1

Ghidul

Finantistului

Local

2

IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE

AUTONOMIE FINANCIARĂ = AUTONOMIE LOCALĂ REALĂ

(GHIDUL FINANŢISTULUI LOCAL)

CUPRINS

Prefaţă 1

Introducere 2

Capitolul I - Bugete locale 3

1. Câteva consideraţii generale cu care trebuie să se familiarizeze şi să

lucreze finanţistul local 3

2. Structura veniturilor bugetelor locale 5

3. Impozitele şi taxele locale 6

Capitolul II. Managementul activităţii de stabilire, urmărire, încasare şi control al

impozitelor şi taxelor locale. 13

1. Concept şi principii 13

2. Stabilirea strategiilor 13

3. Structura organizatorică şi funcţională 15

4. Selectarea şi formarea personalului 23

5. Evaluarea activităţii de management 23

6. Relaţia cu contribuabilul 25

Capitolul III. Activitatea de constatare şi impunere 26

1. Ce este impunerea? 26

2. Cine face impunerea? 26

3. Procedura de impunere 26

3.1. Cine şi ce se impozitează? 26

3.2. Stabilirea impozitului şi a taxelor 26

3.2.1 Impozitul pe clădiri 26

3.2.2. Impozitul pe teren 29

3.2.3. Taxa asupra mijloacelor de transport 31

3.2.4. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat 34

3.2.5. Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor, autorizaţiilor în domeniul

construcţiilor 35

3.2.6. Taxa pentru şederea în staţiunile turistice 38

3.2.7. Taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate 39

3.2.8. Alte taxe locale 39

4. Facilităţi în stabilirea impozitelor şi taxelor locale 40

4.1. Scutiri şi reduceri 40

4.2.Înlesniri la plata impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale

41

5. Sancţiuni pentru abaterea de la prevederile legale 45

6. Procedura de contestare 45

3

Capitolul IV. Executarea creanţelor bugetare 48

1. Noţiunea de creanţă bugetă 48

2. Etapele parcurse în procesul de colectare a impozitelor şi taxelor

locale 48

2.1. Regelementările legale privind procesul de colectare a impozitelor şi

taxelor locale 49

2.2. Pregătirea listelor contribuabililor 50

2.3. Facturarea 50

2.4. Încasarea impozitelor şi taxelor şi evidenţierea acestora 50

3. Metodele de colectare a impozitelor şi taxelor locale 52

4. Dezvoltarea unui program de colectare a sumelor datorate de

răuplatnici 54

4.1. Strategii impuse în cazul răuplatnicilor 54

4.2. scăderea debitelor restante 55

4.3. Debitorii restanţă cu venituri mici 57

4.4. Scoaterea din evidenţă a debitelor restante 57

5. Executarea silită 59

Capitolul V. Controlul modului de stabilire, înregistrare, urmărire şi încasare a veniturilor

cuvenite bugetelor locale 74

1. Organizarea controlului 74

2. Tipurile de control 74

3. Acte de control 79

4. Auditul intern 84

5. Contravenţii şi infracţiuni 86

Anexe 93

4

IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE

Din partea autorilor

Conceptul de autonomie locală, consfinţit de Constituţia României şi de legea organică

a administraţiei locale nr. 69/1991, republicată cu modificările ulterioare, nu poate să

aibă suport în practică decât în măsura în care este însoţit de o autonomie financiară

reală. Această autonomie financiară se poate realiza prin descentralizarea administrării

unor impozite şi taxe care constituie surse ale bugetului de stat, dar şi prin gestionarea

corespunzătoare a veniturilor care prin lege sunt surse ale bugetelor locale.

Realizarea acestui obiectiv presupune în primul rând cunoaşterea eshaustivă a legislaţiei

în domeniu, a modului de stabilire, urmărire, încasare şi control a tuturor impozitelor şi

taxelor locale, de către factorii implicaţi în administraţia publică locală şi în special de

cei ce lucrează în compartimentele de impozite şi taxe locale ale primăriilor comunelor,

oraşelor şi municipiilor.

Pornind de la aceste cerinţe, prin lucrarea de faţă dorim să fie un ghid al celor care au

atribuţii în stabilirea, urmărirea, încasarea şi controlul impozitelor, taxelor şi a

celorlalte venituri ale bugetelor locale, cu atât mai mult cu cât modificările legislative

repetate în domeniu, din ultimii ani, au făcut ca să apară multe probleme, controverse şi

moduri diferite de interpretare şi tratare a problemelor fiscale de la o autoritate la alta.

Autorii sunt conştienţi de resursele de perfecţionare a materialului în a rezolva toate

problemele grele cu care ne confruntăm în prezent, intenţia este de a inventaria toate

impozitele, taxele şi alte venituri locale în corespondenţă cu actele legislative care le

generează, de a stabili procedurile de impunere, urmărire, încasare şi control a

impozitelor şi taxelor locale şi de a oferi sugestii privind managementul activităţii la

nivelul administraţiilor locale.

De asemenea, ghidul abordează sintetic şi noţiunile de bază în domeniu, cu care se

operează în activitatea de zi cu zi, pentru cunoaşterea şi interpretarea lor corectă.

În concluzie, acest ghid poate fi util în egală măsură primarilor, personalului care

lucrează în domeniu financiar, consilierilor locali, dar şi contribuabililor, persoanelor

fizice şi juridice, pentru buna cunoaştere a legislaţiei în domeniu pentru determinarea

corectă a volumului valoric al obligaţiilor faţă de bugetele locale, precum şi plata la

termenele scadente pentru aceste obligaţii.

Fiind conceput pentru a se adresa unui cerc larg de cititori, de la specialişti în

administrarea impozitelor la contribuabili, ghidul de faţă încercă o abordare cât mai

sintetică şi cât mai pe înţelesul tuturor, acordând o atenţie deosebită aspectelor concrete

ale fiscalităţii astfel încât să ofere un instrument de lucru util pentru cititorul potenţial.

5

INTRODUCERE

Autonomiea locală şi autonomiea locală fiscală

„Nu există lucru mai greu de plănuit, mai îndoielnic de reuşit şi mai

periculos de stăpânit decât crearea unui nou sistem. Fiindcă iniţiatorul va

avea de înfruntat duşmănia tuturor celor care au de câştigat din păstrarea

vechilor stări, iar în cei care au de câştigat din înfiinţarea noilor sisteme

n-ar găsi decât apărători cu jumătate de gură”

Niccolo Machiavelli în „Principele”, 1513

Prin art. 1 al Legii administraţiei publice locale nr. 69/1991 se stipulează că „autonomia

locală reprezintă dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice

locale de a rezolva şi de a gestiona, în nume propriu şi sub responsabilitatea lor, o parte

importantă a treburilor locale, în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă”.

În acest sens, în actul legislativ mai sus menţionat, se stabilesc principiile generale

referitoare la administrarea finanţelor publice, a veniturilor şi cheltuielilor bugetelor

locale, arătându-se: „Consiliile locale şi cele judeţene asigură veniturile comunelor,

oraşelor prin stabilirea de impozite şi taxe locale sau judeţene, după caz, precum şi prin

alte surse stabilite potrivit legii.

În spiritul acestor prevederi, în anul 1994, apare Legea nr. 27 privind impozitele şi taxele

locale. Această lege a fost modificată ulterior de Ordonanţele nr. 24/1995, 61/1997,

67/1997, 68/1997, Legea nr. 105/1997. Ordonanţele de urgenţă nr. 84/1997, 62/1998 şi

Ordonanţa de urgenţă nr. 15/1999.

Un pas important în asigurarea cadrului legislativ pentru promovarea autonomiei locale a

fost apariţia Legii nr. 189/1998 privind finanţele publice locale, modificată prin

Ordonanţa de urgenţă nr. 216./1999, care reglementează modul de formare şi utilizare a

resurselor financiare locale.

Deşi în prezent prevederile acestei legi nu sunt aplicate în totalitate în ce priveşte

asigurarea de cote adiţionale la unele impozite şi taxe din bugetul de stat ca surse de venit

ale bugetelor locale, totuşi a creat un cadru legal în care consiliile locale pot să-şi

dezvolte şi promoveze iniţiativa locală, fără aprobări ale organismelor administraţiei

centrale de stat, în limitele legii.

Pasul cel mai important s-a făcut prin preluarea efectivă, în anul 1999, în baza Hotărârii

Guvernului nr. 333/1999 de la organele Ministerului Finanţelor, a activităţii de stabilire şi

încasare a impozitelor şi taxelor locale. Acest lucru a dus la o creştere vizibilă a ponderii

veniturilor proprii în totalul veniturilor bugetelor locale.

Deşi reforma în domeniul finanţelor locale s-a desfăşurat lent, din 1991 până în anul

1999, cu numeroase dificultăţi, în prezent dispunând de toate pârghiile privind stabilirea,

urmărirea, încasarea şi controlul impozitelor şi taxelor locale, consiliile locale vor putea

asigura o mai bună administrare a veniturilor cu efecte pozitive privind realizarea

obiectivelor edilitar-gospodăreşti şi de funcţionare a unităţilor finanţate din bugetele

locale.

6

CAPITOLUL I. BUGETE LOCALE

1. CATEVA CONSIDERATII GENERALE CU CARE TREBUIE SA SE

FAMILIARIZEZE SI SA LUCREZE FINANTISTUL LOCAL

1.1. CE ESTE BUGETUL?

Termenul de ,,buget,, are o larga raspandire si este folosit pentru a prezenta

previziunea pentru o anumita perioada de timp (de regula un an) atat a venitutilor cat

si a cheltuielilor unei tari, a unei unitati administrativ- teritoriale, a unei unitati

economice, a unei institutii sau a unei familii (buget de familie).

Altfel spus, strategia fundamentala, planificarea si controlul actiunilor unei localitati

se constituie in bugetul acesteia. De aceea este numit adesea plan operational .

In cea mai simpla forma a sa bugetul concentreaza o estimare a cheltuielilor propuse

si a veniturilor necesare, pentru a le finanta.

Prin bugete locale se intelege bugetele unitatilor administrativ-teritoriale care au

personalitate juridica:

bugetele comunelor;

bugetele oraselor;

bugetele municipiilor;

bugetele proprii ale Cons. Jud.

Cele doua componente de baza ale unui buget constau in:

venituri;

cheltuieli.

Putem spune ca bugetul include:

Activitatile, proiectele si serviciile planificate;

Estimarea resurselor sau veniturilor disponibile;

Asigurarea necesarului de cheltuieli publice pentru finantarea actiunilor (activitatilor

planificate).

1.2. DE CE ESTE IMPORTANTA INTOCMIREA BUGETULUI?

Bugetul inseamna bani.

Fiecare activitate a primariei inseamna in cele din urma bani iar singurul element

comun, BUGETUL – cuprinde toate aceste informatii.

Intocmirea bugetului nu este numai o declaratie financiara ci reprezinta legatura dintre

mobilizarea fondurilor si atingerea scopurilor si obiectivelor.

Cum putem decide daca este mai bine sa alocam resurse suplimentare activitatii A

sau activitatii B?

7

Pentru a raspunde, factorii de decizie si cetatenii au nevoie de INFORMATII exacte si

pertinente asupra strategiilor administratiei locale, activitatii curente, programelor si

cheltuielilor.

Primarii si executivul local trebuie sa inteleaga nevoile comunităţii si rolul pe care

deciziile de ordin fiscal il au in deservirea comunitatii.

1.3 SISTEMUL FISCAL

SISTEMUL FISCAL = O prima definire ar consta in ansamblul reglementarilor

referitoare la contribuabili, impozite si taxe si modalitatile de plata. Asadar sistemul

fiscal cuprinde o diversitate de impozite, taxe si alte varsaminte obligatorii ce afecteaza

veniturile persoanelor fizice sau juridice. Politica fiscala a jucat intotdeauna un rol

important in realizarea programelor economice si sociale.

Pentru a putea face fata cerintelor complexe din perioada in care ne aflam, sistemul fiscal

trebuie sa se bazeze pe cele trei caracteristici si principii fundamentale ale impunerii:

echitate fiscala;

randament fiscal;

eficienta – prin satisfacerea unor cerinte economice si sociale, imediate sau viitoare.

Functionarea efectiva a unui sistem fiscal trebuie sa intruneasca anumite conditii:

sa fie simplu de administrat atat pentru autoritati cat si pentru contribuabili;

sa fie transparent;

sa fie stabil mai ales in ce priveste structura;

sa fie sigur pentru a asigura resursele necesare.

Crearea Sistemului de gestiune a finantelor publice locale si organizarea activitatii fiscale

pe principiile descentralizarii si autonomiei financiare constitue problema aflata in

centrul atentiei administratiilor locale din Romania.

In vederea descentralizarii si sporirii gradului de autonomie locala a unitatilor

administrativ teritoriale au fost adoptate o serie de acte normative care incep sa umple de

continut autonomia financiara – si implicit autonomia locala.

Legea administratiei publice locale reglementeaza dreptul unităţilor administrativ

teritoriale la resurse proprii, de care pot dispune in mod liber in exercitarea atributiilor

lor.

O parte din resurse, care se doreste a fi din ce in ce mai mare, provin din impozitele si

taxele locale. In mod ideal, in situatia in care autonomia financiara este foarte ridicata,

veniturile din impozite si taxe locale pot acoperi cea mai mare parte a nevoilor bugetului

local.

Este nevoie de o bază de impozitare foarte diversificată, de găsirea de soluţii în aşa fel

încât să nu devină o povarp pe spatele contribuabililor. Este nevoie de crearea de servicii

necesare societăţii în aşa fel încât contribuabilii să simtă nevoia participării la serviciile

respective inclusiv cu bani.

8

1.4 AUTONOMIA LOCALA – AUTONOMIA FINANCIARA

Autonomia locala inseamna in esenta dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor

locale de a decide si conduce, in limitele stabilite de lege, o parte substantiala a treburilor

publice pe propria lor raspundere si in interesul si cu participarea efectiva a populatiei din

comunitate.

Legea finantelor publice locale prevede ca : Art. 6(3) - ,,Fiecare comuna, oras, municipiu,

sector al municipiului Bucuresti, judet, intocmeste bugetul local, in conditii de

autonomie, potrivit legii”.

De ce este necesara autonomia locala (financiara) ?

Consiliile locale si primariile au legitimitatea populara – sunt alesi;

Autoritatile locale cunosc posibilitatile si cerintele sociale locale;

Alesii locali au imaginea situatiei reale a comunitatii, cunosc aspiratiile, nevoile si

instrumentele (inclusiv pe cele de ordin financiar) sa-i atraga in realizarea acestora;

Autoritatile locale sunt interesate si capabile sa mobilizeze si sa administreze mai

eficient resursele cunoscand prioritatile;

Pentru stimularea initiativelor locale.

Structura si volumul veniturilor realizate pe plan local (venituri proprii) trebuie sa fie

expresia descentralizarii si autonomiei locale. In prezent autoritatile locale sunt:

juridic - descentralizate

financiar - dependente 35% venituri proprii din impozitul total; 65% transfer din bugetul

de stat (subventii, sume defalcate, etc.).

2. STRUCTURA VENITURILOR BUGETELOR LOCALE

Sistemul de finantare al colectivitatilor locale se realizeaza prin intermediul veniturilor

bugetare ca ansamblu al resurselor banesti ce se cuvin bugetelor locale in baza

prevederilor legale.

Art. 8(1) al Legii finantelor publice locale prevede ca :,,veniturile bugetelor locale se

formeaza din impozite, taxe, alte venituri si din venituri cu destinatie speciala, … si din

cote si sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cote aditionale la unele

venituri ale bugetului de stat si ale bugetelor locale si din transferuri cu destinatie

speciala de la bugetul de stat’’.

Clasificatia bugetara este instrumentul prin care veniturile unui buget sunt grupate intr-o

ordine obligatorie si dupa criterii unitare si precis determinate si se utilizeaza atat in faza

de elaborare cat si in faza de executie a bugetelor.

Impozitele, taxele si alte venituri ale bugetelor locale sunt reglementate prin Legea

finantelor publice locale (Anexa nr. 1), acestea putand fi actualizate prin legile bugetare

anuale in corelatie cu perfectionarea legislatiei fiscale si programele de crestere a

autonomiei financiare locale.

Dupa provenienta lor putem spune ca veniturile bugetelor locale se grupeaza in:

impozite si taxe;

9

alte venituri;

venituri cu destinatie speciala;

cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

cote aditionale la unele venituri ale bugetului de stat si ale bugetelor

locale;

transferuri cu destinatie speciala de la bugetul de stat.

Dupa natura lor veniturile sunt structurate dupa cum urmeaza:

Venituri curente:

a. Venituri fiscale:

a.1. impozite directe;

a.2. impozite indirecte;

b. Venituri nefiscale;

Venituri din capital;

Venituri cu destinatie speciala;

Cote defalcate din unele venituri;

Sume defalcate din unele venituri.

Clasificatia bugetara vine si delimiteaza in plus veniturile bugetelor

locale dupa apartenenta in:

Venituri proprii;

Prelevari din bugetul de stat;

Subventii;

Incasari din rambursarea imprumuturilor acordate;

Imprumuturi.

Anexa 1 prezinta structura veniturilor bugetelor comunelor, oraselor, municipiilor si a

bugetelor proprii consiliilor judetene, model practicat in prezent, in corelatie cu:

legea finantelor publice locale,

legea bugetara anuala,

clasificatia bugetara.

NOTA: Structura poate fi actualizata prin legea bugetara anuala sau alte acte normative

ca urmare a modificarilor aparute in legislatia aferenta.

3. IMPOZITELE SI TAXELE LOCALE

3.1 CADRUL LEGAL GENERAL

Din punct de vedere al autonomiei financiare a consiliilor locale, impozitele si taxele

locale devin din ce in ce mai importante ca surse de venituri, intrucat diminueaza mult

dependenta de autoritatile centrale si de bugetul de stat.

In vederea descentralizarii si sporirii gradului de autonomie locala a unitatilor

administrativ teritoriale au fost adoptate o serie de acte normative, cele mai importante in

materie de impozite si taxe locale fiind Legea finantelor publice locale nr. 189/ 1998 si

Legea impozitelor si taxelor locale 27/1994 cu toate actualizarile si modificarile

ulterioare.

10

CINE STABILESTE? = CONSILIILE LOCALE

Art. 138 din Constitutia Romaniei si art. 8(2) din Legea finantelor publice locale:

,,Impozitele si taxele locale se stabilesc de catre Consiliile locale sau judetene si

Consiliul General al mun. Bucuresti, dupa caz, in limitele si in conditiile legii’’.

CINE PLATESTE? = CONTRIBUABILII

Art. 3 – Legea impozitelor si taxelor locale: - ,,Persoanele fizice si persoanele juridice,

asociatiile familiale, asociatiile agricole, unitatile economice ale unor persoane juridice,

precum si cele ale organizatiilor politice si obstesti, institutiilor publice, fundatiilor si

altora asemenea, unitatile de cult, filialele, sucursalele si reprezentantele autorizate sa

functioneze pe teritoriul Romaniei, apartinand persoanelor fizice si juridice straine si

altele similare, denumite in continuare ,,CONTRIBUABILI” au obligatia de a plati

impozitele si taxele locale reglementate prin prezenta lege”.

CINE BENEFICIAZA? = COMUNITATEA LOCALA (CETATENII)

3.2 DEFINITIE, CARACTERISTICI, CLASIFICARE

Exista numeroase puncte de vedere cu privire la definirea impozitelor si taxelor.

Definitiile cel mai des utilizate autorizate prin legea finantelor publice locale sunt

urmatoarele:

IMPOZIT: prelevarea unei parti din veniturile persoanelor fizice si juridice, obligatorie

cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie către bugetul statului sau bugetul local.

TAXA: suma platita de o persoana fizica sau juridica de regula pentru serviciile prestate

acesteia de catre un agent economic, o institutie sau un serviciu de utilitate publica.

CARACTERISTICI:

IMPOZIT TAXA COMUNE

Nu presupune

contraprestaţie,

Cuantumul se determină

în principal pornind de

la baza impozabilă

Presupune

contraprestaţie

Mărimea este dată în

general de natura

serviciului prestat

Obligatorii

Titlu nerambursabil

In practica sunt reglementate si taxe care nu reprezinta echivalentul unui serviciu prestat.

Aceste taxe contin unele elemente de impozit.

Ex: - taxa asupra mijloacelor de transport;

- taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat.

11

CLASIFICARE:

Avand in vedere diversitatea de forme pe care le au, impozitele si taxele pot fi grupate

functie de mai multe criterii. Prezentam cele mai importante grupari:

Dupa modul de percepere (cea mai importanta grupare):

a) impozite directe

plătitorul este cunoscut şi evidenţiat în evidenţele fiscale, debitul este centralizat şi

urmărit prin evidenţa nimonală.

stabilite nominal in sarcina unei persoane fizice sau juridice;

platite direct la anumite termene;

platitorul de impozit coincide cu cel ce suporta impozitul.

Ex: - impozitul pe cladiri;

- taxa asupra mijloacelor de transport.

b) impozite indirecte

plătitorul nu este dinainte cunoscut.

se stabilesc asupra vanzarii de bunuri sau prestarii unor servicii;

platite in momentul cumpararii bunului sau serviciului;

nu actioneaza in mod direct asupra veniturilor platitorului

(de cele mai multe ori actioneaza prin intermediul pretului).

Ex: - impozitul pe spectacole;

- taxele pentru eliberarea de autorizatii.

In functie de obiectul impunerii :

a) impozite si taxe pe proprietate

Ex: - impozitul pe cladiri ;

- impozitul pe teren;

- taxa asupra mijloacelor de transport.

b) impozite si taxe pe venit

Ex: - impozitul pe venit;

- impozitul pe profit.

c) impozite si taxe pe cheltuieli – practicate de regula pentru limitarea

unor cheltuieli.

In functie de modul de stabilire si incasare - baza de impozitare este cunoscută şi

impozitele se stabilesc dinaintea realizării veniturilor:

a) impozitele si taxele cu debite prestabile;

(individualizarea obligatiei se face prin operatia de stabilire a debitelor fiscale)

Ex: - impozitul pe cladiri;

- taxa asupra miloacelor de transport.

b) impozitele si taxele fara debit - se stabilesc în momentul realizării serviciului sau

venitului:

(asemenea impozite si taxe au de regula fie caracter ocazional fie se platesc cu

ocazia achitarii unor drepturi

Ex. - taxele pentru eliberarea de autorizatii;

- taxa de timbru.

12

3.3 PRINCIPIILE CE STAU LA BAZA STABILIRII SI APLICARII IMPOZITELOR

SI TAXELOR LOCALE

Orice initiativa fiscala are in vedere in primul rand, conditiile sociale si economice ale

momentului in care se produce. In acelasi timp s-a spus ca un sistem fiscal rational are la

baza cel putin cele trei caracteristici fundamentale:

coerenta;

echitabilitatea;

eficienta.

Impozitele si taxele se regasesc in mai multe ipostaze:

sursa de formare a veniturilor bugetare;

instrument de orientare a economiei si sustinere sociala;

instrument de infaptuire a echitatii sau justetei sociale in plan fiscal;

instrument de influentare a inflatiei.

In corelatie directa cu acestea in literatura de specialitate se regasesc definite mai multe

principii care stau la baza unui sistem fiscal si care trebuiesc avute in vedere si la

stabilirea si practicarea impozitelor si taxelor locale:

1. Individualitatea – omul si nu autoritatea constituie obiectivul final;

2. Nediscriminarea – regulile de stabilire trebuie sa fie unitare fara discriminari;

3. Neutralitatea – impozitul nu trebuie sa produca efecte nedorite, el trebuie sa

stimuleze;

4. Lipsa de arbitrariu – impozitele si taxele trebuie sa fie stabilite si percepute

prin metode simple, clare si usor de aplicat;

5. Unicitatea

6. Legalitatea – fiecare impozit sau taxa trebuie sa aiba un suport juridic, legal.

,,Nici un impozit, taxe sau alte obligatii asemanatoare nu pot fi instituite,

prevazute intr-un buget si pretinse (incasate) daca nu au o baza legala.’’

3.4 NECESITATEA SI FUNCTIILE IMPOZITELOR SI TAXELOR

Satisfacerea nevoilor oricarei colectivitati impune realizarea unor venituri prin

intermediul carora autoritatile publice din respectivele colectivitati sa se achite de

atributiile pe care le au.

Instrumentul financiar prin care se realizeaza, in mare parte, sustinerea nevoilor publice il

reprezinta obligatia fiscala sub forma impozitelor si taxelor.

NECESITATEA:

pentru satisfacerea nevoilor publice ale colectivitatilor;

pentru indeplinirea rolului, functiilor si atributiilor autoritatilor respective.

Impozitului ii pot fi atribuite trei functii principale:

financiara – sursa de venituri bugetare;

13

economica –ca element component al mecanismelor economico-financiare;

politico-sociala – instrument de realizare a politicilor economice si sociale prin

redistribuirea veniturilor.

3.5 DEFINITII FISCALE

Orice act normativ prin care se instituie un impozit sau o taxa trebuie sa precizeze, sa

faca referire si la urmatoarele elemente:

CONTRIBUABILUL (subiectul impozabil) = persoana obligata sa suporte plata unui

impozit sau taxa pentru bunurile care le poseda sau veniturile ce le realizeaza si

pentru care legea prevede obligatia platii unui impozit (taxa).

Exista doua mari categorii de contribuabili: - persoane fizice;

- persoane juridice.

PLATITORUL = persoana obligata sa efectueze plata impozitului (taxei).

Cu privire la platitor exista trei situatii:

1. Platitorul – este insusi contribuabilul;

Ex: - impozitul pe cladiri:

Subiectul impozabil : proprietarul cladirii

Platitorul : proprietarul cladirii

2. Platitorul – o alta persoana

Ex: impozitul pe salarii

Subiectul impozabil: persoana care primeste salariu

Platitorul: persoana juridica (sau fizica) al carui angajat este subiectul

3. Platitorul – cesionarul (in situatia in care contribuabilul este in imposibilitate de

plata)

BAZA IMPOZABILA = reprezinta suma asupra careia se aplica cota de impozit.

Aceasta presupune determinarea valorii obiectului impozabil cantitativ si calitativ.

Determinarea corecta a valorii impozabile este foarte importanta pentru ca marimea

impozitului depinde in mod direct de aceasta.

