Dimensiuni ale evaluarii familiei: traducere

In cadrul acestui capitol vor fi prezentate dimensiunile evaluarii functionarii sistemului familial, care reprezinta un ghid in cercetarea si organizarea informatiilor detinute despre sistemul familial

Principalele dimensiuni studiate se vor referi la:

Granitele externe ale familiei.

Granitele interne si subsistemele familiei

Structurile de putere ale familiei

Procesele decizionale familiale

Afecte si sentimente exprimate in familie.

Scopuri ale familiei

13Modele cognitive si mituri ale familiei.

Roluri.

Stiluri de comunicare intre membrii familiei.

Fortele din familie.

Ciclul vietii familiale.

Granitele externe ale familiei:.Potrivit lui Kantor si Lehr ( 1975 ) exista trei prototipuri de granite familiale: inchise, deschise si aleatorii ( la intamplare ), fiecare dintre acestea implicand diferite modalitati de relationare cu mediul.

Sistemele familiale inchise:

Acest sistem familial inchis e caracterizat de reguli stricte care limiteaza tranzactiile cu exteriorul, restangand numarul obiectiilor, ideilor, influientelor si persoanelor care circula din sistem in exterior sau invers.

Caracteristic acestor sisteme familale inchise sunt: usile inchise, control parental excesiv asupra mijloacelor excesive care intra in familie, excursii supervizate, garduri inalte, supravegherea atenta a srainilor,etc.Acaste lucruri sunt facute cu scopul protejarii teritoriului, feririi femilliei de intrusi, a pastrarii intimitatii. Sistemele familale deschise:

14In cadrul acestiu tip de sistem miscarile membrilor in familie sunt reglate printr-un consens de grup. Granitele familiilor sunt flexibile , extinzandu-se mai larg in comunitate, admitand influienta acesteia in interiorul familiei.Atata timp cat nu se incalca normele familiei sau nu se face rau in mod particular cuiva, membrii familiei au voie sa se miste cum doresc.Trasaturile tipice ale familiei deschise sunt: primesc multi musafiri, se viziteaza cu prietenii, participa la activitati externe ale comunitatii. Granitele deschise permit schimbul de benefecii cu alti membrii ai comunitatii, precum si schimbul liber de informatii cu o cenzurare minima a surselor mass-media.

Sistemele familiale aleatorii:

Indivizii din cadrul acestui tip de sistem dezvolta patternuri individuale ale granitelor cu exteriorul, urmarind stabilirea si apararea propriului teritoriu, precum si pe cel al familiei. Totodata aceste granite reprezinta conglomerate ale stilurilor individuale. Aceste stiluri individuale se ciocnesc la un moment dat, insa pentru ca nu exista patternuri fixe si membrii familiei nu simt nevoia sasi modifice stilul.

Caracteristicile unei vieti de familie care sunt in mod normal inchise intr-un spatiu familial, pot de asemenea sa treaca dincolo de casa. De exemplu expresiile conflictuale sau afective pot manifestate atat public cat si in intimitatea casei.

Cunostintele referitoare la cele trei prototipuri de structuri familiale, ar rebui sa ne ajute sa identificam modelele de granite ale familiilor pe care le vom intalni in practica. De asemenea aceste trei tipuri de sunt niste prototipuri numai, in viata reala, sistemul putand include aspecte din toate trei. Tocmai de aceea trebuie studiate fiecare in particular. In studierea acestor limite trebuie sa includem si rudele si cunostintele care sunt fac parte din patternul relatiilor extrafamililale.

In evaluarea familiilor din alte culturi, practicianul adesea va gasi un sistem de familie extins care include multe rude cu roluri si responsabilitati bine definite. In familiile anglo-saxone, de exemplu, practicianul poate gasi un bunic, un iubit sau un nas cu influiente considerabile in treburile familiei.

Subsistemele familiale si limitele intrafamiliale:

15

Fiecare familie dezvolta o retea de subsisteme ce coexista datorita unor interese bazate pe sex, varsta, functii de indeplinit pentru supravietuirea sistemului. Membrii familei pot apartine simultan mai multor subsisteme, sa intre in relatii reciproce cu si separate cu membrii familiei, nucleare, depinzand de subsistemele pe care le impartasesc

sot/sotie, mama/fiica, frate/sora, tata/fiu sau cu familia extinsa: bunica/nepoata, unchi/nepot, soacra/ginere. Fiecare subsistem poate fi considerat o coalitie naturala intre membrii participanti. Multe dintre aceste coalitii din interiorul familiai sunt legate de o anumita situatie. De exemplu Bunica isi contrazice fiica si ginerele in favoarea nepotului coalitie bunica/nepot. Asemenea aliante pasagere sunt deci acracteristice subsistemelor temporare.

Alte subsisteme, cum sunt cele maritale, sau fraternale sunt mai durabile. Minuhin ( 1974 ) spunea ca formarea unor aliante stabile si bine definite intre membrii acestor

subsisteme viatle sunt esentiale in functionarea familiei. Daca intre soti nu exista o alianta puternica, conflictele se revarsa asupra intregii familii, copiii fiind deseori captati de o parte sau de alta, in lupta pentru putere si control. El sustine ca limitele intre cele trei subsisteme trebuie sa fie clar definite pentru a nu permite interferente, dar flexibile, permiatand contactele si schimburile de resurse intre membrii lor. Tot Minuhin Spune ca in determinarea functionalitatii familiei, este mai importanta claritatea granitelor familiei decat compozitia ei.Integritatea acestor limite ale celor trei subsisteme de baza, mariatal intre soti, parentale parinti/copii si fraternal, este determinta de legile ce guverneaza familia - de exemplu mama il cearta pe fratele mai mic, fratele mai mare intervine, mama il pune insa la punct mama fiind cea care defineste clar granitele sistemului, legea: copiii nu au voie sa-si asume rolul de parinte, doar in situatii clar delimitate, cand parintii pleaca de acasa si-l investesc pe fratele mai mare cu aceasta putere.

Claritatea limitelor unei familii poate fi un bun indicator al functionalitatii familiei. Acelasi Minuhin spune ca toate familiile se afla undeva intre doua extreme in functionarea granitelor, la o extrema aflandu-se familiile cu limite difuze iar la cealalat familia cu limite foarte rigide.

16In cadrul unui sistem cu limite rigide apropierea intre membrii familiei consta in faptul ca toti trebuie sa fie si sa gandeasca la fel. Apartenenta la o astfel de familie cere sacrificiul propriei autonomii descurajandu-se explorarea, activitatile independente si solutionrea problemelor pe cont propriu.Pe de alta parte, membrii familiilor cu limite difuze, tolereaza un lung sir de comportamente individuale, insa este posibil ca de aici sa lipseasca sentimentele de solidaritate si loialitate familiala, si sentimentul apartenentei la sistem. Membrilor acestor familii le este dificil sa gaseasca suport in persoana altor membrii ai familiei. Organizarea familiai intr-un astfel de sistem este haotica, cu schimbari dese de lider.

Ceea ce ii poate afecta pe ceilalti membrii ai familiei si activa sistemul de suport sunt doar factori cu nivel inalt de stres care actioneaza asupra unui membru al familiei. De fapt aceste sisteme, tind sa nu raspunda la timpm si in mod adecvat atunci cand un membru al familiei are probleme ( de exemplu:parintii nu se ingrijoreaza cand adolescentul lor nu se intoarce acasa toata noaptea). In cazul celuilalt tip de sistem, in schimb, comportamentul unui membru afecteaza imediat pe ceilalti, membrii familiei tinzand sa raspunda la orice abatere de la comportamente obisnuite cu o rapiditate si intensitate excesiva, de exemplu, parintii se enerveaza daca copilu nu mananca tot din farfurie.

Aceste doua extreme nu sunt neaparat disfunctionale. Toate familiile le au intr-un grad mai mare sau mai mic, in diferitele momente ale diferitelor faze de dezvoltare si momente ale dezvoltarii lor. In primii ani dupa constituirea familiei, mama si copilul mic reprezinta un sistem foarte unit , tatal putand juca doar un rol periferic. Adolescentii se desprind din sistemul parinte copii, pe masura ce cresc si devin pregatiti sa-i paraseasca. Ceea ce trebuie sa ne atraga atentia este durata relatiilor apartinand unuei asau alteia dintre extreme, caci aceasta indica prezenta unor modele prost-adaptative si a unor legi care nu tin cont de nevoile de dezvoltare ale membrilor familiei.

Exemple dintr-o familie cu limitele inchise sunt: mama si copilul se coalizeaza impotriva tatalui, mama cedeaza din functiile parentale, aderand la subsistemul fratern: Ma port cu fiica mea ca si cu o sora , un copil cu tendinte parentale poate adera la un subsistem executiv, coalizandu-se cu parintii impotriva fratilor sai.

17Exemple din familiile cu limitele difuze : coalitiile se pot forma, dar le sunt fragile si tranzitorii, bazate pe satisfactii imediate, care, odata obtinute membrii respectivei coalitii se despart. Datorita acestiu stil tranzictional, membrii acestor familii sunt izolati, fara a fi capabili sa utilizeze resursele emotionale ale familiei.In afara luarii in considerare a acestor doua procese mentionate, practicianul trebuie sa acorde atentie situatiei in care familia cu probleme indica un tap-ispasitor , vinovat pentru tot ceea ce nu merge bine in familie, asigurand rolul de tinta a frustrarilor familiei, asigurand o baza de solidaritate a restului membrilor familiei. De multe ori, fiind cei mai slabi, copiii sunt cei care devin tapul ispasitor si dand astfel sansa parintilor sa eludeze propriile probleme maritale prin concentrarea asupra copilului cu probleme . Grav este faptul ca de multe ori aceasta povara este dusa de copil pana la varsta adulta, el continuand rolul cu care s-a obisnuit.

