CURS 1 - Dezvoltarea celomului

Din celom se dezvolta seroasele si cavitatile trunchiului, iar dezvoltarea sa incepe

in saptamana a treia, in stadiul de disc embrionar trilaminar.

La nivelul lateral al mezodermului, apar niste vezicule care treptat incep sa

conflueze formand niste lacune. Acest lacune cresc, se alungesc mai ales rostral si

cranial si in final fuzioneaza ventral de placa precordala formand o cavitate in forma de

potcoava numit celom intraembrionar. Mezodermul care se gaseste in partea laterala,

corespunzator peretului, este cel care formeaza somatopleura. Mezodermul care este

adiacent sacului vitelin formeaza spalhnopleura.

Acest celom intraembrionar care se gaseste ventral de placa precordala are o

dispozitie transversala si va constitui primordiul cavitatii pericardice. Bratele laterale

se vor adanci si alungi caudal si vor forma canalele pericardo-peritoneale sau ducte

celomice.

La sfarsitul saptamanii 3, inceput saptamanii 4, incep sa apara niste plici in partea

laterala numite plici amniotice. Plicile amniotice cresc dinspre posterior spre anterior si

incep sa separe celom extraembrionar de cel intraembrionar.

Prin procesul de curbare in jurul unui ax transversal al embrionului, plicile amniotice

se apropie una de cealalta si in final fuzioneaza, formandu-se in acelasi timp si intestinul

primitiv (endoderm). Nu plicile formeaza intestinul, ci ele determina dezvoltarea sa. Plicile

prezinta mezoderm.

Evolutia rapida spre caudal ale canalelor celomice duce la formarea primordiului

cavitatii peritoneale si totodata se realizeaza ruperea comunicarii dintre celomul

extraembrionar si celomul intraembrionar.

In timpul formarii cavitatii peritoneale, mezodermul splahnic din jurul intestinului

primitiv comun formeaza doua punti de legatura:

- una ventrala care constituie mezenterul ventral, in care gasim cordul, o parte a

septului transvers si in care se va dezvolta mugurele hepatic. Cea mai mare parte se

resoarbe si ramane doar portiunea superioara.

- una dorsala care constituie mezenterul dorsal care leaga intestinul primitiv comun de

peretele dorsal.

In saptamana 3, inceputul saptamanii 4, canalele pericardo-peritoneale comunica

larg. Catre inceputul saptamanii 4, intre sacul vitelin si cel amniotic, ventral de placa

precordala, apare un sept care reprezinta primordiul septului transvers ce participa la

formarea muschiului diafragm.

Acest sept transvers se gaseste aproximativ in dreptul primei somite cervicale si ulterior

el coboara (intre saptamaniile 3 si 8), ajungand aproximativ in dreptul primei vertebre

lombare. Aceasta impingere are loc sub influenta pericardului, a inimii si a cresterii

embrionului.

Spatiul liber care se gaseste intre marginea dorsala a septului transvers si intestinul

primitiv comun este reprezentat de canalele celomice care fac legatura intre cavitatea

pericardica si cavitatea peritoneala in formare. La sfarsitul saptamanii 5, practic, dispare

1

cea mai mare parte din mezenterul ventral, ramanand doar partea superioara.

In aceasta saptamana, 5, se dezvolta mugurele hepatic care ajunge pana la fata

inferioara a septului transvers.

Acest sept transvers, treptat separa cavitatea toracica de cea abdominala.

Tot la inceputul saptamanii 5, fata inferioara a septului transvers este invadata de

hepatocite provenite din mugurele hepatic. Posterior de zona invadata, se gaseste

sinusul venos cu vasele sale aferente ( venele ombilicale, venele cardinale, venele

viteline).

OBS: In final, septul transvers este cel care formeaza partea inferioara a pericardului si

centrul tendinos al diafragmului. Pozitia definitiva a septului transvers, este realizata la

embrionul de 24 mm.

In saptamana 4, in regiunea toracica, de pe fata anterioara a esofagului, apare un

diverticul in deget de manusa care reprezinta diverticulul pulmonar. Diverticulul pulmonar

creste si se bifurca la extremitatea libera se bifurca. Ramurile de bifurcatie, cresc spre

lateral antrenand si tesut mezenchimal de origine mezodermala si proemina in ductele

celomice (cavitatile pericardo-peritoneale). Tesutul mezenchimal de jurul imprejurul

acestei proeminenta va forma pleurele.

In partea inferioara se gasesc venele cardinale ce au directie postero-anterioara.