UNITATEA DE IMPUNERE = unitatea de masura cu care se evalueaza obiectul

impozabil (lei, m.p., ha, etc.)

COTA DE IMPUNERE = suma fixa sau procentul ce se aplica (sau raporteaza) la

valoarea supusă impozitării pentru calcularea impozitului.

Se practica doua categorii de cote de impunere:

1. fixe – sunt sume fixe sau egale pe o anumita marime a venitului sau

bunului impozabil;

2. procentuale – se aplica numai la bazele impozabile exprimate valoric;

TERMEN DE PLATA = data (scadenta ) la care trebuie achitat impozitul

este reglementat de actele normative care

14

instituie impozitul sau taxa

INLESNIRI LA PLATA = diverse facilitati (scutiri, reduceri, amanari si

esalonari) acordate unor categorii de contribuabili

MAJORARI = suma calculata si datorata pentru neachitarea la termen a

unei obligatii bugetare

3.6. IMPOZITE SI TAXE - SURSE DE VENITURI ALE BUGETELOR LOCALE

Asa cum a fost deja prezentat anterior, in cea mai mare parte, impozitele si taxele locale

sunt cele reglementate de legea specifica – Legea nr. 27/1994 cu toate modificarile si

actualizarile ulterioare.

Impozitele si taxele ce se constituie ca surse de venituri ale bugetelor locale pot fi

delimitate dupa cum urmeaza:

A. Impozite si taxe locale stabilite si nominalizate prin Legea nr. 27/1994,

asupra carora Consiliile locale pot interveni anual in sensul majorarii sau diminuarii si

indexarii lor prin hotararea Consiliului local respectiv.

Din aceasta categorie fac parte:

impozitul pe cladiri;

impozitul pe teren;

taxa asupra mijloacelor de transport;

taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor in domeniul constructiilor;

taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afisaj si reclama;

taxe pentru sederea in statiunile turistice.

B. Alte taxe locale

In virtutea aceleeasi legi (cap. VIII), si a Legii finantelor publice locale, Consiliile locale

in exercitarea atributiilor ce le revin cu privire la administrarea domeniului public si

privat pot institui si alte taxe locale decat cele nominalizate prin lege, cum ar fi:

taxe vizitare muzee si case memoriale;

taxe utilizare temporara a locurilor publice;

taxe colectare deseuri menajere;

taxe pentru servicii de vidanjare;

taxe detinere utilaje;

taxe detinere caini;

taxe pentru diverse alte autorizari;

taxe pentru folosirea reproducatorilor comunali;

taxe pentru diverse servicii administrative.

C. Taxe speciale

Pentru diverse servicii publice locale create in interesul persoanelor fizice sau juridice,

consiliile locale pot stabili si taxe speciale, pe timp limitat.

Aceasta competenta este reglementata atat de Legea administratiei publice locale nr.

69/1991 (art. 63, lit. m) cat si de Legea finantelor publice locale nr. 189/1998 art. 44.

15

Particularitati ale taxelor speciale:

sunt stabilite pe timp limitat. Hotararea Consiliului local prin care au fost instituite

trebuie sa specifice perioada de aplicare.

se actualizeaza anual

se incaseaza numai de la persoanele fizice sau juridice care beneficiaza de srviciul

respectiv;

veniturile din taxe speciale vor fi folosite in scopurile pentru care au fost infiintate iar

cuantumul lor trebuie sa acopere cel putin sumele investite si cheltuielile curente de

intretinere si functionare a serviciului pentru care au fost instituite;

la sfarsitul anului bugetar sumele incasate din taxe speciale ramase neutilizate, (ca

diferenta intre venituri si cheltuieli) se reporteaza in anul urmator si vor fi utilizate cu

aceeasi destinatie.

Exemple de taxe speciale:

- taxe pentru efectuarea unor servicii tehnico-edilitare

- taxa locala de echipare (utilizata pentru acoperirea unor lucrari de investitii

necesare comunitatii sau unui grup interesat, cartier, etc.)

- taxa speciala pentru dezinsectie etc.

D. Impozite si taxe reglementate de actele normative specifice, altele decat legea

impozitelor si taxelor locale. In aceasta grupa se disting doua mari categorii:

*Impozite si taxe al carui nivel pe unitatea de impunere este fixat de stat, prin

lege. Actualizarea si modificarea se face prin hotarare de guvern.

Ex: 1. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decat pentru

agricultura sau silvicultura – Legea nr. 69/1993 si H.G. nr 1063/1999. Nivelul

taxei stabilit prin lege se indexeaza prin H.G. functie de evolutia preturilor si

inflatiei.

2. Impozitul pe spectacole – Legea nr. 147/1998 .

3. Taxele de timbru – conform actului normativ care reglementeaza respectivul

serviciu pentru care se percepe taxa.

E. Taxe – reglementate prin legi specifice si nivel stabilit local.

In general acestea se regasesc sub forma redeventelor si rezulta in urma unui concurs de

oferte sau al licitatiilor.

Ex: Taxe concesiune – baza legala reglementata prin legea specifica – Legea nr.

219/1998 privind regimul concesiunilor si Normele de aplicare

aprobate prin H.G. nr. 216/1999.

Veniturile obtinute din concesionarea bunurilor proprietate publica ori privata a

autoritatii respective se regasesc in titlul ,,Venituri din concesiuni,,.

Impozitele si taxele ce se constituie in surse de venituri ale bugetelor locale sunt

prezentate in anexa nr. 2.

16

CAPITOLUL II. MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE STABILIRE,

URMĂRIRE, ÎNCASARE ŞI CONTROL A IMPOZITELOR ŞI

TAXELOR LOCALE

1. CONCEPT ŞI PRINCIPII

Aşa cum s-a arătat şi în capitolele precedente, administrarea impozitelor şi taxelor locale

este realizată prin legi speciale dar şi prin hotărâri ale consiliilor locale.

Modul cum se organizează însă activitatea de administrare a impozitelor şi taxelor locale

depinde de fiecare factor de decizie al administraţiei locale, de abilităţile de bun manager

ale primarului, a şefilor compartimentelor de impozite şi taxe precum şi de

disponibilitatea de analiză şi decizie a consilierilor locali.

Ghidul de faţă îşi propune să sugereze câteva idei privind modul de organizare a

activităţii financiare la nivelul administraţiilor locale, de abordare a managementului

activităţii fiscalităţii locale.

Managementul ca artă a conducerii, presupune ansamblul de activităţi de organizare şi

conducere a activităţii, în acest caz a activităţii fiscale, în aşa fel încât să se adopte cele

mai eficiente soluţii pentru optimizarea gestionării resurselor financiare.

Principiile fundamentale ale politicii manageriale în acest domeniu trebuie să se bazeze

pe cunoaştere, optimizare, competenţă, eficienţă, comunicare, după cum urmează:

cunoaşterea cadrului legal şi a procedurilor fiscale;

optimizarea cadrului organizatoric în care se desfăşoară activitatea de stabilire,

urmărire, încasare şi control a impozitelor şi taxelor locale;

competenţa personalului angajat în această activitate;

eficienţa strategiilor de colectare şi control a impozitelor şi taxelor locale;

transparenţă în stabilirea impozitelor şi taxelor;

comunicare cu contribuabilul.

2. STABILIREA STRATEGIILOR

Ca orice activitate de management şi cea privind stabilirea, urmărirea şi încasarea

impozitelor şi taxelor locale presupune stabilirea strategiilor care să formuleze misiunea

fiecărui compartiment, obiectivele, resursele, termenele şi să evalueze rezultatele.

Strategiile trebuie să reprezinte semnale direcţionale ale conducerii administraţiei locale

pentru organizarea eficientă a activităţii, astfel încât să se realizeze scopurile: asigurarea

resurselor financiare pentru finanţarea acţiunilor prevăzute în buget

În practică, elaborarea strategiilor începe cu definirea obiectivelor strategice. De

exemplu:

identificarea tuturor proprietăţilor

stabilirea contribuabililor

creşterea încasărilor

reducerea costurilor privind activitatea de stabilire, urmărire şi încasare

stabilirea celor mai eficiente modalităţi de colectare

- reducerea numărului debitelor restante, etc.

17

În elaborarea strategiilor vom urmări răspunsurile la întrebările:

Ce avem de făcut?

Cum vom face?

De ce facem aceste acţiuni?

Cine le face?

Unde se vor face?

Când se vor face?

În permanenţă trebuie să se urmărească realizarea unei concordanţe între acţiune şi

rezultat, astfel ca strategie stabilită să fie eficientă.

Este bine să se stabilească o strategie de acţiune care cuprinde organizarea activităţii, o

strategie de angajare care vizează atribuirea de sarcini, delegarea responsabilităţilor,

instruirea personalului, precum şi o strategie a rezultatelor prin care să se stabilească

modalităţile de comensurare a rezultatelor activităţii.

În stabilirea strategiilor se va porni de la cunoaşterea actelor normative, care

reglementează acest domeniu de activitate şi se vor referi la procedurile de stabilire,

urmărire, încasare şi control.

În acest sens, nu lipsit de importanţă ar fi cuprinderea tuturor prevederilor referitoare la

acest domeniu, într-un Cod de procedură fiscală care poate fi creat la nivelul fiecărei

unităţi administrativ teritoriale.

Acest cod va cuprinde legile, hotărârile de guvern, hotărârile consiliului local ce se referă

la acest domeniu de activitate, precum şi procedurile necesare administrării impozitelor.

Elaborarea codului nu presupune însă o simplă însumare a unor acte normative prin

îndosarierea lor, ci o judicioasă prelucrare a lor, după o anumită tematică, referitoare la:

înregistrarea contribuabililor prin care se asigură o evidenţă a persoanelor care,

potrivit legislaţiei fiscale, au calitatea de contribuabili;

impunere, prin care se stabileşte impozitul datorat;

colectare, prin care se asigură (prin diferite metode), încasarea obligaţiilor fiscale;

controlul fiscal, prin care se verifică sinceritatea declaraţiilor precum şi corectitudinea

şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale de către contribuabili;

contenciosul administrativ, prin care se asigură soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor

şi plângerilor contribuabililor;

asistenţa pentru contribuabili, care asigură stabilirea obligaţiilor şi drepturilor

contribuabililor, precum şi modalităţile de lucru cu contribuabilii pentru creşterea

gradului de plată voluntară şi respectarea drepturilor acestora.

Realizarea acestei lucrări prezintă o serie de avantaje incontestabile uşurând activitatea

organelor fiscale prin abordare coerentă şi unitară a problemelor fiscale mai ales în

condiţiile existenţei mai multor reglementări în acelaşi domeniu.

În continuare, vom prezenta elementele ţintă ale strategiilor în domeniul gestionării

impozitelor şi taxelor locale.

18

3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ŞI FUNCŢIONALĂ

Prima componentă a strategiei fiscale constă în stabilirea unei structuri organizatorice şi

funcţionale, clară şi bine definită, care să cuprindă posturile necesare realizării activităţii

fiscale la nivel de comunitate locală şi să stabilească relaţiile care apar între

compartimentele fiscale, precum şi între acestea şi celelalte compartimente din interiorul

primăriei sau din interiorul sau exteriorul primăriei.

Această structură trebuie să cuprindă personal care să constate şi să stabilească

impozitele şi taxele (referenţi, inspectori sau inspectori de specialitate), să opereze

rolurile (operatori de rol), să încaseze impozitele şi taxele (casieri, agenţi fiscali), să

efectueze controlul fiscal (inspectori sau inspectori de specialitate).

În prezent nu există un normativ de personal în acest domeniu, aprobarea organigramei şi

a numărului de personal fiind un atribut al consiliului local. La stabilirea acestui număr,

abosulut necesar, ar fi luarea în considerare a unor criterii, precum:

număr poziţii rol

dispersia teritorială

complexitatea bazei de impunere

factorii economico-sociali, etc.

3.1. STABILIREA STRUCTURII ORGANIZATORICE

Activitatea de impunere, de urmărire, colectare şi control a impozitelor şi taxelor poate fi

organizată în direcţii, servicii, birouri sau posturi unice, în funcţie de complexitatea şi

volumul de activitate.

În stabilirea structurii organizatorice nu trebuie uitată nici activitatea ce derivă din

prevederile Hotărârii Guvernului nr. 714/1999 privind aprobarea procedurii şi

competenţelor de acordare a înlesnirilor la plată a impozitelor, taxelor şi a altor venituri

ale bugetelor locale care presupune efectuarea de verificări, întocmirea de note de

constatare, proiecte de hotărâri, corespondenţe.

19

În continuare sugerăm o structură organizatorică ce poate fi aplicată la nivelul

municipiilor şi oraşelor.

La nivelul comunelor, structura se poate reduce prin cuprinderea în cadrul unui singur

compartiment a tuturor funcţiilor care să realizeze impunerea, urmărirea, încasarea şi

controlul.

3.2. ELABORAREA REGULAMENTULUI DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE

Stabilirea structurii organizatorice trebuie însoţită de formularea misiunii fiecărui

compartiment şi în cadrul acestuia a fiecărui post. În acest sens trebuie întocmit

regulamentul de organizare şi funcţionare a departamentului (compartimentului) impozite

şi taxe locale şi fişa postului.

Regulamentul de organizare şi funcţionare va cuprinde atribuţiile, relaţiile, competenţele,

puterea, responsabilităţile, etc.

Referitor la impunere, în regulament se vor insera termenele şi organele care efectuează

impunerea, mijloacele de constatare a materiei impozabile, titlul de creanţă şi procedura

SE

RV

ICIU

L (

BIR

OU

L)

IMP

OZ

ITE

ŞI

TA

XE

PO

PU

LA

ŢIE

SE

RV

ICIU

L (

BIR

OU

L)

IMP

OZ

ITE

ŞI

TA

XE

PE

RS

OA

NE

JU

RID

ICE

SE

RV

ICIU

L (

BIR

OU

L)

OP

ER

AR

E R

OL

UR

I

SE

RV

ICIU

L (

BIR

OU

L)

UR

MĂ

RIR

E -

ÎNC

AS

AR

E

BIR

OU

CO

MP

EN

SA

RE

ŞI

ÎNL

ES

NIR

I L

A P

LA

TĂ

SE

RV

ICIU

L (

BIR

OU

L)

CO

NT

RO

L F

ISC

AL

DIRECTOR

PRIMAR

CONSILIUL

LOCAL

20

de întocmire a acestuia, controlul ierarhic al actelor de impunere, procedura de contestare

a actelor de impunere, modificarea impunerilor ca urmare a unor cauze apărute ulterior

stabilirii lor, înregistrarea impunerii.

În ceea ce priveşte urmărirea şi încasarea obligaţiilor fiscale se vor înscrie modalităţile

de încasare a obligaţiilor de plată în termen (prin casierie, prin agenţi volanţi, prin CEC,

bănci, trezorerii); executarea obligaţiilor restante prin emiterea somaţiei de plată,

sechestru, poprire. De asemenea, se vor stabili criterii de scăderi de debite prin

prescripţie, insolvabilitate şi dispariţie.

Organizarea controlul fiscal se va referi atât la verificarea sinecirităţii declaraţiilor,

precum şi la corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale de către

contribuabili. Nu va fi omis nici controlul intern şi cel de auditare a veniturilor şi

activităţii fiscale.

Toate atribuţiile stabilite în regulamentul de organizare vor fi trecute în fişele de post,

având grijă să se delimiteze clar atribuţiile şi responsabilităţile în cadrul

compartimentului pentru a se evita suprapunerile de sarcini, incompatibilităţile şi

subordonarea faţă de mai mulţi şefi.

De asemenea, fişa postului va cuprinde cerinţele postului din punct de vedere al

cunoştinţelor şi competenţelor pe care trebuie să le îndeplinească o persoană la angajare.

Se vor completa fişele posturilor pentru şefii de compartimente precum şi pentru

subordonaţi.

Fişa postului va fi datată, semnată de şeful ierarhic, aprobată de director sau de primar în

cazul când activitatea nu este organizată în direcţii, şi de angajatul pe post.

Fişa postului nesemnată şi nedatată nu constituie document şi nu poate fi opozabilă în

instanţă.

Completarea fişelor de post constituie un element esenţial în managementul resurselor

umane, fiind „cheia” care duce la o bună organizare şi desfăşurare a activităţii prin

stabilirea de atribuţii şi responsabilităţi clare pentru fiecare angajat.

Pentru a veni în sprijinul autorităţilor locale prezentăm în continuare atribuţiile ce ar

trebui să se regăsească în fişele de post pentru compartimentele fiscale din cadrul

primăriilor.

Aceste atribuţii pot fi adaptate şi completate de fiecare administraţie locală în parte, în

funcţie de condiţiile specifice din fiecare unitate administrativ teritorială, de modul cum

această activitate este informatizată sau nu.

Atribuţii şi competenţe în domeniul constatării şi stabilirii impozitelor şi taxelor

locale şi a altor venituri ale bugetelor locale

Constatarea şi stabilirea tuturor categoriilor de impozite şi taxe directe şi indirecte

datorate de persoane fizice şi jurdice datorate către bugetele locale;

inventarierea tuturor proprietăţilor ce aparţin persoanelor fizice şi juridice pentru care

acestea datorează impozite şi taxe la bugetul local;

punerea la dispoziţie (în mod gratuit) a formularelor tipizate, respectiv declaraţiile

pentru stabilirea impozitelor şi taxelor;

21

urmăreşte întocmirea şi depunerea în termenele cerute de lege a declaraţiilor de

impunere de către contribuabili persoane fizice şi juridice;

stabilirea rolurilor fiscale;

completarea proceselor verbale – înştiinţare de plată pentru impozite şi taxe şi

transmiterea unui exemplar contribuabilului;

transmiterea serviciului (biroului) operare roluri a informaţiilor noi referitoare la rolul

contribuabilului;

ţinerea evidenţei altor venituri de la populaţie şi persoane juridice (chirii, concesiuni,

redevenţe, etc.);

întocmirea şi transmiterea notificărilor privind intenţiile de modificare a contractelor

de închiriere, contractelor de concesionare, etc.;

identificarea persoanelor fizice şi juridice care nu şi-au declarat proprietăţile pentru

stabilirea impozitelor şi taxelor;

eliberarea certificatelor fiscale şi a adeverinţelor de stare materială la cererea

persoanelor fizice sau juridice;

gestionarea şi arhivarea documentelor referitoare la impunerea fiecărui contribuabil

într-un dosar unic la nivelul serviciului (biroului)*

rezolvarea în conformitate cu legislaţia în vigoare a cererilor, contestaţiilor şi

reclamaţiilor ce privesc debitele contribuabililor;

colaborarea cu celelalte compartimente în constatarea şi stabilirea impozitelor,

taxelor şi altor venituri ale bugetului local, precum şi cu alte instituţii cu abilităţi în

acest domeniu (direcţii generale ale finanţelor publice, poliţie, oficii de cadastru,

etc.);

verificarea periodică a persoanelor fizice şi juridice aflate în evidenţele fiscale

posesoare de bunuri supuse impozitării asupra sincerităţii declaraţiilor de impunere,

asupra modificărilor intervenite, modificând impunerea şi transmiterea debitelor

pentru urmărire şi încasare;

întocmirea după expirarea anului a raportului anual informativ cu privire la

rezultatelor stabilirii impozitelor şi taxelor locale.

Notă: *

Se recomandă arhivarea tuturor documentelor ce privesc un rol fiscal într-un singur

dosar. Acesta va conţine matricolele corespunzătoare contribuabilului care vor fi

diferenţiate pe tipuri de proprietăţi (clădiri, parcele de teren, cu construcţii şi fără

construcţii, alte bunuri impozabile), declaraţiile de impunere şi procesele verbale –

înştiinţare de plată sau procesul verbal de stabilire a taxei mijlocului de transport precum

şi celelalte venituri la bugetul local (redevenţe, chirii teren, etc.). Dosarele vor fi arhivate

în bibliorafturi speciale şi grupate pe sate în cazul comunelor sau pe străzi şi numere în

cazul oraşelor.

Atribuţiile şi competenţele serviciului (biroului) operare roluri

Asigurarea zilnică a interferenţei între contribuabil şi serviciu (biroul) impozite şi

taxe, care gestionează baza de date cu privire la evidenţa tuturor contribuabililor în

ceea ce priveşte materia impozabilă;

verificarea situaţiilor fiscale ale contribuabililor, în vederea eliberării certificatelor

fiscale, adeverinţelor de stare materială şi a vizelor pentru fişele de înmatriculare a

mijloacelor de transport;

validarea zilnică a încasărilor efectuate, pe fiecare tip de venit bugetar şi actualizare

bază de date;

22

operarea în baza de date a compensărilor, restituirilor, reducerilor, scutirilor de la

plata impozitelor şi taxelor locale în baza comunicărilor primite de la celelalte

compartimente fiscale;

elaborarea de situaţii statistice, liste matricole pe materii impozabile, liste de

rămăşiţe, liste cu persoanele insolvabile;

întocmirea înştiinţărilor de plată pentru impozite şi taxe şi alte sume primite pentru

debitare şi încasare în cazul în care înştiinţările nu au fost transmise direct de cel care

a stabilit debitul;

predarea serviciului (biroului) urmărire – încasare a înştiinţărilor de plată şi procesele

verbale de impunere (după efectuarea operaţiunilor de debitare roluri) pentru

înmânarea acestora contribuabililor sub semnătură;

întocmirea formelor de restituire, compensare şi virare a plusurilor din încasări, în

condiţiile dispoziţiilor legale în vigoare;

întocmirea contului de debite şi încasări;

înregistrarea debitelor trecute în evidenţa specială şi urmărirea stării de insolvabilitate

cel puţin o dată pe an, împreună cu cel din compartimentul urmărire – încasare;

ţinerea evidenţei sechestrelor şi asigurarea aplicării măsurilor de valorificare a

sechestrelor şi de stingere a debitelor;

raportarea trimestrială şi anuală prin dări de seamă a realizării veniturilor bugetului

local;

efectuarea periodică de confruntări în operaţiunile efectuate în roluri cu cele din

extrasele de rol, efectuând totodată virările şi compensările necesare împreună cu

compartimentul urmărire – încasare;

întocmirea listelor provizorii de rămăşiţe;

efectuarea operaţiunilor privind închiderea anului fiscal şi întocmirea listei definitive

a rămăşiţelor şi suprasolvirilor;

colaborarea cu toate celelalte compartimente fiscale ale primăriei.

Atribuţii şi competenţe în domeniu urmăririi şi încasării impozitelor şi taxelor

primirea cu confirmare a borderoului de debite transmis de serviciul (biroul) impozite

şi taxe.

încasarea de la persoane fizice şi juridice a impozitelor, taxelor şi alte venituri

(amenzi, imputaţii, despăgubiri, chirii, redevenţe, etc.) ce fac venit la bugetul local,

înregistrând documentul de plată în extrasele de rol;

calcularea şi încasarea majorările de întârziere în cazul plăţilor făcute după expirarea

termenelor legale şi acordarea bonificaţiilor, conform prevederilor legale pentru

plăţile făcute cu anticipaţie;

înscrierea zilnică în borderourile desfăşurătoare a sumelor încasate pe surse şi

predarea borderourilor serviciului (biroului) impozite – taxe şi operare roluri;

depunerea sumelor încasate, în termenul prevăzut de normele legale;

conducerea zilnică a registrului de casă şi a extrasului de rol;

întocmirea periodică (lunar) pe categorii de contribuabili a situaţiei încasării debitelor

şi confruntarea acesteia cu evidenţele serviciilor (birourilor) de impozite şi taxe;

realizarea activităţii de urmărire a încasării creanţelor bugetare de la debitori rău

platnici – persoane fizice şi juridice potrivit prevederilor actelor normative în vigoare;

întocmirea fişelor de urmărire a debitelor restante;

întocmirea şi comunicarea somaţiilor de plată;

iniţierea procedurii de execuţie silită pentru rău platnicii somaţi şi care nu şi-au

achitat restanţele;

23

întocmirea dosarelor pentru recuperarea debitelor pe cale judecătorească;

urmărirea evoluţiei fiecărui dosar de judecată şi stadiul încasărilor în cauze;

efectuarea de controale în teren în scopul identificării altor surse de venituri la

bugetul local şi comunicarea constatărilor serviciilor de specialitate din primărie;

verificarea cel puţin o dată pe an a contribuabililor înscrişi în evidenţa specială a

insolvabililor şi urmărirea permanentă a stării de insolvabilitate pentru aceşti

contribuabili;

colaborează cu celelalte compartimente fiscale din primărie (consiliul judeţean).

Atribuţii în domeniul controlului fiscal

Respectarea regulilor de procedură privind desfăşurarea controlului fiscal:

stabilirea graficelor de efectuare a controlului fiscal;

transmiterea în termen a avizului de verificare către contribuabilul verificat;

efectuarea controlului fiscal prin verificarea realităţii declaraţiilor şi corectitudinii

stabilirii debitelor şi a încasării acestora;

verificarea contribuabililor care au solicitat înlesniri la plată;

stabilirea diferenţelor de impozite şi calcularea majorărilor de întârziere;

constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor pentru nerespectarea obligaţiilor

stabilite de actele normative;

valorificarea actelor de control;

colaborarea cu celelalte compartimente fiscale din cadrul primăriei.

Atribuţii în domeniul procedurii şi competenţelor de acordare a înlesnirilor la plata

impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetului local

Primirea şi verificarea cererilor adresate de contribuabili – persoane fizice şi juridice

referitoare la acordarea de înlesniri la plata veniturilor bugetului local şi la

compensarea datoriilor.

Ţinerea evidenţei cererilor de înlesniri la plata impozitelor, taxelor şi a altor venituri

ale bugetelor locale separat, pe tipuri: cereri adresate de persoane juridice şi de

persoane fizice, cereri pentru reduceri şi scutiri la plata impozitelor şi taxelor datorate

de anumite categorii de persoane fizice prevăzute în acte normative speciale –

pensionari, veterani de război, persoane cu handicap, răniţi în revoluţie, ş.a.

Analizarea cererilor şi întocmirea dosarelor de înlesnire la plată.

Clasarea dosarelor care nu pot fi întocmite în mod complet, respectiv pe cele care nu

cuprind toate elementele prevăzute de legislaţia în vigoare din motive imputabile

solicitanţilor, informându-i pe aceştia în scris care sunt motivele care au stat la baza

deciziei de clasare.

