08 ro exemple de buna practica

Proiect PHARE TVET RO 2002/000-586.05.01.02.01.01Învăţământul incluziv: O şansă pentru toţi elevii !!

Cel mai des întâlnite cerinţe educaţionale speciale

Exemple de bună practică

Capitol 3: Cerinţe educationale speciale 138


Cunoaştere şi învăţare

Dificultăţi de învăţare uşoare Dificultăţi de învăţare medii Sindromul Down Dislexia



EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ

SINDROM DOWN


George a absolvit cursurile unei şcoli speciale pentru copii cu dizabilităţi

intelectuale şi a fost repartizat la o şcoala de arte şi meserii, domeniul Industrie

alimentară, specializarea-preparator produse din lapte. Performanţele lui şcolare sunt

de nivel mediu, este receptiv, afectuos, dornic de comunicare, îi place să fie lăudat şi

se bucură ori de câte ori reuşeşte să rezolve o sarcină cu succes. Are o rezistenţă

fizică scăzută şi un ritm lent în gândire şi mişcări, înţelege greu ce i se cere şi se

demoralizează uşor în caz de eşec (uneori plânge şi nu mai vrea să lucreze). De

aceea, s-a încercat pe cât posibil integrarea lui într-un grup de lucru în care sarcinile

să fie pe măsura posibilităţilor lui.

Deoarece se ataşează uşor de oameni şi este prietenos, câţiva colegi sunt

totdeauna dispuşi să-l sprijine, explicându-i pe înţelesul lui ce are de făcut sau

ajutându-l în sarcinile mai grele.

Profesorii ştiu că se bucură foarte mult când este lăudat şi remarcă de fiecare

dată succesele lui, recompensându-l verbal, gestual şi chiar material (diplome,

distincţii).

În momentele în care doreşte să îndeplinească singur sarcinile, mai ales cele

practice, este lăsat să lucreze în ritmul lui şi este apreciat la sfârşit.

Pentru rezolvarea problemelor de fluenţă verbală (vorbeşte lent şi nu reuşeşte

să-şi termine ideile) profesorul îl ajută să se exprime şi i se adresează totdeauna cu

foarte multă bunăvoinţă.

În urma acestor eforturi George se simte bine printre colegii lui şi rar mai apar

manifestări de plâns sau de refuz al activităţii.



DISLEXIA

Biografia de succes a unui adult cu dislexie


Dislexia este descrisă adesea ca o dificultate de scris-citit. Dar, problemele nu

se limiteaza la mediul şcolar, ci apar şi mai târziu, în viaţa şcolarilor dislexici ajuns adulţi

dislexici. Dificultăţile cauzate de dislexie îi afectează pe aceştia în alegerea carierei şi nu

dispar odată cu înaintarea în vârstă. În schimb, adultul dislexic de succes încearcă să

găsească modalităţi de a câştiga bani cu abilităţi minime de citit-scris.

Problemele întâmpinate la vârsta şcolară pot include, pe lângă dificultăţile de

scris-citit şi dificultăţi de organizare, de memorie, slabă încredere în sine şi alte dificultăţi

de comunicare. Ei propriul scris de mână, evită să citească cu glas tare în faţa clasei, au

dificultăţi legate de tema pentru acasă, de a învăţa o limbă străină sau tabla înmulţirii.

Astfel, acesti elevi caută strategii de evitare a sarcini, prin motivarea unei dureri de

stomac în ziua testului, de exemplu. Uneori profesorul înţelege şi vine în ajutorul elevilor

dislexici prin schimbarea modului său de predare sau examinare. Dar, adesea, elevii

sunt cei care găsesc strategiile salvatoare.

Iată exemplu câtorva adulţi dislexici care au avut succes şi modul în care şi-au

depăşit dificultăţile pentru a ajunge foarte buni în domeniul profesional ales.

Richard Branson este un om de afaceri dislexic. Este proprietarul companiei

Virgin Atlantic, Virgin Records şi multor altor companii. Este miliardar. Singur recunoaşte

că problema lui cea mai mare este de a ţine minte. Încă din şcoală obişnuia să

folosească un carneţel pentru a-şi ajuta memoria. Chiar şi astăzi, foloseşte această

metodă.