Aceste vene cardinale determina o condensare a tesutului mezenchimal adiacent cu

formarea unor plici care se numesc plici pleuro-pericardice. Plicile pleuro-pericardice

cresc in plan transversal, se aproprie una de cealalta si in final fuzioneaza formand astfel

cavitatile pleurale. In acelasi timp, determina si separarea cavitatii pleurale de cea

pericardica.

Fuziunea acestor plici se realizeaza la embrionul de 41 zile, 11 mm.

Formarea diafragmului

Se formeaza din saptamana 4 cand septul transvers este invadat de celule

musculare care provin din miotoamele cervicale 3, 4, 5. Celulele musculare sunt inervate

de fibre care provin din nervul frenic in dreptul miotoamelor cervicale 3, 4, 5. La aceste

fibre musculare se mai adauga:

- material care provine din somitele toracale inferioare

- mezenchimul somato-pleural care se gaseste in zona dorso-laterala

Din saptamana 4 in saptamana 8, muschiul coboara. O data cu procesul de

coborare se antreneaza si nervii frenici. Formarea completa a muschiului este realizata la

embrionul de 21 mm.

In concluzie, la formare diafragmului participa:

- septul transvers, partea sa ventrala ce formeaza centrul tendinos

- membrana pleuro-peritoneala mai ales pentru portiunea dorso-laterala

- mezenter primitiv pentru portiunea mediana care va forma stalpii diafragmatici

- mezenchim somato-pleural care fomeaza regiunea musculara laterala.

Peritoneul - structura si functii

Este o structura seroasa format dintr-un epiteliu si o structura conjuctivo-

vasculara.

2

A. Epiteliul peritoneal este un epiteliu pavimentos unistratificat de origine

mezodermala format din celule turtite, asezat pe o membrana bazala.

B. Stratul conjuctivo-vascular este alcatuit din doua portiuni:

1. strat profund - formeaza prin condensarea tesutului conjunctiv lax fascia

subperitoneala care nu trebuie confundata cu cea endoabdominala

2. tunica submucoasa - contine fibre de colagen, fibre elastice, tesut conjunctiv lax, vase

limfatice, ganglioni limfatici, limfocite si tesut adipos.

Functiile peritoneului:

1. secretorie

2. de absorbtie

3. de aparare

4. depozit.

Functia secretorie:

- este asigurata de celulele mezoteliale care secreta lichidul peritoneal, lichid cu rol

lubrefiant (permite alunecare organelor)

- lichidul peritoneal contine apa, electroliti, proteine, celule ( descuamate, macrofage,

limfocite, fibroblasti)

Functia de absorbtie:

- este nesemnificativa

- are o suprafata foarte mare ( 2 metri patrati). Astfel capacitatea de absorbtie in 24h este

echivalenta cu greutatea corporala. De aceea, se pot administra unele medicamente cu

absorbtie lenta.

Functia de aparare:

- este realizata prin intermediul celulelor mezoteliale care se transforma in fibroblasti in

anumite conditii (inflamatii)

- acesti fibroblasti determina formarea unor membrane care localizeaza infectiile

- mai este necesara fibrina, astfel ca participa la fomarea de membrane

- in lichidul peritoneal se gasesc anticorpi si celule macrofage

Functia de depozit:

- depozit de masa sanghina prin reteau de capilare pe care le gasim in cadrul

peritoneului

- materialul de tesut adipos care se gaseste in diverse structuri cum ar fi in omenturi

Peritoneul, la trecerea peste structurile vasculo-nervoase sau la trecerea de pe un

organ pe altul formeaza niste pliuri peritoneale: ligamente, mezou, omenturile si fasciile

de coalescenta.

1. Ligamentele pot contine sau nu elemente vasculare. Exemple:

- ligm. falciform

- ligm. gastrocolic - arcada marii curburi

- ligm. frenocolic

2. Mezourile se formeaza in jurul pediculilor vasculari ai organelor. Are o foita

dreapta-stanga sau superioara-inferioara, o radacina si o margine libera la nivelul

organului pe care il leaga.

3. Omenturile sunt pliuri peritoneale mai mari si sunt descrise doua.

3

Omentul mic - intre santul transvers de pe fata viscerala a ficatului si mica curbura

gastrica. Are 3 parti:

- pars densa - in vecinatatea zonei cardice si micii curburi

- pars flacida - zona subtire, transparenta

- pars ligamentosa - marginea libera unde se gasesc elementele pedicului ficatului -

>ligm. hepato-duodenal. Aceste ligament poate sa devine hepato-duodeno-colic

Omentul mare - este ca un sort care este dispuse peste ansele instestinale si cu insertie

la nivelul cadrului colic, la nivelul teniei omentale.

Fasciile de coalescenta - sunt legaturi care se realizeaza intre doua foite peritoneale care

stau timp indelungat in contact.

4