1 · web viewoamenii de afaceri au mai puţină încredere în succesul tinerilor...

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVAAGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

SITUAŢIA TINERILOR PE PIAŢA MUNCII(STUDIU)

AUTORI:BÎRCĂ ALIC, doctor în economie, conferenţiarVACULOVSCHI DORIN, doctor în economie, conferenţiarCOJOCARU LIDIA, doctor în economie, conferenţiarBOGUŞ ANGELA, doctor în economie, conferenţiarHÂRBU EDUARD, doctor în economie, conferenţiarRUSU VICTOR, asistent universitar

CHIŞINĂU, 2008CUPRINS

INTRODUCERE..........................................................................................................................3

1. METODOLOGIA CERCETĂRII.................................................................................................5

2. ABORDAREA CANTITATIVĂ A TINERILOR PE PIAŢA MUNCII...........................................11

2.1. ANALIZA INDICATORILOR PRINCIPALI AI PIEŢEI MUNCII CU REFERIRE LA POPULAŢIA

SITUAŢIA TINERILOR PE PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ

TÂNĂRĂ................................................................................................................................................................11

2.2. STAREA SISTEMULUI DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA...............16

2.3. ASPECTE CANTITATIVE ŞI STRUCTURALE ALE OCUPĂRII POPULAŢIEI TINERE....................19

2.4. OCUPAREA INCOMPLETĂ ŞI INFORMALĂ A POPULAŢIEI TINERE.................................................26

2.5. CONDIŢIILE DE MUNCĂ..................................................................................................................................29

2.6. ŞOMAJUL ÎN RÂNDUL TINERETULUI.........................................................................................................32

2.7. POPULAŢIA TÂNĂRĂ INACTIVĂ..................................................................................................................35

3. ABORDAREA CALITATIVĂ A TINERILOR PE PIAŢA MUNCII..............................................40

3.1. TINERII ANGAJAŢI.................…………………………………………………………..................................40

3.1.1. GENERALITĂŢI....................................................................................................................................40

3.1.2. CONDIŢIILE DE ANGAJARE A TINERILOR.....................................……………………………43

3.1.3. STABILITATEA TINERILOR ANGAJAŢI ÎN ORGANIZAŢII.....................................................48

3.1.4. EXPUNEREA LA RISC A TINERILOR ANGAJAŢI........................................................................53

3.2. TINERII CARE ACTIVEAZĂ PE CONT PROPRIU.......…………………………………………………...57

3.3. TINERII ÎNTREPRINZĂTORI.........………………………………………………………………………….64

3.4. TINERII FĂRĂ OCUPAŢIE……………………………………………………………………………….......70

3.5. TINERII STUDENŢI............................................................................................................................………....78

3.6. RELAŢIILE DE MUNCĂ ÎNTRE ANGAJATORI ŞI TINERII ANGAJAŢI PRIVITE PRIN PRISMA

ANGAJATORILOR..............................................................................................................................................84

4. POLITICI DE AMELIORARE A SITUAŢIEI TINERILOR PE PIAŢA MUNCII...........................95

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI..............................................................................................102

ANEXE...................................................................................................................................108

INTRODUCERE

Evoluţia proceselor din economia Republicii Moldova din ultimii ani atestă o ameliorare relativă

a situaţiei după mai mulţi ani de criză practic în toate domeniile ale vieţii social- economice. Într-

adevăr, pe parcursul ultimilor ani, principalii indicatori macroeconomici marchează o creştere

economică durabilă şi o stabilizare relativă macroeconomică, iar indicatorii sociali indică o

îmbunătăţire modestă a situaţiei în domeniile sferei sociale.

2


Pe fundalul acestor schimbări spre bine a vieţii social-economice din republică, o ameliorare a

situaţiei ar trebui să se observe şi pe piaţa muncii. Or, piaţa muncii, fiind o piaţă derivată, trebuie să

reflecte pe deplin succesele sau insuccesele înregistrate de economia naţională. Însă, analiza evoluţiilor

de pe piaţa muncii din Republica Moldova din ultimii ani, reflectă o reducere continuă a principalilor

indicatori ocupaţionali, ceea ce nicidecum nu se leagă cu creşterile înregistrate în principalele ramuri

ale economiei reale.

În condiţiile diminuării principalilor indicatori ocupaţionali situaţia tinerilor pe piaţa muncii a

devenit şi mai gravă. Într-adevăr, în ultimii ani se observă o descreştere simţitoare a ponderii populaţiei

ocupate tinere în totalul populaţiei ocupate, în timp ce şomajul tineretului ia proporţii îngrijorătoare.

Tinerii se confruntă nu numai cu un risc mai mare de a deveni şomeri, comparativ cu alte grupuri

ocupaţionale de pe piaţa muncii, dar şi cu alte probleme legate de:

plasarea în câmpul muncii;

formarea profesională neadecvată exigenţelor pieţei muncii;

salarizarea indecentă;

de oportunităţile de angajare neatractive;

migraţia internaţională de muncă în masă etc.

Din aceste motive tinerii sunt consideraţi un grup social-vulnerabil pe piaţa muncii care necesită

măsuri suplimentare de protecţie socială.

Anume analiza tendinţelor din domeniul ocupării populaţiei tinere în toată complexitatea ei

reprezintă obiectul de studiu al cercetării „Situaţia tinerilor pe piaţa muncii” realizată la solicitarea

Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Republica Moldova.

Cercetarea dată se axează, în special, pe determinarea conţinutului problemelor cu care se

confruntă tinerii pe piaţa muncii, depistarea cauzelor principale care generează problemele tinerilor pe

piaţa muncii, precum şi asupra găsirii soluţiilor necesare de depăşire a acestor probleme. Trebuie

menţionată şi semnificaţia cercetării în contextul declarării anului 2008 drept An al Tineretului.

Studiul include o analiză cantitativă a evoluţiei principalilor indicatori ai ocupării populaţiei

tinere. De asemenea studiul prevede şi o analiză calitativă în baza realizării unei cercetări sociologice

privind situaţia tinerilor pe piaţa muncii în scopul obţinerii unor informaţii cât mai complete, necesare

pentru formularea unor politici concrete şi identificarea unor soluţii care ar permite integrarea mai

rapidă pe piaţa muncii a grupului ocupaţional nominalizat. Un alt obiectiv important al studiului poate

3


fi considerat şi determinarea atitudinii agenţilor economici faţă de tinerii aflaţi în căutarea unui loc de

muncă.

Studiul se finalizează cu anumite concluzii şi propuneri de ameliorare a situaţiei tinerilor pe piaţa

muncii.

1. METODOLOGIA CERCETĂRII

În vederea realizării studiului „Situaţia tinerilor pe piaţa muncii” au fost utilizate mai multe

categorii şi concepte sociale, demografice şi economice, necesare pentru analiza situaţiei tinerilor pe

piaţa forţei de muncă, precum şi unii indicatori statistici utilizaţi pentru evaluarea situaţiei date. Printre

acestea, principalele sunt:

4


Populaţia activă - din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care furnizează forţa

de muncă disponibilă pentru producerea de bunuri şi servicii în timpul perioadei de referinţă, incluzând

populaţia ocupată şi şomerii.

Populaţia ocupată - cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste, care au desfăşurat o activitate

economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră în perioada de referinţă, în

scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii.

Şomerii conform recomandărilor BIM - sunt persoanele de 15 ani şi peste, care îndeplinesc

simultan următoarele condiţii: nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii

unor venituri, sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15

zile, dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă.

Salariat - este considerată persoana care-şi exercită activitatea în baza unui contract de muncă în

cadrul unei organizaţii sau la persoane particulare, în schimbul unei recompense sub formă de salariu,

în bani sau în natură, comision etc.

Patron - este persoana care-şi exercită ocupaţia (meseria) în propria unitate pentru a cărei

activitate are angajaţi unul sau mai mulţi salariaţi permanenţi.

Lucrător pe cont propriu - este persoana care-şi exercită în unitatea proprie sau într-o afacere

individuală, fără a angaja vre-un salariat permanent, fiind ajutat sau nu de membrii familiei

neremuneraţi. Sunt încadraţi în această categorie întreprinzătorii independenţi (vânzătorii ambulanţi,

taximetriştii particulari etc.), liber-profesioniştii (muzicanţi, avocaţi, etc.), zilierii ocazionali,

agricultorii individuali.

Lucrător familial neremunerat - este persoana care-şi exercită activitatea într-o unitate

economică familială condusă de un membru al familiei sau o rudă, pentru care nu primeşte salariu.

Gospodăria ţărănească este considerată o astfel de unitate.

Ocuparea formală - include lucrătorii pe cont propriu sau patronii care lucrează în

întreprinderile sectorului formal şi salariaţii pentru care patronul plăteşte contribuţii sociale şi care

beneficiază de concediu anual plătit, de concediu medical plătit.

Ocuparea informală - cuprinde persoanele ocupate aflate în următoarele situaţii: lucrători pe

cont propriu sau patroni care lucrează în întreprinderile sectorului informal; ajutori familiali angajaţi la

întreprinderile sectorului formal sau la întreprinderile sectorului informal; salariaţi angajaţi la

întreprinderile sectorului formal sau informal, precum şi în gospodăriile particulare ale cetăţenilor

pentru care patronul nu plăteşte contribuţiile sociale, nu beneficiază de concediu anual plătit şi de

5


concediu medical plătit, în caz de boală; persoane ocupate cu producerea de produse agricole în

gospodăriile casnice, în exclusivitate pentru consumul propriu.

Populaţia inactivă - din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele, indiferent de

vârstă, care n-au lucrat cel puţin o oră şi nu sunt înregistraţi ca şomeri. Populaţia economic inactivă

include următoarele categorii ale populaţiei: elevii sau studenţii; pensionarii de toate categoriile;

persoanele casnice (care desfăşoară numai activităţi casnice în gospodărie); persoane întreţinute de alte

persoane ori de stat sau care se întreţin din alte venituri (chirii, dobânzi, rente etc.).

Program parţial de muncă – program a cărui durată prevăzută prin contractul individual de

muncă este semnificativ mai mică decât durata normală (de 40 ore).

Populaţia subocupată – cuprinde toate persoanele ocupate care satisfac următoarele criterii:

doresc să lucreze ore suplimentare; sunt disponibile să presteze ore suplimentare de muncă în

următoarele 2 săptămâni; orele efectiv lucrate în toate activităţile în timpul perioadei de referinţă sunt

sub limita stabilită de legislaţia în vigoare.

Discriminarea este definită ca fiind practica ilegală de a trata mai puţin favorabil pe unii indivizi

în comparaţie cu alţii din cauză că sunt diferiţi ca sex, vârstă, religie etc.

Studiul „Situaţia tinerilor pe piaţa muncii” cuprinde atât o analiză cantitativă cât şi una

calitativă.

Analiza cantitativă a studiului „Situaţia tinerilor pe piaţa muncii” a fost realizată în baza

informaţiei statistice oficiale oferite de Biroul Naţional de Statistică, în special informaţia obţinută din

Ancheta Forţei de Muncă, precum şi informaţiile oferite de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei

de Muncă.

Analiza calitativă a studiului „Situaţia tinerilor pe piaţa muncii” a fost realizată în baza unei

cercetări sociologice realizată pe întregul teritoriu al Republicii Moldova. Studiul a cuprins municipiile

Chişinău şi Bălţi, precum şi 15 raioane din toate zonele geografice şi anume: Soroca, Ocniţa, Briceni,

Edineţ, Floreşti, Şoldăneşti, Teleneşti, Glodeni, Rezina, Ungheni, Criuleni, Hânceşti, Ialoveni, Căuşeni,

Comrat, Cahul şi Cantemir, fiind realizat în perioada 22 aprilie – 12 mai 2008.

Cercetarea sociologică a fost realizată prin metoda anchetei sociologice, instrumentul de culegere

a informaţiei fiind chestionarul. În acest scop, au fost elaborate două chestionare:

Chestionar pentru persoana fizică, tineri cu vârsta de până la 29 ani. (Anexa 1)

Chestionar pentru persoana juridică (Anexa 2).

6


Cercetarea sociologică a fost efectuată pe un eşantion de 2288 respondenţi. În cazul primului

chestionar, eşantionul a cuprins 1991 respondenţi (persoane fizice). În cazul celui de-al doilea

chestionar eşantionul a cuprins 297 respondenţi (persoane juridice).

Structura eşantionului pentru persoanele fizice în funcţie de caracteristicile de bază se

prezintă în felul următor:

în funcţie de sex. Din numărul total al tinerilor participanţi la sondaj, 50,1% au constituit

persoanele tinere de sex masculin şi 49,9% - de sex feminin.

în funcţie de vârstă. Structura tinerilor participanţi la sondaj se prezintă în felul următor:

(fig. 1.1)

8,1

62,5

29,3

Până la 18 ani 18-24 ani 24-29 ani

Figura nr.1.1. Structura respondenţilor în funcţie de vârstă

Din numărul total al tinerilor participanţi la sondaj, 8,1% au fost persoane tinere cu vârsta de

până la 18 ani, 62,5% - persoane cu vârsta cuprinsă între 18 – 24 ani şi 29,3% - persoane cu vârsta între

24 – 29 ani.

în funcţie de mediul de reşedinţă. Persoanele participante la sondaj au fost atât din mediul

urban cât şi din cel rural (fig.1.2)

5,1

33,7

61,2

Non Răspuns Urban Rural

Figura. 1.2. Structura respondenţilor în funcţie de mediul de reşedinţă

7


în funcţie de studii. Din numărul total de respondenţi cei mai mulţi i-au constituit

persoanele cu studii superioare şi studii superioare în desfăşurare (fig. 1.3).

4,4

27,6

24,3

4,2

12,6

11,3

9,6

6,1Primare sau gimnaziale

Medii sau liceale

Medii profesionale

Colegiu

Colegiu în desfăşurare

Superioare

Superioare în desfăşurare

Masterat

Figura nr.1. 3. Structura respondentelor în funcţie de studii

Potrivit figurii nr. 1.3, din numărul participanţilor la sondaj 27,6% sunt cu studii superioare în

desfăşurare, 24,3% - cu studii superioare, 12,6% cu studii de colegiu sau medii de specialitate, 11,3% -

cu studii medii profesionale, 9,6% - cu studii medii sau liceale, 6,1% - cu studii primare sau gimnaziale

şi 4,4% - cu studii de masterat.

în funcţie de ocupaţie. În figura nr.1.4 este prezentată structura persoanelor tinere

participante la sondaj după acest criteriu la momentul efectuării cercetării. Studiul reflectă că

persoanele tinere participante la sondaj deţin următoarele ocupaţii:

35,0

13,7

6,0

19,9

25,4

Sunt angajat încadrul uneiorganizaţii

Activez pe contpropriu

Am propriaafacere

Nu am nici oocupaţie

Sunt student

Figura nr. 1. 4. Structura respondenţilor în funcţie de ocupaţie (%)

Din figura nr. 1. 4 se observă că din numărul total al participanţilor la sondaj 25,4% respondenţi

sunt angajaţi în cadrul unei organizaţii, 19,9% - sunt persoane care activează pe cont propriu, 6,0% din

respondenţi au propria afacere, 13,7% nu au nici o ocupaţie şi 35,0% sunt studenţi.

8


Structura eşantionului pentru persoanele juridice în funcţie de caracteristicile de bază se

prezintă în felul următor:

în funcţie de mărimea organizaţiei. În cazul dat, mărimea organizaţiei este determinată în

funcţie de numărul de angajaţi. Structura agenţilor economici participanţi la sondaj în funcţie de

numărul de angajaţi se prezintă în felul următor: (fig. 1.5)

40,137,0

15,5

3,7 2,4 1,3

Până la 20angajaţi

21 – 75angajaţi

76 - 200angajaţi

201 – 500angajaţi

501 – 1000angajaţi

Peste 1000angajaţi

Figura nr. 1. 5. Structura agenţilor economici participanţi la sondaj în funcţie de numărul de angajaţi

în funcţie de domeniul de activitate. Domeniul de activitate al organizaţiilor participante la

sondaj a fost destul de diferit, cuprinzând aproape toate sferele de activitate. Structura organizaţiilor

respondente în funcţie de domeniul de activitate cuprinde: (fig. 1.6).

2,00,3

8,47,7

11,4

24,2

7,18,8

14,815,2

Indu

strie

Agr

icul

tură

Tran

spor

turi

Con

stru

cţii

Com

erţ,

turis

m ş

ise

rvic

ii

Învă

ţăm

ânt

Ocr

otire

asă

nătă

ţii

Adm

inis

traţ

iepu

blic

ă

Fina

nţe

Serv

icii

Figura nr. 1. 6. Structura organizaţiilor respondente în funcţie de domeniul de activitate

în funcţie de capitalul organizaţiei. Din numărul total al organizaţiilor participante la sondaj

mai bine de jumătate sunt organizaţii cu capital privat (fig. 1.7).

9


0,0

10,0

20,0

30,0

40,0

50,0

60,0

% 51,9 35,7 6,4 5,4 0,7

Întreprindere cu capital privat

Întreprindere cu capital public

Mixtă, capital public şi privat

Mixtă, capital naţional şi străin

Întreprindere cu capital străin

Figura nr. 1.7. Structura organizaţiilor în funcţie de capitalul statutar al acestora

Din figura de mai sus observăm că din numărul total al organizaţiilor, 51,9% sunt organizaţii cu

capital privat, 35,7% - organizaţii cu capital public, 6,4% - organizaţii mixte, atât cu capital privat cât şi

public etc.

În felul acesta, putem menţiona că cercetarea efectuată prin tehnica anchetei sociologice prin

chestionar a fost destul de reprezentativă. La detrerminarea eşantionului pentru persoanele fizice s-a

aplicat metoda prin cote luându-se în consideraţie următoarele criterii: vârsta, studiile, mediul de

reşedinţă şi ocupaţia. Pentru persoanele juridice criteriile luate în consideraţie au fost: mărimea

organizaţiei, domeniul de activitate al organizaţiei, forma de proprietate a organizaţiei. Marja de eroare

fiind de ± 3%.

2. ABORDAREA CANTITATIVĂ A TINERILOR PE PIAŢA MUNCII

2.1 ANALIZA INDICATORILOR PRINCIPALI AI PIEŢEI MUNCII CU REFERIRE LA POPULAŢIA TÂNĂRĂ

Grupul ocupaţional analiza căruia actualmente prezintă interes deosebit în promovarea politicilor

pe piaţa muncii din Republica Moldova sunt tinerii. Tinerii pe piaţa muncii reprezintă persoanele în

vârstă de 15-24 de ani sau 15-29 ani1. Acest grup ocupaţional este prezent pe piaţa muncii destul de

modest. Tradiţional, în ţările cu economie de piaţă persoanele din categoria dată de vârstă sunt

preocupate mai mult de alte activităţi, mai utile din punctul lor de vedere, decât prestarea serviciilor de

1 De regulă, statisticile internaţionale califică grupul ocupaţional dat în vârstă de 15-24 ani. Totodată, persoanele aflate în vizorul politicilor de ocupare axate pe tineret din Republica Moldova sunt considerate în vârstă de 15-29 ani.

10


muncă. Acest fapt este explicat, în primul rând, de calificarea joasă şi experienţa de muncă insuficientă

de care dispun tinerii, care le asigură, respectiv, un salariu destul de jos. Din acest considerent, tinerii

sunt predispuşi să se preocupe mai mult de procesul de investire în capitalul lor uman, care, în

perspectivă, pot să le aducă câştiguri cu mult mai mari, decât de veniturile salariale obţinute în prezent

în urma prestării serviciilor de muncă.

Analizând evoluţia principalilor indicatori ocupaţionali din Republica Moldova din ultimii ani,

referitor la populaţia tânără, se observă că comportamentul tinerilor din republică pe piaţa muncii se

apropie tot mai mult de comportamentul tinerilor pe piaţa muncii din ţările cu economie de piaţă.

Astfel, pe parcursul ultimilor ani numărul populaţiei economic active şi a celei ocupate în vârstă de 15-

29 de ani s-a redus, respectiv, de la 388,4 mii şi 334,3 mii persoane în anul 2000 până la 266,5 mii şi

238,7 mii persoane în 2007. Reducerea dată a avut loc pe fundalul unei creşteri evidente a numărului

populaţiei totale în vârstă de 15-29 de ani de la 857,2 mii până la 925,5 mii persoane. Din acest

considerent ratele de activitate şi de ocupare pentru acest grup ocupaţional au înregistrat reduceri şi mai

puternice – respectiv, de la 45,3% şi 39,0% în 2000 până la 28,8% şi 25,8% în anul 2007 (tabelul 2.1.).

În acest context, destul de relevantă este şi analiza ocupării populaţiei tinere pe grupe de vârstă

mai restrânse, şi anume 15-19 ani, 20-24 ani şi 25-29 ani. Analizând aceleaşi evoluţii pentru grupele de

vârstă date, se observă, că nivelul de activitate şi cel al ocupării pentru populaţia tânără în vârstă de 15-

19 ani este net inferior nivelului de activitate şi ocupării specific grupei de vârstă 25-29 ani – 10%

comparativ cu 50,9% şi, respectiv, 8,2% comparativ cu 47,9% în 2007. Totodată, în ceea ce priveşte

nivelul şomajului pentru grupele de vârstă date, se observă o situaţie inversă – rata şomajului pentru

grupa de vârstă 15-19 ani este mai mare decât rata şomajului pentru grupa de vârstă 25-29 ani – 17,9%

în anul 2000 comparativ cu 5,9% în 2007. Cu toate acestea, numărul şomerilor în vârstă de 15-19 ani

este cu mult mai mic decât numărul şomerilor în vârstă de 25-29 ani – 6,2 mii comparativ cu 7,5 mii

persoane. Acest fapt este determinat de posibilităţile mai modeste ale persoanelor în vârstă de 15-19 ani

de a-şi găsi un loc de muncă, reieşind din nivelul lor inferior de pregătire profesională, precum şi de

numărul mic al populaţiei economic active în grupa dată de vârstă – 34,5 mii persoane comparativ cu

126 mii persoane în grupa de vârstă 25-29 ani. Trebuie menţionat faptul că aceleaşi tendinţe au fost

înregistrate şi în anul 2000 (tabelul 2.1).

Tabelul 2.1. Evoluţia principalilor indicatori ocupaţionali referitori la populaţia tânără(în vârstă de 15-29 ani), mii persoane

2000 2007Total15-29ani

15-19 ani

20-24 ani

25-29 ani

Total15-29 ani

15-19 ani

20-24 ani

25-29 ani

11


Populaţia totală 857,2 363 280 214,1 925,5 344,1 333,9 247,4Populaţia economic activă 388,4 88,8 145,1 154,4 266,5 34,5 105,9 126,0Populaţia ocupată 334,3 73,4 123,6 137,3 238,7 28,3 91,8 118,5Şomeri 54,1 15,5 21,5 17,1 27,8 6,2 14,1 7,5Populaţia inactivă 468,8 274,2 134,9 59,7 659,1 309,6 228,0 121,4Rata de activitate, % 45,3 24,5 51,8 72,1 28,8 10,0 31,7 50,9Rata de ocupare, % 39,0 20,2 44,2 64,1 25,8 8,2 27,5 47,9Rata şomajului, % 13,9 17,4 14,8 11,1 10,4 17,9 13,3 5,9

Sursa: Biroul Naţional de Statistică. Ancheta forţei de Muncă

Pe fundalul descreşterii numărului populaţiei economic active şi a populaţiei ocupate tinere, în

această perioadă de timp a avut loc o creştere spectaculoasă a numărului populaţiei inactive – de la

468,8 mii persoane în 2000 până la 659,1 mii persoane în 2007. Totodată, se observă, că creşterea

populaţiei inactive în vârstă de 25-29 ani a fost mai mare decât creşterea populaţiei inactive în vârstă de

15-19 ani. Astfel, dacă populaţia inactivă în vârstă de 15-19 ani a crescut de la de la 274,2 mii în 2000

până la 309,6 mii persoane în 2007 sau cu 12,9%, populaţia inactivă în vârstă de 25-29 ani a crescut de

la 59,7 mii persoane în 2000 până la 121,4 mii persoane în 2007 sau cu de două ori, ceea ce denotă

faptul unei înrăutăţiri a situaţiei în domeniul ocupării populaţiei tinere. Or, tinerii inactivi din grupa de

vârstă 15-19 ani pentru care creşterea a fost relativ mică, în marea lor parte, sunt antrenaţi în activităţi

de formare profesională. Pentru tinerii inactivi în vârstă de 25-29 ani anume oportunităţile modeste de

angajare şi salariile mici îi demotivează de a fi prezenţi pe piaţa muncii din Republica Moldova, ei

preferând fie plecarea peste hotare în căutarea unui loc de muncă mai atractiv, fie alte activităţi care nu

sunt legate de muncă.

În ansamblu, vorbind despre evoluţia ocupării tinerilor din Republica Moldova din ultimii ani, se

poate constata că aceasta a fost influenţată de mai mulţi factori de ordin demografic, economic şi social

care au condus la o creştere a populaţiei tinere atât în valoare absolută cât şi ca pondere în totalul

populaţiei ocupate. Aceasta a fost condiţionată de creşterea puternică a natalităţii din republică în anii

1986-1990. Totodată, datele Anchetei Forţei de Muncă arată că în 2007 populaţia ocupată în vârstă de

15-29 ani a constituit doar 238,7 mii persoane sau 19,1% din totalul populaţiei ocupate din republică,

din care 131 mii bărbaţi şi 107,6 mii, respectiv, femei. Distribuţia populaţiei ocupate tinere în funcţie

de mediul de reşedinţă arată că cea mai mare concentraţie a acesteia se observă în mediul urban – 122

mii persoane comparativ cu 116,7 mii persoane în mediul rural, fapt determinat şi de concentraţia mare

a populaţiei din această categorie de vârstă în mediul urban – 497,1 mii persoane comparativ cu 428,4

mii persoane în mediul rural (tabelul 2.2).

Tabelul 2.2. Populaţia de 15-29 ani pe sex şi medii conform relaţiei cu piaţa muncii în anul 2007, mii persoane

12


Total Bărbaţi Femei Urban Rural 15-19 ani

20-24 ani

25-29 ani

Total populaţie 925,5 469,7 455,9 497,1 428,4 344,1 333,9 247,4Persoane ocupate 238,7 131 107,6 122 116,7 28,3 91,8 118,5Caută un alt loc de muncă 3,8 2,5 1,3 0,9 2,8 0,4 1,9 1,4Caută o activitate suplimentară 1,6 0,9 0,7 0,8 0,8 0,0 0,6 1,0Caută un alt loc de muncă şi o activitate suplimentară 8,8 5,6 3,2 2,2 6,5 1,4 3,9 3,5Şomeri BIM 27,8 17,0 10,8 15,3 12,5 6,2 14,1 7,5Persoane inactive 659,1 321,6 337,5 291,1 367,9 309,6 228,0 121,4Caută de lucru dar nu-i disponibil 1,1 0,2 0,9 0,9 0,2 0,3 0,5 0,3Nu caută dar doreşte şi e disponibil 11,7 5,8 6,0 4,4 7,4 3,4 4,8 3,6Doreşte să lucreze, dar nici nu caută nici nu-i disponibil 2,9 1,2 1,8 0,8 2,1 1,3 0,9 0,7Nici nu caută nici nu doreşte 504,2 215,0 289,2 249,3 254,9 287,2 156,7 60,3Persoane declarate plecate peste hotare 139,1 99,4 39,7 35,7 103,4 17,4 65,3 56,5


Totodată, informaţia privind relaţia tinerilor cu piaţa muncii din republică arată că o mare parte

din populaţia tânără atât din mediul rural cât şi din mediul urban este încadrată în alte activităţi decât

cele legate de muncă, fapt confirmat de numărul mare al populaţiei inactive din ambele medii de

reşedinţă, (respectiv, 367,9 mii persoane în mediul rural şi 291,1 mii persoane în mediul urban) inclusiv

şi a celei care nici nu caută de lucru şi nici nu doreşte să muncească (respectiv 249,3 mii persoane în

mediul urban şi 254,9 mii persoane în mediul rural). În acelaşi context, analizând distribuţia

persoanelor care nici nu caută de lucru nici nu doresc să muncească pe grupele de vârstă 15-19 ani 20-

24 ani şi 25-29 ani, se observă, o concentraţie mai mare în grupa de vârstă de 15-19 ani – 287,2 mii

comparativ cu 60,3 mii în vârstă de 25-29 ani, care, în mod firesc, sunt antrenate în procesul de formare

profesională.

Destul de relevante sunt şi datele privind numărul persoanelor tinere în vârstă de 15-29 ani

declarate plecate peste hotare care, fiind în componenţa populaţiei inactive, au constituit în 2007 139,1

mii persoane sau 41,5% din totalul persoanelor declarate plecate peste hotare din republică, din care

103,4 mii persoane sunt din mediul rural şi numai 35,7 mii persoane sunt din mediul urban. Diferenţa

mare dintre numărul persoanelor tinere declarate plecate peste hotare din mediile rural şi urban poate fi

explicată prin faptul că dacă tinerii inactivi din mediul urban, în mare parte, sunt antrenaţi în activităţi

de formare profesională şi investire în capitalul lor uman, tinerii inactivi din mediul rural, din cauza

lipsei unor oportunităţi de angajare reale, precum şi a lipsei unor instituţii de învăţământ profesional

sunt motivate fie să plece în localităţile din mediul urban, în scopul formării lor profesionale, fie să

părăsească ţara în căutarea unui loc de muncă mai atractiv şi mai bine remunerat. La fel, distribuţia

13


persoanelor plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă pe grupele de vârstă 15-19 ani, 20-24

ani şi 25-29 ani arată o concentraţie mai mare a persoanelor date în grupa de vârstă de 20-24 ani – 65,3

mii comparativ cu 17,4 mii persoane în vârstă de 15-19 ani şi 56,5 mii persoane în 2007, adică pleacă

într-o măsură mai mare acele persoane care şi-au finisat deja stagiul de formare profesională şi încă nu

şi-au întemeiat o familie sau o gospodărie proprie.

Reducerile puternice ale indicatorilor ocupaţionali pentru populaţia tânără, în special pentru grupa

de vârstă 15-19 ani nu reprezintă nicidecum un pericol pentru evoluţia proceselor de pe piaţa muncii

din Republica Moldova. Din contră, această reducere determină o diminuare a presiunii pe piaţa muncii

care poate contribui, într-o măsură oarecare, la o creştere a funcţionalităţii acesteia, în special, în ceea

ce priveşte eficientizarea mecanismului de funcţionare a ei, precum şi creşterea productivităţii muncii.

Pe de altă parte, diminuarea indicatorilor ocupaţionali pentru populaţia tânără asigură posibilitatea

menţinerii şi dezvoltării continui a capitalului uman existent din republică prin creşterea duratei de

şcolarizare a resurselor umane tinere, care timp de 15 ani de tranziţie şi criză a degradat esenţial. Or,

numai astfel, poate fi asigurat un potenţial uman competitiv, extrem de necesar pentru relansarea

economiei republicii şi asigurarea unei creşteri economice durabile.

Ţările dezvoltate cu economie de piaţă atrag o atenţie destul de mare procesului de dezvoltare a

capitalului uman existent prin diverse programe educaţionale şi de pregătire profesională active,

creşterea numărului de burse etc. care permit creşterea duratei de şcolarizare a tinerilor. Se consideră că

în ţările dezvoltate, în care productivitatea socială a muncii este destul de mare, populaţia, statul, în

general, dispune de resurse suficiente care le permite să le asigure tinerilor o durată de şcolarizare mai

îndelungată, văzând în aceasta o investiţie destul de profitabilă din care ar câştiga întreaga societate,

spre deosebire de ţările subdezvoltate, în care cea mai mare pondere a populaţiei ocupate desfăşoară

munci puţin productive, şi, prin urmare, nivelul veniturilor totale este mai modest, care nu permite

excluderea din procesul de muncă a unei cantităţi mai mari de resurse umane2.

Diminuarea ratelor de activitate ale populaţiei tinere, precum şi creşterea duratei de şcolarizare şi

pregătire profesională se consideră drept o necesitate stringentă pentru ţările angajate în procesul de

tranziţie la societatea post-industrială, la o economie bazată pe cunoaştere, or în acest proces sunt

angajate practic toate ţările dezvoltate cu economie de piaţă modernă.

Pe de altă parte, în condiţiile în care diminuarea indicatorilor ocupaţionali ai populaţiei tinere nu

prezintă un pericol pentru funcţionalitatea pieţei muncii din Republica Moldova, o situaţie alarmantă

2 G.Melichian, R. Colosova Economica truda i soţialino-trudovie otnosenia, MGU, Moscova, 1995.

14


este determinată de nivelul înalt al şomajului tineretului. Astfel, cu toate că în 2007 rata şomajului

pentru tinerii în vârstă de 15-29 ani a constituit doar 10,4%, fiind, totuşi mai mare decât rata şomajului

în general pe ţară – 5,1%, pentru grupa de vârstă 15-17 ani rata şomajului a constituit 17,9%. Totodată,

ponderea şomerilor în vârstă de 15-24 ani cu o durată de 6 luni şi peste a constituit 30,5% din totalul

şomerilor din aceeaşi grupă. Acest fapt califică tineretul drept un grup ocupaţional social-vulnerabil

care necesită măsuri suplimentare de protecţie socială.

Într-adevăr, tinerii, în special cei care încă nu au lucrat niciodată, se confruntă cu probleme

majore în legătură cu plasarea lor în câmpul muncii. Acest fapt are loc din cauza că majoritatea

angajatorilor preferă să angajeze peroane care au deja o careva experienţă de muncă şi o anumită

calificare profesională, ceea ce reduce esenţial şansele de integrare profesională a tinerilor. Pe de altă

parte, persoanele tinere nu acceptă salariile propuse de angajatori la începutul carierei lor profesionale,

considerândule ca fiind inferioare.

Şomajul tineretului este un fenomen caracteristic tuturor ţărilor cu economie de piaţă. Iar

soluţionarea problemei date depinde, în mare măsură, de calitatea politicilor de ocupare a forţei de

muncă. Prin urmare, odată cu consolidarea raporturilor de piaţă în Republica Moldova, şomajul în

rândul tineretului se va afla tot mai insistent în vizorul instituţiilor guvernamentale care promovează

politici pe piaţa muncii.

2.2. STAREA SISTEMULUI DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA

Ocuparea populaţiei tinere, în mare măsură, depinde de nivelul lor de instruire. Or, în prezent,

numai o forţă de muncă calificată poate fi competitivă pe piaţa muncii. Analizând calitatea resurselor

umane tinere, se observă că, într-adevăr, nivelul de instruire al acestora nu este destul de înalt.

Majoritatea persoanelor tinere posedă studii medii generale şi liceale sau gimnaziale, care nu le poate

asigura ocuparea unui post de muncă atractiv, cu perspective de carieră profesională şi un nivel înalt al

salariului, fapt ce nu-i motivează pe tineri să fie prezenţi pe piaţa muncii. Astfel, în anul 2007 cea mai

mare parte a tinerilor în vârstă de 15-29 de ani posedau studii gimnaziale – 34,8% din totalul populaţiei

din această categorie de vârstă, 30,5% posedau, respectiv, studii medii generale şi liceale, şi numai

9,68% din aceste persoane posedau studii superioare. Totodată, analizând distribuţia tinerilor după

nivelul de instruire pe medii, se observă o concentraţie şi mai mare a persoanelor cu studii gimnaziale

în mediul rural – 43,5% din totalul tinerilor din acest mediu, comparativ cu doar 24,7% în mediul

urban. Concentraţia mare a persoanelor tinere cu un nivel de studii inferior în mediul rural este

15


determinată de motivaţia slabă a acestora de a investi în capitalul lor uman reieşind din specificul

ocupării din acest mediu. Or, majoritatea persoanelor ocupate în mediul rural activează în agricultură,

ramură care nu necesită o pregătire profesională înaltă şi, corespunzător, investiţii mari în capitalul

uman. De asemenea, o distribuţie asimetrică pe medii se observă şi în ceea ce priveşte distribuţia

persoanelor cu studii superioare şi medii de specialitate. Astfel, dacă în mediul urban ponderea

persoanelor tinere cu studii superioare şi medii de specialitate constituie 16%, în mediul rural

persoanele tinere cu un asemenea nivel de studii au constituit doar 4,2% din totalul tinerilor din mediul

rural (figura nr. 2.1).

