerinţelor obligatorii stabilite în documentele normative sau care, utilizate în condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor.

(4) Se interzice producerea, importul, plasarea pe piaţă, depozitarea, expunerea în comercializare şi comercializarea produselor falsificate (contrafăcute).

(5) Se interzice  producerea, plasarea pe piaţă, depozitarea, expunerea în comercializare şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor cu încălcarea cerinţelor de calitate stabilite de documentele normative.

    [Art.6 al.(5) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]     (6) Se interzice plasarea pe piaţă, depozitarea, expunerea în comercializare şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor în lipsa certificatului de conformitate sau declaraţiei de conformitate, dacă legislaţia prevede aceasta, sau cu utilizarea ilegală a mărcii de conformitate.

(6) Se interzice plasarea pe piaţă, depozitarea, expunerea în comercializare şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor în lipsa certificatului de conformitate sau declaraţiei de conformitate, precum şi în lipsa documentelor de provenienţă, dacă legislaţia prevede aceasta, sau cu utilizarea ilegală a mărcii de conformitate.

 [Art.6  al.(6) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12](7) Se interzice importul, plasarea pe piaţă şi comercializarea produselor cu termenul de valabilitate expirat.(8) Se interzice modificarea termenului de valabilitate indicat pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau în

documentaţia de însoţire.(9) Producătorul este obligat să indice în documentaţia de însoţire a produsului, serviciului, pe etichetă, sau

prin alte modalităţi, regulile de utilizare, depozitare şi transport în siguranţă a produsului, serviciului, iar vînzătorul, prestatorul trebuie să le aducă la cunoştinţa consumatorului.

Articolul 7. Obligaţiile producătoruluiProducătorul este obligat:a) să plaseze pe piaţă numai produse inofensive care trebuie să fie însoţite de certificate de conformitate, de

alte documente, conform legislaţiei, şi produse care corespund cerinţelor prescrise sau declarate;b) să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă sau de la consumatori produsele la care organele de

control sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea cerinţelor prescrise sau declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care pot fi eliminate neconformităţile respective;

c) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;d) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător pe toată durata de funcţionare sau a

termenului de valabilitate stabilite, cu condiţia respectării de către consumator a regulilor de transport, depozitare, păstrare, utilizare şi consum.

Articolul 8. Obligaţiile vînzătorului  Vînzătorul este obligat:a) să se asigure că produsele oferite spre comercializare sînt inofensive şi corespund cerinţelor prescrise sau

declarate;b) să nu comercializeze produse despre care deţine informaţii că sînt periculoase sau care se consideră

periculoase;c) să anunţe, imediat, autorităţile competente, precum şi producătorul respectiv, despre existenţa pe piaţă a

oricărui produs de care are cunoştinţă că este periculos şi/sau falsificat (contrafăcut);d) să retragă din comercializare produsele la care organele de control sau specialiştii proprii au constatat

neîndeplinirea cerinţelor prescrise sau declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care pot fi eliminate neconformităţile respective;

e) să asigure respectarea condiţiilor tehnice stabilite de producător pentru produs;f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul cumpărării produsului, conform unui

regulament aprobat de Guvern;g) să înregistreze reclamaţiile consumatorilor conform unui regulament aprobat de Guvern;g) să deţină registrul de reclamaţii la un loc vizibil şi să înregistreze reclamaţiile consumatorilor conform

unui regulament aprobat de Guvern;[Art.8 lit.(g) modificată prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]h) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;i) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător, pe toată durata de funcţionare sau a

termenului de valabilitate stabilite, cu condiţia respectării de către consumator a regulilor de transport, depozitare, păstrare, utilizare şi consum.

Articolul 9. Obligaţiile prestatoruluiPrestatorul este obligat:a) să folosească, la prestarea serviciilor, numai produse şi proceduri inofensive care, dacă legislaţia prevede

aceasta, trebuie să fie certificate;b) să anunţe imediat autorităţile competente, precum şi producătorul respectiv, despre existenţa oricărui produs

folosit la prestarea serviciului de care are cunoştinţă că este periculos şi/sau falsificat (contrafăcut);c) să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor ori

interesele economice ale acestora;d)  să respecte cerinţele prescrise sau declarate, precum şi clauzele contractuale;e) să asigure, la prestarea serviciilor, respectarea condiţiilor tehnice stabilite de producător pentru produs;f)  să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul prestării serviciului, conform unui

regulament aprobat de Guvern;g) să asigure prestarea serviciului (în cazul în care serviciul conţine elemente vorbite sau textuale scrise) în

limba moldovenească conform unui regulament aprobat de Guvern;      h) să înregistreze pretenţiile consumatorilor conform unui regulament aprobat  de Guvern;

h) să deţină registrul de reclamaţii la un loc vizibil şi să înregistreze pretenţiile consumatorilor conform unui regulament aprobat  de Guvern;      [Art.9 lit.(h) modificată prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

i) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;j) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de serviciul prestat necorespunzător.

     Articolul 91.  Obligaţiile agenţilor economici în cazul  produselor de folosinţă îndelungată 

Agenţii economici care importă şi/sau comercializează produse de folosinţă îndelungată şi piese de schimb aferente sînt obligaţi să încheie cu întreprinderile specializate în deservirea tehnică şi reparaţia produselor respective contracte pentru deservirea tehnică a produselor comercializate pe teritoriul ţării în perioada de garanţie şi postgaranţie. Întreprinderile producătoare pot efectua de sine stătător reparaţia şi deservirea produselor de folosinţă îndelungată.    [Art.91 introdus prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

Capitolul IIIPROTECŢIA INTERESELOR ECONOMICE ALE CONSUMATORILOR

Articolul 10. Prevederi specifice privind protecţia intereselor   economice ale consumatorilor(1) Guvernul aprobă reglementări  în scopul prevenirii şi combaterii practicilor ce dăunează intereselor

economice ale consumatorilor.     (2) Agentul economic este obligat să plaseze pe piaţă numai produse, servicii care corespund cerinţelor prescrise sau declarate, să nu folosească practici comerciale abuzive şi să presteze servicii numai în bază de contract negociat individual cu consumatorul.

(2) Agentul economic este obligat să importe şi/sau să plaseze pe piaţă numai produse, servicii care corespund cerinţelor prescrise sau declarate, să presteze servicii numai în bază de contract negociat individual cu consumatorii.

 [Art.10 al.(2) în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12](3) Vînzătorul este obligat, la cererea consumatorului, să prezinte dovezi de efectuare a controlului calităţii

produsului, serviciului, dacă acestea sînt prevăzute de actele normative.(4) Consumatorul este în drept să pretindă vînzătorului, prestatorului remedierea sau înlocuirea gratuită ori

restituirea contravalorii produsului, serviciului, precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, cu condiţia respectării de către consumator a instrucţiunilor de instalare, utilizare şi a regulilor de păstrare, prevăzute în documentaţia de însoţire.

(5) Consumatorul, după expirarea termenului de garanţie, poate pretinde vînzătorului, prestatorului remedierea sau înlocuirea gratuită ori restituirea contravalorii produsului, serviciului care nu pot fi folosite potrivit   scopului pentru care au fost vîndute, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata de funcţionare a acestora.  (6) Prestatorul este obligat, la prestarea serviciilor, să utilizeze mijloace de măsurare proprii, adecvate, legalizate, verificate metrologic, în modul stabilit, conform cerinţelor prescrise.

(6) Prestatorul este obligat, la prestarea serviciilor, inclusiv a serviciilor comunale, să utilizeze mijloace de măsurare proprii, adecvate, legalizate, verificate metrologic, în modul stabilit, conform cerinţelor prescrise.  [Art.10 al.(6) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(7) Vînzătorul este obligat să măsoare produsele oferite consumatorilor cu mijloace de măsurare proprii, adecvate, legalizate, verificate metrologic, în modul stabilit. Indicaţiile mijloacelor de măsurare trebuie să fie explicite şi la vederea consumatorului.

(8) Se interzice producerea sau vînzarea materialelor de referinţă şi producerea, repararea, vînzarea, închirierea mijloacelor de măsurare fără aviz legal de activitate metrologică.

    Articolul 101.  Practici comerciale incorecte   (1) Se interzic practicile comerciale incorecte.   (2) O practică comercială este incorectă dacă:    a) este contrară cerinţelor diligenţei profesionale; şi b) denaturează sau este susceptibilă să denatureze, în mod esenţial, comportamentul economic al

consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, în cazul cînd o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori.   (3) Practicile comerciale care pot denatura, în mod esenţial, comportamentul economic al unui anumit grup vulnerabil de consumatori, clar identificabil, trebuie evaluate din perspectiva membrului mediu al grupului. Grupul de consumatori este cu precădere vulnerabil la respectiva practică sau la produsul la care aceasta se referă din motive de infirmitate mintală sau fizică, de vîrstă sau de credulitate, comportamentul economic al acestuia putînd fi, în mod rezonabil, prevăzut de comerciant. Această prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare obişnuite şi legitime ce constau în declaraţii exagerate sau declaraţii ce nu sînt destinate a fi luate ca atare.

(4) Practicile comerciale incorecte sînt, în special, cele:    a) înşelătoare, în sensul prevederilor alin. (5)–(12);

    b) agresive, în sensul prevederilor alin. (13)–(15). (5) Practicile comerciale înşelătoare pot fi acţiuni înşelătoare sau omisiuni înşelătoare. (6) O practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare în cazul în care conţine informaţii

false sau, în orice alt fel, inclusiv prin prezentarea generală, induce sau poate induce în eroare consumatorul mediu şi, în orice situaţie, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacţionare pe care nu ar fi luat-o în  altă situaţie, chiar dacă informaţia este corectă de fapt cu privire la unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

a) existenţa sau natura produsului; b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, eventualele riscuri

previzibile, fabricarea, compoziţia, accesoriile, asistenţa acordată după vînzare şi soluţionarea reclamaţiilor, modul şi data fabricării  sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, termenul de valabilitate, specificaţiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obţine din utilizare, rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului;c) amploarea implicării comerciantului, motivaţia practicii comerciale şi natura procesului de vînzare, precum şi toate declaraţiile sau toate simbolurile care sugerează sponsorizarea sau sprijinul direct ori indirect acordat comerciantului sau produsului; d) preţul sau modalitatea de calcul al preţului ori existenţa unui avantaj specific în ceea ce priveşte preţul;e) necesitatea unui serviciu, a unei piese separate, a înlocuirii sau remedierii; f) natura, competenţele şi drepturile comerciantului sau ale reprezentantului său, cum ar fi: identitatea şi patrimoniul, calificările sale, statutul, autorizarea, afilierea sau legăturile sale, drepturile de proprietate intelectuală sau comercială ori recompensele şi distincţiile primite; g) drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a beneficia de remediere, de înlocuire sau de restituire a contravalorii produsului, serviciului necorespunzător, reducerea preţului ca urmare a rezilierii contractului în condiţiile art. 13.    (7) O practică comercială este considerată, de asemenea, ca fiind acţiune înşelătoare dacă, în contextul situaţiei de fapt şi ţinînd cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, această practică determină sau este susceptibilă să determine consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o şi dacă această practică implică:    a) orice activitate comercială privind produsul, inclusiv publicitatea comparativă, creînd o confuzie cu un alt produs, cu o altă marcă, cu numele sau cu alte semne distinctive ale unui concurent;    b) nerespectarea de către comerciant a obligaţiilor prevăzute în codul de conduită pe care s-a angajat să îl respecte, dacă:    – angajamentul său nu este o aspiraţie, ci o obligaţie asumată în mod ferm şi care poate fi verificată;  Şi     – în cadrul unei practici comerciale, el indică că s-a angajat să respecte codul respectiv.    (8) O practică comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare dacă, în contextul situaţiei de fapt şi ţinînd cont de toate caracteristicile şi circumstanţele,  precum şi de limitele de spaţiu şi de timp impuse mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informaţiei, această practică omite o informaţie esenţială necesară consumatorului mediu, ţinînd cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzacţionare în cunoştinţă de cauză şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine  consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.    (9) O practică comercială este considerată, de asemenea, ca fiind omisiune înşelătoare în cazul cînd, ţinînd cont de aspectele prevăzute la alin. (8), un comerciant ascunde o informaţie esenţială sau o oferă într-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu sau în contratimp ori nu îşi declară intenţia comercială adevărată, în cazul în care aceasta nu rezultă deja din context, şi cînd, în orice situaţie, consumatorul mediu este determinat sau poate fi determinat să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.    (10) În cazul în care mijloacele de comunicare utilizate pentru transmiterea practicilor comerciale impun limite în spaţiu ori în timp, în momentul determinării practicii ca fiind sau nefiind omisiune înşelătoare se va ţine cont de aceste limite, precum şi de orice măsuri luate de către comerciant în vederea punerii informaţiei la dispoziţia consumatorului prin alte mijloace.    (11) În cazul unei invitaţii de a cumpăra, pentru determinarea practicilor comerciale incorecte, se consideră esenţiale următoarele informaţii, dacă acestea nu rezultă deja din context:   a) caracteristicile principale ale produsului, ţinînd cont de mijlocul de comunicare utilizat şi de produs;    b) sediul şi celelalte date de identificare ale comerciantului şi, în cazul în care el acţionează în numele  altui comerciant, sediul şi celelalte date de identificare ale acestuia;    c) preţul cu toate taxele incluse sau modalitatea de calcul al acestuia – în cazul cînd  preţul, în mod rezonabil,  nu poate fi calculat în avans, ţinînd cont de natura produsului. De asemenea, după caz, se consideră esenţiale

toate costurile adiţionale pentru transport, livrare sau taxele poştale ori, în cazul în care aceste costuri, în mod rezonabil, nu pot fi calculate în avans – precizarea că pot exista costuri adiţionale ce trebuie suportate de consumator;    d) modalităţile de plată, de livrare, de executare şi de examinare a reclamaţiilor, în cazul în care acestea diferă de cerinţele diligenţei profesionale;    e) menţionarea dreptului de renunţare sau de reziliere, în cazul produselor şi tranzacţiilor ce implică acest drept.  (12) Sînt considerate ca fiind înşelătoare, în orice situaţie, următoarele practici comerciale:    a) afirmarea de către comerciant că este parte semnatară a unui cod de conduită în cazul în care nu este;    b) afişarea unui certificat, a unei mărci de calitate sau a unui echivalent fără a fi obţinută autorizaţia necesară;    c) afirmarea că un cod de conduită a primit aprobarea unei entităţi publice sau a unei alte entităţi în cazul în care aprobarea nu a fost primită;    d) afirmarea că un comerciant, inclusiv practicile sale comerciale, sau un produs al său a fost agreat, aprobat ori autorizat de o entitate publică sau privată fără un temei real sau fără a îndeplini condiţiile necesare pentru agrearea, aprobarea sau autorizarea obţinută;    e) lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ în cazul în care comerciantul nu dezvăluie în invitaţie existenţa unor motive rezonabile în a căror bază ar aprecia că nu va putea să furnizeze, el însuşi sau prin intermediul altui comerciant, acele produse sau produse similare la acelaşi preţ, pentru o perioadă şi într-o cantitate rezonabilă, avîndu-se în vedere produsul, amploarea publicităţii şi preţul oferit;    f) lansarea de către comerciant a unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ, în scopul promovării unui produs similar, pentru a recurge ulterior la una din următoarele acţiuni: să refuze prezentarea produsului ce a făcut obiectul publicităţii; să refuze preluarea comenzii privind respectivul produs sau livrarea lui într-un termen rezonabil; să prezinte un eşantion cu defecte;    g) afirmarea falsă că un produs va fi disponibil doar pentru o perioadă foarte limitată de timp sau că va fi disponibil doar în anumite condiţii, pentru o perioadă foarte limitată, în scopul obţinerii unei decizii imediate şi lipsirii consumatorilor de alte posibilităţi sau de un termen suficient pentru a putea face o alegere în cunoştinţă de cauză;    h) angajamentul comerciantului de a furniza un serviciu postvînzare către consumatori fără a-i informa în mod clar pe aceştia, înainte de angajarea lor în tranzacţie, referitor la limba în care furnizează serviciul în situaţia în care, înaintea încheierii tranzacţiei, comerciantul a comunicat cu consumatorul în altă limbă decît limba oficială a statului în care se prestează serviciul;    i) afirmarea sau crearea impresiei că un produs poate fi vîndut în mod legal în situaţia în care acest lucru nu este posibil;    j) prezentarea drepturilor oferite consumatorilor prin lege ca o caracteristică distinctă a ofertei comerciantului;    k) utilizarea unui context editorial în mass-media în vederea promovării unui produs pentru a cărui publicitate comerciantul a plătit, fără însă ca publicitatea  să fie precizată clar fie în cuprins, fie prin imagini ori sunete uşor de identificat de către consumator (publicitate mascată);    l) lansarea de afirmaţii nefondate cu privire la natura şi amploarea riscului pentru securitatea personală a consumatorului sau a familiei acestuia în situaţia în care consumatorul nu achiziţionează produsul;    m) promovarea de către comerciant, cu intenţia de a induce în eroare consumatorul, a unui produs care se aseamănă cu un produs similar fabricat de un producător anume, astfel încît consumatorul să creadă că produsul este fabricat de acest producător;    n) crearea, operarea sau promovarea unui sistem promoţional piramidal, pe care un consumator îl ia în considerare datorită posibilităţii de a primi remuneraţia doar ca urmare a introducerii unui alt consumator în sistem şi nu ca urmare a vînzării sau a consumului produselor;    o) afirmarea de către un comerciant că îşi încetează activitatea sau că se stabileşte în altă parte în cazul cînd acest lucru nu este adevărat;    p) afirmarea că un produs poate spori şansele de cîştig la jocurile de noroc;    q) afirmarea neîntemeiată că produsul poate vindeca boli, disfuncţii sau malformaţii;    r) transmiterea de informaţii inexacte cu privire la condiţiile oferite de piaţă sau cu privire la posibilitatea achiziţionării produsului cu intenţia de a determina consumatorul să cumpere produsul în condiţii mai puţin favorabile decît în condiţiile normale ale pieţei;    s) afirmarea, în cadrul unei practici comerciale, că se va organiza un concurs sau se va oferi un premiu în scopuri promoţionale fără a acorda premiul promis sau un echivalent rezonabil;