Un alt tip de coalitie care poate reprezenta un factor de stres se refera la si la relatiile membrilor familiei cu outsiderii, de exemplu, bunicii carelocuiesc in afara caminului parintesc, ofera adapost copiilor intrati in conflict cu parintii.De retinut este si faptul ca,pana si asistentul social poate comite greseala de a formao coalitie cu unul din membrii familiei. Un caz extrem ar fi: familia care a fost asistata cu unele interventii psihologice timp de 30 de ani, de o serie intreaga de profesionisti.In tot acest timp s-a stat de vorba cu sotul doar de doua or. Trebuie acordata atentie si faptului ca, chiar daca avem pacienti individuali in terapie, problemele lor trebuie privite intr-un context mai larg al relatiior maritale si de familie.

Structuri de putere in familie:

In stransa relatie cu procesul formarii subsistemelor si cu negocierea coalitiilor intr-o familie, se afla vicisitudinile reactiilor de putere in cadrul sistemului. Prin putere intelegem, capacitatea unui membru al familiei de a induce schimbari in comportamentul atlui membru. Totodata, cu cat o persoana este mai capabila sa satisfaca nevoile celorlalti membrii ai familiei, cu atat acea persoana este mai puternica in cadrul familiei. In aceste nevoi sau trebuinte se inscriu cerinte de suport material, rang social, dragoste, afectiune si intelegere, elemente pe care o persoana este capabila sa o acorde altora.

18Toate familiile isi dezvolta o structura de putere care defineste influienta relativa pe care fiecare membru o are asupra altor membrii ai sistemului, si cine, si in ce masura va participa la procesul decizional. Prin dezvoltarea acestei structuri de putere, sistemele dobandesc capacitatea de a mentine comportamentele indivizilor in limitele acceptate de a furniza conducerea necesara pentru mentinerea functionarii familiei si maximizarea posibilitatilor de supravietuire a grupului.

Distributia si echilibrul puterii:

In general, familiile sunt vazute ca o singura structura de putere monolitica fie sotul,fie sotia ia toate deciziile, sau ambii participa in mod egal. De fapt,intr-o familie exista mai multe structuri de putere. Sotiile pot sa aiba o mai mare influienta in luarea anumitor decizii, iar sotii in altele, in functie de intelegerile dintre cei doi. Astfel, din moment ce ambii parteneri sunt implicati in luarea deciziilor privitoare la familie ( desi poate nu in aceeasi masura ) este important sa determinam cine si in ce decizii are cea mai mare influienta si cum este distribuita puterea in familie, stabilindu-se astfel o balanta a puterii decizionale.

Si copii joaca un rol important in aceasta structura de putere, ei avand capacitatea de a influienta deciziile luate de sot sau de sotie, asumandu-si astfel si un rol decizional.

Minuchin ( 1974 ) a observat ca anumite familii dezvolta un copil parental care se ocupa de treburile parintilor in absenta acestora. Daca acest copil este delegat corespunzator ca avand autoritate, atunci sistemul familial poate sa functioneze uniform si calm iar copilul poate sa-si dezvolte simtul responsabilitatii si anumite capacitati peste cele adecvate varstei sale. Daca parintii renunta in a-si mai asuma responsabilitatile si nici nu confera in mod explicit autoritate altui membru al familiei, copilul va fi fortat sa preia controlul si responsabilitate luarii deciziilor care sunt peste capacitatea luarii deciziilor care sunt peste capacitatea varstei sale , ceea ce poate produce stres care deseori cauzeaza rebeliunea adolescentina si proasta indrumarea celor mai mici.

Cultura joaca un rol important in alocarea puterii in cadrul familiilor. De exemplu Zaborowski si herzog ( 1952 ) fac descrierea unei evreice. Era o evreica perfecta,

19rabdatoare, muncitoare, curata, tacuta, supusa lui Dumnezeu si sotului sau, devotata copiilor sai...propria sa fiinta nu era importanta.Multe culturi sunt exclusiv orientate spre barbat, definind rolul femeii ca fiind subordonata barbatului, lipsind-o de orice fel de putere.Din cauza mai multor factori complexi, incluzand industrializarea, un nivel mai inalt de educatie al femeii si intrarea sa pe piata muncii si miscarea pentru drepturi egale, familiile din societatea vestica tind sa se indrepte spre o definire mai egalitara a rolurilor barbat femeie, chiar si asa multe familii continua sa sufere din cauza dificultatilor de rezolvarea discrepantelor dintre definirea traditionala si cea egalitara a rolurilor barbat femeie.Stuart ( 1980 ) creeaza un program numit gramul de putere pentru a aprecia inegalitatile de putere in cadrul unui mariaj si pentru a se asigura de variatele arii de decizie in care se presupune ca individul are autoritate in luarea deciziilor. Acesta ofera sotilor o lista de probleme in care cuplurile iau de obicei deciziile impreuna care include urmatoarele aspecte:Unde locuieste cuplul.

Ce slujba isi ia sotul.

Cate ore lucreaza sotul.

Daca lucreaza sotia.

Ce slujba isi ia sotia.

Cate ore lucreaza sotia.

Numarul de copii din familie.

Cand sa recompenseze sau cand sa pedepseasca copiii.

Cat timp sa petreaca cu copii.

Cand sa aiba contact social cu rudele.

Cand sa aiba contacte sexuale.

Cum sa faca sex.

Cum sa cheltuiasca banii.

Cum si cand sa-si urmareasca propriile interese.

Cand si la care biserica sa mearga.

20Apoi fiecaruia dintre soti i se cere sa estimeze cine are responsabilitatea luarii deciziilor in mod obisnuit, in ce masura, in ce probleme, utilizand urmatoarea scala:

Aproape intotdeauna sotul ia deciziile

Sotul dupa consultarea sotiei

Amandoi impart deciziile in mod egal

Sotia ia decizii dupa consultarea cu sotul

Aproape intotdeauna sotia ia deciziile

Dupa realizarea acestui lucru sotii sunt rugati individual sa estimeze ariile de decizie in functie de autoritatea dorita si in final cuplurile sunt rugate sa negocieze o balanta dezirabila de putere in problemele care prezinta cea mai mare importanta pentru relatia lor.Avand in vedere cele de mai sus acest instrument cuprinde trei faze: 1. Pentru prezent2.Cum ar dori sa fie

3. Negocierea zonelor fierbinti pentru soti si a unor noi reguli de luare a deciziilor

Modificari in structura de putere

In aprecierea sistemului familial este critica intelegerea faptului ca puterea de baza a unei familii se poate schimba odata cu aparitia unor factori stresori,interni sau externi care supun sistemul la o presiune la care familia trebuie sa se adapteze.De exemplu, contributia sotiei cu un venit independent creste puterea acesteia in cadrul familiei, prin urmare cu cat este mai inalt nivelul de educatie al femeii in raport cu cel al sotului, cu atat este mai mare puterea ei. Astfel cu cat creste numarul de femei care intra pe piata ocupationala sau urmaresc obtinerea unui grad cat mai inalt de educatie ca urmare a schimbarilor sociale permanente, cu atata par schimbari mai dinamice in balanta de putere a familiilor.Puterea de baza a familiei se poate schimba insa si ca rezultatal al altor factori.Influenta sau autoritatea unei figuri cu putere se poate diminua daca persoana

21respectiva nu dovedeste control eficient in perioade de criza.Pe de alta parte, daca acesta manuieste cu succes o criza puterea sa creste in mod evident.In cazul familiilor emigrante schimbari de putere pot sa apara cand barbatul nu-si gaseste un loc de munca stabil in noua tara.De exemplu in familiile portoricane sensul expresiei a fi un barbat intreg(macho completo) are mare legatura cu ceea ce inseamna sa lucrezi sa fii un protector si un furnizor pentru propria familie.

Atunci cand barbatul nu poate sa-si gaseasca o slujba si o face femeia,rolurile se inverseaza cauzand presiuni puternice asupra familiei,reorganizand puterea in familie si deseori determinand sotia sa-si dispretuiasca sotul, pe care nu-l mai poate vedea ca pe un macho(Mizio, 1974).Familiile intalnesc o multitudine de situatii stresante (pierderea locului de munca, boli psihice, accidente,intrarea sotiei pe piata muncii) care pot sa puna la incercare echilibrul de putere si sa cauzeze schimbari drastice.De fapt impactul emotional a acestor factori determina lupta pentru putere si control intre membrii familiei.

Astfel in asistarea sistemelor familiale nu trebuie doar sa determinam modul in care este distribuita puterea ci si daca in conditiile aparitiei unor schimbari echilibrul puterii este amenintat.De asemenea trebuie sa evaluam masura in care regulile familiei permit sistemului sa realoce puterea in mod flexibil si sa ajusteze rolurile pentru a face fata situatiilor de schimbare.In final trebuie sa evaluam cum vad sotul si sotia investitiile de putere din cadrul familiei, deoarece este posibil ca ambii soti sa fie multumiti de un anumit aranjament chiar daca acesta distribuie puterea in mod inegal, in aceasta situatie nu trebuie sa incercam sa facem ajustari daca nu apar probleme semnificative in acest aspect.