Soluţionarea dosarelor în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării

cererilor, scop în care îndeplinesc următoarele activităţi:

a) efectuarea verificării referitoare la: realitatea datelor prezentate, respectarea de

către solicitant a reglementărilor legale în vigoare privind disciplina financiară,

existenţa unor programe de restructurare în derulare în cazul contribuabililor

persoane juridice sau a unor posibilităţi concrete de achitare în viitor a

obligaţiilor restante, în cazul persoanelor fizice, orice alte elemente care pot

contribui la formarea propunerilor de aprobare, respingere, modificare şi

completare a cererilor;

b) întocmirea notelor de constatare pe baza verificărilor efectuate şi a informaţiilor

furnizate de inspectorii fiscali din cadrul serviciilor de impozite şi taxe;

24

c) încadrarea dosarelor în prevederile actelor normative speciale;

d) analizarea documentelor justificative prezentate de contribuabili;

e) propunerea soluţiilor de rezolvare a cererilor de înlesniri la plată.

Înaintarea dosarelor complete şi propunerile de soluţionare a cererilor de înlesniri la

plată către primar, spre a fi prezentate Consiliului Local şi înştiinţează petenţii despre

adoptarea HCL referitoare la soluţionarea cererii lor.

Urmărirea respectării înlesnirilor la plată de către contribuabili-persoane fizice şi

juridice aşa cum au fost ele aprobate.

Informarea serviciilor din cadrul Direcţiei venituri în vederea calculării majorărilor

de întârziere, conform prevederilor actelor normative în vigoare şi respectiv începerea

sau continuarea, după caz, a procedurii de executare silită, în cazul nerespectării

consiliilor locale privind înlesnirile la plată.

Colaborarea cu serviciile de impozite şi taxe şi urmărire-încasare, pentru preluarea în

scris a debitelor agenţilor economici destinatari/iniţiatori de compensare şi cu

Serviciul financiar-contabilitate pentru preluarea în scris a situaţiei debitelor primăriei

faţă de respectivii agenţi economici, în vederea identificării posibilităţilor de

compensare de mică valoare

Întocmirea notelor de constatare în vederea compensării datoriilor între primărie şi

alţi contribuabili şi a Ordinelor de compensare pentru compensări de mică valoare.

Ţinerea evidenţei şi gestionarea documentelor întocmite în vederea realizării

compensărilor de mică valoare. Ţinerea evidenţei şi gestionarea documentelor

întocmite în vederea realizării compensărilor intervenite în situaţia în care acelaşi

contribuabil, persoană fizică sau juridică, are pe de o parte obligaţii de plată la

bugetul local iar pe de altă parte are de primit sumele plătite în plus la bugetul local.

Corectarea erorilor intervenite la compensări şi înregistrarea lor în registrul de erori

de compensare.

3.3. SCHEMA RELAŢIONALĂ

În activitatea de constatare, stabilire, urmărire şi încasare a impozitelor şi taxelor locale

sunt parcurse etape care generează relaţii cu alte compartimente din cadrul primăriei sau

a consiliului judeţean, precum şi cu persoane fizice şi juridice din afara instituţiei.

De exemplu, pentru stabilirea impozitului pe clădiri, serviciul de constatare şi stabilire

impozite va colabora cu contribuabilul, cu serviciul de autorizare în construcţii, oficiul

cadastru, precum şi cu notariatele.

25

Schema relaţională a paşilor parcurşi în procesul de stabilire şi colectare a impozitelor şi

taxelor locale se poate prezenta astfel:

Între compartimentele de specialitate din cadrul departamentului (direcţiei) venituri se

nasc de asemenea relaţii de comunicare, informare, confruntare, control, fără ca

atribuţiile să se suprapună sau ca un angajat să primească sarcini de la mai mulţi şefi.

Trebuie categoric eliminate situaţiile în care responsabilităţile angajaţilor sunt împărţite

între mai mulţi şefi sau sarcinile postului nu sunt bine delimitate.

Primirea declaraţiilor de la

contribuabili contribuabil

Verificarea

declaraţiilor

Întocmirea listelor

contribuabililor

Înştiinţarea contribuabililor

Depunerea contestaţiilor şi

obiecţiunilor

Soluţionarea contestaţiilor

şi obiecţiunilor

Urmărire şi încasare

impozite şi taxe

Executarea silită

a sumelor restante

Oficiul Cadastral

Notari

Contribuabil

Persoane juridice cu

care putem contracta

acest serviciu

Contribuabil

Contribuabil

Persoane juridice sau fizice cu

care putem contracta aceste

activităţi

Contribuabil

Persoane juridice cu care

putem contracta aceste

activităţi

Servicii

tehnice

Relaţii interne Relaţii externe

26

Schema relaţională între compartimentele fiscale

din cadrul Direcţiei venituri

4. SELECTAREA ŞI FORMAREA PERSONALULUI

Un alt pas în managementul acestei activităţi îl constituie selectarea personalului la

angajare. Este foarte important ca cei angajaţi în administraţia locală şi mai ales în

posturile care privesc relaţia cu cetăţenii, cum sunt şi cele referitoare la stabilirea

impozitelor şi taxelor, colectarea lor şi controlul fiscal, să dispună de abilităţi de

comunicare, de un coportament civilizat, cald, să fie oameni cu o conduită morală

ireproşabilă.

Nu trebuie uitat că imaginea administraţiei locale este dată de calitatea oamenilor care

lucrează în ea.

Angajarea personalului se va face prin concurs organizat în baza Legii nr. 188/1999 a

funcţionarului public şi se va avea în vedere ca persoanele înscrise la concurs să facă

dovada studiilor, să aibă recomandare de la ultimul loc de muncă şi să nu aibă cazier

judiciar.

Periodic, se recomandă testarea personalului din punct de vedere al pregătirii

profesionale şi cunoaşterii legislaţiei, precum şi perfecţionarea personalului prin diferite

forme: participare la cursuri, organizare de seminarii, schimburi de experienţă, etc.

5. EVALUAREA ACTIVITĂŢII DE MANAGEMENT

Ca orice activitate şi cea privind administrarea impozitelor, taxelor şi a altor venituri la

bugetul local trebuie să se desfăşoare sub semnul eficienţei.

Eficienţa este rezultatul unui bun management şi se reflectă prin:

creşterea volumului încasărilor;

ritmicitate în încasarea impozitelor şi taxelor

creşterea încasărilor prin plata voluntară a contribuabililor

Operare

roluri

Urmărire

încasare

Constatare

stabilire

Control

27

reducerea numărului de contestaţii şi reclamaţii

reducerea numărului şi volumului debitelor restante

reducerea numărului de sancţiuni

reducerea evaziunii fiscale, etc.

Este absolut necesar ca ordonatorul de credite să analizeze periodic activitatea

compartimentelor fiscale prin această prismă, şi să intervină prin măsuri organizatorice

atunci când se sesizează o evoluţie negativă a acestor indicatori:

1.Creşterea volumului încasărilor se analizează prin studierea raportului:

Încasări realizate într-o perioadă de timp .

Încasări realizate în aceeaşi perioadă de timp precedentă

În condiţii optime acest raport este >1 (în condiţia în care baza de impozitare rămâne

nemodificată).

2. Ritmicitatea încasărilor veniturilor şi taxelor. Se calculează lunar sau trimestrial prin

compararea raporturilor între încasări în perioade de timp comparabile, la un volum de

venituri estimat de exemplu pe un trimestru sau an.

Ex. Încasări luna ianuarie

Volum estimat an (trim.I)

Încasări luna februarie

Volum estimat an (trim.I)

.

Încasări luna octombrie

Volum estimat an (trim.IV)

Analizarea acestui indicator este foarte importantă în stabilirea trimestrialităţii

cheltuielilor şi angajării lor.

3. Creşterea încasărilor prin plata voluntară a contribuabililor se analizează prin

calcularea = Volum încasări prin plata voluntară

Total încasări

Acest indicator reflectă calitatea relaţiei directe a administraţiei cu contribuabilul. Cu cât

acest indicator tinde spre „1” cu atât se poate concluziona că în comunitatea respectivă

contribuabilul înţelege necesitatea contribuţiei sale la constituirea bugetului şi că există o

transparenţă a activităţii administraţiei şi o bună comunicare cu contribuabilul.

4. Reducerea numărului de contestaţii şi reclamaţii se analizează prin raportarea

numărului de contestaţii şi reclamaţii într-o perioadă de timp cu numărul de centestaţii şi

reclamaţii dintr-o perioadă similară, precedentă.

Situaţia este favorabilă când acest indicator este subunitar cu tendinţa spre „0”.

5. Reducerea numărului (volumului) debitelor restante este analizată prin raportarea

debitelor restante la total debite şi compararea acestui raport cu rapoarte calculate pentru

perioade anterioare. Tendinţa este ca acest raport să fie spre „0”.

28

6. Reducerea numărului de sancţiuni. Analizarea eficienţei prin acest indicator se face

prin compararea numărului de sancţiuni date pentru încălcarea normelor fiscale la acelaşi

număr de controale în perioade de timp egale.

7. Reducerea numărului de evaziuni fiscale. O situaţie bună este când în urma

controalelor efectuate nu se descoperă evaziuni fiscale sau numărul lor scade.

Se calculează prin compararea numărului de evaziuni descoperite în perioade egale de

timp.

Atunci când se analizează eficienţa activităţii fiscale dintr-o primărie această analiză

trebuie corelată cu modificările de acte normative sau alte elemente intervenite în timp

(inclusiv inflaţie), pentru a asigura o comparabilitate a datelor de analiză.

6. RELAŢIA CU CONTRIBUABILUL

Pentru a asigura o imagine pozitivă administraţiei şi o relaţie optimă cu contribuabilul

este indispensabil ca activitatea primăriei să se desfăşoare astfel încât să se realizeze o

transparenţă şi o bună comunicare cu cetăţeanul.

Relaţiile cu contribuabilul sunt o funcţie managerială distinctă care ajută la stabilirea şi

menţinerea unei linii de comunicare, înţelegere, acceptare şi cooperare.

Prin actele normative în vigoare, contribuabilul are obligaţia de a plăti impozite şi taxe la

bugetul local constituind surse pentru finanţarea acţiunilor ce privesc realizarea

obiectivelor tehnico-edilitare a localităţilor şi funcţionarea serviciilor publice.

Acest lucru trebuie făcut cunoscut contribuabilului. El trebuie să ştie pentru ce plăteşte şi

ce se realizează cu banii lui. Realizând acest obiectiv putem afirma că am asigurat

„transparenţă” în activitatea primăriei cu contribuabilul.

Prin politica managerială trebuie să stabilim care sunt modalităţile cele mai eficiente de a

realiza această transparenţă.

Totul trebuie început cu o problemă. Aceasta este definitivă, apoi trebuie să i se găsească

soluţiile. Astfel se vor dezvolta idei care trebuiesc communicate, se vor alege metodele

de a le comunica pentru a sensibiliza contribuabilul şi pentru a obţine rezultatul dorit.

Există o multitudine de metode prin care putem asigura această relaţie cu plătitorul

nostru. Sugerăm doar câteva, lăsând la latitudinea fiecărei autorităţi locale să-şi

stabilească căile de a ajunge să se facă înţeles de contribuabil:

comunicarea directă prin organizarea de întâlniri cu grupuri de cetăţeni;

mass-media;

răspândirea de fluturaşi cu impozitele şi taxele ce trebuiesc plătite de contribuabili,

termenele de plată, drepturile lui. Aceşti fluturaşi trebuiesc concepuţi în aşa fel încât să

aibă impact la contribuabil şi să-l determine să devină un plătitor voluntar;

editarea de ghiduri pentru contribuabili sub formă de pliante care să fie difuzate în

locurile publice (poşte, telefoane, bănci, CEC, tonete, etc.);

organizarea centrelor de informare pentru cetăţean, etc.

29

CAPITOLUL III. ACTIVITATEA DE CONSTATARE ŞI IMPUNERE

1.CE ESTE IMPUNEREA?

Acţiunea de a determina o contribuţie bănească obligatorie către bugetul central sau cel

local de către persoane fizice sau juridice potrivit unor norme stabilite prin lege constituie

impunerea.

2. CINE FACE IMPUNEREA?

Impozitele şi taxele locale sunt stabilite de Legea privind impozitele şi taxele locale nr.

27/1994 modificată şi completată prin ordonanţe şi hotărâri de guvern.

Impozitele şi taxele locale vor putea fi majorate sau diminuate annual cu până 50 % de

către consiliile locale şi judeţene pânî la data de 30 octombrie.

Impozitele şi taxele locale, stabilite în sume fixe, valorile impozabile prevăzute la anexa

nr. 1 precum şi amenzile se indexează annual,prin hotărâre a consiliilor locale sau

judeţene, până în data de 30 noiembrie a fiecărui an fiscal pe baza indicelui de inflaţie

aferente unei perioade de 12 luni care sfârşeşte la 1 noiembrie a aceluiasi an şi numai

când creşterea acetuia depăşeşte 5 %.

Activitatea de impunere este realizată prin organele fiscale teritoriale subordonate

Ministerului Finanţelor pentru sumele datorate bugetului central şi prin organele proprii

ale consiliilor locale şi judeţene pentru sumele datorate bugetului local în condiţiile

impuse de lege.

3. PROCEDURA DE IMPUNERE

3.1 CINE ŞI CE SE IMPOZITEAZĂ?

Toţi contribuabilii persoane fizice sau juridice române şi străine care deţin în proprietate

clădiri, construcţii, terenuri, mijloace de transport sau alte bunuri supuse obligaţiilor

fiscale potrivit legii, au obligaţia să depună declaraţii de impunere la organele fiscale în

raza cărora îşî au domiciliul, sediul, sau se află bunurile impozabile sau taxabile în

termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate.

Deasemeni contribuabilii au obligaţia să depună declaraţii noi în termen de 30 de zile de

la data la care au intervenit modificări privind materia impozabilă care conduc la

modificarea impozitului sau taxei.

Nu se depun noi declaraţii pentru buunurile supuse impozitării sau taxării existente în

evidenţa fiscală.

3.2 STABILIREA IMPOZITELOR ŞI A TAXELOR

3.2.1. IMPOZITUL PE CLĂDIRI

1. Impozitul pe clădiri este plătit de persoane fizice, juridice care deţin în proprietate sau

în folosinţă clădiri şi construcţii, de orice fel situate în municipii, oraşe, comune şi

sate indiferent cum sun folosite şi de destinaţia dată cu excepţia celor care sunt scutite

în mod expres de lege.

30

2. Pentru clădirile construite fără autorizaţie de construcţie pe terenuri dobândite pe

bază de acte sub semnătură privată impozitul pe clădiri este datorat de persoana fizică

sau juridică care a construit clădirea, cu menţiunea că impunerea nu înlocuieşte titlul

de proprietate asupra clădirii.

3. În cazul clădirilor proprietate de stat inclusiv pentru cele care constituie fondul

locativ de stat aflate în administrarea sau în folosinţa contribuabililor, impozitul pe

clădiri se datorează de cei care le au în administrare sau în folosinţă.

4. În categoria clădiri supuse impozitării se includ şi construcţiile anexe situate fie în

corpul principal de clădire fie în afara acestuia cum sunt: bucătăria, cămara, baia,

pivniţa, garajul, magazia, grajdul, remiza, altele asemenea, precum şi spaţiile

comerciale, magazine, chioşcuri, cabane, barăci, depozite şi altele asemenea inclusiv

cele demontabile indiferent de natura materialelor folosite pentru realizarea acestora.

La stabilirea valorii se iau în calcul şi suprafeţe destinate scărilor de acces, culoarelor,

holurilor, ascensoare, instalaţii interioare, uscătoare, luminatoare, etc.

5 Se supun impozitării şi clădirile aparţinând persoanelor fizice şi folosite ca

policlinici, case de odihnă, creşe, grădiniţe de copii, cluburi şi altele asemenea cu

condiţia să nu intre sub incidenţa prevederilor din anexa nr. 2 la legea nr. 27/1994.

6 Impozitul pe clădirile persoanelor fizice inclusiv cele care desfăşoară activităţii

economice autorizate pe baza liberei iniţiative se calculează prin aplicarea cotei de

0,2 % în mediul urban şi de 0,1 % în mediul rural asupra valorii clădirii determinată

pe baza normelor prevăzute în anexa nr. a legii 27/ 1994.

7 Impozitul pe clădiri proprietatea persoanelor juridice şi a altor contribuabili decât

persoanle fizice se calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale care

poate fi cuprinsă între 0,5 şi 1 % asupra valorii de inventar a clădirii înregistrată în

evidenţa contabilă a contribuabililor.

8 Impozitul este datorat în cazul contribuabililor persoane juridice atât pentru clădirile

aflate în funcţiune căt şi pentru cele aflate în conservare. Clădirile aflate în funcţiune

şi a căror valoare a fost recuparată integral pe calea amortizării sunt supuse în

continuare impozitării la valoarea la care au fost înscrise în evidenţa contabilă.

9 În cazul clădirilor dobândite de persoane juridice prin contract de vânzare-cumpărare

în care nu a fost specificată valoarea pentru clădire şi valoarea pentru teren, iar în

evidenţa contabilă au fost înregistrate la valoarea din contractul de vânzare-

cumpărare impozitul se calculează la valoarea totală.

10 Clădirile prevăzute în anexa nr. 2 la legea nr. 27/1994 se scutesc numai în situaţii în

care nu sunt folosite cu altă destinaţie decât cea pentru care legea îi conferă înlesnirea

respectivă. În cazul în care o parte din aceste clădiri se foloseşte ca spaţiu de cazare,

bufet, chiosc pentru vânzări mărfuri şi alte activităţi economice acestea se supun

impozitării în mod corespunzător. Spaţiile din clădirile aparţinând instituţiilor publice

care au fost închiriate pentru organizarea de şedinţe, simpozioane, consfătuiri,

conferinţe, congrese, cursuri în domeniul pregătirii preofesioanle şi sunt folosite

31

pentru aceste activităţi în mod permanent se supun impozitării conform prevederilor

legale.

11 În cazul modificării situaţiei declarate impozitul pe clădiri se recalculează în mod

corespunzător. De exemplu, daca un contribuabil persoană fizică impus pentru o

clădire cu un impozit de 1.200.000 lei vinde clădirea respectivă în luna iunie unui alt

contribuabil se va da la scădere cu suma de 600.000 lei impozit aferent perioadei

01.07 - 31.12, iar noul proprietar se va impozita cu suma de 600.000 lei impozit

aferent perioadei 01.07 - 31.12.

În situaţia cănd primul proprietar a plătit impozitul în întregime suma de 600.000 lei

aferentă perioadei 01.07 - 31.12 se compensează cu alte obligaţii sau se restituie,

după caz, în condiţiile legii, organul fiscal având obligaţia să-i comunice

contribuabilului situaţia creată în urma înstrăinării proprietăţii.

În mod similar se procedează în cazul clădirilor demolate în condiţiile legii, a celor

distruse sau transmise în administrare ori folosinţă după caz.

12. Impozitul pe clădiri în cazul contribuabilior persoane fizice se stabileşte pe baza

declaraţiei de impunere depuse conform legii la organul fiscal teritorial pe raza

căruia se află clădirea.

Declaraţia va fi însoţită de copii legalizate după actul de proprietate, după schiţa

acestuia (întocmită de un organ de specialitate sau de oficiul de cadastru teritorial),

extras de carte funciară, sau copii după autorizaţia de construcţie şi schiţa tehnică

anexă la autorizaţia de contrucţie.

După verificarea declaraţiei şi a actelor depuse în susţinerea ei, organul fiscal

procedează la calcularea valorii de impozitare conform normelor din anexa nr. 1 la

legea 27 /1994 şi se întocmeşte procesul verbal de stabilirea valorii de impozitare şi

a impozitului. Un exemplar din procesul verbal de impunere se transmite

contribuabilului, deasemeni se comunică contribuabilului orice modificări

intervenite în calcularea valorii de impozitare şi a impozitului de plată urmare a

modificării legislaţiei sau revizuirii dosarului.

13. Pentru contribuabilii alţii decât persoanele fizice impozitul se calculează de către

aceştea prin declaraţia de impunere care se depune la organele fiscale teritoriale şi se

verifică de către acestea.

14. Declaraţiile de impunere se depun separat pentru fiecare clădire în parte în cazul cănd

sunt situate la adrese diferite sau în alte localităţi decât localitatea în care se află

sediul sau domiciliul contribuabilului după caz.

15. În cazul unei clădiri noi, dobândite în cursul anului impozitul se datorează începând

cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost dobândită şi se plăteşte

proporţional cu perioada de timp rămasă până la sfârşitul anului.

Exemplu: Pentru o clădire dobândită la 15 aprilie se datorează un impozit anual de

1.200.000 lei iar pentru anul curent se datorează impozit de la 01 mai şi se

repartizează pe termenele de plată astfel:

32

1.200.000 lei : 12 luni X 8 luni =800.000 lei

15 iunie 200.000 lei

15 septembrie 300.000 lei

15 decembrie 300.000 lei

16. Clădirile în construcţie proprietatea contribuabililor persoane juridice se supun

impozitării din momentul dării în folosinţă şi întocmirii procesului verbal de recepţie.

17. Clădirile nou construite proprietatea persoanelor fizice se supun impozitării din

momentul în care sunt finalizaţi pereţii şi acoperişul.

18. Impozitul pe clădiri este anual şi se plăteşte trimestrial în rate egale până la data de 15

inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

19. Persoanele fizice care plătesc impozitul pe clădiri datorat, integral până la data de 15

martie primesc o bonificaţie de 5 % din valoarea impozitului.

20. Impozitul pe clădiri se calculează diferenţiat în funcţie de materialele din care sunt

construite, de dotările şi utilităţile cu care sunt echipate, în funcţie de destinaţie.

21. Impozitul pe clădiri se determină prin înmulţirea suprafeţelor construite desfăşurate

sau echivalente cu norma valorică pe mp de construcţie la care se aplică cota de

impozitare, cota care este de 0,2 % in mediul urban şi de 0,1 % în mediul rural pentru

persoanele fizice. Pentru persoanel juridice impozitul pe clădiri se determină prin

aplicarea cotei cuprinsă între 0,5 şi 1 % asupra valorii de inventar cu care figurează în

evidenţa contabilă.

22. În cazul clădirilor cu mai multe etaje şi grosimea pereţilor mai mare de 25 cm

suprafaţa construită se obţine prin aplicarea coeficienţilor de transformare a

suprafeţei utile (din contractul de vânzare-cumpărare, schiţa tehnică, sau extrasul de

carte funciară) în suprafaţă echivalentă, coeficienţi care se află în anexa la Ordinul nr.

40 din 03 februarie 1979 al Ministerului Finanţelor.

23. În funcţie de anul construirii norma valorică pe mp de construcţie se reduce cu 15 %

dacă clădirile sunt construite înainte de anul 1950 sau cu 5 % dacă clădirile sunt

construite înainte de anul 1977.

3.2.2. IMPOZITUL PE TEREN

1. Impozitul pe teren este plătit de persoane fizice, juridice care deţin în proprietate de

teren situate în municipii, oraşe, comune sau sate indiferent cum sunt folosite şi de

destinaţia dată.

2. Suprafeţele de teren care se supun impozitării se stabilesc pe baza evidenţelor

conduse de primării şi declaraţiilor de impunere depuse de contribuabili.

3. Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru patrat de teren,

diferenţiat pe categorii de localităţi, iar în cadrul localităţilor pe zone în perimetrul

construibil. Vezi tabelul de mai jos:

33

Anexa 5 (Legea nr. 27/1994)

Categoria localitatii lei/mp

0 1 2 2 bis 3 4 5

Zona în

localitate

Bucureşti Braşov,

Cluj,

Constanţa,

Craiova,

Galaţi,

Iaşi,

Timişoara

Municipii

reşedinţe

de judeţ,

altele

decât cele

din

coloana 2

Municipii,

localităţi

urbane,

atestate ca

staţiuni

turisitice

Oraşe,

localităţi

rurale

atestate

ca

staţiuni

turistice

Comune, sate

reşedinţe de

comuna, sate

componente ale

comunelor şi

sate aparţinând

oraşelor şi

municipiilor**

A 2400 2000 1750 1500 1000 100

B 2000 1500 1250 1000 500 50

C 1500 1000 750 500 250 -

D 1000 500 375 250 150 -

4. Contribuabilii persoane fizice, care deţin în proprietate terenuri neocupate de clădiri

şi de alte construcţii, situate în categoriile de localităţi, 1 şi 2 zonele A,B şi C

datorează impozit pe teren.

Pentru terenurile aparţinând acestor contribuabili, neocupate de clădiri şi de alte

construcţii, situate în categoriile de localităţi 1 şi 2, zona D, şi în categoriile 3-5, în

suprafaţa de până la 1000 mp inclusiv, se datorează impozit pe teren, iar pentru

suprafaţă care depăşeşte 1000 mp se datorează impozit pe venitul agricol, conform

prevederilor legale.

Contribuabilii, persoane juridice, care deţin în proprietate terenuri situate în interiorul

localităţilor, altele decât cele necesare desfăşurării activităţii de bază, pentru care sunt

autorizaţi, datorează pentru toate terenurile neocupate de clădiri şi alte construcţii.

Persoanele juridice care au ca obiect de activitate numai activităţi industriale vor plăti

impozit pe teren indiferent de modul cum folosesc terenul.

Persoanele juridice constituite în baza legii 36 /1991 nu vor plăti impozit pentru

terenurile situate în interiorul localităţilor folosite exclusiv în scop agricol, plătind

impozit doar pentru terenurile folosite în alt scop.

Pentru terenurile situate în exteriorul localităţilor nu se datorează impozit pe teren.

5. Încadrarea terenurilor pe zone în cadrul localităţilor se face de către consiliile locale

în funcţie de poziţia terenurilor faţă de centrul localităţilor, de caracterul zonei (zonă

de locuit sau industrială, precum şi de alte elemente specifice fiecărei localităţi.

6. Impozitul pe teren este datorat de proprietarul terenului şi de către contribuabilii care

dobândesc dreptul de proprietate pentru terenuri avute anterior, în folosinţă începând

cu data de întâi a lunii următoare celei în care a devenit proprietar.

34

De exemplu - o societate a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de

teren aflată în folosinţă la data de 15 iunie şi pentru întregul an a avut stabilită o taxă

pentru folosirea terenurilor de stat folosite în alte scopuri decât pentru agricultură.