    t) descrierea unui produs ca fiind “gratuit”, “fără costuri” sau în termeni similari în cazul în care consumatorul trebuie să suporte şi alte costuri, în afară de costurile inevitabile ce rezultă din practica comercială, inclusiv plata pentru livrarea sau ridicarea produsului;    u) includerea în materialele publicitare a unei facturi sau a unui document similar referitor la plată, prin care consumatorului i se creează impresia că  deja a comandat produsul promovat, cînd, de fapt, el nu l-a comandat;    v) afirmarea falsă sau crearea impresiei false că acţiunile comerciantului nu sînt legate de activităţile sale comerciale, industriale, de producţie sau artizanale ori falsa prezentare a sa în calitate de consumator;    w) crearea impresiei false că serviciul postvînzare cu privire la un produs este disponibil într-un stat, altul decît cel în care produsul este vîndut.    (13) O practică comercială este considerată ca fiind agresivă dacă, în contextul situaţiei de fapt şi ţinînd cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, această practică limitează sau este susceptibilă să limiteze considerabil libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu în privinţa produsului prin hărţuire, constrîngere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice sau prin influenţă nejustificată, şi, prin urmare, practica dată îl determină sau este susceptibilă să îl determine pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.    (14) Pentru a determina dacă o practică comercială recurge la hărţuire, constrîngere, inclusiv la forţă fizică sau la influenţă nejustificată, se ia în considerare:    a) momentul, locul desfăşurării, natura şi/sau durata practicii comerciale;    b) recurgerea la ameninţare, la un limbaj sau la un comportament abuziv;    c) exploatarea de către comerciant, în cunoştinţă de cauză, a oricărui eveniment nefast sau a oricărei situaţii deosebit de grave care afectează modul de a judeca al consumatorului mediu pentru a influenţa decizia consumatorului cu privire la produs;    d) orice obstacol oneros sau disproporţionat, neprevăzut în contract, impus de comerciant, atunci cînd consumatorul doreşte să îşi exercite drepturile contractuale, inclusiv dreptul de a rezilia contractul, de a schimba produsul ori de a se adresa unui alt comerciant;    e) orice ameninţare cu măsuri în situaţia în care acestea nu pot fi luate în mod legal.    (15) Sînt considerate ca fiind agresive, în orice situaţie,  următoarele practici comerciale:    a) crearea impresiei consumatorului că nu poate părăsi sediul comerciantului pînă cînd nu se încheie un contract;    b) efectuarea de vizite personale la domiciliul consumatorului, ignorînd solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu reveni, cu excepţia cazului în care legea permite acest lucru în vederea îndeplinirii unei obligaţii contractuale şi în măsura în care o permite;    c) solicitarea insistentă şi nedorită prin telefon, fax, email sau prin alt mijloc de comunicare la distanţă, cu excepţia cazului în care  legea permite acest lucru în vederea îndeplinirii unei obligaţii contractuale şi în măsura în care o permite;    d) solicitarea de la un consumator care doreşte să execute o poliţă de asigurare de a prezenta documente care, în mod rezonabil, nu pot fi considerate relevante pentru a stabili dacă pretenţia este validă sau ignorarea sistematică a corespondenţei pertinente cu scopul de a-l determina pe consumator să renunţe la exercitarea drepturilor sale contractuale;    e) includerea într-o publicitate a unui îndemn direct adresat minorilor de a cumpăra produsele promovate ori de a convinge părinţii sau alţi adulţi să cumpere produsele promovate;     f) solicitarea unei plăţi imediate sau ulterioare pentru returnarea ori păstrarea în condiţii sigure a produsului care a fost furnizat de comerciant, dar pe care consumatorul nu l-a solicitat;    g) informarea explicită a consumatorului că, în cazul în care acesta nu cumpără produsul ori serviciul, comerciantul riscă să îşi piardă serviciul sau mijloacele de trai;    h) crearea falsei impresii consumatorului că a cîştigat sau va cîştiga un premiu sau un alt beneficiu echivalent ori că va cîştiga dacă va întreprinde o anumită acţiune, cînd, în realitate, nu există nici un premiu sau un alt beneficiu echivalent, cînd intrarea în posesia premiului sau a altui beneficiu echivalent este condiţionată de plata unei sume de bani ori de suportarea unui cost de către consumator.    [Art.101 introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    Articolul 102. Competenţe şi drept de sesizare referitor la practicile comerciale incorecte     (1) În vederea stopării şi combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau autorităţile care, potrivit legii, au un interes legitim pot:    a) să iniţieze o acţiune în instanţă;

    b) să sesizeze  Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor pentru ca aceasta fie să decidă asupra reclamaţiilor, fie să iniţieze acţiuni în instanţă împotriva comercianţilor care au săvîrşit ori sînt susceptibili să săvîrşească practici comerciale incorecte.    (2) Comercianţii, în cazul în care nu sînt de acord cu sesizarea, trebuie să prezinte dovezi privind incorectitudinea afirmaţiilor expuse în sesizare în legătură cu practica comercială întreprinsă şi sînt obligaţi, la solicitarea instanţelor judecătoreşti sau a Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, să le pună acestora la dispoziţie documente probatoare.    (3) În cazul în care documentele specificate la alin. (2) nu sînt prezentate într-un termen rezonabil, dar nu mai mare de 15 zile calendaristice, şi/sau dacă sînt recunoscute insuficiente, afirmaţiile expuse în sesizare se consideră fondate.    (4) Comercianţii concurenţi pot informa Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei în legătură cu practicile comerciale incorecte sau pot iniţia acţiuni în instanţă împotriva comercianţilor care au săvîrşit ori sînt susceptibili să săvîrşească practici comerciale incorecte.    [Art.102 introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    Articolul 103. Răspunderi şi sancţiuni pentru utilizarea practicilor comerciale incorecte    (1) Ţinînd cont de toate interesele implicate şi, în special, de interesul public, instanţele judecătoreşti competente sau Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor:    a) dispun încetarea sau iniţierea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte, conform procedurilor şi atribuţiilor stabilite de Codul contravenţional;    b) dispun interzicerea sau iniţierea procedurilor legale corespunzătoare pentru interzicerea practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost încă aplicate, dar acest lucru este iminent, conform procedurilor şi atribuţiilor stabilite de Codul contravenţional;    c) solicită prezentarea de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului, în termen de  5 zile lucrătoare, a datelor de identificare a persoanelor fizice sau juridice implicate în realizarea publicităţii audiovizuale, considerată a fi o practică comercială incorectă, precum şi a unei copii a materialului publicitar difuzat.    (2) În cazul în care, în vederea eliminării efectelor practicilor comerciale incorecte, s-a dispus încetarea, respectiv interzicerea acestora, iar hotărîrea/decizia organului respectiv a rămas irevocabilă, instanţa care a emis hotărîrea judecătorească definitivă, respectiv Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor, poate solicita comerciantului:    a) publicarea hotărîrii/deciziei, integral sau parţial, în forma pe care o consideră adecvată;    b) publicarea unui comunicat suplimentar privind măsurile de redresare.    (3) Publicarea, în condiţiile alin. (2), se va face, în toate cazurile, într-un ziar de largă circulaţie, pe cheltuiala comerciantului.    (4) Prezenta lege nu exclude controlul pe care responsabilii de codurile de conduită îl pot efectua conform prevederilor din codurile de conduită pe care comercianţii s-au angajat să le respecte.    (5) Efectuarea controlului specificat la alin. (4) nu exclude şi nu limitează dreptul consumatorilor, al asociaţiilor obşteşti de consumatori sau al concurenţilor de a sesiza responsabilul de codul de conduită şi nici dreptul consumatorilor sau al asociaţiilor de a se adresa Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor ori instanţei judecătoreşti competente.     [Art.103 introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

Articolul 11. Încheierea contractelorConsumatorul, la încheierea contractelor, are următoarele drepturi:

 a) de a lua liber decizii la achiziţionarea produsului, serviciului, fără a i se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale abuzive, de natură a influenţa opţiunea acestuia;a) de a lua liber decizii la achiziţionarea produsului, serviciului, fără a i se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte, de natură a influenţa opţiunea acestuia;  [Art.11 lit.a) modificată prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

b) de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative şi condiţiile de garanţie, indicarea exactă a preţului sau tarifului, precum şi stabilirea cu exactitate a condiţiilor de credit şi a dobînzilor;

 b1) de a lua cunoştinţă, în prealabil, de textul contractului pe care intenţionează să îl încheie;      [Art.11 lit.b1) introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

c) de a fi exonerat de plata pentru produsele, serviciile care nu au fost solicitate;d) de a fi despăgubit pentru daunele cauzate de produsele, serviciile care nu corespund cerinţelor prescrise

sau  declarate ori clauzelor contractuale;

e) de a i se asigura deservirea tehnică necesară şi piese de schimb pe toată durata de funcţionare a produsului, stabilită în documentele normative sau declarată de către producător ori convenită de părţi;

f) de a plăti pentru produsele, serviciile de care beneficiază sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea preţului iniţial este posibilă numai cu acordul consumatorului.

Articolul 12. Stabilirea duratei de funcţionare, termenului de valabilitate, termenului de garanţie(1) Producătorul, prestatorul sînt obligaţi să stabilească o durată de funcţionare pentru produsele de folosinţă

îndelungată, inclusiv pentru componentele şi accesoriile acestora care, după expirarea unei anumite perioade de timp, pot prezenta pericol pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorului sau pot provoca prejudicii bunurilor acestuia sau  mediului înconjurător.

(2) Producătorul este obligat să stabilească în documentul normativ respectiv termenul de valabilitate pentru produsele alimentare, articolele de parfumerie, cosmetice, medicamente, articolele chimice de uz casnic şi alte produse perisabile.

(3) Producătorul, prestatorul sînt obligaţi să stabilească pentru produsul, serviciul oferit un termen de garanţie. Dacă termenul de garanţie este stabilit de producător, vînzătorul nu poate stabili un termen mai mic. Lista produselor, serviciilor pentru care este obligatorie stabilirea termenului de garanţie se aprobă de Guvern.

(4) În cazul în care producătorul nu a stabilit un termen de garanţie pentru produsele de folosinţă îndelungată, consumatorul beneficiază de drepturile prevăzute la art. 13 alin.(1) dacă deficienţele produsului au apărut pe parcursul  a 2 ani de la data procurării lui.

(5) Vînzătorul, producătorul sînt obligaţi să asigure posibilitatea utilizării produselor de folosinţă îndelungată pe toată durata de funcţionare, stabilită în documentul normativ.  În acest scop, ei au obligaţia să asigure reparaţia şi deservirea tehnică a lor, precum şi să asigure piese de schimb şi componente în volumul şi sortimentul necesar, pe toată durata de funcţionare, iar în cazul în care durata de funcţionare nu este prevăzută - în decurs de 10 ani de la data vînzării. Dacă data vînzării  nu poate fi determinată, durata de funcţionare  se calculează de la data fabricării.      (6) Vînzătorul produselor de folosinţă îndelungată, în cazul încetării activităţii sale în domeniul respectiv, este obligat să  transmită persoanei fizice sau juridice care devine succesor obligaţiile sale  de asigurare a posibilităţii de utilizare a produselor de folosinţă îndelungată pe toată durata de funcţionare în perioada termenului de garanţie.

 [Art.12 al.(6) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]Articolul 13. Remedierea, înlocuirea, restituirea  contravalorii produsului, serviciului                            necorespunzător, reducerea preţului(1) Remedierea gratuită a deficienţelor apărute la produs, serviciu, înlocuirea gratuită sau restituirea

contravalorii produsului, serviciului necorespunzător în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, deficienţe care nu sînt imputabile consumatorului, se face necondiţionat de către vînzător, prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaţiei de către consumator sau în termenul stabilit prin contract.

(2) Dacă vînzătorul, prestatorul refuză să satisfacă reclamaţia consumatorului conform prevederilor alin. (1), ei sînt obligaţi să dovedească vina consumatorului în ceea ce priveşte deficienţele apărute la produsul vîndut, serviciul prestat prin expertiza tehnică efectuată de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legislaţia, într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării pretenţiei de către consumator. În caz contrar, ei sînt obligaţi să îndeplinească cerinţele prevăzute la alin.(1).

(3) În cazul unor vicii ascunse, apărute după expirarea termenului de garanţie, termenul stabilit la alin.(1) curge de la data finalizării expertizei tehnice efectuate de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu  legislaţia.

(4) În cazul produselor alimentare, farmaceutice sau cosmetice necorespunzătoare cerinţelor prescrise sau declarate, vînzătorul este obligat, la cererea şi opţiunea consumatorului, să le înlocuiască sau să restituie contravaloarea acestora.

(5)  Vînzătorul, prestatorul restituie contravaloarea produsului vîndut, serviciului prestat imediat după constatarea imposibilităţii folosirii acestora dacă deficienţa nu este imputabilă consumatorului şi dacă consumatorul a refuzat remedierea sau înlocuirea produsului, serviciului.

(6) La restituirea  contravalorii se va lua în calcul preţul produsului la data examinării reclamaţiei - în cazul în care preţul lui s-a majorat, şi preţul la data procurării - în cazul în care preţul lui s-a micşorat.

(7)  Reducerea preţului la produsul, serviciul necorespunzător se face la înţelegerea părţilor.(8) Timpul în decursul căruia produsul nu a fost utilizat din cauza remedierii deficienţelor prelungeşte, în mod

corespunzător, termenul de garanţie. El curge din momentul sesizării vînzătorului pînă la aducerea produsului în stare de funcţionare corespunzătoare.

(9) În cazul produselor electrice de uz casnic, vînzătorul este obligat, la înaintarea de către consumator a cerinţei întemeiate privind remedierea, să pună la dispoziţia acestuia gratuit, în termen de 3 zile, pe perioada  remedierii, un produs similar, suportînd cheltuielile de transport.

(10) Agentul economic are aceleaşi obligaţii pentru produsul, serviciul înlocuit ca şi pentru produsul vîndut, serviciul prestat iniţial.

 (11) Vînzătorul, prestatorul asigură toate operaţiunile şi suportă toate cheltuielile necesare repunerii în funcţiune, remedierii sau înlocuirii produselor, serviciilor necorespunzătoare în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, iar pentru vicii ascunse - în cadrul duratei de funcţionare, precum şi cheltuielile ocazionate de transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, ceea ce nu îl exonerează pe producător de răspundere în relaţia sa cu vînzătorul, prestatorul.

(11) Vînzătorul, prestatorul asigură toate operaţiunile şi suportă toate cheltuielile necesare repunerii în funcţiune, remedierii, înlocuirii sau restituirii contravalorii produselor, serviciilor necorespunzătoare în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, iar pentru vicii ascunse - în cadrul duratei de funcţionare, precum şi cheltuielile ocazionate de transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, ceea ce nu îl exonerează pe producător de răspundere în relaţia sa cu vînzătorul, prestatorul.

 [Art.13 al.(11) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] (12) În cazul serviciilor, prevederile stabilite la alin. (1) se aplică la constatarea deficienţelor în timpul

prestării sau recepţionării serviciului ori în cadrul termenului de garanţie.(13) Consumatorul este în drept să rezilieze contractul de prestare a serviciului de calitate corespunzătoare în

orice moment, cu condiţia că achită prestatorului o parte din preţ, proporţională cu partea din serviciul prestat pînă la primirea  de către prestator a avizului de reziliere a contractului, dacă contractul nu prevede altfel.

(14) Organul împuternicit să constate, conform art. 22 alin.(2), nerespectarea prevederilor prezentului articol şi să aplice sancţiunile prevăzute de legislaţie va stabili totodată şi măsuri de remediere sau înlocuire gratuită a produsului, serviciului ori restituire a contravalorii acestuia.

      [Art.13 al.(14) abrogat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12](15) În cazul refuzului de a satisface reclamaţia consumatorului prin remedierea sau înlocuirea gratuită ori

restituirea contravalorii produsului, serviciului, vînzătorul, prestatorul prezintă acestuia refuzul în scris. (15) În cazul refuzului de a satisface reclamaţia consumatorului prin remedierea sau înlocuirea gratuită ori

restituirea contravalorii produsului, serviciului, vînzătorul, prestatorul prezintă acestuia refuzul în scris. Neprezentarea refuzului în termenul stabilit de lege se consideră refuz tacit.