Puterea informala, detinatorul ascuns al puterii in familie

Este important sa avem in vedere faptul ca intr-o familie puterea poate fi detinuta explicit de cineva, dai si implicit,tacit de altcineva.De exemplu, unul dintre parteneri este recunoscut formal ca fiind detinatorul puterii in familie,acesta este de obicei sotul, avand mai multe resurse economice,un statut social si prin urmare mai multe de spus in luarea

22deciziilor privitoare la familie.Totusi puterea ii poate fi uzurpata prin formarea de diferite coalitii in cadrul familiei,cum ar fi o alianta intre copil si bunica slabeste substantial puterea parintilor.In mod similar, intr-o familie patriarhala, dominata de barbat,mama si fiica pot forma un bloc de putere care poate submina autoriatatea tatalui.

Desi majoritatea culturilor par dominate de barbati, asistentii sociali nu trebuie sa se grabeasca in a trage concluzii referitoare la detinerea puterii in cadrul familiei.La un nivel acoperit, ascuns femeia este cea care de multe ori detine rolul de conducator

Puterea ascunsa pe care femeile o au in anumite culturi in ciuda statutului lor subordonat a fost definita ca fiind un paradox, de catre unii autori.Vorbind despre femeile italiene, Rotunno si Mc.Goldrick(1982,pag 347) observa ca in ciuda faptului ca barbatii reprezinta figura autoriatara centrala ...si femeile sunt considerate servitoarele lor...mama...joaca un rol foarte puternic, inspecial in ceea ce priveste afectiunea fiului sau(lucru pe care sotia nu poate sa nu-l observe).

Acelasi tip de paradox a fost observat si in cultura evreiasca de catre Herz si Rosen(1982, pag 374) sotiile erau de multe ori considerate inferioare sotilor lor.Pe de alta parte insa erau extrem de puternice in rolul pe care il indeplineau in casa.In viata de zi cu zi ele iau conducerea luand decizii importante in legatura cu destinul familiilor lor acesta este desigur un paradox: femeile sunt puternice insa in acelasi timp sunt obligate sa nege acest lucru, asumandu-si un rol mai putin important in familie .

Unele persoane isi exercita puterea ascunsa intr-o familie utilizand mijloace emotionale sau psihice. Un astfel de exemplu este descris de Haley: o familie proaspat emigrata din Germania in SUA ii ceer ajutorul pentru a vindeca o mare obsesie a femeii manifestata prin spalarea mainilor si corpului de nenumarate ori pe zi.Explorand familia, Haley descopera o structura de putere in mod traditional masculina- sotul pretindea sotiei supunere completa, purtandu-se tiranic.Incercand sa obtina controlul asupra comportamentului sotiei el i-a impus numarul de dusuri pe zi si ora la care sa le faca.Incapabila sa se opuna in mod deschis sotului, cu exceptia spalarii mainilor sotia accentueaza acest simptom, folosindu-l ca pe o arma si in alte situatii- sotul ii cere sa fie casa curata, dar ea nu o poate intretine pentru ca de indata ce incepe sa faca curatenie trebuie sa se spele pe maini, astfel sotul este cel care ajunge sa faca curatenie.Asadar

23dupa cum afirma Haley, desi sotul insista sa fie stapan deplin in casa el este detronat printr-o simpla spalare a mainilor.Ca si adultii, si copiii pot sa castige controlul in familie prin manipulare simptomatologiei externe.Astfel de copii primesc cel putin satisfactie de moment prin atentia primita in urma izbucnirilor si escapadelor lor, episoadelor psihotice etc.De asemenea copii etichetati ca rai, bolnavi, slabi sau diferiti au nevoie de atentie si consideratii speciale, mai mult jucarea acestui rol ii scuteste deseori de responsabilitati si de necesitatea confruntarii cu realitatea dincolo de limitele stabilite de familie.

Trebuie sa mentionam si faptul ca de multe ori familia suporta tacit perpetuarea acestor simptome prin dezvoltarea unor patternuri specifice de comportament.Parintii suporta sau chiar intaresc comportamentele criticabile ale copiilor prin neputinta de a rezista amenintarilor, pedepse amanate, interesul sau deinteresul fata de simptomele copilului.

Evaluarea puterii:

In evaluarea structurii puterii in cadrul sistemului familial trebuie avute in vedere o serie de factori si anume:- ce trebuie sa examinam, cine este desemnat ca lider in mod formal, in ce masura puterea este detinuta in familie de coalitii ascunse si in ce masura puterea ascunsa este detinuta de membri care manifesta o simptomatologie extrema, si nu in ultimul rand trebuie sa luam in considerare rolul culturii in determunarea distribuirii puterii in cadrul sistemului familial.De retinut este si faptul ca lupta pentru putere , la fel ca si coalitiile distructive care se formeaza ca si rezultat al acestei lupte, se manifesta deseori in procesele familiei , in dinamica ei. Observatiile asupra interactiunilor din cadrul familiei de obicei scot la iveala un proces emotional incarcat in care sunt propuse, acceptate, modificate, blocate, testate, rupte, respinse si tradate coalitii formate in cadrul familiei, intr-un proces constant si continuu ( Sluzki, 1975, pag69 ) presupunand lupta pentru putere ( cine detine controlul asupra cui ) Informatii cheie in legatura cu acest proces pot fi obtinute avand in vedere urmatoarele intrebari in timpul examinarii familiei:

1. Cine ce face si cine comenteaza asupra acestui lucru?

24Cine vorbeste in numele cui?

Cine vorbeste primul?

Cine vorbeste in acelasi timp cu altcineva?

Cine pe cine intrerupe?

Cine este de accord cu cine?

Cine vorbeste cel mai mult?

Cine decide cine va conduce?

Ale cui idei sunt in general acceptate atunci cand familia trebuie sa ia o decizie? 10. Cine pare sa aiba ultimul cuvant in luarea deciziilor, indiferent cui ii apartine ideea

pe care familia o discuta?

Asadar, ceea ce ne intereseaza este functionalitatea structurii de putere in intampinarea nevoilor psihologice si promovarea sanatatii sistemului. Intrebarile de evaluare referitoare la functionalitatea structurii de putere includ:

1. Este structura de putere a familie destul de stabila pentru a permite sistemului sa-si mentina functiile de baza intr-o maniera disciplinata, sau structura de putere se schimba pe masura ce membrii se lupta pentru putere?Baza de putere o detine subsistemul executiv sau o coalitie ascunsa?

Sunt membrii familiei multumiti de acesat impartire relativa a familiei?

Procesele decizionale in familie:

Stilul decizional este strans legat de problema detinerii puterii in familie. Familia se caracterizeaza din acest punct de vedere Familia se caracterizeaza din acest punct de vedere pe o scara cu doua extreme : de la grupul familiei fara lider, in care nimeni nu are puterea de a organiza luarea de decizii, pana la familia in care o persoana detine controlul strict si rigid asupra luarii deciziilor.Desi stilul decizional este esential in functionarea sistemului , familia in cele mai multe cazuri nu alege in mod constient un mod special de operare in luarea deciziilor, de cele mai multe ori se adopta stilul decizional al familiei de origine a celor doi soti. Conflictele persistente din anumite familii se datoreaza de cele mai multe ori incapacitatii sotilor de a rezolva , in timp, la un nivel acoperit, diferentele de asteptari privitoare la

25distrbuirea puterii si stilului de a lua deciziile. Pe masura ce apar copii in cadrul sistemului, este posibil ca si ei sa fie atrasi in interiorul conflictului pe masura ce nici unul dintre parinti nu iese complet invingator in lupta pentru putere.

Pentru a putea evalua functionalitatea proceselor decizionale din familie, este important sa intelegem ingredientele vitale care sunt inerente in rezolvarea efectiva a situatiilor problema din cadrul sistemului familial.Aceste ingrediente sunt:

1. Luarea deciziilor pretine un feed-back deschis si autoexprimarea intre membrii familiei. Satir (1967 )calsifica sistemele interpersonale in 2 categorii, in functie de autonomia individuala a membrilor sistemului si libertatea sa de exprimare in cadrul acestuia. Avem astfel: sisteme inchise si sisteme deschise.

Membrii unui sistem inchis trebuie sa aiba aceleasi opinii, sentimente, dorinte, insa de asemenea trebuie sa fie atenti la ceeea ce spun deorece o exprimare prea deschisa face ca ei sa fie considerati devianti, sau etichetati ca nebuni de catre ceilalti membrii ai sistemului, opiniile diferite fiind privte ca amenintatoare , cerandu-li-se sa se abtina in vederea ramanerii in sistem.In schimb, sistemul deschis permite schimburi de pareri intre membrii sai, detinerea de opinii, atitudini si sentimente diverse fara a fi judecati in sens negativ. Diferentele sunt privite ca fiin naturale si sunt considerate bine venite, mai mult, membrii sistemului utilizeaza mecanisme ca negocierea diferentelor, compromisul, acceptarea parerilor contradictorii. Intr-un sistem deschis, membrii acestuia pot sa spuna ceea ce gandesc fara teama autodistrugerii sau a ranirii celorlalti membrii ai sistemului

In sistemele care nu permit feed-back-ul in ceea ce priveste sentimentele, preferintele si opiniile, membrii sai sunt presati sa-si ignore propriile nevoi si dorinte si sa se conformeze, fara dreptul de a se plange la procesele prost-adaptative din cadrul sistemului. Fara un feed-back deschis si autoexprimare libera, procesele decizionale nu raspund nevoilor membrilor individuali, nevoi care apar pe masura ce sistemul trece prin diferite faze de tranzitie si dezvoltare care cea adaptari la factori stresori interni si externi si la crize.