În acest caz până la data de 30 iunie se datorează taxă pentru folosirea terenurilor

proprietate de stat în alt scop decât pentru producţie agricolă, iar de la data de 1 iulie

datorează impozit pe teren conform prevederilol legale, contribuabilul având obligaţia

de a comunica organelor fiscale în termen de 30 de zile, modificarea intervenită.

7. Impozitul pe terenurile situate în oraşe care trec în categoria municipiilor sau în

comunele care trec în categoria oraşelor se modifică corespunzător noii încadrări

începând cu data de 1 ianuarie a anului următor a celui în care a intervenit

modificarea.

8. Nu se datorează impozit pe teren pentru suprafeţele de teren situate de teren în

extravilanul localităţilor (pentru acestea datorându-se impozit pe venitul agricol) şi

nici pentru terenurile proprietate de stat (pentru acestea datorându-se taxă pentru

folosirea terenurile proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură).

9. Penru terenurile ocupate de clădiri şi construcţii proprietatea persoanelor fizice şi

juridice, pentru terenurile aparţinând mănăstirilor, schiturilor mănăstireşti,

perimetrului cimitirelor, locaşurilor de cult recunoscute de lege, pentru terenurile

ocupate de clădirile şi construcţiile din anexa nr. 2 la Legea 27/1994 şi pentru

terenurile proprietatea persoanelor juridice, folosit în scop agricol nu se datorează

impozit pe teren.

10. Impozitul pe teren se stabileşte pe baza declaraţiilor de impunere depuse de către

proprietar în condiţiile legii la serviciul de specialitate al primăriei pe raza căreia se

găseşte terenul sau se calculează de către contribuabilii persoane juridice prin

declaraţia de impunere care se depune la serviciul de specialitate al primăriei locale.

11. Impozitul pe teren se stabileşte sau se scade cu începere de la data de întâi a lunii

următoare celei ăn care acestea au fost dobândite în proprietate sau au fost înstrăinate.

12. Impozitul pe teren se plăteşte trimestrial în rate egale până la data de 15 inclusiv a

ultimei luni din trimestru.

13. Persoanele fizice care plătesc impozitul pe teren datorat integral până la data de 15

martie primesc o bonificaţie de 5 % din valoarea impozitului.

3.2.3 TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT

1. Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică, remorci, semiremorci,

rulote, ataşuri se plăteşte de către persoane fizice, juridice, regii autonomie şi ceilalţi

agenţi economici.

2. Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică se stabileşte în funcţie de

capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 cmc sau fracţiune de capacitate

sub 500 cmc, după cum urmează:

35

OUG 62

lei/an

- autoturisme 24.000

- autobuze, autocare, microbuze, autocamioane de orice fel 48.000

- autotrenuri de orice fel 56.000

- tractoare înmatriculate în evidenţele organelor de poliţie 32.000

- motociclete, motorete şi scutere 12.000

- biciclete şi tricicluri cu motor 9.000

Astfel pentru un autocamion cu o capacitate cilindrică de 5488 cmc revine o taxă de:

5488 cmc : 500 = 10.976 , de unde 11 fracţiuni înmulţit cu 48.000 lei = 528.000 lei.

Pentru remorci de orice fel, semiremorci şi rulote taxele anuale se stabilesc, în funcţie de

capacitatea acestora, astfel:

Capacitatea - lei/an - OUG 62

a) până la o tonă inclusiv 24.000

b) între 1 - 3 tone inclusiv 80.000

c) între 3 - 5 tone inclusiv 120.000

d) peste 5 tone 152.000

Pentru ataşe, taxa anuală se stabileşte la nivelul a 50% din taxa datorată pentru

motociclete, motorete şi scutere.

Capacitatea cilindrică a motorului şi capacitatea remorcilor se doveşte cu cartea de

identitate a autovehicolului respectiv a remorcii, cu factura de cumpărare sau cu alte

documente legale din care să rezulte capacitatea, iar în alte situaţii decât cele

reglementate prin lege aceasta poate fi dovedită cu adeverinţă eliberată de o societate de

profil specializată care este abilitată să efectueze servicii tehnice auto.

3. Taxa asupra mijloacelor de transport pe apă se stabileşte anual, pentru fiecare mijloc

de transport în parte, după cum urmează:

OUG 62

lei/an

- luntre, bărci fără motor, folosite pentru uz şi agrement personal 4.000

- bărci fără motor, folosite în alte scopuri 28.000

- bărci cu motor 80.000

- bacuri, poduri plutitoare 60.000

- şalupe 160.000

- iahturi 2.000.000

- remorchere şi şlepuri 800.000

- vapoare - pentru fiecare 1.000 tdw sau fracţie de 1.000 tdw 200.000

4. Bărcile şi luntrele folosite de localnici din Delta Dunării şi din Insula Mare a Brăilei

pentru transportul personal nu sunt supuse taxei asupra mijloacelor de transport,

persoanele în cauză vor trebui să facă dovada că au domiciliul în locurile menţionate

pe baza de tabel certificat de consiliile locale.

36

Sunt scutite de taxă autoturismele, motocicletele cu ataşuri, tricicletele cu motor care

aparţin invalizilor şi care sunt adaptate invalidităţii acestora.

Persoanele, proprietare acestor mijloace de transport trebui să prezinte acte

doveditoare din care să rezulte că sunt încadrate într-un grup de invaliditate cu

afecţiuni locomotorii şi că autovehicolele sunt dotate şi adaptate invalidităţii acestora.

Sunt scutite de taxa asupra mijloacelor de transport tractoarele neînmatriculate în

evidenţa organelor de poliţie şi sunt folosite în scop agricol sau alte scopuri.

Agenţii economici care execută activităţi de transport în comun în interiorul localităţii

sau în afara localităţii dar pentru care practică tarife stabilite în condiţiile transportului

în comun plăteşte taxă asupra mijloacelor de transport pentru autovehicolele folosite

în alte scopuri decât pentru transportul în comun. De asemenea, nu plătesc taxa

asupra mijloacelor de transport instituţiile finanţate de la bugetul public.

5. Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează sau se dă la scădere cu data de întâi

a lunii în care au fost dobândite respectiv au fost radiate din evidenţa organelor de

poliţie sau căpităniei porturilor după caz mijloacele de transport.

Radierea din evidenţa organelor de poliţie, prevăzută de lege se referă la scoaterea din

evidenţă a mijloacelor de transport în condiţiile prevăzute de Hotîrârea Guvernului nr.

610 / 1992 privind cartea de identitate a autovehicolului.

6. Pentru autovehicolele care nu sunt supuse înmatriculării scaderea taxei se poate face

numai în cazul înstrăinării acestora sau prin scoaterea din uz, urmare casării sau

vânzării ca piese de schimb (motor, caroserie, şasiu) fapt care să fie atestat prin

documente doveditoare în acest sens.

Casarea va fi dovedită prin documnete din care rezulte că mijlocul de transport a fost

predat unităţilor autorizate pentru colectarea şi recuperarea materialelor.

Taxa asupra mijloacelor de transport nu se dă la scădere pentru perioada cât

autovehicolele sau mijloacele de transport pa apă se află în reparaţii curente, capitale

şi nici în cazul lipsei temporare a unor piese de schimb.

Mijloacele de transport ţinute în conservare se supun taxării conform legii.

7. Proprietarii de mijloace de transport persoane fizice sau juridice au obligaţia să

depună în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora declaraţii de impunere la

organele de specialitate ale consiliilor locale unde îşi au domiciliul sau sediul.

Se depun declaraţii şi atunci când intervin modificări care conduc la modificarea

cuantumului taxei.

8. În cazul schimbării domiciliului sau sediului contribuabilii au obligaţia să declare în

termen de 30 de zile la organul fiscal de la vechiul domiciliu sau sediu data mutării şi

noua adresă.

37

În baza acestei declaraţii organul fiscal transmite dosarul mijlocului de transport în

termen de 15 zile organului fiscal de la noul sediu sau domiciliu, specificând că în

baza confirmării primirii va proceda la scăderea din evidenţă cu incepere de la întâi a

lunii în care s-a schimbat sediul sau domiciliul urmând ca impunerea să se stabilească

cu începere de la aceiaşi dată la noul domiciliu.

Organul fiscal de la noul sediu sau domiciliu verifică pe teren exactitatea datelor, apoi

confirmă primirea dosarului şi preluarea debitului în termenul prevăzut de lege.

9. În cazul înstrăinării mijloacelor de transport taxa stabilită în sarcina vânzătorului se

dă la scădere şi se procedează la închiderea dosarului pe baza facturii şi a

certificatului de radiere de la poliţie.

Când vânzarea se face cu contract de vânzare - cumpărare sub semnătură privată se

procedează la închiderea dosarului şi la scăderea taxei pe baza certificatului de

radiere.

Închiderea dosarului şi scăderea taxei se face cu incepere de la data de întâi a lunii în

care s-a făsut radierea.

Organul fiscal unde are sediul sau domiciliul vânzătorul are obligaţia să comunice

organului fiscal unde are sediul sau domiciliul cumpărătorul că un contribuabil de pe

raza lui de activitate a dobândit un autovehicol, elementele de identificare ale

autovehicolului şi data când a avut loc tranzacţia.

10. Taxa asupra mijloacelor de transport se plăteşte trimestrial în rate egale, până la data

de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului taxa datorată se repartizează

în sume egale la termenele de plată rămase până la sfârşitul anului.

Taxa asupra mijloacelor de transport se stabileşte de către serviciile de specialitate ale

consiliilor locale în a căror rază teritorială contribuabilii îşi au sediul sau domiciliul,

după caz pe baza declaraţiei de impunere, depusă în condiţiile prevăzute de lege.

11. Persoanele fizice sau juridice străine care solicită înmatricularea temporară a

mijloacelor de transport au obligaşia de a achita integral taxa datorată la data luării în

evidenţă de către organele fiscale.

3.2.4. TAXA PENTRU FOLOSIREA TERENURILOR PROPRIETATE DE STAT

1. Taxa pentru folosirea terenurilor în alte scopuri decât pentru agricultură respectiv

pentru producţia vegetală, agricolă sau silvică, este stabilită prin Legea 69/ 1993 şi se

datorează de către regiile autonome, societăţi comerciale cu capital de stat precum şi

de celelalte persoane juridice pentru terenurile aflate în administrarea sau folosirea

acestora.

2. Taxa este anuală pe metru patrat şi este diferenţiată pe categorii de localităţi şi pe

zone în cadrul localităţilor urbane. Pentru anul 2000 taxa se stabileşte astfel:

38

A. PENTRU LOCALITĂŢI URBANE

Zona în cadrul

localităţii

Categoria localităţii lei/mp

I II III IV

A 850 640 280 140

B 490 350 210 110

C 350 210 110 -

D 210 140 - -

A. PENTRU LOCALITĂŢI RURALE

Specificare Zona de fertilitate lei/mp

I II III IV V

Taxa 490 420 350 210 140

Municipiul Bucureşti face parte din categoria I de localităţi iar municipiile reşedinţă de

judeţ şi municipiul Hunedoara fac parte din categoria II de localităţi. Celelalte localităţi

urbane se includ în categoria III sau IV prin decizia prefectului judeţului.

3. Încadrarea terenurilor pe zone în cadrul localităţilor se face de primăriile municipiilor

şi oraşelor în funcţie de poziţia lor faţă de centru.

Încadrarea localităţilor rurale în zone de fertilitate este stabilită prin H.C.M. nr.

1108/1969. Hotărârea consiliilor judeţene privind încadrarea comunelor, oraşelor şi

municipiilor în zone de fertilitate se comunică serviciilor financiare ale localităţilor

respective în vederea calculării obligaţiilor băneşti ce rezultă pentru folosirea

terenurilor de către contribuabilii ce deţin asemenea terenuri.

4. Nu se datorează taxă pentru:

Terenurile instituţiilor publice

Terenuri improprii pentru agricultură şi silvicultură

Terenuri pe care se execută investiţii

5. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat se datorează de plătitori în funcţie

de situaţia de la începutul anului şi nu se recalculează în cursul anului.

6. Taxa penru folosirea terenurilor proprietate de stat se achită în patru rate egale până

la 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

3.2.5. TAXA PENTRU ELIBERAREA CERTIFICATELOR, AVIZELOR,

AUTORIZAŢIILOR ÎN DOMENIUL CONSTRUCŢIILOR, AUTORIZAŢIILOR DE

ORICE FEL. VIZA ANUALĂ A ACESTORA ŞI A ALTOR LUCRĂRI

REGELEMENTATE PRIN LEGEA 27/1994 MODIFICATĂ ŞI COMPLETATĂ PRIN

O.G. 62/1998 ŞI O.G. 15/1999.

Certificatele, avizele şi autorizaţiile în domeniul construcţiilor eliberate contribuabililor

sunt supuse unor taxe diferenţiate în funcţie de natura construcţiilor sau a instalaţiilor, de

suprafaţa terenurilor, de natura serviciilor prestate după cum urmează:

39

Nr.

crt

Denumirea activităţii Cine plăteşte U/m

- suprafaţă

- valoare

- cantitate

Taxa LEI

1. Certificatul de urbanism Mediul urban

Persoane fizice

Persoane juridice

< 150

< 250

< 500

< 750

< 1000

> 1000

10.000 - 14.500

15.000 - 19.500

20.000 - 24.500

25.000 - 29.500

30.000 - 35.000

35.000 + 50

lei/mp

Mediul rural 50 % din taxa

pentru mediul

urban

2. Autorizaţia de construire Persoane fizice

Persoane juridice

Valoarea

construcţiei

1 % din valoarea

declarată şi

autorizată a

construcţiilor

3. Autorizarea de foraje şi

excavări, necesare studiilor

geotehnice, ridicări

topografice, exploatărilor de

carieră, balastierelor,

sondelor de gaze şi petrol

Persoane fizice

Persoane juridice

Lei /mp 15.000 - 20.000

4. Autorizarea construcţiilor

provizorii de şantier

necesare execuţiei lucrărilor

de bază

Persoane fizice

Persoane juridice

Valoarea

construcţiei

3 % din valoarea

declarată şi

autorizată a

construcţiilor

provizorii

5. Autorizaţii de construire

pentru organizarea de tabere

de corturi, căsuţe sau rulote,

cămpinguri

Persoane fizice

Persoane juridice

Valoarea

construcţiei

2 % din valoarea

autorizată a

lucrării

6. Autorizarea construcţiilor pe

lucrări cu caracter

provizoriu: chioşcuri,

tonete, cabine, spaţii de

expunere situate pe căile şi

în spaţiile publice, şi pentru

amplasarea corpurilor şi

panourilor de afişaj, a

firmelor şi reclamelor

Persoane fizice

Persoane juridice

600 lei/mp dar nu

mai puţin de

20.000

7. Persoane fizice

Persoane juridice

Persoane fizice

Persoane juridice

1 % din valoarea

declarată a

construcţiilor

40

8. Prelungirea certificatului de

urbanism şi a autorizaţiilor

de construcţie

Persoane fizice

Persoane juridice

50 % din valoarea

taxei iniţiale

9. Autorizarea lucrărilor de

racorduri şi branşamente la

reţele publice de apă,

canalizare, gaze, termice,

energie electrică, telefonie

Persoane fizice

Persoane juridice

Pentru fiecare

instalaţie

20.000 - 30.000

10. Avizul comisiei de

urbanism şi amenajare a

teritoriului

Persoane fizice

Persoane juridice

100.000 - 150.000

11. Certificat nomenclatură

stradală şi adresă

Persoane fizice

Persoane juridice

20.000 - 25.000

12. Autorizaţii de funcţionare

pentru activităţi lucrative

(a) Pentru meseriaşi şi

cărăuşi

(b) Pentru cazane de

fabricat rachiu

(c) Pentru liber profesionişti

(d) Pentru mori, prese de

ulei şi darace

(e) Pentru alte activităţi

Persoane fizice

Asociaţii

familiale

Autorizaţie

17.000 - 25.000

25.000 - 50.000

50.000 - 80.000

83.000 - 190.000

166.000 - 250.000

13. Autorizaţii sanitare de

funcţionare eliberate

contribuabililor

Persoane fizice

Asociaţii

familiale

Fiecare

autorizaţie

34.000 - 50.000

14. Copii heliografice de pe

planuri cadastrale sau de pe

alte asemenea planuri

deţinute de consiliile locale

- la scara 1:500

- la scara 1: 1000

- la scara 1: 2000

Persoane fizice

Persoane juridice

Mp pe plan

100.000

150.000

200.000

15. Eliberarea sau viza anuală a

autorizaţiilor ce dau dreptul

de a executa proiecte

Persoane fizice

Asociaţii

familiale

Fiecare

autorizaţie

150.000

1. Taxele de autorizare pentru construcţia de locuinţe se reduce cu 50 %.

2. Nu se datorează taxe când se solicită eliberări de autorizaţii pentru lăcaşuri de cult,

pentru lucrările de dezvoltare, de modernizare a infrastructurilor din transporturi care

aparţin domeniului public ale statului precum şi pentru construcţiile a căror

beneficiari sunt instituţiile publice.

3. Valoarea declarată pentru calcularea taxelor de autorizare în cazul persoanelor fizice

nu poate fi mai mică decât valoarea determinată potrivit anexei nr. 1 la legea 27

/1994 modificată şi completată prin OUG 62 / 1998.

41

4. Taxele pentru autorizaţiile de funcţionare pentru activităţile lucrative şi viza anuală a

acestora în cazul asociaţiilor familiale sunt cele de la litera e de la punctul 12

respectiv în limitele 166 - 250 de mii de lei.

5. În situaţiile când autorizaţiile de funcţionare pentru activităţi lucrative şi autorizaţiile

sanitare de funcţionare nu au fost vizate până la 31 ianuarie a anului de impunere şi

taxele de viză nu au fost încasate acestea se datorează şi se urmăresc la plată potrivit

dispoziţiilor legale.

6. Valoarea autorizată a lucrărilor pentru care se percep taxe se stabilesc pe baza celor

declarate de solicitant în cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie.

Consiliile judeţene şi consiliile locale prin organele tehnice de specialitate vor

regulariza taxa pentru autorizaţia de construire, prin declararea de către solicitant a

valorii reale a lucrării în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare

stabilit prin autorizaţia de construire.

7. Taxele prevăzute la acest capitol se plătesc înainte de eliberarea certificatelor, a

avizelor, a autorizaţiilor iar dovada plăţii se păstrează de către organul care a eliberat

documentele respective.

8. Cuantumul taxelor menţionate mai sus se stabileşte în limitele prevăzute de lege de

către consiliile judeţene şi de consiliile locale.

3.2.6. TAXA PENTRU ŞEDEREA ÎN STAŢIUNILE TURISTICE

1. Pentru şederea în staţiunile turistice declarate potrivit legii persoanele fizice în vizită

de peste 18 ani datorează taxă pentru şederea în respectivele staţiuni.

2. Taxa se determină pe baza cotei stabilită de consiliile locale între 0,5 - 5 % în mod

diferenţiat în funcţie de categoria unităţii de cazare, la tarifele practicate de acestea.

3. Persoanele care au domiciliul în aceste loclităţi, cele aflate în deplasare în interesul

serviciului, turiştii cazaţi la cabanele turistice aflate în afara staţiunilor turistice,

persoanele cu handicap, pensionarii de orice fel, elevii şi studenţii sunt scutiţi de plata

taxei pentru şederea în staţiunile turistice.

4. Taxa pentru şederea în staţiunile turistice se încasează de către persoanle juridice prin

intermediul cărora se realizează cazarea sau se face tratament balnear, o dată cu

luarea în evidenţă a turiştilor şi se varsă la bugetul consiliului , local în termen de 10

zile.

5. În cazul în care taxa pentru şederea în staţiunile turistice este inclusă în chitanţă sau

în costul biletului de odihnă şi tratament, persoanele juridice prin intermediul cărora

se realizează cazarea sau se face tratamentul vor vărsa la bugetul consiliului local

suma cuvenită acestuia, recuperată de la agenţiile de turism prin intermediul cărora a

fost valorificată chitanţa sau biletul de odihnă şi tratament în termen de 10 zile de la

luarea în evidenţă a turiştilor.

42

3.2.7. TAXA PENTRU FOLOSIREA MIJLOACELOR DE PUBLICITATE, AFIŞAJ

ŞI RECLAMĂ

1. Contribuabilii care beneficiază de serviciul de reclamă şi publicitate sub diverse

forme au obligaţia să încheie contracte în acest sens şi datorează bugetelor locale o

taxă de reclamă şi publicitate care poate fi cuprinsă între 1 - 3 % din valoarea

contractului exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă.

2. Pentru firmele instalate la locul exercitării activităţii taxa poate fi cuprinsă între

50.000 şi 80.000 lei /an/mp.

3. Cota procentuală şi cuantumul taxei prevăzut în suma fixă se stabileşte de către

consiliile lcoale în a căror rază teritorială se realizează publicitatea în limitele

prevăzute mai sus.

4. Taxa datorată pentru serviciul de reclamă şi publicitate se plăteşte la bugetul

consiliului local în a cărui rază teritorială se realizează serviciul de către cel care

efectuează reclamă şi publicitate, lunar până la data de 10 a lunii următoare pe toată

perioada desfăşurării contractului, începând cu luna în care taxa a devenit exigibilă.

Taxa devine exigibilă la data intrării în vigoare a contractului de prestare a

serviciului de reclamă şi publicitate.

5. Contribuabilii care datorează taxa pentru firmele instalate la locul executării

activităţii au obligaţia să o achite trimestrial până la data de 15 inclusiv a ultimei luni

din fiecare trimestru la consiliul local în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară

activitatea.

3.2.8. ALTE TAXE LOCALE

1. În exercitarea atribuţiunilor ce le revin în administrarea domeniului public şi privat al

unităţilor administrativ-teritoriale consiliile locale sau judeţene, după caz, pot institui

taxe pentru: utilizarea locurilor publice, deţinerea în proprietate sau folosinţă, după

caz, de utilaje autorizate să funcţioneze în scopul obţinerii de venit, vizitarea

mezeelor, caselor memoriale, monumente istorice, de arhitectură şi arheologice,

precum şi alte taxe, iar sumele provenite din asemenea taxe se constituie venit ale

bugetelor locale.

2. Contribuabilii care au în proprietate sau în folosinţă cazane de fabricat rachiu, prese

de ulei, mori de cereale şi fierăsrpie mecanice pentru lemn, doroce, pive şi mori

pentru boia de ardei, plătesc o taxă anuală de fiecare utilaj care seface venit la bugetul

consiliului local pe teritoriul căruia se află instalat utilajul respectiv.

Taxa se datorează pentru fiecare utilaj autorizat să funcţioneze şi se plăteşte în două

rate egale, prima rată până la 30 aprilie iar a doua rată până la 30 septembrie ale

fiecărui an.

3. Contribuabilii care deţin câini de pază, câini de agrement sau de vânătoare plăteşte o

taxă anuală diferenţiată în raport cu numărul câinilor deţinuţi şi cu scopul pentru care

sunt folosiţi.

43

Prin câine de agrement se înţelege câine ţinut ţi crescut în locuinţă.

Pentru câini necesari pazei animalelor, pentru câini de orice fel de până la 6 luni

precum şi pentru câini nevăzătorilor şi cei folosiţi de echipele de salvamont nu se

datorează taxă.

Taxele se plătesc până la 30 mai inclusiv în fiecare an sau în termen de 30 de zile de

la declarare, dacă aceata se face după acestă dată.

Taxa de câini nu se fracţionează şi nu se recalculează în cazul când deţinerea de câini

încetează în cursul anului, taxa încetând cu anul următor.

Instituirea de noi taxe se publică în presă, se afişează la sediile consiliilor locale

precum şi în alte locuri publice, cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicare.

4. FACILITĂŢI ÎN STABILIREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

4.1. SCUTIRI SAU REDUCERI

1. Persoanele fizice şi juridice beneficiază de facilităţi în stabilirea impozitelor şi taxelor

locale, facilităţi prevăzute expres prin legile care reglementează impozitele şi taxele

resective.

2. Facilităţile în cazul persoanelor fizice se acordă începând cu luna următoare celei în

care persoanele în cauză şi prezintă actele doveditoare prin care se stestă situaţia

respectivă.

3. Conform prevederilor legale facilitările se acordă persoanelor în cauză în proporţie de

100 % pentru bunurile proprii şi bunurile comune şi în cotă procentuală pentru pentru

proprietăţile în cotă indiviză.

4. Conform articolului 50 din legea 27/ 1994 modificată şi completată prin O.G. 62&

1998 persoanele fizice beneficiază de următoarele facilităţi:

Veteranii de război pentru toate taxele şi impozitele locale reglementate de Legea

27/ 1994 (Legea 44/1994).

Văduvele de război - pentru impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa pentru

şederea în staţiunile turistice.

Văduvele veteranilor de război - pentru impozitul pe clădiri şi impozit pe teren

(Legea 44/1994).

Persoanele prevăzute la art. 1 din Decretul - Lege 118 / 1999 pentru toate

impozitele şi taxele locale reglementate de Legea 27 /1994.

Persoanele prevăzute la art. 10 litera k din legea 42 /1990 beneficiază de scutire

pentru impozitul pe clădiri, terenuri intravilan, autoturisme hycomat, motocicluri.

Urmaşii eroilor martiri ai revoluţiei, răniţilor beneficiază de scutirea la impozitul

pe clădiri şi terenuri.

Fundaţiile testamentare constituite cu scopul de a întemeia, întreţine, dezvolta şi

ajuta instituţii de cultură naţională şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar,

social, cultural beneficiază de scutire pentru toate impozitele şi taxele

reglementate de Legea 27/1994.

44

5. Persoanele fizice pot beneficia de facilităţi în construcţia de locuinţe în conformitate

cu prevederile art. 7 din Legea 114 / 1996. Proprietarii locuinţelor noi construite în

baza Legii 114 / 1996 sunt scutiţi la plata impozitului pe clădiri pe o perioadă de 10

ani de la data construcţiei locuinţe conform articolului 10 din legea menţionată.

În cazul înstrăinării locuinţei în condiţiile legii 114 / 1996 noul proprietar nu mai

beneficiază de scutirea la plata impozitului.

6. Conform art. 20 din legea 78 / 1995 (lege privind protecţia personalului şi a

patrimoniului sectorului de producţie de apărare) agenţii economici precum şi

celelalte persoane juridice care au în administrare sau în folosinţă ternuri proprietate

de stat utilizate pentru sectorul producţiei de apărare, inclusiv depozitele destinate

producţiei militare şi materialelor cu destinaţie specific militară precum şi zonele de

siguranţă ale acestora stabilite conform normelor, sunt scutite de plata taxelor pentru

folosirea ternurilor respective şi de impozit pe clădirile folosite în acest scop.

