Micul bucătar„Nici nu mă mai joc”, biombăni micuţul Sergiu, înpingând cu picioru,l maşinuţele înşirate pe covor. Fratele lui, mai mare cu trei ani plecase la şcoala şi el se simţea singur şi inutil. Supărat merse să o caute pe mama., Ogăsi în bucătărie. „Nu mă mai joc”, repetă el supărat. „Toţi oamenii muncesc, iar eu mă joc singur...” Mama zâmbi înţelegătoareşi îl pofti să se aşeze pe un scăunel. „Da,ai dreptate. Poate că te-ai simţi mai bine dacă ai face ceva util”. În acest timp mama a luiat cu o lingură sare dintr-o cutie şi a pus-o în cratiţa care fierbea pe foc. „Ce ai pus aclo?”se interesă Sergiu. „Sare. Mîncarea nu are gust dacă nu are sare. Dacă mama ţi-ar da, să zicem... piure de cartofi în care nu este sare, nu ţi-ar place”. Băiatul se sculă şi merse la cutie pentru a privi înăuntru. „Hm, este cam urâtă”, se miră el. „Am şi sare mai fină”, îl lămuri mama, deschizând o altă cutie. „O, asta este frumoasa! De ce nu pui doar di asta?” „Fiecare are rolul ei. Pe cea mare o pun la mâncare şi în special atunci când pregătesc zarzavaturi pentru iarnă. Pe cea fină o pun la salate. Dacă vrei o să-ţi povestesc câte ceva despre sare. „Da, vreau”, spuse băiatul aşezându-se curios pe scaunul lui. „Cînd era pe Pământ, Domnul Isus le-a spus oamenilor: „Voi sunteţi sarea pământului”. „Cum adică?” reacţiona băiatul. „Şi să-i pună în mâncare?” „Nu, zâmbi mama. El dorea să le spuna că aşa cum sarea dă un gust bun la mâncare cei care sunt credincioşi pot schimba lumea prin viaţa lor curată. „Nu prea înţeleg”, spuse copilul sincer. „Uite”, explică mama, „să zicem că copii de pe stradă se joacă la un moment dat se iau la cearta şi îşi spun vorbe urâte. Tu şi Luis le spuneţi că să nu se mai certe ca nu e frumos.Apoi le spuneţi că Isus îi iunbeşteşi-i face plăcere să-i vadă că sunt cuminţi şi vorbesc frumos”. „Dar, Domnul a spus că se poate ca sarea să-şi piarda gustul şi atunci nu mai este bună de nimic”, complectă mama. „Cum asta?” „Dacă voi mergeţi între copii şi vorbiţi ca şi ei, atunci nu se mai cunoaşte că voi sunteţi creştini. Este ca şi cum aş pune sare în mâncare, dar aceasta nu are gust, prin urmare nu-i schimbă cu nimic gustul. „Cred că am înţeles”, spuse copilul, ridicându-se de pe scaun. „Acum merg în casă să mă joc de-a bucătarul. Osă fac mâncare şi o să-i pun sare ca să fie mai bună.