10. Enumeraţi participanţii la procedura insolvenţei

Aspecte introductive. Potrivit dispoziţiilor art.5 din lege, organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul. Pe lângă aceste organe, la procedură mai participă: adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor, administratorul special ori debitorul, după caz, precum şi unele persoane de specialitate (experţi) chemate să ajute pe judecătorul-sindic, administratorul judiciar sau lichidator în anumite domenii în care sunt necesare cunoştinţe de specialitate. Analiza aspectelor legate de adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor, respectiv pe cele legate de administratorul special, înaintea celor referitoare la celelalte organe ale procedurii (administratorul judiciar şi lichidator), o considerăm o reminiscenţă a Legii nr.64/1995 şi propunem să fie remediată într-o viitoare intervenţie legislativă.

Pe toată durata desfăşurării procedurii, organele care aplică procedura vor trebui să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de lege, precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

1. Instanţele judecătoreşti. Procedura insolvenţei este o procedură judiciară. Ea se desfăşoară în faţa instanţei de judecată, sub autoritatea şi prin intermediul acesteia. Sub aspectul competenţei materiale, potrivit dispoziţiilor art. 6 şi 8 din lege, instanţele judecătoreşti competente să aplice procedura insolvenţei sunt: tribunalul (în primă instanţă) şi curtea de apel (în recurs). Termenul de „instanţe judecătoreşti" este nejustificat generic, pentru că „toate procedurile prevăzute de această lege" sunt de competenţa exclusivă a tribunalului, curţii de apel nefiindu-i rezervat doar un rol de control judiciar pe care îl are oricum, conform dreptului comun.

Tribunalul prin intermediul judecătorului-sindic. În materia procedurii insolvenţei, din punct de vedere material, competenţa aparţine tribunalului, excepţie făcând doar judecarea recursului, care-i revine instanţei ierarhic superioară - curtea de apel. Din punct de vedere teritorial, potrivit dispoziţiilor art. 6 din lege, competenţa este determinată de sediul debitorului, astfel cum figurează în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau registrul asociaţilor şi fundaţiilor.

'Toate procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2006 date în competenţa exclusivă a tribunalului, cu excepţia recursului, şi sunt exercitate de judecătorul-sindic.

Repartizarea cauzelor având ca obiect procedura insolvenţei judecătorilor desemnaţi ca judecători-sindici se realizează în mod aleatoriu, în sistem informatizat , pentru a se evita desemnarea preferenţială de către preşedintele tribunalului (principiul imparţialităţii justiţiei)806.

Judecătorul-sindic este un component al sistemului judecătoresc, el reprezentând, în concepţia legii, instanţa de judecată în numele căreia îşi exercită atribuţiile stabilite prin lege 807. El este un complet format dintr-un singur judecător . Prin prisma atribuţiilor sale jurisdicţionale îndeplineşte funcţia „de a rosti dreptul" (jurisdictio), proprie puterii judecătoreşti, a cărei misiune principală este aceea de a decide asupra conflictelor ivite între diferitele subiecte de drept, prin aplicarea legii . Hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic (încheieri sau sentinţe) sunt definitive şi executorii, putând fi atacate doar cu recurs.

Pe durata procedurii, judecătorul-sindic nu poate fi înlocuit. In mod tradiţional, doctrina şi jurisprudenţa au decis că judecătorul-sindic îndeplineşte o funcţie publică, el fiind însărcinat să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de lege, precum şi realizarea, în condiţii legale, a drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la aceste acte şi operaţiuni. în îndeplinirea acestora, judecătorul-sindic este angrenat într-o serie de raporturi de drept procesul civil cu celelalte organe şi participanţi la procedură.

Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic le regăsim în art. 11 din lege, enumerarea fiind exemplificaţi vă, nu exhaustivă. Pe lângă acestea judecătorului-sindic revenindu-i şi alte atribuţii desprinse din conţinutul legii):

a) pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii şi, după caz, de intrare în faliment atât prin procedura generală, cât şi prin procedura simplificată;

b) judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii; judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii;

c) desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolventă care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu, sau după caz a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea sau, după caz, înlocuirea sa, de către adunarea creditorilor, stabilirea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite prin legea de organizare a profesiei de practician în insolventă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă;

d) confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor, confirmarea onorariului negociat cu adunarea creditorilor;

e) înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau lichidatorului;f) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;g) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au cauzat starea de

insolventă, potrivit art. 138, sesizarea organelor de cercetare penală în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 143-147 din lege;

h)judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri sau transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;

i) judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor on ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;

j) admiterea şi confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori;k) soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere a procedurii de

reorganizare judiciare şi de intrare în faliment;1) soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau lichidatorului;m) judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor;n) pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii.

În îndeplinirea îndatoririlor sale, judecătorul-sindic poate desemna persoane de specialitate care să se pronunţe în anumite probleme. De exemplu, el poate cere părerea unui practician în insolventă despre şansele de reuşită ale planului de reorganizare. Desemnarea acestora se face prin încheiere, stabilindu-le şi retribuţia.

Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. în ceea ce priveşte atribuţiile manageriale, acestea aparţin administratorului judiciar/lichidatorului ori debitorului, în cazul în care acestuia nu i-a fost ridicat dreptul de a-şi administra patrimoniul. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora, judecătorul-sindic pronunţându-se numai sub aspectul legalităţii hotărârilor luate.

Curtea de apel. Curtea de apel este instanţa de recurs pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în îndeplinirea atribuţiilor sale, dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 fiind derogatorii de la dispoziţiile dreptului comun (specialia generalibus derogant). Termenul de recurs este de 10 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Prin derogare de la dreptul comun (art. 300 alin. 2 şi 3 din C. pr. civ.), hotărârile judecătorului-sindic nu pot fi suspendate de instanţa de recurs, excepţie făcând doar hotărârile expres prevăzute de lege (art. 8 alin. 5 din lege):

- sentinţa de respingere a contestaţiei debitorului făcută în temeiul art. 33 alin. 4;- sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată;- sentinţa prin care se decide intrarea în procedura falimentului, pronunţată în condiţiile art. 107;- hotărârea de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de

creanţe, făcută în temeiul art. 122 alin. 3.Recursul va fi judecat de completuri specializate în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la

curtea de apel, citarea părţilor fâcându-se prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii deschise împotriva unui debitor se constituie un singur dosar. Vor fi trimise la curtea de apel, în copie certificată de grefierul-şef al tribunalului, numai actele care interesează soluţionarea recursului, selecţionate de judecătorul-sindic. Dacă instanţa de recurs consideră necesare şi alte acte din dosarul de fond, acesta va pune în vedere părţilor interesate să le depună, în copie certificată. Astfel, se elimină un motiv frecvent de amânare a soluţionării cauzelor nemaiputându-se invoca lipsa dosarului pe perioada soluţionării recursului.

Administratorul judiciar şi lichidatorul - practicieni în insolvenţă. Un rol deosebit de important în desfăşurarea procedurii insolvenţei îl au practicienii în insolvenţă: administratorul judiciar şi lichidatorul.

Practicienii în insolvenţă conduc sau supraveghează activitatea debitorului, respectiv lichidează averea acestuia. Deşi acţionează în faze diferite ale procedurii, ambii urmăresc maximizarea valorii averii debitorului. Deosebirile esenţiale dintre aceştia nu constau în natura atribuţiilor lor, unele dintre acestea fiind similare, ci, mai ales, în momentul în care aceşti protagonişti intervin în procedură. Astfel, administratorului judiciar îi revin atribuţii de conducere a activităţii debitorului ori asigurare a supravegherii activităţii acestuia în vederea redresării şi consolidării sale, iar lichidatorul are menirea de a lichida bunurile din averea debitorului cu maxim de eficienţă şi distribuirea sumelor de bani obţinute.

Administratorul judiciar. Potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 27 din lege, administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să exercite atribuţiile prevăzute la art. 20 în perioada de observaţie şi pe durata procedurii de reorganizare.