9,68 8,1611,24

16,01

5,31 4,336,32 6,72

4,1

11,5914,38

8,7211,12 12

28,2732,84

34,87

26,77

34,79 36,15

24,73

43,46

8,11 8,71 7,5 6,569,46

4,22

30,5233,38

0

10

20

30

40

50

Total Bărbaţi Femei Urban Rural

Superior Mediu de specialitate Secundar profesional

Liceal, mediu general Gimnazial Primar sau fără şcoală

Figura nr. 2. 1. Distribuţia tinerilor (15-29 ani), după nivelul de instruire în anul 2007, %Sursa: Biroul Naţional de Statistică,Chişinău Pe de altă parte, demotivarea persoanelor tinere de a-şi ridica nivelul de instruire este determinată

nu numai de conjunctura pieţei muncii dar şi de situaţia deplorabilă în care se află sistemul de

învăţământ profesional din republică, care, cu regret, nu este capabil în prezent să asigure o forţă de

muncă calificată necesară pentru exigenţele actuale ale pieţei muncii din republică. Astfel, în anul

2007-2008 activau 75 de instituţii de învăţământ secundar profesional fiind în scădere cu 40 de

instituţii faţă de 1990. Din cele 75 de instituţii de învăţământ profesional, 2 instituţii sunt de tipul

liceelor profesionale, 50 sunt şcoli profesionale, iar 23 de instituţii sunt şcoli de meserii (dintre care 6

instituţii funcţionează pe lângă instituţiile penitenciare). Din toate instituţiile profesionale numai 2 şcoli

profesionale sunt private3. Diminuarea numărului de instituţii se datorează faptului că cererea pentru

acest tip de formare profesională s-a redus de aproape 4 ori. Acest nivel de educaţie nu este atractiv

nici pentru potenţialii beneficiari direcţi (absolvenţi ai nivelului de studii gimnaziale), nici pentru

angajatori.

3 Republica Moldova 2007: Raport de Stare a Ţării, Centrul Analitic Independent „Expert-grup”, Chişinău, 2007, p.50.

16


Datele statistice arată că pe parcursul perioadei 1998- 2006, pe fundalul reducerii numărului de

instituţii de învăţământ profesional, numărul elevilor din instituţiile de învăţământ profesional secundar

s-a redus, respectiv, de la 6187 până la 4209 persoane în şcolile de meserii, de la 26289 până la 20796

persoane în şcolile profesionale, de la 29674 până la 27060 mii în colegii, în timp ce în instituţiile de

învăţământ superior numărul studenţilor a crescut de la 72729 până la 126132 persoane (tabelul 2.3).

De asemenea, în aceeaşi perioadă de timp, s-a redus şi numărul absolvenţilor din instituţiile de

învăţământ profesional secundar, respectiv, de la 4083 până la 3980 persoane în şcolile de meserii, de

la 10179 până la 7294 persoane în şcolile profesionale, în timp ce în instituţiile de învăţământ superior

numărul absolvenţilor a crescut de la 7,7 mii până la 17,4 mii persoane.

Din punct de vedere curricular, sistemul secundar de învăţământ profesional nu a reuşit să se

adapteze la cerinţele beneficiarilor direcţi ai pieţei muncii. În acest sens, oferta de specializări este în

continuă scădere, iar calitatea serviciilor educaţionale rămâne la un nivel scăzut. Dacă în 1990 oferta

instituţiilor de învăţământ profesional era constituită din aproximativ 350 de specializări, în 2005

instituţiile de învăţământ secundar profesional ofereau doar 85 de specializări4. Unele instituţii au

preferat să sisteze programele de specializare care nu aveau cerere, fără a deschide alte programe de

specializare şi formare profesională mai atractive şi căutate pe piaţa muncii. În marea lor majoritate,

programele de specializare sunt fundamentate pe un cadru curricular depăşit din punct de vedere

tehnologic. Programele curriculare nu sunt stabilite în strânsă legătură cu evoluţia de pe piaţa muncii.

În consecinţă, piaţa muncii s-a concentrat pe absorbţia specialiştilor cu studii superioare.

Chiar dacă pe piaţa muncii se manifestă o cerere sporită de specialişti calificaţi, mai ales în

domeniul agricol şi de construcţii, din cauza că numărul de absolvenţi este redus, iar calitatea studiilor

este nesatisfăcătoare, rata de absorbţie a acestora pe piaţa muncii rămâne scăzută. Statisticile

demonstrează că cei mai mulţi şomeri sunt înregistraţi în categoria de muncitori care au doar studii

gimnaziale sau studii secundar profesionale. Acestor tineri le este foarte greu să se plaseze în câmpul

muncii, să se integreze şi să se adapteze condiţiilor specifice.

Tabelul 2.3. Sistemul de învăţământ profesional 1998/

19991999/2000

2000/2001

2001/2002

2002/2003

2003/2004

2004/2005

2005/2006

Numărul de instituţii (unităţi) 4 Republica Moldova 2007: Raport de Stare a Ţării, Centrul Analitic Independent „Expert-grup”, Chişinău, 2007, p.50.

17


Şcoli de meserii 35 29 27 29 30 29 28 26 Şcoli profesionale 52 52 53 53 53 54 53 52 Colegii 56 57 60 67 63 60 56 51 Instituţii de învăţământ superior 38 43 47 47 45 40 35 35Numărul de elevi (studenţi) (persoane) Şcoli de meserii 6187 5021 4501 4393 4596 4825 4590 4209 Şcoli profesionale 26289 17951 18303 18606 18051 17932 18106 20796 Colegii* 29674 25423 19897 17004 15207 18727 23618 27060 Instituţii de învăţământ superior* 72729 77312 79082 86414 95039 104029 114552 126132Înmatriculaţi (persoane) 17220 16735 15951 16661 16474 16701 15554 15424 Şcoli de meserii 4678 4515 4053 3859 4136 4272 4182 4003 Şcoli profesionale 12542 12220 11898 12802 12338 12429 11372 11421 Colegii* 5519 5332 5476 5125 9964 10597 10734Instituţii superioare de învăţământ* 17912 18435 24731 28086 30150 34553 25854Absolvenţi (mii persoane) Şcoli de meserii 4,1 5,0 3,8 3,7 3,6 3,9 4,1 4,0 Şcoli profesionale 10,2 19,2 10,1 11,7 11,3 11,7 10,6 7,3 Colegii* 7,2 7,1 7,4 6,6 5,1 4,3 3,5 4,9Instituţii superioare de învăţământ* 7,7 9,5 12,2 12,5 14,5 15,3 15,3 17,4

Sursa: Biroul Naţional de Statistică. www.statistica.md/dates.php?lang=en&ct=25* inclusiv şi studenţii de la secţia cu frecvenţă redusă

Un aspect extrem de important, dar care practic nu se află pe agenda de dezbateri publice, se

referă la inexistenţa serviciilor şi programelor de consiliere şi orientare profesională care trebuie să fie

accesibile şi aplicabile pe parcursul învăţământului gimnazial. Fără un sistem de consiliere şi orientare

profesională, sistemul educaţional este practic amorf în raport cu tendinţele societale.

Un aspect deosebit de îngrijorător este şi rata ridicată a abandonului şcolar după absolvirea

studiilor gimnaziale. Potrivit Strategiei Naţionale privind Politicile de Ocupare a Pieţei Forţei de

Muncă, anual aproximativ 15 mii de absolvenţi nu optează pentru continuarea studiilor în vederea

obţinerii unei calificări profesionale. Cea mai mare parte a absolvenţilor claselor a 9-a care

abandonează procesul de studii sunt încadraţi în câmpul muncii, fără a deţine vre-o calificare, iar unii

din aceştia emigrează pentru a se angaja ilegal. Mai mult, unii angajatori preferă angajarea tinerilor

care nu deţin o anumită calificare. Una dintre explicaţiile abandonului masiv se referă la faptul că

părinţii elevilor care abandonează sistemul de educaţie sunt plecaţi la muncă în afara republicii şi, în

18

http://www.statistica.md/dates.php?lang=en&ct=25


consecinţă, aceştia pierd practic suportul motivaţional de a continua studiile şi de a obţine o calificare

profesională.

Evoluţia proceselor din învăţământul profesional din republică are repercusiuni puternice asupra

ocupării tineretului, ceea ce se va vedea în continuare.

2.3. ASPECTE CANTITATIVE ŞI STRUCTURALE ALE OCUPĂRII POPULAŢIEI TINERE

Evoluţia populaţiei ocupate tinere înregistrează aproape aceleaşi tendinţe ca şi întreaga populaţie

ocupată a republicii. Astfel, pe fundalul descreşterii acesteia pe parcursul ultimilor ani populaţia

ocupată tânără marchează o fluctuaţie puternică, fiind influenţată de criteriul de sezonalitate. Într-

adevăr, reieşind din specificul activităţilor economice caracteristice pentru Republica Moldova,

determinat de ponderea mare a populaţiei ocupate în agricultură, sezonalitatea are o influenţă esenţială

asupra indicatorilor ocupaţionali. Se observă că activismul pe piaţa muncii, inclusiv şi pentru populaţia

ocupată tânără se manifestă în trimestrul doi şi trei al anului, adică în acele perioade ale anului când pot

fi efectuate lucrări agricole sau de construcţii. De exemplu, în 2007, dacă în primul trimestru numărul

persoanelor ocupate tinere (15-29 ani) a înregistrat 228 mii persoane în trimestrele următoare numărul

populaţiei ocupate tinere a fost, respectiv, de 249,5 mii persoane în trimestrul doi şi 246,6 mii persoane

în trimestrul trei şi 230,7 mii persoane în trimestrul patru (figura nr. 2.2).

0

50

100

150

200

250

300

350

400

450

Persoane active Persoane ocupate Şomeri BIM

Figura nr. 2.2. Evoluţia numărului populaţiei ocupate tinere (15-29 ani), 2001-2007Mii persoane


19


Destul de relevantă este şi analiza ocupării tineretului în funcţie de mediu. Astfel, se observă că

pentru grupele de vârstă tinere ratele de ocupare din mediul rural sunt mai mici decât ratele de ocupare

din mediul urban. Acest fapt este determinat, în primul rând, de oportunităţile mici de angajare în

mediul rural care determină nu numai un nivel modest al ocupării pentru populaţia tânără, dar şi un

şomaj al tineretului destul de impunător – o caracteristică definitorie a pieţei muncii din mediul rural

din Republica Moldova, precum şi o migraţiune masivă a populaţiei tinere în căutarea unui loc de

muncă. O altă trăsătură caracteristică a ocupării tineretului din mediul rural este, că populaţia întră mai

devreme pe piaţa muncii. Acest fapt se datorează, pe de o parte, specificului activităţilor agricole care

nu necesită o pregătire profesională deosebită, în comparaţie cu activităţile din mediul urban. De aceea,

populaţia ocupată din mediul rural estee prezentă pe piaţa muncii o perioadă mai îndelungată în

comparaţie populaţia ocupată din mediul urban, iar pe de altă parte, specificul ocupării din mediul rural

nu necesită o calificare înaltă a forţei de muncă şi investiţii semnificative în capitalul uman (figura nr.

2.3).

4,9

29,4

56,661,5 63,5 65,3 64,1

53

30,5

5,810,7

25,8

39,8

49,8

57,761,6 62,7

59,5

40,4

15

65,2

66,3

0

10

20

30

40

50

60

70

15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 60-64 65+

UrbanRural

Figura nr. 2.3. Rata de ocupare pe categorii de vârstă în funcţie de mediu, 2007, %Sursa: Biroul Naţional de Statistică. Ancheta forţei de Muncă

În analiza specificului ocupării populaţiei tinere o importanţă deosebită are şi distribuţia acesteia

în funcţie de nivelul de instruire. Se observă că populaţia ocupată tânără în vârstă de 15-29 ani se

caracterizează printr-un nivel de instruire relativ jos. Astfel, în anul 2007 ponderea persoanelor tinere

ocupate cu studii gimnaziale, precum şi cu studii medii generale şi liceale a constituit, respectiv, 24,9%

şi 20,7%, în timp ce ponderea tinerilor ocupaţi cu studii superioare şi medii de specialitate a constituit,

respectiv, 23% şi 8,7% din totalul populaţiei ocupate tinere. Analiza distribuţiei nivelului de instruire a

populaţiei ocupate tinere pe medii atestă o concentraţie şi mai mare a persoanelor cu studii gimnaziale

20


în mediul rural comparativ cu mediul urban – 40,8% din totalul persoanelor tinere ocupate în mediul

rural comparativ cu 9,8% din totalul persoanelor tinere ocupate în mediul urban, precum şi o

concentraţie mai mare a persoanelor tinere cu studii superioare în mediul urban comparativ cu mediul

rural – respectiv, 36,5% din totalul persoanelor tinere ocupate în mediul urban şi 8,9% din totalul

persoanelor tinere ocupate în mediul rural (tabelul nr. 2. 4).

Tabelul 2.4. Populaţia ocupată tânără (15-29 ani), după nivelul de instruire în anul 2007,mii persoane

Total Bărbaţi Femei Urban RuralTotal 238,7 131,0 107,6 122,0 116,7

Superior 54,9 24,3 30,6 44,5 10,4Mediu de specialitate 20,7 8,9 11,7 12,4 8,3Secundar profesional 49,9 31,6 18,3 25,2 24,7Liceal; mediu general 49,5 27,4 22,1 27,7 21,8Gimnazial 59,4 35,4 24,0 11,9 47,6Primar sau fără şcoală 4,3 3,5 0,8 0,3 4,0


Nivelul de instruire al populaţiei ocupate tinere, determină, într-o măsură oarecare, şi distribuţia

ei în funcţie de domeniul de activitate. Pe de altă parte, şi conjunctura cererii de muncă are o influenţă

puternică asupra distribuţiei populaţiei ocupate în funcţie de nivelul de instruire şi, prin urmare,

contribuie esenţial la motivarea sau demotivarea peroanelor tinere de a investi în capitalul lor uman.

Structura populaţiei ocupate tinere în funcţie de domeniile de activitate arată că, tradiţional, cea mai

mare pondere o au cei ocupaţi în agricultură, ramură care condiţionează un nivel relativ jos de instruire.

Totodată, ultimii ani atestă o descreştere stabilă a ponderii celor ocupaţi în agricultură în timp pe

fundalul creşterii ocupaţi în sfera serviciilor. Astfel, în 2007 populaţia în vârstă de 15-29 ani ocupată în

agricultură a constituit 52 mii persoane sau 21,8% din totalul populaţiei tinere ocupate în timp ce

numărul persoanelor tinere ocupate în sfera serviciilor a fost de 53,7 mii sau 22,5%. Comparativ cu

ponderea populaţiei totale ocupate în agricultură care constituia circa 33% în 2007, ponderea ocupării

populaţiei tinere în agricultură era mai mică. Alte domenii de activitate caracteristice pentru populaţia

ocupată tânără sunt administraţia publică, învăţământul , sănătatea şi asistenţa socială – 39,9 mii

persoane sau 16,7% din totalul tinerilor ocupaţi şi industria în care sunt ocupaţi 35 mii persoane sau,

respectiv, 14,7%. De asemenea o pondere destul de mare o au şi tinerii ocupaţi construcţii, ramură care

în prezent se dezvoltă destul de dinamic – 20,3 mii persoane sau 8,5% din totalul tinerilor ocupaţi

(tabelul 2.5.).

Tabelul 2.5. Populaţia ocupată tânără (15-29 ani) pe activităţi economice în 2007

21


- mii persoane -Total Bărbaţi Femei Urban Rural

Total 238,7 131,0 107,6 122,0 116,7

Agricultură, economia vânatului,

viticultură, pescuit 52,0 29,5 22,4 1,0 50,9

Industrie 35,0 16,3 18,7 19,1 15,9

Construcţii 20,3 19,1 1,2 9,1 11,1

Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul,

hoteluri şi restaurante 53,7 27,1 26,6 39,0 14,8

Transporturi şi comunicaţii 14,0 10,6 3,4 10,7 3,3

Administrare publică, învăţământ,

sănătate şi asistenţă socială 39,9 16,3 23,6 22,8 17,1

Alte activităţi 23,8 12,1 11,7 20,3 3,5


În ceea ce priveşte distribuţia populaţiei tinere pe activităţi economice în funcţie de mediu, se

observă că, dacă în mediul rural cea mai mare pondere o deţin tinerii ocupaţi în agricultură – 50,9 mii

persoane sau 44,8% din totalul tinerilor ocupaţi din mediul rural, în mediul urban cea mai răspândită

activitate economică printre tineri este comerţul, activitatea hotelieră şi restaurantele - 39 mii sau 32%

din totalul tinerilor ocupaţi din mediul urban. De asemenea, ponderi relativ importante deţin tinerii

ocupaţi în industrie, precum şi în sectorul bugetar atât din mediul rural cât şi din mediul urban (tabelul

2.5).

Consolidarea raporturilor de piaţă în economia ţării, inclusiv şi pe piaţa muncii, precum şi

promovarea reformelor în agricultură au determinat diversificarea statutului ocupaţional al populaţiei

ocupate, inclusiv şi a populaţiei tinere. O parte din salariaţii de altă dată s-au transformat în patroni,

fermieri sau lucrători pe cont propriu. Analizând distribuţia populaţiei ocupate tinere în funcţie de

statutul ocupaţional, se observă, că cel mai răspândit statut ocupaţional a rămas cel de salariat. În 2007

ponderea salariaţilor în totalul populaţiei ocupate în vârstă de 15-29 ani a constituit 74%. Alte 22% din

totalul populaţiei ocupate tinere constituiau lucrătorii pe cont propriu. Totodată, poate fi remarcat şi

numărul extrem de mic de patroni printre populaţia tânără, ceea ce este un fapt firesc. Or, tinerii la

începutul carierei lor profesionale încă nu au experienţa şi capacităţile necesare de a conduce o

întreprindere sau o afacere (tabelul 2.6.).

22


Tabelul 2.6. Populaţia ocupată tânără (15-29 ani) conform statutului ocupaţional în anul 2007, mii persoane


Total 238,7 131,0 107,6 122,0 116,7

Salariaţi 176,7 92,3 84,4 109,5 67,2

Patroni 1,3 0,8 0,5 1,0 0,3

Lucrători pe cont propriu 52,2 32,5 19,7 11,2 41,1

Alţi 8,5 5,4 3,0 0,3 8,1


Analiza distribuţiei populaţiei ocupate tinere după statutul ocupaţional pe domenii de activitate şi

medii arată că, de regulă, lucrătorii pe cont propriu sunt concentraţi în mediul rural, şi anume în

activităţile agricole. În 2007 ei constituiau circa 40,3 mii persoane sau 79,2% din totalul tinerilor din

mediul rural ocupaţi în agricultură şi 81,4% din totalul populaţiei tinere din mediul rural ocupate pe

cont propriu. Ponderea mare a lucrătorilor pe cont propriu în mediul rural indică o situaţie critică în

ceea ce privesc perspectivele de dezvoltare social-economică durabilă a localităţilor din mediul rural.

Or, majoritatea tinerilor care activează pe cont propriu sunt ocupaţi în lucrări agricole şi practică o

agricultură „de supravieţuire”, adică o activitate cu productivitate joasă care nu le poate asigura nici un

trai decent, nici perspective de dezvoltare a activităţii lor. Suprafaţa mică a terenurilor aflate în

proprietatea lor, lipsa resurselor investiţionale, dar şi a experienţei de activitate în condiţiile economiei

de piaţă determină ca producţia lor să fie necompetitivă şi, prin urmare să fie destinată, în mare parte,

doar pentru consumul propriu ( tabelul 2.7).

Tabelul 2.7. Populaţia ocupată tânără (15-29 ani), pe activităţi, sexe, conform statutului ocupaţional în anul 2007, mii persoane

Bărbaţi Femei Urban RuralSalariat Nesalaria

ţiSalariat Nesalaria



ţiTotal 92,3 38,8 84,4 23,3 109,5 12,5 67,2 49,5Agricultură, economia vânatului, viticultură, pescuit 7,4 22,1 3,6 18,8 0,4 0,6 10,6 40,3Industrie 15,6 0,7 18,6 0,1 18,9 0,3 15,3 0,6Construcţii 10,5 8,6 1,0 0,2 6,1 3,0 5,4 5,7Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul 19,1 5,2 18,1 3,4 27,1 6,2 10,1 2,3

23


Hoteluri şi restaurante 2,8 5,1 5,6 2,3Transporturi şi comunicaţii 9,5 1,1 3,4 9,9 0,8 3,0 0,3Administrare publică, învăţământ, sănătate şi asistenţă socială 16,3 23,6 22,8 17,1Alte activităţi 10,9 1,2 11,0 0,7 18,7 1,6 3,3 0,2


În analiza ocupării tineretului destul de relevantă este şi distribuţia tinerilor după forma de

proprietate a unităţilor economice în care ei activează. Într-adevăr, reformele economice iniţiate în anii

’90 au determinat o schimbare esenţială a structurii ocupaţionale şi în funcţie de forma de proprietate.

Se observă că în 2007, practic, în toate domeniile de activitate, cu excepţia administraţiei publice

învăţământului, ocrotirii sănătăţii şi asistenţei sociale majoritatea ocupaţilor tineri au activat în

întreprinderi private. Astfel, ponderea tinerilor ocupaţi în întreprinderile private constituia 75,6% din

totalul populaţiei ocupate tinere în vârstă de 15-29 ani. Totodată, în agricultură acest nivel ajungea până

la 96,9%, în industrie, respectiv, până la 78,3%, în comerţ – până la 95,2% etc. (tabelul 2.8).

Tabelul 2.8. Populaţia ocupată tânără (15-29 ani), pe activităţi, sexe, după forma de proprietate a unităţii în anul 2007, mii persoane

Total Forma de proprietatePublică Privată Alte

formeTotal 238,7 47,9 180,5 10,2

Agricultură, economia vânatului, viticultură, pescuit 52,0 0,8 50,4 0,8

Industrie 35,0 1,7 27,4 5,9

Construcţii 20,3 0,4 19,9 0,0

Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul 45,8 0,3 43,6 1,9

Hoteluri şi restaurante 8,0 0,2 7,5 0,2

Transporturi şi comunicaţii 14,0 3,0 10,5 0,5

Administrare publică, învăţământ, sănătate şi asistenţă socială 39,9 37,9 1,8 0,1

Alte activităţi 23,8 3,7 19,3 0,8


O altă faţetă care completează specificul ocupării tineretului din Republica Moldova reiese din

analiza populaţiei ocupate tinere în funcţie de grupele de ocupaţii. Tabelul 2.9. reflectă această situaţie.

24


Astfel, se observă că în 2007 majoritatea populaţiei ocupate tinere activa în calitate de muncitori

necalificaţi – 48,7 mii persoane sau 20,4% din totalul persoanelor ocupate tinere. Totodată, destul de

numeroase se prezintă şi grupurile de tineri lucrători din sfera serviciilor – 41,1 mii sau 17,2%,

muncitorii calificaţi în întreprinderile industriale – 34,4 mii persoane sau 14,4%, precum şi specialiştii

cu un nivel superior de calificare – 36,1 mii sau 15,1% din totalul tinerilor ocupaţi. În ceea ce priveşte

distribuţia populaţiei ocupate tinere pe ocupaţii în funcţie de medii, se observă că dacă în mediul rural

cel mai reprezentativ grup este cel al muncitorilor necalificaţi – 37 mii sau 31,7% din totalul tinerilor

ocupaţi în mediul rural, în mediul urban cel mai răspândit grup sunt specialiştii cu un nivel înalt de

calificare – 29,2 mii sau 23,9%, precum şi lucrătorii din sfera serviciilor – 26,2 mii sau 21,5% din

totalul tinerilor ocupaţi în mediul urban (tabelul 2.9.). Reieşind din aceste analize, se observă existenţa

unei corelaţii destul de strânse între distribuţia tinerilor ocupaţi în funcţie de nivelul de studii, domeniu

de activitate şi grupe de ocupaţii.

Tabelul 2.9. Populaţia ocupată tânără (15-29 ani) pe sexe şi grupe de ocupaţii în anul 2007,mii persoane

Sexe, grupe de ocupaţii Total Femei Bărbaţi Urban Rural

Total 238,7 131,0 107,6 122,0 116,7Conducători ai autorităţilor publice de toate nivelurile, conducători şi funcţionari superiori din unităţile economico-sociale şi politice 10,8 6,2 4,6 8,7 2,1Specialişti cu nivel superior de calificare 36,1 13,6 22,4 29,2 6,9Specialişti cu nivel mediu de calificare 14,8 5,5 9,2 10,0 4,8Funcţionari administrativi 5,7 1,4 4,3 4,5 1,2Lucrători în servicii, gospodăria de locuinţe şi deservire comunală, comerţ şi asimilaţi 41,1 14,4 26,8 26,2 14,9Lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură, vânătorie, piscicultură, şi pescuit 24,0 12,3 11,7 0,2 23,8Muncitori calificaţi în întreprinderi industriale mari şi mici, în meserii de tip artizanal, în construcţii, transporturi, telecomunicaţii, geologie şi prospectarea geologică 34,4 24,4 10,0 17,5 16,9Alte ocupaţii 71,9 53,3 18,6 25,7 46,2Din care muncitori necalificaţi 48,7 31,5 17,2 11,7 37,0Sursa: Biroul Naţional de Statistică. Ancheta forţei de Muncă

2.4. OCUPAREA INCOMPLETĂ ŞI INFORMALĂ A POPULAŢIEI TINERE

Specificul ocupării populaţiei tinere din Republica Moldova presupune şi analiza unor forme mai

deosebite de ocupare, precum ocuparea incompletă şi cea informală. Or, în noile condiţii economice

aceste forme de ocupare, considerate într-o măsură oarecare flexibile, sunt răspândite tot mai frecvent.

25


Ocuparea incompletă reprezintă, într-o anumită măsură şi o utilizare ineficientă a potenţialului uman, o

pierdere din productivitate şi, prin urmare un venit salarial mai mic.

Pe de altă parte, pentru tineri, ocuparea incompletă reprezintă o modalitate de a combina

activitatea de muncă cu procesul de formare profesională şi investire în capitalul lor uman. Din acest

considerent, ocuparea incompletă este destul de răspândită printre tinerii ocupaţi, iar analiza ocupării

incomplete a tinerilor prezintă un interes deosebit.

Una din formele ocupării incomplete este angajarea lucrătorilor cu un program de lucru parţial

care se manifestă, în primul rând, printr-o durată a săptămânii de lucru mai mică decât cea prevăzută de

legislaţia în vigoare. Totodată, trebuie menţionat faptul, că în virtutea specificului domeniului de

activitate, săptămâna de lucru poate fi mai mică, decât cea, tradiţional, prevăzută de legislaţia în

vigoare, de 40 de ore.

O situaţie mai diferită prezintă analiza subocupării5 populaţiei tinere. Astfel, în 2007 populaţia

subocupată în vârstă de 15-24 ani a constituit 8,5 mii persoane, rata subocupării6 cifrându-se la nivelul

de 7,0%. Totodată analiza subocupării pe medii scoate în evidenţă discrepanţe semnificative între

nivelul subocupării în mediul urban şi cel din mediul rural. Se observă că în mediul rural rata de

subocupare care a constituit în 2007 10,2 este de trei ori mai mare decât rata subocupării din mediul

urban care a înregistrat nivelul de 3,3. Discrepanţa mare dintre rata subocupării din mediul rural şi cel

urban este determinată, în primul rând de specificul ocupării din aceste medii. Or, o mare parte din

tinerii ocupaţi în mediul rural activează în agricultură, domeniu influenţat puternic de condiţiile

climaterice şi sezonalitate care şi condiţionează subocuparea (tabelul nr. 2.10.).

Analiza calităţii ocupării populaţiei tinere poate fi completată şi de aspectele ocupării informale.

În condiţiile contemporane specificul ocupării din Republica Moldova se caracterizează printr-o

concentraţie destul de mare a activităţilor informale aceasta fiind determinată, pe de o parte, de

procesul de formare a pieţei muncii în contextul tranziţiei la economia de piaţă, precum şi a unui nivel

înalt al economiei informale, iar pe de altă parte, de ponderea mare a persoanelor ocupate în

agricultură, ramură în care nivelul înalt al ocupării informale este un lucru firesc. Într-adevăr, reformele

din agricultură din ultimii ani, împroprietărirea lucrătorilor agricoli cu pământ, dar, şi nu în ultimul

rând, inexistenţa unor mecanisme viabile ale economiei de piaţă în sectorul agrar, au condus la

5 Se consideră persoane subocupate în raport cu timpul lucrat persoanele care satisfac următoarele criterii:- doresc să lucreze ore suplimentare;- sunt disponibile să lucreze ore suplimentare- orele efectiv lucrate în toate activităţile în timpul perioadei de referinţă sunt sub o limită stabilită (40ore).

6 Raportul dintre populaţia subocupată şi totalul populaţiei ocupate

26


creşterea esenţială a gradului de autoocupare a populaţiei, precum şi la răspândirea unor elemente de

economie naturală în mediul rural.

Tabelul 2.10. Distribuţia persoanelor subocupate şi a ratei de subocupare pe medii după vârstă, 2007, persoane

Populaţia ocupată Populaţia subocupată Rata de subocupare, %

Total Urban Rural Total Urban Rural Total Urban Rural15-24 ani 120,2 54,4 65,8 8,5 1,8 6,7 7,0 3,3 10,2

25-34 ani 247,7 132,5 115,1 20,5 6,8 13,7 8,3 5,1 11,9

35-49 ani 520,4 226,5 294,0 46,9 11,8 35,1 9,0 5,2 11,9

50-64 ani 313,6 127,6 186,0 22,7 5,3 17,4 7,2 4,2 9,3

65 si peste 45,4 7,6 37,8 0,9 0,2 0,8 2,1 2,4 2,0

Sursa: Biroul Naţional de Statistică. Ancheta forţei de MuncăOcuparea populaţiei tinere ca parte componentă a ocupării din Republica Moldova, de asemenea,

se caracterizează printr-un nivel înalt al ocupării informale. Astfel în 2007 circa 89,5 mii sau 37,5% din

totalul populaţiei tinere ocupate practicau ocupaţii informale. Trebuie menţionat faptul că ocuparea

informală a tineretului este destul de răspândită, în special, în mediul rural. Astfel, tinerii din mediul

rural care practicau activităţi informale constituiau 59,9 mii persoane sau 51,3% din totalul tinerilor

ocupaţi în mediul rural, fapt ce poate fi explicat prin ponderea mare a lucrărilor agricole (tabelul nr.

2.11.).

Tabelul 2.11. Persoane ocupate tinere (15-29 ani) după tipul unităţii de producţie şi al locului de muncă în anul 2007, mii persoane

Forma organizatorico-

juridică

Total economie Întreprinderi ale sectorului formal Întreprinderi ale sectorului

informal

Gospodării casnice care

produc pentru consum propriu

Gospodării casnice care angajează lucrători casnici plătiţi

Total ocupaţii

Ocupaţii formale

Ocupaţii informale

Total ocupaţii

Ocupaţii formale

Ocupaţii informale

Total 238,7 149,2 89,5 191,9 149,2 42,7 25,4 20,3 1,1

Bărbaţi 131,1 76,4 54,7 76,4 76,4 24,8 20,0 9,7 0,2Femei 107,7 72,8 34,9 72,8 72,8 17,9 5,5 10,6 0,9

Urban 121,9 92,4 29,5 114,6 92,4 22,2 6,8 0,1 0,4Rural 116,7 56,8 59,9 56,8 56,8 20,5 18,6 20,2 0,6

Superior 54,9 49,5 5,4 49,5 49,5 4,4 0,7 0,2 0,1Mediu de specialitate 20,8 15,7 5,1 15,7 15,7 3,2 1,2 0,6 0,1Secundar profesional 49,8 31,7 18,1 31,7 31,7 9,1 4,9 3,9 0,2Liceal, mediu general 49,5 28,6 20,9 28,6 28,6 10,0 6,5 4,1 0,3

27


Gimnazial 59,3 22,9 36,4 22,9 22,9 14,6 11,0 10,5 0,3Primar sau fără şcoală 4,2 0,7 3,5 0,7 0,7 1,4 1,1 1,0 0,0


În analiza ocupării informale a populaţiei tinere destul de relevantă este şi distribuţia acesteia în

funcţie de nivel de instruire şi statut ocupaţional. Tabelul 2.11. arată cele mai multe persoane tinere

care practică activităţi informale au studii gimnaziale – 36,4 mii persoane sau 40,7% din totalul

persoanelor tinere ocupate informal. În ceea ce priveşte distribuţia ocupării informale a populaţiei

tinere în funcţie de statutul ocupaţional, se observă că din cele 89,5 mii persoane tinere care practică

activităţi informale 40 mii sunt lucrători pe cont propriu, patroni sau membri ai unei cooperative, 8,4

mii sunt lucrători familiali neremuneraţi iar 41,1 mii persoane reprezintă salariaţi (tabelul 2.12).

Trebuie menţionat faptul că lucrătorii familiali neremuneraţi integral sunt implicaţi în activităţi

informale, pe când lucrătorii pe cont propriu care practică activităţi informale reprezintă 74,6% din

totalul persoanelor tinere cu un statut ocupaţional dat. Salariaţii tineri care practică activităţi informale

reprezintă 23,2 % din totalul salariaţilor tineri (tabelul 2.12).

Tabelul 2.12 Persoane ocupate tinere (15-29 ani) după tipul unităţii de producţie, statut ocupaţional, natura locului de muncă pe sexe în anul 2007, mii persoane

Tipul unităţii de producţie, sexe

Total economie Lucrător pe cont propriu, patron, membru al unei cooperative

Ajutor familial neremunerat

Salariat

Total ocupaţii

Ocupaţii formale

Ocupaţii informale

Ocupaţii formale

Ocupaţii informale

Ocupaţii informale

Ocupaţii formale

Ocupaţii informale

Total 238,7 149,2 89,5 13,6 40,0 8,4 135,6 41,1

Întreprinderile sectorului formal 191,9 149,2 42,7 13,6 5,9 135,6 36,8din care:

Public 47,9 47,8 0,1 47,8 0,1Alte 143,9 101,4 42,6 13,6 0,0 5,9 87,8 36,6Întreprinderile sectorului informal 25,4 25,4 19,7 2,5 3,2Gospodării casnice 21,4 21,4 20,3 1,1


Un mare interes prezintă şi analiza ocupării informale a tinerilor din cadrul întreprinderilor

sectorului formal. Se observă, că şi în sectorul formal al economiei nivelul ocupării informale a

28


tinerilor este destul de înalt. Astfel în 2007 circa 42,7 mii persoane sau 22,2% din totalul tinerilor

ocupaţi în sectorul formal practicau activităţi informale. Acestea sunt, de regulă, acele persoane care

muncesc fără contract de muncă. Or, angajatorii în scopul de a-şi minimiza riscurile şi costurile legate

de angajare, preferă să-i angajeze pe tineri neoficial, la lucrări ocazionale, fără contract de muncă. Prin

urmare, în condiţiile contemporane din Republica Moldova ocuparea informală a tinerilor este o

problemă arzătoare care trebuie depăşită.