 [Art.13 al.(15) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12](16) Regulile de înlocuire a produselor nealimentare, precum şi lista produselor care nu pot fi înlocuite, se

aprobă de Guvern.Articolul 14. Înlocuirea produsului de calitate corespunzătoare(1) Consumatorul este în drept să ceară vînzătorului, în termen de 14 zile, înlocuirea unui produs nealimentar

de calitate corespunzătoare cu un produs similar celui procurat dacă acest produs nu-i convine ca formă, gabarite, model, mărime, culoare sau dacă nu-l poate utiliza conform destinaţiei din alte cauze.

(2) Dacă produsul necesar pentru înlocuire lipseşte, consumatorul are dreptul să rezilieze contractul, iar vînzătorul este obligat să-i restituie contravaloarea produsului.

(3) Cererea consumatorului de a i se înlocui produsul sau de a i se restitui  contravaloarea lui urmează să fie executată dacă produsul nu este utilizat, nu şi-a pierdut calităţile de consum şi dacă există probe că a fost cumpărat de la vînzătorul respectiv.    

Articolul 15. Repararea prejudiciului(1)  Consumatorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de produsele,  serviciile

necorespunzătoare indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în relaţii contractuale cu vînzătorul, prestatorul.(2) Prejudiciul se repară de către vînzător, prestator şi în cazul în care livrarea produsului, prestarea

serviciului se fac în mod gratuit sau la preţ redus ori dacă produsul a fost comercializat ca piese de schimb sau distribuit sub altă formă.

(3) Prejudiciul (inclusiv moral) se repară de către vînzător, prestator  dacă a fost cauzat pe parcursul:a) termenului de valabilitate - la produsele pentru care se stabileşte acest termen;b) duratei de funcţionare - la produsele de folosinţă îndelungată;c) a 2 ani - la produsele pentru care nu este prevăzută stabilirea termenului de valabilitate sau duratei de

funcţionare.(4) Prejudiciul moral cauzat consumatorului de către producător, vînzător, prestator prin încălcarea

drepturilor lui prevăzute de prezenta lege, precum şi de alte acte normative, se repară în mărimea stabilită de instanţa judecătorească.

(5) Prejudiciul moral se repară indiferent de repararea prejudiciului material cauzat consumatorului.(6) Pentru repararea prejudiciului cauzat consumatorului, acesta  trebuie să facă dovada prejudiciului.

Capitolul IVPREVEDERI SPECIFICE  PRIVIND  PRESTAREA SERVICIILOR

(EXECUTAREA  LUCRĂRILOR)Articolul 16. Obligaţiile prestatorului (executantului) la prestarea serviciului (executarea lucrării)(1) Prestatorul (executantul) este obligat să asigure prestarea serviciului (executarea lucrării) în termenele şi

condiţiile stabilite în reglementările specifice în domeniu sau stipulate în contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării).

(2) Dacă prestatorul (executantul) nu a început la timp prestarea serviciului (executarea lucrării) sau dacă, în timpul prestării serviciului (executării lucrării), a devenit clar că serviciul (lucrarea) nu va fi îndeplinit în termenul stabilit, sau dacă  termenul de prestare a serviciului (executare a lucrării) a expirat, consumatorul este în drept, opţional:

a) să fixeze prestatorului (executantului) un nou termen, în cadrul căruia el trebuie să înceapă şi să finalizeze prestarea serviciului (executarea lucrării), şi să ceară reducerea preţului pentru serviciu (lucrare);

b) să rezilieze contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) şi să revendice repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea termenelor de începere şi/sau finalizare a prestării serviciului (executării lucrării).

(3) Termenele noi de prestare a serviciului (executare a lucrării) stabilite de consumator se stipulează în contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării).

(4) Reclamaţiile consumatorului privind nerespectarea termenelor de prestare a serviciului (executare a lucrării) nu vor fi satisfăcute dacă prestatorul (executantul) va face dovada că tergiversarea s-a produs din motive de forţă majoră.

 (5) În momentul finalizării lucrării, prestatorul (executantul) întocmeşte un act de finalizare a lucrărilor, ce urmează a fi semnat de consumator cu sau fără rezerve.

 [Art.16 al.(5) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]    (6) Prestarea serviciilor de întreţinere şi reparaţie a elementelor constructive ale blocurilor locative constituie obligaţia gestionarilor blocurilor respective şi se efectuează conform tarifelor stabilite în modul corespunzător. [Art.16 al.(6) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]Articolul 17. Prestarea serviciului (executarea lucrării) din materialul prestatorului (executantului)

(1) Prestatorul (executantul) este obligat să presteze serviciul (să execute lucrarea), conform contractului, din materialele şi cu mijloacele proprii dacă consumatorul nu cere prestarea (executarea) lui din materialul său.

(2) Prestatorul (executantul) răspunde pentru calitatea materialului său.(3) Materialul prestatorului (executantului), uneltele, mijloacele tehnice şi altele asemenea, necesare pentru

prestarea serviciului (executarea lucrării), sînt transportate la locul de prestare a serviciului (executare a lucrării) de către prestator (executant).

Articolul 18. Prestarea serviciului (executarea lucrării) din materialul (cu obiectul) consumatorului(1) Dacă serviciul se prestează (lucrarea se execută) integral sau parţial din materialul (cu obiectul)

consumatorului, prestatorul (executantul) răspunde pentru integritatea acestui material (obiect) şi pentru utilizarea lui corectă.

(2) Prestatorul (executantul) este obligat să prevină consumatorul că materialul (obiectul) transmis de acesta conţine defecte sau este necalitativ, fapt ce se consemnează în contract, precum şi să prezinte un raport asupra utilizării materialului (obiectului) şi să-i restituie partea rămasă.

(3) În cazul pierderii (deteriorării) totale sau parţiale a materialului (obiectului) preluat de la consumator, prestatorul (executantul) este obligat, cu acordul consumatorului, să-l înlocuiască, în termen de 10 zile, cu un material (obiect) similar de aceeaşi calitate, iar dacă acesta lipseşte - să restituie consumatorului costul dublu al materialului (obiectului), precum şi cheltuielile suportate.

(4) Necunoaşterea de către prestator (executant) a proprietăţilor specifice ale materialului (obiectului) nu îl exonerează de răspundere.

(5) Costul materialului (obiectului) predat prestatorului (executantului) se stabileşte de către consumator şi se consemnează în contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) sau într-un alt document (chitanţă, comandă).

(6) Prestatorul (executantul) nu răspunde de pierderea (deteriorarea) totală sau parţială a materialului (obiectului) preluat de la consumator dacă acesta a fost prevenit în scris referitor la proprietăţile specifice ale materialului (obiectului), care pot determina pierderea (deteriorarea) lui totală sau parţială.

(7) Prestatorul (executantul) este obligat să informeze la timp consumatorul asupra circumstanţelor care pot influenţa calitatea serviciului prestat (lucrării executate).

(8) Prestatorul (executantul) este în drept să rezilieze contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) şi să ceară compensarea integrală a cheltuielilor suportate dacă consumatorul, deşi a fost informat la timp şi în modul corespunzător, nu va înlocui într-un termen rezonabil materialul cu defecte sau necalitativ, nu va modifica indicaţiile privind modul de prestare a serviciului (executare a lucrării) sau nu va înlătura alte circumstanţe care pot reduce calitatea serviciului prestat (lucrării executate).

Capitolul VINFORMAREA CONSUMATORILOR

Articolul 19. Dreptul consumatorilor la informareConsumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor produselor

şi serviciilor oferite de către agenţii economici astfel încît să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate.

Articolul 20. Obligaţiile agenţilor economici privind  informarea consumatorilor(1) Informarea consumatorilor despre produsele, serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin

elemente de identificare şi prin indicarea caracteristicilor acestora, care se înscriu la vedere şi explicit pe produs, etichetă, ambalaj sau în cartea tehnică, în instrucţiunile de exploatare ori în altă documentaţie de însoţire a produsului, serviciului, după caz, în funcţie de destinaţia acestora.    (1) Informarea consumatorilor despre produsele, serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi prin indicarea caracteristicilor acestora, care se înscriu la vedere şi explicit pe produs, etichetă, ambalaj sau în cartea tehnică, în instrucţiunile de exploatare ori în altă documentaţie de însoţire a produsului, serviciului, după caz, în funcţie de destinaţia acestora. Textul informaţiei va fi lizibil, imprimat cu litere şi caractere distincte pentru consumator. [Art.20 al.(1) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(2) Se interzice importul şi plasarea pe piaţă a produselor, prestarea serviciilor în lipsa informaţiei complete, veridice şi corecte în limba moldovenească sau în limbile moldovenească şi rusă. [Art.20 al.(2) în redacţia LP526 din 18.12.03, MO13-15/16.01.04 art.104; în vigoare 19.06.04]

(3) Producătorul (ambalatorul) trebuie să prezinte informaţii despre denumirea produsului, denumirea şi marca producătorului (sau denumirea importatorului), să indice adresa acestuia (numărul de telefon, după caz), masa/volumul, principalele caracteristici calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, eventualele riscuri, modul de utilizare, de manipulare, de depozitare, de conservare sau de păstrare, contraindicaţiile, precum şi valoarea energetică la produsele alimentare preambalate, ţara producătoare, termenul de garanţie, durata de funcţionare, termenul de valabilitate şi data fabricării, în conformitate cu reglementările tehnice şi standardele naţionale în vigoare.

[Art.20 al.(3) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349](4) Produsele de folosinţă îndelungată trebuie să fie însoţite de certificatul de garanţie, precum şi de cartea

tehnică ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, elaborate de către producătorul nemijlocit.

(5) Vînzătorul trebuie să informeze consumatorul despre preţul produsului, să ofere acestuia toate informaţiile stipulate la alin.(3), date despre certificare şi  să-l  asigure cu documentaţia tehnică de însoţire.

 (5) Vînzătorul trebuie să informeze consumatorul despre preţul produsului, să ofere acestuia toate informaţiile stipulate la alin.(3), date despre certificare şi  să-l asigure cu documentaţia tehnică de însoţire.[Art.20 al.(5) în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(6) Toate informaţiile, inclusiv cele verbale, referitoare la produsele, serviciile oferite consumatorilor, documentaţia de însoţire, precum şi contractele încheiate, trebuie să fie prezentate în limba moldovenească sau în limba moldovenească şi în una din limbile de circulaţie internaţională.

(7) Informaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă, conform reglementărilor în vigoare, categoria calitativă respectivă a serviciului, termenul de prestare, termenul de garanţie, tarifele, eventualele riscuri şi declaraţia de conformitate sau certificatul de conformitate.

(8) Agenţii economici sînt obligaţi să demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, modul de utilizare şi funcţionalitatea produselor de folosinţă îndelungată ce urmează a fi vîndute.

(9) Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a unor afirmaţii şi caracteristici care nu sînt conforme parametrilor reali ce caracterizează produsele, serviciile.

(10) Preţurile şi tarifele trebuie indicate la vedere într-o formă clară şi explicită.      (10) Preţurile şi tarifele trebuie indicate la vedere într-o formă clară şi explicită. Regulamentul privind modul de indicare a preţurilor oferite consumatorilor se aprobă de Guvern.

 [Art.20 al.(10) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(11) Vînzătorul, prestatorul sînt obligaţi să comercializeze produse şi să presteze servicii numai în locuri şi în spaţii autorizate, conform reglementărilor legale.

(12) Vînzătorul, prestatorul sînt obligaţi să afişeze la vedere adresa şi numărul de telefon al autorităţii abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor, informaţia privind termenul de garanţie la produsele, serviciile oferite, precum şi informaţia despre obligativitatea prezenţei bonului de casă sau a unui alt document, care confirmă faptul cumpărării produsului, prestării serviciului, la examinarea reclamaţiei. (12) Vînzătorul, prestatorul sînt obligaţi să afişeze la vedere adresa şi numărul de telefon al autorităţii abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor, informaţia privind termenul de garanţie la produsele, serviciile oferite, precum şi informaţia despre obligativitatea prezenţei bonului de casă sau a unui alt document, care confirmă faptul cumpărării produsului, prestării serviciului, la examinarea reclamaţiei.Formatul şi structura unificate ale panoului informativ al consumatorului se stabilesc de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi se plasează pe pagina web a acesteia.[Art.20 al.(12) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(13) Vînzătorul, prestatorul, inclusiv în cazul în care desfăşoară activitate comercială în afara localului autorizat, sînt obligaţi să afişeze la vedere denumirea lor, autorizaţia de funcţionare, licenţa dacă obligativitatea acesteia este prevăzută de legislaţie, precum şi să afişeze programul de lucru şi să îl respecte.

Articolul 21. Instruirea  în domeniul protecţiei consumatorilor(1) Instruirea în domeniul protecţiei consumatorilor se asigură prin instituirea unor sisteme de informare a

consumatorilor privind drepturile lor, prin realizarea măsurilor necesare pentru protecţia acestor drepturi, prin organizarea de seminare, editarea de publicaţii cu tematică respectivă şi prin alte acţiuni întreprinse de organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor şi de structurile neguvernamentale, precum şi prin mass-media şi alte organe interesate.    (2) Instruirea (educarea) consumatorilor face parte din programa de învăţămînt.

 [Art.21 al.(2) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446, alineatul unic devine alineatul (1); în vigoare 01.01.12]

Capitolul VIORGANELE ABILITATE CU FUNCŢII DE PROTECŢIE

A  CONSUMATORILORArticolul 22. Organul administraţiei publice centrale abilitat cu funcţii de protecţie a consumatorilor Articolul 22. Autorităţile administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul  protecţiei consumatorilor[Art.22 titlul modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012]

(1) Protecţia drepturilor consumatorilor de către stat se realizează prin elaborarea şi promovarea la nivel de stat a politicii în domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor, elaborarea şi aprobarea legilor şi altor acte normative în domeniu, prin organizarea şi exercitarea controlului şi supravegherii de stat asupra respectării legislaţiei în domeniu, precum şi a cerinţelor prescrise sau declarate referitoare la produse, servicii.

(2) Elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor şi coordonarea activităţii organelor administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor conform art.23  se efectuează de către Ministerul Economiei. Ministerul, inclusiv prin intermediul Inspectoratului Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţia Consumatorilor:

a) efectuează controlul şi supravegherea de stat asupra corespunderii produselor şi serviciilor cerinţelor prescrise sau declarate, precum şi asupra veridicităţii informaţiilor prezentate, examinează reclamaţiile consumatorilor în acest domeniu;

b) elaborează reglementări privind coordonarea acţiunilor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi ale structurilor neguvernamentale în domeniul protecţiei consumatorilor;

c) aplică sancţiunile prevăzute de art.28 din prezenta lege şi de alte acte legislative, stabileşte măsuri de remediere sau înlocuire gratuită ori de restituire a contravalorii produsului, serviciului necorespunzător în baza reclamaţiilor consumatorului, conform art. 13;

d) sesizează autoritatea de licenţiere, determinată prin lege, referitor la depistarea cazurilor de comercializare a produselor falsificate (contrafăcute) şi/sau periculoase sau altor încălcări în scopul retragerii în mod obligatoriu a licenţei;

e) organizează funcţionarea oficiului pentru relaţiile cu consumatorii;f) asigură editarea buletinului informaţional "Consumatorul";g) reprezintă Republica Moldova în organismele internaţionale pentru protecţia consumatorilor.