David Bailey este unul dintre cei mai mari fotografi din lume. Este dislexic, şi a

avut foarte multe probleme în şcoală. A ales această profesie pentru că îi place şi este

foarte bun în domeniu, nefiind împiedicat de cerinţe ridicate de scris-citit. Talentul său

artistic i-a permis să intre la facultatea St. Martins Art College, unde a studiat fotografia,

devenind apoi unul dintre cei mai buni în această profesie. A găsit o cale de a-şi depăşi

dificultăţile evitând profesiile care solicită abilităţile de scris-citit.


Comunicare şi interacţiune

Tulburări din spectrul autist Sindromul Asperger Întârzieri în dezvoltarea limbajului




AUTISM



Călin este elev absolvent al unei şcoli speciale pentru copii cu dizabilităţi mintale.

Având performanţe şcolare medii şi o preocupare deosebită pentru tot ce e legat de

bucătărie a fost repartizat la o şcoala de arte şi meserii cu domeniul Alimentaţie Publică,

specializarea bucătar. Călin are o abilitate deosebită în a prepara cu precizie diverse reţete,

iar familia lui îl solicită des în aceste activităţi. De asemenea, petrece mult timp în atelierul

de bucătărie al elevilor.

În schimb, comunică foarte greu verbal şi are des momente de pierdere a

contactului cu realitatea, mai ales la activităţile de tip teoretic. Scrierea lui este deficitară,

dezlânată, cu multe greşeli gramaticale şi ortografice. Ritmul scrierii este foarte lent şi de

cele mai multe ori nu reuşeşte să facă faţă sarcinilor de tip teoretic.

Lucrează foarte mult prin imitaţie, reproducând practic foarte exact etapele

pregătirii unui fel de mâncare sau aşezării unei mese festive. Atunci când nu înţelege

sarcina se enervează şi se agită.

Profesorii clasei au fost îndrumaţi să comunice cu el cât mai mult, insistând pe

comunicarea verbală. Totuşi, pentru a-l ajuta să înţeleagă cerinţe de ordin practic şi să le

îndeplinească cu succes, au folosit comunicarea pe bază de imagini şi simboluri

(comunicarea alternativă / augmentativă). De exemplu, când a fost învăţat să prepare

spaghete (reţetă nouă pentru el) s-au folosit cartonaşe cu ordinea efectuării operaţiilor:

aprins focul, aşezarea cratiţei pe foc, despachetat spaghetele, introdus spaghete în cratiţă

etc. Pentru că în imaginea despre strecurarea spaghetelor era omisă prezenţa chiuvetei,

Călin le-a strecurat deasupra mesei. Descrierea precisă, în imagini, fără a omite etape în

ordinea efectuării operaţiilor, este de cel mai mare folos în comunicarea cu Călin. Astfel de

greşeli, precum cea menţionată mai sus, nu s-au mai întâmplat după ce profesorii au înteles

cu modul de lucru al lui Călin.


SINDROM ASPERGER



Florin este elev în clasa a IX-a la Şcoala de Arte şi Meserii, domeniul Igienă şi

Estetică, specializarea frizerie-coafură. Este un copil cu performanţe şcolare bune, dar

cu dizabilităţi sociale: răspunde relativ uşor, dar întârziat la interacţiune, iniţiază greu

relaţii cu ceilalţi, evită contactul social cu necunoscuţii. Se întâmplă să vorbească singur,

foarte mult şi depărtându-se de subiect. Nu ştie să-şi ajusteze comunicarea în funcţie de

interlocutor. Dacă totuşi începe să vorbească cu cineva nu ştie când să se oprească.

Comportamentul repetitiv îi este de folos în însuşirea meseriei, reuşeşte să execute

corect operaţiile necesare. Florin consultă des reviste de specialitate şi este capabil să

realizeze bine tunsorile.

În activităţile practice, maistrul a încercat să-l stimuleze în comunicare,

preluând rolul de client şi întrebându-l ce stil de tunsoare i s-ar potrivi; i-a dirijat

răspunsurile şi intervenţiile astfel încât acestea să fie coerente şi la obiect. În colaborare

cu toţi profesorii clasei, dirigintele a conceput un ghid de conversaţie cu formule de

adresare potrivite pentru fiecare tip de client: femei, copii, bărbaţi, tineri, vârstnici şi alţii.