262. Procesul efectiv de luare a deciziilor necesita din partea fiecarui membru al familiei un set de atitudini, incat toti membrii sistemului conteaza , nevoile lor vor fi luate in considerare in luarea deciziilor care il pot afecta pe membrul respectiv.

Satir ( 1967 ) identifica in acest sens patru solutii:

Persoana isi neglijeaza propriile interese ( Eu nu contez ). Actionand din aceasta pozitie oamenii trateaza diferentele folosind supunerea, scuzarea, acordul in negocielile cu ceilalti indiferent de nevoile lor reale. Persoana il neglijeaza pe celalalt ( Tu nu contezi ). Din aceasta pozitie se utilizeaza in exces refuzul, invinovatirea celuilalt, acuzatiile aduse celuilalt, nelasand nici o sansa de negociere a unor puncte de vedere diferite. Persoana se autoneglijeaza si il si neglijeaza pe celalalt ( Nici unul nu contam ). Ea opereaza prin parasirea campului sarcinii, schimbarii subiectului discutiei, prin discutiei, prin discutii irelevante, care nu conduc la posibilitatea unor negocieri deschise si directe. Persoana ia in considerare cererile tuturor partilor implicate ( Eu contez, dar conteaza si si ceilalti la fel ). De pe aceasta pozitie persoana negociaza deschis si clar diferentele cu ceilalti si le permite si acestora saa fac la fel.

Satir descrie cea de-a patra pozitie ca fiind singura solutie viabila in negocierea diferentelor dintre sine si ceilalti, ea permitand membrilotr sa se dezvolte in mod individual, ramanand in acelasi timp parte a sistemului. Prin cotrast celelalte trei parti pozitii promoveaza supravietuirea individuala pe seama celorlalti membrii ai familiei, cauzand conflicte, intrigi si resentimente in cadrul sisemului, ceea ce poate bloca dezvoltarea familiei. Inainte ca familia sa devina un cadru optim pentru dezvoltarea individului, toti membrii trebuie sa fie luati in cosiderare, in sensul ca trebuie sa se tina cont de nevoile lor in luarea deciziilor care ii afecteaza. Fiind constienti de faptul ca in luarea deciziilor se tine cont de nvoi si nu de putere, membrii familiei vor contribui in mod productiv la acest proces. De exempl, si copii trebuie sa-si exprime opiniile, chiar daca puterea este detinuta de parinti.

Procesul decizional pretinde membrilor familiei sa gandeasca in termeni de trebuinte mai degraba decat solutii. Familia este deseori conditionata de experientele de viata sa gandeasca solutiile problemelor in termeni dihotomici, ( Fie facem cum vrei tu,

27fie cum vreau eu, unul dintre noi trebuie sa piarda ). Acest mod de gandire exclude practic negocierea si compromisul. Uneori, el ia forma: Daca ma iubeste o sa faca ce vreau eu. Daca nu faci cum vreaueu, esti rau. ( Satir 1967 )

Concentrandu-se pe cuplul pierede castiga in solutionarea problemelor, membrii familiei evita orice tip de negocieri care pot deriva din nevoile celor implicati. Nevoile incluzand, de exemplu, nevoia de a fi crezut, nevoia de a fi luat in considerare, de care ar trebui sa se tina seama pentru a ajunge la o solutie satisfacatoare pentru toti.

4. Procesul decizional pretinde membrilor sai producerea de alternative, ceea ce se apropie mult de modul de a lucra in grup, numit brainstorming ; membrii familiei sunt chemati sa ofere diferite optiuni indiferent de realismul lor fara a fi criticati sau cenzurati.

In acest caz, asistentul social este chemat sa determine pana la ce nivel familiile identifica alternative, in contrast cu celalalt stil si anume de a se certa asupra celor doua solutii concurente.5. Procesul decizional necesita din partea membrilor familiei, abiliatatea de a cantari alternativele. Luarea deciziilor se poate face dupa ce au fost stranse toate informatiile privitoare la problema respectiva si au fost ascultati toti membrii familiei sau din contra, deciziile pot fi luate in mod impulsiv, fara strangerea de informatii relevante sau fara a lua in considerare nevoile membrilor familiei in relatia cu posbiliele solutii.

Procesul decizional eficient, necsita de asemenea finalizarea deciziilor, cu acordul si participarea tuturor, prin acordarea de diferite sarcini fiecarui membru al familiei.

Planul punerii in aplicare a unei decizii este la fel de importanta ca si luarea ei. Unele sisteme sunt atat de dezorganizate si haotice incat membrii lor au mari dificultati in luarea deciziei, sau in punerea in aplicarea a acesteia.In alte sisteme, membrilor le lipseste motivatia necesara in vederea finalizarii deciziei, deoarece punctul lor de vedere nu a fost luat in considerare in procesul de luare a deciziei respective. Asadar, un punct de baza in evaluarea familie pentru asistentul social este de a verifica gradul in care membrii familiei finalizeaza decizia.

Procesul decizional pretinde si existenta posibilitatii de reevaluare si reconsiderare a deciziilor deja luate pe baza unor informatii sau nevoi nou aparute. Din acest punct de vedere unele sisteme sunt mult mai flexibile decat altele.

28Retineti ca intotdeauna, pentru evaluarea stilului decizional al familiei trebuie cautati patterni functionali si disfunctionali in toate aceste zone. Amintiti-va de asemenea ca abilitatile de luare a deciziilor prezentate mai sus incurajeaza optimul de functionare a familiilor asa cum este perceput in culturile vestice. Aceste abiliatati lipsesc de obicei din familiile cu probleme si deseori nu sunt suficient de dezvoltate nici macar in familiile functionale din culturile vestice. Astfel de abiliatati lipsesc cu desavarsire din familiile apartinand altor grupuri culturale. De aceea ele nu pot fi aplicate cu forta in aceste familii, decat daca suntem siguri ca ele vor facilita functionarea familiei sinu vor fi cauza unor rupturi prin faptul ca demoleaza niste modele ( patternuri adanc intiparite si sanctionate cultural )

Afecte si exprimarea sentimentelor in familie:

Lewis (1976 ) spune ca sentimentele exprimate in familie sunt in stransa legatura cu structura sisemului. In cadrul unui sistem cu granite rigide , structura neclara s nediferentierea membrilor, dispozitiile afectife predomnante par a fi de neajutorarae, disperare, depresie, anxietate, ostilitate culpabilitate, cinism sau apatie. Comentand toate acestea, mai tarziu ( 1977 ) Beavers speculeaza asupra motivelor pentru care un asemenea climat negativ creeaza disfunctionalitati. El crede ca punctul central ar fi asteptarile fiecaruia din partea celorlalti.In familiile cu probleme, membrii lor cred ca diferentele de opinii in mod inevitabil au un rezultat distructiv, ca interactiunile umane sunt in mo necesar de opozitie. A aprecia aceasta expectanta inseamna a intelege rezultatul modelelor comunicationale perturbate: prevenirea conflictelor. Explica de asemenea, dispozitia afectiva neplacuta ce predomina in aceste familii din moment ce alternativa ar fi evitarea conflictului, ramanand astfel singur, fie de a te angaja in conflicte, ceea ce ameninta eul, relatiile lui si sistemul familial.Prin contrast, Beavers arata ca in familia cu o functionaliatate optima, gasim o atmosfera optimista, calda si afectuoasa, bazata pe sentimentul ca diferentele dintre oameni pot produce satisfcere, iar deschiderea spre altii si exprimarea clara a sentimentelor vor fi recompensate pozitiv.

29Chiar daca familia, privita ca intreg, dezvaluie o caracteristica a familiei cu privire la dispozitia si tonul afectiv, si anume ca exista si stiluri individuale care variaza de-a lungul unei scale, admisa in familie. Unele persoane par amorfe emotional, cu mari dificultati in a intra in orice tip de relatii ineractionale, deoarece nu sunt in stare sa se exprime suficient de clar si intens. Altele par a fi capabile doar un anumit tip de afect: vinovatie, manie si nu si cele de tandrete si dragoste. In timp ce unele persoane raspund greu la emotiile altora, alte persoane sunt un adevarat barometru sensibil si imediat. In final, unle persoane sunt in mod incurabil optimiste, in timp ce altele sunt pesimiste.

Masura in care membrii familiei sunt capabili sa-si exprime dragostea si grija unii pentru altii reprezinta dimensiunea esentiala a evaluarii. Clientii variaza mult intre ei in modul in care sunt in stare sa se exprime. De exemplu: raspunzand la intrebarea asistentului social, daca i-a spus vreodata fiicei ca o iubeste, un client a declarat: N-as putea face asta niciodata. A-si manifesta dragostea prin atingere fizica sau alte expresii nonverbale este foarte dificil pentru unii.

Multi parinti nu-si mai alinta copiii (nu-i mai strang in brate ) dupa ce acestia sunt destul de mari ca sa se imbrace, sa manance si sa se ingrijeasac singuri. Prima dintre cerinte in evaluarea afectelor este de a aprecia stilu familial prin urmatoarele:

In ce masura sunt exprimate verbal sau nonverbal dragostea si afectiunea si de catre cine ? In ce masura aceste comportamente sunt percepute si ageeate de catre destinatar ?