    [Art.22 al.(2) modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]    (2) Organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de elaborarea politicii de stat în

domeniul protecţiei consumatorilor este Ministerul Economiei, care are următoarele atribuţii principale în domeniul protecţiei consumatorilor: a) coordonează şi promovează politica statului în domeniul protecţiei consumatorilor; b) asigură dezvoltarea cadrului legislativ în domeniul protecţiei consumatorilor, inclusiv prin transpunerea directivelor europene relevante în legislaţia naţională; c) coordonează activitatea organelor administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor specificate la art. 23;d) coordonează activităţile de informare şi de educare a cetăţenilor în ceea ce priveşte drepturile pe care le au în calitate de consumatori; e) organizează activitatea Consiliului Coordonator în domeniul Protecţiei Consumatorilor, organ consultativ care întruneşte reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, ai asociaţiilor obşteşti de consumatori; f) reprezintă Republica Moldova în organismele internaţionale de protecţie a consumatorilor.    [Art.22 al.(2) în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012]

(3) Atribuţiile organelor administraţiei publice indicate la prezentul articol şi art.23, precum şi relaţiile dintre acestea în domeniul protecţiei consumatorilor, se stabilesc prin hotărîre de Guvern. (3) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor are următoarele atribuţii principale: a) implementează politica în domeniul protecţiei consumatorilor în comun cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, cu autorităţile administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniu şi cu asociaţiile obşteşti de consumatori; b) examinează şi înaintează propuneri la proiecte de acte legislative sau de alte acte normative în domeniul protecţiei consumatorilor referitor la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportarea, importul şi comercializarea produselor, referitor la prestarea serviciilor, astfel încît acestea să nu pună în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor, să nu afecteze drepturile şi interesele lor legitime, precum şi referitor la regulile de desfăşurare a activităţilor de comerţ; c) participă, în colaborare cu organizaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate, la realizarea programelor interne şi internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor în limita competenţelor ce îi revin conform legii;d) organizează activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor în ceea ce priveşte drepturile lor legitime; e) colaborează cu asociaţiile obşteşti de consumatori în vederea informării consumatorilor asupra drepturilor   lor legitime şi a modalităţii de apărare a acestora; f) informează consumatorii asupra produselor şi serviciilor ce prezintă riscuri pentru sănătatea şi securitatea lor, precum şi asupra practicilor comerciale incorecte  care le pot afecta interesele economice;g) efectuează controlul respectării prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor, reglementărilor tehnice şi altor acte normative ce stabilesc cerinţe obligatorii privind securitatea produselor şi a serviciilor, controlul corespunderii produselor şi serviciilor plasate pe piaţă cerinţelor prescrise şi/sau declarate,  cu excepţia  controalelor privind respectarea regulilor sanitaro-igienice şi sanitar-veterinare de către producătorii de produse alimentare;h) efectuează prelevări de probe la produsele plasate pe piaţă pentru analize şi încercări de laborator în laboratoare acreditate; i) efectuează controlul metrologic legal, inclusiv supravegherea metrologică a respectării de către persoanele juridice şi/sau fizice a prevederilor actelor legislative şi altor acte normative în domeniul metrologiei legale; j) prezintă periodic rapoarte şi sinteze Ministerului Economiei şi autorităţilor administraţiei publice centrale interesate referitor la activitatea proprie în domeniul protecţiei consumatorilor şi referitor la rezultatele supravegherii pieţei; k) constată contravenţii, examinează cauze contravenţionale şi aplică sancţiuni în conformitate cu prevederile Codului contravenţional; l)  emite decizii de remediere, înlocuire, restituire a contravalorii produsului, serviciului necorespunzător, de reducere a preţului acestora, conform    art. 13, ce urmează a fi executate în termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data recepţionării de către agentul economic; m)  emite decizii de încetare a practicilor comerciale incorecte; n)  emite decizii de interzicere a practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost aplicate, dar acest lucru este iminent; o)  solicită informaţii privind măsurile întreprinse de către agenţii economici în vederea remedierii neajunsurilor depistate;

p) sesizează autoritatea de licenţiere şi/sau autorităţile administraţiei publice locale în cazul constatării cazurilor de comercializare a produselor falsificate (contrafăcute) şi/sau periculoase ori în cazul altor încălcări, în scopul suspendării sau retragerii licenţei, autorizaţiei de amplasare şi funcţionare ori a certificatului de clasificare; q) sesizează organismele de evaluare a conformităţii, în baza constatărilor proprii, sesizărilor consumatorilor sau sesizărilor asociaţiilor obşteşti de consumatori, în ceea ce priveşte neconformitatea produselor şi serviciilor plasate pe piaţă, însoţite de certificate de conformitate; r) examinează reclamaţiile consumatorilor în vederea protejării drepturilor legitime ale acestora; s) realizează protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor prin mijloacele prevăzute de lege; t) acordă persoanelor fizice şi juridice consultanţă de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor;  u) îndeplineşte alte sarcini stabilite prin lege în domeniul său de activitate.     [Art.22 al.(3) în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012]    (4) Regulamentul Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi Regulamentul privind modul de efectuare a activităţilor de supraveghere a pieţei se aprobă de Guvern. [Art.22 al.(4) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012]    (5) Pentru coordonarea activităţii de protecţie a consumatorilor se creează, prin hotărîre de Guvern, Consiliul Coordonator în domeniul Protecţiei Consumatorilor, care:  a) contribuie la promovarea politicii statului în domeniul protecţiei consumatorilor;  b) participă la elaborarea programelor naţionale de protecţie a consumatorilor pe termen scurt şi pe termen lung; c) coordonează activităţile desfăşurate în domeniul protecţiei consumatorilor de către autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor;  d) participă la procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor; e) coordonează activitatea de implementare şi realizare a prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor; f) coordonează activităţile de examinare şi soluţionare a petiţiilor consumatorilor care depăşesc competenţa unui singur organ sau care abordează probleme cu caracter general, ce pot avea un impact negativ asupra societăţii, cu implicarea specialiştilor din diferite domenii. [Art.22 al.(5) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012]Articolul 23. Alte organe ale administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor

Organe ale administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor, de asemenea, sînt:a) în domeniul protecţiei vieţii şi sănătăţii consumatorilor - Ministerul Sănătăţii;b) în domeniul transportului interurban şi internaţional - organul de specialitate al administraţiei publice

centrale în domeniul transporturilor;  [Art.23 lit.b) modificată prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]c) în domeniul construcţiilor - organul administraţiei publice centrale specializat în domeniul construcţiilor;d) în domeniul turismului - Agenţia Turismului;     [Art.23 lit.d) modificată prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]e) în domeniul energeticii - organul de stat abilitat cu funcţii de reglementări în energetică;f) în domeniul telecomunicaţiilor - organul de stat abilitat cu funcţii de reglementări în telecomunicaţii;g) în domeniul asigurărilor - organul de stat abilitat cu funcţii de supraveghere a asigurărilor;h) în domeniul serviciilor bancare - Banca Naţională.Articolul 24. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale privind protecţia consumatorilorÎn scopul protecţiei consumatorilor, autorităţile administraţiei publice locale, în raza unităţii teritorial-

administrative respective, în conformitate cu legislaţia, au obligaţia:a) să informeze consumatorii şi  să le acorde consultaţii, să examineze, în limita competenţei lor, reclamaţiile

acestora referitor la:- transportul local;- serviciile comunale;- activităţile pentru care, conform legislaţiei, ele acordă autorizaţii şi licenţe;b) să readreseze reclamaţiile către organul abilitat cu funcţii de protecţie a consumatorilor în domeniul

respectiv în cazul în care obiectul reclamaţiei depăşeşte limita competenţei lor;c) să informeze neîntîrziat autorităţile competente despre cazurile de constatare a produselor, serviciilor

falsificate (contrafăcute) sau periculoase, precum şi despre alte cazuri de necorespundere cerinţelor prescrise sau declarate;

d) să retragă, în mod obligatoriu, la sesizarea organelor indicate la art.22 şi 23, autorizaţia sau licenţa, eliberată de către autorităţile administraţiei publice locale agentului economic, în cazul depistării de produse, servicii falsificate (contrafăcute) sau periculoase;

e) să contribuie prin  mijloace posibile la înfiinţarea şi funcţionarea asociaţiilor obşteşti de consumatori.Articolul 25. Asociaţiile obşteşti pentru protecţia consumatorilor

   Articolul 25. Asociaţiile obşteşti de consumatori   [Art.25 titlul modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012]

(1) Cetăţenii sînt în drept de a se organiza benevol în asociaţii obşteşti de consumatori, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia.

(2) Asociaţiile obşteşti de consumatori au dreptul:a) să înainteze în instanţele judecătoreşti acţiuni pentru protecţia drepturilor consumatorilor;

 a) să înainteze în instanţe judecătoreşti acţiuni pentru protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor, fără achitarea taxei de stat; [Art.25 al.(2) lit.a) în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012]

b) să adreseze, atît organelor de control, cît şi organelor procuraturii, propuneri privind tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de producerea şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor care nu corespund cerinţelor prescrise sau declarate, precum şi de nerespectarea drepturilor consumatorilor, prevăzute de legislaţie;

c) să informeze, în baza reclamaţiilor primite de la consumatori, organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor despre produsele, serviciile necorespunzătoare;

d) să solicite instanţei de contencios administrativ competente anularea în tot sau în parte a actelor, emise de autorităţile publice, care lezează drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor şi care contravin legislaţiei;

e) să organizeze, în modul stabilit de lege, efectuarea expertizei produselor, serviciilor în ceea ce priveşte conformitatea lor cerinţelor prescrise sau declarate şi să înainteze autorităţilor administraţiei publice şi agenţilor economici propuneri respective pentru îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor; e) să organizeze, în modul stabilit de lege, efectuarea expertizei produselor, serviciilor în ceea ce priveşte conformitatea lor cerinţelor prescrise sau declarate; [Art.25 al.(2) lit.e) modificată prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012]

f) să înainteze agenţilor economici şi organelor abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor propuneri privind îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor şi interzicerea comercializării produselor necorespunzătoare;

g) să sesizeze organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor referitor la produsele, serviciile necorespunzătoare în vederea aplicării sancţiunilor prevăzute de legislaţie; g) să sesizeze organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor referitor la produsele, serviciile necorespunzătoare sau care pun în pericol viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, referitor la clauze abuzive în contracte şi practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii;

 [Art.25 al.(2) lit.e) modificată prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012]h) să primească de la organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor informaţii şi răspunsuri

referitor la propunerile şi sesizările înaintate;i) să organizeze chestionarea consumatorilor în scopul elucidării opiniei publice despre calitatea produselor

comercializate şi preţurile lor;j) să informeze consumatorii, prin intermediul mass-media, despre calitatea produselor, serviciilor, încălcarea

drepturilor şi intereselor lor legitime, despre rezultatele consultării opiniei publice;k) să întreţină relaţii de colaborare internaţională în domeniul protecţiei consumatorilor;l) să înainteze autorităţilor administraţiei publice propuneri pentru modificarea legislaţiei în vigoare în

domeniul protecţiei consumatorilor.  m) să efectueze activităţi de informare şi de consiliere în domeniul protecţiei consumatorilor; [Art.25 al.(2) lit.m) introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012]     n) să reprezinte interesele consumatorilor în procedura de mediere la soluţionarea litigiilor dintre consumator şi vînzător/prestator.  [Art.25 al.(2) lit.n) introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012]    (3) Programele, proiectele şi activităţile de informare a consumatorilor propuse de asociaţiile obşteşti de consumatori de  utilitate publică pot fi finanţate de stat, conform legii, în cazul în care asociaţiile respective: a) acţionează exclusiv în numele şi în interesul consumatorilor;b) sînt economic independente de producători, importatori, distribuitori şi vînzători.  [Art.25 al.(3) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012]    (4) Procedura finanţării prevăzută la alin. (3) se stabileşte şi se  aprobă de Ministerul Economiei, care

monitorizează utilizarea mijloacelor financiare alocate pentru scopuri de informare a consumatorilor. Criteriile pentru determinarea volumului de finanţare sînt: a) volumul şi numărul de publicaţii diseminate în scopul protecţiei consumatorilor;b) periodicitatea campaniilor informaţionale desfăşurate pentru consumatori;c) numărul de acţiuni înaintate în instanţele judecătoreşti în scopul protecţiei consumatorilor;d) deţinerea unui birou de consultanţă sau a unei linii telefonice directe pentru consultarea consumatorilor din cel puţin o treime de unităţi administrative teritoriale.    [Art.25 al.(4) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012]

Capitolul VIIACŢIUNI PRIVIND PROTECŢIA DREPTURILOR CONSUMATORILOR.

[Titlul capitolului VII modificat prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]Articolul 26. Acţiuni privind protecţia drepturilor consumatorilor(1) Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor pot fi depuse la instanţa judecătorească de către

consumatorii înşişi sau reprezentanţii lor legali, de către autorităţile administraţiei publice abilitate sau de către asociaţiile obşteşti de consumatori.

 (1) Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor pot fi depuse la instanţa judecătorească de către consumatorii înşişi sau reprezentanţii acestora, de către autorităţile administraţiei publice abilitate sau de către asociaţiile obşteşti de consumatori. [Art.26 al.(1) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012](2) Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor  se depun la instanţa judecătorească în conformitate cu termenele prevăzute de  legislaţie. (2) Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor  se depun la instanţa judecătorească în conformitate cu termenele prevăzute de  legislaţie. Consumatorii sînt scutiţi de taxa de stat în acţiunile privind protecţia drepturilor sale. [Art.26 al.(1) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012]

(3) Organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor pot reprezenta interesele consumatorilor în instanţa de judecată în scopul protecţiei drepturilor consumatorilor.

(4) Vînzătorul, prestatorul vor fi exoneraţi de răspundere pentru neîndeplinirea obligaţiilor lor sau pentru îndeplinirea lor neconformă, sau pentru cauzarea prejudiciului dacă vor face dovada că aceste fapte s-au produs din motive de forţă majoră. (5) Pentru soluţionarea litigiilor ce ţin de protecţia drepturilor consumatorilor, consumatorii şi agenţii economici pot iniţia benevol procedura de mediere ca o modalitate alternativă de soluţionare.    [Art.26 al.(5) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012]    (6) procedura de mediere, în cazul soluţionării litigiilor ce ţin de protecţia drepturilor consumatorilor, este reglementată de lege. [Art.26 al.(6) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.2012]

Articolul 27. Responsabilitatea vînzătorului, prestatorului  pentru încălcarea termenelor stabilite(1) Pentru încălcarea termenelor prevăzute la art.13 alin.(1), vînzătorul, prestatorul achită consumatorului

pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de 5% din preţul produsului, serviciului în vigoare la data examinării reclamaţiei consumatorului.

(2) În cazul încălcării termenelor stabilite, conform art. 16, de începere şi finalizare a prestării serviciului (executării lucrării) sau termenelor noi fixate de consumator, prestatorul (executantul) achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de 10% din preţul serviciului (lucrării).(3) Prin contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) se poate stabili o penalitate mai mare.

(4) Plata penalităţilor şi repararea prejudiciului nu exonerează vînzătorul, prestatorul (executantul) de îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin faţă de consumator.

(5) Pretenţiile consumatorului privind repararea prejudiciului şi achitarea penalităţilor, prevăzute de prezenta lege sau de contract, se soluţionează de vînzător, prestator pe cale amiabilă sau pe cale judiciară, conform legislaţiei.

(6)  La efectuarea controlului de către organul abilitat, în baza reclamaţiei consumatorului, vînzătorul, prestatorul suportă cheltuielile aferente, inclusiv pentru expertize şi încercări (testări), dacă acestea confirmă necorespunderea produsului, serviciului cerinţelor prescrise sau declarate.    Articolul 28. Răspunderea pentru încălcarea  prevederilor prezentei legi     Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere conform legislaţiei în vigoare.    [Art.28 în redacţia LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]

    [Art.28 modificat prin LP148 -XVI din 08.06.06, MO98-101/30.06.06 art.459; al.(3-(5) devin al.(4)-(6)]    [Art.28 al.(5) modificat prin LP64-XVI din 30.03.06, MO66-69/28.04.06 art.273]    (2) Examinarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale pentru nerespectarea prezentei legi se efectuează conform procedurilor şi atribuţiilor stabilite de Codul contravenţional.    [Art.28 al.(2) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446, iar alineatul unic devine alineatul (1); în vigoare 01.01.2012]

Capitolul VIIIDISPOZIŢII  FINALE

Articolul 29(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 4 luni de la data publicării.(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.1453-XII din 25 mai 1993 privind protecţia

consumatorilor.Articolul 30Guvernul, în termen de 2 luni:a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta

lege;b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.

PREŞEDINTELEPARLAMENTULUI                                           Eugenia OSTAPCIUC

Chişinău, 13 martie 2003.Nr.105-XV.