2.5. CONDIŢIILE DE MUNCĂ

Tranziţia la economia de piaţă a determinat noi conţinuturi ale raporturilor de muncă. Astfel, pe

lângă apariţia şi intensificarea diverselor forme de ocupare informală, raporturile de muncă au început

să se dezvolte ca raporturi între patroni şi salariaţi. În acest context, destul de relevante sunt şi aspectele

legate de condiţiile de muncă şi angajare, gradul de respectare a prevederilor legislaţiei muncii, precum

şi în ce măsură acestea se răsfrâng asupra calităţii vieţii active de muncă a salariaţilor tineri. Astfel,

Ancheta Forţei de Muncă arată că în 2007 din 176,7 mii salariaţi tineri 161,1 mii aveau un loc de

muncă permanent, ceilalţi având un loc de muncă pe o durată determinată. Totodată, trebuie menţionat

faptul că 143,3 mii salariaţi tineri activează în baza unor contracte de muncă încheiate cu angajatorii în

scris. În analiza condiţiilor de muncă destul de relevantă este şi informaţia privind contribuţiile sociale

şi concediile medicale plătite de către patron, precum şi acordarea salariaţilor concedii anuale plătite.

Astfel, pentru 155,2 mii salariaţi tineri contribuţiile sociale se plătesc, 137,8 mii - beneficiază de

concediu medical plătit şi 138,8 mii beneficiază de concedii anuale plătite (tabelul 2.13).

Tabelul 2.13. Numărul salariaţilor tineri (15-29 ani) după tipul unităţii de producţie şi al locului de muncă, după forma de proprietate şi condiţiile de angajare în anul 2007, mii persoane

Forma organizatorico-juridică

Total economie Întreprinderi ale sectorului formal Întreprinderi ale sectorului informal

Gospodării casnice care produc pentru consum propriu

Gospodării casnice care angajează lucrători casnici plătiţi

Total ocupaţii

Ocupaţii formale

Ocupaţii informale

Total ocupaţii

Ocupaţii formale

Ocupaţii informale

Total 176,7 135,6 41,1 172,4 135,6 36,8 3,2Angajaţi in baza: - unui contract de munca 143,3 127,9 15,4 143,2 127,9 15,3 0,0 - unei înţelegeri 33,4 7,7 25,7 29,2 7,7 21,5 3,2Permanenta locului de munca: - contract sau înţelegere pe o durata nedeterminata 161,1 129,8 31,3 159,4 129,8 29,6 1,0 - contract sau înţelegere pe o durata determinata 15,6 5,9 9,8 13,0 5,9 7,1 2,3Contribuţii sociale plătite de către patron

29


- plăteşte 155,2 135,6 19,6 154,9 135,6 19,3 0,1- nu plăteşte 21,4 0,0 21,4 17,4 17,4 3,1Concediu anual plătit- beneficiază 138,8 135,6 3,2 138,7 135,6 3,1 0,0- nu beneficiază 37,9 0,0 37,9 33,7 33,7 3,2Concediu medical plătit- beneficiază 137,8 135,6 2,2 137,8 135,6 2,2 0,0- nu beneficiază 38,8 0,0 38,8 34,5 34,5 3,2


O importanţă deosebită în evaluarea condiţiilor de muncă are şi aprecierea acestora în funcţie de

pericolul şi nocivitatea lor pentru sănătatea persoanelor ocupate. Astfel, în 2007 din cele 238,7 mii

persoane ocupate tinere 39,5 mii sau 16,5% au declarat că activează în condiţii de muncă care are un

impact negativ asupra sănătăţii. Cele mai răspândite locuri de muncă periculoase sunt declarate de către

tineri în industrie – 8,4 mii sau 23,9% din totalul locurilor de muncă din industrie ocupate de către

tineri şi comerţ cu amănuntul, respectiv, 8,1 sau 17,7%. În ceea ce priveşte distribuţia locurilor de

muncă periculoase ocupate de tineri în funcţie de sex, se constată că locurile de muncă periculoase

revin într-o măsură mai mare bărbaţilor – 24,3 mii sau 18,5% din totalul locurilor de muncă ocupate de

către bărbaţii tineri. Cele mai multe locuri de muncă declarate periculoase ocupate de către bărbaţii sunt

concentrate în construcţii – 5,8 mii şi în comerţ – 5,5 mii (tabelul 2.14).

Tabelul 2.14. Repartizarea persoanelor ocupate tinere (15-29 ani) după condiţiile de muncă declarate, pe activităţi, sexe în anul 2007, mii persoane

Sex, activităţi economice Populaţia ocupată Bărbaţi Femei Expuşi la locul de muncă unor factori care au impact negativ asupra sănătăţii

Expuşi la locul de muncă unor factori care au impact negativ asupra sănătăţii

Expuşi la locul de muncă unor factori care au impact negativ asupra sănătăţii

Total Da Nu Total Da Nu Total Da Nu

Total 238,7 39,5 199,2 131,1 24,3 106,8 107,7 15,2 92,5

Agricultură, economia

vânatului, viticultură,

pescuit 51,9 2,7 49,2 29,5 1,6 27,9 22,5 1,1 21,4

Industrie 35,1 8,4 26,7 16,3 4,4 11,9 18,8 4,0 14,8

Construcţii 20,3 6,1 14,2 19,1 5,8 13,3 1,1 0,2 0,9

Comerţ cu ridicata şi cu

amănuntul 45,8 8,1 37,7 24,3 5,5 18,8 21,5 2,6 18,9

Hoteluri şi restaurante 8 1,4 6,6 2,9 0,8 2,1 5,1 0,6 4,5

Transporturi şi comunicaţii 14 3,4 10,6 10,7 3,0 7,7 3,4 0,4 3,0

Administrare publică, 39,9 6,6 33,3 16,3 2,1 14,2 23,6 4,5 19,1

30


învăţământ, sănătate şi

asistenţă socială

Alte activităţi 23,8 2,9 20,9 12,1 1,2 10,9 11,8 1,8 10,0


Nu mai puţin importante în aprecierea condiţiilor de muncă sunt şi datele privind apartenenţa

populaţiei tinere la sindicate. Or, apartenenţa la sindicate reprezintă, de asemenea, un indiciu al calităţii

vieţii active de muncă. Astfel, se constată că în 2007 numărul membrilor de sindicat din cadrul

populaţiei tinere a constituit doar 7% din totalul tinerilor ocupaţi ceea ce denotă faptul unei popularităţi

foarte slabe a organizaţiei sindicale în rândul tineretului (tabelul 2.15).

Tabelul 2.15. Ponderea membrilor de sindicat a populaţiei tinere (15-29), în funcţie de sex şi mediu, mii persoane,%

Total Membru al sindicatului

Da NuTotal 100 7,0 93,0Din careBărbaţi 100 6,0 94,0Femei 100 7,9 92,1Urban 100 8,7 91,3Rural 100 5,4 94,7


2.6. ŞOMAJUL ÎN RÂNDUL TINERETULUI

Tradiţional, şomajul tineretului este relativ mare comparativ cu şomajul altor grupuri

ocupaţionale. Acest fapt este determinat, în primul rând, de specificul ocupării tineretului care se

confruntă cu probleme mai mari în ceea ce priveşte integrarea lor profesională. Cu toate acestea, pe

parcursul ultimilor ani, pe fundalul descreşterii populaţiei economic active şi a celei ocupate în vârstă

de 15-29 ani se observă şi o tendinţă stabilă de descreştere şi a numărului şomerilor tineri. Astfel,

numărul şomerilor tineri calculaţi conform metodologiei BIM s-a diminuat de la 49,1 mii în 2001 până

la 27,8 mii persoane în 2007. În acelaşi timp, şi rata şomajului populaţiei tinere înregistrează tendinţe

de descreştere de la 13,9% în 2000 până la 10,4% în 2006. Trebuie remarcat şi faptul că ponderea

şomerilor tineri în totalul şomerilor a constituit 40,9% în anul 2007.

Reieşind din specificul ocupării din Republica Moldova şomajul tineretului, asemeni altor

indicatori ocupaţionali, este puternic influenţat şi de sezonalitate. Se observă că numărul şomerilor

creşte în cea mai mare măsură în perioada sezonului rece, când lucrările agricole care constituie

31


activitatea de bază din mediul rural nu pot fi realizate. Astfel, dacă în primul trimestru al anului 2007

numărul şomerilor tineri a fost de 27,2 mii persoane, în următorul trimestru numărul şomerilor s-a

redus, respectiv, până la 22,5 mii persoane. Creşterea numărului şomerilor până la 32,9 mii în

trimestrul trei şi 28,5 mii în trimestrul patru a fost condiţionată de intrările pe piaţa muncii a

absolvenţilor instituţiilor de învăţământ care, tradiţional, cu greu îşi găsesc un loc de muncă. Analizând

distribuţia şomerilor în funcţie de sex se observă aceleaşi tendinţe cu excepţia unei amplori mai mari a

şomajului masculin decât cel feminin din mediul rural.

În analiza şomajului tineretului destul de relevantă este şi distribuţia acestuia în funcţie de nivelul

de instruire. Problema integrării profesionale este caracteristică pentru toţi tinerii, indiferent de sex,

mediu de reşedinţă, nivel de studiu sau specialitate. Cu toate acestea, se observă că gradul de

vulnerabilitate este mai mare, în special, pentru acei tineri, ai căror nivel de studii este mai inferior.

Astfel, în 2007 cea mai mare concentrare a şomerilor a fost specifică pentru tinerii cu studii gimnaziale

– 8,5 mii persoane sau 30,6% din totalul şomerilor tineri, din care 2,8 mii persoane erau din mediul

urban, 5,8 mii respectiv, din mediul rural. Prin urmare, se poate constata că nivelul de instruire are o

influenţă destul de mare asupra diminuării şomajului. Or, persoanele tinere cu un nivel de studii mai

înalt îşi găsesc un loc de muncă mai repede şi se integrează profesional mai uşor. Totodată, în prezent,

se înregistrează şi un nivel înalt al şomajului şi printre tinerii cu studii superioare – 6,2 mii persoane

sau 22,3% din totalul şomerilor tineri, fapt determinat de nemulţumirea persoanelor tinere date de

locurile de muncă, precum şi salariile oferite. Reieşind din acestea, şomajul în rândurile tineretului este

într-adevăr o problemă stringentă care necesită măsuri speciale de politică de ocupare (tabelul 2.16).

Tabelul 2.16. Şomeri BIM tineri (15-29 ani) pe sexe, medii şi nivel de instruire, în anul 2007, mii persoane

Total Bărbaţi Femei Urban RuralTotal 27,8 17,0 10,8 15,3 12,5

Superior 6,2 2,9 3,3 4,8 1,4

Mediu de specialitate 1,6 0,9 0,7 1,0 0,6

Secundar profesional 5,3 3,9 1,4 3,4 2,0

Liceal, mediu general 5,6 3,4 2,2 3,2 2,4

Gimnazial 8,5 5,5 3,0 2,8 5,8

Primar sau fără şcoală 0,5 0,4 0,1 0,0 0,4


32


Asupra nivelului şomajului o mare influenţă are şi experienţa de muncă. Se constată, că

persoanele şomere care nu au lucrat niciodată au o pondere destul de impunătoare în totalul şomerilor

tineri. Acest fapt este determinat, pe de o parte, de nedorinţa unei părţi din angajatori de a angaja

persoane fără experienţă de muncă, iar pe de altă parte, de lipsa unor capacităţi profesionale ce le-ar

permite acestor şomeri de a-şi găsi un loc de muncă. Astfel, în 2007 numărul şomerilor tineri care nu au

lucrat niciodată a constituit 10,9 mii persoane sau 39,2% din totalul şomerilor tineri (tabelul 2. 17).

Tabelul 2.17. Şomeri BIM tineri (15-29 ani) după experienţa de muncă, în anul 2007, mii persoane


Total 27,8 17,0 10,8 15,3 12,5

Şomeri care nu au lucrat niciodată 10,9 6,9 4,0 7,4 3,5

Şomeri care au lucrat înainte 16,8 10,1 6,7 7,8 9,0


Totodată, şomajul tinerilor care au lucrat înainte, în cea mai mare, parte este determinat de

încetarea unei activităţi de muncă. De regulă, tinerii sunt angajaţi la activităţi temporare. Anume

sfârşitul activităţilor temporare de muncă este considerat motivul cel mai răspândit pentru tinerii care

au devenit şomeri după o anumită activitate de muncă. Astfel, în anul 2007 din cei 16,8 mii persoane

tinere care au devenit şomere după o activitate de muncă, 3,2 mii persoane au indicat în calitate de

motiv sfârşitul activităţii de muncă temporară.

În ceea ce priveşte durata şomajului, se constată că în 2007 şomerii tineri care au lucrat înainte s-

au aflat în şomaj, în cea mai mare parte, mai puţin de 3 luni – 4,7 mii persoane sau aproximativ 28%..

În analiza şomajului tineretului o relevanţă destul de mare au şi preferinţele şomerilor în ceea ce

priveşte tipul locului de muncă. Astfel, din cei 10,9 mii şomeri care au mai lucrat, aflaţi în căutarea

unui loc de muncă doar 5,2 mii acceptă orice loc de muncă.

Amploarea şomajului tinerilor este determinată şi de motivele care l-ar determina pe şomer să

refuze un loc de muncă. Se observă că refuzul şomerilor tineri de a accepta un loc de muncă este

determinat, în cele mai multe cazuri, de câştigurile mici. Astfel, în 2007 din cele 27,8 mii persoane care

s-au aflat o perioadă oricât de mică în şomaj 13,3 mii persoane sau 47,8% din totalul şomerilor tineri au

refuzat un loc de muncă din această cauză. Şi pentru toţi şomerii din economia Republicii Moldova

motivul principal care ar determina refuzarea unui loc de muncă a fost acelaşi - nivelul mic al salariilor

– 30,8 mii persoane sau 46,1% din totalul şomerilor din republică. Într-adevăr, pentru şomerii tineri

33


care se află la începutul carierei profesionale, câştigurile salariale, fiind considerate un motiv important

de refuz al unui loc de muncă, conduce la apariţia problemelor legate de calitatea vieţii active de

muncă, în special, în ceea ce priveşte satisfacţia obţinută din procesul de muncă, perspectivele de

carieră profesională raporturile de muncă din cadrul colectivului de muncă sau cu patronul etc. (tabelul

2. 18).

Tabelul 2.18. Şomeri BIM (15-29 ani) tineri după motivele care i-ar determina să refuze un loc de muncă, în anul 2007

Total populaţie Populaţie tânără (15-29 ani)

Mii persoane % Mii persoane

%

Total 66,7 27,8Ar accepta în orice condiţii 8,2 4,1Ar refuza un loc de muncă, 58,3 23,7dintre care:Schimbarea domiciliului 6,8 11,7 1,9 8,0Distanţa mare faţă de casă, naveta 2,4 4,1Separarea de familie 3,9 6,7 1,1 4,6Lipsa unui contract de angajare 4,3 7,4 1,7 7,2Câştiguri mai mici 30,8 52,8 13,3 56,1Condiţii nefavorabile de muncă 5,6 9,6 2,8 11,8Alt motiv 4,5 7,7 2,9 12,3


2.7. POPULAŢIA TÂNĂRĂ INACTIVĂ

Pe fundalul descreşterii numărului populaţiei economic active şi populaţiei ocupate tinere

populaţia inactivă tânără înregistrează tendinţe de creştere continuă. Într-adevăr, pe parcursul ultimilor

7 ani, populaţia inactivă în vârstă de 15-29 ani a crescut de la 468,8 mii până la 659,1 mii persoane.

(tabelul 2.1.). Totodată, ponderea populaţiei inactive tinere în vârstă de 15-24 ani în totalul populaţiei

inactive s-a diminuat de la 15,1% în 2003 până la 14,8% în 2007 (tabelul 2.19).

Tabelul 2.19. Distribuţia populaţiei inactive după categorii de vârstă, în anul 2007, mii persoane2003 2004 2005 2006 2007

15-24 ani 514,0 536,5 547,4 539,1 537,725-34 ani 147,3 164,1 183,1 213,1 219,035-49 ani 222,5 244,7 254,1 280,1 290,150-64 ani 186,5 190,3 183,5 230,8 234,465 si peste 310,1 313,0 315,1 312,9 336,7

34


Total 3383,4 3452,6 3488,2 3582 3624,9Sursa: Biroul Naţional de Statistică. Ancheta forţei de Muncă

Populaţia inactivă tânără prezintă interes în analiza ocupării tineretului în contextul evaluării

procesului de integrare profesională a tinerilor. În acest context, o atenţie mai deosebită este atrasă

persoanelor tinere care nici nu caută, nici nu doresc să lucreze, în special, din considerentul că numărul

lor este impunător – în 2007 ele au constituit 504,2 mii persoane sau 76,5% din totalul populaţiei

inactive în vârstă de 15-29 ani. Totodată, analizând motivul pentru care aceste persoane tinere nu

doresc să lucreze, se constată că majoritatea urmează un curs de şcolarizare sau de formare profesională

– 374,7 mii persoane sau 74,3% din totalul populaţiei inactive tinere. Alte motive invocate de aceste

persoane se referă la responsabilităţile familiale – 59,2 mii persoane, pensie de invaliditate – 11,9 mii

persoane şi doar 43,4 mii persoane sunt inactivi voluntari (tabelul 2.20).

Destul de relevantă este şi analiza acestor categorii de persoane tinere în funcţie de categorii de

vârstă mai restrânse – 15-19 ani, 20-24 ani şi 25-29 ani. Astfel, se observă că majoritatea persoanelor

care urmează un curs de formare profesională sunt concentrate în grupe de vârstă de 15-19 ani – 264,4

mii persoane, comparativ cu 104,7 mii în grupa de vârstă 20-24 ani şi 5,6 mii în grupa de vârstă 25-29

ani. Totodată, în ceea ce privesc alte motive de inactivitate, cele mai frecvente sunt responsabilităţile

familiale pentru grupele de vârstă 20-24 ani şi 25-29 ani, precum şi inactivitatea voluntară

caracteristică pentru toate categoriile de vârstă ale populaţiei tinere, respectiv, 11,4 mii pentru tinerii în

vârstă de 15-19 ani, 17,4 mii pentru tinerii în vârstă de 20-24 ani şi 14,6 mii pentru tinerii în vârstă de

25-29 ani (tabelul 2.20).

Tabelul 2.20. Populaţia inactivă de 15-29 ani care nu caută şi nu doreşte să lucreze, în anul 2007, mii persoane

Total Bărbaţi Femei Urban Rural 15-19 ani 20-24 ani 25-29 aniTotal 504,3 215,1 289,2 249,3 254,9 287,3 156,7 60,4Urmează un curs de şcolarizare sau formare profesională 374,7 169,7 205,0 194,9 179,8 264,4 104,7 5,6Începe serviciul militar obligatoriu 3,0 3,0 1,2 1,8 2,0 1,0 0,0Responsabilităţi familiale (inclusiv concediu pentru îngrijirea copilului) 59,2 0,5 58,7 27,8 31,4 3,5 25,1 30,6Boală 5,4 2,7 2,6 1,7 3,6 1,6 2,0 1,7Pensionar(ă) (pensie limita de vîrstă, de invaliditate, pierderea întreţinătorului) 11,9 7,3 4,5 3,5 8,4 2,9 4,6 4,4Inactiv voluntar 43,4 27,7 15,7 19,6 23,8 11,4 17,4 14,6

35


Alt motiv 6,7 4,1 2,7 0,7 6,1 1,5 1,8 3,5Sursa: Biroul Naţional de Statistică. Ancheta forţei de Muncă

Analiza populaţiei inactive tinere include şi persoanele descurajate. Interesul sporit faţă de acest

grup de persoane porneşte de la faptul că ele, analogic şomerilor reprezintă resurse de muncă

neutilizate. Informaţia referitoare la aceste categorii de populaţie este necesară pentru o evaluare

comprehensivă a situaţiei pe piaţa muncii, inclusiv a tinerilor.

Datele Anchetei forţei de Muncă arată că în 2007 numărul persoanelor descurajate tinere a

constituit circa 7,6 mii persoane sau 1,1% din totalul persoanelor inactive tinere. Prin urmare, se observă

că persoanele descurajate tinere nu reprezintă, deocamdată, o problemă pentru piaţa muncii din

Republica Moldova.

O altă componentă a analizei persoanelor inactive tinere care completează specificul ocupării

tinerilor din Republica Moldova reprezintă persoanele plecate peste hotare în căutarea unui loc de

muncă. Se observă, că pe parcursul ultimilor ani numărul persoanelor tinere în vârstă de 15-29 ani

plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă a crescut continuu – de la 87,3 mii persoane în 2001

până la 139,1 mii în 2007, ceea ce constituie 21,1% din totalul populaţiei inactive tinere sau mai mult

de o treime din totalul persoanelor plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă. Creşterea

numărului persoanelor tinere plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă este determinată, în

primul rând, de intensificarea proceselor migraţioniste de muncă din republică, precum şi de lipsa unor

perspective mai atractive în ocuparea tinerilor din republică. De asemenea, trebuie menţionat faptul, că

factorul de sezonalitate nu s-a răsfrânt asupra intensităţii plecărilor astfel încât creşterile înregistrate

sunt aproape continui (figura nr. 2.4.).

0

50

100

150

200

250

Persoane declarate plecate peste hotare la muncă

Figura nr. 2.4. Evoluţia trimestrială a numărului persoanelor tinere (15-29 ani) plecate peste hotare, 2001-2007, mii persoane


36


În general populaţia Republicii Moldova, prin esenţa sa, se caracterizează printr-un nivel înalt de

sedentaritate. Doar criza economică care a determinat degradarea nivelului de trai, diminuarea

veniturilor reale ale populaţiei, precum şi lipsa unor perspective de redresare a situaţiei date a impus o

mare parte din populaţia aptă de muncă, inclusiv şi din cea tânără să emigreze peste hotare în căutarea

unui loc de muncă. În acest context tinerii se caracterizează printr-un grad de mobilitate mai înalt decât

alte categorii de vârstă, din considerentul că ei în majoritatea lor încă nu sunt căsătoriţi, nu sunt legaţi

de problemele de menaj, de întreţinere a familiei şi de educare a copiilor. Într-adevăr, printre

persoanele tinere plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă cea mai mare pondere o au

persoanele necăsătorite. În 2007 acestea au constituit 108,6 mii persoane sau – 78,1% din totalul

persoanelor tinere plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă (tabelul 2.21).

Tabelul 2.21. Persoane tinere (15-29 ani) plecate la muncă peste hotare, pe grupe de

vârstă, sexe şi starea civilă în anul 2007, mii persoaneTotal persoane plecate

Starea civilăNecăsătorit(ă) Căsătorit(ă) Văduv(ă) Divorţat(ă)

Total 139,1 108,6 26,6 0,4 3,6Bărbaţi 99,4 80,7 18,5 0,2Femei 39,7 27,9 8,1 0,4 3,3Urban 35,7 25,1 9,6 0,2 0,9Rural 103,4 83,5 17,0 0,2 2,7


Un alt factor care poate fi considerat drept determinant în motivarea persoanelor tinere de a pleca

peste hotare în căutarea unui loc de muncă este nivelul de instruire. Astfel, persoanele care pleacă peste

hotare la muncă au, de regulă, un nivel modest de instruire, din cauza că acestea activează peste hotare

la munci ocazionale, neproductive care nu necesită un nivel înalt de pregătire profesională şi, prin

urmare, ele nu vor suporta pierderile legate de utilizarea ineficientă a potenţialului lor uman. Astfel, în

2007 majoritatea persoanelor tinere plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă aveau studii

gimnaziale – 49 mii persoane sau 35,2% din totalul persoanelor tinere plecate şi medii generale sau

liceale, respectiv, 40,7 mii persoane sau 29,2% (tabelul 2.22).

Tabelul 2.22. Persoane tinere (15-29) plecate la muncă peste hotare, după nivelul de instruire în anul 2007, mii persoaneTotal populaţie plecată

Bărbaţi Femei Urban Rural

Total 139,1 99,4 39,7 35,7 103,4Superior 10,8 6,2 4,6 5,5 5,3Mediu de specialitate 10,5 6,9 3,6 4,8 5,7

37


Secundar profesional 27,0 22,4 4,6 7,3 19,6Liceal; mediu general 40,7 26,7 14,1 11,8 29,0Gimnazial 49,0 36,3 12,7 6,1 42,9Primar sau fără şcoală 1,1 0,9 0,2 0,2 1,0


***Reieşind din cele expuse se poate constata că principala problemă a ocupării tineretului din

Republica Moldova reprezintă deficitul de locuri de muncă atractive. Anume faptul că majoritatea

locurilor de muncă propuse tinerilor sunt neproductive, slab remunerate şi fără o perspectivă reală de

carieră profesională îi determină pe majoritatea tinerilor fie să rămână şomeri sau inactivi, fie să

emigreze peste hotare în căutarea unui loc de muncă. Însă nici emigrarea de muncă, nici activităţile de

alternativă nu rezolvă problemele legate de ocuparea tinerilor.

În aceste condiţii unica soluţie de redresare a situaţiei este totuşi însănătoşirea economiei care să

fie capabilă să creeze în perspectivă locuri de muncă productive şi durabile, atractive pentru populaţia

tânără, precum şi programele de ocupare axate pe populaţia tânără.

38


3. ABORDAREA CALITATIVĂ A TINERILOR PE PIAŢA MUNCII 3.1 TINERII ANGAJAŢI

Tineretul este considerat forţa motrice de dezvoltare a oricărei societăţi şi, totodată, constituie

viitorul acesteia. Ţinând cont de faptul că persoanele tinere beneficiază de aşa calităţi cum sunt:

- mai multă flexibilitate;

- adaptabilitate sporită la schimbare;

- spirit de creativitate;

- mai multă ingeniozitate;

- capacitatea de a însuşi mai rapid ineditul etc., ar trebui să-i plaseze pe acestea

într-o situaţie mai avantajoasă comparativ cu celelalte categorii ale populaţiei, în general, şi ale forţei

de muncă, în special. De fapt, situaţia este inversă, persoanele tinere acced, din ce în ce mai greu, pe

piaţa muncii datorită condiţiilor şi cerinţelor impuse de angajatori. Înaintarea unor cerinţe la angajare

din partea angajatorilor, cum ar fi experienţa profesională, considerată de mulţi specialişti în domeniu

ca una subiectivă face să împiedice încadrarea tinerilor pe piaţa muncii şi, totodată, să sporească armata

de şomeri în rândul tinerilor.

3.1.1 GENERALITĂŢI

În conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, orice persoană este liberă în alegerea locului

de muncă, a profesiei, meseriei sau activităţii sale. Prin urmare, orice tânăr care a atins vârsta de 15 ani

poate avea dreptul la încadrare în câmpul muncii.

Din numărul total al tinerilor angajaţi participanţi la sondaj, 51,0% au fost de sex masculin şi

49,0% de sex feminin. În ceea ce priveşte tinerii angajaţi participanţi la sondaj în funcţie de vârstă,

aceştia se prezintă în felul următor: 1,3% cu vârsta de până la 18 ani, 53,0% - 18 – 24 ani şi 45,7% - 24

– 29 ani.

Studiile reprezintă un indicator destul de relevant atunci când este vorba de angajarea în câmpul

muncii. Cu cât nivelul studiilor al oricărei persoane este mai înalt cu atât şansele sale de angajare sunt

39


mai mari şi, invers, şansele de angajare ale persoanelor fără studii se diminuează considerabil. Această

situaţie este determinată de cerinţele angajatorilor tot mai mari faţă de angajaţi, oferind prioritate

persoanelor cu studii superioare la angajare, dar şi de ritmul sporit de dezvoltare al societăţii, dacă

pretindem spre o societate bazată pe cunoaştere. Rezultatele cercetării sociologice ne demonstrează

faptul că persoanele cu studii superioare se angajează mai uşor în câmpul muncii, în comparaţie cu

celelalte categorii de tinweri angajaţi. Din totalul tinerilor angajaţi participanţi la sondaj mai bine de

jumătate sunt cu studii superioare sau studii superioare în desfăşurare. Corespunzător, am constatat

şansele reduse de angajare ale tinerilor cu studii gimnaziale sau medii (liceale). Deşi tinerii angajaţi au

anumite pretenţii faţă de locurile de muncă, în sensul că nu acceptă orice loc de muncă, observăm,

totuşi prezenţa lor în toate domeniile de activitate ale economiei naţionale. Cu toate acestea, există o

anumită diferenţiere în structura tinerilor angajaţi faţă de celelalte categorii de angajaţi. În figura 3.1

este prezentată structura tinerilor angajaţi în funcţie de domeniul de activitate.

0,40,2

12,89,9

8,714,0 16,8

7,710,3

6,712,5Industrie

AgriculturăTransporturi

ConstrucţiiComerţ, turism şi servicii hoteliere

Învăţământ Ocrotirea sănătăţii

Administraţie publicăServicii diverse

SportInvestiţii

Figura 3.1. Structura tinerilor angajaţi în funcţie de domeniul de activitate

Potrivit figurii 3.1, din numărul total al tinerilor angajaţi participanţi la sondaj, 16,8% sunt

angajaţi în comerţ, turism şi servicii hoteliere. Aceasta se explică şi prin faptul că însăşi angajatorii din

acest domeniu de activitate preferă să angajeze persoane tinere la posturile de muncă specifice acestui

domeniu de activitate. De obicei, persoanele tinere sunt angajate pe post de chelner, barman, curier,

hostess etc. De asemenea, observăm că din numărul total al tinerilor angajaţi respondenţi, aproape o

treime sunt angajaţi în sectorul bugetar: 14,0% - în învăţământ, 8,7% - în sănătate şi 9,9% - în

administraţie publică. La fel, putem constata că din tinerii angajaţi respondenţi, 12,8% sunt angajaţi în

diferite servicii: sistem bancar, asigurări etc. Acestea, de fapt, sunt domeniile cele mai atractive pentru

tineri determinate de salariile practicate şi majoritatea doresc să se angajeze în aceste domenii de

activitate.

40


Cât priveşte agricultura, acesta este domeniul de activitate cel mai puţin agreat de către tineret.

Potrivit datelor sondajului, doar 6,7% din angajaţii respondenţi activează în agricultură, deşi cea mai

mare parte a populaţiei ocupate a Republicii Moldova activează anume în acest domeniu de activitate.

Angajarea redusă a tinerilor angajaţi în agricultură este determinată de mai mulţi factori:

nivelul salariului redus. La momentul actual, salariile practicate în

agricultură sunt cele mai mici comparativ cu celelalte domenii de activitate ale

economiei naţionale;

condiţiile de muncă nefavorabile. Persoanele care activează în

agricultură sunt nevoite să desfăşoare diferite lucrări ce necesită un deosebit efort

fizic şi la temperaturi cu mari abateri faţă de normalitate, ceea ce le creează un

anumit grad de disconfort, iar tinerii doresc cât mai multe comodităţi;

numărul redus al persoanelor tinere în mediul rural. Majoritatea

tinerilor mergând să-şi continue studiile în mediul urban şi acomodându-se cu

viaţa din acest mediu nu mai doresc să revină în mediul rural. În afară de aceasta,

foarte mulţi tineri din mediul rural, neavând un loc de muncă acceptabil, preferă

să plece la muncă în străinătate.

Majoritatea tinerilor angajaţi, participanţi la sondaj, activează în întreprinderi cu capital privat –

51,4%, iar 36,4% din tinerii angajaţi respondenţi activează în organizaţii cu capital public (fig. 3.2)

51,4

36,4

3,0 5,3 4,0

Întreprindere cucapital privat

Întreprindere cucapital public

Mixtă, capitalpublic şi privat

Mixtă, capitalnaţional şi străin

Organizaţie nonguvernamentală

Figura 3.2. Structura tinerilor angajaţi în funcţie de forma de proprietate a organizaţiei

Din figura 3.2 mai observăm că 4,0% din tinerii angajaţi participanţi la sondaj activează în

organizaţii non guvernamentale. Motivele pentru care tinerii se angajează în organizaţii

nonguvernamentale sunt diferite. Cei mai mulţi dintre ei se angajează cu scopul de a obţine experienţă

ce le-ar permite, ulterior, angajarea la un loc de muncă concret. În figura 3.3 sunt prezentate motivele

angajării tinerilor în organizaţiile non guvernamentale

41


6,2

26,3

38,7

48,4

0,10,11,20,2

Posibilitateade a acumula

experienţă

Posibilitateade a însuşi

practicistrăine

Oferirea unorprogrameflexibile de

muncă

Condiţii maibune demuncă

Din motivef ilantropice

Nu stiu Posibilitateade a-şi

manifestacalităţile

Şansa de apleca în

străinatate

Figura 3.3. Motivele angajării tinerilor în organizaţiile non guvernamentale

Potrivit figurii de mai sus, 48,4% din tinerii respondenţi consideră că tinerii se angajează în

organizaţii non guvernamentale cu scopul de a acumula experienţă, 38,7% - pentru însuşirea practicilor

străine, 26,3% se angajează datorită programelor flexibile de muncă, iar 6,1% - datorită condiţiilor de

muncă mai bune.

3.1.2. CONDIŢIILE DE ANGAJARE A TINERILOR

Perioada cea mai dificilă în viaţa tinerilor o reprezintă intervalul de timp de la finalizarea studiilor

până la încadrarea în câmpul muncii. Acest interval de timp poate să dureze de la câteva zile, în situaţii

ideale, până la un an şi mai mult. Persoanele care se află în căutarea unui loc de muncă o perioadă de

timp de cel puţin şase luni devin mai descurajate şi pierd orice speranţă de a se angaja în câmpul

muncii. De aceea, foarte mulţi dintre aceştia consideră plecarea peste hotare ca unica soluţie pentru a-şi

menţine existenţa.

Potrivit rezultatelor sondajului, puţini sunt cei care au reuşit să se angajeze în câmpul muncii

imediat după finalizarea studiilor. În figura 3.4 este prezentată durata aflării tinerilor în căutarea unui

loc de muncă.

29,4

29,616,4

11,9

12,6Mai mult de un an

Timp de un an

Timp de 6 luni

Timp de 3 luni

M-am angajat imediat după finalizarea studiilor

Figura 3.4. Durata aflării tinerilor în căutarea unui loc de muncă

42


Potrivit figurii 3.4, mai puţin de o treime din persoanele tinere au reuşit să se încadreze în câmpul

muncii imediat după finalizarea studiilor. 29,6% din tinerii angajaţi respondenţi s-au aflat în căutarea

unui loc de muncă timp de 3 luni. La fel, putem constata că aproape un sfert din tinerii angajaţi

participanţi la sondaj s-au aflat în căutarea unui loc de muncă cel puţin un an de zile. Este o pondere

destul de mare dacă luăm în consideraţie faptul că tinerii vin cu un entuziasm destul de mare din

instituţiile de învăţământ dar care se lovesc de imposibilitatea angajării datorită lipsei locurilor de

muncă vacante sau refuzului agenţilor economici de a angaja persoane tinere fără experienţă. Aceasta îi

descurajează şi mai mult, iar mulţi dintre ei nimeresc într-o stare de „panică” care durează în timp şi

care afectează, în acelaşi timp, şi psihicul tânărului.

Practica managementului resurselor umane ne demonstrează că există o multitudine de metode

care pot fi aplicate în procesul de angajare. Spre deosebire de celelalte categorii de persoane, tinerii

sunt acei care încearcă toate modalităţile de recrutare doar pentru a reuşi să se angajeze la un loc de

muncă. În figura 3.5 sunt prezentate modalităţile practicate de tinerii angajaţi la angajarea în câmpul

muncii.

43,341,5

5,9 2,6 1,6 2,4 3,21,0

Indi

vidu

al

Prin

inte

rmed

iul

prie

teni

lor/r

udel

or

În u

rma

conc

ursu

lui

anun

ţat î

n m

ass-

med

ia

Prin

inte

rmed

iul

agen

ţiei p

entru

ocup

area

forţe

ide

mun

că

Prin

inte

rmed

iul

agen

ţiilor

spec

ializ

ate

priv

ate

dere

crut

are

Târg

urile

locu

rilor

de m

uncă

Prin

inte

rmed

iul

auto

rităţ

ilor

publ

ice

loca

le

Cu

ajut

orul

INTE

RN

ET-u

lui

Figura 3.5. Modalităţile de angajare practicate de tinerii angajaţi

După cum se observă din figura 3.5, cea mai mare parte a tinerilor angajaţi au reuşit să se

angajeze individual, mergând la organizaţie şi oferindu-se drept cea mai potrivită persoană pentru

organizaţia respectivă. În acest fel, s-au angajat 43,3% din angajaţii tineri participanţi la sondaj. Deşi,

practica managementului resurselor umane constată că angajarea prin intermediul rudelor sau a

prietenilor este considerată cea mai subiectivă modalitate deoarece nu totdeauna sunt angajate cele mai

43


potrivite persoane la locurile respective de muncă, aceasta este destul de bine aplicată în Republica

Moldova. Aceasta ne-o demonstrează şi rezultatele sondajului care ne indică că 41,5% din respondenţi

s-au angajat prin această modalitate.