In ce masura este membrul de familie nesatisfacut de nivelul slab al mesajelor afecuoase de la el spre altii si de la altii spre el ? In ce masura doreste individul cresterea numarului de mesaje afectuoase de la el spre altii si de la altii spre el ? Cat de fexibili sunt indivizii si sistemul ca intreg pentru a face schimbari in aceasta zona? Care sunt limitele la toleranta?

In concluzie, se recomanda ca asistentul social sa evalueze familii din doua puncte de vedere: afectul familiei ca intreg si afectele indivizilor venind in intampinarea nevoilr de baza. Asistentul social trebuie sa accorde atenntie modelelor, patternurilor etnice si culturale.

30Scopurile familiei

Familia este o organizatie sociala a carei membrii coopereaza si isi coordoneaza eforturile pentru a obtine anumite scopuri. Conform lui Briar (1964) scopurile reies din doua surse primare:in primul rand, familile de obicei adopta si au in comun scopuri elaborate de societate; socializarea copiilor, transferul modelului cultural esential in mentinerea societatii si aducerea la cunostinta a anumitor nevoi personale a membrilor familiei. a doua sursa a scopurilor instrumentale in formarea structurii familiei sunt scopurile individualepe care partenerii maritali le aduc cu ei in familie.

Scopurile, care familiile casatorite le recunosc deschis si clar sau pot fi ascunse sau sa fie in spatele cunostintei familiei ca de exemplu: vrem ca toti copii sa faca facultate sau vrem sa ne retragem pana cand Ted va avea 45 de ani. Acestea sunt exemple ale scopurilor explicite. Adapostul sau nerecunoasterea scopurilor care pot avea o influenta profunda asupra familiei ca sistem poate fi : Trebuie sa fiu in varful societatii. Briar subliniaza ca scopurile adesea nu sunt explicite atunci cand familiile sunt in criza , sistemul scopurilor si ordinea lor adesea devine mai evidenta si in acest timp familiile pot fi fortate sa aleaga dintre competitia scopurilor si a valorilor. Observatia lui Briar, de exemplu este urmatoarea: ce fac mai multe familii, confruntate cu scaderea drastica si brusca a venitului? Unele familii dau prioritate la cheltuielile care asigura dieta adecvata pentru copii, alte familii vor sacrifica alte lucruri chiar si hrana pentru ca sa se asigure ca, copii sunt bine imbracati. Alte familii sacrifica totul pentru a pastra intretinerea masinii.asemenea diferente care par irationale daca nu la judecam prin prisma scopurilor familiei. Modul de aderare al membrilor familiei la scopurile acesteia.

In unele familii membrii se diversifica in functie de scopul pe care in considera important si fiecare valoare pe care o ataseaza unui scop comun. Ca in orice organizatie, familia functioneaza cel mai bine atunci cand exista un consens care priveste scopurile familiei si clauza prin care sistemul i-a in considerare nevoile, scopurile si si dorintele individuale. Briar in schimb, observa ca: gradul consensual poate fi un factor crucial in posibilitatea familiei de a depasi o situatie de criza. Deoarece scopurile adesea nu sunt explicite, totusi diferentele membrilor familiei in raport cu scopurile lor si expectantele pot sa nu se completeze si astfel creaza dezamagire in randul grupului. Daca tinem seama numai de parerea membrilor influenti , cedam unor scopuri particulare desi majoritatea memvrilor familiei nu sunt de acord cu ele, devenind ca familie extrem de vulnerabili.

Multe dintre modelele interactionale in familie duc la realizarea scopurilor. Briar de fapt observa ca examinarea practicienilor numai a interactiunilor familiei, fara sa se tina seama de scopurile sistemului, ei pot sa rateze intelesul structurii identificate si astfel vom ilustra cele descrise mai sus: in familia White scopul exagerat este mentinerea curateniei in casa; scop mentinut de d-na White, sub dominatia unei presiuni interne si pentru a evita critica mamei ei si a altor rude. Adesea deprimata d-na White isi petrece mult timp in camera ei si nu participa decat rareori la curatenie; totusi ea isi preseaza constant cele doua fiice mai mici de 14 si 16 ani sa pastreze casa curata si in ordine. Cele doua fiice mai mari care urmeaza scoala si au si slujba sunt exceptate, sub motivul ca

31lucreaza si au de invatat. Aceasta situatie duce la conflicte intre fetele mici si mari cu acuzatii si explozii verbale, cat si cu plangeri adresate tatalui. Simtindu-se maltratate si neintelese fiicele mai mari se apara contraatacand. Incercand sa faca pace tatal serveste ca meditator intre diversele fractiuni si deseori curata el casa. In momemtul cand sotia sa aparea din camera ei, dl. White adesea se simtea constrans sa serveasca ca mediatorintre sotia sa si fete deoarece sotia sa intotdeauna gasea ceva care nu era pus la locul lui si astfel dadea vina putin cam suparata ca una dintre fetele masi mici nu si-a facut treaba.

In acest exemplu toti membrii familiei White adera la scopul mamei de a tine casa curata.de asemenea cele doua fiice mai mici suporta presiunile celor mai mari, ele incearca sa explice scopul respectiv si celorlalti membrii ai familiei si anume surorile mai mari. Distributia inegala a presiuniiin familie au format aliantele.

In concluzie, oferim asistentului social urmatoarele intrebari la care trebuie sa raspunda cand discuta despre scopuri:in ce masura scopurile explicite ghideaza familia? in ce masura constientizeaza membrii familiei scopurile exagerate? in ce masura exista un consens impartit intre membrii familiei cu privire la scopul major si prioritatile atribuite scopurilor? in ce masura sunt conflictele cauzate de lipsa de consens la scopurile individual familiei? cat de functionale sunt aceste scopuri in satisfacerea trebuintelor individuale ale membrilor familiei pe de o parte si a familiei ca intreg pe de alta parte?

in ce masura sunt legate modelele, structurile interactiunilor disfunctionale care se relateaza la scopurile implicite ale familiei?

La evaluare de asemenea este important sa stabilim puterea familiei in raport cu problemele prezentate anterior. De exemplu pentru a face scopurile mai clare, pentru a arata ca exista consens privind scopurile majore, si ca scopurile servesc nevoile fiecarui individ al grupului, familiile isi manifesta cheia puterii la aceasta dimensiune a functionarii familiei.Scopurile familiei trebuie vazute in contextul lor cultural nu sa le cautam doar pe acelea ce corespund culturii occidentale. Montiel descrie greseli de acest gen in analiza familiilor mexicane din America: parintii sunt foarte indulgenti cu fii, nu se incurajeaza independenta, nu impun educatie, sunt orientati spre prezent; vorbesc numai spaniola; se plang mereu prea mult de propriile nenorociri. Petru a evita asemenea inclinatii este important sa nu privim familia ca un deficit deoarece nu sunt in concordanta cu principalele scopuri americane. Este important sa determinam scopurile acestor familii si de a le asocia cu referentele culturale ale grupului.

Mituri familiare, reguli, valori

Mai devreme in acest capitol am discutat despre regulile familiilor si am acentuat cum invadeaza ele aspectele vietii in familie. Legile care guverneaza familia au doua componente cum ar fi cea comportamentala si cognitiva. Componentele familiei si ale membrilor sai sunt in mod inexplicit legate de mituri sau perceptii cognitive ale unora despre ceilalti, despre familie ca intreg, despre lume, in general. Ele pot sau nu sa coincida cu perceptiile observatorilor externi, neutri sau pot fi distorsiuni ale realitatii. Astfel de distorsiuni deseori fac parte din credintele si miturile prin care familia isi mentine forma si isi justifica modelele de interactiune si relatiile dupa cum ilustreaza urmatorul caz:

32De exemplu, in ultimii patru ani, jefrey richards in varsta de zece ani a fost in dificultate constanta cu profesorii de la scoala, a fost obraznic si s-a batut cu colegii. In urma acestui comportament parintii lui i-au schimbat de trei ori scoala in ultimii trei ani. Parintii impar4tasesc setul cognitiv rezumat la lumea e dusmsna noastra _ profesorii sunt de vina, sunt primitivi cu fiul lor care nu e inteles. Avand acest set cognitiv, fiecare scoala noua e privita ca un camp de bataie, in care ei trebuie sa-si apere drepturile, si sa-si apere fiul. Avand acest comportament se instraineaza de personalul scolii, ii imping pe acestia sa i-a masuri extreme chiar daca anumite probleme ar fi putut fi negociate cu parintii. Pe de alta parte, comentariile furioase, negative de acasa, la adresa profesorilor ii intaresc baiatului comportamentul dezadaptat la scoala.