Desemnarea şi înlocuirea administratorului judiciar. Prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic va desemna, dintre practicienii în insolvenţă care au depus oferte de servicii în acest sens la dosarul cauzei, un administrator judiciar provizoriu, care va administra procedura până la confirmarea sau, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditonlor. Prin același act de procedură, el îi va stabili remuneraţia şi atribuţiile pentru aceasta perioadă. In situaţia in care la dosarul cauzei nu au fost depuse oferte de preluare a poziţiei de administrator judiciar, judecătorul-sindic va desemna provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, un practician în insolvenţă desemnat în mod aleatoriu din Tabloul U.N.P.I.R.

În vederea desemnării administratorului judiciar, judecătorul-sindic va ţine cont de toate ofertele de servicii

depuse de către practicieni, de cererile în acest sens depuse de creditori și, după caz, de debitor, dacă cererea introductivă îi aparţine. In acest scop, arienii'în insolvenţă interesaţi vor depune la dosar o ofertă de preluare a poziţiei de Mustrător judiciar în dosarul respectiv. Pentru a fi convingătoare, este preferabil ca "."asta să cuprindă disponibilitatea de timp şi de resurse umane, precum şi experienţa -aerală sau specifică necesare preluării dosarului şi bunei administrări a cazului. La "e-tâ practicianul în insolvenţă va trebui să anexeze dovada calităţii de practician ininwlventă şi o copie de pe poliţa de asigurare profesională.

Desemnarea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic, in ambele situaţii este provizorie, anume: până când adunarea creditorilor decide desemnarea unui ii administrator judiciar sau confirmarea celui desemnat de judecătorul-sindic. Asttel, -reditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, pot dec.de desemnarea «ai alt administrator judiciar, stabilindu-i şi retribuţia, în cadrul primei şedinţe sau ■tenor Această desemnare poate fi rodul negocierii dintre practicianul in insolvenţă şi comitetul creditorilor, acesta din urmă având, printre altele, şi atribuţia de a purta «eocieri cu administratorii judiciari care doresc să fie desemnaţi în respectiva cauza, Dutându-1 recomanda adunării creditorilor în acest sens.

Decizia adunării creditorilor de a desemna un administrator judiciar poate t. contestată, pe motive de nelegalitate, în termen de 3 zile, la judecătorul-sindic, de către orice creditor nemulţumit. în acest caz, judecătorul-sindic va a soluţiona de urgenţa şi deodată toate contestaţiile. El se va pronunţa printr-o încheiere fie^ respingând contestaţiile şi desemnând administratorul judiciar ales de creditori, fie admiţandu-le şi, in consecinţă, solicitând adunării creditorilor desemnarea unui alt administrator judiciar. In ceea ce priveşte rezolvarea contestaţiilor creditorilor nemulţumiţi, judecătorul-sindic va proceda la o verificare de legalitate a deciziei adunării creditorilor.

Dacă hotărârea adunării creditorilor nu este contestată in termen de 3 zile, judecătorul-sindic va desemna, printr-o încheiere, administratorul judiciar propus de creditori, dispunând totodată încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu pe rare 1-a desemnat prin sentinţa de deschiderea a procedurii.

Administratorul judiciar, persoană fizică sau persoană juridică, inclusiv reprezentantul acesteia din urmă, trebuie să aibă calitatea de practician în insolvenţă. potrivit legii. Legea impune administratorului judiciar, precum şi lichidatorului, obligaţia de abţinere în situaţiile prevăzute la art. 149 din Legea nr. 31/1990812. în cazul neconformării, orice persoană interesată poate iniţia procedura recuzării813, dispoziţiile Codului de procedură civilă aplicându-se corespunzător.

Înainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie să facă dovada că este asigurat pentru răspundere profesională, prin subscrierea unei poliţe de asigurare valabile, care să acopere eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuţiilor sale. Riscul asigurat trebuie să reprezinte consecinţa activităţii administratorului judiciar pe perioada exercitării calităţii sale. Totodată, este interzis administratorului judiciar, sub sancţiunea revocării din funcţie şi a reparării eventualelor prejudicii cauzate, să diminueze, în mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate prin contractul de asigurare.