Cu toate că, există practici moderne de recrutare care au mare priză la tineri, acestea sunt puţin

aplicate în Republica Moldova. Din numărul total al tinerilor angajaţi respondenţi, 5,9% s-au angajat în

urma participării la concursul anunţat în mas media, 2,6% - prin intermediul agenţiilor pentru ocuparea

forţei de muncă, 2,4% – prin intermediul târgurilor locurilor de muncă, 3,2% - prin intermediul

autorităţilor publice locale, 1,6% - prin intermediul agenţiilor specializate private de recrutare şi doar

1,0% - prin intermediul INTERNET - ului.

În timpul angajării, organizaţiile aplică diferite instrumente de selecţie cu scopul identificării şi

alegerii celor mai potrivite persoane. Unele organizaţii utilizează, în acelaşi timp, mai multe

instrumente de selecţie, în timp ce altele se rezumă doar la o simplă discuţie cu candidatul respectiv. În

figura nr. 3.6 sunt arătate instrumentele de selecţie aplicate de organizaţiile din Republica Moldova.

53,6

9,5

54,2

14,0

31,2 30,2

21,9

1,0 1,0 0,4 1,8

Curriculum vitae

Scrisoarea de intenţie

Interviul de selecţie

Testarea psihologică

Examinarea medicală

Termen de încercare (probă)

Referinţe din partea altor persoane

Buletin de identitate

Diploma de studii superioare

Testul de capacitate

Nici unul

Figura nr. 3.6. Instrumentele de selecţie aplicate la angajare

Din tabelul de mai sus constatăm că 54,2% din tinerii angajaţi respondenţi au susţinut un interviu

de selecţie la angajare, 53,6% au comunicat că li s-a cerut curriculum vitae la angajare, 31,2% au

menţionat că li s-a cerut examinarea medicală, 30,2% au trecut prin termenul de probă. În cazul a

21,9% din tinerii angajaţi li s-a solicitat referinţe din partea altor angajaţi, iar 9,5% au trebuit să

prezinte scrisoarea de intenţie. Aplicarea mai mult0r instrumente de selecţie în acelaşi timp este

determinată şi de valoarea postului vacant. Cu cât postul vacant are o valoare mai mare, angajatorii

încearcă să utilizeze o varietate de instrumente de selecţie pentru a se convinge că persoana triată este

cea mai potrivită.

44


Orice activitate de angajare finalizează cu încheierea contractului individual de muncă între noul

angajat şi angajator. Deşi, Codul Muncii prevede ca absolut toate organizaţiile trebuie să încheie

contracte individuale de muncă cu proprii angajaţi, rezultatele sondajului nu ne confirmă acest lucru.

Potrivit acestuia, 72,7% din angajaţii tineri respondenţi au încheiat un contract individual de muncă la

momentul angajării, în timp ce 27,3% au menţionat că nu au încheiat un astfel de contract.

Orice contract individual de muncă conţine anumite clauze care trebuie respectate de ambele

părţi. De obicei, clauzele contractului individual de muncă se referă la: mărimea salariului, condiţiile de

muncă, durata programului de muncă etc. În încercarea de a vedea dacă tinerii angajaţi cunosc care sunt

clauzele stipulate în contractul individual de muncă am constatat următoarele rezultate (figura 3.7).

Fixarea termenului de încercare

23,1

Concediul şi durata acestuia

0,3

Păstrarea confidenţialităţii

0,5Angajare pentru o perioadă determinată

13,6

Responsabilităţile pentru munca efectuată

73,4Durata zilei de lucru

74,5

Drepturile şi obligaţiunile de muncă

84,5

Salariul83,4Condiţiile de muncă

79,9

Figura nr.3.7. Clauzele stipulate în contractul individual de muncă

Din figura nr. 3.7 se observă că majoritatea tinerilor angajaţi participanţi la sondaj care au

încheiat un contract individual de muncă cunosc, în mare parte, care sunt clauzele menţionate în acesta.

În acest fel, putem constata că 84,5% din cei care au încheiat un contract individual de muncă au

menţionat drepturile şi obligaţiunile de muncă, 83,4% - salariul, 79,9% - condiţiile de muncă, 74,5% -

durata zilei de muncă şi 73,4% - responsabilităţile pentru munca efectuată. Acestea sunt clauzele

tradiţionale care se regăsesc în majoritatea contractelor individuale de muncă elaborate de angajatori.

Pe lângă acestea, unele organizaţii preferă să includă în contractele individuale de muncă unele clauze

mai puţin tradiţionale. Aceasta ne-o confirmă rezultatele sondajului. Potrivit acestuia, pentru 23,1% din

cei care au încheiat un contract individual de muncă a fost fixat termenul de încercare, pentru 0,3% -

concediul şi durata acestuia, iar pentru 0,5% - păstrarea confidenţialităţii.

Deşi se află sub incidenţa Codului Muncii, angajatorii mai înaintează unele pretenţii sau restricţii

neoficiale faţă de noii angajaţi cum ar fi: munca peste program, prezenţa la muncă în zile de odihnă sau

sărbătoare, neacordarea concediilor de odihnă în corespundere cu doleanţele angajatului etc. În figura

nr. 3.8 sunt prezentate restricţiile înaintate de angajatori în momentul angajării.

45


0,4

6,7

5,7

8,5

18,2

27,1

33,4Durata de muncă peste program

Munca în zile de odihnă şi sărbătoarelegală

Neacordarea concediilor corespunzătorcu doleanţele proprii

Neacordarea salariului pe duratatermenului de încercare

Imposibilitatea de a fi promovat în postîn primii 5 ani de activitate

Altele

Grafic instabil de lucrui

gura nr. 3.8. Pretenţiile înaintate de angajatori în timpul angajării

Rezultatele sondajului ne arată că pretenţiile cele mai frecvente înaintate de patroni la angajarea

tinerilor se referă la munca peste programul normal de muncă – 33,4%, munca în zilele de odihnă şi

sărbătoare legală – 27,1%, neacordarea concediului conform propriilor doleanţe – 18,2%, neacordarea

salariului pe durata termenului de încercare – 8,5% etc. Din numărul total al tinerilor angajaţi

respondenţi, doar 6,7% au susţinut că angajatorii nu le-au înaintat nici un fel de pretenţii care ar putea

cădea sub incidenţa legislaţiei muncii în vigoare. Aceasta ne demonstrează faptul că foarte puţini

angajatori reuşesc să fie corecţi în relaţiile de muncă cu proprii angajaţi.

În momentul angajării, salariul este variabila negociată cel mai frecvent deoarece prezintă interes

pentru ambele părţi, atât pentru angajator cât şi pentru angajat. Cu părere de rău, în organizaţiile din

Republica Moldova decizia de stabilire a mărimii salariului este una unilaterală (figura nr. 3.9)

58,5%30,0%

11,5%

De angajator/patronPrin negociereConform tarifelor oficiale de salarizare

Figura 3.9. Modul de stabilire a salariului

Potrivit rezultatelor sondajului, 58,5% din tinerii angajaţi respondenţi au menţionat că salariul a

fost fixat de patron şi doar 11,5% au susţinut că salariul a fost stabilit în urma negocierilor avute cu

46


angajatorul. Pentru 30,0% din respondenţii angajaţi salariul a fost stabilit în conformitate cu tarifele

oficiale de salarizare. Aceasta este caracteristic tinerilor angajaţi din sectorul bugetar în care salariile se

stabilesc în baza legislaţiei salarizării în vigoare, iar negocierile, în cazul dat, sunt inutile.

Prin urmare, putem constata că tinerii se confruntă cu probleme la angajare datorită pretenţiilor,

uneori exagerate, din partea angajatorilor. Majoritatea persoanelor tinere nu reuşesc să se încadreze în

câmpul muncii imediat după finalizarea studiilor. Multiplele încercări de a se angaja îi fac să devină

mai puţin încrezători în propriile forţe.

3.1.3. STABILITATEA TINERILOR ANGAJAŢI ÎN ORGANIZAŢII

Potrivit literaturii de specialitate, fluctuaţia cea mai sporită a forţei de muncă se înregistrează în

primii ani de activitate ai angajatului în cadrul organizaţiei şi, în special, la angajaţii tineri. Fluctuaţia

forţei de muncă este mai mare în cazul tinerilor angajaţi şi este determinată de faptul că:

au mai multe pretenţii faţă de modul cum se desfăşoară activitatea în organizaţia

respectivă;

nu simt libertatea deplină în exercitarea sarcinilor de muncă;

interesele profesionale ale tinerilor angajaţi nu coincid cu interesele organizaţiei;

apar dificultăţi de realizare profesională etc.

Acestea sunt unele din cauzele care determină tinerii angajaţi să părăsească organizaţia. În cazul

în care tânărul angajat s-a menţinut în primul an de activitate probabilitatea ca acesta să-şi continue

cariera profesională în organizaţia respectivă este suficient de mare. De aceea, prin studiul dat ne-am

propus să vedem care este durata de angajare a tinerilor în cadrul organizaţiei. În figura nr. 3.10 este

prezentată perioada de activitate a tânărului angajat în organizaţie.

1-3 ani53,0%

Mai puţin de un an

28,3% 3-5 ani14,4

Mai mult de 5 ani4,3

0,0

10,0

20,0

30,0

40,0

50,0

60,0

0 1 2 3 4 5

Figura 3.10. Perioada de activitate a tinerilor angajaţi în cadrul organizaţiei

47


Din figura de mai sus se observă că 53,0% din tinerii angajaţi chestionaţi activează în organizaţie

o perioadă de 1- 3 ani, 28,3% - mai puţin de un an, 14,4% - 3 – 5 ani şi 4,3% - mai mult de 5 ani.

Din totalul persoanelor tinere care activează în organizaţie mai puţin de 1 an, 2,1% sunt cu vârsta

de până la 18 ani, 76,1% - 18 – 24 ani şi 21,8% - 24 – 29 ani. Procentajul destul de mare al tinerilor

angajaţi cu vârsta de 18 – 24 ani care activează în organizaţie mai puţin de 1 an poate fi explicat prin

faptul că în această categorie intră persoanele care au absolvit studii profesionale de la diferite nivele:

superioare, colegiu, medii profesionale. Cât priveşte persoanele cu vârsta de 24 – 29 ani care activează

mai puţin de 1 an în organizaţie poate fi determinat de faptul că persoanele în cauză nu se află la prima

angajare, adică au activat anterior în alte organizaţii ceea ce ne vorbeşte despre fluctuaţia sporită a

forţei de muncă în rândul tinerilor sau perioada de căutare a unui loc de muncă a fost suficient de

mare.

Dacă echivalăm persoanele care activează în organizaţie o perioadă de 1 – 3 ani cu 100% atunci

din acestea doar 0,8% sunt cu vârsta de până la 18 ani, 54,2% - 18 – 24 ani şi 45,0% - 24- 29 ani.

Luând în consideraţie dificultăţile cu care aceştia se confruntă în căutarea unui loc de muncă, o

parte din tineri ar accepta orice post de muncă, chiar dacă acesta nu corespunde calificării profesionale

obţinută pe durata studiilor. Aceasta ne-o confirmă şi rezultatele cercetării sociologice. Din numărul

total al tinerilor angajaţi participanţi la sondaj, 65,2% activează conform calificării obţinute pe durata

studiilor, în timp ce 34,8% ocupă posturi de muncă ce nu corespund calificării obţinute. După cum

observăm, mai bine de o treime din tinerii angajaţi respondenţi au acceptat un post de muncă ce nu

corespunde calificării acestora.

Motivele pentru care tinerii angajaţi acceptă posturi de muncă ce nu corespund calificării lor sunt

diferite. În figura nr. 3.11 sunt arătate motivele pentru care tinerii angajaţi acceptă astfel de posturi de

muncă.

1,13,41,1

10,2

19,331,833,0

Impo

sibi

litat

eaan

gajă

rii p

esp

ecia

litat

e

Sala

riul m

icof

erit

pent

ruca

lific

area

deţin

ută

Act

ivită

ţile

desf

ăşur

ate

laac

est p

ost

core

spun

din

tere

selo

r

Şans

e m

aim

ari d

e a

face

carie

ră

Lips

am

eser

iei

Ofe

rirea

cond

iţiilo

r de

mun

căat

ract

ive

M-a

u ar

anja

tpă

rinţii

Figura 3.11. Motivele acceptării unui post de muncă ce nu corespunde calificării

48


După cum rezultă din figura nr. 3.11, motivele principale care i-au determinat pe tinerii angajaţi

să accepte un loc de muncă ce nu corespunde calificării lor au fost: imposibilitatea angajării pe

specialitate – 33,0% şi salariul mic oferit pentru calificarea obţinută – 31,8%. În afară de acestea, alte

motive ce i-au determinat să accepte un astfel de post au fost: activităţile desfăşurate la acest post

corespund intereselor – 19,3%, şanse mai mari de a face carieră – 10,2%, oferirea condiţiilor de muncă

atractive – 3,4%

Mărimea salariului are un impact deosebit asupra deciziei de a activa sau nu pe viitor la un anumit

post de muncă. În cazul tinerilor angajaţi, pretenţiile salariale sunt destul de mari, în sensul că

majoritatea nu ar accepta un loc de muncă salarizarea căruia este sub nivelul aşteptărilor lor. Aceasta

este şi cauza deficitului de personal din învăţământ şi sănătate în care tinerii, absolvenţi ai instituţiilor

de învăţământ, refuză să se angajeze, mai ales, în mediul rural. Salariile mici oferite în aceste domenii

de activitate „obligă” tinerii absolvenţi să se orienteze spre alte domenii de activitate unde salariile sunt

mai mari, fapt demonstrat de cercetarea efectuată care ne arată că mai bine de o treime din tinerii

angajaţi ocupă posturi de muncă ce nu corespund meseriei lor. În figura nr. 3.12 este prezentată

structura tinerilor angajaţi participanţi la sondaj după mărimea salariului.

32,626,326,7

11,3

3,2

Până la 700 lei 701 – 1000 lei 1001 – 1500 lei 1501 – 2000 lei Mai mult de 2000 lei

Figura 3.12. Nivelul salariului în rândul tinerilor angajaţi

Potrivit figurii 3.12, aproape o treime din tinerii angajaţi respondenţi primesc un salariu mai mare

de 2000 lei. Prin urmare, putem constata că aceştia primesc un salariu superior salariului mediu pe

economie. Din numărul total al tinerilor angajaţi respondenţi doar 3,2% au acceptat să activeze pentru

un salariu ce nu depăşeşte 700 lei, în timp ce pentru 11,3% din aceştia salariul variază între 701 – 1000

lei lunar.

După cum s-a menţionat deja, o parte din tinerii angajaţi, în primii ani de activitate profesională,

se află într-un proces de experimentare a mai multor locuri de muncă pentru a se stabili asupra

viitorului lor profesional. Decizia de a-şi continua activitatea într-o organizaţie sau alta depinde şi de

49


oportunităţile pe care acestea le oferă tinerilor angajaţi. Iată de ce, în cercetarea sociologică am încercat

să aflăm în ce măsură respondenţii doresc să-şi continue activitatea profesională în organizaţia în care

activau la momentul respectiv. Potrivit figurii 3.13, doar 48,0% din tinerii angajaţi respondenţi doreau

să-şi continue activitatea în organizaţia în care activau la momentul efectuării studiului, 25,0% nu

doreau acest lucru, în timp ce 27,0% nu erau decişi asupra viitorului lor profesional.

DA48%

NU ŞTIU27%

NU25%

Figura 3.13. Dorinţa tinerilor angajaţi de a-şi continua activitatea profesională în organizaţie

Faptul că mai bine de un sfert din tinerii angajaţi nu ştiu dacă vor dori să-şi continue activitatea

profesională poate fi determinată şi de perioada relativ mică de timp de aflare în organizaţia dată. În

afară de aceasta, există şi alte motive pentru care tinerii angajaţi respondenţi ar dori să plece din

organizaţia în care activează (figura 3.14)

9,1 3,0

20,4

40,9

11,711,9

16,2

Şanse redusede realizareprofesională

M-am angajat cuscopul de a

acumulaexperienţă

profesională

Dorinţa de aactiva într-oorganizaţieprestigioasă

Salariulinsuficient

Dorinţa de aactiva conform

meseriei

Gradul redus deocupare

Condiţiinefavorabile de

muncă

Figura 3.14. Motivele plecării tinerilor angajaţi din organizaţie

După cum rezultă din figura 3.14, salariul insuficient este motivul principal care-i determină pe

tinerii angajaţi să plece din organizaţie - 40,9%. Un alt motiv nu mai puţin important menţionat de

tinerii angajaţi respondenţi îl reprezintă condiţiile nefavorabile de muncă – 20,4%. Prin urmare, tinerii

angajaţi nu sunt dispuşi să activeze în orice condiţii de muncă doar pentru a-şi păstra locul de muncă.

În cazul dat, angajatorii ar trebui să se autosesizeze pentru a crea condiţii decente de muncă pentru

păstrarea angajaţilor în organizaţie. De asemenea, observăm că 16,2% din tinerii respondenţi care

50


doresc să plece au fost determinaţi şansele reduse de realizare profesională. Or, atunci când organizaţia

nu îţi oferă oportunităţile necesare de realizare profesională, în special în cazul tinerilor, aceştia

încearcă să se orienteze spre alte destinaţii.11,9% din tinerii angajaţi participanţi la sondaj s-au angajat

cu scopul de a acumula doar experienţă profesională. Prin urmare, aceştia din start nu au dorit să-şi

realizeze cariera profesională în organizaţia respectivă, urmărind doar un scop concret – acumularea

experienţei. La fel, constatăm că motivul a 11,7% din tinerii angajaţi respondenţi care vor să plece este

determinat de faptul că organizaţia în care activează nu este prestigioasă, iar 9,1% doresc să părăsească

organizaţia din considerentul că nu activează conform meseriei sau profesiei.

Ţinând cont de faptul că aproape jumătate din tinerii angajaţi respondenţi doresc să-şi continue

activitatea profesională în organizaţia în care activează la moment, rezultă că aceştia sunt mulţumiţi de

condiţiile oferite de angajatori sau au exigenţe mai reduse comparativ cu alte persoane. Prin studiul

realizat, ne-am dorit să aflăm care sunt motivele ce i-au determinat pe tinerii angajaţi respondenţi să se

realizeze profesional în organizaţia respectivă (figura 3. 15)

0,80,2

18,620,830,0

14,2

5,1 9,90,4

NR Oportunităţimari de a f i

promovat pescară

ierarhică

Activitateape care orealizez

corespundeinteresului

meu

Existăposibilităţi de

realizarepersonală

Salariulatractiv

Lipsa altoroportunităţide angajareîn localitate

Posibilitateaacumulăriiexperienţei

profesionale

Este oorganizaţieprestigioasă

Condiţii demuncă

prielnice

Figura 3.15. Motivele desfăşurării activităţii profesionale în organizaţie

Potrivit figurii de mai sus, 30,0% din tinerii respondenţi i-a determinat să activeze în organizaţia

dată datorită faptului că ceea ce realizează corespunde intereselor lor. De asemenea, 20,8% sunt

motivaţi de a activa în organizaţie datorită posibilităţilor de realizare profesională, 18,6% - datorită

salariului atractiv, iar 14,2% - ca rezultat al oportunităţilor de promovare pe scară ierarhică. În acelaşi

timp, constatăm că 9,9% doresc să-şi continue activitatea din considerentul că nu există alte

oportunităţi de angajare în localitatea în care trăieşte. În cazul dat, este vorba mai degrabă de o doleanţă

impusă de la sine. Neavând alte alternative, persoanele în cauză sunt „mulţumite” de ceea ce le oferă

organizaţia.

51


Aşadar, menţinerea tinerilor angajaţi în organizaţie este o problemă cu sens dublu. Pe de o parte,

sunt tinerii angajaţi care în cazul în care nu sunt mulţumiţi de ceea ce le oferă patronul, datorită

pretenţiilor superioare faţă de cele ale altor categorii de angajaţi, ar putea să părăsească organizaţia,

chiar dacă ar putea întâlni dificultăţi în găsirea unui nou loc de muncă. Pe de altă parte, angajatorii fiind

nemulţumiţi de prestaţia tinerilor angajaţi ar putea găsi diferite pretexte pentru a-i concedia.

3.1.4. EXPUNEREA LA RISC A TINERILOR ANGAJAŢI

Pe durata primilor ani de activitate profesională tinerii angajaţi se află într-o stare de nesiguranţă,

nefiind siguri în aptitudinile, abilităţile şi cunoştinţele lor profesionale. Perioada de probă oferită

tinerilor angajaţi reprezintă încă o presiune care acţionează asupra psihicului tânărului angajat, neştiind

dacă va fi sau nu acceptat de către angajator la sfârşitul perioadei. Faptul că mulţi tineri angajaţi nu

reuşesc să se integreze la noul loc de muncă îi determină pe aceştia să plece din organizaţie. Diferenţa

de valori dintre tinerii angajaţi şi angajaţii cu o vârstă mai mare poate conduce la apariţia unor

neînţelegeri care până la urmă cei dintâi au de suferit: sau să plece din organizaţie sau să accepte

valorile impuse de ceilalţi.

Rezultatele cercetării sociologice ne arată că însăşi tinerii angajaţi din organizaţiile în care

activează consideră că sunt supuşi unui risc mai mare comparativ cu alte categorii de angajaţi, atunci

când este vorba de concediere (figura nr. 3. 16).

19%21%

60%

DA

NU

NU ŞTIU

Figura 3.16. Expunerea la risc a tinerilor angajaţi faţă de concediere

Din figura de mai sus, se observă că 19,0% din tinerii angajaţi respondenţi consideră că sunt

supuşi unui risc mai mare de a fi concediaţi comparativ cu celelalte categorii de angajaţi. De asemenea,

putem constata că 21,0% nu ştiu dacă sunt supuşi unui risc mai mare de a fi concediaţi. Aceasta ne

demonstrează faptul că aceştia nu au conştientizat problema în cauză.

Este important de a afla ce i-a determinat pe tinerii angajaţi să afirme că sunt supuşi unui risc mai

mare de a fi concediaţi comparativ cu alte categorii de angajaţi. În figura nr. 3.17 sunt prezentate

52


constatările pentru care tinerii angajaţi respondenţi consideră că sunt supuşi unui risc mai mare de a fi

concediaţi.

17,0

46,8

48,9

În ultimul timp au fost concediate doar persoane tineredin organizaţie

Persoanele tinere sunt fără experienţă profesională

Conducerea organizaţiei are mai puţină încredere înangajaţii tineri

Figura 3.17. Cauzele expunerii unui risc mai mare la concediere în opinia tinerilor angajaţi

După cum rezultă din figura 3.17, participanţii la sondaj consideră că conducerea organizaţiei are

mai puţină încredere în angajaţii tineri. 48,9% din cei care au menţionat că sunt expuşi unui risc mai

mare au confirmat acest lucru. 46,8% consideră că sunt supuşi unui risc mai mare din considerentul că

tinerii angajaţi sunt fără experienţă profesională. Cel mai grav pare afirmaţia acelor 17,0% din tinerii

angajaţi care consideră că sunt expuşi unui risc mai mare deoarece, în ultimul timp, au fost concediate

doar persoane tinere în organizaţia în care activează.

Expunerea unui risc mai mare a tinerilor angajaţi poate fi determinată şi de faptul dacă aceştia se

simt marginalizaţi în cadrul organizaţiei. Potrivit rezultatelor sondajului, 17,5% din tinerii angajaţi au

simţit o marginalizare în organizaţia în care activează (figura nr. 3.18).

17,9%17,5%

64,5%

DA NU NU ŞTIU

Figura 3.18. Marginalizarea tinerilor angajaţi în cadrul organizaţiei

Faptul că 17,5% din tinerii angajaţi au constatat că sunt marginalizaţi în cadrul organizaţiei, iar

17,9% nu s-au determinat demonstrează că problema există în cadrul organizaţiilor. În cazul dat

managementul superior al organizaţiilor ar trebui să revadă politica privind raporturile de muncă pentru

53


a se evita o astfel de problemă. În general, marginalizarea în cadrul organizaţiei tinerii angajaţi au

perceput-o în diferite moduri (figura nr. 3.19).

Oportunităţi mai reduse de promovare

42,0

Nepreţuirea mentalităţii moderne, a ideilor novatoare

1,1

Reducerea posibilităţii de implicare a tinerilor angajaţi în activitatea

organizaţiei35,2

Acces limitat la programe de instruire

profesională17,0

Nesolicitarea părerii în luarea anumitor

decizii51,1

Figura nr. 3.19. Formele de marginalizare a tinerilor angajaţi

Potrivit figurii de mai sus, 51,1% din cei care se consideră marginalizaţi au simţit acest lucru

atunci când nu li s-a solicitat părerea la luarea anumitor decizii, 42,0% - prin oferirea unor oportunităţi

mai reduse de promovare, 35,2% - prin neimplicarea acestora în activitatea organizaţiei şi 17,0% - prin

limitarea la programele de instruire profesională. Existenţa unor forme de marginalizare a tinerilor

angajaţi ne vorbeşte despre un management mai puţin performant pe care îl aplică conducerea

organizaţiei în materie de resurse umane. De fapt, tinerii angajaţi reprezintă categoria cea mai activă

care doreşte să se afirme, chiar de la începutul activităţii sale profesionale, pentru a crea o impresie

favorabilă în mediul organizaţiei. Atunci când ei simt această limitare, unii, cei mai ambiţioşi, părăsesc

organizaţia în căutarea unor noi oportunităţi, în timp ce alţii îşi reduc entuziasmul, conformându-se cu

situaţia creată.

Tinerii angajaţi se simt expuşi riscului şi din simplul considerent că nu cunosc în ce măsură

cunoştinţele şi abilităţile profesionale însuşite pe durata studiilor vor fi utile pentru exercitarea

sarcinilor şi obligaţiunilor de muncă. Chiar de la începutul activităţii profesionale, tinerii angajaţi pot

constata acest lucru.

Pornind de la aceasta, în continuare ne-am propus să concretizăm în ce măsură tinerii angajaţi

sunt mulţumiţi de studiile lor profesionale. În rezultatul cercetării sociologice, s-a constatat că 75,3%

din tinerii angajaţi sunt mulţumiţi de studiile profesionale efectuate, 12,5 nu sunt mulţumiţi de studiile

lor profesionale, în timp ce 12,3% nu au studii profesionale sau de specialitate. Faptul că există

persoane care nu sunt nemulţumite de studiile profesionale realizate ne demonstrează că există anumite

54


rezerve şi la acest capitol. De aceea, ne-am propus să aflăm care sunt motivele nemulţumirii tinerilor

angajaţi de nivelul cunoştinţelor profesionale acumulate pe durata studiilor (figura nr. 3. 20)

42,9

71,4

25,4

Calitatea redusă a studiilor

O parte din cunoştinţeleacumulate nu îmi sunt utile înactivitatea pe care o desfăşor

Cerinţele angajatorilor înmaterie de cunoştinţeprofesionale sunt cu mult maimari

Figura nr. 3.20. Cauzele nemulţumirii de nivelul studiilor profesionale

Din totalul tinerilor angajaţi care sunt nemulţumiţi de studiile profesionale, 42,9% consideră

cauza principală – calitatea redusă a acestora. Mai alarmantă este situaţia inadvertenţei dintre

cunoştinţele acumulate pe durata studiilor şi cele necesare, ulterior, în activitatea profesională. 71,4%

din tinerii angajaţii nemulţumiţi au constatat că o parte din cunoştinţele profesionale acumulate nu le

sunt utile în activitatea pe care o desfăşoară. În cazul dat, ar trebui să se autosesizeze şi instituţiile de

învăţământ responsabile de instruirea profesională a tinerilor în vederea elaborării unor planuri sau

programe adecvate de studii reieşind din realităţile şi necesităţile economiei naţionale. O colaborare

mai strânsă dintre instituţiile de învăţământ şi angajatori, mai ales atunci când este vorba de programe

de studii, va conduce la aceea că cerinţele celor din urmă în materie de cunoştinţe profesionale vor fi

luate în calcul de primii, ceea ce va asigura o pregătire profesională mai bună a tinerilor. Or, la

momentul efectuării studiului 25.4% din tinerii angajaţi nemulţumiţi consideră că angajatorii au cerinţe

foarte mari în materie de cunoştinţe profesionale. Aceasta ne demonstrează încă o dată faptul că trebuie

să existe o „apropiere” mai evidentă a instituţiilor de învăţământ de agenţii economici în vederea unei

colaborări mai eficiente în acest domeniu.

Deşi, tinerii angajaţi consideră că sunt expuşi unui risc mai mare faţă de alte categorii de angajaţi

sau sunt marginalizaţi în anumite aspecte, aceştia consideră că managementul superior al organizaţiei

are o atitudine favorabilă la adresa lor (figura nr. 3.21).

55


1,422,1

53,2

20,02,6 0,8

NR

Foarte bună

Bună

Satisfăcătoare

Nesatisfăcătoare

Foartenesatisfăcătoare

Figura nr. 3.21. Atitudinea conducerii organizaţiei faţă de tinerii angajaţi

Potrivit figurii de mai sus observăm că ¾ din angajaţii categoriei date consideră că managementul

superior al organizaţiei are o atitudine bună şi foarte bună faţă de ei, 20,0% - o atitudine satisfăcătoare,

2,6% - o atitudine nesatisfăcătoare şi 0,8% - o atitudine foarte nesatisfăcătoare.

Prin urmare, neîncrederea în forţele proprii îi determină pe tinerii angajaţi să simtă o anumită

stare de nesiguranţă. La rândul său, starea de nesiguranţă în rândul tinerilor îi determină pe aceştia să

afirme că sunt expuşi unui anumit risc comparativ cu alte categorii de angajaţi. Vulnerabilitatea

tinerilor angajaţi poate fi provocată şi de alte categorii de angajaţi ai organizaţiei sau, în cel mai rău

caz, de către managementul superior al organizaţiei. De aceea, politica managementului superior al

organizaţiei în raport cu tinerii angajaţi trebuie să fie una de încurajare şi stimulare care le-ar asigura

mai multă încredere în forţele proprii.

3.2 TINERII CARE ACTIVEAZĂ PE CONT PROPRIU

În condiţiile economiei concurenţiale persoanele apte de muncă pot alege mai multe forme pentru

a-şi desfăşura activitatea profesională şi anume:

desfăşurarea activităţii în cadrul unei organizaţii cu statut de angajat;

iniţierea şi dezvoltarea propriei afaceri în calitate de antreprenor;

realizarea unor activităţi pe cont propriu, care au un caracter neoficial.

Realizarea unor activităţi pe cont propriu este la latitudinea fiecărei persoane, această formă de

încadrare având atât avantaje cât şi dezavantaje. Avantajele, persoanele care activează pe cont propriu

le simt imediat ca rezultat al sporirii veniturilor acestora, prin neachitarea taxelor şi impozitelor către

stat. Dezavantajele se vor resimţi mai târziu, odată cu ieşirea la pensie a persoanelor respective când

vor beneficia doar de mărimea unei pensii minime.

56


Activităţi pe cont propriu poate desfăşura orice persoană indiferent de meseria sau profesia pe

care o deţin sau neavând chiar nici o meserie (figura nr. 3.22)

0,80,30,34,0

0,30,50,30,5

31,7

1,30,52,5

1,50,3

1,81,82,00,3

4,31,5

3,8

2,80,80,8

1,81,3

5,8

5,0

13,4

0,34,3

0,31,00,50,3

0,81,3

Agric

ultu

răAl

imen

taţie

Antre

nor

Arhi

tect

Barm

en

Bioc

him

ieBu

căta

r

Ciz

mar

Con

stru

cţii

Con

tabi

l

Cro

itor

Des

ign

Econ

omie

Elec

trici

anEl

ectro

nica

Friz

erIn

gine

r ITJu

rispr

uden

ţăJu

rnal

ism

Laca

tus

Lim

bi s

trăin

e

Man

agem

ent

Man

ichi

urM

ecan

ic

Med

icin

ăM

erce

olog

ie

Muz

ican

tN

u am

Peda

gogi

e

Pict

orie

Poliţi

e

Psih

olog

ieSe

cret

aria

tSo

ciol

og

Şofe

rTu

rism

Figura 3. 22. Meseriile (domeniile profesionale) deţinute de tinerii care activează pe cont propriu

Din figura 3. 22 denotă faptul că tinerii care activează pe cont propriu deţin o varietate de meserii,

iar activităţile desfăşurate de aceştia pot să nu corespundă meseriei lor. Însă, cea mai mare parte din

tineri care desfăşoară activităţi pe cont propriu nu au nici o meserie – 31,7%. De asemenea, putem

constata că 13,4% din respondenţii care desfăşoară astfel de activităţi deţin profesii din domeniul

construcţiilor (zidar, tâmplar, tencuitor, zugrav etc.). Mai putem menţiona că tinerii care desfăşoară

astfel de activităţi, posedă meserii sau profesiuni obţinute în instituţiile de învăţământ de orice nivel

(mediu profesional, colegiu sau universitar).

Activităţile pe care le desfăşoară tinerii pe cont propriu sunt destul de variate: de la prelucrarea

individuală a pământului până la plecările periodice peste hotare. În figura nr. 3. 23 sunt prezentate

activităţile desfăşurate de tineri pe cont propriu.

7,67,6

4,01,0

16,9

38,824,2

Prelucrarea individuală a pământului

Croitorie

Tâmplărie

Artizanat

Activităţi în construcţii

Activităţii periodice peste hotare

Prestarea diferitor servicii

Figura nr. 3. 23. Activităţile desfăşurate pe cont propriu de către tineri

57


Rezultatele sondajului sociologic ne arată că 38,8% din tinerii care activează pe cont propriu se

orientează la plecările şi muncă desfăşurată periodic peste hotare. Această formă de activitate este

cauzată, atât de dificultatea angajării în câmpul muncii în Republica Moldova cât şi de posibilitatea

obţinerii unor venituri mai mari. Fiind la vârsta când fiecare se gândeşte la întemeierea unei familii,

tinerii pleacă peste hotare cu scopul de a acumula un anumit capital anume în acest scop.

La fel, putem constata că aproape un sfert din tinerii care activează pe cont propriu se ocupă de

prestarea diferitor servicii (traduceri, consultanţă juridică, asistenţă financiară, menaj etc.). Persoanele

date fac acest lucru nu din imposibilitatea de a se angaja, ci le este mai convenabil să desfăşoare

activităţile în acest mod. Peste 16% din această categorie de tineri desfăşoară activităţi în construcţii,

iar 7,6% fac croitorie, de obicei la domiciliu. Din numărul total al tinerilor care desfăşoară activităţi pe

cont propriu, doar 7,6% se ocupă de prelucrarea individuală a pământului. Aceasta ne demonstrează

faptul că agricultura este mai puţin agreată de tineri şi datorită condiţiilor grele de muncă şi a

veniturilor reduse pe care le-ar putea obţine din această activitate.

Este relevant de a determina în ce măsură activităţile desfăşurate pe cont propriu corespund

meseriilor sau profesiunilor deţinute de tinerii respectivi. Corelaţia prezentată în tabelul 3.2 ne

demonstrează că nu toate activităţile pe cont propriu desfăşurate de tineri corespund meseriilor sau

profesiunilor pe care aceştia le deţin.