LEGE Nr. 231 din  23.09.2010 cu privire la comerţul interior

MODIFICAT    LP321 din 23.12.13, MO27-34/07.02.14 art.67; în vigoare 07.08.14    LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14    LP42 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.237    LP41 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.235       Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul  IDISPOZIŢII  GENERALE

    Articolul 1. Scopul şi obiectivele legii    (1) Scopul prezentei legi este crearea cadrului juridic corespunzător desfăşurării activităţilor de comerţ prin dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor comerciale în condiţiile respectării liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor.    (2) Prezenta lege stabileşte principiile generale de desfăşurare a activităţilor de comerţ pe teritoriul Republicii Moldova.    (3) Prezenta lege are în vedere realizarea următoarelor obiective:    a) stimularea activităţii de comercializare a produselor şi serviciilor;    b) încurajarea liberei iniţiative, asigurarea concurenţei loiale şi a circulaţiei libere a produselor şi serviciilor comerciale;    c) satisfacerea la maximum a nevoilor consumatorilor pentru diverse produse şi servicii, asigurarea securităţii alimentare şi de consum;    d) stimularea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii;    e) perfecţionarea cadrului instituţional de reglementare a activităţilor în comerţ;

    f) crearea mecanismului de interacţiune între administraţia publică centrală şi cea locală în domeniul comerţului;    g) modernizarea şi dezvoltarea formelor de distribuţie a mărfurilor şi de prestare a serviciilor comerciale;    h) simplificarea procedurilor de lansare a activităţilor de comerţ;    i) coordonarea funcţiilor instituţiilor de stat abilitate să supravegheze domeniul comerţului.    Articolul 2. Domeniul de reglementare    (1) Prezenta lege reglementează activităţile în domeniul comerţului interior, stabileşte cerinţele principale pentru desfăşurarea acestor activităţi, formele de desfăşurare a comerţului, competenţele organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul comerţului.    (2) În sensul prezentei legi, activităţile de comerţ cu produse alimentare, nealimentare şi prestările de servicii sînt definite conform Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei (CAEM) şi sînt expuse în anexa la prezenta lege.    [Art.2 al.(2) în redacţia LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    Articolul 3. Noţiuni    În sensul prezentei legi, termenii utilizaţi semnifică următoarele:    activitate de comerţ – activitate de întreprinzător iniţiată în baza raporturilor stabilite în domeniul comercializării mărfurilor produse, prelucrate sau procurate, precum şi în domeniul executării diverselor lucrări şi prestării serviciilor aferente vînzării mărfurilor, avînd ca scop satisfacerea intereselor economice private şi asigurarea unei surse de venit;    serviciu comercial – activitate oferită cu prilejul actului de vînzare (prestare), care asigură avantaje şi satisfacţii consumatorului, fără a antrena un schimb fizic sub formă de bunuri materiale;    comerciant  – persoană fizică sau persoană juridică autorizată să desfăşoare activităţi în domeniul comerţului;    [Art.3 noţiunea în redacţia LP41 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.235]    mic comerciant – persoană care practică o activitate de comerţ fără a avea înregistrare de stat, cu excepţia deţinătorilor de patentă;    [Art.3 noţiunea modificată prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    „ghişeu unic” – procedură prin care autoritatea publică, abilitată conform prezentei legi şi în colaborare cu alte autorităţi publice, verifică autenticitatea actelor prezentate de solicitantul autorizaţiei şi/sau remite actele acestuia autorităţilor de specialitate pentru aprobare în regim on-line, prin reţelele electronice la care au acces autorităţile menţionate, dacă legislaţia prevede acest lucru, fie într-un alt mod stabilit de aceste autorităţi, fără implicarea solicitantului autorizaţiei;    comerţ cu ridicata – activitate desfăşurată de comercianţii care cumpără produse în scopul revînzării acestora către alţi comercianţi sau utilizatori profesionali (producători agricoli, industriaşi, prestatori de servicii, meşteşugari);    [Art.3 noţiunea în redacţia LP41 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.235]    comerţ cu amănuntul – activitate desfăşurată de comercianţii care vînd produse direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora (consumul final);    comerţ combinat – activitate desfăşurată de comercianţii care vînd, prin sistemul de autoservire, mărfuri alimentare şi nealimentare către persoane juridice şi persoane fizice, înregistrate în baza de date a comerciantului vînzător şi titulare de legitimaţii de acces, în

scopul revînzării/prelucrării acestor mărfuri şi al utilizării lor ca produse pentru consum final;    [Art.3 noţiunea introdusă prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    serviciu de alimentaţie publică – activitate de pregătire, preparare, prezentare şi servire a produselor culinare, a celor de cofetărie-patiserie, a băuturilor şi altor produse pentru consumul acestora în unităţi specializate sau în afara lor, precum şi activitatea de agrement aferentă acestui proces;    unitate comercială – unitate (spaţiu) în care au loc procesele operative de circulaţie a mărfurilor/serviciilor (primirea, depozitarea şi vînzarea);    suprafaţă de vînzare (suprafaţă comercială) – suprafaţă destinată accesului consumatorilor pentru cumpărarea produsului/serviciului, pentru expunerea produselor oferite, pentru plata acestora şi pentru circulaţia personalului angajat în vederea desfăşurării activităţii. Nu constituie suprafeţe de vînzare suprafeţele destinate recepţiei, depozitării, prelucrării şi păstrării mărfurilor sau producţiei, precum şi cele destinate birourilor şi anexelor;    autorizaţie de funcţionare – act administrativ individual ce atestă dreptul titularului de a practica o activitate de comerţ, cu indicarea amplasării unităţii comerciale/locului pentru vînzare sau a oficiului comerciantului în cazul cînd acesta nu necesită unitate comercială. Noţiunea de autorizaţie de funcţionare nu se suprapune noţiunii de licenţă pentru activităţile care, conform legislaţiei în vigoare, se licenţiază;    [Art.3 noţiunea modificată prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    indicator de preţ – purtător de informaţie (hîrtie, carton, material plastic etc.) privind costul, cantitatea şi calitatea produsului şi care reflectă diverse caracteristici ale acestuia;    preţ de vînzare – preţul final al unei unităţi de produs sau al unei cantităţi din produs, incluzînd TVA şi toate celelalte taxe;    preţ unitar – preţul final, incluzînd TVA şi toate celelalte taxe, pe unitatea de măsură din produs sau unitatea cantitativă unică din produs care se foloseşte la comercializarea unor produse specifice;    produse vîndute în vrac – produse ce nu sînt preambalate şi sînt măsurate în prezenţa cumpărătorilor;    produs agroalimentar uşor perisabil – produs alimentar de origine agricolă care nu este conservat prin sterilizare, deshidratare, congelare sau afumare şi care este susceptibil ca după un scurt timp de la data-limită de consum să prezinte pericol imediat pentru sănătatea consumatorului;    [Art.3 noţiunea introdusă prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    cumpărătură de control – acţiune în cadrul unui control, efectuat de către inspectorul Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, care constă în efectuarea unei cumpărături de produse/servicii cu achitarea integrală a preţurilor/ tarifelor în scopul verificării normelor şi regulilor de comercializare a produselor şi serviciilor. După legitimarea inspectorului, produsele procurate se restituie contra valorii acestora.    [Art.3 noţiunea introdusă prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]

Capitolul  IIPOLITICA DE STAT ÎN DOMENIUL COMERŢULUI

    Articolul 4. Reglementarea activităţilor de comerţ    Reglementarea din partea statului a activităţilor de comerţ cuprinde:    a) autorizarea desfăşurării activităţilor de comerţ;

    b) evaluarea conformităţii produselor şi serviciilor;    c) licenţierea activităţilor de comerţ;    d) monitorizarea activităţilor de comerţ (crearea şi gestionarea Sistemului informaţional al comerţului);    e) stabilirea regulilor pentru desfăşurarea activităţilor de comerţ;    f) restricţionarea sau interzicerea comercializării unor produse şi servicii conform legislaţiei în vigoare;    g) asigurarea desfăşurării activităţilor de comerţ;    h) stabilirea mecanismului de formare a preţurilor/tarifelor la produsele/serviciile de importanţă socială;    i) promovarea mărfurilor autohtone;    j) controlul statului asupra activităţilor de comerţ;    k) asigurarea protecţiei consumatorilor, a persoanelor care desfăşoară activităţi în comerţ şi a populaţiei în general faţă de publicitatea înşelătoare, interzicerea publicităţii pentru anumite mărfuri şi servicii care contravin bunelor moravuri.    Articolul 5. Autorităţile administraţiei publice centrale                         cu atribuţii în domeniul comerţului    (1) Autorităţile administraţiei publice centrale asigură dezvoltarea armonioasă a reţelei comerciale şi a modurilor de distribuţie a produselor şi serviciilor comerciale, oferind condiţii egale de activitate pentru toţi comercianţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.    (2) Ministerul Economiei este organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de elaborarea politicii de stat în domeniul comerţului şi de reglementarea acestui domeniu. Atribuţiile principale ale Ministerului Economiei în domeniul activităţilor de comerţ sînt următoarele:    a) elaborarea proiectelor de acte normative în vederea perfecţionării legislaţiei în domeniul comerţului interior;    b) elaborarea programelor de stat şi a strategiilor de dezvoltare a activităţilor de comerţ;    c) promovarea politicii de stat în domeniul comercializării mărfurilor şi serviciilor;    d) formularea propunerilor privind desfăşurarea activităţilor de comerţ, precum şi crearea condiţiilor favorabile pentru producerea şi comercializarea mărfurilor şi a serviciilor;    e) coordonarea activităţilor organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul comerţului interior;    f) elaborarea şi înaintarea măsurilor de protecţie a pieţei interne;    g) monitorizarea (gestionarea) Sistemului informaţional al comerţului prin intermediul autorităţilor administraţiei publice locale (structurile respective cu profil economic);    h) examinarea opiniilor persoanelor fizice şi juridice în scopul dezvoltării raporturilor din domeniul comerţului;    i) înaintarea propunerilor privind optimizarea atribuţiilor organelor de stat abilitate cu funcţii de control în domeniul comerţului;    j) iniţierea, organizarea şi desfăşurarea iarmaroacelor şi expoziţiilor republicane;    k) organizarea seminarelor, meselor rotunde, trainningurilor etc. în scopul instruirii şi perfecţionării cadrelor din domeniul comerţului, informării populaţiei referitor la probleme ce ţin de comerţ.    (3) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor:

    [Art.5 modificat prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]     a) coordonează şi realizează strategia statului în domeniul protecţiei consumatorilor;    b) participă la elaborarea actelor normative privind regulile de desfăşurare a activităţilor de comerţ;    c) lansează propuneri privind scoaterea din producţie/oprirea importului şi comercializării produselor/serviciilor care dăunează sănătăţii consumatorilor şi aduc prejudicii statului;    d) organizează cursuri de instruire a personalului implicat în comercializarea produselor şi serviciilor;    e) efectuează controlul de stat privind respectarea normelor şi regulilor de desfăşurare a activităţilor de comerţ, inclusiv prin efectuarea cumpărăturii de control.    [Art.5 lit.e) modificată prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]     Articolul 6. Atribuţiile autorităţilor administraţiei                         publice locale în domeniul comerţului    (1) Activităţile de comerţ desfăşurate în teritoriu sînt administrate şi coordonate de autorităţile administraţiei publice locale conform reglementărilor naţionale în vigoare. Autorităţile menţionate exercită următoarele atribuţii:    a) asigură implementarea politicii de stat în domeniul comerţului în teritoriu în limita competenţelor funcţionale;    b) elaborează şi implementează programele de dezvoltare a comerţului în teritoriul respectiv;    c) participă la examinarea proiectelor de acte  normative ce reglementează activităţile de comerţ;    d) contribuie la consolidarea resurselor de mărfuri în scopul asigurării unui comerţ permanent cu un sortiment minim necesar satisfacerii cerinţelor cotidiene ale consumatorilor din teritoriu;    e) asigură implementarea „ghişeului unic” la eliberarea autorizaţiilor de funcţionare;    f) eliberează autorizaţii de funcţionare pentru unităţile ce comercializează produse şi servicii;    g) stabilesc tipologia unităţilor ce comercializează produse şi servicii, precum şi amplasamentul acestora potrivit criteriilor de dezvoltare urbanistică a sectorului comercial din teritoriul respectiv;     h) stimulează dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii ce activează în comerţ în vederea sporirii gradului de ocupare a forţei de muncă;    i) autorizează desfăşurarea comerţului în zone publice, organizează tîrguri şi iarmaroace;    j) întreprind acţiuni de protecţie a drepturilor consumatorilor în limita competenţelor lor;    k) coordonează acţiunile structurilor descentralizate din teritoriu referitoare la domeniul comerţului;    l) efectuează în teritoriu controlul privind respectarea regulilor de comercializare a produselor şi serviciilor şi de funcţionare a comercianţilor;    m) interzic şi suprimă activităţile de comerţ neautorizate, conform legislaţiei în vigoare;    n) în cazul depistării unor încălcări sistematice, retrag autorizaţia de funcţionare conform art. 17 alin. (2);    o) organizează instruiri, seminare şi mese rotunde pentru instruirea şi perfecţionarea cadrelor din domeniul comerţului.    (2) Structurile de profil economic din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale

prezintă Ministerului Economiei, periodic şi la solicitare, informaţii referitoare la activităţile de comerţ desfăşurate în teritoriul respectiv.    (3) La elaborarea strategiilor teritoriale în domeniul comerţului, autorităţile administraţiei publice locale se consultă cu asociaţiile profesionale, asociaţiile de consumatori, patronatele, reprezentanţele teritoriale ale Camerei de Comerţ şi Industrie şi cu alte persoane interesate.    (4) În scopul promovării şi protejării activităţilor de comerţ desfăşurate în suburbii, precum şi în zonele rurale defavorizate, autorităţile administraţiei publice locale pot acorda înlesniri speciale în limita competenţelor. În vederea desfăşurării activităţilor de comerţ în zonele turistice sau în cele cu valoare arhitectonică, autorităţile administraţiei publice locale pot acorda facilităţi, conform legislaţiei în vigoare, investitorilor care contribuie pe cont propriu la reabilitarea zonelor respective.

Capitolul  IIIDESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR ÎN COMERŢ

    Articolul 7. Formele şi principiile generale de                       desfăşurare a comerţului     (1) Formele principale ale comerţului sînt:    a) comerţul cu ridicata;    b) comerţul cu amănuntul;    c) serviciile comerciale, inclusiv alimentaţia publică.    (2) Principiile generale de desfăşurare a activităţilor de comerţ sînt:    a) respectarea normelor igienico-sanitare la comercializarea produselor şi serviciilor;    b) respectarea cerinţelor prevăzute de reglementările tehnice în vigoare şi a cerinţelor de comercializare a produselor şi serviciilor, aprobate de Guvern;    c) protecţia drepturilor şi a intereselor consumatorilor;    d) respectarea eticii profesionale şi a cerinţelor de instruire în domeniu.    Articolul 8. Comerţul cu ridicata    (1) Comercianţii care desfăşoară comerţul cu ridicata dispun, după caz, de depozite, organizează păstrarea şi prelucrarea produselor, completează stocurile de marfă, asigură suportul informaţional, prestează servicii de transport, oferă şi alte servicii aferente comerţului.    (2) Regulile specifice de desfăşurare a comerţului cu ridicata se aprobă de Guvern, respectîndu-se următoarele condiţii (cerinţe) generale:    a) existenţa unor încăperi de depozitare dimensionate şi dotate tehnic, corespunzătoare volumului şi naturii produselor stocate. În cazul comercializării produselor alimentare, unitatea comercială dispune, după caz, de utilaj frigorific, iar în cazul activităţii de prelucrare (ambalare) a produselor – de utilajul corespunzător acestor activităţi;    [Art.8 al.(2), lit.a) modificat prin LP41 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.235]    b) dotarea unităţii comerciale cu un sistem de evidenţă computerizată;    c) utilizarea mijloacelor de măsurare şi control verificate metrologic;    d) respectarea cerinţelor tehnice privind vecinătatea locurilor de depozitare şi expunere a mărfurilor;    [Art.8 al.(2), lit.e) abrogată prin LP41 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.235]    [Art.8 al.(2), lit.e) în redacţia LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]     (3) Formele comerţului cu ridicata şi nomenclatorul unităţilor comerciale respective se aprobă de Guvern.

    (4) Condiţiile şi cerinţele generale de desfăşurare a comerţului combinat sînt:    a) comerţul de produse alimentare şi nealimentare se desfăşoară pe bază de autoservire, permiţînd clientului alegerea mărfii şi punerea ei în cărucior în vederea cumpărării;    b) clienţii sînt persoane fizice şi persoane juridice;    c) toţi clienţii sînt înregistraţi în baza de date electronică, ţinută de comerciantul vînzător, în care se înregistrează în mod corect şi complet toate operaţiunile încheiate cu fiecare client. După înregistrarea în baza de date, clientului i se eliberează o legitimaţie de acces cu fotografie ce nu va fi transmisibilă;    d) accesul în cadrul suprafeţelor de vînzare este permis numai persoanelor care deţin legitimaţie de acces;    [Art.8 al.(4), lit.e) abrogată prin LP42 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.237]    f) scopul achiziţionării produselor este utilizarea acestora pentru uzul personal (consum final) sau pentru prelucrarea, revînzarea lor către alţi comercianţi/utilizatori profesionali ori colectivi;    [Art.8 al.(4), lit.g), i), h) abrogate prin LP42 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.237]     j) licenţele necesare pentru comerţul combinat corespund cu licenţele pentru comerţul cu ridicata.    [Art.8 al.(4) introdus prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    (5) În cazul comerţului combinat, plata pentru mărfurile achiziţionate se face în numerar sau prin virament, la alegerea clientului, iar emiterea facturii fiscale este precedată de trecerea legitimaţiei de acces a clientului printr-un dispozitiv special ce permite identificarea acestuia. Emiterea facturii şi plata acesteia se admit doar cu condiţia că sistemul informatic gestionat de comerciantul vînzător recunoaşte legitimaţia de acces a clientului înregistrat în baza de date.    [Art.8 pct.(5) introdus prin LP42 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.237; în vigoare 01.01.2016]    Articolul 9. Comerţul cu amănuntul     (1) Comerţul cu amănuntul se desfăşoară prin intermediul unităţilor comerciale fixe (magazine), mobile (pavilioane, chioşcuri, gherete, aparate comerciale, rulote, standuri) sau prin alte modalităţi prevăzute de legislaţia în vigoare.    (2) Regulile specifice de desfăşurare a comerţului cu amănuntul se aprobă de Guvern, fiind respectate următoarele principii generale:    a) asigurarea unui sortiment de mărfuri în funcţie de tipul unităţii comerciale;    b) gestionarea stocurilor de mărfuri – soluţionarea problemelor tehnice specifice profilului de comerţ (metode de stocaj, dispuneri spaţiale, expunerea mărfurilor);    c) cunoaşterea formelor şi metodelor de comercializare a mărfurilor;    d) asigurarea condiţiilor specifice de păstrare şi comercializare a unor mărfuri;    e) prestarea serviciilor aferente comerţului cu amănuntul.    (3) Formele comerţului cu amănuntul (tipurile de vînzări), precum şi nomenclatorul unităţilor comerciale respective se aprobă de Guvern.    Articolul 10. Prestarea serviciilor comerciale    (1) Activitatea de prestare (comercializare) a serviciilor se desfăşoară prin intermediul unităţilor comerciale (punctelor de vînzare a serviciilor).    (2) Regulile specifice de prestare a serviciilor comerciale se aprobă de Guvern, respectîndu-se următoarele condiţii generale:

    a) prezenţa unei forţe de muncă profesioniste ce urmează să presteze serviciul;    b) existenţa bazei tehnice necesare (existenţa unităţii de prestări servicii şi a utilajului corespunzător);    c) existenţa unei oferte de prestare a serviciului avînd caracteristicile specifice tipului de serviciu şi tarife justificate.    (3) Nomenclatorul unităţilor de comercializare (prestare) a serviciilor şi caracteristicile acestora se aprobă de Guvern.    Articolul 11. Alimentaţia publică    (1) Alimentaţia publică se desfăşoară în unităţi specializate, care se clasifică pe tipuri în dependenţă de serviciile prestate consumatorilor. Unităţile de alimentaţie publică încadrate în structuri de primire turistică se clasifică şi pe categorii.    (2) Nomenclatorul unităţilor de alimentaţie publică şi regulile specifice de prestare a serviciilor de alimentaţie publică, inclusiv cele sanitare, se aprobă de Guvern, respectîndu-se următoarele condiţii obligatorii:    a) existenţa unor încăperi dotate cu echipament corespunzător procesului tehnologic pentru fiecare tip de unitate de alimentaţie publică;    b) autorizarea sanitară a unităţilor de alimentaţie publică de către structurile teritoriale ale Centrului Naţional de Sănătate Publică;    c) încadrarea în muncă a personalului cu calificare în domeniul preparării produselor culinare, a produselor de cofetărie şi patiserie.    [Art.11 în redacţia LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14]    Articolul 12. Activitatea pieţelor    (1) În pieţe se comercializează preponderent produse agricole, precum şi produse alimentare şi nealimentare, prin intermediul unităţilor comerciale amplasate în perimetrul lor.    (2) Regulamentul de funcţionare a pieţelor se aprobă de Guvern, cu respectarea următoarelor principii generale:    a) încadrarea pieţei, din punct de vedere urbanistic şi de protecţie a mediului, în planul urbanistic general sau în planul urbanistic zonal;     b) accesul liber în piaţă al consumatorilor şi al vînzătorilor;    c) asigurarea legăturilor cu arterele principale de comerţ;    d) rezervarea unui spaţiu suficient pentru desfăşurarea activităţii;    e) existenţa spaţiilor de depozitare a mărfurilor şi a laboratoarelor acreditate de verificare a calităţii produselor/serviciilor;    f) comercializarea produselor uşor alterabile în locuri destinate exclusiv vînzării acestor produse (hale acoperite), dotate cu utilaj frigorific;    g) comercializarea autovehiculelor folosite, a pieselor de schimb pentru acestea, a animalelor şi păsărilor vii, a florilor şi a mărfurilor folosite în pieţe separate, organizate special;    h) organizarea lunară a zilelor de igienizare sanitară, cu curăţarea şi dezinfectarea minuţioasă a pavilioanelor, utilajelor şi a întregului teritoriu al pieţei.    (3) Lista mărfurilor interzise de la comercializare în pieţe se aprobă de Guvern.    (4) Infrastructura pieţei include şi unităţi de prestări servicii, inclusiv de alimentaţie publică, organizate numai în structuri specializate, cu respectarea normelor igienico-sanitare şi de protecţie a vieţii consumatorilor.

    Articolul 12. Organizarea comerţului în pieţe    (1) Piaţa este o zonă special amenajată, unde se comercializează preponderent produse agricole, produse alimentare şi nealimentare, precum şi servicii, prin intermediul unităţilor comerciale amplasate în perimetrul acesteia.    (2) În funcţie de specificul produselor comercializate, pieţele pot fi de mai multe tipuri: pieţe agroalimentare, pieţe de mărfuri nealimentare, pieţe auto, pieţe de flori, pieţe de mărfuri second hand, pieţe mixte etc.    (3) Pieţele funcţionează în baza autorizaţiei de amplasare şi funcţionare, eliberată de autoritatea administraţiei publice locale, conform legislaţiei în vigoare.    (4) Pieţele sînt administrate de către administratorul pieţei, care poate fi nemijlocit autoritatea administraţiei publice locale sau un agent economic, conform legislaţiei în vigoare.     (5) Locurile de vînzare în pieţele agroalimentare şi în cele mixte se acordă în mod prioritar producătorilor agricoli autohtoni în baza certificatului de producător eliberat de către primarul localităţii. Cota locurilor de vînzare pentru producătorii agricoli autohtoni se stabileşte de către administratorul pieţei în funcţie de tipul pieţei, dar nu poate constitui mai puţin de 50 la sută din suprafaţa comercială a pieţei agroalimentare şi 30 la sută din suprafaţa comercială a pieţei mixte.     (6) Tarifele pentru serviciile pieţei se stabilesc de către administratorul pieţei în baza principiilor transparenţei, nediscriminării şi al echităţii economice şi, în termen de 30 de zile calendaristice, se coordonează cu autoritatea administraţiei publice locale. Mărimea tarifelor se calculează în raport cu cheltuielile suportate la prestarea serviciilor pieţei. Se interzice stabilirea de taxe pentru acces în piaţă.    (7) Regulile specifice de desfăşurare a comerţului în pieţe, tipurile de pieţe, regulamentul-cadru de funcţionare a pieţelor, precum şi lista mărfurilor interzise  comercializării în pieţe se aprobă de către Guvern.    [Art.12 în redacţia LP321 din 23.12.13, MO27-34/07.02.14 art.67; în vigoare 07.08.14]

Capitolul IVORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR DE COMERŢ

    Articolul 13. Iniţierea unei activităţi de comerţ    (1) Activitatea de comerţ poate fi exercitată de persoanele fizice şi juridice autorizate în condiţiile legii, care au drept obiect de activitate comercializarea de produse şi/sau servicii.    (2) Activitatea de comerţ, exceptînd cazul micilor comercianţi, se exercită de către persoanele fizice (întreprinzători individuali) care au o pregătire profesională obţinută ca urmare a instruirii în cadrul unor instituţii de profil comercial (economic), autorizate în condiţiile legii, sau de către persoanele care şi-au certificat competenţele în cadrul aceloraşi instituţii, competenţe dobîndite ca urmare a experienţei de muncă.    (3) Guvernul va stabili cerinţe de calificare pentru diferite categorii de angajaţi din domeniul comerţului.    (4) Activităţile de comerţ cu produse din sectorul alimentar şi din alimentaţia publică, precum şi prestarea serviciilor comerciale pentru confortul fizic al consumatorilor, sînt efectuate de lucrătorii care, pe lîngă pregătirea profesională, au absolvit un curs în materie de igienă, organizat în baza dispoziţiilor legale în vigoare. Lucrătorii în cauză trebuie să dispună de certificate medicale privind starea sănătăţii, eliberate în modul stabilit.    (5) Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei

publice locale, asociaţiile profesionale şi persoanele juridice interesate pot organiza cursuri de pregătire şi perfecţionare profesională în domeniul comercializării produselor şi serviciilor cu condiţia autorizării cursurilor respective conform legislaţiei în vigoare.    (6) Pentru desfăşurarea activităţilor de comerţ, comercianţii trebuie:    a) să aibă o pregătire profesională în domeniu;    b) să fie înregistraţi conform legislaţiei în vigoare;    c) să obţină autorizaţia de funcţionare a unităţii comerciale;    d) să obţină licenţa corespunzătoare în cazul practicării unei activităţi supuse licenţierii conform legislaţiei în vigoare.    Articolul 14. Autorizarea desfăşurării activităţilor de comerţ    (1) Desfăşurarea activităţii de comerţ se autorizează de către autoritatea administraţiei publice locale de nivelul întîi sau a municipiului Chişinău în a cărei rază teritorială urmează să-şi desfăşoare activitatea comerciantul respectiv.    [Art.14 al.(1) în redacţia LP175 din 28.07.11, MO139-145/26.08.11 art.440]    (2) Autorizaţia de funcţionare se eliberează comerciantului pentru fiecare unitate comercială separat, în baza unei cereri depuse la autoritatea administraţiei publice locale.    (3) La cerere se anexează următoarele acte:    a) documentul ce confirmă înregistrarea de stat a comerciantului conform prevederilor legislaţiei în vigoare;    b) documentele ce atestă îndeplinirea cerinţelor art. 13 alin. (2);    c) documentul ce confirmă dreptul de proprietate sau de locaţiune asupra unităţii comerciale;    d) schema de amplasare a unităţii comerciale (pentru gherete, tarabe şi alte unităţi mobile);    e) acordul administratorilor zonei de vînzare, obţinut conform prevederilor legale în vigoare, pentru desfăşurarea  comerţului în aeroporturi, gări, staţii şi alte zone publice;    f) contractul de locaţiune sau titlul de autentificare a deţinătorului de teren;    g) orarul de funcţionare a unităţii comerciale;    h) declaraţia pe propria răspundere privind respectarea cerinţelor de autorizare;    i) în cazul autorizării funcţionării unităţilor de alimentaţie publică, se solicită suplimentar autorizaţia sanitară, iar în cazul organizării tîrgurilor de animale şi a pieţelor agricole ce dispun de hale pentru comercializarea produselor de origine animalieră în stare proaspătă – autorizaţia sanitar-veterinară.    (4) Prevederile alin. (3) se aplică şi în cazul reamplasării unităţii comerciale sau al extinderii activităţii de comerţ.    (5) Actele specificate la alin. (3) se depun în original, iar copiile acestora se păstrează în arhiva autorităţii administraţiei publice locale.    (6) Comerciantul este obligat să deţină autorizaţia de funcţionare şi în cazul desfăşurării unei forme de comerţ care nu necesită existenţa unităţii comerciale.    (7) Micii comercianţi vînd produse nealimentare sau produse agricole, exceptînd pe cele alimentare, în baza unei cereri autorizate pentru un loc provizoriu de vînzare. Cererea conţine informaţii privind locul de vînzare, perioada vînzării, denumirea produselor şi se autorizează de către primarul localităţii prin vizare şi aplicarea ştampilei în termen de cel mult 3 zile de la depunere.    Articolul 15. Eliberarea autorizaţiei de funcţionare    (1) Autoritatea administraţiei publice locale examinează cererea şi actele specificate la art.

14 alin. (3) în termen de 20 de zile calendaristice, avînd obligaţia de a verifica împreună cu autorităţile publice abilitate conformitatea acestora cu prevederile legale în vigoare potrivit principiului „ghişeului unic”.    (2) În cazul în care autoritatea administraţiei publice locale constată o neconformitate privind documentele depuse, inclusiv depunerea (semnarea) cererii de către o persoană ce nu are relaţii de serviciu cu solicitantul, acest fapt se notifică solicitantului în scris, de regulă, în momentul depunerii cererii sau în termen de 3 zile de la depunerea acesteia.    (3) La eliberarea autorizaţiei de funcţionare se ţine cont de planul urban sau rural de dezvoltare a teritoriului, de accesul consumatorilor la transportul public, de protejarea copiilor şi a tinerilor prin limitarea comercializării de mărfuri ce contravin bunelor moravuri în apropierea instituţiilor preşcolare şi de învăţămînt.     (4) Autorizaţia de funcţionare se eliberează:    a) pentru unităţile comerciale ce vînd mărfuri nealimentare sau prestează servicii comerciale, exceptînd alimentaţia publică, care deţin titlu de proprietate – pe un termen nelimitat (pe durata funcţionării);    b) pentru unităţile comerciale ce vînd mărfuri alimentare, inclusiv cu sortiment mixt, şi pentru unităţile de alimentaţie publică ce deţin titlu de proprietate – pe un termen de 5 ani;    c) pentru unităţile comerciale amplasate în localuri închiriate – pe termenul stabilit în contractul de locaţiune, dar care nu va depăşi termenul stipulat la lit. b). Încetarea contractului de locaţiune înainte de termen are drept consecinţă încetarea autorizaţiei de funcţionare;    d) pentru unităţile comerciale mobile – pe termen de 1 an.    (5) Autorizaţia de funcţionare conţine:    a) numele/denumirea comerciantului;    b) domiciliul/sediul comerciantului;    c) numărul de identitate al comerciantului;    d) denumirea şi adresa unităţii comerciale;    e) activitatea de comerţ şi codul respectiv conform CAEM (se indică separat comercializarea băuturilor alcoolice şi a articolelor din tutun);    f) tipul unităţii comerciale şi categoria de încadrare conform nomenclatorului tip al unităţilor comerciale (în cazul alimentaţiei publice);    g) teritoriul şi zilele în care se permite desfăşurarea comerţului (în cazul comerţului mobil şi al micilor comercianţi).    (6) Cererea-model şi formularul-tip al autorizaţiei de funcţionare se stabilesc de Guvern.    (7) Autorizaţia de funcţionare se eliberează în mod gratuit.    (8) La eliberarea autorizaţiei de funcţionare, comerciantul este informat despre condiţiile de retragere a acesteia.    (9) Autorităţile administraţiei publice locale expediază Ministerului Economiei trimestrial, dar nu mai tîrziu de a 15-a zi calendaristică a lunii următoare trimestrului, informaţia privind autorizaţiile eliberate, pentru a fi incluse în Sistemul Informaţional al Comerţului.    Articolul 16. Refuzul de eliberare a autorizaţiei de funcţionare    (1) Cererea de eliberare a autorizaţiei de funcţionare se respinge în baza deciziei autorităţii administraţiei publice locale. Aceasta este obligată să-i comunice în scris solicitantului decizia sa, precum şi motivul  refuzului, în termen de 20 de zile calendaristice din momentul depunerii cererii.    (2) Cererea de eliberare a autorizaţiei de funcţionare poate fi respinsă în următoarele cazuri:

    a) amplasarea unităţii comerciale contravine planului urbanistic general şi criteriilor generale de determinare a zonelor şi locurilor de vînzare din localităţi;    b) activitatea de comerţ se desfăşoară în spaţii improvizate sau care nu armonizează cu arhitectura zonală, în încăperi neconforme cerinţelor stabilite sau în zone neautorizate (instituţii de educaţie, de sănătate etc.);    c) activitatea de comerţ prejudiciază spaţiile aflate în incinta sau în apropierea unor edificii cu valoare arhitectonică deosebită ori cu valoare de patrimoniu;    d) comercianţii nu sînt pregătiţi profesional pentru domeniile respective.    (3) Respingerea cererii de solicitare a autorizaţiei de funcţionare poate fi contestată în instanţa de judecată conform legislaţiei în vigoare.    Articolul 17. Retragerea autorizaţiei de funcţionare    (1) Autorizaţia de funcţionare se retrage în următoarele cazuri:    a) comerciantul nu a demarat activitatea timp de 6 luni de la data eliberării autorizaţiei de funcţionare, exceptînd cazurile de forţă majoră;    b) activitatea a fost întreruptă de comerciant pe o perioadă mai mare de un an, exceptînd cazurile de forţă majoră;    c) comerciantul a schimbat genul activităţii de comerţ;    d) comerciantul a încălcat în mod repetat regulile de desfăşurare a activităţilor de comerţ, fapt documentat de organele de stat cu drept de control.    (2) Autorizaţia de funcţionare se retrage de către autoritatea care a eliberat-o în baza deciziei instanţei de judecată. În caz de pericol pentru sănătatea populaţiei sau pentru ordinea publică, autorizaţia poate fi suspendată de către aceeaşi autoritate, aceasta fiind obligată, în termen de 3 zile lucrătoare de la suspendare, să se adreseze în instanţa de judecată, de asemenea, să informeze în scris comerciantul despre decizia de retragere/suspendare. În cazul nerespectării termenului indicat, se consideră că autorizaţia nu a fost retrasă/suspendată.    (3) În cazul depistării în activitatea comerciantului a neregulilor specificate la alin. (1), autoritatea administraţiei publice locale este obligată să informeze în scris comerciantul despre existenţa acestora şi să-i acorde posibilitatea de a le înlătura. Dacă comerciantul nu înlătură neregulile în termen de 30 de zile din momentul înştiinţării, se iniţiază procedura de retragere a autorizaţiei de funcţionare.    (4) Retragerea autorizaţiei de funcţionare poate fi contestată în instanţa de judecată conform legislaţiei în vigoare.