I-au lăudat performanţele practice şi l-au antrenat în activităţi de petrecere a

timpului liber alături de colegi: în echipa de fotbal, excursii, plimbări. Este un demers mai

greu pentru profesori, dar rezultatele au început să apară. Florin a învăţat să-şi salute

din proprie iniţiativă colegii şi să adreseze întrebări simple: Cât e ceasul? Ce mai faci?

Unde mergem? Ce citeşti? Cum vreţi să vă tund?

În continuare se lucrează pe autocontrol verbal prin schimbarea centrului de

interes: comenzi scurte şi ferme sau întrebări care să-l orienteze spre alt subiect şi să-i

canalizeze fluenţa verbală într-o singură direcţie.


RETARD/ ÎNTÂRZIERE DE LIMBAJ


Radu este elev în clasa a X-a la Şcoala de Arte şi Meserii, domeniul Materiale

de Construcţie, specializarea lucrător în industria sticlei. Profesorii au remarcat

dificultăţile lui legate de limbaj şi comunicare: îi este greu să se exprime cu cuvinte

proprii, are un vocabular sărac şi inadecvat, se foloseşte mai mult de gesturi decât de

cuvinte. Când îşi face temele are foarte multe greşeli şi redă greu conţinuturile predate.

Nu reuşeşte să înveţe după manual şi după notiţe, ci mai mult din ceea ce i se

povesteşte schematic sau i se arată practic.

În schimb este un băiat robust, sănătos fizic, rezistent la efort şi harnic, foarte

cuminte şi ascultător.

La început profesorii au crezut că are dificultăţi de auz pentru că răspundea

foarte greu şi inadecvat când i se adresau. Au solicitat părinţilor să-i facă un control

medical auditiv şi au constatat că nu are probleme cu auzul. Tot de la părinţi au aflat

însă că de mic a avut dificultăţi de limbaj.

Au observat că există subiecte de conversaţie şi activităţi care îl interesează

(maşini, filme de acţiune) şi astfel au început un program de stimulare a comunicării şi

de asigurare a succesului şcolar.

Profesorii au apelat la învăţarea practică (prin acţiune), i-au pus întrebări

ajutătoare pentru a-l evalua, i-au dat sarcini uşoare, simplificate, i-au oferit sprijin

suplimentar şi l-au inclus în grupuri de lucru. Acest mod de lucru în echipă, în care el are

un rol şi o sarcină bine precizate, evaluarea bazată pe probe practice şi explicaţiile

suplimentare cu un limbaj simplificat oferite de profesori constituie cheia succesului

integrării lui Radu. El foloseşte, de asemenea, un mic dicţionar cu imagini şi scheme

pentru termenii tehnici folosiţi în meserie.

Este un elev foarte mult apreciat pentru progresele pe care le-a făcut în

însuşirea meseriei şi pentru comportamentul său model.


Cerinţe senzoriale şi fizice Tulburări vizuale Tulburări de auz Dizabilităţi fizice Paralizia cerebrală




Deficienţe vizuale(ambliopie si hipoacuzie)


Dana D. este elevă în clasa a IX-a la o şcoală din reţeaua SAM.

Părinţii sunt deficienţi de auz, constituie o familie organizată, cu doi copii. Sunt fraţi

vitregi dar inţegerea dintre ei este perfectă.

Fratele elevei prezintă diagnosticul de hipoacuzie bilaterală. Copiii au urmat şcoala

specială pentru deficienţi de auz. Problemele de văz ale Danei au fost corectate prin

intervenţie chirurgicală şi cu ajutorul ochelarilor.

Trăind în mediu cu deficienţi de auz cunoaşte foarte bine limbajul mimico-gestual şi

citirea labială. Disciplinată, cu tendinţe de lider, cooperantă, are uneori crize de

personalitate determinate de neînţelegerile din clasă legate de problemele vizuale.

Dificultăţile vizuale reuşind să fie recuperate printr-o tratare psihopedagogică şi

medicală adecvată eleva a reuşit să-şi depăşească deficienţele. În nota diagnosticului

psihomedical este motivată superior pentru învăţatură, cu preferinţe pentru activitatea

intelectuală, capabilă de efort voluntar susţinut, putere de concentrare, memorie logică

de lungă durată, cu reactualizarea fidelă a noţiunilor învăţate.