Practicianul în insolvenţă poate refuza numirea, însă cu obligaţia de a notifica instanţa în termen de 5 zile de la comunicarea sentinţei de numire. Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. 1 din lege, judecătorul-sindic va sancţiona cu amendă judiciară de la 500 lei la 1.000 lei necomunicarea în termen a refuzului practicianului, fără motive temeinice.

În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic îl poate înlocui pe administrator judiciar prin încheiere motivată, dar numai pentru motive temeinice .

În cazul în care judecătorul-sindic constată că administratorul judiciar, din culpă sau cu rea-credinţă, nu şi-a îndeplinit ori şi-a îndeplinit cu întârziere atribuţiile stabilite de lege sau de judecătorul-sindic, el va trebui să-1 sancţioneze pe acesta cu amendă judiciară de la 1.000 lei la 5.000 lei; norma nu este supletivă, ci imperativă815. Totodată, dacă prin această faptă administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părţi interesate, să-1 oblige la acoperirea prejudiciului produs816.

Funcţia de administrator încetează prin:- închiderea procedurii, dacă în cadrul procedurii reorganizării judiciare sunt îndeplinite toate obligaţiile de

plată asumate în planul confirmat;- începerea procedurii falimentului, administratorul judiciar fiind înlocuit de către lichidator;- înlocuirea sa pentru motive temeinice.

Atribuţiile administratorului judiciar. Principalele atribuţii ale administratorului judiciar sunt enumerate la art. 20 din lege:

- examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse conform pciederilor art. 28 şi 35 din lege şi întocmirea unui raport prin care să propună fie „limarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrai pandurii generale şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabili ifc acesta, dar care nu va putea depăşi 30 de zile de la desemnarea administratorului

- examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra janEe.cr şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea jersranelor cărora le-ar fi imputabilă, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii iicrsora. în condiţiile art. 138 din lege, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare seri\ă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea .■ts-'-ii raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea jfepăsi 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

* - întocmirea actelor prevăzute la art. 28 alin. 1, în cazul în care debitorul nu şi-a îrieplinit obligaţia respectivă înlăuntrul termenelor legale, precum şi verificarea, «oreciarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor;

- elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului, în funcţie decuprinsul raportului menţionat la lit. a) şi în condiţiile şi termenele prevăzute la art. 94;

- supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;- conducerea integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului, în acest ultim caz u respectarea precizărilor

exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuţiile sale şi fa condiţiile de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului;

- convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică;

- introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

- sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;

- menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;- verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea

tabelelor creanţelor;- încasarea creanţelor; urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau' la

sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru acestea putând angaja avocaţi;

- cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale;

- sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;- orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic, cu excepţia celor prevăzute de lege în

competenţa exclusivă a acestuia.Contestarea măsurilor luate. Administratorul judiciar va prezenta judecătorului-sindic, la fiecare termen de

continuare a procedurii , un raport care va trebui să cuprindă descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Măsurile luate de administrator în exercitarea atribuţiilor sale pot fi contestate de către debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori sau orice altă persoană interesată. Sub sancţiunea decăderii din acest drept, contestaţia va trebui înregistrată în termen de 5 zile de la data depunerii raportului administratorului judiciar, urmând ca judecătorul-sindic să se pronunţe asupra ei în termen de 10 zile de la înregistrarea ei. Soluţionarea contestaţiei se face în camera de consiliu, cu citarea contestatarului, a administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor. Dacă consideră necesar, judecătorul-sindic poate suspenda executarea măsurilor respective la cererea contestatarului.

Lichidatorul judiciar. Lichidatorul este persoana fizică sau persoana juridică, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnată să conducă activitatea debitorului şi să exercite atribuţiile prevăzute la art. 25 în cadrul procedurii de faliment, atât în procedura generală, cât şi în cea simplificată*19. El este desemnat obligatoriu, prin sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată sau hotărârea prin care se decide intrarea în faliment.

Lichidatorului i se aplică dispoziţiile referitoare la administratorul judiciar, cu excepţia art. 20 (se referă la atribuţiile acestuia). însă, datorită momentului în care acţionează, el are o serie de atribuţii specifice. El preia gestiunea de la debitor sau de la administratorul judiciar, după caz, atribuţiile acestuia din urmă încetând la momentul stabilirii de către judecătorul-sindic a atribuţiilor lichidatorului.