7. Conform art. 4 din Hotărârea nr. 581 / 1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale

de Căi Ferate - S.A. prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române -

C.F.R. este scutită de orice taxe şi impozite asupra componentelor infrastructurii

feroviare publice inclusiv asupra terenurilor proprietate publică pe care acestea sunt

amplasate, precum şi asupra terenurilor destinate acestui scop. Elementele

infrastructurii feroviare publice sunt în anexa nr. 1 la HG 581 /1998.

8. Art. 37 din O.G. 30/ 1995 privind regimul de concesionare a construirii şi exploatării

unor tronsoane de căi de comunicare terestră aprobată şi modificată prin Legea nr.

136 / 1996 pentru autostrăzile şi tronsoanele de cale ferată concesionate,

concesionarii beneficiază de scutire de taxa de autorizaţie de construire, conform

Legii 27 / 1994.

9. Conform art. 7 din O.G. nr. 25 / 1996 persoanele care domiciliază sau lucrează în

unele localităţi din Munţii Apuseni sau Delata Dunării, persoanele fizice care au

domiciliul şi care locuiesc efectiv în localităţile prevăzute în HG nr. 323/ 1996 şi nr.

395 / 1996 beneficiază de reducerea cu 50 % a impozitelor şi taxelor locale stabilite

potrivit Legii nr. 27 / 1994. Alte înlesniri prevăzute de dispoziţiile legale în legătură

cu impozitele şi taxele locale se aplică după operarea reducerilor prevăzute mai sus.

4.2. ÎNLESNIRI LA PLATA IMPOZITELOR, TAXELOR ŞI ALTOR VENITURI ALE

BUGETELOR LOCALE

1. Autorităţile administraţiei publice locale pot acorda înlesniri la plata impozitelor,

taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale după cum urmează:

a) Amânări şi eşalonări la plată pentru orice fel de impozite şi taxe şi alte venituri

ale bugetelor locale.

b) Scutiri şi reduceri la plată pentru impozite, taxe şi alte venituri ale bugetelor

locale se acordă numai dacă actele normative care reglementează impozitul sau

taxa respectivă pervede expres posibilitatea acordării unor asemenea facilităţi

fiscale.

45

c) Amânări, eşalonări, scutiri şi reduceri la plata majorărilor de întârziere calculate

pentru neplata în termen a impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor

locale.

Notă: eşalonările la plată pot începe prin acordarea unui termen de graţie de până la 6

luni, iar amânările şi eşalonările la plată se pot acorda pe o perioadă de cel mult 5 ani.

2. Competenţa de acordare a înlesnirilor la plata impozitelor, taxelor şi a altor venituri

ale bugetelor locale le au consiliile locale, Consiliul General al Municipiului

Bucureşti sau consiliile judeţene, după caz.

Cererea de acordarea înlesnirii, temeinic justificată a debitorului se depune la

serviciul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale , care întocmeşte

dosarul complet şi face propunerea de soluţionare a cererii, care sunt înaintate

primarului sau preşedintelui consiliului judeţean, după caz.

Consiliul local, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliul judeţean,

după caz, va adopta hotărâri de aprobare, respingere sau de modificare şi completare,

după caz, a cererii de înlesnire la plata impozitului, taxei sau a altor venituri la

bugetul local.

Hotărârea autorităţii administraţiei publice locale va fi comunicată în scris în termen

de 5 zile de la adoptare, solicitantului înlesnirii.

3. Înlesnirile la plata impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale se

acordă numai pe bază de cerere de înlesnire la plata impozitelor, taxelor şi a altor

venituri ale bugetelor locale şi se pot acorda numai pentru sumele neachitate la

termenele de plată sau, potrivit regelementărilor în materie pentru sumele care se

plătesc anticipat.

Cererea de acordarea înlesnirii va cuprinde:

- Elemente de identificare a contribuabilului

- Sumele datorate sau neachitate pentru care se solicită înlesnirea

- Peioada pentru care sunt datorate sumele şi data scadenţei acestora

- Natura înlesnirilor solicitate şi eventualele posibilităţi de plată a debitelor pentru

care se solicită înlesnirea.

- Modul de respectare a eventualelor înlesniri anterioare.

Persoanele juridice vor mai depune la cerere:

- Ultimul bilanţ contabil şi balanţa de verificare, anterioare depunerii cererii.

- Situaţia creditelor curente, contractate şi nerambursate până la data cererii

- Comunicarea FPS privind statutul juridic şi economico-financiar.

Plătitorii persoanele fizice sau juridice pot depune orice alte elemente şi documente

utile pentru soluţionarea cererii.

4. Cererea pentru înlesnirea la plată,împreună cu documentele prevăzute la puctul 3 se

constituie într-un dosar care se depune la serviciul de specialitate al autorităţii

administraţiei publice locale.

46

5. Înlesnirile la plată pot fi solicitate şi acordate atât înaintea începerii executării silite

cât şi în timpul efectuării acestuia.

Executarea silită nu va fi pornită sau va fi suspendată pentru creanţele bugetelor

locale asupra cărora s-au emis hotărâri de aprobarea cererii de înlesnire la plată, de la

data comunicării hotărârii.

6. Pentru soluţionarea cererii de înlesnire la plata impozitelor şi taxelor locale precum

şi a altor venituri ale bugetelor locale vor fi avute în vedere următoarele:

- Respectarea de către solicitant a reglementărilor legale în vigoare privind

disciplina financiară.

- Existenţa unor programe de restructurare în derulare în cazul contribuabililor

persoane juridice sau a unor posibilităţi concrete de achitare în viitor a obligaţiilor

restante, în cazul persoanelor fizice.

- Informaţiile rezultate cu ocazia verificării pe teren a datelor prezentate în cererea

contribuabilului pentru acordarea înlesnirii cuprinse în procesul verbal încheiat de

organul de control în care sunt calculate şi majorările de întârziere aferente

obligaţiilor neachitate.

- Situaţia soldurilor conturilor de disponibil în lei şi valută

- Situaţia obligaţiilor faţă de creditori, existenţa unor imobilizări sau stocuri peste

necesarul desfăşurării activităţii.

- Motivele care au determinat incapacitatea de plată

- Posibilităţi de redresare în viitor

- Dacă s-a mai beneficiat în anul curent de înlesniri la plata obligaţiilor şi modul de

respectare a acestora.

- Alte date utile care pot sta la baza fundamentării propunerilor de soluţionare

pentru persoanele juridice

- Actele care au stat la baza stabilirii sumelor pentru care se solicită înlesnirea

- Copii de rol pe ultimii ani pentru persoanele fizice

- Dovadaa predării înştiinţării de plată

- Acte care să dovedească veniturile debitorului şi ale familiei lui

- Declaraţiile pe propria răspundere a debitorului din care să rezulte că nu

realizează alte venituri decât cele pentru care a depus documente

- Note de constatare întocmite cu ocazia verificărilor pe teren a cererii de înlesnire

la plată care vor cuprinde:

Informaţii referitoare la starea materială a debitorului

Posibilităţi de încasare a debitului

Alte elemente utile pentru soluţionarea cererii

Prevederile din legile speciale, potrivit cărora se pot acorda reduceri şi

scutiri de la plata impozitelor şi taxelor.

Propunrea de soluţionare a cererii de înlesnire la plată elaborată de

compartimentul de specialitate al autorităţii adminitraţiei publice

locale.

Termenul de soluţionare a dosarului privind cererea de acordare de înlesniri la plata

impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale este de 30 de zile lucrătoare de

la data înregistrării cererii la autoritatea adminitraţiei publice locale, la care s-a depus.

Dosarul se clasează dacă nu poate fi întocmit în mod complet din motive imputabile

solicitantului cum ar fi:

47

- Neţinerea la zi a evidenţei contabile

- Refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control a informaţiilor solicitate

- Neprezentarea tuturor documentelor solicitate.

Clasarea şi motivele vor fi comunicate în scris solicitantului în termen de 5 zile de la

clasarea dosarului.

7. De la data comunicării hotărârii de aprobare a cererii de înlesnire se vor calcula

majorări conform prevederilor legale.

8. În cazul persoanelor juridice care beneficiază de acordarea unor eşalonări la plată,

pentru impozite, taxe şi alte venituri neachitate în termen, cât şi pentru majorările de

întârziere aferente acestora, în sume de peste 100 milioane lei pentru fiecare dintre

aceste obligaţii şi pentru perioade mai mari de 12 luni calendarisitice, aprobarea

înlesnirilor respective va fi condiţionată de depunerea unei garanţii egală cu suma a 2

rate din eşalonarea aprobată, garanţie care trebuie constituită în termen de 45 de zile

calendarisitce de la data comunicării aprobării, dar nu mai târziu de scadenţa primei

rate.

În cazul imposibilităţii de plată a unei rate, apărută în timpul derulării eşalonării

această rată se poate acoperi din garanţia constituită, eşalonarea ramânând valabilă cu

condiţia că plătitorul să îşi reîntregească garanţia până la termenul de plată a ratei

următoare.

9. Prin hotărâre consiliul local, Consilul General al Municipiului Bucureşti sau consiliul

judeţean, după caz, poate acorda înlesniri la plata obligaţiilor faşă de bugetul local şi

în alte condiţii care se consideră a fi stimulative pentru încasarea veniturilor bugetare

respective.

10. Nerespectarea înlesnirilor la plată aşa cum au fost acordate, respectiv termenul de

plată, cuantumul, precum şi condiţiile stipulate, conduce la pierderea valabilităţii

acestora, la calcularea majorărilor conform legii, începând cu data la care aceste

termene şi/ sau condiţii nu au fost respectate precum şi la începerea sau

continuarea,după caz, a procedurii de executare silită. O nouă cerere de înlesnire la

plata obligaţiilor faţă de bugetele locale poate fi depusă după 6 luni de la data

constatării nerespectării înlesnirii anterioare.

11. Dacă petiţionarul solicită, prin cererede înlesnire la plata impozitelor, taxelor şi a

altor venituri ale bugetelor locale reducerea sau scutirea de la palta majorărilor de

întârziere, iar din analiza dosarului întocmit rezultă că acordarea acestor înlesniri nu

este oportună se poate hotărî să se acorde o altă înlesnire, respectiv amânare sau

eşalonare.

12. Şefii serviciilor de specialitate ale autorităţilor adminstraţiei publice locale abilitate să

analizeze şi să întocmească dosarele pentru înlesniri la plata impozitelor, taxelor şi a

altor venituri ale bugetelor locale vor urmări permanent ţinerea evidenţei acestor

lucrări, stadiul soluţionării, respectarea termenelor şi vor răspunde de rezolvarea

acestora în cadrul reglementărilor legale şi termenele stabilite de acestea.

48

13. Personalul din compartimentele de specialitate este obligat să ţină evidenţa cererilor

de înlesniri la plata impozitelor separat de evidenţa pentru reduceri sau scutiri

acordate conform unor prevederi legale l aplata impozitelor şi taxelor datorate de

persoanele fizice - veterani de război, persoane cu handicap, răniţi în revoluţie pentru

care se ţin deasemeni evidenţă separată.

14. Primarul, primarul general al capitalei sau preşedintele consiliului judeţean, după caz,

va aprba un regulament de organizare a evidenţei şi a controlului asupra modului de

respectare a condiţiilor stabilite la acordarea înlesnirilor la plata impozitelor, taxelor

şi a altor venituri ale bugetelor locale.

5. SANCŢIUNI PENTRU ABATEREA DE LA PREVEDERILE LEGALE

1. Pentru abaterea de la reglementările legale în ceea ce priveşte modul de completare şi

depunerea declaraţiilor fiscale în legătură cu modul de stabilire a impozitelor şi

taxelor locale, cât şi în ceea ce priveşte modul de achitare, persoanele fizice şi

juridice vor suporta sancţiuni după cum urmează:

Pentru neplata la termen a impozitelor şi taxelor locale se datorează majorări de

întârziere conform dispoziţiilor legale în materie.

În cazul în care ultima zi a termenului de plată este zi nelucrătoare, plata

impozitului sau a taxei, după caz, se face fără majorări de întârziere, în ziua

lucrătoare imediat următoare.

În situaţiile în care impozitele şi taxele locale datorate nu au fost stabilite ca

urmare a nedepunerii declaraţiei sau datele declarate nu corespund realităţii,

stabilirea sau modificarea impozitului sau taxei, după caz, se poate face pe 5 ani

anteriori celui în care s.a efectuat constatarea.

La diferenţele de impozit sau taxe stabilite se calculează majorări de întârziere de

la data când impozitul sau taxa era datorată.

Funcţionarul vinovat de nestabilirea la timp a impozitelor şi taxelor datorate

răspunde pecuniar, în limita majorărilor de întârziere calculate.

6. PROCEDURA DE CONTESTARE

1. Persoanele fizice si juridice, nemultumite de modul cum I-au fost stabilite impozitele

si taxele sau de felul cum I-au fost constatate impozitele si taxele locale, majorarile

de intarziere aferente acestora precum si de alte moduri stabilite prin acte de control

sau note de constatare, au dreptul de a formula obiectiuni si contestatii in conditiile

stabilite de lege.

2. Prin obiectiuni si contestatii se poate olicita diminuarea sau anularea dupa caz a

impozitelor, taxelor locale, a majorarilor de intarziere, a penalitatilor si a altor sume

precum si impotriva modurilor constatate si aplicate de serviciile de specialitate ale

consiliilor locale sau judetene, ale Consiliului General al municipiului Bucuresti.

Fac exceptie de la aceste prevederi contraventiile si amenzile aplicate prin alte acte

ale organelor de specialitate ale consiliilor locale judetene, ale Consiliului General al

municipiului Bucuresti care se solutioneaza in conformitate cu dispozitiile legale in

domeniul constatarii si sanctionarii contraventiilor.

3. Obiectiunile la procesele verbale de constatare sau de impunere, ori la alte acte

administrative intocmite de serviciile de specialitate ale consiliilor locale, judetene,

49

ale consiliului General al municipiului Bucuresti se pot face in termen de 15 zile de la

data comunicarii actului respectiv.

Obiectiunile se depun la serviciul de specialitate din cadrul consiliilor locale, sau

judetene, Consiliului General al municipiului Bucuresti, dupa caz , care a incheiat

actul respectiv.

4. Solutionarea obiectiunilor se va face de catre seful serviciului de specialitate

respectiv prin raspuns motivat (prin precizarea reglementarilor legale) care se va

comunica persoanei in cauza in cel mult 30 de zile de la primirea cererii de

obiectiuni, raspuns concretizat in emiterea unei hotarari.

5. In cazul unui raspuns nefavorabil la cererea de obiectiuni persoana fizica sau juridica

nemultumita se poate adresa cu contestatie in termen de 15 zile de la data comunicarii

raspunsului primarului unitatii administrativ teritoriale, respectiv primarului general

al municipiului bucuresti, in care acesta isi are domiciliul, sediul sau unde isi

desfasoara activitatea dupa caz.

6. Contestatia se solutioneaza in termen de 30 de zile de la inregistrare de catre primarul

unitatii administartiv teritoriale , resectiv primarului general al municipiului

Bucuresti, dupa caz, prin dispozitia motivata care se trimite in cauza in termen

demaximum 5 zile de la data emiterii acesteia.

Contestatia se depune la organul care a solutionat obiectiunile urmand ca acesta in

termen de 5 zile de la primire sa inainteze contestatia si dosarul obiectiunilor la

organul competent sa solutioneze contestatia.

Contestatia nu poate avea ca obiect alte sume sau alte masuri decat cele asupra carora

s-au solutionat obiectiunile.

7. Obiectiunile adresate serviciului de specialitate din cadrul consiliilor locale,

Consiliului General al municipiului Bucuresti sau consiliilor judetene, precum si

contestatiile adresate primarului unitatii administrativ teritoriale sunt supuse unei taxe

de timbru de 1% calculata asupra sumei contestate, dar nu mai putin de 5000 lei.

Taxa de timbru se plateste anticipat.

8. In cazul în care nu se achită taxa de timbru, sau când suma achitată nu este corest

calculată, cererea de obiecţiuni sau contestaţia se respinge ca incorect timbrată.

9. Sumele platite cu titlu de taxa de timbru aferente obiectiunilor si contestatiei se

restituie, la cerere, integral sau partial, in raport cu admiterea integrala sau partiala a

acestora.

10. Ca urmare a solutionarii obiectiunilor si contestatiilor nu se pot stabili impozite si

taxe mai mari decat cele contestate si aplicate prin actul administrativ alocat.

11. Impotriva dispozitiei primarului persoana fizica sau juridica nemultumita se poate

adresa in conditiile legii, tribunalului cu actiune pentru anularea actului respectiv.

Termenul de introducerea actiunii este de 15 zile de la data comunicarii dispozitiei

emise de primar.

50

Persoana fizica sau juridica nemultumita de sentinta tribunalului se poate adresa cu

recurs in termen de 15 zile de la comunicarea sentintei Curtii de Apel.

51

CAPITOLUL IV. EXECUTAREA CREANTELOR BUGETARE

1. NOTIUNEA DE CREANTA BUGETARA

Activitatea de constatare se concretizeaza in titluri de creanta fiscala prin care se

individualizeaza obligatia de plata a fiecarui contribuabil.

In baza titlului de creanta se constata dreptul bugetului de a incasa o suma de bani

care a fost stabilita in baza prevederilor legii de la o persoana fizica sau juridica.

Titlurile de creanta bugetara se inregistraza in evidentele fiscale in baza activitatii

inspectorilor de constatare si se predau spre urmarire si incasare prin evidenta

centralizata si evidenta nominala a debitorilor prin metode clasice. REGISTRUL DE

ROL- sau prin intermediul calculatorului.

Titlul de creanta bugetara este titlu executoriu neavand nevoie in acest scop de o

investire speciala.

In categoria titlurilor de creanta bugetara se include:

1. Actele in baza carora unitatile platitoare au obligatia sa calculeze si sa vireze

impozitul datorat

2. Actele intocmite de organele fiscale in scopul individualizarii impozitelor si

taxelor.

3. Declaratiile de impunere ale regiilor autohtone si societatilor comerciale privind

impozitul pe cladiri si taxa pe terenuri

4. Procesele verbale de stabilire a amenzilor

5. Hotarari judecatoresti si dispozitii de retinere

6. Borderouri de debite

Actele de stabilire si constatare a obligatiilor trebuie sa contina un element important-

termenul de plata care stabileste periodicitatea si data pana la care pot fi achitate.

2. ETAPELE PARCURSE IN PROCESUL DE COLECTARE A IMPOZITELOR SI

TAXELOR LOCALE

Pregătirea listelor contribuabililor

confruntarea datelor actuale cu cele din anii precedenţi

Întocmirea listelor

numele şi prenumele (sau denumirea);

date de identificare;

cuantumul obligaţiilor bugetare.

Facturarea

aducerea la cunoştinţa contribuabililor a obligaţiilor de plăţi faţă de

bugetul local şi a scadenţelor de plată;

data transmiterii înştiinţărilor de plată.

52

Încasarea sumelor şi depunerea în conturi

prin utilizarea tuturor mijloacelor şi procedurilor prevăzute în manual

Soluţionarea contestaţiilor şi obiecţiunilor făcute de contribuabili

Recuperarea sumelor restante

identificarea restanţierilor şi întocmirea listelor

utilizarea metodelor amiabile de încasare

transmiterea somaţiilor

utilizarea instrumentelor legale de constrângere: executare silită

Verificarea şi soluţionarea suprasolvirilor (sumelor încasate în plus,

aplicarea măsurilor legale referitoare la regularizări, compensări, anulări de

debite, rambursări şi definitivarea listei de rămăşiţe).

2.1. REGLEMENTĂRI LEGALE PRIVIND PROCESUL DE COLECTARE A

IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Cadrul general: Legea nr.189/1998; Legea nr.27/1994 cu modificările ulterioare, O.G.

nr.11/1996 cu modificările ulterioare

1.- Pregătirea listelor contribuabililor

nereglementat: manual proceduri - Registrele de rol

2.- Intocmirea listelor

nereglementat: manual proceduri - se utilizează formularele tipizate

prevăzute prin O.M.F. nr.805/19a/6283/1999 Extras de rol cod

70.13.18.99

3.- Facturarea

reglementări parţiale pentru

- procesele verbale de impunere -când apar modificări privind

materia impozabilă (Legea nr.27/1994)

- înştiinţarea de plată -în cazul restanţierilor (O.G. nr.11/1996)

- nu este reglementată periodicitatea şi termenele de transmitere

a facturilor (înştiinţări de plată pentru debite curente); manual

de proceduri.

4.- Încasarea sumelor

reglementări parţiale (Legea nr.189/1998)

-manual proceduri

5.-Soluţionarea contestaţiilor şi obiecţiunilor făcute de contribuabili (O.U.G. nr.58/1999)

6. Recuperarea sumelor restante

utilizarea metodelor amiabile -nereglementat: manual proceduri;

transmiterea somaţiilor (O.G. nr.11/1996);

utilizarea metodelor legale de constrângere (O.G. nr.11/1996);

53

7. Verificarea şi soluţionarea suprasolvirilor -nereglementat -manual proceduri

2.2. PREGATIREA LISTELOR CONTRIBUABILILOR

1. Activitatea de constatare si impunere se finalizeaza prin emiterea si transmiterea catre

compartimentele de urmarire a impozitelor si taxelor a borderourilor de debite sau

scaderi care se aproba de conducatorii de servicii de specialitate.

2. Lista de ramasite si plusuri care se intocmeste, pe baza situatiei din evidenta

nominala stabilita la sfarsitul anului si care este baza de transferare a debitelor sau

suprasolvirilor din anul incheiat in evidenta anului curent.

3. Pentru debitele primite spre urmarire si încasare de la alte unitati organele fiscale

după o prealabilă analiză a acestora, întocmesc confirmari de primire-care sunt

formulare cu regim special, din care unul se expediaza unitatii care a transmis debitul,

iar unul rămâne la unitatea care confirmat primirea debitului, care este preluat în

evidenţă spre încasare.

2.3. FACTURAREA

După întocmirea listelor se trece la aducerea la cunoştinţa contribuabililor a obligaţiilor

de plăţi faţă de bugetul local şi a termenelor scadente de plată prin emiterea şi

transmiterea de înştiinţări de plată care marchează începutul activităţii de urmărire a

impozitelor şi taxelor.

Înştiinţările de plată se înmânează sub semnătura contribuabilului, iar dovezile de

înmânare se predau la contabilitatea unităţii fiscale.

Înştiinţările de plată trebuie să conţină elementele de identificare a contribuabilului

(nume, prenume, adresa corectă cu numele străzii, numărul poştal, etaj, apartament)

instrucţiuni clare de plată asupra obligaţiilor în ceea ce priveşte sumele datorate,

modalităţi de plată (numerar, ordine de plată), termenele de plată şi sumele defalcate pe

termene, facilităţi pentru plăţile la termenele legale, penalităţile care se aplică pentru

neplata la termen, modalităţile de contestare a sumelor precum şi alte informaţii care se

consideră a fi utile pentru contribuabil.

2.4. ÎNCASAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR ŞI EVIDENŢIEREA ACESTORA

Odată stabilite obligaţiile fiscale înscrise în evidenţele fiscale şi comunicate înştiinţările

de plată urmează plata propriu zisă a impozitelor, taxelor şi a altor venituri.

De regulă, plata se efectuează de bună voie de către agenţii economici şi persoane fizice.

Formulare care se folosesc în activitatea de urmărire şi încasare a impozitelor şi

taxelor.

1. Activitatea de constatare şi impunere se finalizează prin emiterea şi transmiterea către

compartimentele de urmărire a impozitelor şi taxelor a borderourilor de debite sau

scăderi care se aprobă de conducătorii de servicii. Borderourile de debite sau scăderi

54

se întocmesc de inspectori, se numerotează anual de la nr. 1, sau se întocmesc prin

evidenţa automată pe calculator.

2. Lista de rămăşiţe şi plusuri care se întocmeşte pe baza situaţiei din evidenţa

nominală stabilită la sfârşitul anului şi care constituie baza de transferare a debitelor

sau suprasolvirilor din anul încheiat în evidenţa anului curent.

3. Pentru debitele primite spre urmărire şi încasare de la alte unităţi în limita

competenţelor, organele fiscale după o prealabilă analiză a acestora întocmesc

confirmări de primire în două exemplare – din care unul se expediază unităţii care a

transmis debitul, şi unul rămâne la unitatea care a confirmat primire debitului.

Formularele de confirmare a primirii debitelor sunt formulare cu regim special.

4. Înştiinţare de plată marchează începutul activităţii de urmărire a impozitelor şi

taxelor. Înştiinţările de plată se înmânează sub semnătura contribuabilului, iar

dovezile de înmânare se predau la contabilitatea unităţii fiscale.

5. Pentru încasare impozitelor şi taxelor organele financiare folosesc chitanţiere fiscale

tip stat.

6. Încasările efectuate prin calculator sunt efectuate prin eliberarea chitanţei sau foii de

vărsământ semnată de salariatul care a făcut încasarea.

7. Încasările efectuate prin chitanţe, note de plată, foi de vărsământ se înscriu în

borderouri desfăşurătoare pe surse de venit şi pe costuri. Prin borderourile

desfăşurătoare verificate se operează încasările în partizi şi în roluri respectiv în

evidenţa centralizată şi în evidenţa nominală.

8. Pentru evidenţa încasărilor şi vărsămintelor sau a plăţilor se conduce un registru de

casă.

9. Pentru evidenţierea plăţilor efectuate de către contribuabili aceştia sunt înregistraţi în

registrele de rol în care sunt evidenţiate obligaţiile fiscale ale contribuabililor şi

plăţile făcute în contul acestora pe baza chitanţelor, foilor de vărăsmânt, şi a

extraselor de cont (pentru sumele încasate prin conturi bancare, popriri, viramente).

10. Evidenţa analitică a plătitorilor de impozite şi taxe se ţine în roluri, iar evidenţa

centralizată a încasărilor se ţine cu ajutorul registrului de portizi venituri.

Înregistrările în registrul de rol şi în registrul de partizi venituri se face pe baza

documentelor de stabilire sau modificare a debitelor (liste de rămăşiţă, borderouri de

debite şi scăderi, alte titluri de creanţă bugetară), cât şi a documentelor privind

sumele încasate şi virate sau restituite.