Face faţă la nivel superior curriculum-ului şcolilor speciale şi reuşeste să-şi

însuşească la nivel mediu curriculum-ul naţional. Reuşeşte la examenul de capacitate

şi obţine o medie care-i permite intrarea într-un liceu tehnologic unde face faţă cu

ajutor din partea familiei şi ajutor specializat.



Deficienţă auditivă moderată


Diagnostic medical: sechele picior congenital varus equin bilateral agnezie pavilion auricular drept (lipsa pavilionului) cu hipoacuzie mixtă hipoacuzie de perceptie medie pe urechea stangă tulburări de reactivitate pe fond de intelect liminar

Florin N. este elev în clasa a IX-a la o şcoală din reţeaua SAM.

Provine dintr-o familie dezorganizată, repetă de trei ori clasa în şcoala publică.

Eşecul şcolar se datorează faptului că învăţătoarea nu a observat deficienţa de auz. În

acelaşi timp, nu a reuşit să convingă colectivul clasei că lipsa pavilionului urechii nu este

un motiv de a fi exclus din colectiv. Este adus în şcoala specială unde recuperează cu

tratament adecvat psihopedagogic întârzierile în însusirea Curriculum-ului obligatoriu.

Ajunge până in clasa a VIII-a să parcurgă curriculum-ul naţional.

Participă la examenul de capacitate şi reuşeşte la a doua încercare. Este

orientat spre învăţământul profesional, specializarea mecanic auto.

Integrarea în colectivul clasei şi al şcolii a fost dificilă din cauza eşecului şcolar

anterior, care l-a traumatizat; faptul că a fost valorizat la nivelul colectivului ceea ce a

dus la o dezvoltare şi încadrare aproape normală. A fost inegal în atitudine şcolară dar

abaterile s-au corijat prin susţinere afectivă. Slab motivat, învaţă numai la ceea ce-i

place, dar cu o memorie logică şi de lunga durată, cu ajutorul susţinut al

psihopedagogului ajunge să depună un efort susţinut în învăţare şi să opereze cu

raţionamente şi concepte conform vârstei. A fost învăţat să urmărească buzele

interlocutorului pentru a citi labial şi, în acelaşi timp, a fost protezat pe una din urechi la

care s-a reuşit practicarea unei intervenţii chirurgicale.

În nota şi limitele diagnosticului medical, asimilarea cunoştinţelor devine mai

uşoară şi păstrarea lor mai trainică atunci când este motivat pentru ceea ce face.

Rezultatele în învăţământul profesional sunt bune şi aprecierile profesorilor

arată că încadrarea lui în acest domeniu a fost corectă.



Deficienţe fizice


În urma unui accident de maşină Costel a suferit o intervenţie chirurgicală

constând amputarea unui picior

Provine dintr-o familie organizată care îl susţine foarte mult pentru depăşirea

dizabilităţii.

Este disciplinat, cooperant, cu iniţiativă, ordonat, are tendinţă de lider, este

mediu motivat pentru învăţătură, are memorie predominant mecanică, operează cu

concepte, dar predomină situaţiile concrete, acţionale. Este echilibrat emoţional după o

muncă intensă la cabinetul psihologului şi cu ajutorul familiei.

A fost repartizat într-o clasă cu un colectiv unit, care l-a susţinut şi ajutat foarte

mult.

Proteza a fost modificată de mai multe ori şi profesorul kinetoterapeut l-a

ajutat de fiecare dată să se obişnuiască cu ea. În acest moment joacă fotbal cu colegii

de clasă, bineînteles, ca portar.

Are o dezvoltare intelectuală medie, cu asimilarea cunoştinţelor şcolare la

nivel mediu al programei.

S-a prezentat la examenul de capacitate, a reuşit şi a fost orientat spre

învăţământ profesional secţia de croitorie unde s-a adaptat rapid. Este ajutat foarte mult

de mama sa care este creator de modă.



Paralizii cerebrale


Sanda C. este elevă în clasa a IX-a la o şcoală din reţeaua SAM.

Provine dintr-o familie organizată, dintr-o sarcină gemelară. Sora ei este

perfect sănătoasă. A mers foarte târziu, dar acum poate chiar şi să alerge moderat.

A învăţat să scrie mai târziu datorită contracţiei excesive a muşchilor

degetelor. Cu multă vointă, răbdare şi foarte multe exerciţii a reuşit să înveţe să scrie.