După cum rezultă din tabelul 3.1, activităţile din domeniul construcţiilor nu sunt realizate de

tineri care posedă meserii sau profesiuni specifice acestui domeniu. Activităţi în domeniul

construcţiilor desfăşoară tineri care deţin meserii sau profesiuni de: bucătar, inginer, manager, lăcătuş,

informatician etc., însă cei mai mulţi din cei care desfăşoară activităţi în construcţii sunt fără meserie –

29,0%. Din tinerii care se ocupă de prelucrarea individuală a pământului observăm că 46,3% din

aceştia sunt fără studii şi doar 17,9% au studii în domeniul agronomiei.

Din numărul total al tinerilor care pleacă periodic peste hotare, 33,5% sunt fără studii

profesionale, adică nu au însuşit nici o meserie sau profesiune în timp ce 66,5% sunt posesori a

diferitor meserii şi profesiuni şi anume: bucătar – 3,2%, contabil – 5,2%, economist – 4,2%, jurist –

7,1%, pedagog – 6,5%, medic – 3,2% etc. O parte din tinerii care pleacă periodic peste hotare pentru

desfăşurarea diferitor activităţi deţin meserii care sunt destul de solicitate şi pe piaţa muncii din

Republica Moldova. În cazul dat, nu se pune problema dificultăţii angajării în câmpul muncii, dacă ne

referim la tinerii care deţin profesiunile de pedagog, medic, zidar, tencuitor etc. cât dorinţa acestora de

a obţine un venit cu mult mai mare.

58


Tabelul 3.1 Corelaţia dintre activităţile desfăşurate pe cont propriu şi meseriile sau domeniile profesiunile deţinute de tineri

- în procente -Meseriile sau profesiunile

Prelucrarea individuală a pământului

Croitorie

Tâmplărie Artizanat Construcţii

Plecări periodice

peste hotare

Prestarea diferitor servicii

Agronom 17,9Antrenor sportiv 0,6Arhitect 3,3 0,6Barman, chelner 0,6 4,3Bucătar 10,7 50,0 3,0 3,2 6,5Cizmar 1,1Contabil 3,6 1,5 5,2 9,8Croitor 73,5 1,3 1,1Designer 1,3 1,1Economist 1,5 4,2 4,3Electrician 1,3 1,1Frizer 7,1 1,3 7,6 Inginer 10,6 3,2 3,3Informatician 1,5 1,9 2,2Jurist 3,3 6,2 1,5 7,1 4,3Jurnalist 1,1Lăcătuş 4,6 1,9 2,2Manager 3,0 2,6 3,3Manichiureză 1,1Mecanic 3,6 2,6 1,1Medic, Asistent medical

3,3 1,5 3,2 2,2

Medic veterinar 1,1Merceolog 2,2Muzician 5,4Pedagog 3,3 1,5 6,5 3,3PictorPietrar 1,5Psiholog 3,6 0,6Secretar referent 1,1Silvicultor 1,5Sociolog 1,1Specialist în artizanat

25,0

Specialist în turism 0,6Sudor 1,3 2,2Şofer 3,6 1,5 0,6Tâmplar 3,6 75,0 3,0 1,3Tehnician 1,5 1,3Tencuitor 15,2 2,5Translator 3,2 2,2Zidar 25,0 13,6 3,6Zugrav 3,0 2,9 1,1Vânzător 1,1Fără meserie 46,3 13,3 18,8 29,0 33,5 21,5

TOTAL 100 100 100 100 100 100

59


Faptul că tinerii angajaţi recurg la desfăşurarea activităţilor pe cont propriu poate avea atât un

caracter voluntar cât şi involuntar. Dorinţa pentru care tinerii angajaţi desfăşoară astfel de activităţi este

determinată de aspiraţiile acestora legate de preocuparea profesională. Există însă situaţii când tinerii

angajaţi acceptă astfel de situaţii neavând alte soluţii în acest sens. În figura nr. 3.24 sunt prezentate

motivele pentru care tinerii angajaţi desfăşoară activităţi pe cont propriu.

18,49,37,3

13,619,9

1,00,50,3

52,1

2,5

Lipsa locurilorde muncă în

localitateconformmeseriei

Concediereadin cadrul

organizaţieica rezultat al

reduceriiactivităţii

Lipsa uneimeserii

concrete caremi-ar permite

să măangajez

Am renunţatbenevol lalocul demuncă

Imposibilitateaangajării fărăexperienţă în

muncă

Dorinţa de a f iindependentîn activitateaprofesională

Dorinţa de aobţine un

venit mai mare

Activezconformstudiilor

Corespundeintereselor

mele

Imposibilitateacontinuăriistudiilor

Figura 3.24. Motivele desfăşurării activităţilor pe cont propriu

Potrivit figurii 3.24, mai bine de jumătate din tinerii care desfăşoară astfel de activităţi o fac din

dorinţa de a obţine un venit mai mare. Prin urmare, salariul oferit de organizaţii este net inferior faţă de

venitul obţinut din astfel de activităţi, de aceea tinerii le acceptă, chiar dacă nu există o stabilitate în

timp comparativ cu statutul de angajat. 19,9% desfăşoară astfel de activităţi involuntar, ca rezultat al

lipsei locurilor de muncă în localitate conform meseriei, 13,6% - din lipsa unei meserii concrete care i-

ar permite să se angajeze, 9,3% - din imposibilitatea angajării fără experienţă în muncă şi 2,5% - ca

rezultat al concedierii din cadrul organizaţiei.. Deci, a fost o decizie impusă de situaţie. 18,45% au

recurs la astfel de activităţi din dorinţa de a fi independent profesional. Rezultă că tinerii în cauză

desfăşoară activităţi pe cont propriu şi din proprie iniţiativă, asumându-şi riscurile şi consecinţele

ulterioare. Mai observăm că 0,3% fac acest lucru doar din dorinţa de a activa conform studiilor.

Rezultatele cercetării ne mai arată că 7,3% au renunţat benevol la locul de muncă. Renunţarea

benevolă la locul de muncă poate fi determinată de:

nepotrivirea aspiraţiilor lor profesionale cu cele ale organizaţiei;

climatul social favorabil din organizaţia respectivă;

observarea presiunilor exercitate de managementul superior la adresa tinerilor;

programul de muncă inadecvat oferit de patron etc.

60


În figura nr. 3. 25 sunt prezentate cauzele renunţării benevole la locul de muncă din partea

tinerilor.

82,8

3,417,2

10,36,9

Atitudineapatronului /

conducătoruluiorganizaţiei faţă de

tinerii angajaţi

În urma conflictuluigenerat între mine

şi patron

Salariul mic oferitde patron

Programul demuncă impus de

patron

Nu-mi convinemeseria

Figura 3.25. Cauzele renunţării benevole la locul de muncă

Din figura 3.25 denotă faptul că motivul principal pentru care tinerii au renunţat benevol la locul

de muncă a fost salariul mic oferit de patron – 82,8%. De asemenea, constatăm că 17,2% din tinerii

care activează pe cont propriu, participanţi la sondaj, au renunţat la locul de muncă din cauza

programului de muncă impus de patron.10,3% au renunţat la locul de muncă în urma conflictului

generat între tânărul angajat şi patron, iar 6,9% - ca rezultat al atitudinii nefavorabile a patronului faţă

de tinerii angajaţi. În cazul a 3,4% din tineri care activează pe cont propriu, renunţarea la locul de

muncă a fost dictată de faptul că nu sunt mulţumiţi de meseria sau profesiunea pe care o deţin.

După cum s-a menţionat, o parte din tineri desfăşoară activităţi pe cont propriu, deoarece nu au

reuşit să se angajeze în câmpul muncii după finalizarea studiilor. Altă parte din tineri desfăşoară astfel

de activităţi ca urmare a renunţării la locul de muncă, considerând această formă mai avantajoasă. Prin

urmare, perioada de timp în care tinerii activează pe cont propriu poate fi de la câteva luni şi mai mult.

În figura 3.26 este prezentată perioada de timp de când tinerii angajaţi desfăşoară activităţi pe cont

propriu.

18,1

51,4

22,4

8,1

Mai puţin de 1 an 1 – 3 ani 3 – 5 ani Mai mult de 5 ani

Figura nr. 3.26. Durata de desfăşurare a activităţilor pe cont propriu de către tineri

61


Din figura 3.26 rezultă că mai bine de 50% din tinerii care desfăşoară activităţi pe cont propriu

durata de timp este de 1 – 3 ani. În cazul a peste 30% din tineri durata de desfăşurare a activităţilor pe

cont propriu este mai mare de 3 ani. !8,1% din tineri care activează pe cont propriu fac acest lucru mai

puţin de un an.

Deprinderea de a desfăşura activităţi pe cont propriu poate conduce la aceea că tinerii să nu mai

dorească să se angajeze oficial la un loc de muncă. Aceasta este confirmată şi de rezultatele sondajului

în care doar o treime din tinerii care activează pe cont propriu ar accepta să se angajeze în cadrul unei

organizaţii dacă li s-ar oferi această oportunitate în timp ce ⅔ nu ştiu sau nu doresc acest lucru (figura

nr. 3.27).

32,2

33,534,3

Da Nu Nu ştiu

Figura nr. 3.27. Dorinţa de angajare a tinerilor care activează pe cont propriu

O dată ce mai bine de ⅓ din tinerii care activează pe cont propriu nu doresc să se angajeze în

cadrul unei organizaţii, este important de a vedea care sunt cauzele ce i-a determinat să afirme acest

lucru. În rezultatul cercetării sociologice au fost identificate mai multe cauze ce-i determină pe tineri să

nu se angajeze oficial în câmpul muncii. În figura nr. 3.28 sunt prezentate cauzele invocate de tineri

pentru neangajarea în cadrul unei organizaţii.

Venitul obţinut din activităţile pe cont

propriu depăşeşete cu mult salariile oferite pentru o eventuală

angajare51,9

Îmi convine să desfăşor activitatea în

acest mod45,9

Nu accept un program de muncă impus de

cineva18,0

Nedorinţa de a plăti impozite şi taxe la stat

6,0

Nu am meserie0,8

Salarii neatractive0,8

Figura nr. 3.28. Motivele neangajării tinerilor care activează pe cont propriu

62


Potrivit figurii nr. 3.28, principalul motiv al neangajării tinerilor care activează pe cont propriu

constă în faptul că venitul obţinut din astfel de activităţi depăşeşte cu mult salariile oferite pentru o

eventuală angajare – 51,9%. De asemenea, constatăm că în cazul a 45,9% această formă de activitate le

este convenabilă tinerilor , considerând-o ca ceva normal. 18,0% nu doresc să se angajeze din cauza

programului de muncă impus de patron, iar 6,0% - cu scopul evitării plătirii impozitelor şi taxelor către

stat.

Prin urmare, desfăşurarea activităţilor pe cont propriu reprezintă o soluţie de scurtă durată, până

la găsirea unui nou loc de muncă. În viziunea tinerilor, activitatea pe cont propriu este privită ca o

normalitate, fapt ce îi determină pe mulţi de a nu dori să se angajeze în cadrul unei organizaţii, fără a

lua în calcul eventualele consecinţe sau riscuri la care se supun.

3.3 TINERII ÎNTREPRINZĂTORI

Tinerii întreprinzători reprezintă o altă categorie a forţei de muncă tinere. Anume persoanele

tinere sunt cele mai predispuse la iniţierea propriei afaceri. Cunoştinţele profesionale acumulate pe

durata studiilor, lipsa locurilor de muncă atractive pentru tineri, dorinţa de afirmare proprie sunt

motivele principale ce îi determină pe tineri să dezvolte o afacere. Din totalul tinerilor întreprinzători

respondenţi, 73,5% sunt cu studii superioare, 15,4% au studii medii de specialitate (colegiu), 5,1% -

studii medii profesionale, 4,3% - studii medii sau liceale şi 1,7% - studii gimnaziale. Aceasta ne

demonstrează faptul că tinerii cu studii, în special cu studii superioare, au o mai bună pregătire generală

şi profesională ce le permite să iniţieze propria afacere.

Majoritatea tinerilor întreprinzători sunt abia la începutul propriilor afaceri, iar aceste nu sunt de

proporţii semnificative, având viitorul pentru a o dezvolta. În figura nr. 3.29 este arătată perioada de

timp de când tinerii întreprinzători şi-au dezvoltat afacerea.

23,5%

59,7%

12,6% 4,2%Mai puţin de 1 an

1 – 3 ani

3 – 5 ani

Din momentulf inalizării studiilor

Figura nr. 3.29. Activitatea tinerilor în calitate de întreprinzător

63


Potrivit rezultatelor sondajului, cea mai mare parte a tinerilor activează în domeniul afacerilor de

o perioadă de timp de 1 – 3 ani – 59,7%. Aproape un sfert din tinerii întreprinzători, participanţi la

sondaj şi-au iniţiat propria afacere de mai puţin de un an. 12, 6% activează în sfera afacerilor de 3 – 5

ani, în timp ce 4,2% şi-au iniţiat propria afacere din momentul finalizării studiilor. Aceştia din urmă pot

fi consideraţi cei mai hotărâţi în ceea ce priveşte dezvoltarea afacerilor proprii. Încă din timpul studiilor

aceştia au acumulat cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru a-şi dezvolta propria afacere. O parte din

tineri au decis să-şi dezvolte propria afacere după ce au activat o anumită perioadă de timp cu statut de

angajat în cadrul unei organizaţii.

Domeniile cele mai preferate în care tinerii doresc să-şi dezvolte propriile afaceri sunt comerţul şi

serviciile (figura nr. 3.30)

1,77,6

16,0

5,0

24,4

6,7

36,1

2,5

Indu

strie

Agric

ultu

ră

Con

stru

cţii

Tran

spor

t

Com

erţ ş

i alim

enta

ţiepu

blic

ă Turis

m

Serv

icii

Ocr

otire

a să

nătă

ţii

Figura nr. 3. 30. Domeniile în care tinerii întreprinzători preferă să-şi dezvolte afacerile

Din figura nr. 3.30 denotă faptul că serviciile este domeniul cel mai preferat în care tinerii şi-au

iniţiat afaceri – 36,1%. Aproape un sfert din tinerii întreprinzători participanţi la sondaj şi-au iniţiat

afacerile în domeniul comerţului şi alimentaţiei publice. La fel, constatăm că industria este domeniul

cel mai puţin preferat în care tinerii doresc să-şi iniţieze propriile afaceri – doar 1,7%. Aceasta poate fi

explicată şi prin faptul că afacerile în industrie necesită surse financiare mult mai mari pe care tinerii

nu le au disponibile pentru a le investi. De aceea, tinerii se orientează, mai întâi, spre acele domenii de

activitate care nu necesită surse financiare importante. Ulterior, în urma acumulării unor surse

financiare semnificative, aceştia pot să-şi reorienteze afacerile şi în alte domenii de activitate ale

economiei naţionale.

64


După cum s-a menţionat deja, tinerii reprezintă categoria cea mai indicată pentru dezvoltarea

afacerilor. Motivaţiile tinerilor pentru a-şi dezvolta afacerile sunt cu mult mai mari decât în cazul

celorlalte categorii de forţă de muncă. În figura 3.31 sunt prezentate motivele ce i-au determinat pe

tineri să-şi iniţieze propriile afaceri.

0,80,82,55,919,3

37,027,723,5

76,5

Dorinţa de alucra pentru

sine

Calităţile deîntreprinzător

Cunoştinţeleprofesionaleacumulate în

timpul studiilor

Ambiţiapersonală

Lipsa unui locde muncă

Lipsaconcurenţilor

în aceastăsferă deactivitate

Dorinta de acîştiga unvenit mai

mare

Necesitateade a investi

banii

Nu ştiam cemeserie să

învăţ

Figura nr. 3.31. Motivele iniţierii propriei afaceri

Potrivit rezultatelor sondajului, principala motivaţie ce i-a determinat pe tineri să iniţieze afaceri o

reprezintă dorinţa de a lucru pentru sine – 76,5% din tinerii întreprinzători respondenţi. Adică, mai bine

iniţiez propria afacere şi muncesc pentru sine decât să muncesc pentru prosperarea afacerilor altora.

Aproape un sfert din tinerii întreprinzători participanţi la sondaj şi-au iniţiat afacerea datorită calităţilor

de întreprinzător Mai bine de un sfert din tineri şi-au iniţiat propria afacere datorită cunoştinţele

profesionale acumulate pe durata studiilor. Prin urmare, studiile care le-au efectuat le-a permis să

acumuleze şi cunoştinţele necesare pentru a iniţia o afacere. Tinerii se consideră cei mai ambiţioşi în tot

ce fac, inclusiv în domeniul afacerilor. Nu în zadar, 37,0% din tinerii întreprinzători consideră că

ambiţia personală i-a determinat să iniţieze o afacere. Pentru 19,3% din tinerii întreprinzători, iniţierea

propriei afaceri a constituit unica soluţie pentru a avea o preocupare. 5,9% au hotărât să-şi dezvolte

propria afacere ca urmare a „terenului” liber în sfera respectivă de activitate. Prin urmare, persoanele

respective, înainte de a iniţia afacerea, au analizat capacitatea de absorbţie a produselor sau serviciilor

oferite, aceasta oferindu-le posibilitatea să exploreze cât mai eficient sfera respectivă de activitate.

Deşi, tinerii sunt predispuşi spre afaceri, aceştia mai puţin participă la diferite concursuri de grant-uri

oferite de diferite organizaţii internaţionale ce le-ar facilita, într-un fel, iniţierea afacerii proprii.

Bineînţeles, că orice debut este dificil, inclusiv în domeniul afacerilor. Deşi, sunt „înarmaţi” cu

ambiţie personală şi cunoştinţe profesionale suficiente, tinerii nu au încă maturitatea necesară pentru a

se lansa de sine stătător în afaceri. Foarte puţini sunt din cei care de unii singuri reuşesc să-şi dezvolte

afacerea, înfruntând o multitudine de probleme. În mare parte, tinerii care doresc să iniţieze o afacere

65


sunt ghidaţi de anumite persoane care le servesc în calitate de mentori. În figura nr. 3. 32 tinerii

întreprinzători au indicat persoanele care i-au susţinut la iniţierea afacerii.

PărinţiiFoşti colegidin timpulstudiilor

Persoane dindomeniulafacerilor

Autorităţilepublice locale

Am dezvoltatafacerea pecont propriu

Rudele

1,7

29,4

0,814,3

4,2

55,5

Figura nr. 3.32. Persoanele oferite să acorde ajutor tinerilor întreprinzători

Din figura de mai sus, se observă că tinerii întreprinzători la dezvoltarea propriei afaceri au contat

cel mai mult pe susţinerea părinţilor – 55,5%. Aproape 30% din tinerii întreprinzători participanţi la

sondaj susţin că au dezvoltat afacerea pe cont propriu, fără nici un sprijin din partea altor persoane.

Doar 14,3% au susţinut că au fost ajutaţi la iniţierea afacerii de persoane din domeniul afacerilor şi doar

0,8% au fost susţinuţi de autorităţile administraţiei publice locale.

Aproape fiecare tânăr doreşte de a avea o afacere, indiferent de mărimea acesteia, deoarece îi

asigură un venit anumit şi o încredere mai mare în ziua de mâine. Cu regret, nu toţi reuşesc să-şi

realizeze dorinţa, unicul impediment şi cel mai important fiind lipsa surselor financiare. În mare parte,

tinerii reuşesc să-şi iniţieze afacerea datorită remitenţelor de peste hotare (figura nr. 3. 33)

40,3

4,2

26,9 27,7

% 40,3 4,2 26,9 27,7

Remitenţele din străinătate

Obţinerea unui grant

Împrumut bancar

Împrumut de la persoane

Figura nr. 3.33. Provenienţa surselor financiare investite în dezvoltarea afacerii

Din figura nr. 3.33 observăm că 40,3% din tinerii întreprinzători care şi-au dezvoltat afacerea au

contat pe remitenţele din străinătate oferite, în cele mai multe cazuri, de către părinţi. Este îmbucurător

66


faptul că remitenţele de peste hotare nu sunt orientate doar spre consum ci şi spre investiţii, oferind,

totodată, posibilitatea propriilor copii de a se manifesta în ţară şi nu de a pleca peste hotare. 27,7% din

tinerii întreprinzători participanţi la sondaj au împrumutat bani de la persoane fizice pentru a iniţia

afacerea. E de menţionat faptul că tinerii mai degrabă apelează la persoane fizice decât la băncile

comerciale, în vederea obţinerii unui împrumut pentru dezvoltarea afacerii, dar, totuşi, puţin peste un

sfert din tinerii întreprinzători au apelat şi la serviciile băncilor comerciale pentru a contracta un

împrumut bancar în acest scop. Numărul relativ mic al tinerilor întreprinzători de a contracta un

împrumut bancar de la băncile comerciale poate fi determinat de formalităţile impuse de acestea ce pot

dura o perioadă mai mare de timp.

Cert este că în procesul de iniţiere şi dezvoltare a afacerii apar o multitudine de probleme cu care

se confruntă persoanele respective. Tinerii nu fac excepţie de la aceasta şi întâlnesc suficiente probleme

în activitatea lor antreprenorială, mai ales la iniţierea acesteia. În figura 3. 34 sunt prezentate

problemele cu care s-au confruntat tinerii în procesul iniţierii afacerii.

0,8

39,5

14,3

63,9

20,2

26,1

36,1

Neîncrederea din partea unor oamenide afaceri

Suspiciunile din partea autorităţilorpublice

Unele rezerve din partea băncilorcomerciale de a oferi credit pentrudezvoltarea afaceriiDif icultăţi în obţinerea tuturorpermisiunilor pentru iniţierea afacerii

Nivel inferior de cunoştinţe pentruiniţierea afacerii

Nivelul înalt al birocraţiei

Lipsa clienţilor în localitate

Figura nr. 3. 34. Problemele întâlnite de tineri la iniţierea afacerii

Potrivit rezultatelor sondajului, 63,9% din tinerii întreprinzători respondenţi au susţinut că

dificultăţile în obţinerea tuturor permisiunilor pentru iniţierea afacerii a constituit principala problemă.

Aceasta ne demonstrează faptul că procesul de obţinere a permisiunilor necesare pentru dezvoltarea

afacerii este destul de istovitor şi complicat care conduce la descurajarea unor tineri. Faptul că

obţinerea permisiunilor pentru iniţierea afacerii se realizează foarte lent este legat şi de nivelul înalt al

birocraţiei, confirmat de 39,55 din tinerii întreprinzători respondenţi.

Orice activitate, mai ales în sfera afacerilor, presupune o colaborare cu diferite persoane. Or, este

imposibil de a dezvolta o afacere fără o cooperare cu alţi oameni de afaceri. Pentru tinerii

întreprinzători este mai dificil de a convinge oamenii de afaceri în vederea unei cooperări eficiente.

67


Oamenii de afaceri au mai puţină încredere în succesul tinerilor întreprinzători. De aceea, 36,1% din

tinerii antreprenori respondenţi consideră neîncrederea oamenilor de afaceri una din probleme apărută

la iniţierea afacerii. Pentru mai bine de un sfert din tinerii antreprenori respondenţi suspiciunile din

partea autorităţilor publice locale a constituit o problemă la iniţierea afacerii. 20,2% din tinerii

întreprinzători respondenţi au considerat rezervele din partea băncilor comerciale în obţinerea

creditului ca o problemă pentru iniţierea şi dezvoltarea afacerii. Toate problemele menţionate cu care s-

au confruntat tinerii întreprinzători ţin mai mult de mediul şi societatea în care trăim. O altă problemă

care vizează tinerii întreprinzători se referă la nivelul inferior de cunoştinţe şi abilităţi necesare pentru

iniţierea şi dezvoltarea afacerii – 14,3%. Această problemă poate fi înlăturată prin asigurarea de cursuri

sau programe speciale pentru iniţierea şi dezvoltarea afacerilor organizate de instituţiile

guvernamentale cu sprijinul ONG-urilor pentru tineret.

După o anumită perioadă de timp de la iniţierea afacerii patronul se poate pronunţa asupra

evoluţiei acesteia. 69,7% din tinerii întreprinzători sunt mulţumiţi de modul cum se dezvoltă afacerea

lor, 12,6% nu sunt mulţumiţi, în timp ce 17,6% nu au putut să se pronunţe asupra evoluţiei afacerilor

lor. De fapt, aceştia sunt tinerii întreprinzători care şi-au iniţiat afacerile recent şi încă nu se pot

pronunţa asupra evoluţiei lor.

În opinia tinerilor întreprinzători există mai multe cauze care împiedică buna desfăşurare a

afacerii lor. În figura nr. 3.35 sunt prezentate cauzele invocate de tinerii întreprinzători nemulţumiţi de

felul cum se dezvoltă afacerea lor.

53,3

13,3

40,0

33,366,7

Obstacolele din partea administraţiei publice locale

Lipsa angajaţilor cu calif icările necesare

Obstacolele din partea altor oameni de afaceri

Societatea coruptă în care trăim

Lipsa pieţei de desfacere a produselor şi sercviciilor

Figura nr. 3. 35. Cauzele ce împiedică buna dezvoltare a afacerii

Din figura 3. 35 denotă faptul că principala cauză ce împiedică buna desfăşurare a afacerii o

constituie societatea coruptă în care trăim – 66,7% din tinerii întreprinzători respondenţi. O altă cauză o

reprezintă obstacolele din partea administraţiei publice locale – 53,3%. O treime din tinerii

întreprinzători respondenţi, nemulţumiţi de modul de dezvoltare a afacerii, consideră că lipsa pieţei de

desfacere a produselor şi serviciilor reprezintă principalul impediment.

68


Reieşind din faptul că iniţierea de noi afaceri conduce la creşterea concurenţei, unii oameni de

afaceri încearcă să pună diferite bariere celora care se află abia la început, cu referinţă în special la

tineri, pentru a împiedica prosperarea lor. Această cauză a fost confirmată de 40,0% din tinerii

întreprinzători nemulţumiţi de modul de dezvoltare a afacerii lor. La fel, constatăm că 13,3% consideră

că afacerea lor nu se dezvoltă eficient din cauza lipsei angajaţilor cu calificările necesare.

Aşadar, afacerile reprezintă un domeniu atractiv pentru tineri. O bună parte din tineri sunt tentaţi

să-şi dezvolte propriile afaceri, unii înregistrează rezultate destul de semnificative. Cu toate acestea,

tinerii nu simt acel sprijin de care au nevoie din partea instituţiilor guvernamentale sau a autorităţilor

publice locale. În cazul dat, instituţiile guvernamentale trebuie să se autosesizeze pentru a interveni la

momentul oportun, în vederea susţinerii tinerilor la dezvoltarea propriei afaceri. Altfel, aceştia ar putea

lua calea străinătăţii, adică să plece peste hotare în vederea găsirii unui loc de muncă.

3.4. TINERII FĂRĂ OCUPAŢIE

Accesul pe piaţa muncii a tinerilor se realizează destul de dificil. Concurenţa tot mai dură care se

simte în rândul organizaţiilor face ca aceştia să înainteze cerinţe şi exigenţe tot mai mari în vederea

atragerii celor mai potrivite persoane. Tinerii, proaspeţi absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, se află

în inechitate comparativ cu persoanele care deja au acumulat o anumită experienţă profesională. De

aceea, o bună parte dintre ei nu reuşesc să se încadreze în câmpul muncii. Prin urmare, aceştia

completează „armata” de şomeri în rândul tinerilor care este, de fapt, cea mai mare, comparativ cu

celelalte categorii ale populaţiei apte de muncă.

Durata de aflare în căutarea unui loc de muncă poate fi de la câteva zile până la un an şi mai mult.

În figura nr. 3. 36 este arătată perioada de timp de aflare a tinerilor fără ocupaţie în căutarea unui loc

de muncă.

De la finalizarea studiilor nu am

desfăşurat nici o activitate legală

16,8

3 – 5 ani11,4

1 – 3 ani28,9

Mai puţin de 1an42,9

0,05,0

10,015,020,025,030,035,040,045,0

0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5

Figura nr. 3. 36. Durata de inactivitate în rândul tinerilor

69


Potrivit figurii nr. 3. 36, perioada de timp în care tinerii nu au desfăşurat nici o activitate este

destul de variate. Cei mai mulţi, 42,9% nu au desfăşurat nici o activitate mai puţin de un an. 28,9% nu

au desfăşurat nici o activitate legală timp de 1 – 3 ani, iar 11,4 % - mai mult de 3 ani. Cel mai grav este

situaţia celor 16,8% dintre tineriii fără ocupaţie care nu au desfăşurat nici o activitate de la finalizarea

studiilor. Aceştia din urmă trebuie susţinuţi de către autorităţile statului în vederea încadrării în câmpul

muncii, dar, totodată, susţinuţi şi din punct de vedere psihologic pentru a căpăta încredere în ziua de

mâine.

O parte din tinerii fără ocupaţii au desfăşurat diferite activităţi ocazionale sau, cel mai frecvent,

plecările periodice peste hotare. În figura nr. 3. 37 sunt arătate activităţile informale realizate de tinerii

fără ocupaţie.

13,229,7

51,6

5,5Am lucrat în calitate

de zilierAm lucrat înstrăinătate

Nu am desfăşuratnici o activitate

Necesitatea de aîngriji copilul

Figura nr. 3. 37. Activităţile neoficiale desfăşurate de tinerii fără ocupaţie

Rezultatele sondajului ne arată că din numărul total al tinerilor fără ocupaţie 51,6% nu au

desfăşurat nici o activitate, 29,7% - au lucrat periodic în străinătate, 13,2% - au lucrat în calitate de

zilier, iar 5,5% - s-au ocupat de îngrijirea copilului.

Deşi, sunt fără ocupaţie, aproape ⅔ din tinerii respectivi participanţi la sondaj nu au încercat să

se angajeze în câmpul muncii şi doar ⅓ au încercat acest lucru.

Modalităţile folosite de tineri în dorinţa de angajare au fost diferite. În figura nr. 3. 38 sunt

prezentate modalităţile de angajare a tinerilor fără ocupaţie.68,0

14,018,0

34,0

1,0

Rudele şicunoştinţele

Mass – media INTERNET – ul Anunţurileocazionale

referitoare laangajare

De sinestătător

Figura nr. 3. 38. Modalităţile folosite de tinerii fără ocupaţie în dorinţa de angajare

70


Din figura nr. 3. 38 denotă faptul că cei mai mulţi din tinerii fără ocupaţie au încercat să se

angajeze prin intermediul rudelor şi cunoştinţelor – 68,0%. Mai bine de o treime din tinerii fără

ocupaţie au încercat să se angajeze prin intermediul anunţurilor ocazionale afişate la întâmplare şi mai

puţin în locurile indicate. De asemenea, constatăm că 18,0% au încercat să se angajeze prin intermediul

INTERNET - ului. Aceasta ne demonstrează faptul că tinerii tot mai mult folosesc internet – ul în acest

scop, de aceea angajatorii ar trebui să ţină cont de acest lucru în vederea plasării anunţurilor de

angajare, fie pe site – urile specializate, fie pe paginile site – ul organizaţiei dacă-l are elaborat. Aceasta

va conduce şi la reducerea cheltuielilor cu angajarea din partea angajatorilor. 14,0% au încercat să se

angajeze prin intermediul anunţurilor din mass media şi doar 1,0% au încercat să se angajeze de sine

stătător.

În dorinţa de angajare şi în disperare de cauză datorită mai multor eşecuri de a se angaja, tinerii

fără ocupaţie au solicitat ajutorul nu doar persoanelor fizice (rude sau prieteni), dar şi diferitor persoane

juridice. În figura nr. 3. 39 sunt prezentate organizaţiile la care tinerii fără ocupaţie s-au adresat pentru

a cere ajutor la angajare.

26,4

31,13,8

4,7

16,0

18,0

Autorităţilor publice locale

Agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă

Organizaţiilor de tineret

Sindicatelor

Prietenilor, rudelor şi cunoştinţelor

Individual

Figura nr. 3. 39. Ajutorul solicitat de tineri la angajare

Rezultatele sondajului ne arată că tinerii fără ocupaţie care doresc să se angajeze au solicitat

ajutor agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă – 31,1%. Mai bine de un sfert din aceştia

au solicitat ajutor autorităţilor publice locale. Tinerii fără ocupaţie care doresc să se angajeze mai puţin

contează pe sindicate şi organizaţiile de tineret. Doar 4,7%, respectiv 3,8% din tinerii fără ocupaţie au

solicitat ajutorul acestora. De asemenea, mai bine de o treime din tinerii fără ocupaţie care doresc să se

angajeze au solicitat ajutor persoanelor fizice sau au contat individual..

Prin urmare, tinerii fără ocupaţie au cea mai mare încredere în agenţiile teritoriale pentru

ocuparea forţei de muncă în eventualitatea unei angajări. Din numărul total al tinerilor fără ocupaţie

71


care s-au adresat agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, 81,8% au susţinut că acestea le-

a oferit careva locuri de muncă, în timp ce 18,2% nu au primit nici o ofertă.

Faptul că agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă le-au oferit careva locuri de muncă

tinerilor fără ocupaţie nu înseamnă că acestea au fost acceptate. Motivele pentru care tinerii fără

ocupaţie nu au acceptat ofertele agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă au fost destul de

variate (figura nr. 3.40).

81,5

22,211,1

3,7

Salariul prea micoferit

Locul de muncă seaflă în altă localitate

Locul de muncă oferitnu corespundea

meseriei mele

Sunt în aşteptarearăspunsului

Figura nr. 3. 40. Motivele neacceptării locurilor de muncă propuse de agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă tinerilor fără ocupaţie

Potrivit figurii nr. 3. 40 motivul principal al neacceptării locurilor de muncă propuse de agenţiile

teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă îl reprezintă salariul prea mic oferit – 81,5%. De cele mai

multe ori, ofertele ATOFM reprezintă locurile de muncă auxiliare din cadrul organizaţiilor, salariile

practicate pentru acestea fiind destul de mici. Prin urmare, acestea nu sunt acceptate de tinerii fără

ocupaţie. Un alt motiv ce i-a făcut pe tinerii fără ocupaţie să renunţe la oferta ATOFM a fost că locurile

de muncă propuse se aflau în altă localitate, ceea ce creează un impediment legat de deplasare şi

cazare. 11,1% din tinerii fără ocupaţie nu au acceptat oferta ATOFM din simplul considerent că locul

de muncă propus nu corespundea meseriei sau profesiunii acestora. Mai constatăm că 3,7% din tinerii

fără ocupaţie care au apelat la ATOFM se află în aşteptarea răspunsului. Adică, la momentul adresării

la ATOFM, aceasta nu avea o ofertă concretă pentru tinerii respectivi, însă au fost luaţi la evidenţă în

eventualitatea apariţiei unor posturi vacante conforme meseriei sau profesiunii acestora.

Deşi, tinerii fără ocupaţie au încercat diferite modalităţi de a se angaja în câmpul muncii, în cele

mai multe cazuri nu le-a reuşit. Exigenţele mari impuse de angajatori au făcut ca aceştia să rămână în

afara organizaţiilor. În figura nr. 3. 41 sunt prezentate cauzele pentru care tinerii fără ocupaţie nu au

fost acceptaţi de angajatori.

72


16,015,0

47,0

22,0

Lipsa de experienţăprofesională

M-au considerat opersoană prea tânără

Necorespundereameseriei sau profesiunii

cerinţelor postuluivacant

Concursul prea marepentru posturile

vacante

Figura nr. 3. 41. Cauzele neacceptării de către angajatori

Rezultatele sondajului ne arată că principala cauză a neacceptării tinerilor de către angajatori o

reprezintă lipsa de experienţă profesională – 47,0% din respondenţii fără ocupaţie. Un alt motiv al

neacceptării din partea angajatorilor invocat de tinerii fără ocupaţie se referă la faptul că sunt

considerate persoane prea tinere – 22,0%. Atât lipsa de experienţă profesională cât şi considerarea ca

persoane prea tinere ca motive de neacceptare a tinerilor pot fi catalogate ca discriminatorii. În cazul

dat, angajatorii ar trebui să-şi revadă atitudinea faţă de tineri, asigurându-le condiţii egale cu celelalte

categorii de forţă de muncă.