Poate fi desemnat ca lichidator şi administratorul desemnat anterior (art. 24 alin. 3 din lege). Dispoziţiile privind înlocuirea administratorului sunt aplicabile şi lichidatorului. Spre exemplu, în practică s-au reţinut ca motive pentru înlocuirea unor lichidatori judiciari820: întârzierea procedurii datorită nealocării de resurse de personal suficiente faţă de amploarea lucrărilor impuse de complexitatea cauzei; efectuarea unor vânzări de bunuri fără ca imobilele să fie anterior dezmembrate, fără o prealabilă împărţire a căilor de comunicaţie şi a utilităţilor; utilizarea în contracte a unor procedee de vânzare neclare, ambigue, care au condus la contestaţii repetate ale unor cumpărători; administrarea necorespunzătoare a sumelor încasate din vânzarea bunurilor debitorului, respectiv neconstituirea unor depozite bancare cu dobândă superioară sumelor deţinute „la vedere" etc.

Atribuţiile lichidatorului. Principalele atribuţii ale lichidatorului sunt enumerate la art. 29 din lege, astfel:a) examinarea activităţii debitorului asupra căreia se iniţiază procedura simplificată în raport cu situaţia de fapt şi

întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de festa dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un iiaţuart cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;

b) conducerea activităţii debitorului;c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor k iauna drepturilor

creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a ■nor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare patru conservarea lor;e) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;f) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la jmrstea, precum şi întocmirea

tabelelor creanţelor;g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de lanuri sau de sume de bani

efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor;formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor iebitorului,pentru aceasta putând angaja

avocaţi;h) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul debitorului;i) vânzarea bunurilor din averea debitorului în conformitate cu prevederile legii;j) încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidej uşori lor, renunţarea la garanţii reale, cu

condiţia confirmării de către judecătorul-sindic;k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;l) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.

Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor. Adunarea creditorilor. Adunarea creditorilor este organul deliberativ, cu caracter nepermanent şi fără personalitate juridică, alcătuit din totalitatea creditorilor cunoscuţi. Ea reprezintă interesele creditorilor urmărind realizarea scopului aplicării procedurii insolvenţei: acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă.

În urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor cunoscuţi care va cuprinde, printre altele, locul, data şi ora primei şedinţe. Această şedinţă va fi convocată în primele 5 zile de la expirarea termenului limită pentru întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar al creanţelor. Orice convocarea a creditorilor va trebui să cuprindă ordinea de zi a şedinţei, deoarece deliberările asupra unei chestiuni necuprinse în convocare sunt nule, excepţie făcând situaţia în care la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor (situaţie extrem de rar întâlnită).

Adunarea creditorilor va fi convocată şi prezidată de administratorul judiciar sau, după caz, lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel, secretariatul şedinţelor fiind, de asemenea, în sarcina acestuia. Adunarea creditorilor poate fi convocată şi de către comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor, dacă aceştia deţin creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totală a acestora.

La şedinţă, creditorii pot participa personal sau prin împuterniciţi cu procură specială autentică. În cazul creditorilor bugetari sau ai celorlalte persoane juridice, delegaţia va trebui să fie semnată de conducătorul unităţii. De asemenea, la adunarea creditorilor vor participa şi doi delegaţi ai salariaţilor debitorului, aceştia urmând a vota pentru creanţele reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti.

Exceptând situaţiile în care legea prevede o majoritate specială822, în ceea ce priveşte cvorumul şedinţelor adunării creditorilor, se cere îndeplinirea cumulativă a două condiţii:

- prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor;- prezenţa unui număr de membri ai comitetului creditorilor care reprezintă majoritatea simplă a acestora.