Acum reuşeşte să scrie corect şi citeţ. Se descurcă destul de bine şi cu

tehnoredactarea. Este diciplinată, ordonată, cooperantă şi generoasă. Are dificultăţi

minore de învăţare datorită dizabilităţii fizice, operează corect atât în plan concret cât şi

cu concepte. Este capabilă de efort voluntar susţinut, are putere de concentrare a

atenţiei şi este echilibrată emoţional. A fost susţinută PUTERNIC de familie şi de către

psihopedagog şi psihodiagnostician. Profesorul de cultură fizică medicală a susţinut-o de

câte ori a fost nevoie, invăţând-o nenumărate exerciţii care să o ajute în viaţa de zi cu zi.

A asimilat la nivel optim cunoştinţele şcolare, are rezultate foarte bune la

învăţătură, a reuşit la examenul de capacitate şi continuă studiile la un liceu tehnologic,

dorindu-şi să devină profesoară.


Cerinţe sociale, emoţionale şi comportamentale

Hiperactivitate cu deficit de atenţie Comportament de opoziţie şi rezistenţă Anxietatea Mutismul selectiv Tulburări din spectrul autist




Hiperactivitate Cu Deficit De Atenţie


Andrei a absolvit cursurile clasei a VIII-a la o Şcoală Specială pentru copii cu

dizabilităţi intelective. Era caracterizat de profesorii şcolii ca un elev recalcitrant,

obraznic şi uneori agresiv cu colegii mai neajutoraţi. Nu avea răbdare să finalizeze

sarcinile şcolare şi de cele mai multe ori se ridica din bancă şi prezenta lucrările la

corectat pe jumătate terminate. Atenţia lui era selectivă şi diferenţiată, în funcţie de

volumul sarcinilor şi de conţinutul lecţiilor: când avea puţin de lucru se concentra şi

rezolva sarcina; îl interesau foarte mult informaţiile legate de muzică, sport şi maşini.

Punctele tari ale lui Andrei erau următoarele:

citea destul de bine;

socotea corect şi rapid, cunoştea şi manevra banii;

venea şi pleca neînsoţit de la şcoală;

scria destul de bine după dictare, dar ritmul lui era mai lent;

era priceput şi îndemânatic la activităţi tehnice.

Andrei a fost repartizat la un Grup Şcolar Auto, la o clasă de tinichigii auto. Din

primele săptămâni s-a dovedit foarte priceput la activităţile de practică, dar la orele cu

conţinut teoretic era neatent şi neastâmpărat. Nu reuşea să ia notiţe în ritmul celorlalţi.

De multe ori se ocupa cu altceva: răsfoia reviste cu modele de maşini şi uneori asculta

muzică la walkman. Dacă nu i se permiteau aceste lucruri devenea nervos şi ieşea din

clasă.

Dirigintele clasei cunoştea problemele elevului. Studiase fişa medicală şi

recomandările psihopedagogice care o însoţeau. A solicitat sprijinul tuturor profesorilor

clasei, explicându-le dificultăţile lui Andrei. Mulţi dintre ei nu l-au mai obligat să ia notiţe,

sprijinindu-l cu materiale printate şi manuale. Alţii i-au verificat şi completat notiţele. I-au

încredinţat sarcini accesibile: să calculeze suprafaţa unei bucăţi de tablă necesară într-o

reparaţie sau costurile unei reparaţii de tinichigerie la un automobil. I-au lăudat abilităţile

practice şi l-au stimulat să lucreze în grup.

Colegii l-au acceptat mai greu, dar unii îl invidiau pentru abilităţile lui practice.

Dirigintele a organizat multe activităţi de timp liber şi chiar o minidiscotecă şi Andrei a

fost DJ. Colegii au fost încântaţi de muzica aleasă de el şi treptat au început să-l

aprecieze. Andrei a promovat anul I al Şcolii de Arte şi Meserii şi este integrat în

colectiv.



Tulburări De Opoziţie Şi Rezistenţă


Victor este elev în clasa a IX-a la Şcoala de Arte şi Meserii, domeniul turism şi

alimentaţie, specializarea lucrător hotelier. Performanţele şcolare anterioare sunt de nivel

mediu. Admiterea lui în această şcoală este rezultatul repartizării pe calculator, Victor optând

iniţial pentru un liceu cu profil sportiv. La început refuza toată oferta instructiv-educativă a

şcolii (disciplinele de cultură generală şi de specialitate). Nu-i plăcea absolut nici o materie.