In urmatorul exemplu, comportamentul disfunctional, si procesele cognitive, ale familiei lui Richard sunt in mod reciproc intarite. Miturile determina comportamentul care in mod predictibil scoate in evidenta raspunsurile negative ale personalului de la scoala. In schimb intalnirile negative ale familiei cu scoala intaresc si confirma perceptia lor asupra pericolului din lume si neincrederea lor in figurile autoritare sunt prea departe ca sa-i ajunga.Alte mituri mai pot domina in sistemul familiei, formand comportamentul si interactiunile printre membrii familiei si cei din afara grupului incluzand urmatoarele exemple: - lucrurile sunt permanente si si neschimbabile in familia noastra. Nu conteaza ce facem, nu avem puterea de a schimba circumstasntele. Suntem victimele destinului

Pe mama nu o intereseaza de copii, pe cand pe tata il interteseaza Problemele din familie se vor rezolva ele insele Este un semn de slabiciune sa-ti ceri scuze cand ceva merge rau in familie, este important sa determinam a cui este vina este important sa fii egal cu oamenii care te-au ranit oamenii sau o anumita categorie de oameni nu sunt buni

Printre cele mai distructive mituri sunt credinte persistente care scot in evidenta un membru ca fiind diferit sau deviant fata de grup, cauzand un dezastru in dezvoltarea umana. A atribui o eticheta ca de exemplu rau, nebun, lenes , un membru a familiei deseori devine oaia neagra care este sacrificata in interesul unitatii grupului, un fenomen pe care l-am discutat mai devreme in acest capitol. A abandona acest mit, inseamna ca familia estye deschisa cunoasterii disfunctiilor familiei. In multe familii exista tendinta de a eticheta precum oaia neagra a familiei, unul intelectual, bebele familiei, parinte strict, clovnul familiei, copilul bun sau rau, prostul. Aceasta eticheta ii face pe ceilalri membrii ai familiei sa se relationeze cu etichetatul doar sub un singur aspect, acela al etichetei in sine, ca fiind de la sine inteleasa, si sa se piarda din vedere evantaiul larg de atribute, sentimente si atitudini ce pot sta la baza unei relatii. Familiile disfunctionale au numeroase asemenea mituri. Wynne, Ryckoff, Day, si Hirsch vorbesc despre conceptul mutualitarii, care se refera la eforturile famillilor de a renunta la stres de a mentine aparenta ca au o deschidere, reciprocitete, a da si a luain relatii pe cand de fapt aici nu este cazul. Prin mitul penetrant unde este un acces inchis intre comportamentul lor si ceilalti din familie, membri sunt fortati sa intre in niste roluri formale, sacrificand individualitatea in favoarea uniformizarii supunerii la grup. Anumite divergente impotriva regulilor rigide ale familiei, comportamentsau atitudine este interzisa, daca nu acestea duc la distrugerea sistemului sau zdruncina iluzia unei familii

33unite. De fapt sistemul rigid al acestor familii este intretinut de un alt mit numit divergenta. Divergenta deschisa de pareri ar duce la un dezastru familial si personal ( viziunea catastrofica). Prin mituri legate de unitatea familiei, membrii ei devin, de fapt, victime ale unor locuri fixe, din care nu pot scapa. Wynne spunea ca pseumodalitatea ar fi caracteristica familiilor in care apare schizofrenica.De observat este ca, cultura determina multe structuri cognitive intretinute de familii. Imigrantii cubanizi, de exemplu, arata o mare orientare fatalistica, pe cand anglo americanii, folosesc des expresii lingvistice prin care se refera la destin, viata, noroc, voia domnului si ceea ce a fost scris. Precum cubanezii au o orientare fatalista, fiecare grup cultural au caracteristici care influenteaza viziunea membrilor asupra lumii. Noninterferentele ca o cale de a fi, o valuare de a fi mentinuta de indienii americani si familiile native din alaska, perceptia lor asupra lumii. Diferentele de autoritate, valorile culturale expuse de asiatici, de asemenea influenteaza modelele cognitive dezvoltate de membrii acelei culturi.Roluri familiare

Fiecare persoana din familie are o multitudine de roluri, integrate in sistemul familial si care reprezinta anumite comportamente asteptate, premise sau interzise. Ele tin de statutul marital, varsta, sex.Prin faptul de a fi mai agresivi decat femeile, barbatii sunt vazuti mai mult ca avand o suita de roluri instrumentale, cum este de exemplu de a castiga bani sau de a lua decizii. Femeile in contrast, sunt vazute prin faptul ca sunt mai tandre, afectoase, au fost destinate rolurilor expresive, cum sunt: procurarea hranei, ingrijirea copiilor, exprimarea sentimentelor. Oricum ultima decada, caracterizata de revolutia sexuala, a dus la egalizarea acestor roluri determinate biologic si de a fi teritoriul prerogativ al unui sex sau al celuilalt.In multe mariaje, miscarea penetranta de a egaliza rolurile sexuale a fost adusa la cunostintaprintr-o intrebare traditionalele perceptii ale rolurilor maritale, in familiile in care, inactivitatea intra in forta de munca. Consecutiv, mai multe cupluri au fost nevoite sa-si schimbe stilul de viata drastic. Culpurile s-au acomodat cu aceste schimbari profunde in mai multe feluri, unele au aderat cu tenacitate la rolurile traditionale in ciuda schimbarilor semnificative in situatiile din viata lor si a lumii di jurul lor. Alte cupluri maritale, au primit bine aceasta schimbare a rolurilor si au observat schimbari ale acomodarilor si schimbari in definirea rolurilor. Totusi alti pasrteneri au simtit rupturi majore in relatia lor ajungand la conflicte serioase si chiar la divort.

In aprecierea noastra asupra rolurilor familiei ca si cazurile disfunctionalitatii ne putem pune urmatoarele intrebari:in ce masura au fost atribuite rolurile in formatul familiei pe baza statutului sexualdecat pe factori cum ar fi ca abilitati, interese si timpul valabil fiecarui membru de a indeplini diverse roluri? De multe ori, problemele maritale deriva din faptul ca culpul opereaza pe baza unui contract marital, ai carui termeni nu mai sunt de actualitate ai spus ca nu o sa mergi niciodata la lucru, ai spus ca nu o sa-mi ceri niciodata sa lucrez, sunt inculpari comune facute de catre partenerii maritali atunci cand sotia ori vrea sa lucreze ori este fortata sa isi caute servici. cat de clar sunt definite rolurile in familie? Rolurile in tensiune se pot strecura intre pasrtenerii maritali cand rolurile sunt ambigue sau prea globale, sporesc

34neintelegerea ca rezultat al perceptiei diferite asupra asteptarilor de rolul celuilalt.. In plus, asa cum am spus mai devreme, rolul granitelor dintre parinte si copil pot fi neclare. In cazuri extreme asemenea roluri pot fi contrarii. Boszormenyi Nagy si Spark se refera la acest proces ca parentificarea copiilor o situatie in care copii sunt obligati sa aiba grija de copii ca si parintii sau chiar sa-si sacrifice propria copilarie.cat de multumiti sunt partenerii maritali de rolurile prescrise, si cat sunt de dispusi sa-l modifice atunci cand el se dovedeste cauza dificultatilor familiale? In plus, cat de flexibil este intregul sistem marital in modificarea rolurilor atunci cand presiunea de zi cu zi si circumstantele o cer? Disfunctiunea rolurilor poate fi atunci cand ca membri sunt presati in definirea rolurilor care le afecteaza serios comportamentul. Definirea rigida a rolurilor plaseaza membrii familiei intr-o alianta, ei trebuie ori sa se acomodeze, sa sacrifice individualitatea in anumite procese, creind aliante cu alti membri ai familiei. Rolurile rigide ofera familiilor oportunitatea de a deveni flexibili presiunii din exterior.

cat de bine isi indeplinesc rolurile ca sot si parinte, membrii cuplului marital?

in ce masura sunt influentati partenerii maritali de mesajele venite din afara, cu privire la rolul lor?. Ce efect are aceasta admisie asupra sistemului?

in ce masura sunt cauzate presiunea si stresul in familie de supraincarcarea rolurilor, o stare de afaceri cauzata cand partenerii maritali joaca prea multe

roluri acasa sau la servici in timpul si energia de care au valabile.Partenerii maritali pot avea clar definite rolurile lor si pot functiona bine si ca parinte. Sau daca partenerii nu sunt satisfacuti de rolurile lor, si pot recunoaste nevoia de a face reglari pe durata terapiei maritale si sa incerce sa se acomodeze cu alt partener. In procesul de evaluare este important sa recunoastem si de a acredita multa forta pe care culpurile o manifesta cu respect pentru functionarea rolurilor.

Deoarece fiecare cultura are propria definitie asupra rolurilor la femei si barbati, practicienii trebuie sa determine aceste roluri pentru familiile minoritare etnice. Femeile indeplinesc acea munca, care este considerata mai usoara, iar barbatioi care este cea mai grea. De obicei femeile se preocupa de treburile casnice in timp ce activitatile barbatilor se desfasoara departe de casa.

Stilurile de comunicare

Asistentul social trebuie sa aprecieze impactul, influenta pe care o au diferite stiluri de comunicare asupra problemelor membrilor familiei prin intermediul urmatoarelor dimensiuni: congruenta si claritetea comunicarii, capacitatea de a transmite mesaje, raspunsuri ce valideaza dezvoltarea.Datorita normelor puternic inradacinate,m oamenii din multe culturi su7nt mai putin deschisi decat cei din societatea ocidentala. In cultura din asia de exemplu libera participare si schimbare de opinii vin in contradictie cu valorile referitoare la unitatile si modestie ale celor din cultura asiei. Sau in cultura nomaiiana este total inacceptabil sa-ti rezolvi conflictele deschis sau prin confruntare.Astfel, in ceea ce priveste prima dimensiune ce trebuie avuta in vedere, in procesul de evaluare al comunicarii, se refera la congruenta si realitatea comunicarii.