În registrul de rol se trec datoriile contribuabililor pe categorii de obligaţii în coloana

debit, iar pe coloana credit se înregistrează plăţile efectuate, sumele restituite sau

virate la alte obligaţii. În coloana de sold se evidenţiază soldul rezultat în urma

operaţiilor de debitare şi creditare. În registrul de rol sunt evidenţiate şi majorările

calculate la momentul plăţii, rezultate în urma stingerii obligaţiilor conform

prevederilor legale de la momentul respectiv.

55

3. METODE DE COLECTARE A IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

1.- Încasări în numerar

La ghişeu (la servicile de specialitate, poştă, cec)

La domiciliul contribuabilului

Prin salariaţii proprii

Prin comisionari

Prin societăţi private

2.- Încasarea prin virament

Ordine de plată

Stopaj la sursă

Cărţi de credit

Decontări din conturi personale

Popriri

3. - Stingerea obligaţiei prin compensare

Compensarea cu alte obligaţii virate în plus

Compensarea cu obligaţii datorate de unitatea administrativ-teritorială

cu contravaloarea unor servicii: energie electrică, gaz, reparaţii, etc.

4.- Alte mijloace:

Aplicarea de timbre fiscale, etc.

5.- Încasarea prin execuţie silită:

Sechestru, încasare din cont fără acceptul debitorului, etc.

1. Procedura plăţii la ghişeu

Procedura încasării impozitelor şi taxelor la ghişeu prin prezentarea contribuabililor la

sediul unităţii colectoare este cea mai răspândită, fiind mai comodă pentru APL şi

preferată de unii contribuabili.

Organele fiscale au obligaţia să creeze condiţii optime pentru desfăşurarea ei prin

înfiinţarea unui număr suficient de ghişee cu un program bine precizat şi respectat cu

stricteţe.

La ghişee trebuie afişate debitele care se vor încasa la locul respectiv, eventual străzile

arondate.

Programul de efectuare a încasărilor prin ghişee se va afişa în locuri cu circulaţie publică,

se va face cunoscut prin presă, radio, televiziune locală.

Procedură a plăţilor prin poştă

Se pot utiliza mai multe modalităţi de plată:

(a) trimiterea sumelor cu mandat poştal; în conturile corespunzătoare ale bugetelor locale

deschise la trezorerie;

56

(b) contractarea serviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu oficiile poştale,

situaţie în care baza de date cuprinzând evidenţa contribuabililor şi a obligaţiilor de

plată va fi transmisă oficiilor poştale, iar contribuabilii vor achita obligaţiile la

ghişeele acestora;

Procedura de încasare la domiciliul contribuabilului

Procedura de încasare la domiciliul contribuabilului se practică pentru încasarea debitelor

de la persoane în vârstă sau handicapate, pentru încasarea de la persoane cu program

similar cu al srviciilor fiscale cât şi atunci când se constată un slab nivel de prezentare a

contribuabililor pentru plata la ghişee.

În cazul amenzilor, imputaţiilor, despăgubirilor civile, trebuie declanşată procedura de

urmărire imediat după trecerea celor 15 zile de la înmânarea înştiinţării de plată.

Este necesar să se acorde prioritate demersurilor ce trebuiesc făcute pentru încasarea

debitelor care se apropie de termenul de prescriere.

Practicarea cu consecvenţă a unei conduite corecte şi principale faţă de contribuabili

poate determina situaţia ca aceştia, în marea lor majoritate să-şi plătească obligaţiile din

propria iniţiativă la sediul organului fiscal.

Organizarea evidenţei analitice a contribuabililor prin intermediul calculatorului sporeşte

gradul de corectitudine a operaţiunilor şi fluenţa plătitorilor,iar acest lucru presupune o

bună organizare a activităţii ghişeelor, operativitate, comportare civilizată faţă de

contribuabili şi o soluţionare operativă a cazurilor de litigiu, aglomerărilor.

2. Procedura plăţii prin cont (virament)

Procedura plăţii prin virament se practică mai mult pentru persoanele juridice şi ea

presupune achitarea obligaţiilor prin ordin de plată din contul contribuabilului în contul

primăriei cu precizarea conturilor bugetare.

În fiecare zi organul fiscal înregistrează toate încasările în conturile debitorilor. Dacă se

respectă cartoteca, plăţile pot intra la grămadă, iar calculatorul le aranjează în ordinea

scadenţei.

Proceduri de verificare zilnică şi lunară a colectării

La sfârşitul fiecarei zile trezoreria întocmeşte execuţia încasărilor şi o prezintă unităţii

administrativ-teritoriale. O raportare simplă este dată de toate încasările efectuate.

Lunar se confruntă execuţia de casă a unităţii administrativ-teritoriale cu trezoreria şi

evidenţa contabilă.

3. Stingerea obligaţiilor prin compensare se practică la sfârşitul anului când se presupune

că s.a terminat înscrierea în evidenţa analitică a obligaţiilor şi după ce există certitudinea

că suma care figurează ca suprasolvire la o sursă este reală.

Suprasolvirile rezultă la un contribuabil din modificarea materiei impozabile, din erori de

calcul, urmare a plăţilor duble pentru aceiaşi obligaţie.

57

Stingerea obligaţiilor prin compensare cu sume provenite din obligaţii ale unităţii

administrativ-teritoriale faţă de contribuabili se înregistrează de la momentul când

acestea au devenit posiblie.

După depăşirea termenelor legale de plată organele de urmărire abordează procedura de

executare silită în baza legislaţiei care pemite aplicarea normelor de procedură fiscală şi

executare silită constând din:

poprire

urmărirea bunurilor mobile

urmărirea bunurilor imobile.

4. DEZVOLTAREA UNUI PROGRAM DE COLECTARE A SUMELOR

DATORATE DE RĂUPLATNICI

Urmărirea răuplatnicilor este o componentă importantă a responsabilităţilor biroului de

colectare a veniturilor APL-urilor.

Modul în care se comunică cu debitorii în vederea plăţii prompte a obligaţiilor lor către

bugetul local este vital pentru funcţionarea sănătoasă a APL şi pentru a asigura un climat

de echitate între contribuabili.

Colectorii trebuie să poată aprecia câte din înştiintările de plată s-ar putea să rămână

neonorate după prima expediere a înştiinţărilor şi expirarea termenului scadent de plată,

şi să pună la punct planuri de urmărire a răuplatnicilor, care să fie legale şi eficiente.

În continuare vor fi prezentate câteva strategii de urmărire a răuplatnicilor care pot fi

aplicate. Inspectorii colectori trebuie să-şi planifice timpul astfel încât să poată decide cu

privire la măsurile pe care le aleg, să le implementeze în acelaşi timp la toţi debitorii

aflaţi în cauză. De exemplu: colectorul poate proceda la întreruperea serviciilor furnizate

debitorilor care au depăşit termenul scadent cu peste 60 zile. Inspectorul colector trebuie

să evite aparenţa utilizării impunerii autorităţii sale selectiv sau punitiv.

4.1. STRATEGII IMPUSE ÎN CAZUL RĂUPLATNICILOR

1. Transmiterea unei a doua înştiinţare de plată

O a doua notificare este utilă pentru toţi debitorii care au uitat sau care poate că au avut

probleme temporare cu disponibilul, dar care doresc să achite. Aceasta a doua notificare

trebuie să fie politicoasă dar formulată ferm, şi să explice clar că plata este în întârziere şi

trebuie făcută imediat.

2. Adăugarea de majorări pentru plata cu întârziere

Majorările pot include un procent din valoarea iniţială a sumei datorate, calculată de la

data scadenţei până la data realizării plăţii. De asemenea se poate aplica o penalitate fixă

pentru transmiterea celei de a doua notificări.

58

CALCULUL majorărilor de întârziere pentru obligaţii bugetare neonorate la scadenţă

Felul

si

nr. act normativ

Perioada

pentru

care se aplică

Procentul

de

majorare

O.G. nr.18/1994

01.01.1995-31.08.1995

0,4%

O.G. nr.34/1995

01.09.1995-31.01.1997

0,12%

H.G.

nr.8/1997

01.02.1997-31.05.1997

0,16%

H.G. nr.251/1997

01.06.1997-22.01.1998

0,25%

H.G.

nr.21/1998

23.01.1998-06.05.1999

0,25%

H.G.

nr.354/1999

07.05.1999- prezent

0,30%

OG

Nr. 674/1999

01.09.1999 -prezent 3 % per lună

3. Anunţarea în presa locală a răuplatnicilor

Foarte eficace este publicarea unei liste a debitorilor răuplatnici în ziarul local. Costurile

de publicare a avertismentului pot fi adăugate datoriei răuplatnicilor.

4. Suspendarea serviciilor APL faţă de răuplatnici

Este evident faptul că APL poate refuza să furnizeze serviciile pentru care nu s-a plătit.

Dacă serviciul este o utilitate cum ar fi furnizarea apei, canalizare, salubritate, servicii

care pot fi întrerupte, dar înainte de a se lua asemenea măsuri trebuie avute în vedere

toate implicaţiile. Trebuie luate în considerare consecinţele violente sau neplăcute ale

întreruperii serviciilor vitale, mai ales în cazul unei clădiri date cu chirie sau în privinţa

copiilor. O altă cale ar fi să se refuze furnizarea altor servicii de către APL. De exemplu,

dacă nu s-au plătit cheltuielile cu apa, APL poate să întrerupă serviciul de salubrizare

sau să suspende anumite licenţe eliberate răuplatnicului.

5. Transmiterea debitelor răuplatnicilor către agenţii de colectare

Adesea o vizită personală a cuiva care întreabă despre plata obligaţiilor faţă de bugetele

locale, poate fi benefică în obţinerea unui acord de plată. APL nu are în general personal

alocat pentru astfel de acţiuni, aşa că apelează la societăţi particulare specializate în

colectare. Costul serviciilor de colectare poate fi adăugat sub forma de penalităţi la suma

iniţială datorată conform înştiinţării de plată.

6. Incetarea plăţilor către prestatorii răuplatnici

Dacă restanţierul este o companie privată sau o persoană fizică care prestează activităţi

către APL, din drepturile de plată pentru prestările sale se reţine debitul restant.

4.2. SCĂDEREA DEBITELOR RESTANTE

59

Un important instrument al managementului colectării în privinţa debitelor restante este

utilizarea unei situaţii a debitelor restante pe vechimi de 30, 60, 90 sau peste 120 zile

depăşire a scadenţei. Aceste informaţii ajută la stabilirea unui plan managerial în care să

fie stabilite intervalele de depăşire, şi pentru fiecare din ele procedurile de colectare ce se

vor aplica, pe fiecare perioadă depăşită în timp. Importanţa acestui instrument rezultă din

următoarele considerente:

a) Stabileşte clar de dinainte cum va fi debitul restant după ce următorul pas în colectare

va începe. Aceasta protejează colectorul de a fi acuzat de favoritisme sau hărţuire,

deoarece este clar că debitul trece în faza următoare de urmărire a colectării după

vechimea sa, nu după preferinţa personală a colectorului.

b) Asigură managementului informaţii asupra gradului de colectare a veniturilor în

corelarea cu planul şi bugetul. O încetineală în colectare poate fi un semn pentru APL

că trebuie începută efectuarea cheltuielilor cu expedierile, sau că venitul anticipat va fi

mai mic sau se v-a încasa mai târziu. Poate de asemenea semnala problemele care apar

în economie, sau probleme operaţionale ivite pe parcursul emiterii înştiinţărilor sau

colectării. O accelerare a colectării faţă de cea anticipată, poate fi o informaţie foarte

valoroasă pentru cel ce o deţine.

c) Întregul plan al activităţii de colectare a debitelor restante poate fi foarte util în

planificarea unui buget adecvat şi a planificării personalului pentru activitatea de

colectare.

d) Multe din procedurile sugerate mai sus de colectare a debitelor restante cum ar fi

tipărirea şi transmiterea unei a doua înştiinţări de plată sau acţionarea debitorului

restant în justiţie sunt costisitoare iar costurile lor trebuiesc anticipate.

e) Ajută la evaluarea eficienţei diferitelor acţiuni de colectare. Unele abordări pot avea

mai mult succes ca şi altele în încurajarea colaborării dintre APL şi contribuabili.

f) Ajută APL în a-şi forma o mai bună abilitate în anticiparea fluxului de trezorerie. Dacă

sunt stabilite ratele optime de colectare, colectorul poate anunţa biroul financiar cam

ce intrări de lichidităţi vor fi la anumite date.

Un exemplu de situaţie a debitelor restante grupate pe vechime este redată în continuare.

Tabelul prezintă o perioadă de 6 luni, dar odată demarată activitatea de evidenţiere a

debitorilor pe vechimi ea trebuie păstrată şi actualizată constant.

Analiza informaţiilor furnizate de situaţia debitorilor restanţi poate fi utilă la planificarea

strategiilor de colectare ce vor fi aplicate, în diferite etape cronologice ale procesului de

colectare. De exemplu planul de colectare a contravalorii unui serviciu prestat de APL

poate arăta astfel:

1. Toate facturile neîncasate în 30 de zile de la scadenţă vor suporta penalităţi şi se va

emite o a doua înştiinţare de plată şi o notă prin care să se solicite achitarea debitului.

2. Toate facturile neîncasate într-o perioadă de 60 de zile de la scadenţă vor fi transmise

unei agenţii particulare de colectare care să dea telefoane debitorilor să-l convingă că

60

trebuie să plătească. Sau tot în această fază se poate recurge la compensări sau

reţineri din contravaloarea serviciilor prestate de debitori dacă este cazul.

3. Toate facturile neîncasate într-o perioadă de 90 de zile de la scadenţă trebuie anunţate

în ziarul local.

4. Toate facturile neîncasate în 120 zile fac subiectul unei întreruperi a furnizării

serviciilor, urmată de acţionarea în justiţie de către APL pentru a recupera debitele

restante, inclusiv dobânda şi costurile colectării cum ar fi anunţul la ziar şi

cheltuielile de judecată.

Diferitele strategii de colectare a debitelor restante trebuie dezvoltate în funcţie de natura

venitului pentru care este generat debitul depinzând de posibilităţile legale şi de succesul

lor.

În cazul recuperării impozitelor şi taxelor instrumentul cel mai puternic este executarea

silită care este descrisă într-un capitol distinct (a se vedea şi O.G. nr.11/1996 redată în

anexă, care este actualizată la 31 decembrie 1999).

4.3. DEBITORII RESTANŢI ORI CU VENITURI MICI

O importantă problemă a APL în recuperarea debitelor restante o constituie modul de

abordare al contribuabililor persoane fizice cu venituri mici. În orice comunitate există

astfel de persoane care nu au efectiv banii necesari să poată plăti debitele lor faţă de APL.

Cauzele acestei situaţii pot fi de scurtă durată: pierderea locului de muncă, îmbolnăvire

sau de lungă durată (pensionarea înainte de vreme, incapacitate de muncă).

Pentru cei cu probleme financiare pe termen scurt colectorii ar trebui să fie pregătiţi să

ofere un plan de plată care să-i ofere plătitorului posibilitatea de a-şi achita datoriile prin

plăţi mici la perioade regulate începând de la data la care ei au un venit regulat stabil,

achitând şi penalităţile aferente. În acest caz colectorul ar trebui să stabilească un maxim

până la care poate creşte debitul, ce va fi suportat de restanţier, până la terminarea

planului. Daca planul stabilit nu se va respecta atunci se vor utiliza strategii mai agresive

de colectare.

Pentru cei cu venituri mici pe termen lung APL trebuie să implementeze un program

amplu. O variantă ar fi stabilirea categoriilor de servicii pentru care se acordă reduceri

celor ce dovedesc că fac parte din familii cu venituri mici. Trebuie stabilit un ghid de

certificare a veniturilor care să cuprindă solicitări de genul venitul anual sub o anumită

limită, oameni în vârstă sau handicapaţi, proprietăţi deţinute, etc.

O altă variantă ar fi să se permită persoanelor în vârstă şi handicapaţilor să amâne plata

debitelor până la moarte, iar apoi plata să fie făcută debitelor amânate să fie făcută din

vânzarea bunului a cărui proprietar era contribuabilul în cauză.

În final, APL poate înfiinţa un fond pentru persoanele cu venituri mici din care să le

acorde asistenţă pentru plata obligaţiilor lor faţă de APL.

4.4. SCOATEREA DIN EVIDENTE A DEBITELOR RESTANTE

61

La un moment dat este posibil să existe debite care pur şi simplu nu pot fi colectate fie

datorită incapacităţii contribuabilului, fie datorită incapacităţii colectorului de a localiza

plătitorul. Există de asemenea cazuri în care debitul restant, rămas în urma unor plăţi

parţiale este aşa de mic încât nu este eficientă angajarea de costuri pentru colectarea sa.

În aceste cazuri trebuie pusă la punct o procedură care să-i permită colectorului să scoată

din evidenţe aceste sume şi nu să tot reporteze sumele respective prin raportările sale.

Astfel de proceduri trebuie să includă un formular tipizat care să-i solicite colectorului

toate informaţiile cu privire la debitor, incluzând numele, adresa, suma în cauză, motivul

solicitării de scoatere din evidenţe, şi o poziţie pentru colector în care să declare sub

jurământ că informaţiile furnizate sunt adevărate şi corecte după cele mai bune cunoştinţe

ale sale. Acest formular ar trebui transmis biroului financiar şi departamentului care

supraveghează contribuţia respectivă, pentru acceptare şi aprobare. Dacă există

aprobarea, scoaterea din evidenţe trebuie realizată ca o diminuare a debitului, şi o copie a

scoaterii din evidenţă trebuie trimisă contabilităţii pentru a diminua cu aceeaşi sumă

conturile aferente.

62

5. EXECUTAREA SILITA A CREANTELOR BUGETARE

1. TITLURI EXECUTORII

Executarea silita a creantelor bugetare poate fi pornita numai in baza unui titlu

executoriu,emis de organul competent,ori a unui alt inscris caruia legea ii recunoaste

caracterul de titlu executoriu.

Titlul de creanta este actul prin care potrivit legii,se constata si se individualizeaza

obligatia de plata privind creantele bugetare. Acesta devine titlu executoriu la data la

care creanta bugetara este scadenta,prin expirarea termenului de plata prevazut de lege

sau de organul competent,ori in alt mod prevazut de lege.

Pentru obligatiile bugetare privind impozite,taxe,contributii,majorari de

intarziere,constand in diferente intre obligatiile determinate de platitor si cele legal

datotare sau obligatiile bugetare constatate,pentru veniturile obtinute din activitati

neautorizate,titlul executoriu este documentul emis si aprobat de organul de verificare

sau constatare.

Pentru obligatiile bugetare provenind din sanctiuni contraventionale,titlul executoriu este

procesul verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii ,ramas definitiv.

Pentru obligatiile bugetare constituite de platitor si neachitate la scadenta, constatate de

organul de verificare,titlul executoriu este actul emis de organul de executare.

Titlul executoriu trebuie sa contina:

antetul emitentului;

numele si prenumele sau denumirea debitorului;

domiciliu sau sediul debitorului;

cuantumul si natura sumelor datorate;

temeiul legal al puterii executorii a titlului;

data,semnatura si stampila organului de executare.

2. ORGANE DE EXECUTARE SILITA

Sunt abilitate sa aduca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de

executare silita in vederea realizarii creantelor bugetare ale

comunelor,oraselor,municipiilor si judetelor,dupa caz,serviciile de specialitate ale

consiliilor locale,ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti si ale consiliilor

judetene,denumite organe de executare.

Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare in a

carei raza teritoriala e gasesc bunurile urmaribile,coordonarea intregii activitati revenind

organului in a carui raza teritoriala isi are sediul sau domiciliul sau unde este luat in

evidenta fiscala debitorul,dupa caz.

Organul de executare coordonator este competent sa procedeze la executarea silita prin

poprire chiar daca domiciliul sau sediul tertului poprit se afla pe raza teritoriala a altui

organ de executare. De asemenea,in cazul in care se constata existenta pericolului de

instrainare,substituire sau de sustragere de la executare,organul de executare coordonator

63

are obligatia sa procedeze la indisponibilizarea bunurilor sau veniturilor

debitorului,indiferent de locul unde se afla acesta (OMF 2052/1997).

Titlurile executorii se transmit in termen de 30 de zile de la emitere,spre executare silita

organelor de executare in a caror raza teritoriala isi are sediul sau domiciliul debitorul ori

unde acesta este luat in evidenta fiscala.

Organele de executare au obligatia de a confirma primirea titlurilor executorii in termen

de 30 de zile de la primirea acestora.

In cazul debitorilor solidari debitul se comunica spre executare unui singur organ de

executare,coordonator al executarii silite. Organul de executare coordonator este cel in a

carui raza teritoriala domiciliaza sau isi are sediul debitorul despre care exista indicii ca

detine mai multe venituri sau bunuri urmaribile. In lipsa acestora, debitul se comunica

organului de executare in a carui raza teritoriala domiciliaza sau isi au sediul mai multi

debitori,ori unde se apreciaza ca exista mai multe posibilitati de realizare a creantei

bugetare.

Competentele organelor de executare.

Comform art.35 din O.G.11/1996 modificata,in exercitarea atributiilor ce le

revin,organele de executare au dreptul:

sa intre in toate incaperile in care se gasesc bunuri sau valori ale debitorului,persoana

fizica,precum si sa cerceteze toate locurile in care acesta isi pastreaza bunurile,cu

consimtamantul acestuia iar in caz de refuz, cu autorizarea instantei judecatoresti

competente;

sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului sau in alte incinte unde acesta isi

pastreaza bunurile,inscopul identificarii bunurilor si valorilor care pot fi executate silit;

sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o

proba in determinarea bunurilor proprietatea debitorului.

In absenta debitorului sau daca acesta refuza accesul in spatiile mentionate, organul de

executare nu poate sa petrunde in aceste spatii decat in prezenta unui reprezentant al

politiei si a doi martori majori.

3. MASURI ASIGURATORII

Conform art.16-22 din O.G.11/1996 mod.si OMF 398/1999 masurile asiguratorii dispuse

de instanta judecatoreasca sau de un alt organ jurisdictional sunt modalitati de asigurare a

realizarii creantelor pentru care creditorul nu detine un titlu executoriu.

Organele de executare pot cere instantei sa dispuna,dupa caz,infiintarea popririi

asiguratorii asupra veniturilor,a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile,a ipotecii

asiguratoare asupra bunurilor imobile,ce apartin celor chemati in judecata precum si orice

alta masura de indisponibilizare a veniturilor si bunurilor urmaribile,prevazute de lege

pentru asigurarea realizarii creantelor bugetare.

Instanta se va pronunta asupra cererii de infiinatare a masurilor asiguratorii printr-o

incheiere.

64

Incheierea este executorie, urmand ca organul de executare sa procedeze de indata la

indisponibilizarea veniturilor si a bunurilor urmaribile ale debitorului.

O copie certificata de pe incheierea instantei sau de pe dispozitia organului competent

care a dispus luarea masurilor asiguratorii va fi transmisa si tertului poprit sau bancii.

La primirea dispozitiei instantei,organele de executare sunt obligate sa procedeze de

indata la identificarea bunurilor mobile si imobile precum si a oricaror venituri ale

debitorului si la indisponibilizarea acestora.

Masurile asiguratorii aplicate vor fi consemnate de catre organul de executare intr-un

proces verbal,din care va lasa cate un exemplar custodelui si platitorului,un exemplar il

va retine,iar alt exemplar va fi depus la instanta.

Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera creanta bugetara,masurile de

asigurare pot fi aplicate si asupra bunurilor comune ce apartin debitorului si sotului

acestuia. La cererea oricarei parti instanta va hotari impartirea bunurilor comune.

Impotriva masurilor asiguratorii,cel interesat poate face contestatie la instanta

judecatoreasca competenta.

4. VENITURI SI BUNURI EXCEPTATE DE LA EXECUTARE

Masurile de executare silita se aplica de catre organele de executare asupra tuturor

bunurilor mobile si imobile ale debitorului precum si a veniturilor sale banesti

urmaribile,potrivit legii.

Sunt exceptate de la executare veniturile banesti ale debitorului,persoana

fizica,provenite din:

alocatiile de stat pentru copii;

alocatiile de intretinere pentru minorii handicapati;

indemnizatiile de nastere;

ajutorul social;

ajutoarele pentru mame cu mai multi copii;

ajutoarele pentru sotiile militarilor in termen;

ajutoarele pentru sarcina si lehuzie;

ajutoarele pentru ingrijirea copiilor bolnavi;

ajutoarele acordate in caz de deces;

bursele elevilor si studentilor;

soldele militarilor in termen;

diurnele si oricare alte asemenea indemnizatii;

ajutoarele pentru incapacitate temporara de munca;

ajutoarele pentru prevenirea inbolnavirilor,refacerea si intarirea sanatatii;

compensatiile acordate angajatilor in caz de desfacere a contractului de munca;

ajutorul de somaj;

ajutoarele,indemnizatiile si sporurile destinate protectiei personalului angajat;

alte venituri care,potrivit legii,nu pot fi urmarite pentru realizarea creantelor bugetare.

Salariile si celelalte drepturi salariale,cu exceptia celor nominalizate la aliniatul

precedent,pot fi urmarite,numai in urmatoarele proportii:

pana la 1/3 din venitul lunar net,in cazul in care se urmaresc despagubiri pentru repararea

pagubelor provocate proprietatii publice;

65

pana la 1/5 din venitul lunar net in cazul in care se urmaresc alte creante bugetare.

In cazul debitorului persoana fizica nu se pot urmari bunurile necesare vietii si

muncii debitorului si a familiei sale,dupa cum urmeaza:

bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor,la formarea

profesionala,la exercitarea profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv

cele necesare desfasurarii activitatii agricole (uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele

si anumalele de productie si de lucru); tractoarele, remorcile si alte utilaje nu sunt

exceptate de la executare;

bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum

si obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;

alimentele necesare debitorului si familiei sale pentru un trai decent timp de doua luni, iar

daca debitorul se ocupa exclisiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua

recolta;

combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si prepararea

hranei,socotit pentru trei luni de iarna;

casa locuita de debitor si de familia sa, impreuna cu anexele aferente si terenul din jur

aferent curtii, dar nu mai mult de 1000 mp construit si neconstruit;

obiectele necesare persoanelor handicapate sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave.