Profesorii se plângeau că elevul refuză orice sarcină de tip şcolar. Colegii nu-l agreau şi nici

el nu era prea entuziasmat de ei.

Profesorul de IT a observat că îi place să deseneze, că este la curent cu topurile din

muzică şi competiţiile din fotbal şi că reuşeşte să lucreze pe calculator.

Ca urmare, conform curriculumului, profesorul de IT l-a antrenat în realizarea:

unei prezentări Power-Point;

unui document Word conţinând imagini, desene şi texte în Word Art;

unei baze de date cu informaţii referitoare la echipele de fotbal preferate.

Victor a acceptat sarcina fără nici un fel de rezistenţă, s-a mobilizat şi astfel

încrederea în sine a crescut, iar atitudinea lui faţă de şcoală s-a schimbat în bine. I-a plăcut

mult ceea ce face, iar acum profesorii s-au hotărât să extindă şi asupra altor materii

modalitatea de lucru. Astfel, dirigintele i-a propus să facă un afiş şi o prezentare Power Point

pentru o lecţie demonstrativă de dirigenţie, iar profesorul de economie, o prezentare tip

reclamă a unui hotel din localitate.

Colegii au început să-l agreeze pe Victor şi şi-au schimbat atitudinea faţă de el,

apreciindu-l şi susţinându-l.

Acum este un elev integrat în colectivitate şi acceptă activitatea şcolară fără rezerve.


Exemple de bună practică

ANXIETATE


Alina provine dintr-o familie dezorganizată. Părinţii au divorţat de curând şi eleva

locuieşte cu mama. De mică a asistat la scene de violenţă în familie cauzate de

comportamentul tatălui, care era alcoolic.Alina ar fi preferat să devină frizer-coafor, dar mama

ei a insistat pentru domeniul Alimentaţie Publică, specializarea ospătari, şi Alina este în

prezent elevă în clasa a IX-a a unei astfel de şcoli de arte şi meserii. Este timidă, retrasă, dar

silitoare. Rezultatele ei şcolare nu sunt însă pe măsura efortului depus.

Comunică foarte greu cu profesorii şi colegii şi nu se oferă niciodată să răspundă la

lecţii. Nu şi-a asumat din proprie initiaţivă nici o responsabilitate în cadrul clasei şi nu are

prieteni între colegi. La primele activităţi practice avea mari reţineri în a folosi vesela şi

ustensilele specifice, de teamă să nu le spargă sau deterioreze. În exerciţiile practice de

servire era crispată şi uneori se bloca la jumătatea acţiunii. Când elevii clasei au fost anunţaţi

că vor participa ca practicanţi la un eveniment cultural – partea de protocol, Alina a devenit

agitată şi chiar a început să plângă. A absentat de la această activitate, motivând că nu s-a

simţit bine. Diriginta clasei a cerut sfatul unui consilier şcolar şi a aflat că Alina suferă de

anxietate. A fost contactată mama elevei şi a fost îndrumată către un psiholog.

Profesorii clasei şi în mod deosebit cei de activităţi practice au fost sfătuiţi să aibă o

atitudine cât mai caldă şi cât mai încurajatoare faţă de această elevă şi să îi acorde sprijin ori

de câte ori este nevoie. Ştiind că Alina se teme de schimbări şi de sarcini noi ,i-au menţinut

atât locul în bancă cât şi grupa de practică.

O colegă foarte bună la învăţătură, foarte veselă şi îndemânatică a fost rugată să

devină mai apropiată de Alina şi să o ajute la activităţile practice.

Mai mult, această colegă rămânea cu ea şi în pauze, atrăgând-o în grupurile

celorlalţi elevi şi scoţând-o astfel din starea de izolare. Profesorul de practică a iniţiat un joc de

rol: “Ce ştiu să fac mai bine ?” şi s-a constatat că Alina se pricepea cel mai bine la aranjarea

mesei deoarece îi plăceau ordinea şi frumosul şi exersase mult acest lucru.