Practicienii trebuie sa fie pregatiti pentru evaluarea impactului stilului de comunicare asupra familiei pe problemele membrilor.

Congruenta si claritatea comunicarii

35

Mesajele au un aspect verbal si nonverbal, ele pot fi congruente si incongruente. Asistentul social trebuie sa evalueze congruenta dintre aspectele verbale si nonverbale ale mesajelor.Conform lui Satir si altor teorii ale comunicarii mesajele pot fi clasificate pe trei nivele ale comunicarii: nivelul verbal- cand oamenii explica intentia mesajelor lor, ei realizeaza un nivel al metacomunicari

Exemplu: am vrut sa vad daca esti de acord cu mineComunicarea contradictorie apare cand doua sau mai multe mesahe opozitionale pe o cale secventiala pe acelasi canal verbalDe exemlpu: Te iubesc.... Te urascnivelul nonverbal se refera la gestica mimica, expresii faciale, tonul vocii, intensitatea controlului mintal. Mesajele nonverbale pot sa intareasca mesajul verbal: 1. te iubesc+ zambetul 2. sa contrazica mesajul verbal, 3. sa contrazica mesajul nonverbal te porti seducator, dar cand celalalt vrea sa atinga, il respingi. nivelul contextual situatia in care este emis mesajul intareste sau descalifica

expresia verbala sau nonverbala a vorbitorului in timpul slujbei religioase, mama isi ameninta fiul ca-l pocnesteComunicarile functionale identifica discrepante intre nivelele de comunicare si cauta clarificarea atunci cand cuvintele si expresiile sunt disperate. Tot ei sunt cei receptivi si isi clarifica la feed-back si isi clarifica singuri mesajele comunbicate atunci cand s-au facut vinovati de incongruenta. Vital in evaluare este atunci cand sarcina stabilita in masura in care acolo se afla incongruente sau corelatii intre niveleleverbal, nonverbal si contextual in partea individuala din sistemul familial.

In ceea ce priveste congruitatile de comunicare este important sa evaluam claritatea mesajelor. Laing (1965) foloseste termenul de mistificare pentru a descrie cum unele familii mascheaza comunicarile si ascunda natura si sursele de disacorduri si conflicrte in relatiile lor. Mistificarea comunicatiilor poate fi acompaniata de un numar mare de manevre ale copiilor incluzand descalificarea experientei pe care o are alta persoana. trebuie sa fi anormal daca te gandesti la acest lucru, adresand raspunsuri nimanui in particular cand intentia celui care vorbeste este sa schimbe mesajul catre o anumita pwersoana angajand raspunsuri evazive, care ascund cunostintele celui care vorbeste, sau utilizeaza raspunsuri sarcastice care au multiple intelesuri.

Barierele de comunicare

Exemple de asemenea mesaje sunt:evitarea subiectului discutiei sau schimbarea lui permanenta generalizarea excesiva prea multe intrebari scuze excesive, simpatizare, a da false asigurari citind gandurile, diagnosticarea, interpretarea Insistenta pe evenimente negative ale relatiei( din trecut) A nu reusi sa-si exprime opinia Dominare verbala A vorbi intr-o maniera categorica( eu am dreptate tu nu!)

36A fi de acord sau nu in excess Oferirea de sfaturi frecvent Evaluare negativa, a da porecle, a critica A ordona, a directiona Umorul caustic, glumele excesive si nesarate A raspunde inainte

Evaluarea problemelor de comunicare ale cuplurilor si familiilor trebuie sa includa si comportamentul la nivelul nonverbal incluzand in schimb aratarea cu degetul, ridicarea tonului vocii, privirea cu anumite expresii sau cu expresii de disgust. Practicienii trebuie sa fie atenti la discrepantele dintre nivelurile verbale si nonverbale de comunicare.

Toate familiile au bariere de comunicare in repertoriul lor de comunicare. Membrii anumitor familii, totusi isi monitorizeaza si isi imbunatatesc maniera de a raspunde cand au avut un impact negativ asupra altei persoane. Intr-adevar asemenea familii, au reguli care previn mai multe feluri de comunicari negativeca de exemplu noi nu stigam oamenii pe nume in familia noastra sau este important sa asculti cand cineva iti vorbesteIn tilurile de comunicare ale familiilor, este important sa evaluam: 1. prezenta modelelor negative de comunicare2. prezenta penetrarii

comunicarii negative3. abilitatea fiecarui

membru de a modifica stilul comunicarii habituale a sistenului.Evaluarea comunicarii tuturor familiilor este mult mai complexa decat evaluarea comunicarii cuplurilor din cauza numarului mare de relatii in care sunt implicati. Fiecare persoana din familie are propriul stil de a comunica care interfereaza modul cu comunicarea tematica cu alti membrii ale familiilor.Totodata in cadrul unei relatii maritale foarte importante sunt acele modeluri sau structuri de comunicare. Astfel ca intr-o astfel de relatie unul se scuza, sau e de acord. Un astfel de exemplu ne este prezentat de larsen ( 1982)Sotia: nu-ti petreci niciodata timpul cu Jody( fiul lor). Pentru tine este mai important sa te joci cu CB rodiou si sa vorbesti cu oamenii pe care nu-i cunosti.Sotul: ba da imi petrec timpul cu el. Doar ca tu nu observi niciodata.Sotia: ba da am observat ca iti petreci foarte putin timp cu el. Abia astepti sa te intorci la radioul tau.Sotul: sambata trecuta am petrecut cateva ore cu ea.In exemplul precedent sotia isi ataca sotul in mod constant care la randu-i se apara manifestand pozitia de fault-defend ( greseala- aparare) in relatia maritala.Un alt tipar se refera la cel de fault-fault ( greseala- greseala) model in care fiecare ataca, blameaza si gaseste greseli celuilalt.Si nu in ultimul rand modelul de evaluare in care discuta doar despre aspecte superficiale sau aspecte exterioare relatiei maritale, evitand dezacordurile sau impartasirea deschisa a sentimentelor sau plangerilor.

Receptionarea mesajului

A treia dimensiune critica a comunicarii este gradul de receptivitate sau deschiderea membrilor familiilor la sentimentele altor membrii ai sistemului. Receptivitatea este manifestata prin folosirea anumitor deprinderi primitoare pe care la vom prezenta pe

37scurt. In disturbarea in mai multe randuri ale familiilor, membrii rareori valideaza prin atentie, suportsau incurajari, raspunsuri ale perceptiilor sau raspunsuri ale altora. Reactiile membrilor sunt deseori ridicule, evolueaza negativ sau nu apreciaza caracterul, sau alte critici si remarci care pedepsesc sau invalideaza expresiile personale si senyimentele membrilor. In asemenea familii, membrii deseori se angajeaza frecvent in monologuri duale ceea ce inseamna comunicarea simultana fara sa i-a in considerare raspunsul celorlalti.Raspunsurile usoare care transmit intelegere sau acceptare sunt urmatoarele:atentia fizica ( contactul direct cu ochii, expresia faciala atenta) ascultarea sau parafrazarea raspunsurilor de catre membrii familiei care pastreaza esenta mesajului dat de vorbitor. ( se pare ca tu spui acest lucru)

raspunsurile dupa primirea mesajelor care ajuta la clarificarea mesajelor. ( nu sunt sigura de ceea ce ai vrut sa-mi spui. Poti sa-mi repeti?) rapsunsuri scurte ce asigura emitatorului mesajul de atentia noastra oh, da,

spune mai departein evaluarea stilurilor de comunicare a familiilor, trebuie sa identificam in ce masura grupul familial pot sa-si impartaseasca gandurile si sentimentele cu ceilalti membrii. Chiar daca ele lipsesc cu desavarsire, se pot utiliza masuri educative pentru a-i invata pe membrii familiei sa le foloseasca.

Emiterea mesajului

A patra dimensiune a comunicarii se refera la masura in care membrii pot sa-si impartaseasca gandurile si sentimentele cu ceilalti membrii din sistem.Lewis (1976) se refera la abilitatile de a emite mesaje la abilitatea individului de a-si exprima clar gandurile, actele , judecatile, asumandu-si responsabilitatea pentru ele.din punct de vedere operational, aceste abilitati se refera la capacitatea persoanei de a emite mesaje la persoana intai, reveland sentimente, gandurisau reactii, fie ele placute sau neplacuta, in mod deschis si congruent: eu (simt gandesc vreau)....(pentru ca)

Familia sanatoasa permite indivizilor sa fie deschisi si congruenti. Sentimentele sunt impartasite deschis, se admit si se scuza greselile. In schimb, in familiile cu probleme, comunicarea este vaga, indirecta si supravegheata, indivizii naesumandu-si responsabilitatile pentru propriile ganduri, sentimente si actiuni. Astfel in aceasta familie se utilizeaza mesajele la persoana a duoa, atribuind raspunderea altora. asa m-ai zapacit ca am uitat aceste mesaje utilizeaza mult conditionalul optativ (ar trebui) referitor la comportamentul altuia sau evalueaza negativ receptiorul mesajului.

Raspunsuri ce faciliteaza dezvoltarea

Foarte importante pentru dezvoltarea respectului de sine sunt mesajele primite de la altii, mesaje ce valideaza puterea si valoarea personala.. astfel de raspunsuri sunt destul de rare in familia disfunctionala. In astfel de familii comunicarea se caracterizeaza prin mesaje negative exprimate in mod constant ataca, dezarmeaza, invinovatesc, critica sau uneori umilesc si anuleaza experienta membrilor familiei.