Capitolul  VREGULI GENERALE DE COMERCIALIZARE

A PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR    Articolul 18. Protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor    (1) Comercianţii sînt obligaţi să plaseze pe piaţă numai produse/servicii sigure pentru viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorilor. Orice comerciant trebuie să se convingă, în baza informaţiilor obţinute de la producător/importator şi a pregătirii profesionale, că produsele oferite spre comercializare sînt sigure şi să informeze consumatorii asupra factorilor de risc în utilizarea/consumul acestora.    (2) Se interzice plasarea pe piaţă a produselor în lipsa actelor de însoţire referitoare la calitatea, cantitatea şi securitatea lor, emise conform reglementărilor tehnice, sanitare şi contabile în vigoare.    (3) Se consideră sigur produsul/serviciul care este conform reglementărilor obligatorii care

definesc caracteristicile de securitate ale acestuia şi modalităţile de control al conformităţii cu caracteristicile parametrilor definiţi potrivit legislaţiei în vigoare.    (4) Dacă securitatea produsului/serviciului nu poate fi stabilită conform prevederii alin. (3), produsul/serviciul se consideră sigur în cazul în care, utilizat în condiţii normale sau previzibile, nu prezintă riscuri pentru viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorilor.    Articolul 19. Etichetarea, marcarea şi ambalarea    (1) Informaţiile furnizate prin etichetare, marcare, ambalare, precum şi modul de aplicare a etichetelor sînt stabilite de legislaţia în vigoare. Etichetarea şi normele în conformitate cu care aceasta se realizează nu trebuie să fie de natură să inducă consumatorul în eroare.    (2) La vînzarea produsului/prestarea serviciului, comerciantul/prestatorul trebuie să aducă la cunoştinţa consumatorului, la solicitarea acestuia, pe lîngă informaţiile furnizate prin etichetare, marcare şi ambalare, alte informaţii corecte şi utile referitoare la caracteristicile produsului/serviciului, condiţiile de vînzare şi modul de utilizare.    (3) Ambalajul produsului trebuie să asigure integritatea şi protecţia calităţii acestuia, să fie uşor de manipulat, să promoveze vînzarea produsului, fiind totodată conform cu prevederile legale referitoare la protecţia muncii, mediului şi securitatea consumatorilor.    Articolul 20. Cantitatea şi preţul    (1) În funcţie de tipul şi caracteristicile produsului, pe ambalajul acestuia se vor indica vizibil şi fără echivoc masa şi volumul nominale, lungimea, aria sau alte mărimi prin care se caracterizează cantitatea (conţinutul) produsului, exprimate în unităţi de măsură recunoscute de Sistemul naţional de metrologie. Prevederile prezentului alineat nu se aplică produselor comercializate în vrac.    (2) Obligativitatea indicării datelor menţionate la alin. (1) revine producătorului, comerciantului sau, după caz, importatorului.    (3) Informaţiile furnizate de mijloacele de măsurare a cantităţii produselor vîndute în vrac trebuie să fie clare şi vizibile pentru consumator. Mijloacele de măsurare utilizate pentru determinarea cantităţii produselor din comerţ trebuie să fie legalizate (incluse în Registrul de stat al mijloacelor de măsurare din Republica Moldova), adecvate şi periodic verificate metrologic.    (4) Comerciantul care oferă un produs/serviciu spre vînzare în reţeaua cu amănuntul trebuie să indice pe indicatorul de preţ preţul de vînzare, preţul pe unitatea de măsură şi tariful practicat, conform prevederilor legale în vigoare. Nu este necesar să se indice preţul unitar dacă acesta este identic cu preţul de vînzare.    (5) Preţurile de vînzare, preţurile pe unitatea de măsură şi tarifele se indică în mod vizibil şi fără echivoc prin marcare, etichetare, prin meniul propus şi/sau afişare şi se exprimă exclusiv în monedă naţională.    [Art.20 al.(5) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]

    (6) Produsele şi serviciile se comercializează pe teritoriul Republicii Moldova la preţuri libere de vînzare, cu excepţia preţurilor/tarifelor reglementate de către stat. Preţul la comercializarea produselor/serviciilor social importante de primă necesitate, a căror listă reflectă comportamentul consumatorilor din păturile social vulnerabile, se aprobă de către Guvern şi se reglementează prin limitarea rentabilităţii la producere şi/sau a adaosului comercial la vînzarea acestora. Reglementarea preţurilor de către Guvern se efectuează pe un termen de maximum un an şi va fi precedată de o argumentare economică şi statistică cu

privire la necesitatea efectuării ei şi de avizul Consiliului Concurenţei. Lista produselor/serviciilor social importante conţine o descriere detaliată şi corectă a produselor incluse, specificarea exactă a caracteristicilor produsului al cărui preţ urmează a fi reglementat.    [Art.20 al.(6) introdus prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    Articolul 21. Alte reguli de comercializare     (1) La locul de vînzare a produselor/prestare a serviciilor, comerciantul trebuie să deţină documentele care atestă conformitatea acestora cu regulamentele tehnice în vigoare. În cazul în care documentele respective sînt păstrate în alt loc, în incinta unităţii comerciale trebuie să se păstreze copiile acestora, autentificate cu ştampila comerciantului.    (2) Comerciantul este obligat să ţină evidenţa produselor comercializate/a serviciilor prestate şi să elibereze cumpărătorilor/consumatorilor bonuri de casă sau alte acte ce confirmă cumpărarea produsului/prestarea serviciului. Actele de evidenţă sînt disponibile la cererea autorităţilor de control, conform prevederilor legale în vigoare.    (3) Fiecare comerciant stabileşte, de comun acord cu autorităţile administraţiei publice locale, orarul de funcţionare al unităţii comerciale, care va respecta prevederile legislaţiei muncii şi reglementările în vigoare privind liniştea şi ordinea publică. Unităţile comerciale cu amănuntul şi cele prestatoare de servicii comerciale pot fi deschise publicului în toate zilele săptămînii. Unităţile comerciale din sectorul alimentar nu pot fi închise mai mult de două zile consecutiv în cazul sărbătorilor legale, cu excepţia unor cauze obiective de nefuncţionare. Orarul de funcţionare se afişează la intrarea în unitatea comercială, în mod vizibil din exterior. Comerciantul este obligat să asigure respectarea acestuia. Orice modificare în orarul de funcţionare al unităţii comerciale se face cu acordul preventiv al autorităţii administraţiei publice locale care a eliberat autorizaţia de funcţionare.    Articolul 211.  Relaţia dintre furnizorul şi comerciantul produselor agroalimentare uşor perisabile    (1) Relaţiile contractuale dintre furnizorul şi comerciantul produselor agroalimentare uşor perisabile sînt stabilite prin încheierea unui contract negociat în prealabil de către părţi, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Părţile nu se pot obliga reciproc, direct sau indirect, să cumpere sau să vîndă produse/servicii de la sau către un terţ.     (2) Comerciantul nu poate să solicite şi să încaseze de la furnizor plăţi pentru serviciile care nu sînt incluse în costul de achiziţie al produselor (taxe de raft, costuri pentru extinderea reţelei de distribuţie şi amenajarea suprafeţei de vînzare, costuri pentru publicitate şi pentru promovarea produselor). Comerciantul nu poate fi obligat de către furnizor să contribuie la costurile de marketing ale furnizorului. Această reglementare nu împiedică furnizorul sau comerciantul să participe benevol şi reciproc la costuri de marketing pentru promovarea produselor.    (3) Comerciantul nu poate să condiţioneze furnizorul să nu vîndă produsul şi altor comercianţi la un preţ mai mic decît cel la care îl vinde lui. Furnizorul nu poate să condiţioneze comerciantul să păstreze un anumit preţ de raft.    [Art.211 introdus prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]

Capitolul VICONTROLUL ŞI RĂSPUNDEREA ÎN COMERŢ

    Articolul 22. Controlul din partea statului al activităţilor de comerţ    (1) Controlul din partea statului al activităţilor din domeniul comerţului are un caracter

economico-financiar şi tehnic (specializat).    (2) Controlul economico-financiar este exercitat de către Inspecţia financiară din subordinea Ministerului Finanţelor şi de colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne. Scopul acestui control este verificarea indicării corecte a circulaţiei mărfurilor şi serviciilor comerciale în actele de contabilitate (rapoartele financiare şi statistice), a corespunderii stocului de marfă cu actele respective, a corectitudinii achitării mărfurilor şi serviciilor procurate, a respectării disciplinei de preţ la produsele de importanţă socială.    [Art.22 al.(2) modificat prin LP241 din 02.11.12, MO242-244/23.11.12 art.777]    [Art.22 al.(2) modificat prin LP120 din 25.05.12, MO103/29.05.12 art.353; în vigoare 01.10.12]    [Art.22 al.(2) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare 13.01.12]    (21) La solicitarea organelor de drept, în baza ordonanţelor emise în cadrul desfăşurării urmăririi penale, Inspecţia financiară efectuează controlul economico-financiar la persoanele juridice de drept public, la persoanele juridice de drept privat şi la persoanele fizice care practică activitate de întreprinzător, pe tematica prevăzută în ordonanţele organelor de drept.    [Art.22 al.(21) introdus prin LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14]    (3) Controlul tehnic (specializat) este exercitat de către organele cu funcţii de control ale administraţiei publice centrale şi locale conform legislaţiei în vigoare. Fiecare organ central şi local al administraţiei publice exercită controlul în limita atribuţiilor sale funcţionale:    a) Serviciul de Stat de Supraveghere a Sănătăţii Publice efectuează supravegherea sanitară a produselor/serviciilor, autorizează sanitar unităţile de alimentaţie publică;    b) Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală efectuează supravegherea sanitar-veterinară a produselor de origine animalieră, autorizează sanitar-veterinar tîrgurile de animale şi pieţele agricole (halele);    c) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor efectuează controlul îndeplinirii măsurilor de carantină luate pentru producţia, materialele şi obiectivele supuse carantinei fitosanitare;    [Art.22 al.(3), lit.c) modificată prin LP318 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.152]    d) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor efectuează supravegherea pieţei privind conformitatea produselor şi serviciilor cu cerinţele prescrise şi/sau declarate, inclusiv cu normele metrologice, respectarea cerinţei de indicare a preţurilor, precum şi a legislaţiei privind protecţia consumatorilor;    [Art.22 al.(3), lit.d) modificată prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    e) Camera de Licenţiere şi autorităţile administraţiei publice locale (lucrătorii structurilor economice ale consiliilor municipale şi raionale) controlează conformitatea unităţii comerciale cu condiţiile prescrise în autorizaţie sau licenţă, de asemenea, verifică respectarea regulilor de comercializare a produselor şi serviciilor în limita competenţelor lor;    f) subdiviziunile de profil ale Ministerului Afacerilor Interne efectuează controlul comercianţilor în cazul comiterii de către aceştia a unor fapte prejudiciabile prevăzute de legislaţia penală sau contravenţională în vigoare, precum şi în cazul unei solicitări din partea autorităţilor cu funcţii de control.    Articolul 23. Modul de efectuare a controalelor     (1) Controlul poate fi: complex, unitar, repetat şi inopinat. Controlul complex, cel unitar şi

cel repetat sînt controale planificate.    (2) Controlul complex se efectuează o dată pe an de către un grup de organe de stat cu funcţii de control, conform legislaţiei în vigoare.    (3) Controlul unitar se efectuează o dată pe an de către un singur organ cu funcţii de control.    (4) Controlul repetat se efectuează pentru a verifica executarea prescripţiilor privind înlăturarea încălcărilor constatate în actul de control precedent.    (5) Controlul inopinat se efectuează în cazul unei plîngeri din partea consumatorilor sau asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor parvenite pe adresa instituţiilor sau organelor de stat.    (6) Un control se consideră legal dacă controlorii prezintă comerciantului originalul mandatului de control, semnat de conducătorul organului de control şi ştampilat, precum şi legitimaţiile de serviciu.    (7) Comerciantul este obligat să pună la dispoziţia organului de control toate materialele necesare efectuării controlului şi să asigure accesul liber la obiectivele supuse controlului.    (8) Orice control se finalizează cu întocmirea actului de control, semnat de toate persoanele participante la control şi de reprezentantul comerciantului. Actele de control se întocmesc de către reprezentanţii organelor de stat cu funcţii de control sau ai subdiviziunilor de profil economic ale autorităţilor administraţiei publice locale.    (9) Unităţile comerciale sînt obligate să ţină Registrul controalelor efectuate, în care se indică denumirea organului de control, data efectuării controlului, tipul controlului, nota privind încălcările depistate, numărul actului de control şi sancţiunile pecuniare. Reprezentanţii organelor de control menţionate în art. 23 sînt obligaţi să se înregistreze în Registrul controalelor efectuate.    (10) În cazul în care se depistează comercializarea unor produse şi servicii ce nu corespund normelor tehnice în vigoare, lipsa informaţiei corespunzătoare despre produs şi a actelor de însoţire a mărfurilor, comercializarea unor mărfuri cu termenul de valabilitate expirat, desfăşurarea unor activităţi neautorizate, încălcarea repetată a prevederilor legislaţiei în vigoare, angajaţii organelor de control nominalizate de prezenta lege au dreptul să oprească comercializarea produselor şi serviciilor pînă la înlăturarea încălcărilor sau să iniţieze retragerea autorizaţiei de funcţionare şi să se adreseze în instanţa de judecată.    Articolul 24. Răspunderea în comerţ    (1) Comercianţii care în exerciţiul funcţiilor de serviciu comit încălcări sau împiedică desfăşurarea controlului de către persoanele abilitate sînt traşi la răspundere contravenţională, civilă sau penală, conform legislaţiei în vigoare.    (2) Comercianţii au dreptul să se adreseze instanţei de judecată cerînd anularea, completă sau parţială, a rezultatelor controalelor efectuate de către persoanele abilitate.    (3) Persoanele cu funcţii de răspundere împuternicite cu controlul de stat al activităţilor de comerţ poartă răspundere, conform legislaţiei în vigoare, pentru neobiectivitatea şi denaturarea rezultatelor controalelor efectuate, precum şi pentru divulgarea secretelor comerciale şi a altor secrete protejate de lege.

Capitolul VIIDISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

    Articolul 25. Intrarea în vigoare a legii    (1) Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicării.

    [Art.25 al.(1) în redacţia LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 749-XIII din 23 februarie 1996 cu privire la comerţul interior (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr. 31, art. 318).    (3) Comercianţii care activează în baza autorizaţiilor/licenţelor emise înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi vor continua să activeze în baza acestora pînă la expirarea termenului lor de valabilitate.    Articolul 26. Ajustarea cadrului normativ    Guvernul, în termen de:    – 6 luni de la data publicării prezentei legi, va prezenta Parlamentului propuneri pentru a aduce legislaţia în vigoare în corespundere cu prevederile prezentei legi;    – 12 luni de la data publicării prezentei legi, va aproba actele sale normative în vederea implementării prevederilor prezentei legi.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                      Mihai GHIMPU

    Nr. 231. Chişinău, 23 septembrie 2010.

    anexă    [Anexa introdusă prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]

LEGE Nr. 422 din  22.12.2006privind securitatea generală a produselor

    MODIFICAT    LP131-XVIII din 23.12.09 , MO23-24/12.02.10 art.35

    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE    Articolul 1. Domeniul de aplicare    (1) Prezenta lege stabileşte cadrul legal general pentru asigurarea securităţii produselor plasate pe piaţa Republicii Moldova şi se aplică tuturor produselor specificate la art.2 din prezenta lege la noţiunea "produs".    (2) Prevederile prezentei legi se aplică în măsura în care nu există reglementări tehnice specifice privind securitatea produselor respective.    (3) În cazul în care securitatea produselor este acoperită de reglementări tehnice specifice, prezenta lege se aplică numai pentru aspectele şi riscurile sau categoriile de riscuri neacoperite de reglementările tehnice specifice, după cum urmează:    a) art.2, noţiunile "produs sigur" şi "produs periculos", şi art.3 alin.(2)-(5) nu se aplică acestor produse în privinţa riscurilor sau categoriilor de riscuri prevăzute de reglementările tehnice specifice;    b) art.4-9 se aplică în orice situaţie, cu excepţia cazurilor în care există reglementări specifice privind aspectele acoperite de articolele menţionate.

    Articolul 2. Noţiuni principale    În sensul prezentei legi, se folosesc următoarele noţiuni principale:    produs - orice bun material cunoscut sub denumirea de produs, care, inclusiv în cadrul unei prestări de servicii, este destinat consumatorilor sau poate fi utilizat de consumatori în condiţii previzibile, chiar dacă nu le este destinat, şi care este furnizat sau pus la dispoziţie în cadrul unei activităţi comerciale cu titlu oneros sau gratuit, fie că este în stare nouă, este folosit sau recondiţionat, indiferent de metoda de vînzare. Prezenta noţiune nu se aplică produselor care sînt furnizate ca antichităţi sau ca produse ce trebuie să fie reparate ori recondiţionate înainte de utilizarea lor numai în cazul în care furnizorul informează în mod clar persoana căreia îi furnizează produsul respectiv despre necesitatea acestei reparaţii sau recondiţionări;    produs sigur - orice produs care, în condiţii normale sau rezonabil previzibile de utilizare, inclusiv de durată şi, după caz, de punere în funcţiune, de instalare şi de întreţinere, nu prezintă nici un risc sau prezintă numai riscuri minime, compatibile cu utilizarea produsului şi considerate ca acceptabile şi corespunzătoare unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii şi securităţii oamenilor, luîndu-se în considerare:    a) caracteristicile produsului, în special compoziţia, ambalarea, condiţiile de asamblare şi, după caz, de montaj şi de întreţinere;    b) efectul asupra altor produse, în cazul în care se poate prevedea în mod rezonabil că va fi utilizat împreună cu alte produse;    c) prezentarea produsului, etichetarea acestuia, orice avertizări şi instrucţiuni privind utilizarea şi distrugerea lui, precum şi orice altă indicaţie sau informaţie referitoare la produs;    d) categoriile de consumatori expuse riscului în cazul utilizării produsului, în special copiii şi persoanele în vîrstă.    Posibilitatea obţinerii unor niveluri înalte de securitate sau disponibilitatea altor produse care prezintă un grad de risc mai scăzut nu constituie un motiv suficient pentru considerarea unui produs ca fiind periculos;    produs periculos - orice produs care nu corespunde noţiunii "produs sigur";   risc grav - orice risc semnificativ, inclusiv riscurile ale căror efecte nu sînt imediate, care necesită o intervenţie rapidă din partea autorităţilor publice;producător:    a) fabricantul produsului, în cazul în care acesta îşi are sediul în Republica Moldova, sau oricare altă persoană împuternicită care se prezintă drept fabricant prin aplicarea pe produs a numelui său, a mărcii sale comerciale sau a unui alt semn distinctiv, precum şi persoana împuternicită care recondiţionează produsul;    b) reprezentantul fabricantului, în cazul în care fabricantul nu îşi are sediul în Republica Moldova;    c) importatorul produsului, în cazul în care fabricantul nu are nici un reprezentant cu sediul în Republica Moldova;    d) alţi agenţi economici implicaţi în circuitul plasării pe piaţă, în măsura în care activităţile lor pot influenţa caracteristicile de securitate ale unui produs;    plasare pe piaţă a produselor - acţiune de a face disponibile produsele pe piaţă, inclusiv păstrarea lor în scopul distribuirii, oferirii prin vînzare sau prin oricare altă formă de transmitere cu titlu oneros sau gratuit;    distribuitor - orice agent economic implicat în circuitul plasării pe piaţă, a cărui activitate nu influenţează caracteristicile de securitate ale produsului;

    returnare - orice acţiune care are ca scop înapoierea unui produs periculos, pe care producătorul sau distribuitorul l-a furnizat deja consumatorului ori l-a pus la dispoziţia acestuia;    retragere - orice acţiune întreprinsă cu scopul de a preveni plasarea pe piaţă a unui produs periculos pentru consumatori.