De asemenea, constatăm că 15,0% din tineri au fost respinşi datorită necorespunderii meseriei sau

profesiunii cerinţelor postului vacant, iar 16,0% - datorită concursului prea mare. Rezultatele obţinute

ne demonstrează că tinerii nu se află în condiţii egale cu celelalte categorii de forţă de muncă. În

condiţiile în care la posturile de muncă vacante participă mai multe persoane, un lucru firesc de fapt,

angajatorii acordă preferinţă persoanelor care au mai activat, în detrimentul celor tinere.

Deranjează faptul, însă după cum s-a menţionat deja, că un număr foarte mare din tinerii fără

ocupaţie (aproape ⅔) nici nu au încercat să se angajeze în câmpul muncii. Cunoscând care este

atitudinea angajatorilor faţă de tineri la angajare, precum şi mărimea salariilor oferite, aceştia din urmă

nu au depus nici un efort în acest scop. În afară de aceasta, o bună parte din tinerii de astăzi parazitează

pe seama părinţilor care activează, de obicei, în străinătate. Cu toate aceste, motivele menţionate de

tinerii fără ocupaţie sunt destul de variate (figura nr. 3.42).

73


0,610,4

2,30,65,8

0,6

45,748,0

12,1

23,127,2

Lipsa uneimeserii

Lipsa deexperienţă

Lipsalocurilor de

muncăconformcalif icării

Dorinţa de apleca lamuncă în

străinătate

Salariile mici Am fost instrainatate

Nu aveamnevoia de a

munci

Lipsa detimp

Lipsa dedorinţă

Necesitateade a îngriji

copilul

Neîncredereîn

capacităţileproprii

Figura nr. 3. 42. Motivele nedorinţei angajării tinerilor

Din figura nr. 3. 42 denotă faptul că cei mai mulţi din tinerii fără ocupaţie, participanţi la sondaj,

nu au încercat să se angajeze din dorinţa de a pleca la muncă peste hotare – 48,0%. Este o situaţie

destul de gravă care ar trebui să alarmeze instituţiile guvernamentale referitor la fenomenul migraţiei

forţei de muncă, în special a celei tinere. Un alt motiv destul de important pentru care tinerii refuză să

se angajeze îl reprezintă salariile mici oferite – 45,7%. Mai bine de un sfert din tinerii fără ocupaţie nu

doresc să se angajeze din motivul că nu deţin nici o meserie, iar 23,1% nu au încercat să se angajeze

din lipsă de experienţă. Mai alarmantă este problema a 5,8% care nu au încercat să se angajeze din

simplul considerent că nu au simţit necesitatea. Deci, se află la întreţinerea altor persoane. 10,4% din

tinerii fără ocupaţie nu au încercat să se angajeze deoarece sunt preocupate de educarea şi îngrijirea

copilului. Neîncrederea în forţele proprii reprezintă un alt motiv al neîncercării angajării tinerilor în

câmpul muncii. Cu toate că, are o semnificaţie mică motivul dat evidenţiază pesimismul care există în

rândul tinerilor.

Instituţiile guvernamentale, în special Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, fac

eforturi pentru a diminua şomajul în rândul tineretului. Prin organizarea diferitor cursuri sau programe

ce le-ar permite însuşirea unei meserii, instituţiile guvernamentale speră să reducă numărul şomerilor în

rândul tineretului. Deşi, se fac eforturi întru desfăşurarea cursurilor de instruire profesională, acestea nu

sunt acceptate de majoritatea tinerilor aflaţi în căutarea unui loc de muncă. Din numărul total al

tinerilor fără ocupaţie participanţi la sondaj, 56,8% sunt dispuşi să urmeze cursuri de instruire

profesională în vederea obţinerii unei meserii, iar 43,2% nu agreează acest lucru.

74


O altă soluţie de a reduce numărul şomerilor în rândul tineretului este oferirea oportunităţilor de a

iniţia şi dezvolta propria afacere. Însă, nici această soluţie nu este foarte agreată de tinerii respectivi

(figura nr. 3. 43).

Nu47,6%

Nu ştiu15,4%

Da37,0%

Figura nr. 3. 43. Dorinţa tinerilor fără ocupaţie de a iniţia propria afacere

Deşi, s-ar părea că tineretul este categoria de populaţie cea mai indicată pentru iniţierea şi

dezvoltarea afacerii, din figura 3.43 observăm că doar 37,0% doresc acest lucru. 47,6% nu doresc să

creeze o afacere proprie, iar 15,4% nu sunt decişi asupra acestui fapt.

Una este să doreşti şi alta este să poţi crea o afacere. Faptul că mulţi tineri care doresc nu şi-au

iniţiat încă propria afacere este determinat de mai multe cauze dintre care lipsa surselor financiare este

cea mai importantă (figura nr. 3.44).

87,1

25,717,8

10,9 9,91,0

Lipsa surselor f inanciare necesare

Lipsa cunoştinţelor profesionalenecesare pentru iniţierea şi conducereaafaceriiLipsa susţinerii din partea autorităţilorpublice locale

Vârsta prematură pentru a iniţia o afacere

Concurenţa neloială pe piaţa autohtonă

Situaţia economică, politică şi criminalăprecară

Figura nr. 3.44. Cauzele neiniţierii propriei afaceri

Potrivit figurii 3. 44, lipsa surselor financiare reprezintă principalul impediment al iniţierii

propriei afaceri – 87,1%. În cazul dat, se impune o mai bună informare a tinerilor despre posibilităţile

obţinerii unor împrumuturi bancare în acest scop. Mai bine de un sfert din tinerii fără ocupaţie nu şi-ai

iniţiat propria afacere din lipsa cunoştinţelor profesionale necesare în acest scop. Aceasta presupune

organizarea mai frecventă a programelor de instruire în domeniul afacerilor ce le-ar permite tinerilor să

facă cunoştinţă cu întreaga procedură pentru iniţierea propriei afaceri. 17,8% nu au simţit susţinerea din

75


partea autorităţilor publice locale de care au nevoie în procesul de deschidere a afacerii. Plus la aceasta,

10,9% consideră că sunt la o vârstă prematură, inadecvată pentru afaceri.

După cum s-a menţionat deja, aproape jumătate din tinerii fără ocupaţie, participanţi la sondaj, nu

doresc să-şi dezvolte propria afacere. Motivele menţionate de aceştia sunt diferite (figura nr. 3. 45)

1,5

2,3

1,5

40,0

36,9

50,8

33,8

1,5

Neîncrederea în propriileforţe

Nu există condiţii prielnicepentru deschiderea afacerii

Multitudinea de probleme cucare se confruntă oameniide afaceriMă consider o persoanănepotrivită pentru afaceri

Nu vreau

Lipsa resurselor financiare

Nu ştiu

Prefer să mă angajez încadrul unei organizaţii

Figura nr. 3. 45. Motivele nedorinţei iniţierii propriei afaceri

După cum rezultă din figura 3. 45, motivul invocat de mai bine de jumătate din tinerii care nu

doresc să dezvolte propria afacere constă în faptul că nu există condiţii prielnice pentru deschiderea

afacerii. 40,0% din tinerii fără ocupaţie consideră că nu sunt potrivite pentru afaceri de aceea nici nu

doresc acest lucru. Cunoscând multitudinea de probleme cu care se confruntă oamenii de afaceri i-a

determinat pe 36,9% din tinerii fără ocupaţie, participanţi la sondaj, să nu dorească acest lucru. De

asemenea, neîncrederea în forţele proprii reprezintă o demotivare semnificativă, fapt confirmat de o

treime din respondenţi.

Aşadar, problema tinerilor fără ocupaţie este destul de gravă care ar trebui să mobilizeze toate

instituţiile guvernamentale specializate în vederea diminuării numărul şomerilor în rândul tineretului.

Prin elaborarea unor măsuri concrete legate de: stimularea angajatorilor în vederea angajării tinerilor,

organizarea programelor de instruire în eventualitatea obţinerii unei meserii solicitate pe piaţa muncii la

moment, organizarea seminarelor de instruire în domeniul afacerilor, va diminua din gravitatea

problemei. Acordarea unei atenţii sporite tinerilor din partea instituţiilor guvernamentale va conduce,

totodată, la diminuarea interesului acestora de a pleca în străinătate.

76


3.5 TINERII STUDENŢI

Studenţii reprezintă acea categorie de tineri care în viitorul apropiat vor suplimenta populaţia

activă de pe piaţa muncii. O parte din aceştia fiind la anul terminal de studii, deja pot fi considerate

persoane active pe piaţa muncii. Includerea studenţilor în cercetarea sociologică s-a făcut cu scopul de

a vedea care este comportamentul acestora în momentul alegerii meseriei sau profesiei şi care sunt

perspectivele lor pentru viitor.

Faptul că studenţii îşi fac studiile într-o instituţie de învăţământ în vederea obţinerii unei meserii

sau profesiuni nu înseamnă că toţi sunt mulţumiţi de alegerea făcută. Din totalul studenţilor participanţi

la sondaj, 84,2% sunt mulţumiţi de profesiunea aleasă, iar 15,8% nu sunt mulţumiţi. Este şi normal ca

să nu fie toţi mulţumiţi de profesiunea aleasă, mai ales dacă iniţial când au luat decizia respectivă nu au

cunoscut foarte multe despre aceasta. Motivele pentru care studenţii sunt nemulţumiţi de profesiunea

aleasă sunt diferite (figura nr. 3. 46).

40,9

23,6

32,7

16,4

Profesiune dată nucorespunde intereselor

mele

Este dificil de angajat cuprofesiunea dată

Salariile pentruprofesiunea în cauză

sunt destul de mici

Cu meseria pe care oînsuşesc nu mă voi

putea angaja înlocalitatea natală

Figura nr. 3. 46. Motivele nemulţumirii de profesiunea aleasă

Rezultatele sondajului ne arată că cei mai mulţi din studenţi sunt nemulţumiţi de profesiunea

aleasă deoarece nu corespunde intereselor lor – 40,9%. Prin urmare, tinerii în cauză însuşesc o

profesiune contrar voinţei lor. Probabilitatea că aceştia vor activa, după finalizarea studiilor, conform

profesiunii însuşite este destul de mică. Aproape o treime din tinerii studenţi respondenţi sunt

nemulţumiţi de profesiunea pe care o însuşesc din simplul considerent că salariile practicate pentru

aceasta sunt inferioare comparativ cu salariile oferite pentru alte profesiuni. 23,6% din studenţii

respondenţi sunt nemulţumiţi de profesiunea aleasă deoarece au conştientizat dificultatea problemei de

a se angaja în câmpul muncii. Aşadar, persoanele respective când au decis asupra profesiunii nu au

analizat evoluţia cererii şi ofertei acesteia pe piaţa muncii. De asemenea, 16,4% din studenţii

77


respondenţi sunt nemulţumiţi de faptul că cu meseria pe care o însuşesc nu vor reuşi să se angajeze în

localitatea natală.

Există foarte multe cazuri când tinerii iau decizii pripite referitoare la alegerea unei sau altei

profesiuni fără a ţine cont de evoluţiile ulterioare şi oportunităţile oferite de piaţa muncii.

Nemulţumirea studenţilor faţă de meseria sau profesiunea aleasă apare, de obicei, pe durata studiilor.

Însă, pentru o parte din tineri, nemulţumirea apare chiar de la început, adică din momentul alegerii

profesiunii.

Cauzele ce i-au determinat pe unii tineri să opteze pentru o profesiune de care nu sunt mulţumiţi

sunt multiple (figura nr. 3. 47).

6,40,92,71,83,6

31,827,3

40,0

Lips

a un

eiim

agin

e cl

are

priv

ind

mes

eria

/spe

cial

itate

a da

tă

Con

curs

ul m

ic la

spec

ialit

atea

dat

ă

În lo

calit

atea

înca

re lo

cuie

sc n

uam

avu

t altă

posi

bilit

ate

Pos

ibili

tate

a de

aob

ţine

o bu

rsă

Exi

sten

ţa g

aran

ţiei

unui

loc

de m

uncă

Dor

inţa

de

a av

east

udii

supe

rioar

e

Insi

sten

ţapă

rinţil

or

Spe

ram

sa

acum

ulez

cuno

ştin

ţe

Figura nr. 3. 47. Cauzele acceptării unei profesiuni de care nu sunt mulţumiţi

Potrivit figurii de mai sus, 40,0% sunt nemulţumiţi de faptul că nu există o imagine clară despre

profesiunea aleasă şi, prin urmare, nu vor şti unde vor putea activa după finalizarea studiilor. În multe

cazuri, nemulţumirea a apărut chiar din start, decizia de a opta pentru o meserie sau alta a fost luată

contrar voinţei lor. În acest sens, observăm că 31,8% au optat pentru profesiunea respectivă doar pentru

a obţine o bursă, iar 27,3% - datorită concursului mic la profesiunea dată. 6,4% au acceptat profesiunea

din considerentul că nu a avut alte opţiuni în localitatea în care locuieşte. De asemenea, constatăm că

3,6% au optat pentru profesiunea în cauză datorită garantării unui loc de muncă, 2,7% - la insistenţa

părinţilor şi 1,8% - din dorinţa de a avea studii superioare.

Alegerea meseriei sau profesiunii reprezintă o dilemă ce preocupă cea mai mare parte a tinerilor.

Nefiind iniţiaţi în tot spectrul profesiunilor existente, tinerilor le vine greu să facă o alegere corectă. De

aceea, o bună parte din tineri sunt influenţaţi de alte persoane sau chiar solicită ajutor în acest scop

(figura nr. 3. 48).

78


0,0

10,0

20,0

30,0

40,0

50,0

% 48,0 32,3 15,4 4,3

Am luat decizia singur

A fost o decizie a familiei

Prietenii şi rudele apropiate

Profesorii în şcoală

Figura nr. 3. 48. Persoanele care au influenţat tinerii în alegerea profesiei

Potrivit rezultatelor sondajului, aproape jumătate din studenţii respondenţi au luat singuri decizia

referitoare la profesiunea pe care o însuşesc. Aproximativ o treime din studenţii, participanţi la sondaj,

au menţionat că a fost o decizie a familiei,. 15,4% au fost influenţaţi de prietenii şi rudele apropiate, iar

4,3% de către profesorii din şcoală.

De obicei, alegerea profesiunii se face în funcţie de anumite criterii şi anume: prestigiul

profesiunii, nivelul de salarizare aplicat, posibilitatea de angajare în câmpul muncii etc. În figura nr. 3.

49 sunt prezentate criteriile care au influenţat tinerii la alegerea profesiunii.

0,10,10,90,1

19,821,0

33,940,734,9

Este omeserie

prestigioasă

Este bineplătită

Este omeserie

solicitată pepiaţa muncii

Şanse mari derealizare în

planprofesional

Nu ştiam marelucru

Corespundeintereselor

mele

Esteinteresanta

Nimic Este răuplătită

Figura nr. 3. 49. Criteriile aplicate la alegerea profesiunii

Principalul criteriu după care se ghidează tinerii în alegerea profesiunii sau meseriei îl reprezintă

salariul oferit. Aceasta ne-a confirmat-o şi rezultatele sondajului. Potrivit acestuia, 40,7% au ales

profesiunea respectivă din considerentul că este bine plătită, 34,9% - faptului că este o profesiune

79


prestigioasă, 33,9% - este o meserie solicitată pe piaţa muncii şi 21,0% - datorită posibilităţilor de

realizare în plan profesional. Mai grav este situaţia a 19,8% din studenţii respondenţi care nu ştiau

nimic despre profesiunea dată la momentul luării deciziei de a o însuşi. Aceasta ne demonstrează faptul

că persoanele în cauză nu au avut posibilitatea de a se informa despre meseriile existente în general şi a

celei alese, în mod special.

Pentru ca tinerii să fie cât mai bine informaţi despre profesiunile şi meseriile existente pe piaţa

muncii, evoluţia acestora sub aspectul cererii şi al ofertei, precum şi salariile practicate este binevenit

existenţa unui sistem de informare plauzibil, coordonat de instituţiile guvernamentale. Altfel, tinerii ar

putea fi informaţi şi, totodată, influenţaţi de alte persoane mai puţin pregătite în acest domeniu. În

figura nr. 3. 50 sunt prezentate sursele de informare după care tinerii s-au ghidat în alegerea profesiunii

sau meseriei.

52,9

4,30,6

19,0

2,7

29,5

11,6

Prie

teni

i car

e au

însu

şit a

ceas

tăm

eser

ie/s

peci

alita

te

Prog

ram

ele

deor

ient

are

prof

esio

nală

orga

niza

te în

şco

ală

Mas

s-m

edia

Age

nţiil

e te

ritor

iale

pent

ru o

cupa

rea

forţ

ei d

e m

uncă

Nu

m-a

m in

form

at

Inte

rnet

ul

Părin

ţii, r

udel

e şi

prof

esor

iiFigura nr. 3. 50. Sursele de informare despre profesiunea aleasă

După cum rezultă din figura nr. 3. 50, sursa principală de informare despre profesiunea aleasă a

constituit-o prietenii care au însuşit profesiunea dată – 52,9% din studenţii respondenţi. La fel şi mass

media are un rol esenţial în informarea populaţiei. În cazul dat, 29,5% din tinerii respondenţi susţin că

s-au informat din această sursă. Totuşi, ar fi oportun ca mass media să acorde spaţiu mai mare acestei

probleme, în special în perioada finalizării studiilor preuniversitare. Un procentaj relativ mic, doar

11,6%, din tinerii respondenţi s-au informat despre profesiunile interesate din programele de orientare

profesională organizate în şcoli. Aceasta ne demonstrează faptul că programe de orientare profesională

nu se organizează în toate instituţiile preuniversitare, pentru tineriii din anii terminali de studii. Este o

80


problemă care trebuie soluţionată pe viitor, printr-o colaborare mai armonioasă între Ministerul

Educaţiei şi Tineretului, pe de o parte, şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe de

altă parte. Doar, 2,7% din tinerii respondenţi s-au informat despre profesiunea interesată prin

intermediul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. În această privinţă, instituţia dată

trebuie să depună eforturi pentru a informa la timp şi corect despre situaţia profesiunilor pe piaţa

muncii. 19,0% din respondenţi nu s-au informat despre profesiunea aleasă, fapt ce demonstrează

indiferenţa faţă de viitorul lor profesional.

Deşi, studenţii fac parte din populaţia inactivă, o bună parte din ei, paralel cu studiile sunt

încadraţi şi în câmpul muncii, cu program de muncă deplin sau parţial. La momentul efectuării

cercetării, aproape o treime din studenţii chestionaţi erau antrenaţi în diferite activităţi. Motivele ce-i

determină pe studenţi să se angajeze sunt diferite. (figura nr. 3. 51).

0,40,40,40,9

28,617,2

39,2

73,6Necesitatea de a mă întreţine pe durata studiilor

Necesitatea de a obţine experienţă în muncăDorinţa de a aplica cunoştinţele acumulate în practică

Dorinţa de a testa capacităţile personaleCorespunde intereselor meleDorinţa de a folosi timpul liberDorinţa de a însuşi ceva nou

E o afacere familială

Figura nr. 3. 51. Cauzele angajării studenţilor în câmpul muncii

Din figura nr. 3. 51 denotă faptul că 73,6% din studenţii respondenţi s-au angajat în câmpul

muncii din necesitatea de a se întreţine pe durata studiilor diminuând astfel din povara părinţilor. O

parte din studenţii respondenţi şi anume 39,2% s-au angajat în câmpul muncii cu scopul obţinerii

experienţei profesionale. Or, aceştia au sensibilizat problema că experienţa profesională reprezintă o

cerinţă formulată de angajatori atunci când este vorba de angajare. Prin încadrarea în câmpul muncii pe

durata studiilor, aceştia conştientizează că sporesc şansele lor de angajare imediat după finalizarea

studiilor. Pentru 28,6% din studenţii respondenţi încadrarea în câmpul muncii reprezintă un fel de

testare a capacităţilor personale pentru a vedea de ce este în stare. 17,2% susţin că încadrarea în câmpul

muncii a fost determinată de necesitatea aplicării cunoştinţelor acumulate în activitatea practică.. Prin

81


urmare, decizia de a se angaja în câmpul muncii a fost luată nu doar din necesitatea de a se întreţine,

dar şi cu implicaţii asupra viitorului lor sub aspect profesional.

Pentru cea mai mare parte a studenţilor, mai ales a celor din anii terminali apare întrebarea: Ce

voi face după finalizarea studiilor? Este o întrebare la care nu pot oferi un răspuns concret datorită

situaţiei incerte. De aceea, prin sondajul realizat am încercat să aflăm ce vor întreprinde tinerii după

finalizarea studiilor (figura nr. 3. 52).

34,1

6,2

31,9

16,812,4

Să m

ă an

gaje

z do

arco

nfor

mm

eser

iei/s

peci

alită

ţii

Să m

ă an

gaje

z la

oric

e lo

c de

mun

că

Să m

ă an

gaje

z în

func

ţie d

e sa

lariu

lof

erit

Să-m

i iniţie

z pr

opria

afac

ere

Să p

lec

la m

uncă

pest

e ho

tare

Figura nr. 3. 52. Doleanţele studenţilor după finalizarea studiilor

Deşi, angajarea în câmpul muncii este o problemă destul de dificilă pentru proaspeţii absolvenţi,

lucru confirmat de ei însăşi, 34,1% din studenţii respondenţi doresc ca după finalizarea studiilor să se

angajeze doar conform meseriei sau profesiunii însuşite. Persoanele în cauză doresc cu adevărat să-şi

dezvolte o carieră profesională conform profesiei însuşite. Pentru 31,9% din studenţii respondenţi mai

puţin contează dacă vor activa conform profesiunii însuşite. Salariul oferit va constitui principalul

criteriu ce-i va determina să accepte sau nu un anumit post de muncă. În cazul a 6,2% din studenţii

respondenţi nu contează dacă postul oferit corespunde profesiunii însuşite, pentru ei este important ca

să se angajeze în câmpul muncii. Este lăudabil să constatăm că 16,8% din studenţii respondenţi doresc

ca după finalizarea studiilor să-şi iniţieze şi dezvolte propria afacere care, la rândul lor, vor crea noi

locuri de muncă. În acelaşi timp, observăm că 12,4% din studenţii respondenţi doresc să plece la muncă

peste hotare după finalizarea studiilor. Ar fi o soluţie numai dacă aceştia vor merge să activeze conform

meseriei însuşite şi în baza unui contract de muncă legal. În caz contrar, cunoştinţele profesionale

acumulate pe durata studiilor îşi pierd din valoarea lor, iar perioada de timp nevalorificată din punct de

vedere profesional îi va dezavantaja şi mai mult la angajare, după revenirea în ţară.

82


Luând în consideraţie faptul că o parte din actualii studenţi doresc să-şi dezvolte propria afacere

după finalizarea studiilor, este oportun de a vedea în ce domenii vor să activeze. În figura nr. 3. 53 sunt

prezentate domeniile în care actualii studenţi doresc să-şi iniţieze afacerile.

6,8 6,019,7

65,8

Industrie Agricultură Construcţii Sfera serviciilor

Figura nr. 3. 53. Domeniile preferate de studenţi pentru iniţierea afacerilor

Rezultatele sondajului ne arată că sfera serviciilor reprezintă domeniul cel mai atractiv pentru

iniţierea şi dezvoltarea afacerilor. Din studenţii respondenţii care doresc să-şi dezvolte propria afacere,

⅔ au optat pentru sfera serviciilor. Este domeniul cel mai preferat, în special de tineri, deoarece nu

necesită investiţii financiare semnificative. În afară de aceasta, 19,7% doresc să-şi dezvolte afacerea în

construcţii, 6,8% - în industrie şi 6,0% - în agricultură.

Aşadar, studenţii, deşi sunt consideraţi că fac parte din populaţia inactivă de muncă, în realitate o

bună parte din ei sunt angajaţi, full time sau part time în cadrul organizaţiilor. Aceasta ne permite să

afirmăm că nu toţi se află în afara pieţei muncii. Orientarea profesională a tinerilor în instituţiile

preuniversitare trebuie să se realizeze după un program elaborat, astfel încât aceştia să fie familiarizaţi

cu oportunităţile în aspect profesional. Mass media ar trebui să aibă un rol esenţial în acest scop, pentru

ca tinerii să fie cât mai informaţi şi să poată analiza, atât oportunităţile cât şi riscurile, ce-i aşteaptă sub

aspect profesional, atunci când decid asupra unei sau altei meserii sau profesiuni.

3.6 RELAŢIILE DE MUNCĂ ÎNTRE ANGAJATORI ŞI TINERII ANGAJAŢI PRIVITE PRIN PRISMA ANGAJATORILOR

Fiecare organizaţie, prin intermediul subdiviziunii de personal sau managerului de personal îşi

elaborează propria politică în materie de resurse umane. Politicile de personal pot fi revăzute şi

redirecţionate în funcţie de obiectivele urmărite de organizaţii, strategiile organizaţiilor concurente,

83


precum şi de conjunctura pieţei muncii. Pentru ca organizaţiile să poată face faţă tuturor provocărilor

din mediul extern, aceasta are nevoie de angajaţi bine pregătiţi, din punct de vedere profesional, pentru

a demonstra o anumită siguranţă în acest aspect. De aceea, politica de asigurare cu resurse umane a

organizaţiilor este orientată, prioritar, spre anumite categorii de potenţiali angajaţi: persoane cu

experienţă în muncă, persoane mai în vârstă, persoane tinere etc. De aceea, s-ar putea ca, în funcţie de

politica promovată în acest scop şi de specificul activităţii, organizaţia respectivă să nu aibă angajaţi de

toate vârstele, în special angajaţi tineri. Aceasta ne-a demonstrat-o şi rezultatele studiului. La momentul

efectuării acestuia, 88,2% din agenţii economici chestionaţi au menţionat că în organizaţiile lor

activează persoane tinere, 10,8% - nu au angajaţi tineri în organizaţiile lor, iar 1,0% nu ştiu.

Reieşind din politica de asigurare cu resurse umane pe care o promovează organizaţia, aceasta

acordă prioritate anumitor categorii de vârstă la angajare. De aceea, există organizaţii care, la

momentul efectuării studiului, nu aveau persoane tinere angajate. În figura nr. 3.54 sunt prezentate

categoriile de vârstă cărora organizaţiile le dau prioritate la angajare.

43,4

23,6

2,0

31,0

Persoanelor tinere, până la30 ani

Persoanelor cu vârstămedie, 30 – 45 ani

Persoanelor cu vârstapeste 45 ani

Vârsta nu contează

Figura nr. 3. 54. Categoriile de persoane angajate prioritar

Potrivit figurii nr. 3. 54, aproape 70,0% din organizaţiile respondente iau în calcul criteriul

vârstei atunci când este vorba de angajare. În acest sens, 43,4% acordă prioritate la angajare

persoanelor tinere cu vârsta de până la 30 ani, aproape un sfert din organizaţiile respondente acordă

prioritate persoanelor cu vârsta cuprinsă între 30 şi 45 ani, iar 2,0% - persoanelor cu vârste peste 45 ani.

În cazul a 31,0% din organizaţiile respondente criteriul vârstei nu contează la angajare, ci se pune mai

mult accentul pe calităţile personale şi capacităţile profesionale ale candidaţilor.

Ţinând cont de faptul că mai bine de un sfert din organizaţiile respondente nu acordă prioritate

persoanelor tinere la angajare ar fi oportun să cunoaştem care sun cauzele neangajării tinerilor. În

figura nr. 3. 55 sunt arătate cauzele ce-i determină pe unii agenţi economici să nu angajeze persoane

tinere.

84


3,90,83,90,814,7

46,551,2

55,0

Lips

aex

perie

nţei

prof

esio

nale

Sun

t mai

puţin

resp

onsa

bili

Est

e di

ficil

de lu

crat

cu

tiner

iian

gaja

ţiP

rete

nţiil

esa

laria

lede

stul

de

mar

i

Aco

rda

prio

ritat

efa

mili

ei

Nu

dore

scsă

lucr

eze

Spe

cific

ulm

unci

i nu

perm

ite

Alte

le

Figura nr. 3. 55. Cauzele neangajării persoanelor tinere în organizaţii

Din figura nr. 3. 55 observăm invocarea mai multor cauze din partea agenţilor economici pentru

care nu acordă prioritate tinerilor la angajare. Principala cauză pe care o invocă agenţii economici, dar

care poate avea şi o conotaţie subiectivă o reprezintă lipsa experienţei profesionale. Pentru aceasta s-au

pronunţat 55,0% din agenţii economici anchetaţi care nu acordă prioritate tinerilor la angajare. O altă

cauză, menţionată de mai bine de jumătate dintre aceştia se referă la faptul că aceştia sunt mai puţin

responsabili. Într-adevăr, în cazul dat agenţii economici ar pute să aibă dreptate deoarece atitudinea faţă

de muncă a tinerilor este diferită faţă de a celorlalte categorii de vârstă, de unde şi responsabilitatea este

mai redusă. 46,5% nu acordă prioritate tinerilor la angajare din cauza că agenţii economici nu consideră

necesar sau nu au posibilităţi financiare să onoreze pretenţiile salariale înaintate de aceştia. Or, tinerii

de astăzi sunt dispuşi să se angajeze doar pentru un salariu care să le asigure un trai decent. De

asemenea, 14,7% dintre agenţii economici participanţi la sondaj consideră că este mai dificil de lucrat

cu tinerii, de aceea nici nu le acordă prioritate la angajare, iar 3,9% sunt de părerea că tinerii nu doresc

să lucreze.

Patronii care nu acordă prioritate tinerilor la angajare sunt dispuşi să-i angajeze doar în anumite

condiţii. În figura 3. 56 sunt prezentate condiţiile în care aceştia ar angaja persoane tinere în

organizaţiile pe care le conduc.

85


Nu

vrea

u să

ang

ajez

tin

eret

; 0,8

În c

azul

cân

d pe

rsoa

nele

în v

ârst

ă cu

ex

perie

nţă

nu p

artic

ipă

la a

ngaj

are;

33,

3

În c

azul

lips

ei c

alifi

cării

co

resp

unză

toar

e la

pe

rsoa

nele

cu

expe

rienţ

ă; 3

8,0

În c

azul

unu

i def

icit

al

calif

icăr

ii so

licita

te;

36,4

Cîn

d co

resp

und

cerin

ţelo

r şi c

alifi

cării

; 13

,2

Cîn

d do

resc

să

mun

ceas

că; 3

,1

Cîn

d su

nt p

ostu

ri va

cant

e; 3

,1

Înto

tdea

una

sunt

bi

neve

niţi;

5,4

Figura nr. 3. 56. Situaţiile angajării tinerilor de către agenţii economici

Rezultatele sondajului ne arată că 38,0% din agenţii economici care nu acordă prioritate tinerilor

la angajare, i-ar angaja doar în cazul lipsei calificării corespunzătoare la persoanele cu experienţă.

36,4% - în cazul unui deficit al calificării solicitate. O treime din aceştia ar angaja tineri în cazul

persoanele în vârstă cu experienţă nu participă la angajare. 3,1% din agenţii economici sunt mai

categorici în această privinţă şi sunt dispuşi să angajeze tineri doar atunci când aceştia vor dori să

lucreze. Probabil că patronii sau conducătorii organizaţiilor respective s-au confruntat cu anumite

probleme atunci când aveau angajaţi tineri.

Cu toate acestea, o bună parte din agenţii economici acordă prioritate tinerilor la angajare. Spiritul

de iniţiativă, implicarea tot mai mare în activitatea organizaţiei, flexibilitatea etc. sunt unele din calităţi

ce-i determină pe agenţii economici să acorde prioritate tinerilor la angajare. În figura nr. 3. 57 sunt

prezentate argumentele acordării priorităţii tinerilor la angajare.

58,9

57,1

13,7 68,5

61,3Potenţialul lor de dezvoltare

Mai rapid se adaptează la noile schimbări ale organizaţiei

Nu au pretenţii faţă de sarcinile de muncă care trebuieîndeplinite

Pot aduce mai multe idei noi în organizaţie

Sunt mai ingenioşi, mai activi, mai insistenţi

Figura nr. 3. 57. Argumentele acordării priorităţii tinerilor la angajare

86


Din figura nr. 3. 57 denotă faptul că există mai multe argumente pentru acordarea priorităţii

tinerilor la angajare. Un argument constă în faptul că tinerii se adaptează mai rapid la noile schimbări

ale organizaţiei, evidenţiat de peste două treimi din agenţii economici participanţi la sondaj. Potenţialul

lor de dezvoltare reprezintă un alt argument invocat de 61,3% din agenţii economici respondenţi pentru

care acordă preferinţă tinerilor la angajare. Mai bine de jumătate din respondenţi preferă să angajeze

tineri datorită faptului că sunt mai ingenioşi, mai activi, mai insistenţi şi pot oferi idei noi în

organizaţie. Doar 13,7 % acordă prioritate tinerilor la angajare din considerentul că aceştia nu au

pretenţii faţă de sarcinile de muncă care trebuie îndeplinite. Într-un fel, tinerii sunt obligaţi să accepte

orice sarcini de muncă din partea angajatorului, în caz contrar ei sunt supuşi unui risc mai mare de a fi

concediaţi.

În general, majoritatea agenţilor economici participanţi la sondaj sunt mulţumiţi de prestaţia

profesională a tinerilor angajaţi (figura nr. 3. 58)

4,0%

59,6%

16,8%16,8%

2,0%0,7%

NR Foarte mulţumit Mulţumit Relativ mulţumit Nemulţumit Foarte nemulţumit

Figura nr. 3. 58. Gradul de satisfacţie al agenţilor economici faţă de tinerii angajaţi

Potrivit rezultatelor sondajului mai bine de ¾ din agenţii economici participanţi la sondaj sunt

mulţumiţi şi foarte mulţumiţi de prestaţia tinerilor angajaţi. Doar 2,0% din agenţii economici

respondenţi sunt nemulţumiţi de activitatea profesională a tinerilor angajaţi. Prin urmare, tinerii

angajaţi reuşesc să facă faţă exigenţelor impuse de patroni. Iar neangajarea tinerilor datorită lipsei de

experienţă pe care o invocă, de cele mai multe ori, patronii faţă de aceştia reprezintă un pretext

artificial. Oferindu-le întreaga libertate de a se manifesta, patronii sau conducătorii organizaţiilor vor

putea evalua posibilităţile profesionale ale tinerilor angajaţi, iar printr-o motivaţie adecvată vor putea

obţine mult mai multe de la ei decât se aşteptau.

87


Deşi majoritatea agenţilor economici sunt mulţumiţi de felul cum activează tinerii angajaţi, există

anumite neajunsuri care pot fi identificate cel mai frecvent anume la această categorie. În figura nr. 3.

59 sunt prezentate neajunsurile tinerilor angajaţi observate de către agenţii economici.

16,2

33,3 36,4

13,8

3,4 2,7 2,7 3,4

Niv

elul

redu

s de

cul

tură

gene

rală

Dec

alaj

ul m

are

dint

recu

noşt

inţe

le p

rofe

sion

ale

deţin

ute

şi c

ele

solic

itate

de

orga

niza

ţie

Un

grad

red

us d

e de

vota

men

tfa

ţă d

e m

uncă

Dific

ulta

tea

adap

tării

înor

gani

zaţie

Sunt

nea

tenţ

i şi ir

espo

nsab

ili

Abilit

ăţi p

ract

ice

redu

se

Nu

dore

sc s

ă lu

crez

e, d

ar a

upr

efer

inţe

sal

aria

le în

alte

Nu

au n

eaju

nsur

i

Figura nr. 3. 59. Neajunsurile tinerilor angajaţi în opinia angajatorilor

Potrivit figurii nr. 3. 59, neajunsul cel mai frecvent evidenţiat la tinerii angajaţi îl reprezintă

nivelul redus de devotament faţă de muncă, la care se referă 36,4% din agenţii economici respondenţi.