Cea mai vulnerabila la acest proces de comunicare este stima copiilor. Daca copii nu primesc in mod constant mesaje positive din partea celor din afara, care sa deisconforme mesajele negative si distructive in mod treptat ei isi insusesc un punct negativ isi fac o imagine negativa despre ei pri parinti. Mai mult copii pot sa-si dezvolte un comportament

38negativ care sa se potriveasca cu predictiile din mesajele parintilor: esti exact ca tatal tau, nu vei fi niciodata bun la nimicIn comparatie cu familia disfunctionala, familia sanatoasa pune accent mai mult pe atributele pozitive ale membrilor familiei. Membrii unor astfel de familii vad greselile nu ca niste pierderi, valori, ci ca pe niste oportunitati de dezvoltare.Familiile sanatoase prezinta diferite moduri de a confirma meritele membrilor, incluzand expresiile directe verbale te iubesc atentia manifestata verbal sau nonverbal pentru mesajele celelalte, atentia si chiar participarea la activitatile interesante pentru unii membrii ai familiei, bunicul strange timbre, eu ii dau toate scrisorile primite. ( tatal a observat ca fiul sau mai mic se joaca cu o minge de baseball astfel va incepe sa-l invete sa arunce si sa prinda mingea). Intr-o anumita masura familile sanatoase pot detine putere, crestere si actiuni pozitive ale membrilor din sistem.

Fortele familiale

Toate familiile, chiar si acele care functioneaza marginal, au un rang de individualitate si forta de grup care trebuie identificate in evaluarea acestui proces. Aceste forte de multe ori sunt umbrite cu voia, deliberat de catre familie, dar si de catre setul perceptiv al asistentului social.pentru a sublinia ceea ce merga bine si ceea ce merge intr-o familie cu probleme este dificil deoarece, fde obicei membrii unei astfel de familii insista asupra problemelor, a necazurilor. Astfel ca, in evaluarea ca implica familii sau cupluri, observarea si acreditarea puterilor inascute in sistem cer un efort deliberat si disciplinat din partea asistentului social.

In evaluare este de asemenea important sa acordam atentie fortelor familiale care pot sa vina de la diferite grupuri culturale. Multe din aceste grupuri au suferit in trecut discriminari, refugii, pierderi foarte mari, chiar si pierderea identitatii, grupuri de referinta si suport, roluri sociale si educationale, care au survenit odatas cu refugiul politic.De multe ori, astfel de incidente fac ca familiile minoritare sa se simta fara putere si nu mai fac fata circumstantelor. Cu toate acestea, familiile au mai multe forte si este vital ca asistentul social sa le descopere si sa le foloseasca in procesul de tratament, pentru a intari familiile in indeplinirea dorintei de schimbare.Asistentul social ar trebui sa fie capabil sa identifice multe puteri ale familiilor si cuplurilor prin observarea atenta a procesualitatii acestora. Asemenea exemple ar fi: a fi dispusi sa vorbeasca, sa discute problemele deschis si sa accepte ajutor, sa fie dispusi sa accepte concluzii dureroase, exprimarea sentimentelor de grija pentru membrii familiei, dorinta de a descoperii procesele de baza ale sistemului, dorinta de-a realiza imbunatatiri si schimsari din care sa beneficieze familia.

Ciclul vietii familiale

Ultimul criteriu pentru evaluarea familiei se refera la stadiile de dezvoltare prin care fiecare familie, ca un intreg, trebuie sa treaca. Carter si McGoldrick au identificat sase stagii de dezvoltare a familiei, de-a lungul timpului. Acestea includ: adultul singur, noul cuplu, familia cu copii mici, familia cu adolescenti, familia care lanseaza copii, familia in viata de mai tarziu. Pentru a indeplinii aceste stagii, familia trebuie sa treaca peste anumite probleme. De exemplu: tanarul singur trebuie sa se diferentieze de familia de origine si sa devina singur inaunte de a se alatura cu altcineva in formarea unui sistem familial. noul cuplu si familile de origine trebuie sa renegocieze relatiile dintre ei.

39In toate stagiile, problemele apar in momentul in care are loc o intrerupere sau dislocare in desfasurarea ciclului vietii, si semnalizeaza ca familia este blocata si are dificultati in miscarea spre noua tranzitie din faza urmatoare.Ciclul familial va fi diferit, insa, in functie de culturi fiecare cultura avand propriile expectante.

Modele de utilizare a dimensiunilor evaluarii familiale

In formularea unei evaluari sau a unui plan de interventie, ne propunem urmatorul model de utilizare a diverselor criterii studiate pana acum:identificarea dimensiunilor care sunt cele mai relevante pentru clientul dumneavoastra. Desi aceste dimensiuni aplicate in procesul culpurilor si familiilor, unele nu sunt potrivite cu cazuri particulare (o familia poate cauta ajutor din cauza stresului cauzat de senilitatea avansata de imbatranirea relativa care domneste in casa). Astfel, daca o familie cere ajutor pentru ca nu mai face fata sensibilitatii avansate a unui membru a ei si , in acelasi timp, nu manifesta deficite majore in functionare, asistentul social isi reduce aria de interventie la problema prezentata de familie( internarea acestuia intr-un camin sau spital)

utilizati dimensiunile pentru a va ghida in explorarea comportamentelor familiei.dupa prima sesiune reevaluati dimensiunile si formulati intrebari relevante ca un plus pentru voi in explorarea sesiunii urmatoare. utilizati aceste dimensiuni pentru a comprima datele brute in anumite teme si structuri. Determinati care sunt cele obisnuite de actiune, legat de aceste dimensiuni. De exemplu intrebati-va care sunt legile familiei legate de luarea deciziilor, comunicare., bazandu-va pe aceste dimensiunidezvoltati un profil scris al comportamentelor individuale, functionale si disfunctionale. De exemplu referotir la dimensiunea comunicarii, un anumit membru al familiei poate prezenta comportamente functionaleca: parafrazarea mesajelor celorlalti si declaratii personale ( la persoana intai) si comportamente disfunctionale cum sunt : monopolizarea discutiei prin intreruperea celorlalti si monologuri interminabile. Un profil al acestor doua tipuri de comportament pentru fiecare membru al familiei va servi ca un cadou conceptual de referinta, nu numai in evaluare ci si in planificarea interventiei. intrebuintati aceste dimensiuni pentru evaluarea comportamentelor relevante ale familiei ca intreg formuland un profil al sistemului insusi. Din nou folosind aceasta dimensiune a comunicarii, comportamentul functional al familiei poate include ascultarea mesajelor si scoaterea in evidenta a contributiei celorlalti. ai facut o treaba buna, un comportament disfunctional ar fi atichetarea esti un prost sau expresii frecvente de manie la adresa celorlalti.

Evaluarea familiei in cadrul lor natural

Acest aspect se refera la faptul ca practicienii trebuie sa se confrunte cu o sarcina destul de provocatoare si anume cu aceea de a deveni deschisi variatelor culturi si relative cu propriile lor valori. Asta inseamna ca practicienii trebuie sa lase, putin la o parte propriile lor sisteme de credinte si sa nu fie tintiti de catre caracteristicile etnice pe care ei le primesc ca fiind negative, dar nici sa nu fie primii intr-o viziune etnocentrica, in care valorile grupului lor sunt mai drepte sau mai adevarate decat ale celorlalti.

40Totodata, s-au identificat a varietate de dimensiuni ale evaluarii familiei rezultand astfel doua intrebari de baza la care practicianul trebuie sa raspunda, intrebarile ce vin in relatie cu aceste dimensiuni:care sunt tiparele individuale si familiale in fiecare din aceste apatii? in ce masura sunt aceste tipare corespunzatoare nevoilor membrilor?

Raspunsul la a doua intrebare este critic in determinarea directiei de tratament cu mai multe familii. Cand practicienii deslusesc modelul functional, ei cauta sa extinda ingrijorarea membrilor in puterea familiei prin sublinierea acestor structuri. Cand practicienii deslusesc modelele disfunctionale, totusi ei aduc aceste structuri in atentia membrilor fam,iliei pentru a-i asista in luarea deciziilor chiar daca acestea ii va schimba.

Caeter si McGoldrick au identificat sase stagii ale dezvoltarii familiei. Aceste stagii includ tanarul adult independent, noul cuplu, familia cu copii mici, familia cu adolescenti. familia cu copii zdraveni, si familia in viata tarzie.De exemplu tanarul adult independent, trebuie sa se diferentieze de familia de origine si sa devina independentinainte ca sa-si gaseasca pe cineva cu care va forma o noua familie. noul cuplu si familiile de origine trebuie sa-si renegocieze relatiile dintre ele. familia cu copii mici trebuie sa gaseasca o balanta intreintre a-i lasa mai liberi si a-i stapani. In toate stagiile problemele par sa apara atunci cand intervine o intrerupere sau o dislocare in viata de ciclu a familiei, semnalizand ca familia s-a blocat si are dificultati de a trece la un nou nivel.Variatiile, desigur, vor aparea in ciclul vietii familiei printre culturi. Fiecare cultura isi marcheaza propriile stagii, definindceea ce inseamna a fi barbat sau femeie, sa fi tanar, sa cresti si sa-ti lasi casa, pentru a te casatori, pentru a avea copii, sa devii batran si sa mori.

41