Capitolul IICERINŢA GENERALĂ DE SECURITATE

ŞI CRITERIILE DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII    Articolul 3. Cerinţa generală de securitate şi criteriile de evaluare a conformităţii    (1) Producătorii şi distribuitorii sînt obligaţi să plaseze pe piaţă numai produse sigure.    (2) Un produs este considerat sigur în cazul în care el este conform cu reglementările tehnice specifice şi cu reglementările sanitare, ce stabilesc cerinţele esenţiale pe care trebuie să le satisfacă produsul pentru a putea fi plasat pe piaţă.    (3) Conformitatea produsului cu standardele conexe pertinente presupune că un produs este sigur în privinţa riscurilor şi categoriilor de riscuri acoperite de reglementările tehnice naţionale aplicabile.    (4) În alte condiţii decît cele menţionate la alin.(2) şi (3) din prezentul articol, conformitatea unui produs cu cerinţa generală de securitate poate fi evaluată luîndu-se în considerare, acolo unde există:    a) standardele voluntare, altele decît cele conexe cu reglementările tehnice naţionale menţionate la alin.(3) din prezentul articol. Cerinţele acestor standarde au rolul de a asigura că produsele care sînt conforme cu aceste standarde voluntare satisfac cerinţa generală de securitate. Lista acestor standarde se stabileşte de către autorităţile de reglementare şi se publică în Monitorul Oficial  al Republicii Moldova;    b) recomandările autorităţilor de reglementare privind evaluarea securităţii produselor;    c) codurile de bună practică în domeniul securităţii produselor, în vigoare în sectorul respectiv;    d) nivelul actual al realizărilor ştiinţifice şi/sau tehnice;    e) aşteptările rezonabile ale consumatorilor în privinţa securităţii generale a produselor.    (5) Conformitatea unui produs cu criteriile care asigură respectarea cerinţei generale de securitate, în special cu prevederile alin.(2)-(4) din prezentul articol, nu împiedică autorităţile competente să ia măsurile corespunzătoare pentru a impune restricţii privind plasarea pe piaţă a produsului sau să ceară retragerea de pe piaţă ori returnarea produsului în cazul în care sînt probe că acesta este periculos.    (6) Responsabilitatea pentru aplicarea adecvată a procedurilor de evaluare a conformităţii, stabilite în reglementările tehnice, revine producătorului şi organismului de evaluare a conformităţii.

Capitolul IIIOBLIGAŢIILE PRODUCĂTORILOR ŞI DISTRIBUITORILOR

    Articolul 4. Obligaţiile producătorilor    (1) În cadrul activităţii lor, producătorii trebuie să asigure consumatorii cu informaţii

relevante care le vor permite să evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata perioadei medii de utilizare, pe o durată ce poate fi prevăzută în mod rezonabil ori pe durata termenului de valabilitate, atunci cînd aceste riscuri nu sînt imediat perceptibile de către consumatori fără avertizările corespunzătoare, precum şi să prevină astfel de riscuri. Prezenţa avertismentelor nu exonerează producătorii de îndeplinirea celorlalte obligaţii prevăzute de prezenta lege.    (2) În cadrul activităţii lor, producătorii trebuie să întreprindă măsuri adecvate caracteristicilor produselor pe care le furnizează, care le-ar permite:    a) să se informeze asupra riscurilor pe care produsele ar putea să le prezinte pentru consumatori;    b) să întreprindă acţiunile corespunzătoare, inclusiv, în cazul cînd este necesar de a evita aceste riscuri, să dispună retragerea de pe piaţă a produselor, avertizarea adecvată şi eficientă a consumatorilor, returnarea produselor de la consumatori.    (3) Acţiunile specificate la alin.(2) din prezentul articol vor include:    a) informarea, prin intermediul produsului sau al ambalajului, asupra identităţii şi detaliilor privind producătorul, informarea asupra produsului sau, după caz, asupra lotului de produse din care acesta face parte, cu excepţia cazurilor cînd omisiunea acestei informaţii este justificată de reglementările tehnice respective. Obligativitatea identificării produsului prin indicarea lotului respectiv, precum şi, după caz, a modului de întrebuinţare a produsului, se stabileşte în reglementările tehnice specifice;    b) efectuarea, în caz de necesitate, a încercărilor asupra mostrelor de produse plasate pe piaţă, analiza reclamaţiilor, ţinerea unui registru de reclamaţii, informarea, de către producător, a distribuitorilor asupra monitorizării acestor produse.    (4) Acţiunile prevăzute la alin.(2) lit.b) din prezentul articol se întreprind benevol sau la cererea autorităţilor competente, în conformitate cu prevederile art.8 din prezenta lege.    (5) Returnarea se face doar ca ultimă modalitate de soluţionare, cînd celelalte acţiuni nu sînt suficiente pentru prevenirea eventualelor riscuri, în cazul cînd producătorul consideră necesar sau cînd este obligat să întreprindă această acţiune ca urmare a unei decizii luate de către autoritatea competentă.    Articolul 5. Obligaţiile distribuitorilor    În cadrul activităţii lor, distribuitorii sînt obligaţi:    a) să acţioneze cu atenţia cuvenită pentru a contribui la respectarea cerinţelor de securitate aplicabile, în special să nu distribuie produse despre care au cunoştinţă sau pe care, în baza informaţiilor deţinute şi în calitate de specialişti, ar fi trebuit să le considere neconforme cu aceste cerinţe;    b) să participe la monitorizarea securităţii produselor plasate pe piaţă, în special prin:    - transmiterea informaţiei privind riscurile produselor în condiţiile art.6 alin.(1) şi (2) din prezenta lege;    - deţinerea şi furnizarea documentelor necesare pentru determinarea originii produselor;    - colaborarea, în cadrul acţiunilor întreprinse de producători şi de autorităţile competente, în vederea evitării riscurilor.    Articolul 6. Alte obligaţii ale producătorilor şi distribuitorilor    (1) În cazul în care producătorii şi distribuitorii au cunoştinţă sau ar trebui să cunoască, în baza informaţiilor deţinute şi în calitate de specialişti, că unele produse pe care le-au plasat pe piaţă prezintă riscuri incompatibile cu cerinţa generală de securitate, ei trebuie să informeze imediat autorităţile competente despre acţiunile întreprinse în scopul prevenirii riscurilor

pentru consumatori.    (2) Informaţia trebuie să includă, ca minimum:    a) date ce permit o identificare precisă a produsului sau a lotului de produse respective;    b) o descriere completă a riscului pe care îl prezintă produsul respectiv;    c) toate informaţiile disponibile pentru depistarea produsului;    d) o descriere a acţiunilor întreprinse în scopul prevenirii riscurilor.    (3) În cadrul activităţii lor, producătorii şi distribuitorii trebuie să colaboreze cu autorităţile competente, la solicitarea acestora, în acţiunile întreprinse în scopul evitării riscurilor prezentate de produsele pe care ei le furnizează sau le-au furnizat.    (4) Procedurile pentru această colaborare, inclusiv procedurile de dialog cu producătorii şi distribuitorii respectivi în probleme ce ţin de securitatea produselor, se stabilesc de către autorităţile competente.

Capitolul IVOBLIGAŢII ŞI COMPETENŢE SPECIFICE

    Articolul 7. Obligaţii specifice    (1) Autorităţile de reglementare stabilesc cerinţe de securitate prin elaborarea de reglementări tehnice.    (2) Autorităţi competente în supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, denumite în continuare autorităţi de supraveghere a pieţei, sînt organul administraţiei publice centrale, abilitat cu funcţii de protecţie a consumatorilor, şi alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, conform legislaţiei.    (3) Pentru coordonarea activităţii autorităţilor de supraveghere a pieţei se desemnează Consiliul Coordonator în Domeniul Protecţiei Consumatorilor, al cărui regulament se aprobă de Guvern.    (4) Organele de poliţie sînt obligate să acorde, la cerere, reprezentanţilor împuterniciţi ai autorităţilor de supraveghere a pieţei, aflaţi în exerciţiul funcţiunii, sprijinul necesar şi, după caz, să-i însoţească.    Articolul 8. Competenţa autorităţilor de supraveghere a pieţei    (1) În sensul prezentei legi, în special al art.4, 5 şi 6, autoritatea de supraveghere a pieţei trebuie să ia, după caz, una dintre următoarele măsuri:    a) pentru orice produs:    - chiar după ce produsul a fost plasat pe piaţă ca fiind sigur, să organizeze verificări adecvate ale proprietăţilor de securitate ale produsului, în măsură adecvată, pînă în etapa finală a utilizării sau a consumului;    - să solicite toate informaţiile necesare de la părţile implicate în circuitul plasării pe piaţă;    - să preleveze mostre de produs şi să le supună verificărilor de securitate;    b) pentru orice produs care ar putea prezenta riscuri în anumite condiţii:    - să ceară marcarea produsului cu avertizările corespunzătoare, în limba de stat, clar formulate şi uşor de înţeles pentru consumatori, în privinţa riscurilor pe care el le poate prezenta;    - la plasarea pe piaţă a unui produs, să se asigure de existenţa unor condiţii prealabile privind asigurarea securităţii, astfel încît produsul să fie sigur;    c) pentru orice produs care ar putea prezenta riscuri pentru anumite categorii de persoane, să dea prescripţii ca aceste persoane să fie avertizate la timp şi într-o formă corespunzătoare în legătură cu potenţialul risc, inclusiv prin publicarea unor avertizări speciale;

    d) pentru orice produs care ar putea fi periculos, să interzică temporar, pentru perioada necesară efectuării diferitelor evaluări ale securităţii, verificări şi controale, ca acest produs să fie plasat pe piaţă;    e) pentru orice produs periculos, să interzică plasarea pe piaţă a acestuia şi să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea interdicţiei;    f) pentru orice produs periculos plasat deja pe piaţă:    - să dea prescripţii sau să organizeze retragerea reală şi imediată a acestui produs şi să avertizeze consumatorii în privinţa riscurilor pe care el le prezintă;    - să dea prescripţii, să coordoneze sau, după caz, să organizeze, împreună cu producătorii şi distribuitorii, returnarea produsului de la consumatori şi distrugerea lui în condiţiile corespunzătoare, prin contribuţia şi din contul agentului economic respectiv.    (2) În cazul în care autorităţile de supraveghere a pieţei iau măsuri dintre cele specificate la alin.(1) din prezentul articol, în special la lit.(d)-(f), ele trebuie să acţioneze în aşa mod încît să aplice măsuri proporţionale gravităţii riscului, prevenind plasarea pe piaţă a produselor respective. În cadrul acestor acţiuni, autorităţile de supraveghere a pieţei încurajează şi sprijină acţiunile benevole întreprinse de producători şi distribuitori în conformitate cu obligaţiile ce le revin în temeiul prezentei legi.    (3) Autorităţile de supraveghere a pieţei organizează ori iau măsurile specificate la alin.(1) lit.f) din prezentul articol în cazul cînd acţiunea întreprinsă de producători şi distribuitori în vederea îndeplinirii obligaţiilor lor este nesatisfăcătoare sau insuficientă. Returnarea se efectuează în condiţiile art.4 alin.(5) din prezenta lege.    (4) Măsurile întreprinse de autorităţile de supraveghere a pieţei conform prezentului articol sînt adresate, după caz:    a) producătorilor;    b) distribuitorilor, în limitele activităţii acestora, în special persoanei responsabile pentru prima etapă a plasării pe piaţă;    c) oricărei alte persoane, în caz de necesitate, în vederea colaborării în cadrul acţiunilor întreprinse în scopul evitării riscurilor prezentate de un produs.    (5) Pentru a asigura o supraveghere eficientă a pieţei, menită să garanteze un nivel ridicat al protecţiei sănătăţii şi securităţii consumatorilor, care face necesară o cooperare eficientă, autorităţile de supraveghere a pieţei întreprind acţiuni privind:    a) stabilirea, actualizarea periodică şi punerea în aplicare a programelor sectoriale de supraveghere şi de control pe categorii de produse sau de riscuri, monitorizarea activităţilor de supraveghere, a constatărilor şi a rezultatelor acestor programe şi, în caz de necesitate, coordonarea activităţilor de colaborare în cadrul Consiliului Coordonator în Domeniul Protecţiei Consumatorilor;    b) monitorizarea şi actualizarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice privind securitatea produselor;    c) examinarea şi evaluarea periodică a activităţilor de control, a eficienţei acestora şi, în caz de necesitate, revizuirea abordării şi organizării acţiunilor de supraveghere puse în aplicare.    (6) Autorităţile de supraveghere a pieţei asigură înregistrarea şi monitorizarea reclamaţiilor primite de la consumatori şi de la alte părţi interesate, aducîndu-le la cunoştinţă procedurile stabilite în acest scop.    (7) Autorităţile de supraveghere a pieţei colaborează cu reţeaua europeană a autorităţilor competente în materie de securitate a produselor.

    (8) Autorităţile de supraveghere a pieţei pot colabora, conform atribuţiilor stabilite de legislaţie, după caz, cu alte organe de specialitate cu atribuţii în supravegherea pieţei, pentru a desfăşura acţiuni în vederea aplicării prezentei legi. În scopul supravegherii pieţei, sarcinile, atribuţiile, organizarea şi modalităţile de colaborare ale organelor de specialitate se vor stabili, după caz, prin protocoale sau în cadrul Consiliului Coordonator în Domeniul Protecţiei Consumatorilor.    (9) Autorităţile de supraveghere a pieţei vor asigura confidenţialitatea informaţiilor ce constituie secret comercial sau profesional, cu excepţia informaţiilor referitoare la proprietăţile de securitate ale produselor care, în modul stabilit de legislaţie, trebuie să fie făcute publice, dacă împrejurările o cer, în scopul protecţiei sănătăţii şi securităţii consumatorilor.    (10) Protejarea secretului comercial şi profesional nu trebuie să împiedice difuzarea către autorităţile competente a informaţiilor relevante pentru asigurarea eficienţei activităţilor de supraveghere a pieţei.    (11) Informaţia cu privire la riscurile pe care le prezintă produsele pentru sănătatea şi securitatea consumatorilor, de care dispun autorităţile de supraveghere a pieţei, trebuie, în general, să fie accesibilă publicului, conformă cu cerinţele de transparenţă şi să nu prejudicieze restricţiile necesare activităţilor de control şi de investigare.    (12) Consumatorii trebuie să aibă acces, în special, la informaţia privind identificarea produsului, natura riscului şi măsurile întreprinse.    Articolul 9. Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi    (1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, administrativă sau penală, după caz, în temeiul şi în modul stabilit de legislaţie.    [Art.9 al.(2)-(5) excluse prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]    (6) Orice prescripţie cu privire la măsurile prevăzute în art.8 din prezenta lege, inclusiv interzicerea plasării pe piaţă a unui produs, impunerea de retragere sau de returnare a acestuia, trebuie să indice prevederile legale pe care se bazează şi acţiunile de remediere necesare, prevăzute de legislaţia în vigoare. Prescripţia respectivă se înmînează imediat părţii respective.    [Art.9 al.(6) modificat prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]    (7) Producătorul, distribuitorul îşi vor expune punctul de vedere asupra acţiunilor întreprinse de autorităţile de supraveghere a pieţei pînă la adoptarea prescripţiei respective ori în termen de 15 zile după înmînarea acesteia.    [Art.9 al.(7) modificat prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]    (8) Prescripţiile cu privire la interzicerea plasării pe piaţă a unui produs ori cu privire la impunerea de retragere sau de returnare a produsului pot fi contestate conform procedurii contenciosului administrativ.    [Art.9 al.(8) modificat prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]    (9) Autorităţile de supraveghere a pieţei poartă răspundere, în conformitate cu legislaţia, pentru corectitudinea şi obiectivitatea deciziilor adoptate.    (10) Măsurile care impun retragerea sau returnarea trebuie să încurajeze distribuitorii şi consumatorii în a contribui la punerea în aplicare a acestor măsuri.

Capitolul VDISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

    Articolul 10

    (1) Prezenta lege intră în vigoare peste 3 luni de la data publicării.    (2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:    a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;    b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                Marian  LUPU

    Nr.422-XVI. Chişinău, 22 decembrie 2006.