A fost lăudată şi apreciată pentru modul în care a aranjat o masă festivă. A urmat

jocul “Schimbă rolul !”. Pentru că Alina căpătase curaj, i-a fost uşor să îndeplinească rolul

celui care ia comenzile.Treptat, teama de necunoscut, teama de schimbare, teama de ceilalţi

s-au diminuat şi Alina face progrese în meserie şi în activitatea şcolară.



MUTISM SELECTIV


Dana este o fetiţă de 14 ani care a absolvit cu performanţe şcolare deosebite o

şcoală generală obişnuită. Cu câteva săptămâni înainte de testarea naţională a suferit o

traumă în urma decesului tatălui. Rezultatele ei la examen au fost foarte slabe şi a fost

repartizată la o Şcoală de Arte şi Meserii cu domeniul textile pielărie, calificarea lucrător în

confecţii.

La trauma familială s-a adăugat eşecul şcolar. La intrarea in S.A.M refuza nu

numai să relaţioneze cu ceilalţi, dar chiar să vorbească. Mama Danei a fost chemată la

şcoală şi a relatat că în familie fetiţa se comporta normal şi comunica, dar că, într-

adevăr,a devenit mai tristă şi mai închisă în sine.

Diriginta clasei i-a recomandat mamei să meargă la terapeut, dar totodată a

solicitat şi sprijinul tuturor profesorilor clasei pentru a o ajuta pe Dana. S-a renunţat, în

cazul ei, la evaluarea curentă orală, iar la activităţile practice i s-a canalizat interesul în

direcţia modei şi a designului. Dana a manifestat interes şi aptitudini în creaţia de modele.

Consilierul de la CJAP a luat legătura cu echipa de profesori şi le-a recomandat

să adopte faţă de Dana o atitudine deschisă, binevoitoare, să îi încurajeze orice dorinţă

de a comunica şi ,pe cât posibil ,să exprime în locul ei dorinţele, ideile, problemele.

Într-o zi, profesoara de croitorie a solicitat-o pe Dana în alegerea celor mai

potrivite creaţii într-o prezentare de modă şi chiar în prezentarea pe podium.

Fiind atrasă de ceea ce făcea, Dana a început să vorbească fără să îşi dea

seama.

Şi-a exprimat opinia în legătură cu unul dintre modele, făcând aprecieri la

adresa lui şi alegând un altul. Din acel moment, comunicarea ei cu colegii şi profesorii a

fost restabilită.



Autist Cu Comportament Necorespunzător


Bogdan este un elev cu dificultăţi emoţionale şi pe lângă tulburări din spectrul

autist prezintă şi tulburări de comportament. Este repartizat într-o şcoală de arte şi

meserii din domeniul industrie textilă şi pielărie, specializarea lucrător în confecţii de

piele.

Când nu este ocupat devine de multe ori agresiv şi chiar autoagresiv,

creează dezordine în jur şi îşi deranjează colegii. Observându-l, dirigintele a descoperit

ce activitate îl atrage cel mai mult, dar şi cauzele furiei şi manifestărilor sale agresive.

Ştie că îşi însuşeşte greu regulile şi normele de comportare şi că ordinea în care el şi-a

aşezat lucrurile trebuie respectată.

În activităţile practice a constatat că reuşeşte timp îndelungat să facă operaţii

simple, repetitive, fără să obosească: poate să decupeze bucăţi de piele, să lipească cu

adeziv, să sorteze deşeurile de piele şi să le grupeze pe culori, etc.

A constatat că reacţionează agresiv dacă vreun coleg încearcă să-l întrerupă

sau să umble în lucrurile lui. De aceea a recomandat profesorilor clasei să-l ţină tot

timpul ocupat, să-l aprecieze şi să-l recompenseze pentru toate activităţile de succes,

să-i vorbească calm, încet, să-i menţină acelaşi loc în atelier. Colegilor lui Bogdan le-a

atras atenţia să păstreze pe cât posibil ordinea în jurul lui, să-l încurajeze şi să aibă o

atitudine deschisă şi binevoitoare.

Profesorii au elaborat un curriculum diferenţiat în care ponderea cea mai mare

o au activităţile practice (terapie ocupaţională). Este o muncă dificilă, dar progresele în

comportamentul lui Bogdan au început să apară. Manifestările de agresivitate şi

autoagresivitate s-au rărit, iar colegii au început să se obişnuiască cu felul lui de a fi şi

să-l sprijine.

08 ro exemple de buna practica

Education