5. CHELTUIELILE DE EXECUTARE SILITA

Cheltuielile de orice fel necesare executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit,daca

legea nu prevede altfel. Pe baza dovezilor,suma ce urmeaza a fi platita de catre debitor se

stabileste de organul de executare,prin proces verbal. Procesul verbal semnat de

conducatorul organului de executare,constitue titlu executoriu.

In cheltuielile de executare se cuprind:

cheltuielile privind trasmiterea actelor de procedura prin posta;

cheltuielile pentru publicarea somatiei debitorului;

cheltuielile pentru plata persoanelor specializate pentru evaluarea bunurilor supuse

executarii siliite;

cheltuielile cu ridicarea,manipularea,transportul,depozitarea,etc.a bunurilor mobile

sechestrate daca acestea sunt efectuate prin terti;

indemnizatia custodelui;

indemnizatia administratorului sechestru;

cheltuielile cu publicarea anuntului privind vanzarea,in ziare sau prin alte mijloace mass-

media;

cheltuielile facute cu organizarea licitatiei;

alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procedurii de executare silita.

66

ETAPELE EXECUTARII SILITE

1. MASURI PREGATITOARE

2. TRANSMITEREA INSTIINTARII DE PLATA - etapa premergatoare a executarii

silite.

Daca debitorul nu-si achita obligatiile de plata la termenele scadente,organul de

executare ii va transmite o instiintare de plata prin care i se notifica acestuia suma de

plata,cu precizarea termenului de plata de 15 zile in care debitorul trebuie sa-si achite

obligatiile. Comunicarea instiintarii de plata se face,de regula,prin posta,cu scrisoare

recomandata cu confirmare de primire,prin agentii fiscali si asimilatii acestora,ori prin

afisare potrivit legii.

3. EXECUTAREA SILITA PROPRIU-ZISA . MODALITATI DE EXECUTARE

SILITA

3.1. SOMATIA

In situatia in care debitorul nu si-a achitat debitul restant in cele 15 zile prevazute in

instiintarea de plata organul de executare ii va transmite somatia insotita de o copie dupa

titlul executoriu. Somatia este primul act de executare silita si este obligatorie indiferent

de modalitatea de executare silita care va fi aplicata.

3.2. EXECUTAREA SILITA PRIN POPRIRE

Sunt supuse executarii silite prin poprire toate veniturile si disponibilitatile banesti in lei

si in valuta urmaribile potrivit legii,datorate cu orice titlu debitorului de catre terte

persoane fizice sau juridice.

Infiintarea popririi - se face printr-o adresa intocmita de organul de executare la care se

anexeaza o copie dupa titlul executoriu,care se trimite tertului poprit. Despre infiintarea

popririi va fi instiintat si debitorul. Poprirea nu este supusa validarii. Tertul poprit este

obligat ca,in termen de 5 zile de la primirea comunicarii sa instiinteze organul de

executare daca datoreaza vreo suma in bani debitorului.

Poprirea se considera infiintata la data la care tertul poprit,comfirma ca datoreaza bani

debitorului sau la data expirarii termenului de comfirmare.

Debitorii detinatori de conturi bancare pot fi urmariti prin decontare bancara. In acest

caz,tertul poprit este banca. Infiintarea popririi se face tot printr-o adresa insotita de copie

dupa titlul executoriu. Somatia si titlul executoriu se transmite si debitorului,instiitindu-l

in scris despre masura luata.

Banca va indisponibiliza imediat orice suma in lei si in valuta aflata in conturile

debitorului precum si incasarile zilnice,neefectuind nici-o plata,cu exceptia salariilor

Dupa indestularea creantei bugetare,organul de executare va sista indisponibilizarea

sumelor debitorului.

67

3.3. EXECUTAREA SILITA ASUPRA BUNURILOR MOBILE

3.3.1 SECHESTRAREA BUNURILOR MOBILE

Dupa comunicarea somatiei,in situatia in care nu s-a aplicat sechestrul

asigurator,activitatea de executare silita continua prin sechestrarea bunurilor mobile

supuse urmaririi.

Sunt supuse sechestrarii,in cazul debitorilor persoane juridice,in primul rand:

bunurile mobile propuse de debitor,cu acordul organului de executare;

bunurile mobile alese de organul de executare in urmatoarea ordine;

bunurile mobile care nu sunt nemijlocit predestinate sislului de productie;

produsele finite si alte bunuri mobile care nu sunt nemijlocit predestinate activitatii de

productie;

masinile,utilajele,uneltele si alte bunuri mobile;

bunurile mobile ce se afla temporar in posesia altor persoane.

In cazul persoanelor fizice debitoare,se vor sechestra in primul rand;

bunurile mobile proprii ale acestora;

bunurile mobile comune ale sotilor;

bunurile mobile proprii ale sotilor.

Aplicarea sechestrului se face de catre organul de executare care incheie un proces verbal

de sechestru (art.46 din O.G.11/96). Procesul verbal se semneaza si de catre debitor,iar in

cazul in care acesta refuza se va face mentiunea despre aceasta.

Daca debitorul nu este de fata sau refuza primirea procesului verbal de sechestru,acesta

se va afisa la domiciliu sau la sediul sau,incheindu-se un proces verbal semnat de organul

de executare si de persoanele majore care au asistat la aplicarea sechestrului.

Bunurile sechestrate vor putea fi lasate in custodia debitorului,a creditorului,ori a altei

persoane desemnate de organul de executare,ori vor fi luate si depozitate de organul de

executare.

Daca bunurile in cauza fac obiectul unui sechestru anterior,organul de executare va

consemna aceasta in procesul verbal,anexand o copie de pe procesele verbale

respective. Bunurile prevazute in procesele verbale de sechestru incheiate anterior, se

considera sechestrate sin in cadrul noii executari.

3.3.2. EVALUAREA BUNURILOR SECHESTRATE

Concomitent cu aplicarea sigiliului,organul de executare face evaluarea bunurilor

sechestrate (art.52 din O.G.11/1996 mod.).

In cazul in care ,sunt necesare cunostinte de specialitate,se va stabili o valoare estimativa

in momentul sechestrarii,urmand ca evaluarea sa fie facuta ulterior prin organe sau

persoane specializate. Documentul intocmit ulterior de catre evaluator va fi anexa la

procesul verbal de sechestru,comunicindu-se un exemplar debitorului

68

3.3.3. VALORIFICAREA BUNURILOR SERCHESTRATE

Daca obligatia bugetara nu se achita in termen de 30 de zile de la data incheierii

procesului verbal de se chestru se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate,cu

exceptia cazului cand instanta judecatoreasca a dispus desfiintarea sechestrului,

suspendarea sau amanarea executarii.

Conform art.54 din O.G.11/1996 modificat,se va alege modalitatea de valorificare cea

mai eficienta,ca de exemplu:

vanzarea in consignatie;

vanzarea direct unui cumparator;

licitatie;

alte modalitati.

Vanzarea in consignatie - se face prin unitati care se ocupa cu vanzari de acest gen.

Bunurile sechestrate vor fi predate de catre organul de executare in baza unui proces

verbal intocmit in doua exemplare,cate unul pentru fiecare parte.

Vanzarea directa unui cumparator. Organul de executare va aduce la cunostinta prin

publicatie de vanzare afisata la sediul organului de executare. Publicatia de vanzare se

comunica si celor interesati.Vanzarea se face char daca se prezinta un singur

cumparator,iar in cazul mai multor cumparatori,bunurile vor fi vandute celui care ofera

cel mai mare pret.

Licitatia (art 55 din O.G.11/1996 mod.). Organul de executare va aduce la cunostinta

publica celor interesati,prin anunturi in ziare de larga circulatie,precum si prin afisarea

anuntului la sediul sau,al consiliului local in a carui raza teritoriale se afla bunurile

sechestrate,precum si in alte locuri publice.

Publicitatea se face cu cel putin 10 zile inainte de data fixata pentru vanzare.

Vanzarea se face de catre organul de executare printr-un functionar al sau insotit daca

este cazul,de un reprezentant al organelor de politie.

Licitatia incepe de la pretul prevazut in procesul verbal de sechestru. Vanzarea se

face chiar daca exista un singur solicitant.

Adjudecatorul este obligat sa plateasca pretul integral,imediat sau in termen de cel

mult 3 zile,in caz contrar licitatia reluindu-se in termen de 5 zile,cheltuielile efectuate

fiind in sarcina adjudecatorului.

Organul de executare va intocmi un proces verbal semnat de el,de debitor (daca

participa) precum si de adjudecator.

Daca la primul termen de licitatie nu s-a obtinut cel putin pretul de incepere al

vanzarii,in perioada de 60 de zile se va relua licitatia,pretul putand fi redus cu 10%

Daca acest pret nu poate fi obtinut,bunul se va vinde la cel mai bun pret oferit (art.

57 din O.G.11/1996 mod.).

In cazul in care bunurile mobile nu au putut fi valorificare prin modalitatile

legale,executarea silita inceteaza,bunurile se restitue debitorului,creanta bugetara

fiind stinsa prin una din modalitatile prevazute de O.G.11/1996 mod.

3.4. EXECUTAREA SILITA A BUNURILOR IMOBILE

69

Conform art.58 din O.G.11/1996 mod.”bunurile imobile ale debitorului pot fi supuse

executarii silite,in afara de cazurile in care legea dispune altfel”.

Debitorul,persoana fizica sau juridica,are obligatia sa prezinte organului de executare

toate bunurile imobile pe care le are in proprietate exclusiva,in proprietate

comuna sau indiviza,precum si bunurile imobile pe care le detine sau sunt in proprietatea

altcuiva.

3.4.1 IDENTIFICAREA BUNULUI SUPUS IMPOZITARII

Organul de executare se va deplasa la locul unde se afla imobilul,in scopul identificarii si

obtinerii datelor privind dreptul de proprietate si limitele acestuia,sarcinile care il

g1reveaza,suprafata,vecinatatile sifelul constructiilor, numarul camerelor,gradul de

uzura,etc.

Procesul verbal de identificare a bunului supus executarii silite se intocmeste de organul

de executare in 3 ex. din care un exemplar va fi inaintat debitorului,al doilea va fi

transmis pentru inscrierea in evidentele de publicitate imobiliara,iar al treilea exemplar

va ramane la dosarul de executare.

3.4.2 COMUNICAREA SOMATIEI DEBITORULUI

Conform art.59 din O.G.11/1996 mod.,dupa intocmirea procesului verbal de identificare

a imobilului,organele de executare au obligatia sa comunice debitorului o somatie care

va cuprinde toate datele de identificare a imobilului,mentiunea ca s-a luat masura

inscrierii somatiei in evidentele de publicitate imobiliara si precizarea termenului de 5

zile pana la care acesta poate face plata. Un exemplar din somatie va fi trimis si organului

competent pentru inscrierea in evidentele de publicitate imobiliara.

Autoritatile care tin evidentele de publicitate imobiliara vor comunica organelor de

executare la cerea acestora,drepturile reale si alte sarcini care greveaza imobilul

urmarit,iar titularii acestora vor fi instiintati de catre organul de executare si chemati la

termenele fixate pentru vanzarea imobilului si distribuirea pretului.

Creditorii debitorului,altii decat titularii drepturilor de la alineatul precedent sunt obligati

ca,in termen de 30 zile de la inscrierea somatiei in evidentele de publicitate imobiliara sa

comunice organului de executare titlurile pe care le au pentru imobilul prevazut in

somatie.

3.4.3. NUMIREA ADMINISTRATORULUI SECHESTRU.

Conform art.63 din O.G.11/1996 mod. dupa comunicarea somatiei si pe tot timpul

executarii silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru. Acesta

poate fi creditorul, debitorul, ori o alta persoana fizica sau juridica.

Pe masura incasarilor,administratorul-sechestru va consemna veniturile incasate la

unitatile abilitate,la dispozitia organului de executare,predans acestuia recipisa.

Indemnizatia administratorului-sechestru,altul decat debitorul sau creditorul este

considerata cheltuiala de executare.

3.4.4. EVALUAREA BUNURILOR IMOBILE SUPUSE EXECUTARII SILITE.

70

Odata cu aplicarea sechestrului,organul de executare face si evaluarea bunurilor.

Daca evaluarea bunurilor necesita cunostinte de specialitate,organele de specialitate vor

consemna initial in procesul verbal de sechestru o valoare estimativa,urmand ca

evaluarea sa se faca de persoane fizice sau juridice specializate. Documentul prin care se

face evaluarea va constitui anexa la procesul verbal de sechestru.

3.4.5 VALORIFICAREA BUNURILOR IMOBILE SUPUSE EXECUTARII

Imobilele urmarite silit se pot valorifica de catre organele de executare, prin:

vanzare directa;

vanzare facuta de debitor cu acordul organului de executare;

vanzare prin licitatie publica;

alte modalitati prevazute de lege.

Vanzarea directa a imobilelor.

Organul de executare va aduce la cunostinta prin publicatia de vanzare afisata la sediul

organului de executare in a carui raza teritoriale se afla bunul supus executarii silite,data

la care are loc vanzarea si locul unde urmeaza a fi efectuata. Publicatia se comunica si

celor interesati sa cumpere bunurile imobile puse la vanzare.

In cazul in care se prezinta pentru cumparare mai multi solicitanti,organul de executare

va vinde bunul imobil celui care ofera cel mai mare pret fata de pretul de evaluare,astfel

incat executarea silita sa se realizeze cu rezultate cat mai avantajoase.

Organul de executare va intocmi un proces verbal in care se va consemna desfasurarea

acesteia.

Cumparatorul va achita pretul convenit cel mai tarziu a doua zi de la data incheierii

procesului verbal. Un exemplar din procesul verbal se va elibera

cumparatorului a doua zi dupa ce acesta va face dovada platii pretului imobilului vandut.

Procesul verbal constitue titlu de proprietate pentru imobilul vandut si pe baza acestuia se

va face inscrierea in registrele de publicitate imobiliara.

Vanzarea facuta de debitor cu acordul organului de executare.

Dupa intocmirea procesului verbal de identificare a imobilului supus executarii

silite,debitorul poate solicita organului de executare sa procedeze el insusi la vanzarea

bunului imobil.

Solicitarea debitorului va fi facuta in scris si va cuprinde printre altele,numele si adresa

potentialilor cumparatori,pretul propus,termenul in care acestia se obliga sa depuna acest

pret la dispozitia organului de executare.

Organul de executare isi poate da acordul privind vanzarea bunului imobil de catre

debitor,daca:

cumparatorul este o persoana fizica sau juridica solvabila;

termenul in care se poate realiza valorificarea bunuli imobil este rezonabil;

pretul propus este cel putin egal cu pretul de evaluare al bunului imobil.

71

In acordul scris,organul de executare va mentiona expres ca,in contractul de vanzare-

cumparare incheiat intre debitorul vanzator si cumparator,pretul convenit de parti va fi

consemnat la dispozitia organului de executare in care sens se va indica numarul de cont

si organul unde urmeaza a se face consemnarea pretului.

Organul de executare va cere organelor abilitate sa tina evidenta publicitatii

imobiliare,radierea inscriptiei ipotecare,numai dupa primirea de la cumparator a pretului

bunului imobil vandut.

Vanzarea la licitatie.

Primul termen de licitatie se va fixa numai dupa expirarea termenului de 30 zile de la

comunicarea somatiei cu datele de identificare ale imobilului.

Cu cel putin 10 zile inainte de tinerea licitatiei,organul de executare va aduce la

cunostinta celor interesati,prin anunturi in ziare de larga circulatie,prin anunturi pe

imobilul scos la vanzare,la sediul sau si al consiliului local in a carei raza teritoriala este

situat imobilul,precum si la locul stabilit pentru tinerea licitatiei.

Ofertele de cumparare se primesc de catre organul de executare pana in ziua programata

pentru tinerea licitatiei.

Conditia de participare este depunerea,in contul stabilit de organul de executare,a sumei

reprezentand 10% din valoarea imobilului.

Ofertele de cumparare pot fi transmise direct sau prin posta. Nu se admit oferte

telefonice,telegrafice,telex,s.a.

Debitorul nu va putea concura nici direct si nici prin persoane interpuse.

Licitatia se va tine in ziua si la ora stabilita numai daca sunt doi ofertanti.

Licitatia are loc in fata unei comisii formate din trei persoane numite prin decizia

organului de executare.

Sedinta va fi publica. Licitatia va incepe de la cel mai mare pret din ofertele scrise, daca

acesta este superior celui la care s-a facut evaluarea,iar in caz contrar,de la pretul de

evaluare.

Daca nu s-a obtinut pretul la care s-a facut evaluarea imobilului,se va fixa un nou

termen,de cel mult 30 zile,cand licitatia incepe de la acelasi pret.

In cazul in care imobilul nu a fost vandut nici la a doua licitatie,se va fixa un al treilea

tremen de licitatie,de cel mult 30 de zile,cand imobilul poate fi vandut la cel mai mare

pret oferit.

Pretul se consemneaza de catre cumparator la trezoreria statului sau la o unitate abilitata

sa faca astfel de operatiuni,la dispozitia organului de executare,in prima zi lucratoare

imediat urmatoare datei la care s-a tinut licitatia.

72

Procesul verbal de licitatie se va intocmi de organul de executare,se va semna de acesta si

de cumparator sau reprezentantul imputernicit al acestuia si se va preda cumparatorului

numai dupa achitarea integrala a pretului.

Procesul verbal de licitatie constitue titlu de proprietate pentru imobilul transmis,pe baza

lui facindu-se inscrierea in evidentele de publicitate imobiliara la organele competente in

a caror raza teritoriala este situat imobilul.

Conform art.67 din O.G.11/1996 modif.in conditiile stabilite de organul de executare si

atunci cand este cazul,cu acordul creditorului care participa la realizarea altei creante

decat cea bugetara, cumparatorii pot sa plateasca pretul in cel mult 12 rate lunare, cu un

avans de 50% din pretul de vanzare sau de adjudecare, dupa caz,si cu plata unei dobanzi

la nivelul taxei aferente a scontului.

Procesul verbal de licitatie se va preda cumparatorului numai dupa plata avansului din

pret,acesta neputand sa instraineze imobilul decat dupa plata integrala a pretului.

In cazul in care cumparatorul,nu plateste restul de pret in conditiile si la termenele

stabilite,el va putea fi executat silit,procesul verbal in care s-a consemnat vanzarea in rate

constituind titlu executoriu.

Daca imobilul urmarit nu a putut fi valorificat prin vanzarea la licitatie,organul de

executare va repeta procedura de licitatie cel putin odata pe an in termenul de prescriptie

a dreptului de silita. executare In toata perioada se mentine indisponibilizarea imobilului.

Procedura de executare silita a imobilului inceteaza in cazul in care acesta nu poate fi

valorificat in nici una din modalitatile admise de lege.

Dupa incetarea executarii,se vor lua masuri de radiere a inscriptiei ipotecare precum si

pentru indeplinirea procedurii prevazute de lege pentru stingerea creantei bugetare.

4. ELIBERAEREA SI DISTRIBUIREA SUMELOR REALIZATE PRIN EXECUTARE

SILITA

Sumele realizate din executarea silita se elibereaza in cazul in care executarea silita se

efectueaza de un singur creditor si se distribuie potrivit ordinii de preferinta,in cazul in

care si alti creditori participa la aceasta procedura ori si-au depus titlurile in vederea

distribuirii sumelor realizate prin executarea silita.

Suma de bani realizata din executarea silita se elibereaza creditorului prin modalitatile de

plata admise de lege,pana la acoperirea drepturilor sale.

Cand creditorii participa la executare, precum si in cazul in care creditorii si-au depus

titlurile de creanta pana la intocmirea procesului verbal privind eliberarea si distribuirea

sumelor realizate prin executarea silita, organele de executare au obligatia de a proceda

de a proceda la distribuirea sumelor comform urmatoarei ordine de preferinta (art.71 din

O.G.11/1996 modif.).

creantele reprezentand cheltuielile de orice fel facute cu urmarirea si conservarea

bunurilor al caror pret se distribuie;

73

creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensii, ajutoare pentru

incapacitate termporara de munca, pentru prevenirea inbolnavirilor, refacearea sau

intarirea sanatatii, acordate in cadrul asigurarilor sociale de stat, precum si creantele

reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii

corporale sau a sanatatii;

creantele rezultate din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii sau de plata a altor

sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

creantele bugetare provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite

potrivit legii, datorate bugetului de stat,bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetelor

locale si bugetelor fondurilor speciale;

creantele reprezentand imprumuturi acordate de stat;

creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii

publice prin fapte ilicite;

creantele rezultand din imprumutilr bancare din livrari de produse, prestari de servicii sau

alte lucrari, precum si din chirii;

creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale,dupa caz;

alte creante.

Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta,daca legea nu prevede

altfel,suma realizata din executare se repartizeaza intre creditori,proportional cu creanta

fiecaruia.

In situatia in care exista creditori care au drepturi de preferinta conservate,precum si in

situatia in care exista creante garantate prin gaj sau ipoteca,acestea se vor plati cu

prioritate comform prevederilor art.72 din O.G.11/1996 modificata.

Organul de executare este obligat sa instiinteze creditorii care au constituite gajuri sau

ipoteci asupra bunurilor valorificate,mentionand data la care se va face distribuirea

sumelor realizate prin executarea silita.

Creditorii care nu au participat la executarea silita pot participa la distribuirea sumelor,in

cazul in care isi depun titlurile lor pana la data intocmirii de catre organele de executare

silita a procesului verbal pentru eliberarea sau distribuirea acestor sume.

Organul de executare va proceda la eliberarea sau distribuirea sumelor numai dupa

trecerea unui termen de 15 zile de la data la care adjudecatorul a depus pretul bunurilor

cumparate,cu instiintarea partilor si a creditorilor care si-au depus titlurile.

Cu ocazia eliberarii sau distribuirii sumelor rezultate din executarea silita,organul de

executare va intocmi un proces verbal care va fi semnat de toti cei prezenti la aceasta si

in care se vor consemna,daca este cazul,refuzul de a semna obiectiunile formulate de

acestea.

5. CONTESTATIA LA EXECUTAREA SILITA

Debitorul, creditorii, tertul poprit, procurorul, persoanele care detin in coproprietate sau

in devalmasie cu debitorul bunurile supuse executarii silite sau care pretind ca au drept

de proprietate sau un drept real asupra acestor bunuri,precum si orice alta persoana

interesata,pot face contestatie la executarea silita.

74

Contestatia se poate referi la :

executarea silita in intregime;

modalitatile de executare silita;

fiecare act de executare;

refuzul organului de executare de a indeplini un act de executare silita.

Contestatia se face si impotriva titlului executoriu in baza caruia s-a inceput

executarea,in cazul in care,acest titlu nu este o hotarare data de o instanta ori de colegii

sau sectia jurisdictionala a Curtii de conturi si daca nu exista o procedura prin care

contestarea acestuia sa se poata face la o instanta judecatoreasca.

Contestatia impotriva titlului executoriu poate fi facuta in legatura cu titlurile

executorii emise de organul de executare,si anume:

a. procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare,aprobat de conducatorul

organului de executare;

b. procesul verbal de stabilite a cuantumului majorarilor de intarziere,

dobanzilor,penalitatilor sau a altor sume acordate prin titlul executoriu, aprobat

de conducatorul organului de executare.

c. titlul executoriu intocmit de organele de executare,pe baza avizului de urmarire si

a evidentei pe platitori,pentru obligatiile bugetare constituite de debitor si

neachitate la scadenta;

d. procesul verbal,aprobat de conducatorul organului de executare,privind sumele

datorate de adjudecatorul care nu depune imediat pretul bunului mobil valorificat;

e. procesul verbal de licitatie,in cazul in care,cumparatorului,persoana fizica, i s-a

incuviintat plata pretului bunului imobil in rate.

Contestatia la executare se poate face in termen de 15 zile de la data la care,a luat la

cunostinta de executare ori de actul de executare pe care il contesta,de refuzul otganului

de executare de a efectua un act de executare,precum si de eliberarea sau de distribuirea

sumelor realizate prin executare silita,al caror cuantum sau mod de distribuire il contesta.

Persoanele care pretind ca au un drept de proprietate asupra bunului urmarit pot introduce

contestatia la executare in termen de cel mult 15 zile de la data valorificarii acestuia.

La cerere,prin incheiere motivata,instanta poate suspenda executarea silita,pana la

judecarea contestatiei.

In cazul in care se aproba suspendarea executarii silite,instanta va putea obliga pe

contestator sa depuna o cautiune care sa asigure realizarea creantelor bubetare pentru

care a fost inceputa executarea silita,precum si a celor reprezentand cheltuieli de

executare.In cazul in care instanta a admis contestatia,o data cu desfiintarea executarii,va

dispune sa I se restituie celui indreptatit suma ce I se cuvine din valorificarea bunurilor

sau din retinerile prin poprire.

75

6. COMPENSAREA. RESTITUIREA SI SCADEREA PENTRU CAUZE DE

INSOLVALABILITATE A OBLIGATIILOR BUGETARE.

6.1. Compensarea - este o procedura de stingere a obligatiilor bugetare ce intervine in

situatia in care acelasi contribuabil,persoana fizica sau juridica,are,pe de o parte,obligatii

de plata la buget,iar pe de alta parte are de primit sume platite in plus,de rambursat ori de

restituit,dupa caz,de la buget.

6.2. Restituirea sumelor platite in plus se face in urmatoarele cazuri:

platitorul nu are obligatii bugetare restante din anii precedenti sau din anul curent;

dupa compensare mai raman sume platite in plus iar platitorul nu solicita compensarea cu

obligatii bugetare viitoare;

plata s-a efectuat eronat la alt organ fiscal.

Dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor achitate in plus de platitor se

prescrie in termen de 5 ani de la data incheierii anului financiar in care a luat nastere

dreptul la compensare sau restituire.

Sumele platite in plus,sau cele de rambursat sau de restituit,se compenseaza dupa cum

urmeaza;

cu obligatii bugetare restante,incepand cu cele mai vechi,din anii anteriori;

cu obligatii bugetare scadente,din anul in curs;

cu obligatii bugetare viitoare,numai la cererea platitorului.