Calculul valorii totale a creanţelor împotriva averii debitorului se va determina prin raportare la următoarele criterii:

- ulterior afişării tabelului preliminar şi până la afişarea tabelului definitiv, valoarea creanţelor verificate şi acceptate de administratorul judiciar, aşa cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar;

- ulterior afişării tabelului definitiv şi până la confirmarea unui plan de reorganizare, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv;

- ulterior confirmării planului de reorganizare şi până la afişarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat;

- ulterior afişării tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia.Deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul titularilor unei majorităţi, prin valoare, a creanţelor

prezente. Creditorii vor putea vota şi prin corespondenţă, dacă legea nu interzice în mod expres acest vot. Scrisorile prin care se exprimă votul, semnate de creditori, sau înscrisurile în format electronic pot fi comunicate prin orice mijloace. Ele vor fi înregistrate la administratorul judiciar/lichidator, cu cel puţin 5 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului. Semnătura trebuie să fie legalizată de notarul public ori certificată şi atestată de către un avocat. Dacă votul se dă printr-un înscrisul în format electronic, acestuia trebuie să i se încorporeze, ataşeze sau asocieze semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat valabil.

Deliberările şi hotărârile adunării creditorilor vor fi cuprinse într-un proces-verbal care va fi semnat de preşedintele şedinţei, membrii comitetului creditorilor, precum şi de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz. Procesul-verbal va fi depus, prin grija administratorului judiciar/lichidatorului, la dosarul cauzei, în termen de 2 zile

lucrătoare de la data adunării creditorilor.Judecătorul-sindic poate desfiinţa hotărârile adunării creditorilor pentru nelegalitate, la cererea unei dintre

următoarele categorii de creditori:- creditorii care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în

procesul-verbal al adunării;- creditorii îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa

adunării creditorilor.în această situaţie, judecătorul-sindic exercită un control de legalitate urmărind respectarea cvorumului,

calculul valorii creanţelor, întrunirea numărului de voturi cerut etc. El nu va putea desfiinţa o hotărâre pe motivul că nu este oportună sau eficientă.

2.3.2. Comitetul creditorilorComitetul creditorilor este un organ colegial care are rolul de a reprezenta «■cresele adunării creditorilor

fiind mult mai flexibil decât aceasta. Desemnarea acestui «şan al procedurii este obligatorie. Acesta rezultă din caracterul imperativ al art. 16 din kae ..judecătorul-sindic va desemna (...)" Rămâne la latitudinea judecătorului-sindic ■să. numărul de creditori din care va fi format comitetul creditorilor (3-7 creditorii), arând în vedere proporţiile cazului.

Comitetul creditorilor va fi desemnat de către judecătorul-sindic, prin încheiere, iapă întocmirea tabelului preliminar de creanţe, dintre creditorii cu creanţe garantate, Hwgetare şi chirografare cele mai mari, prin valoare. Totodată, judecătorul-sindic va desemna, pe baza propunerilor creditorilor, un preşedinte al comitetului creditorilor în persoana căruia comitetul va fi citat. în lipsa acestuia, comitetul creditorilor va fi citat prin oricare dintre membrii săi.

Dacă nu sunt de acord cu comitetul numit de către judecătorul-sindic, în cadrul primei adunări a creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii, care se oferă voluntar. Acest comitet va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic. în situaţia în care, în cadrul adunării creditorilor, nu se realizează majoritatea necesară, se va menţine comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic. La propunerea administratorului judiciar sau a celorlalţi membri ai "comitetului, judecătorul-sindic va consemna, prin încheiere, modificarea componenţei acestuia, astfel încât criteriile prezentate mai sus să fie respecte în toate fazele procedurii. Comitetului creditorilor îi revin următoarele atribuţii (art. 17):

a)să analizeze situaţia debitorului şi să facă recomandări adunării creditorilor cu privire la continuarea activităţii debitorului şi la planurile de reorganizare propuse;

b)să negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care doreşte să fie desemnat de către creditori în dosar condiţiile numirii şi să recomande adunării creditorilor astfel de numiri;

c)să ia la cunoştinţă rapoartele întocmite de administratorul judiciar sau de lichidator, să le analizeze şi, dacă este cazul, să facă contestaţii la acestea;

d)să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte adunării creditorilor, privind măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator şi efectele acestora şi să propună, motivat, şi alte măsuri;

e)să solicite ridicarea dreptul de administrare al debitorului; f)să introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.