Devotamentul redus faţă de muncă pe care îl invocă agenţii economici poate fi cauzat de demotivaţia

de a munci. Or, în cazul în care nu sunt motivaţi suficient prin salariul oferit, iar pretenţiile salariale la

tineri sunt destul de mari, atunci şi devotamentul faţă de muncă se reduce. Un alt neajuns evidenţiat de

⅓ din agenţii economici respondenţi se referă la decalajul mare dintre cunoştinţele profesionale

deţinute şi cele solicitate de organizaţie. Neajunsul dat nu ţine neapărat de tinerii angajaţi cât mai mult

de sistemul de instruire profesională existent. În cazul dat instituţiile de învăţământ ar trebui să ia în

consideraţie şi doleanţele angajatorilor în materie de cunoştinţe şi abilităţi profesionale. În opinia a

16,2% din agenţii economici respondenţi, neajunsul constă în nivelul redus de cultură generală al

tinerilor angajaţi. De asemenea, constatăm că 13,8% consideră dificultatea adaptării în organizaţie un

neajuns al tinerilor angajaţi.

Practica managerială în domeniu ne demonstrează că posturile de conducere sunt mai rar oferite

tinerilor angajaţi. Foarte mulţi patroni sau conducători de organizaţii consideră că tinerii angajaţi

trebuie să acumuleze un anumit nivel de experienţă profesională sau o anumită vechime în muncă

pentru a vedea dacă aceştia merită să fie promovaţi la posturi de conducere, ia unii chiar au anumite

88


reticenţe faţă de tinerii care ocupă posturi de conducere. Acestea sunt confirmate şi de rezultatele

cercetării sociologice. Potrivit sondajului, mai bine de jumătate din agenţii economici respondenţi

(52,5%) consideră că nu au persoane tinere care să ocupe posturi de conducere, 41,4% au menţionat că

în cadrul organizaţiei există posturi de conducere ocupate de tineri, iar 6,1% nu cunosc acest lucru.

Faptul că există posturi de conducere ocupate de tineri ne face să constatăm că aceştia le-au

demonstrat patronilor sau superiorilor că merită să ocupe aceste posturi. În figura nr. 3. 60 sunt

prezentate motivele angajării tinerilor la posturi de conducere.

31,7

10,6

40,7

7,32,4

77,2

Au demonstratcunoştinţele şi

abilităţile profesionalenecesare

Devotamentul înmuncă manifestat dela momentul angajării

Calităţile de managermanifestate

Lipsa persoanelor maiîn vârstă înorganizaţie

corespunzătoareposturilor respective

Insistenţa colectivuluide muncă

Rugămintea prietenilorsau a rudelor

Figura nr. 3. 60. Motivele angajării tinerilor la posturi de conducere

Potrivit figurii nr. 3. 60 există mai multe motive ce i-a determinat pe patroni sau superiori să

angajeze tineri la posturi de conducere. Mai bine de ¾ din organizaţiile respondente în cadrul cărora

există posturi de conducere ocupate de tineri au menţionat că persoanele în cauză au demonstrat

cunoştinţe şi abilităţi profesionale necesare. 40,7% au angajat tineri la posturi de conducere datorită

calităţilor de manageri manifestate la locul anterior de muncă. Mai puţin de o treime (31,7%) au angajat

tineri la posturi de conducere ca rezultat al devotamentului în muncă manifestat de la momentul

angajării. Aproximativ 20% din organizaţiile în care există tineri angajaţi la posturi de conducere au

făcut aceasta mai mult din motive subiective: 10,6% - datorită lipsei persoanelor mai în vârstă în

organizaţie corespunzătoare posturilor respective, 7,3% - la rugămintea prietenilor sau a rudelor şi

2,4% - la insistenţa colectivului de muncă.

În acelaşi timp, putem constata că nu toţi patronii sau conducătorii de organizaţii tolerează ca la

posturi de conducere să fie angajate persoane tinere. Unii găsesc diferite argumente, mai mult sau mai

puţin relevante, împotriva acestora doar pentru a stopa accederea lor la posturile de conducere. Alţii o

fac din invidie sau din conştientizarea riscului sau pericolului că tinerii angajaţi i-ar putea succede la

89


posturile lor în viitorul apropiat. În figura nr. 3. 61 sunt prezentate cauzele neangajării tinerilor la

posturi de conducere.

6,4

1,3

36,5

15,4

48,722,4Nu am încredere în persoanele tinere

Nu au demonstrat că merită să ocupe posturi de conducere

Din respect faţă de angajaţii mai în vârstă

Sunt la vârsta prematură de a lua decizii de conducere

Lipsa personalului tinăr la organizaţie

Lipsa posturilor vacante

Figura nr. 3. 61. Cauzele neangajării tinerilor la posturi de conducere

Din figura nr. 3. 61 denotă faptul că există mai multe cauze ce împiedică ocuparea posturilor de

conducerea de către tineri. Aproape jumătate din agenţii economici care nu au tineri la posturi de

conducere susţin că aceştia nu au demonstrat că merită să ocupe astfel de posturi. Pentru 36,5% din

agenţii economici respondenţi cauza neangajării tinerilor la posturi de conducere o constituie vârsta

prematură a acestora de a lua decizii de conducere. 22,4% nu angajează tineri la posturi de conducere

deoarece nu au încredere în persoanele tinere, iar 15,4% - din respect faţă de persoanele mai în vârstă

care activează în organizaţie.

Fiind o categorie foarte specifică (activă, deschisă, orientată spre schimbare), tinerii angajaţi cel

mai frecvent îşi exprimă satisfacţia sau insatisfacţia faţă de activitatea organizaţiei în general şi faţă de

activitatea profesională în special. De obicei, tinerii angajaţi sunt mai puţin toleranţi faţă de acţiunile

întreprinse de superiori sau faţă de alte aspecte şi iau atitudine imediată. Conştientizând această

problemă, am încercat să vedem dacă în organizaţiile participante la sondaj au existat cazuri de

nemulţumire din partea tinerilor angajaţi (figura nr. 3. 62)

DA45,5%

NU40,4%

NU ŞTIU14,1%

Figura nr. 3. 62. Existenţa cazurilor de nemulţumire din pateu tinerilor angajaţi.

90


Potrivit figurii nr. 3. 62, din totalul organizaţiilor participante la sondaj, 45,5 % au afirmat că au

existat cazuri de nemulţumire din partea tinerilor angajaţi, 40,4% nu au constatat astfel de cazuri, iar

14,1% nu cunosc astfel de situaţii.

Faptul că în cele mai multe organizaţii respondente au existat cazuri de nemulţumire din partea

tinerilor angajaţi este oportun de a cunoaşte care au fost motivele acestora. Potrivit opiniilor agenţilor

economici, cauzele nemulţumirii sunt destul de variate (figura nr. 3. 63)

87,4

28,1

7,413,3

8,1 3,7

Faţă de salariulpe care îlprimesc

Faţă de sarcinilede muncă pe

care trebuie săle îndeplinească

Faţă de relaţiilede muncă

existente înorganizaţie

De faptul că nupot să serealizeze

profesional înorganizaţie

Datoritătransferului laun alt loc de

muncă

Faţă decondiţiile de

muncă

Figura nr. 3. 63. Cauzele nemulţumirii tinerilor angajaţi

Rezultatele sondajului ne arată că tinerii angajaţi şi-au exprimat cel mai frecvent nemulţumirea

faţă de salariul pe care îl primesc. Acest fapt a fost confirmat de 87,4% din agenţii economici

chestionaţi. Pretenţiile salariale destul de mari ale tinerilor angajaţi fac ca aceştia să fie permanent

nemulţumiţi de ceea ce le oferă angajatorul pentru munca depusă. Peste 28% din respondenţi au afirmat

că tinerii angajaţi sunt nemulţumiţi faţă de sarcinile de muncă pe care trebuie să le realizeze. Dacă în

momentul angajării tânărul angajat a făcut cunoştinţă cu fişa postului în care erau menţionate toate

sarcinile şi responsabilităţile de muncă, atunci aceste nemulţumiri sunt nejustificate. Altceva este când

patronul solicită îndeplinirea unor sarcini de muncă suplimentare la cele prevăzute în fişa postului,

abuzând într-un fel de faptul că este tânăr angajat, nemulţumirea acestuia din urmă este justificată. De

asemenea, 13,3% au menţionat că tinerii sunt nemulţumiţi de faptul că nu pot să se realizeze

profesional în organizaţie, iar 8,1% - datorită transferului la un alt loc de muncă.

Orice organizaţie, indiferent de mărimea şi domeniul de activitate al acesteia, pe lângă angajări

mai efectuează şi concedieri. În funcţie de politica organizaţiei în acest domeniu, concedierile pot viza

anumite categorii de persoane. În figura nr. 3.64 sunt arătate aceste categorii pe care agenţii economici

preferă să le concedieze când apare necesitatea.

91


1,01,30,3

13,8

44,1

16,220,215,5

Persoaneletinere fărămeserie

Persoanele maiîn vârstă fără

meserie

Persoane tinerefără experienţă

în muncă

Persoanele maiîn vârstă fărăexperienţă în

domeniu

Persoanelecare nu

corespundcerinţelor

Doamnele tinerecăsătorite

În dependenţăde situaţie,vîrsta nucontează

Nu concediezpe nimeni

Figura nr. 3. 64. Preferinţele agenţilor economici în materie de concediere

După cum rezultă din figura nr. 3. 64, din numărul total al agenţilor economici participanţi la

sondaj, 15,5% preferă să concedieze, după necesitate, persoane tinere fără meserie, iar 16,2% -

persoane tinere fără experienţă în muncă. Aceasta ne demonstrează faptul că tinerii angajaţi nu simt

acea siguranţa a locului de muncă de care au nevoie, dar sunt supuşi riscului de a fi concediaţi de către

angajator.

Deşi, conform datelor oficiale, oferta de forţă de muncă depăşeşte cererea pentru cea mai mare

parte a meseriilor şi profesiunilor existente, am dorit, totuşi, să aflăm dacă şi agenţii economici simt

lipsa anumitor categorii de angajaţi pe piaţa muncii. În figura nr. 3. 65 sunt prezentate, în opinia

agenţilor economici, categoriile de angajaţi considerate deficitare pe piaţa muncii.

Muncitori calificaţi

45,8

Muncitori necalificaţi

3,7

Manageri11,8

Specialişti45,1

Figura nr. 3. 65. Categoriile de angajaţi considerate deficitare pe piaţa muncii

Potrivit figurii de mai sus, 45,8% din agenţii economici participanţi la sondaj consideră că pe

piaţa muncii se simte un deficit de muncitori calificaţi, 45,1% - de specialişti, 11,8% - de manageri şi

3,7% de muncitori necalificaţi.

92


Cu toate că anterior agenţii economici participanţi la sondaj şi-au exprimat opiniile asupra

tinerilor angajaţi, atât cele favorabile cât şi cele nefavorabile, am dorit să aflăm, totuşi, părerea acestora

privind nivelul de instruire profesională a absolvenţilor recenţi ai instituţiilor de învăţământ (figura nr.

3. 66)

58,9%

17,8%

23,2%

Sunt bine pregătiţi atât teoretic precum şi practicSunt bine pregătiţi teoretic, dar nu au abilităţi practiceSunt slab pregătiţi teoretic şi nu au abilităţi practice

Figura nr. 3. 66. Aprecierea nivelului de instruire profesională a proaspeţilor absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ

Rezultatele sondajului ne arată că aproape un sfert din agenţii economici respondenţi sunt

mulţumiţi de nivelul de instruire profesională al absolvenţilor instituţiilor de învăţământ, în sensul că

sunt bine pregătiţi, atât teoretic cât şi practic. Peste 58% din agenţii economici participanţi la sondaj

consideră că proaspeţii absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ au pregătire teoretică bună, dar le

lipsesc abilităţile practice. În cazul dat, se impune o colaborare mai intensă între instituţiile de

învăţământ şi agenţii economici, prin încheierea unor contracte de durată, în care aceştia din urmă să

asigure buna desfăşurare a practicii de producţie a studenţilor prevăzute în planurile de studii. Or,

acordarea unor avantaje organizaţiilor în vederea motivării acestora de a asigura desfăşurarea practicii

de producţie va conduce la creşterea calităţii instruirii profesionale în Republica Moldova.. De

asemenea, constatăm că 17,8% din organizaţiile participante la sondaj sunt de părerea că proaspeţii

absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ sunt slab pregătiţi, atât din punct de vedere teoretic cât şi

practic. Aceasta ne demonstrează încă o dată că nu există o colaborare între instituţiile de învăţământ şi

agenţii economici atunci când are loc procesul de elaborare a planurilor de învăţământ. Luarea în

consideraţie a doleanţelor organizaţiilor la instruirea profesională a tinerilor va avea ca efect

îmbunătăţirea calităţii instruirii profesionale în instituţiile de învăţământ.

Aşadar, rezultatele studiului ne arată că agenţii economici au o anumită neîncredere faţă de tinerii

angajaţi. Mulţi agenţi economici nu sunt siguri de capacităţile profesionale ale tinerilor angajaţi, îi

consideră mai puţin confortabili deoarece înaintează mai multe pretenţii ceea ce nu le convine

patronilor sau conducătorilor de organizaţii. Faptul că unor agenţi economici le vine mai greu să

93


lucreze cu tinerii angajaţi ne demonstrează că aceştia nu au o politică adecvată în relaţiile cu tinerii

angajaţi.

4. POLITICI DE AMELIORARE A SITUAŢIEI TINERILOR PE PIAŢA MUNCII

Numărul mare al şomerilor în rândul tineretului, sporirea numărului tinerilor care vor să plece la

muncă în străinătate, perioada relativ mare de aflare în căutarea unui loc de muncă, cerinţele exagerate

al angajatorilor faţă de tinerii angajaţi sunt doar unele repere care ne permit să afirmăm că situaţia

tinerilor pe piaţa muncii nu este cea mai bună. Şansele reduse de angajare conform meseriei, lipsa unei

meserii sau profesiuni în rândul tinerilor îi determină pe mulţi să migreze la muncă în străinătate în

eventualitatea angajării, de cele mai multe ori ilegal, asumându-şi anumite riscuri sub aspect financiar,

al sănătăţii, profesional etc. Cu toate că migrarea temporară în străinătate ar putea avea repercusiuni

asupra viitorului profesional, există tendinţa de creştere a numărului tinerilor care vor să plece la muncă

în străinătate (figura nr. 4.1)

% 25,8 31,8 18,1 8,5 15,8

Aş pleca fără să mă gândesc

Posibil da Mai degrabă nu Categoric nu Nu ştiu

Figura nr. 4. 1. Dorinţa tinerilor de a pleca la muncă în străinătate

Rezultatele sondajului ne arată că cei mai mulţi din tineri ar dori să plece în străinătate, dacă li s-

ar oferi această posibilitate. Mai bine de un sfert din tinerii respondenţi ar pleca la apariţia celei mai

mici ocazii. Doar 8,5% din tinerii respondenţi sunt ferm convinşi că nu ar pleca la muncă în străinătate,

chiar dacă li s-ar oferi această oportunitate.

Deşi în mare parte, problemele tinerilor pe piaţa muncii sunt cunoscute, o parte din ele deja au

fost identificate în relatările anterioare şi evidenţiate, totuşi am dorit să aflăm opiniile tinerilor privind

problemele cu care se confruntă. În figura nr. 4.2 sunt prezentate problemele specifice evidenţiate de

tineri cu care aceştia se confruntă pe piaţa muncii.

94


Ned

orin

ţa a

ngaj

ator

ului

de

a an

gaja

tine

ri fă

ră e

xper

ienţ

ă în

m

uncă

71,5

Nec

onco

rdan

ţa d

intre

pr

oces

ul d

e st

udii ş

i sol

icită

rile

anga

jato

rilor

39,1

Lips

a de

info

rmaţ

ie p

rivin

d lo

curil

e de

mun

că v

acan

te37

,2

Lips

a or

ient

ării p

rofe

sion

ale

31,8

Lips

a un

or p

ract

ici e

ficie

nte

de a

ngaj

are

utiliz

ate

de

anga

jato

ri20

,7

Anga

jare

a pr

iorit

ară

a ru

delo

r0,

2

Neî

ncre

dere

a în

cap

acită

ţile

tiner

etul

ui0,

4

Impo

zitu

l mar

e pe

ven

it0,

1

Lips

a in

form

aţie

i priv

ind

spec

ialită

ţile0,

1

Lips

a lo

curil

or d

e m

uncă

0,8

Sala

rii n

eatra

ctiv

e1,

8

Nu

ştiu

0,1

Figura nr. 4. 2. Problemele specifice cu care se confruntă tinerii pe piaţa muncii

Din figura nr. 4.2 rezultă faptul că problema cea mai mare cu care se confruntă tinerii pe piaţa

muncii o constituie nedorinţa angajatorilor de a angaja tineri fără experienţă în muncă, fapt confirmat

de 71,5% din tinerii respondenţi. O altă problemă care îngrijorează tinerii constă în neconcordanţa

dintre procesul de studii şi solicitările angajatorilor. Potrivit rezultatelor sondajului, aceasta a fost

confirmată de 39,1% din tinerii respondenţi. Lipsa de informaţie despre locurile de muncă vacante, ca

problemă specifică a tinerilor a fost confirmată de 37,2% din tinerii respondenţi. Această situaţie ar

trebui să alerteze instituţiile guvernamentale, în primul rând, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei

de Muncă în vederea eficientizării activităţii sale în această privinţă. Aproape o treime din tinerii

respondenţi consideră lipsa programelor de orientare profesională o problemă care a „contribuit” la

situaţia actuală a acestora pe piaţa muncii.

O problemă al neacceptării tinerilor de către angajatori constă în faptul că aceştia din urmă nu

folosesc practici eficiente de angajare, ce le-ar permite tinerilor să demonstreze capacităţile

profesionale şi calităţile personale, fapt confirmat de 20,7% din tinerii respondenţi. Prin aplicarea unor

practici eficiente de angajare, tinerii consideră că ar putea avea posibilitatea să se manifeste în aspect

profesional care ar conduce la schimbarea atitudinii angajatorilor faţă de persoanele tinere.

O dată ce problemele au fost identificate şi evidenţiate de tineri, este necesar să existe anumite

instituţii care să se ocupe de aceste probleme pentru a diminua din presiunea lor. De aceea, am dorit să

aflăm opinia tinerilor referitor la instituţiile care trebuie să se ocupe de problemele lor, în special de

problema încadrării în câmpul muncii. În figura nr. 4. 3 sunt prezentate aceste instituţii.

95


59,234,7

26,8

46,6

23,4

0,2 0,2 0,1 0,3Ag

enţia

Naţ

iona

lă p

entru

Ocu

pare

a Fo

rţei

de M

uncă

Min

iste

rul

Educ

aţie

i şi

Tine

retu

lui

Auto

rităţ

ilepu

blic

e lo

cale

O in

stitu

ţiepu

blic

ăsp

ecia

lizat

ă în

aces

t dom

eniu

Org

aniz

aţiile

non

guve

rnam

enta

leca

re a

pără

inte

rese

le

Guv

ernu

l

Auto

anga

jare

a

Inst

ituţiil

e pr

ivat

esp

ecia

lizat

e

Inst

ituţiil

e de

învă

ţăm

înt

supe

rior

Figura nr. 4. 3. Instituţiile care ar trebui să se ocupe de încadrarea tinerilor în câmpul

muncii

Potrivit figurii nr. 4.3, de problema încadrării tineretului în câmpul muncii trebuie să se ocupe

mai multe instituţii. Rezultatele sondajului ne arată că de această problemă trebuie să se ocupe, în

primul rând, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă – 59,2% din tinerii respondenţi,

Ministerul Educaţiei şi Tineretului – 34,7%, autorităţile publice locale – 26,8% şi organizaţiile non

guvernamentale care apără interesele tinerilor – 23, 4%. Este relevant faptul că peste 46% din tinerii

respondenţi optează pentru crearea unei instituţii guvernamentale specializată în acest domeniu.

Luând în consideraţie faptul că problema încadrării tineretului pe piaţa muncii este foarte dificilă,

este important de a vedea ce măsuri trebuie întreprinse pentru a facilita accesul tinerilor pe piaţa

muncii. În figura nr. 4.4 sunt prezentate măsurile pe care tinerii le consideră utile pentru facilitarea

accesului lor pe piaţa muncii.

0,6

0,3

0,1

33,4

65,7

56,1Organizarea mai frecventă a târgurilor locurilor demuncă pentru tineret

Stimularea agenţilor economici de a angaja persoanetinere

Obligarea autorităţilor publice locale de a angaja tineretîn diferite lucrări publice

Conlucrarea agenţilor economici cu universităţile

Crearea locurilor de muncă atractive pentru tineret

Majorarea salariilor

Figura nr. 4. 4. Măsurile întreprinse pentru facilitarea accesului pe piaţa muncii a tinerilor

96


Rezultatele sondajului ne arată că aproape ⅔ din tinerii respondenţi consideră că agenţii

economici ar trebui cointeresaţi financiar pentru a angaja tineri în organizaţiile lor. Mai bine de

jumătate din tinerii respondenţi (56,1%) consideră organizarea mai frecventă a târgurilor locurilor de

muncă o soluţie pentru îmbunătăţirea încadrării tinerilor în câmpul muncii. O treime din tinerii

respondenţi sunt de părerea că autorităţile publice locale trebuie să angajeze mai mulţi tineri la diferite

lucrări publice.

Dat fiind faptul că şomajul în rândul tinerilor este cel mai mare se impune luarea unor măsuri

concrete care vor avea drept efect reducerea acestuia. În opinia tinerilor, există mai multe măsuri ce

trebuie realizate mai eficient pentru a reduce numărul şomerilor (figura nr. 4.5)

32,927,4

35,445,4

33,842,1

0,20,20,22,3

Organizareaacţiunilor de

orientareprofesională în

instituţiilepreuniversitare

Organizareacursurilor deconsiliere în

carieră

Informarea maifrecventă

despre situaţiapieţei muncii

Instruireatinerilor învederea

dezvoltăriipropriei afaceri

Posibilitateaobţinerii unei

meserii în liceu

Cunoaştereaevoluţiei cereriişi ofertei forţei

de muncă

Crearealocurilor de

muncăatractive pentru

tineret

Oferirea maimultor locuribugetare înînvăţământ

Asigurareatinerilor cu

spaţiu locativ

Oferirea defacilităţi pentrutineret în iniţierii

afacerilor

Figura nr. 4.5. Măsuri de reducere a şomajului în rândul tineretului

Potrivit figurii nr. 4.5, în opinia tinerilor pot fi întreprinse mai multe măsuri care vor conduce la

reducerea şomajului în rândurile tineretului. 42,1% din tinerii respondenţi consideră că informarea mai

frecventă despre situaţia pieţei muncii va avea efecte benefice asupra tinerilor pe piaţa muncii. O

măsură menţionată de tineri care nu trebuie neglijată de instituţiile guvernamentale şi care ar diminua

numărul şomerilor în rândul tineretului se referă la organizarea acţiunilor de orientare profesională în

instituţiile preuniversitare – 42,1%. Organizarea cursurilor de consiliere în carieră reprezintă o altă

măsură de reducere a şomerilor, evidenţiată de 33,8% din tinerii respondenţi.

În condiţiile în care nu pot fi asiguraţi cu locuri de muncă, ar fi oportun ca aceştia să fie stimulaţi

să-şi dezvolte propria afacere. În acest sens, 35,4% din tinerii respondenţi consideră oportun

organizarea instruirii tinerilor în vederea dezvoltării propriei afaceri. 27,4% din tinerii respondenţi

consideră că oferirea posibilităţii obţinerii unei meserii în liceu ar conduce la diminuarea numărului

şomerilor tineri.

97


Oportunităţile de îmbunătăţire a situaţiei tinerilor pe piaţa muncii trebuie privite şi prin prisma

agenţilor economici, a angajatorilor. Or, prin eforturi comune, din partea statului, pe de o parte şi din

partea angajatorilor, pe de altă parte, s-ar putea îmbunătăţi situaţia tinerilor pe piaţa muncii. În figura

nr. 4. 6 sunt prezentate facilităţile aşteptate de agenţii economici din partea statului în vederea angajării

tinerilor.

29,034,3 39,7

71,0

0,3 1,3

Acor

dare

aun

or în

lesn

irifis

cale

Plăt

irea

unei

părţi

asa

lariu

lui

Acop

erire

a di

npa

rtea

stat

ului

a ch

eltu

ielilo

rpe

ntru

inst

ruire

prof

esio

nală

Con

tribu

ţii în

asig

urar

ea c

usp

aţiu

loca

tiv

Acor

dare

a de

cred

itepr

efer

enţia

le

Nei

mpl

icar

east

atul

ui

Figura nr. 4.6. Facilităţile aşteptate de agenţii economici din partea statului pentru angajarea tinerilor

Potrivit rezultatelor sondajului, problema cea mai stringentă ţine de asigurarea tinerilor cu spaţiu

locativ. Există foarte multe cazuri când tinerii angajaţi refuză să se angajeze din cauza lipsei spaţiului

locativ. În acest sens, 71,0% din agenţii economici respondenţi aşteaptă contribuţii din partea statului în

asigurarea cu spaţiu locativ. O altă facilitate din partea statului, evidenţiată de 39,7% din agenţii

economici respondenţi, ţine de acoperirea cheltuielilor pentru instruirea profesională a tinerilor. Mai

bine de o treime din organizaţiile respondente ar angaja mai mulţi tineri dacă statul va contribui cu o

cotă parte la plătirea salariilor acestora. 29,0% aşteaptă înlesniri fiscale din partea statului pentru

angajarea tinerilor.

Angajarea şi menţinerea tinerilor în mediul rural este o problemă care preocupă de ceva timp

instituţiile guvernamentale. Spre deosebire de mediul urban, în mediul rural se observă un deficit de

forţă de muncă pentru anumite meserii şi profesiuni. Pentru majoritatea tinerilor, mediul rural nu

reprezintă un mediu atractiv, de aceea şi există exodul de forţă de muncă dinspre rural spre urban.

Agenţii economici din mediul rural s-ar putea confrunta în viitor cu lipsa de forţă de muncă de care vor

avea nevoie. În vederea ameliorării situaţiei se impun luarea unor măsuri concrete. În opinia agenţilor

98


economici, măsurile pentru atragerea şi menţinerea tinerilor în mediul rural se referă la următoarele

(figura nr. 4.7).

0,33,425,3

63,355,6

Oferirea unor facilităţiîn vederea asigurăţii

cu spaţiu locativ

Crearea unor locuride muncă atractive

pentru tineret

Crearea infrastructuriipentru petrecerea

timpului de odihnă şidezvoltare personală

Majorarea salariilor Tinerii nu trebuie saramână în mediul

rural

Figura nr. 4.7. Măsurile ce trebuie întreprinse pentru atragerea şi menţinerea tinerilor în mediul rural

Potrivit figurii de mai sus, 63,3% din agenţii economici respondenţi consideră că tinerii pot fi

atraşi în mediul rural prin oferirea unor locuri de muncă atractive. În prezent, tinerii nu au alternative

de angajare în mediul rural, de aceea şi se înregistrează acest exod de forţă de muncă spre mediul urban

sau în străinătate. Peste 55% din agenţii economici sunt de părerea că tinerii pot fi atraşi în mediul rural

prin oferirea unor facilităţi în vederea asigurării cu spaţiu locativ. Aproximativ un sfert din organizaţiile

respondente cred că tinerii pot fi menţinuţi în mediul rural prin crearea unei infrastructuri adecvate

pentru petrecerea timpului liber şi dezvoltare personală.

După cum s-a menţionat deja, situaţia tinerilor pe piaţa muncii este cea mai dificilă comparativ cu

cea a altor categorii de forţă de muncă. Această situaţie este recunoscută chiar de agenţii economici. La

rândul său, aceştia vin cu nişte propuneri de îmbunătăţire a situaţiei tinerilor pe piaţa muncii (figura nr.

4.8).

35,7

28,3

65,0

1,3

Sensibilizarea unei colaborări mai armonioaseîntre agenţii economici şi instituţiile de

învăţământCrearea unui climat favorabil pentru investitorii

străini ce ar conduce la sporirea gradului deocupare în rândul tineretului

Implicarea mai activă a statului în vedereamenţinerii tineretului în ţară

Crearea condiţiilor favorabile pentru muncă şitrai

Figura nr. 4.8. Propunerile agenţilor economici pentru îmbunătăţirea situaţiei tinerilor pe piaţa muncii

99


Exodul sporit de forţă de muncă în străinătate, în special a celei tinere, pune în gardă nu doar

autorităţile statului ci şi agenţii economici. Aceştia din urmă conştientizează pericolul cu care s-ar

putea confrunta în viitor datorită deficitului de forţă de muncă calificată. De aceea, aproape ⅔ din

agenţii economici respondenţi consideră necesar implicarea mai activă a statului în vederea menţinerii

tineretului în ţară. 35,7% sunt de părea că se impune o colaborare mai armonioase între agenţii

economici şi instituţiile de învăţământ, iar 28,3% optează pentru crearea unui climat favorabil pentru

investitorii străini ce ar conduce la sporirea gradului de ocupare în rândul tineretului. Or, anume

organizaţiile străine sunt acelea care acordă prioritate la angajare tinerilor.

Aşadar, prin studiul realizat am încercat să evidenţiem problemele cu care se confruntă tinerii pe

piaţa muncii. Prin familiarizarea instituţiilor guvernamentale cu problemele tinerilor, acestea urmează

să elaboreze diferite măsuri sau politici care vor avea drept scop îmbunătăţirea situaţiei create.

100


CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Piaţa muncii din Republica Moldova a suferit profunde transformări generate de reformele

economice din ultimele aproape două decenii, cu influenţe directe asupra calităţii factorului uman.

Condiţiile sociale au determinat reducerea sporului demografic natural şi accentuarea migraţiei forţei

de muncă, în special a celei tinere, care a cauzat scăderea constantă a populaţiei active.

În urma cercetărilor efectuate, atât în aspect cantitativ cât şi calitativ, privind situaţia tinerilor pe

piaţa muncii au rezultat următoarele concluzii:

1. În prezent, comparativ cu celelalte grupe de vârstă, tinerii se consideră dezavantajaţi pe

piaţa muncii. Luând în consideraţie faptul că tineretul este considerat forţa motrice de dezvoltare a

oricărei societăţi şi, totodată, constituie viitorul acesteia, ar trebui să se bucure de atenţia tuturor

actorilor sociali. Dat fiind faptul că la tineri sunt evidenţiate mai bine unele calităţi cum ar fi:

flexibilitatea, adaptabilitatea sporită la schimbare, spirit de creativitate dezvoltat, ingeniozitate sporită,

capacitatea de a însuşi mai rapid ineditul etc., ar trebui să-i plaseze pe acestea într-o situaţie mai

avantajoasă comparativ cu celelalte categorii ale populaţiei în general şi ale forţei de muncă în special.

De fapt, situaţia este inversă, persoanele tinere acced, din ce în ce mai greu, pe piaţa muncii datorită

exigenţelor invocate de angajatori.

Recomandări:

crearea unei imagini favorabile a tinerilor pe piaţa muncii prin evidenţierea

calităţilor mai nuanţate care i-ar avantaja în raport cu celelalte categorii de forţă

de muncă;

implicarea mai activă a organizaţiilor non guvernamentale în procesul de elaborare

şi promovare a unor politici şi măsuri concrete de susţinere a tinerilor pe piaţa

muncii;

consolidarea principiului accesului egal pentru toţi pe piaţa muncii cu scopul de a

creşte oportunităţile de angajare ale tinerilor.

2. Schimbarea opiniilor angajatorilor faţă de persoanele tinere. Presiunile în direcţia unei

performanţe mai înalte, pentru a face faţă concurenţei globale mai intense, explică de ce mulţi

angajatori îşi stabilesc standarde superioare pentru potenţiali angajaţi şi nu îi păstrează pe cei care se

dovedesc a fi incapabili să le îndeplinească. În aceste condiţii, tinerii au şanse mai mici de a izbuti la

101


ocuparea unui sau alt loc de muncă şi, totodată sunt expuşi riscului de a fi disponibilizaţi mai rapid

decât alte categorii de angajaţi. Plus la aceasta, înaintarea unor cerinţe cum ar fi experienţa în muncă

sau vârsta minimă pentru încadrare practic împiedică posibilitatea tinerilor de a ocupa un anumit loc de

muncă. În afară de aceasta, angajatorii au o atitudine mai rezervată faţă de tineri deoarece consideră că

este mai dificil de lucrat cu ei. Prin urmare, angajatorii aleg calea cea mai simplă – angajez persoane cu

care să lucrez mai bine.

Recomandări:

sensibilizarea agenţilor economici în vederea aplicării unor tehnici moderne de

selecţie cum ar fi: interviurile aprofundate de selecţie, centrele de evaluare etc., ce

ar permite cunoaşterea şi aprecierea mai bună a calităţilor candidaţilor, în special

a celor tineri;

renunţarea treptată de la experienţa în muncă ca cel mai important criteriu

decizional în procesul de angajare;

oferirea oportunităţilor de afirmare acordate tinerilor angajaţi pentru a putea

evidenţia mai bine calităţile lor personale, potenţialul lor de dezvoltare profesional,

abilităţile şi cunoştinţele profesionale etc.;

evidenţierea avantajelor pe termen lung pe care le-ar putea avea angajatorii în

urma acordării priorităţii tinerilor la angajare.

3. Stimularea agenţilor economici în vederea sporirii numărului angajărilor din rândul

tineretului. În prezent, tineretul nu reprezintă categoria prioritară la angajare pentru o bună parte din

agenţii economici care au anumite rezerve faţă de această categorie de forţă de muncă. În vederea

stimulării agenţilor economici de a angaja persoane tinere, instituţiile guvernamentale ar trebui să vină

cu oferte avantajoase concrete.

Recomandări:

reducerea contribuţiilor la sistemul de asigurări sociale pentru angajarea anuală a

unui anumit număr de tineri;

subvenţionarea salariului tânărului angajat pentru primul an de activitate în

organizaţia respectivă;

organizarea programelor de recalificare profesională pentru tineri în funcţie de

doleanţele agenţilor economici;

102


elaborarea unui mecanism de stimulare financiar – fiscală (reducerea impozitului

pe venit) a agenţilor economici care angajează tineri.

4. Dificultăţi de acces al tinerilor pe piaţa muncii. În contextul modificării pieţei muncii şi al

provocărilor de ordin demografic, este tot mai dificil ca tinerii să pătrundă pe piaţa muncii. În acest

context, Pactul European pentru Tineret pune accent pe facilitarea accesului tinerilor pe piaţa muncii şi

combaterea sau diminuarea şomajului în rândul acestei categorii. Rezultatele cercetării ne-au

demonstrat că tinerii întâmpină o multitudine de dificultăţi în ceea ce priveşte accesul acestora pe piaţa

muncii. În ajutorarea tinerilor privind accesul lor pe piaţa muncii ar trebui să se implice mai mult

instituţiile guvernamentale preocupate de această activitate, în special Agenţia Naţională pentru

ocuparea Forţei de Muncă cu structurile sale teritoriale.

Recomandări:

facilitarea tranziţiei de la şcoală la locul de muncă prin consolidarea serviciilor de

informare a elevilor şi studenţilor din anii terminali cu privire la oportunităţile şi

riscurile de pe piaţa muncii;

promovarea uceniciei la locul de muncă în calitate de alternativă pentru tinerii cu

un nivel scăzut de instruire şi fără calificare;

focalizarea pe situaţia tinerilor proveniţi din centrele de plasament sau orfelinate

prin implementarea unor programe speciale de integrare socio–profesională;

promovarea şi dezvoltarea parteneriatelor în rândul instituţiilor de învăţământ,

întreprinderilor şi altor instituţii în vederea facilitării tranziţiei de la şcoală la viaţa

activă;

organizarea serviciilor specializate de informare şi consiliere profesională şi a

serviciilor de mediere a munci.

5. Lipsa unor programe concrete de orientare profesională a tinerilor. În prezent, tinerii simt

un vacuum de informaţie în ceea ce priveşte orientarea lor în aspect profesional. Cea mai mare

majoritate a tinerilor îşi aleg meseria sau profesiune fără a ţine cont de evoluţia acesteia pe piaţa muncii

şi de perspectivele de angajare după însuşirea acesteia. În prezent, în instituţiile preuniversitare de

învăţământ nu se realizează programe de orientare profesională şi de consiliere în carieră ce le-ar

permite tinerilor să înţeleagă mai bine situaţia pieţei muncii. Datorită lipsei orientării profesionale, o

bună parte din tineri sunt nemulţumiţi de meseria sau profesiunea aleasă.

103


Recomandări:

dezvoltarea unor parteneriate între Ministerul Educaţiei şi Tineretului, pe de o

parte, şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Centrele de resurse

pentru tineret, pe de altă parte, în vederea elaborării unor programe viabile de

orientare profesională prin cuprinderea tuturor instituţiilor preuniversitare de

învăţământ;

implicarea mai activă a mass-mediei în procesul de orientare profesională a

tinerilor, prin elaborarea unor rubrici cu caracter permanent despre meseriile şi

profesiunile existente pe piaţa muncii;

plasarea şi reactualizarea permanentă a informaţiei pe site-ul Agenţiei Naţionale

pentru Ocuparea Forţei de Muncă privind evoluţia meseriilor şi profesiunilor pe

piaţa muncii, în special cererea şi oferta acestora;

organizarea seminarelor, meselor rotunde, întrunirilor de către Agenţia Naţională

pentru Ocuparea Forţei de Muncă, cu participarea organizaţiilor non

guvernamentale, privind consilierea în cariera profesională a tinerilor.

6. Numărul relativ mare al persoanelor tinere care activează pe cont propriu. Desfăşurarea

activităţilor pe cont propriu este o soluţie de moment care permite persoanei în cauză să obţină un

anumit venit în urma prestării anumitor activităţi. După cum s-a menţionat deja, această formă de

încadrare are atât avantaje cât şi dezavantaje. Persoanele care activează pe cont propriu simt avantajele

imediat ca rezultat al sporirii veniturilor acestora, prin neachitarea taxelor şi impozitelor către stat.

Dezavantajele se vor resimţi mai târziu, odată cu ieşirea la pensie a persoanelor respective când vor

beneficia doar de mărimea unei pensii minime. Realizarea activităţilor pe cont propriu se observă mai

mult la tineri, de aceea şi reprezintă un risc pentru ei care ar putea avea consecinţe asupra evoluţiei lor

ulterioare.

Recomandări:

promovarea unei campanii de conştientizare a pericolului la care se supun tinerii

care activează pe cont propriu;

stimularea tinerilor în vederea oficializării activităţilor desfăşurate pe cont propriu;

promovarea campaniilor în rândul angajatorilor cu privire la stoparea muncii la

negru şi întărirea capacităţii instituţiilor de control abilitate pentru respectarea

legislaţiei în vigoare.

104


7. Inadvertenţa dintre cunoştinţele profesionale pe care le posedă tinerii şi cele solicitate de

organizaţii. În urma cercetărilor efectuate am constatat un decalaj între cunoştinţele şi abilităţile

profesionale solicitate de organizaţii şi cele deţinute de posesorii acestora, tinerii absolvenţi ai

instituţiilor de învăţământ. Organizaţiile îşi exprimă tot mai mult nemulţumirea faţă de nivelul de

instruire profesională al tinerilor, nu doar de faptul că aceştia nu dispun de abilităţi profesionale, dar şi

cunoştinţele profesionale sunt sub nivelul aşteptărilor agenţilor economici.

Recomandări:

luarea în consideraţie de către instituţiile de învăţământ abilitate de instruirea

profesională a doleanţelor agenţilor economici în materie de cunoştinţe şi abilităţi

profesionale;

necesitatea unei colaborări mai armonioase între agenţii economici şi instituţiile de

învăţământ;

stimularea agenţilor economici în vederea încheierii unor acorduri de colaborare de

lungă durată cu instituţiile de învăţământ pentru petrecerea practicii de producţie

de către cursanţii acestora.

8. Promovarea culturii antreprenoriale. Afacerile reprezintă un domeniu foarte tentant, mai

ales pentru tineri. Deşi, mulţi tineri sunt predispuşi pentru a-şi dezvolta propria afacere, mulţi dintre ei

nu reuşesc datorită diferitelor bariere, atât de ordin obiectiv cât şi subiectiv. Mulţi tineri nu reuşesc în

afaceri datorită lipsei cunoştinţelor necesare sau a diverselor obstacole parvenite de la persoane terţe.

Recomandări:

dezvoltarea competenţelor antreprenoriale şi manageriale în vederea îmbunătăţirii

performanţei şi formării profesionale actuale a tinerilor, pentru a dezvolta spiritul

antreprenorial şi pentru a genera un număr crescut de afaceri;

stimularea băncilor comerciale în vederea acordării creditelor cu dobânzi

preferenţiale tinerilor care doresc iniţierea şi dezvoltarea propriei afaceri;

susţinerea mai evidentă din partea autorităţilor publice locale a tinerilor care

intenţionează să-şi dezvolte propria afacere;

9. Posibilităţi reduse de angajare şi oportunităţi de afirmare pentru tineri în mediul rural.

În prezent, mediul rural este neatractiv pentru tineri datorită spectrului redus de ocupaţii. Sectorul agrar

este aproape unica soluţie pentru majoritatea persoanelor apte de muncă. Dat fiind faptul că agricultura

105


este neatractivă pentru tineri din cauza salariilor inferioare aplicate şi al condiţiilor de muncă

nefavorabile, tinerii, de cele mai multe ori, părăsesc zonele rurale migrând în mediul urban sau în

străinătate. Numărul relativ mare al persoanelor tinere inactive din mediul rural (partea femeninină)

este determinat şi de faptul că o bună parte din acestea sunt preocupate de îngrijirea copiilor de vârstă

preşcolară. Or, în prezent există localităţi în care creşele sau grădiniţele de copii nu activează întregul

an, ci doar perioada de primăvară – vară, creând un impediment în angajarea în câmpul muncii a

acestor persoane.

Recomandări:

dezvoltarea infrastructurii sociale şi diversificarea spectrului de ocupaţii din

mediul rural prin asigurarea unui mecanism viabil de atragere a investiţiilor

publice şi private, interne şi externe în localităţile rurale;

crearea unor întreprinderi mici, flexibile şi competitive care vor avea drept efect

diversificarea structurii ocupaţionale în mediul rural;

înfiinţarea şi dezvoltarea liceelor profesionale în mediul rural care va permite

obţinerea unei meserii odată cu finalizarea studiilor liceale şi care vor avea drept

efect menţinerea tinerilor în mediul respectiv;

crearea unor fonduri speciale în cadrul bugetelor locale pentru susţinerea tinerilor

care doresc să-şi continue studiile profesionale la posturile vacante (pedagogi,

medici, agronomi etc.) cu condiţia revenirii lor în localitatea natală.

106


Anexa nr. 1

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVAAGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

Stimate respondent/respondentă

În scopul identificării problemelor cu care se confruntă tinerii pe piaţa muncii, Academia de Studii Economice din Moldova în colaborare cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Republica Moldova efectuează o cercetare sociologică cu tema: “Situaţia tinerilor pe piaţa muncii”.

Suntem absolut convinşi că informaţia şi opiniile Dvs. vor fi foarte preţioase pentru cercetarea noastră. De aceea, Vă rugăm, ca să ne ajutaţi să le obţinem prin răspunsurile Dvs. sincere şi reale. Vă asigurăm că vom păstra anonimatul.

Pentru a completa chestionarul citiţi cu atenţie întrebările şi toate variantele de răspuns, luând

în cerculeţ cifra variantei care corespunde opiniei Dumneavoastră. La întrebările fără variante de

răspuns, Vă rugăm, să ne oferiţi /daţi răspunsul Dvs.

Mulţumim pentru colaborare

107


1. Sexul:1. Feminin 2. Masculin

2. Vârsta: 1. Până la 18 ani 2. 18 – 24 ani 3. 24 – 29 ani

3. Studiile:1. Primare sau gimnaziale2. Medii sau liceale3. Medii profesionale4. Colegiu5. Colegiu în desfăşurare6. Superioare7. Superioare în desfăşurare8. Masterat

4. Mediul de reşedinţă: 1. Urban (oraş) 2. Rural (sat)

5. Care este ocupaţia Dvs. ?1. Sunt angajat în cadrul unei organizaţii 62. Activez pe cont propriu (construcţii, croitorie, menaj, servicii, agricultură, lucru în străinătate

etc.) 293. Am propria afacere 364. Nu am nici o ocupaţie 445. Sunt student 57

ÎNTREBĂRI PENTRU TINERII ANGAJAŢI

6. Care este domeniul de activitate al organizaţiei în care activaţi?1. Iindustrie 2. Agricultură3. Transporturi 4. Construcţii5. Comerţ, turism şi servicii hoteliere 6. Învăţământ 7. Ocrotirea sănătăţii 8. Administraţie publică9. Altele

7. Care este tipul de proprietate al întreprinderii în care activaţi?1. Întreprindere cu capital privat2. Întreprindere cu capital public3. Mixtă, capital public şi privat4. Mixtă, capital naţional şi străin5. Organizaţie non guvernamentală

8. Cât timp V-aţi aflat în căutarea unui loc de muncă?1. Mai mult de un an 2. Timp de un an3. Timp de 6 luni 4. Timp de 3 luni5. M-am angajat imediat după finalizarea studiilor

108


9. Aţi obţinut serviciul / postul prin intermediul:1. Individual2. Prietenilor / rudelor 3. Concursului anunţat în mass-media4. Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă5. Agenţiilor specializate private de recrutare6. Târgului locurilor de muncă7. Autorităţilor publice locale8. INTERNET-ului9. Altele ______________________________________.

10. Care au fost instrumentele de selecţie aplicate de către angajator? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Curriculum vitae 2. Scrisoarea de intenţie3. Interviul de selecţie 4. Testarea psihologică5. Examinarea medicală 6. Termen de încercare (probă)8. Altele

11. De cât timp activaţi în organizaţia dată?1. Mai puţin de un an2. 1-3 ani3. 3-5 ani4. Mai mult de 5 ani

12. La momentul angajării aţi încheiat un contract individual de muncă?1. Da 2. Nu.

Atenţie! La întrebarea 13 răspund doar persoanele care au ales varianta „da” la întrebarea 12.

13. Care din următoarele condiţii au fost/sunt stipulate în contractul individual de muncă? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Condiţiile de muncă2. Salariul3. Durata zilei de lucru4. Drepturile şi obligaţiunile de muncă5. Responsabilităţile pentru munca efectuată6. Angajare pentru o perioadă determinată7. Fixarea termenului de încercare8. Altele _____________________________

14. Ce restricţii au fost înaintate neoficial din partea angajatorului în momentul angajârii? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Durata de muncă peste program2. Munca în zile de odihnă şi sărbătoare legală3. Neacordarea concediilor corespunzător cu doleanţele proprii4. Neacordarea salariului pe durata termenului de încercare5. Imposibilitatea de a fi promovat în post în primii 5 ani de activitate6. Altele

109


15. Postul ocupat corespunde calificării deţinute de Dvs.?1. Da 2. Nu.

Atenţie! La întrebarea 16 răspund doar persoanele care au ales varianta „nu” la întrebarea 15.16. Ce V-a determinat să acceptaţi un post de muncă care nu corespunde calificării Dvs.?

1. Imposibilitatea angajării pe specialitate2. Salariul mic oferit pentru calificarea deţinută3. Activităţile desfăşurate la acest post corespund intereselor mele4. Şanse mai mari de a face carieră5. Altele

17. Salariul a fost stabilit:De angajator / patronPrin negocierea dintre dumneavoastră şi patronConform tarifelor oficiale de salarizareAltele

18. Care este mărimea salariului Dvs. ? 1. Până la 700 lei 2. 701 – 1000 lei

3. 1001 – 1500 lei 4. 1501 – 2000 lei Mai mult de 2000 lei.

19. Aţi dori să faceţi carieră profesională în organizaţia în care sunteţi angajat la moment? 1. Da 2. Nu 3. Nu ştiu.

Atenţie! Dacă aţi răspuns „da” la întrebarea 19, treceţi la întrebarea 20, dacă aţi răspuns „nu” treceţi la întrebarea 21.

20. Care sunt motivele pentru care aţi optat pentru această organizaţie? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Oportunităţi mari de a fi promovat pe scară ierarhică 2. Activitatea pe care o realizez corespunde interesului meu3. Există posibilităţi de realizare personală4. Salariul atractiv 5. Lipsa altor oportunităţi de angajare în localitate6. Altele

21. Care sunt cauzele ce V-ar determina să plecaţi din organizaţia în care activaţi la moment? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Şanse reduse de realizare profesională2. M-am angajat cu scopul de a acumula experienţă profesională3. Dorinţa de a activa într-o organizaţie prestigioasă4. Salariul insuficient5. Dorinţa de a activa conform meseriei6. Gradul redus de ocupare 7. Condiţii nefavorabile de muncă8. Altele

110


22. Sunteţi mulţumit de cunoştinţele şi abilităţile profesionale acumulate pe durata studiilor necesare pentru activitatea profesională?

1. Da 2. Nu 3. Nu am studii profesionale/de specialitate

Atenţie! La întrebarea 23 răspund doar acei care au ales varianta „nu” la întrebarea 22.

23. Care sunt motivele ce Vă face să fiţi nemulţumit de nivelul cunoştinţelor acumulate pe durata studiilor? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Calitatea redusă a studiilor2. O parte din cunoştinţele acumulate nu îmi sunt utile în activitatea pe care o desfăşor3. Cerinţele angajatorilor în materie de cunoştinţe profesionale sunt cu mult mai mari4. Altele

24. Consideraţi că tinerii angajaţi în organizaţia în care activaţi sunt expuşi unui risc mai mare de a fi concediaţi în comparaţie cu alte categorii ?

1. Da 2. Nu 3. Nu ştiu

Atenţie! La întrebarea 25 răspund doar persoanele care au ales varianta „da” la întrebarea 24.

25. Ce Vă determină să afirmaţi acest lucru? 1. În ultimul timp au fost concediate doar persoane tinere din organizaţie2. Persoanele tinere sunt fără experienţă profesională3. Conducerea organizaţiei are mai puţină încredere în angajaţii tineri4. Altele

26. Consideraţi că angajaţii tineri sunt marginalizaţi în comparaţie cu ceilalţi angajaţi ai organizaţiei?

1. Da 2. Nu 3. Nu ştiu. Atenţie! La întrebarea 27 răspund doar persoanele care au ales varianta „da” la întrebarea 26.

27. În ce a constat marginalizarea tinerilor angajaţi în organizaţia în care activaţi ? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Nesolicitarea părerii în luarea anumitor decizii2. Acces limitat la programe de instruire profesională3. Reducerea posibilităţii de implicare a tinerilor angajaţi în activitatea organizaţiei4. Oportunităţi mai reduse de promovare 5. Altele

28. Cum consideraţi care este atitudinea conducerii organizaţiei faţă de angajaţii tineri? 1. Foarte bună2. Bună3. Satisfăcătoare4. Nesatisfăcătoare5. Foarte nesatisfăcătoare

111


ÎNTREBĂRI PENTRU PERSOANELE CARE ACTIVEAZĂ PE CONT PROPRIU

29. Meseria/specialitatea Dvs. conform studiilor

30. Ce activităţi pe cont propriu desfăşuraţi?1. Prelucrarea individuală a pământului2. Croitorie3. Tâmplărie4. Artizanat5. Activităţi în construcţii6. Plecări periodice peste hotare7. Prestarea diferitor servicii (menaj, traduceri, culegere de texte la computer etc.)8. Altele

31. Care este motivul ce V-a făcut să desfăşuraţi astfel de activităţi?1. Lipsa locurilor de muncă în localitate conform meseriei2. Concedierea din cadrul organizaţiei ca rezultat al reducerii activităţii3. Lipsa unei meserii concrete care mi-ar permite să mă angajez4. Am renunţat benevol la locul de muncă5. Imposibilitatea angajării fără experienţă în muncă6. Dorinţa de a fi independent în activitatea profesională7. Dorinţa de a obţine un venit mai mare8. Altele

Atenţie! La întrebarea 32 răspund doar persoanele care au ales varianta „4” la întrebarea 31. 32. Ce V-a determinat să renunţaţi la locul de muncă deţinut anterior?

1. Atitudinea patronului / conducătorului organizaţiei faţă de tinerii angajaţi2. În urma conflictului generat între mine şi patron3. Salariul mic oferit de patron4. Programul de muncă impus de patron5. Altele

33. De cât timp desfăşuraţi activităţi pe cont propriu?1. Mai puţin de 1 an 2. 1 – 3 ani3. 3 – 5 ani 4. Mai mult de 5 ani.

34. În cazul în care Vi s-ar propune un loc de muncă în cadrul unei organizaţii aţi accepta?1. Da 2. Nu 3. Nu ştiu.

Atenţie! La întrebarea 35 răspund doar persoanele care au ales varianta „nu” la întrebarea 34. 35. Care ar fi motivul neangajării în cadrul unei organizaţii?

1. Îmi convine să desfăşor activitatea în acest mod2. Nu accept un program de muncă impus de cineva3. Venitul obţinut din activităţile pe cont propriu depăşeşete cu mult salariile oferite pentru o

eventuală angajare4. Nedorinţa de a plăti impozite şi taxe la stat4. Altele

112


ÎNTREBĂRI PENTRU TINERII ÎNTREPRINZĂTORI

36. De cât timp desfăşuraţi propria afacere?1. Mai puţin de 1 an2. 1 – 3 ani3. 3 – 5 ani4. Din momentul finalizării studiilor.

37. În ce domeniu de activitate V-aţi dezvoltat afacerea?1. Industrie 2. Agricultură 3. Construcţii 4. Transport 5. Comerţ şi alimentaţie publică 6 Turism 7. Servicii 8. Ocrotirea sănătăţii 9. Alta

38. Ce V-a motivat să iniţiaţi propria afacere? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Dorinţa de a lucra pentru sine2. Calităţile de întreprinzător3. Cunoştinţele profesionale acumulate în timpul studiilor4. Ambiţia personală5. Lipsa unui loc de muncă6. Proiectul câştigat în urma participării la un concurs de grant-uri7. Lipsa concurenţilor în această sferă de activitate8. Altele

39. Cine V-a ajutat pentru a începe propria afacere?1. Părinţii2. Foşti colegi din timpul studiilor3. Persoane din domeniul afacerilor4. Autorităţile publice locale5. Am dezvoltat afacerea pe cont propriu6. Altele

40. Care a fost sursa financiară pentru iniţierea afacerii?1. Remitenţele din străinătate2. Obţinerea unui grant3. Împrumut bancar4. Împrumut de la persoane fizice5. Altele

41. Cu ce probleme V-aţi confruntat în dezvoltarea propriei afaceri? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Neîncrederea din partea unor oameni de afaceri2. Suspiciunile din partea autorităţilor publice3. Unele rezerve din partea băncilor comerciale de a oferi credit pentru dezvoltarea afacerii4. Dificultăţi în obţinerea tuturor permisiunilor pentru iniţierea afacerii5. Nivel inferior de cunoştinţe pentru iniţierea afacerii6. Nivelul înalt al birocraţiei 7. Altele

113


42. Sunteţi mulţumit de modul cum se dezvoltă afacerea Dvs.?1. Da 2. Nu 3. Nu ştiu.

Atenţie! La întrebarea 43 răspund doar persoanele care au ales varianta „nu” la întrebarea 42.

43. Care sunt cauzele ce împiedică buna dezvoltare a afacerii Dvs.? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Obstacolele din partea administraţiei publice locale2. Lipsa angajaţilor cu calificările necesare3. Obstacolele din partea altor oameni de afaceri4. Societatea coruptă în care trăim5. Lipsa pieţei de desfacere a produselor şi sercviciilor6. Altele

ÎNTREBĂRI PENTRU PERSOANELE FĂRĂ OCUPAŢIE

44. De cât timp nu desfăşuraţi nici o activitate de muncă? 1. Mai puţin de 1an2. 1 – 3 ani3. 3 – 5 ani4. De la finalizarea studiilor nu am desfăşurat nici o activitate legală

45. Cu ce V-aţi ocupat în această perioadă de tmp?1. Am lucrat în calitate de zilier2. Am lucrat în străinătate3. Nu am desfăşurat nici o activitate4. Altele

46. În această perioadă de timp aţi încercat să Vă angajaţi în câmpul muncii?1. Da 2. Nu.

Atenţie! Persoanele care au răspuns “da” la întrebarea 46 trec la întrebarea 47, cei care au răspuns “nu” trec la întrebarea 52

47. Prin ce modalităţi aţi încercat să Vă angajaţi în câmpul muncii?1. Rudelor şi cunoştinţelor2. Mass – mediei3. INTERNET – ului4. Anunţurilor ocazionale referitoare la angajare5. Altele

48. Cui aţi solicitat ajutor pentru angajarea în câmpul muncii? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Autorităţilor publice locale2. Agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă3. Organizaţiilor de tineret4. Sindicatelor5. Altele

Atenţie! La întrebările 49 şi 50 răspund doar acei care au ales varianta „2” la întrebarea 4849. Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă V-a oferit careva locuri de muncă?

114


1. Da 2. Nu

Atenţie! La întrebarea 50 răspund doar persoanele care au ales varianta „da” la întrebarea 4950 Care a fost motivul neacceptării ofertei propuse de către agenţia pentru ocuparea forţei de

muncă?1. Salariul prea mic oferit2. Locul de muncă se afla în altă localitate3. Locul de muncă oferit nu corespundea meseriei mele4 . Altele

51. Care a fost motivul neacceptării angajării în câmpul muncii? 1. Lipsa de experienţă profesională2. M-au considerat o persoană prea tânără3. Necorespunderea meseriei sau profesiunii cerinţelor postului vacant4. Concursul prea mare pentru posturile vacante5. Altele

52. Care este motivul că nu aţi încercat să Vă angajaţi? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1 Lipsa unei meserii2. Lipsa de experienţă3. Lipsa locurilor de muncă conform calificării4. Dorinţa de a pleca la muncă în străinătate5. Salariile mici6. Alta __________________________________________________

53. Dacă Vi s-ar propune, aţi accepta cursuri de instruire pentru meseriile solicitate pe piaţa muncii în vederea angajării mai rapide?

1. Da 2. Nu54. V- aţi gândit la ideea de a iniţia propria afacere?

1. Da 2. Nu 3. Nu ştiu.

Atenţie! Persoanele care au răspuns “da” la întrebarea 54 trec la întrebarea 55, iar persoanele care au răspuns “nu” - trec la întrebarea 56,

55. Ce V-a împiedicat să Vă deschideţi propria afacere?1. Lipsa surselor financiare necesare2. Lipsa cunoştinţelor profesionale necesare pentru iniţierea şi conducerea afacerii3. Lipsa susţinerii din partea autorităţilor publice locale4. Vârsta prematură pentru a iniţia o afacere5. Concurenţa neloială pe piaţa autohtonă6. Altele

56. Care ar fi motivul nedorinţei de a iniţia propria afacere?1. Neîncrederea în propriile forţe2. Nu există condiţii prielnice pentru deschiderea afacerii3. Multitudinea de probleme cu care se confruntă oamenii de afaceri4. Mă consider o persoană nepotrivită pentru afaceri5. Altele

ÎNTREBĂRI PENTRU STUDENŢI

115


57. Sunteţi mulţumit de meseria/specialitatea pe care aţi ales-o?1. Da 2. Nu

Atenţie! Dacă aţi răspuns “da” la întrebarea 57, treceţi la întrebarea 60.

58. Care sunt motivele acestei nemulţumiri? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Meseria/specialitatea dată nu corespunde intereselor mele2. Este dificil de angajat cu meseria/specialitatea dată3. Salariile practicate pentru meseria/specialitatea în cauză sunt destul de mici4. Cu meseria pe care o însuşesc nu mă voi putea angaja în localitatea natală5 Altele

59. Ce V-a făcut să acceptaţi studiile la specialitatea/meseria de care nu sunteţi mulţumit ?1. Lipsa unei imagine clare privind meseria/specialitatea dată2. Concursul mic la specialitatea dată3. În localitatea în care locuiesc nu am avut altă posibilitate4. Posibilitatea de a obţine o bursă5. Existenţa garanţiei unui loc de muncă6. Altele

60. Cine V-a influenţat în alegerea meseriei/specialităţii Dvs.?1. Am luat decizia singur2. A fost o decizie a familiei3. Prietenii şi rudele apropiate4. Profesorii în şcoală5. Altele

61. Ce cunoşteaţi despre meseria/specialitatea pe care aţi ales-o? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Este o meserie prestigioasă2. Este bine plătită3. Este o meserie solicitată pe piaţa muncii4. Şanse mari de realizare în plan profesional5. Nu ştiam mare lucru6. Altele

62. Care a fost sursa de informare privind meseria/specialitatea pe care aţi ales-o? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Prietenii care au însuşit această meserie/specialitate2. Programele de orientare profesională organizate în şcoală3. Mass-media4. Agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă5. Nu m-am informat6. Altele

63. La moment, paralel cu studiile, sunteţi încadrat în câmpul muncii?1. Da 2. Nu

116


Atenţie! La întrebarea 64 răspund doar acei care au ales varianta “da” la întrebarea 6364. Ce V-a determinat să Vă angajaţi la un loc de muncă? (puteţi alege mai multe variante de

răspuns)

1. Necesitatea de a mă întreţine pe durata studiilor2. Necesitatea de a obţine experienţă în muncă3. Dorinţa de a aplica cunoştinţele acumulate în practică4. Dorinţa de a testa capacităţile personale5. Altele

65. Ce planuri aveţi după finalizarea studiilor? 1. Să mă angajez doar conform meseriei/specialităţii2. Să mă angajez la orice loc de muncă3. Să mă angajez în funcţie de salariul oferit4. Să-mi iniţiez propria afacere5. Să plec la muncă peste hotare6. Altele

Atenţie. La întrebarea 66 răspund doar acei care au ales varianta „4” la întrebarea 6566. În ce domenii aţi dori să Vă iniţiaţi propria afacere?

1. Industrie (indicaţi subramura)2. Agricultură3. Construcţii4. Sfera serviciilor5. Altele

ÎNTREBĂRI PENTRU TOŢI RESPONDENŢII 67. Dacă Vi s-ar oferi şansa de a pleca la muncă peste hotare, cum aţi proceda?

1. Aş pleca fără să mă gândesc2. Posibil da3. Mai degrabă nu4. Categoric nu5. Nu ştiu.

68. Care credeţi că sunt motivele pentru care tinerii preferă să activeze în ONG - uri?1. Posibilitatea de a acumula experienţă2. Posibilitatea de a însuşi practici străine3. Oferirea unor programe flexibile de muncă4. Altele

69. Care după părerea Dvs. sunt problemele specifice cu care se confruntă tinerii pe piaţa muncii? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Nedorinţa angajatorului de a angaja tineri fără experienţă în muncă2. Neconcordanţa dintre procesul de studii şi solicitările angajatorilor3. Lipsa de informaţie privind locurile de muncă vacante4. Lipsa unor practici eficiente de angajare utilizate de angajatori5. Lipsa orientării profesionale 6. Altele

70. Cum credeţi, ce instituţii ar trebui să se ocupe de încadrarea în câmpul muncii a persoanelor tinere? (puteţi alege mai multe variante de răspuns) 1. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

117


2. Ministerul Educaţiei şi Tineretului 3. Autorităţile publice locale 4. O instituţie publică specializată în acest domeniu 5. Organizaţiile non guvernamentale care apără interesele tineretului 6. Altele

71. Cum consideraţi, ce măsuri trebuie întreprinse pentru facilitarea încadrării tineretului în câmpul muncii? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Organizarea mai frecventă a târgurilor locurilor de muncă pentru tineret2. Stimularea agenţilor economici de a angaja persoane tinere3. Obligarea autorităţilor publice locale de a angaja tineret în diferite lucrări publice4. Altele

72. Cum consideraţi, ce măsuri ar trebui întreprinse de instituţiile guvernamentale pentru reducerea şomajului în rândul tineretului? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Organizarea acţiunilor de orientare profesională în instituţiile preuniversitare2. Organizarea cursurilor de consiliere în carieră3. Informarea mai frecventă despre situaţia pieţei muncii4. Instruirea tinerilor în vederea dezvoltării propriei afaceri5. Posibilitatea obţinerii unei meserii/specialităţi în liceu6. Cunoaşterea evoluţiei cererii şi ofertei forţei de muncă7. Altele

Localitatea __________________________Operatorul __________________________Ziua completării ______________________

Anexa nr. 2ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

118


Stimate domn (doamnă),

În scopul identificării problemelor cu care se confruntă tinerii pe piaţa muncii, Academia de Studii Economice din Moldova în colaborare cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Republica Moldova efectuează o cercetare sociologică cu tema: “Situaţia tinerilor pe piaţa muncii”.

Suntem absolut convinşi că informaţia şi opiniile Dvs. vor fi foarte preţioase pentru cercetarea

noastră, de aceea, Vă rugăm, ca să ne ajutaţi să le obţinem prin răspunsurile Dvs. sincere şi reale. Vă

asigurăm că vom păstra anonimatul.

Pentru a completa chestionarul citiţi cu atenţie întrebările şi toate variantele de răspuns, luând

în cerculeţ cifra variantei care corespunde opiniei Dumneavoastră. La întrebările fără variante de

răspuns, Vă rugăm, să ne oferiţi răspunsul dvs.

Mulţumim pentru colaborare

1. Mărimea organizaţiei:2. Până la 20 angajaţi 2. 21 – 75 angajaţi3. 76 - 200 angajaţi 4. 201 – 500 angajaţi

119


5. 501 – 1000 angajaţi 6. Peste 1000 angajaţi.

Domeniul de activitate al organizaţiei3. Iindustrie 2. Agricultură3. Transporturi 4. Construcţii6. Comerţ, turism şi servicii hoteliere 6. Învăţământ 7. Ocrotirea sănătăţii 8. Administraţie publică9. Altele

3. Care este tipul de proprietate al întreprinderii în care activaţi?1. Întreprindere cu capital privat2. Întreprindere cu capital public3. Mixtă, capital public şi privat4. Mixtă, capital naţional şi străin5. Alta

4. În organizaţia Dvs. există persoane tinere care activează?1. Da 2. Nu 3. Nu ştiu.

5. Căror categorii de vârstă daţi prioritate la angajare? 2. Persoanelor tinere, până la 30 ani3. Persoanelor cu vârstă medie, 30 – 45 ani4. Persoanelor cu vârsta peste 45 ani5. Vârsta nu contează

Atenţie! Persoanele care au ales varianta „1” la întrebarea 5, trec la întrebarea 8, iar persoanele care au ales restul variantelor trec la întrebarea 6

6. Care sunt cauzele de a nu angaja prioritar persoane tinere în organizaţia Dvs.? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

7. Lipsa experienţei profesionale8. Sunt mai puţin responsabili 9. Este dificil de lucrat cu tinerii angajaţi10. Pretenţiile salariale destul de mari 11. Altele

7. În ce condiţii aţi accepta să angajaţi tineri în organizaţia Dvs. ?1. În cazul când persoanele în vârstă cu experienţă nu participă la angajare2. În cazul lipsei calificării corespunzătoare la persoanele cu experienţă3. În cazul unui deficit al calificării solicitate4. Altele

8. Ce V-a determinat să oferiţi prioritate tinerilor la angajare? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

9. Potenţialul lor de dezvoltare

120


10. Mai rapid se adaptează la noile schimbări ale organizaţiei11. Nu au pretenţii faţă de sarcinile de muncă care trebuie îndeplinite12. Pot aduce mai multe idei noi în organizaţie13. Sunt mai ingenioşi, mai activi, mai insistenţi14. Altele

9. Cât de mulţumit sunteţi de felul în care tinerii îşi îndeplinesc sarcinile de muncă?1. Foarte mulţumit 2. Mulţumit3. Relativ mulţumit4. Nemulţumit5. Foarte nemulţumit.

10. Care sunt neajunsurile care le întâlniţi cel mai frecvent la angajaţii tineri? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Nivelul redus de cultură generală2. Decalajul mare dintre cunoştinţele profesionale deţinute şi cele solicitate de organizaţie3. Un grad redus de devotament faţă de muncă4. Dificultatea adaptării în organizaţie5. Altele

11. În organizaţia Dvs. există posturi de conducere ocupate de persoane tinere?1. Da 2. Nu 3. Nu ştiu

Atenţie! Persoanele care au ales varianta „da” la întrebarea 11, trec la întrebarea 12, iar persoanele care au ales varianta „nu” trec la întrebarea 13

12. Ce V-a determinat să oferiţi posturi de conducere persoanelor tinere? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Au demonstrat cunoştinţele şi abilităţile profesionale necesare2. Devotamentul în muncă manifestat de la momentul angajării3. Calităţile de manager manifestate4. Lipsa persoanelor mai în vârstă în organizaţie corespunzătoare posturilor respective5. Insistenţa colectivului de muncă6. Rugămintea prietenilor sau a rudelor7. Altele

13. De ce nu angajaţi persoane tinere la posturi de conducere? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Nu am încredere în persoanele tinere2. Nu au demonstrat că merită să ocupe posturi de conducere3. Din respect faţă de angajaţii mai în vârstă4. Sunt la vârsta prematură de a lua decizii de conducere5. Altele

14. Au existat cazuri de nemulţumire exprimate de tinerii angajaţi în organizaţia Dvs.?1. Da 2. Nu 3. Nu ştiu

Atenţie! La întrebarea 15 răspund doar acei care au ales varianta „da” la întrebarea 14.

121


15. În ce au constat nemulţumirile tinerilor angajaţi? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Faţă de salariul pe care îl primesc2. Faţă de sarcinile de muncă pe care trebuie să le îndeplinească3. Faţă de relaţiile de muncă existente în organizaţie4. De faptul că nu pot să se realizeze profesional în organizaţie5. Datorită transferului la un alt loc de muncă6. Altele

16. Pe cine preferaţi să concediaţi atunci când apare necesitatea?1. Persoanele tinere fără meserie2. Persoanele mai în vârstă fără meserie3. Persoane tinere fără experienţă în muncă4. Persoanele mai în vârstă fără experienţă în domeniu5. Altele

17. Lipsa cărei categorii de angajaţi o simţiţi la moment pe piaţa forţei de muncă?1. Manageri2. Specialişti3. Muncitori calificaţi4. Muncitori necalificaţi

18. Ce facilităţi aşteptaţi din partea statului pentru angajarea tinerilor în organizaţia Dvs? (puteţi alege mai multe variante de răspuns)

1. Acordarea unor înlesniri fiscale2. Plătirea unei părţi a salariului 3. Acoperirea din partea statului a cheltuielilor pentru instruire profesională4. Contribuţii în asigurarea cu spaţiu locativ5. Altele

19. Ce părere aveţi despre tinerii specialişti, proaspeţi absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ?1. Sunt bine pregătiţi atât teoretic precum şi practic2. Sunt bine pregătiţi teoretic, dar nu au abilităţi practice3. Sunt slab pregătiţi teoretic şi nu au abilităţi practice

20. Ce măsuri ar putea fi întreprinse pentru încurajarea angajării şi menţinerii tinerilor în mediul rural?

1. Oferirea unor facilităţi în vederea asigurăţii cu spaţiu locativ2. Crearea unor locuri de muncă atractive pentru tineret3. Crearea infrastructurii pentru petrecerea timpului de odihnă şi dezvoltare personală4. Altele (indicaţi)

21. Ce aţi propune în vederea îmbunătăţirii situaţiei tinerilor pe piaţa muncii?1. Sensibilizarea unei colaborări mai armonioase între agenţii economici şi instituţiile de

învăţământ

122


2. Crearea unui climat favorabil pentru investitorii străini ce ar conduce la sporirea gradului de ocupare în rândul tineretului

3. Implicarea mai activă a statului în vederea menţinerii tineretului în ţară4. Altele

Localitatea __________________________Operatorul __________________________Ziua completării ______________________

123

1 · web viewoamenii de afaceri au mai puţină încredere în succesul tinerilor...

Documents