Comitetul creditorilor se întruneşte lunar şi ori de câte ori este necesar. Iniţiativa convocarea comitetului creditorilor poate aparţine administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, sau a cel puţin doi dintre membrii săi. Deliberările comitetului creditorilor vor avea loc în prezenţa administratorului judiciar/lichidatorului şi vor fi consemnate într-un proces-verbal, care va reţine pe scurt conţinutul deliberărilor, precum şi hotărârile luate.

Deciziile comitetului creditorilor sunt supuse controlului adunării creditorilor, împotriva acţiunilor, măsurilor şi deciziilor luate de comitetul creditorilor, orice creditor poate formula contestaţie la adunarea creditorilor, după ce, în prealabil, a sesizat comitetul creditorilor cu privire la măsurile contestate, iar soluţia adoptată de acesta nu răspunde intereselor creditorului.

Administratorul special - reprezentant al debitorului persoană juridică. Aspecte generale. Legea nr. 85/2006 introduce în peisajul procedurii insolvenţei o figură nouă -administratorul special - căreia îi acordă un spaţiu relativ restrâns (art. 18) în comparaţiei cu ceilalţi participanţi la procedură. Necesitatea reglementării instituţiei administratorului special rezidă tocmai din rigiditatea adunării generale a asociaţilor/membrilor, precum şi din dorinţa protejării intereselor debitorului, persoană juridică, şi ale asociaţilor/membrilor acestuia în cadrul procedurii. Astfel, aşa cum adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor urmăresc protejarea drepturilor creditorilor, administratorul special va urmări protejarea intereselor debitorului, persoană juridică, şi ale asociaţilor/membrilor, atât în cadrul procedurii generale, cât şi în cadrul procedurii simplificate, atât în cazul în care debitorul se află la conducerea activităţii sau îi este ridicat dreptul de administrare.

Legea nr. 85/2006 defineşte administratorul special ca fiind reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, să efectueze în numele şi pe seama acestuia, actele de

administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să-şi administreze activitatea şi să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor va fi convocată de către administratorul judiciar sau lichidator în termen de maximum 20 de zile de la deschiderea procedurii sau, după caz, de la ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea.

Desemnarea administratorului special este obligatorie în cazul ridicării dreptului debitorului de a-şi administra averea. Acest aspect rezultă atât din interpretarea art. 18 coroborat cu art. 3 pct. 26 („adunarea generală a acţionarilor/ asociaţilor debitorului, persoană juridică, va desemna (...)"; „în maximum 20 de zile de la deschiderea procedurii sau, după caz, de la ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea").

în ceea ce priveşte momentul desemnării, deşi art. 18 din lege arată că adunarea generală a asociaţilor va desemna un administratorul special după deschiderea procedurii, nu vedem nici un motiv pentru care aceasta să nu-1 poată desemna înainte de intrarea în procedurii insolvenţei, odată cu formularea cererii de deschidere a procedurii sau ulterior, fără a fi nevoie de solicitarea administratorului judiciar/lichidatorului.

Dimpotrivă, în situaţia în care debitorul, persoană juridică, se află în stare iminentă de insolvenţă şi adunarea generală a asociaţilor hotărăşte să ceară deschiderea procedurii insolvenţei în vederea reorganizării judiciare, ea poate hotărî şi cine este persoana care va îndeplini atribuţii de administrator special, după pronunţarea deschiderii procedurii.

Atribuţiile administratorului specialAtribuţiile administratorului special sunt circumscrise protejării intereselor debitorului şi a

membrilor/asociaţilor acestuia. Acestea sunt prezentate enunţiativ în art. 18 alin. 2 din lege:-exprimă intenţia debitorului de a propune un plan, potrivit art. art. 28 alin. (1), ht.h) coroborat cu art. 33 alin. (2);

-participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor în jBitiiarea actelor frauduloase sau a constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale prevăzute de art. 79 şi 80 din lege;

-formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;-propune un plan de reorganizare;-administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, Jnpă confirmarea

planului;-după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul frai şi bilanţul de închidere

şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea •isecţiunilor şi aprobarea raportului;-primeşte notificarea închiderii procedurii.