6.3. Procedura de insolvabilitate a debitorilor cu obligatii bugetare se aplica in

cazurile,in care;

debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile;

dupa incetarea executarii silite,pornite impotriva debitorului,raman debite neachitate;

debitorul a disparut sau a decedat fara sa la se avere;

debitorul nu este gasit la ultimul domiciliu sa sediu cunoscut si,la acestea ori in alte

locuri unde exista indicii ca a avut avere,nu se gasesc venituri sau bunuri urmaribile;

debitorul,persoana juridica,isi inceteaza existenta si au ramas neachitate obligatii

bugetare.

Procesul verbal de constatare al insolvabilitatii se semneaza de seful

compartimentului de specialitate,se avizeaza de compartimentul juridic din cadrul

organului de executare si se supune spre aprobare conducatorului organului de xecutare.

Printr-o rezolutie datata,conducatorul organului de executare dispune scoaterea creantei

din evidenta curenta si trecerea eli intr-o evidenta separata,iar in cazul in care considera

ca investigatiile sunt incomplete,dispune masurile ce se impun.

6.4. In cazurile in care se constata ca debitorii au dobandit venituri sau bunuri urmaribile

dupa constatarea starii de insolvabilitate,organele de executare vor lua masurile de

redebitare a creantei bugetare si de executare silita.

In cazul in care debitorul, persoana juridica isi inceteaza existenta, obligatia bugetara

va fi scazuta din sarcina acestuia si va fi inscrisa in sarcina noilor debitori (care au

76

preluat in totalitate sau in parte drepturile si obligatiile debitorului supus reorganizarii)

impotriva carora se vor aplica masurile de executare silita.

Daca se constata ca cheltuielile de executare pot fi mai mari decat creantele supuse

executarii silite, conducatorul organului de executare silita poate aproba anularea

debitelor respective.

77

CAPITOLULV. CONTROLUL MODULUI DE STABILIRE, INREGISTRARE,

URMARIRE SI ÎNCASARE A VENITURILOR CUVENITE BUGETELOR

LOCALE

1.- ORGANIZAREA CONTROLULUI PROPIRU

Controlul veniturilor cuvenite bugetelor locale se face atât în faza de constatare, stabilire,

urmărire şi încasare cât şi ulterior efectuării acestor operaţiuni, utilizându-se următoarele

forme:

controlul preventiv;

controlul concomitent-ierarhic;

controlul ulterior.

1.1.- CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV se desfăşoară asupra documentelor

justificative din care rezultă drepturi băneşti cuvenite bugetului local cum sunt: chiriile,

redevenţele din concesionări, drepturi din asocieri, etc. de către şeful departamentului

buget-contabilitate conform prevederilor stipulate în dispoziţia ordonatorului de credite,

emisă potrivit art.13 din Ordonanţa Guvernului nr.119/1999.

Operatiuni supuse controlului financiar preventiv propriu

Potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.119/1999 sunt supuse C.F.P. obligatoriu,

următoarele operaţiuni cu incidenţă asupra veniturilor aferente bugetelor locale

efectuarea de încasări în numerar;

vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public sau

privat al statului sau a unităţilor administrativ teritoriale;

alte tipuri de operaţiuni, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.

Conducătorul instituţiei poate decide exercitarea controlului financiar preventiv şi asupra

altor operaţiuni în funcţie de necesităţile şi posibilităţile de exercitare.

În cazul veniturilor cuvenite unităţilor administrativ teritoriale se recomandă includerea

unor operaţiuni specifice cum ar fi:

stabilirea nivelului taxelor stabilite pentru serviciile publice destinate colectivităţilor

locale;

avizarea unor proiecte de hotărâri care implică majorarea veniturilor;

De asemenea, o importanţă deosebită pentru Consiliile locale şi judeţene o prezintă

stabilirea cuantumului impozitelor, taxelor şi a altor venituri aferente bugetelor locale.

Obiectivele controlului financiar preventiv sunt:

verificarea documentelor primare în care sunt consemnate operaţiuni economico-

financiare vizând veniturile bugetului local din punct de vedere al legalităţii şi

regularităţii;

Organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv

Operaţiunile supuse controlului financiar preventiv se aprobă de către conducătorul

instituţiei.

În dispoziţia de aprobare a modului de organizare şi exercitare a controlului financiar

preventiv propriu vor fi incluse cel puţin următoarele elemente:

78

temeiul legal care stă la baza exercitării CFP;

operaţiunile supuse CFP;

documentele justificative care trebuie prezentate pentru viză CFP;

persoanele împuternicite să exercite CFP.

Temeiul legal care stă la baza organizării şi exercitării CFP este Ordonanţa Guvernului

nr.119/1999, Cap.III, art.10, 11, 12, 13, 14, 15, 24 şi 25.

Operaţiunile supuse controlului financiar preventiv sunt cele obligatorii prevăzute la

art.10 al.(1) din O.G.119/1999 la care se vor adăuga operaţiunile specifice, inclusiv cele

legate de modul de stabilire şi încasare a impozitelor şi taxelor locale.

Documentele justificative care se vizează de CFP. Se va menţiona pentru fiecare tip de

operaţiune în parte care sunt documentele justificative ce trebuie prezentate, cine trebuie

să le prezinte, termenele de prezentare şi de acordare a vizei, precum şi condiţiile pe care

aceste documente trebuie să le îndeplinească la prezentare (vize de certificare, documente

însoţitoare, etc.)

Persoanele împuternicite să exercite CFP

Potrivit art.13 al.(5) controlul financiar preventiv propriu se exercită de către contabilul

şef. În funcţie de volumul şi complexitatea activităţii contabilul şef poate împuternici, cu

aprobarea ordonatorului de credite şi alte persoane din subordinea sa să exercite CFP

propriu, precizând limitele împuternicirii. Imputernicirea se poate da pentru toate

operaţiunile sau numai pentru anumite operaţiuni şi documente.

Persoanele împuternicite să exercite CFP trebuie să aibă o temeinică pregătire

profesională, experienţă, ţinută morală, fără antecedente penale.

La desemnarea persoanelor care exercită CFP trebuie să se aibă în vedere principiul

separării atribuţiilor, în sensul că:

persoanele desemnate nu trebuie să fie implicate prin sarcinile de serviciu, în efectuarea

operaţiunile supuse CFP;

exercitarea funcţiei de ordonator de credite este încompatibilă cu exercitarea funcţiei de

contabil şef.

Viza de control financiar preventiv propriu se acordă numai pe documentele

justificative care respectă întru totul cerinţele de legalitate, regularitate şi încadrare în

limitele angajamentelor bugetare aprobate prin semnătura persoanelor împuternicite şi

prin aplicarea sigiliului personal.

În toate cazurile în care, în urma verificărilor se apreciează că operaţiunile înscrise în

documentele justificative prezentate pentru viză nu îndeplinesc condiţiile de legalitate,

regularitate şi încadrare în limita angajamentelor bugetare, persoana abilitată cu

acordarea vizei de control financiar preventiv are obligaţia de a refuza acordarea vizei.

Refuzul de viză trebuie motivat în scris.

Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv au obligaţia de a ţine

evidenţa proiectelor de operaţiuni refuzate la viza de control financiar preventiv.

79

Pentru operaţiunile la care s-a refuzat acordarea vizei de CFP propriu ordonatorii de

credite pot dispune, pe propria răspundere efectuarea operaţiunii numai dacă prin aceasta

nu se depăşeşte angajamentul bugetar aprobat.

În toate cazurile în care, ca urmare a unui refuz de viză de control financiar preventiv

propriu, ordonatorul de credite dispune efectuarea operaţiunii pe propria răspundere,

contabilul şef are obligaţia să informeze în scris serviciile publice descentralizate ale

Ministerului Finanţelor şi, după caz organul ierarhic superior al instituţiei publice. În

acest fel contabilii şefi împreună cu persoanele împuternicite în cauză vor fi exonerate de

răspundere.

Documentele care nu au fost vizate de CFP nu pot fi înregistrate în contabilitate.

Documentele care conţin operaţiuni refuzate la viză de CFP, dar efectuate pe răspunderea

ordonatorului de credite se vor înregistra distinct într-un cont în afara bilanţului.

Ministerul Finanţelor efectuează inspecţii în toate cazurile în care este sesizat de către un

contabil şef în legătură cu efectuarea de operaţiuni pe propria răspundere a ordonatorului

de credite, fără viză de CFP.

1.2.- CONTROLUL CONCOMITENT-IERARHIC se exercită de către conducătorul

unităţii (ordonatorul de credite) şi de către conducătorii compartimentelor de specialitate

diferenţiat în funcţie de competenţele şi responsabilităţile fiecăruia stabilite prin acte

normative, regulamente de organizare şi funcţionare, fişa postului, etc.

1.2.1. Ordonatorul de credite verifică:

dacă structura organizatorică a unităţii administrativ teritoriale este judicios concepută şi

asigură separarea funcţiilor pe responsabilităţi (delimitarea atribuţiilor între persoane

precum şi separarea atribuţiilor de stabilire şi constatare de atribuţiile de colectare -

încasare a veniturilor- dacă angajarea şi promovarea personalului însărcinat cu stabilirea

şi colectarea veniturilor);

dacă angajarea şi promovarea personalului însărcinat cu stabilirea şi colectarea se face pe

criteriul competenţei;

dacă sesizările, constatările, obiecţiunile contribuabililor sunt justificate şi nu se

datorează unor abuzuri, acte de indisciplină, incompetenţei personalului însărcinat cu

stabilirea, urmărirea şi încasarea veniturilor aferente bugetelor locale;

dacă sunt respectate prevederile actelor normative, inclusiv hotărârile organelor

deliberative locale cu privire la stabilirea cuantumului, a termenelor de plată, a

înlesnirilor şi facilităţilor acordate contribuabililor;

dacă sunt respectate procedurile stabilite prin actele normative şi prin manualul de

proceduri cu privire la stabilirea măsurilor de execuţie silită;

dacă personalul însărcinat cu verificarea sincerităţii datelor înscrise în declaraţiile de

impunere a contribuabililor exercită un control sistematic, eficient şi dacă măsurile

stabilite sunt duse la îndeplinire;

dacă este asigurată securitatea numerarului rezultat din încasări şi dacă acesta se depune

la Trezorerie în termenele legale;

dacă suprasolvirile se soluţionează în mod corect după o analiză prealabilă a cauzelor

care le-au generat;

dacă dosarele de insolvabilitate au fost întocmite cu respectarea tuturor procedurilor

stabilite prin actele normative şi prin manualul de proceduri;

80

dacă au fost stabilite responsabilităţi pentru debitele prescrise şi dacă s-au luat măsuri

corespunzătoare de soluţionare a acestora;

Constatările ordonatorului de credite vor fi consemnate în acte adminstrative, însoţite de

elementele probante şi de explicaţiile persoanelor răspunzătoare şi vor fi urmate de

măsuri care să asigure, respectarea stării de legalitate şi de sancţionare a persoanelor

vinovate, de producerea neregulilor constatate.

1.2.2. Seful departamentului (direcţie, serviciu, birou, compartiment) de impozite şi

taxe verifică:

modul de preluare, verificare a declaraţiilor de impunere depuse de contribuabili;

modul de întocmire şi de transmitere la contribuabili a procesului verbal de impunere;

modul de întocmire a borderourilor de debite şi de evidenţiere a evoluţiei debitelor pe

naturi de impozite şi taxe locale şi pe contribuabili;

modul de soluţionare a obiecţiunilor şi contestaţiilor făcute de contribuabili;

modul de întocmire şi transmitere a înştiinţărilor de plată, înainte de expirarea

termenelor de scadenţă;

dacă colectarea impozitelor şi taxelor locale se face cu respectarea procedurilor

stabilite şi a disciplinei de casă;

dacă sunt respectate procedurile stabilite privind recuperarea debitelor restante;

dacă corectarea erorilor de înregistrare privind stabilirea debitelor se face cu

respectarea prevederilor legale;

dacă înlesnirile la plata obligaţiilor bugetare sunt acordate cu respectarea legislaţiei;

dacă se respectă graficele de verificare la contribuabili a modului de stabilire şi

încasare a impozitelor şi taxelor locale;

modul de întocmire a dosarelor de insolvabilitate;

modul de soluţionare a suprasolvirilor;

modul de valorificare a constatărilor înscrise în actele de control încheiate la

contribuabili.

1.2.3.- Controlul reciproc se realizează atunci când la efectuarea unor operaţiuni

participă mai mulţi salariaţi care au de regulă sarcini şi responsabilităţi diferite.

1.3.- Controlul ulterior

Se realizează prin următoarele forme:

controlul fiscal -exercitat în baza prevederilor OG nr.70/1997

controlul financiar propriu şi auditul intern -exercitat în baza prevederilor OG

nr.119/1999 şi a H.G. nr.720/1991.

1.3.1. Controlul fiscal

Temeiul legal

Ordonanţa Guvernului nr.70/1997 -privind controlul fiscal (M.Of. nr.227/30.08.1997)

aprobată şi modificată prin Legea nr.64/1999;

modificată prin Ordonanţa de urgenţă nr.113/1999.

Hotărârea Guvernului nr.886/1999 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a

prevederilor OG nr.70/1997, privind controlul fiscal.

81

Definiţie: ansamblul activităţilor care au ca scop verificarea realităţii declaraţiilor,

precum şi verificarea corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii conform legii, a obligaţiilor

fiscale de către contribuabili (art.1, OG nr.70/1997)

Persoane supuse controlului

contribuabili care pot fi:

persoane fizice şi juridice române şi străine;

asociaţiile fără personalitate juridică cărora le revin obligaţii fiscale.

Obligaţiile fiscale cuprind:

obligaţia de declarare a:

bunurilor;

veniturilor;

impozitelor şi taxelor locale.

obligaţia de calculare, înregistrare şi de plată la termenele legale a impozitelor

şi taxelor locale;

orice alte obligaţii care revin contribuabililor în aplicarea şi executarea legilor

fiscale.

Exercitarea controlului impozitelor şi taxelor locale

de către serviciile de specialitate ale autorităţilor APL funcţia angajaţilor implică

exerciţiul autorităţii de stat.

Drepturile organelor de control fiscal

să examineze înscrisuri, documente, registre sau evidenţe contabile ale

contribuabililor privind impozitele datorate şi respectarea obligaţiilor fiscale;

să solicite informaţii, justificări, explicaţii;

în cazul în care se solicită răspunsul în scris -contribuabilii sunt obligaţi să răspundă

în 10 zile;

să solicite prezenţa contribuabililor (reprezentanţilor) la solicitarea scrisă a serviciilor de

specialitate ale APL - cu15 zile înaintea datei fixate;

să facă constatări faptice cu privire la sursa impozabilă

să primească copii de pe înscrisuri, documente, evidenţe;

să reţină -în vederea protejării- orice document sau element material care poate

constitui o probă;

Reţinerea se poate face pentru 30 de zile sau cu aprobarea şefului serviciului de

specialitate până la 90 de zile -contra unei dovezi scrise semnate de organul fiscal;

accesul în orice incintă a sediului -însoţit de reprezentantul contribuabilului - în cursul

programului de lucru sau cu aprobarea conducerii şi cu acordul contribuabilului în afara

acestuia.

Obligaţie a organului de control fiscal să afecteze cât mai puţin activităţile curente

ale contribuabililor.

82

Drepturile contribuabililor

să fie informaţi asupra desfăşurării controlului:

cu cel puţin 15 zile înaintea efectuării controlului se transmite “avizul deverificare”

care va include:

date discriptive: denumire, adresă, cod fiscal, etc.

data programată;

impozitele cuprinse în verificare;

perioada supusă controlului;

se va menţiona obligaţia contribuabiluluii de a pune la dispoziţie documentele şi de a

asigura condiţii corespunzătoare;

se va anexa extras din Carta cu privire la drepturile şi obligaţiile contribuabilului;

Contribuabilul poate solicita -în termen de 5 zile de la primirea avizului- în scris- motivat

amânarea datei cu cel mult 30 de zile

să fie primii solicitaţi pentru clarificarea aspectelor constatate;

să beneficieze de asistenţă de specialitate: jurişti, experţi contabili, contabili

autorizaţi;

să solicite din proprie iniţiativă să fie controlaţi;

să conteste măsurile dispuse ca urmare a controlului fiscal, potrivit legii.

Locul de desfăşurare a controlului

la sediul, domiciliul ori reşedinţa contribuabilului;

la sediul serviciilor de specialitate ale APL;

în oricare loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.

Perioada afectată controlului

se stabileşte de serviciile de specialitate ale APL nu poate depăşi 3 luni;

controlul se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit şi pentru fiecare perioadă

supusă impozitării.

Excepţie: cu aprobarea conducătorului serviciului de control al APL -atunci când au

apărut elemente noi.

În baza constatărilor serviciile de specialitate ale APL au dreptul

să stabilească diferenţe de impozite şi taxe şi majorări de întârziere;

să constate contravenţii şi penalităţi de la legile fiscale;

să dispună măsuri pentru îndeplinirea corectă a obligaţiilor fiscale.

Acte de control

procesul verbal de control;

nota de constatare;

procesul verbal de constatare a contravenţiilor.

83

Procesul verbal de control

Act de control bilateral - se întocmeşte în 2 exemplare;

Structurat pe 4 capitole:

Capitolul I

Date descriptive: unitatea care a dispus controlul

numele, prenumele şi funcţiile, numărul legitimaţiilor şi împuternicirilor membrilor

echipei de control;

obiectivele controlului fiscal;

perioada supusă controlului;

durata desfăşurării controlului;

tipul de verificare efectuată.

Capitolul II

Date generale despre contribuabil:

denumirea şi adresa sediului social;

numărul de înregistrare la registrul comerţului şi codul fiscal;

date despre sucursale, filiale;

forma de proprietate;

cifra de afaceri conform ultimului bilanţ;

persoana care conduce societatea;

persoana care răspunde de conducerea evidenţei contabile;

persoana desemnată de contribuabil să îl reprezinte pe durata controlului fiscal;

Capitolul III

Constatări: se vor înscrie constatările grupate pe naturi şi feluri de impozite şi taxe;

pentru fiecare constatare se vor avea în vedere următoarele elemente;

baza legală pentru stabilirea, calcularea şi vărsarea impozitului;

constatările inspectorului, prezentate în mod concret, clar şi precis, cu privire la

modul de stabilire, calculare şi vărsare a obligaţiei fiscale;

dispoziţiile legale încălcate, cu menţionarea numărului şi a datei actului normativ,

precum şi a articolului, alineatului etc.;

consecinţele fiscale ale constatărilor:

diferenţele de impozite stabilite, cauzele care au condus la calculul acestora

(dispoziţii legale încălcate, cu nominalizarea acestora, erori de calcul etc.). Calculul

detaliat al acestora va fi prezentat într-o anexă la prezentul proces-verbal;

majorările de întârziere stabilite, calculul detaliat al acestora urmând a fi prezentat

într-o anexă la prezentul proces-verbal;

contravenţiile constatate, cu precizarea prevederilor legale încălcate, a amenzilor

aplicate şi a bazei legale pentru aplicarea acestora, precum şi a numărului procesului-

verbal de constatare a contravenţiilor încheiat;

termenul de plată stabilit pentru achitarea fiecărui debit constatat;

justificări, explicaţii şi puncte de vedere ale contribuabilului cu privire la debitele

stabilite, în cazul în care acesta şi le-a exprimat;

numele, prenumele şi funcţia persoanelor răspunzătoare (în cazul în care sunt

antrenate răspunderi), justificările şi explicaţiile scrise ale acestora, precum şi punctul

de vedere al organului de control fiscal cu privire la aceste motivaţii;

84

eventuale măsuri dispuse sau recomandări făcute contribuabilului pentru remedierea

deficienţelor şi intrarea în legalitate;

plăţile efectuate de contribuabil, în timpul şi ca urmare a controlului fiscal, dacă este

cazul.

Capitolul IV

Sinteza constatărilor;

Alte date şi informaţii relevante;

Menţiunea că toate documentele puse la dispoziţia echipei de control au fost restituite.

Anexe

a) sinteza constatărilor:

diferenţe de impozit stabilite;

majorări de întârziere calculate;

amenzi şi penalităţi aplicate;

b) anexe distincte pentru fiecare impozit în parte cu calculul detaliat al diferenţelor şi al

majorărilor;

c) copii după procesele verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;

d) note de constatare;

e) documente, acte sau copii de pe acestea precum şi note explicative sau informative;

f) dovada emisă de organul de control din care rezultăreţinerea documentelor sau

elementelor materiale;

g) alte documente, în măsura în care se consideră necesară.

Semnături

toate exemplarele se semnează de reprezentanţii unităţii controlate şi de membrii

echipei de control şi se înregistrează la registratura unităţii controlate;

un exemplar rămâne la unitate iar celălalt exemplar se ridică de echipa de control;

în situaţia în care contribuabilul sau reprezentantul său legal refuză semnarea

procesului verbal de control, rezultatele controlului fiscal vor fi comunicate printr-o

scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Atenţie!

În procesul verbal de control nu se vor înscrie opinii personale ale echipei de control

care nu sunt susţinute de elementele probante şi de fundamente legale;

Constatările vor fi înscrise clar, concis, fără elemente inutile sau nerelevante şi fără

ambiguităţi.

Procesul-verbal:

se înregistrează la registratura organului de control în termen de 3 zile de la încheierea

controlului fiscal;

constituie titlu de creanţă pentru diferenţele constatate între obligaţiile de plată

determinate de către contribuabil şi cele legal datorate, inclusiv majorările de întârziere şi

penalităţile stabilite.

Termen de plată

Diferenţele de impozite şi taxe, majorările de întârziere şi penalităţile stabilite se plătesc

în termen de cel mult 15 zile dela data comunicării rezultatelor controlului.

85

Nota de constatare

Act de control bilateral. Poate constitui act de sine stătător sau anexă la procesul verbal

de control, după caz.

Se consemnează:

constatări cu privire la natura activităţilor producătoare de venituri impozabile sau

pentru identificarea bunurilor sau surselor impozabile;

constatări a căror reconstituire sau dovedire ulterioară nu este posibilă;

ori de câte ori organul de control fiscal consideră necesar.

Semnături:

nota de constatare se semnează de echipa de control şi de reprezentantul

contribuabilului;

în caz de divergenţă -se semnează şi de către un martor.

Procesul verbal de constatare a contravenþiilor

Se încheie atunci când se constată abateri de natura contravenţiilor, care intră în

competenţa de constatare şi stabilire a organelor de control fiscal.

La întocmirea proceselor verbale prin care se constată şi se sancţionează faptele

contravenţionale se vor avea în vedere următoarele:

a) fapta să aibă un pericol social mai redus decât infracţunea;

b) fapta care se sancţionează precum şi amenda contravenţională care se aplică trebuie să

fie prevăzute în mod expres prin lege.

Contravenţia vizează orice persoană fizică sau juridică care a încălcat legea.

Prevederile legilor fiscale care reglementează constatarea şi sancţionarea contravenţiilor

fac trimitere la prevederile Legii nr.32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea

contravenţiilor (Publicată în B.Of. nr.148/14.XI.1968).

Valorificarea actelor de control fiscal

Procesul verbal de control fiscal se depune la şeful serviciului de control fiscal din

unitatea APL, în vederea valorificării.

La expirarea termenului fixat pentru efectuarea plăţii se va întocmi şi transmite organelor

de executare silită titlurile executorii, ori celelalte documente necesare pentru începerea

executării silite, astfel:

a) pentru diferenţele de impozite şi taxe constatate în plus şi pentru majorările de

întârziere titlu executoriu îl reprezintă “dispoziţia de urmărire” formular cod

70.13.31.99;

b) pentru sancţiunile contravenţionale, neîncasate, procesul verbal de constatare

a contravenţiilor rămas definitiv prin neexercitarea căii de atac, sau de

dispozitivul instanţei prin care a fost respinsă plângerea contravenientului,

reprezintă titlu executoriu;

c) pentru impozitele, taxele, contribuţiile şi majorările de întârziere stabilite de

plătitor, dar neachitate la scadenţă, se va comunica organului de

executare silită cuantumul acestora,în vederea întocmirii titlului executoriu.

86

Controlul ulterior propriu

Temeiul legal:

Ordonanţa Guvernului nr.119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv;

Ordinul MF nr.332/2000 privind aprobarea Normelor metodologice generale pentru

organizarea sifuncţionarea auditului intern.

Până la intrarea în vigoare a OG nr.119/1999, activitatea de control financiar propriu,

inclusiv controlul ulterior la unităţile administrativ teritoriale era reglementată de:

Legea nr.30/1991 privind organizarea şi func6ionarea controlului financiar şi a Gărzii

financiare (publicată în M.Of. nr.64/27.03.1991);

Hotărârea Guvernului nr.720/1991 privind aprobarea Normelor de organizare şi

exercitare a controlului financiar (publicată în M.Of. nr.75/24.04.1992).

Potrivit actelor normative menţionate controlulu ulterior la instituţiile publice era

organizat sub forma controlului financiar de gestiune, care funcţiona în compartimente

distincte în subordinea directă a ordonatorului de credite.

Prin OGU nr.119/1999 se redefinesc rolul şi obiectivele controlului intern şi se stabilesc

cerinţele controlului intern precum şi obligaţiile conducătorului instituţiilor publice în

domeniul controlului intern.

Definiţia controlului intern: Ansamblul măsurilor întreprinse la nivelul unei instituţii

publice cu privire la structurile organizatorice, metodele, procedurile şi sistemele

decontrol side evaluare instituite în scopul:

realizării atribuţiilor la un nivel calitativ corespunzător şi îndeplnirii cu regularitate,

în mod economic, eficace şi eficient a politicilor adoptate, respectiv legalităţii şi a

dispoziţiilor conducerii;

protejării activelor şi resurselor;

efectuării şi menţinerii de înregistrări contabile corecte şi complete;

furnizării la timp de informaţii corecte şi complete pentru fundamentarea deciziilor

conducerii;

(art.2, lit.”i” din OG nr.119/1999)

Obiective generale: (art.3, OG nr.119/1999)

realizarea la nivel calitativ corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice,

stabilite cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate, economicitate şi

eficienţă;

protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau

fraudei;

respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii;

dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare şi

difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi

proceduri de informare publică adecvată prin rapoarte periodice.

Cerinţele controlului intern: (art.4, OG 119/1999)

a) cerinţe generale

evaluarea sistematică şi menţinerea la un nivel acceptabil a riscurlor asociate

structurilor, programelor, proiectelor sau operaţiunilor;

87

asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere şi execuţie;

asigurarea integrităţii şi competenţei personalului de conducere şi de execuţie;

stabilirea celor mai adecvate obiective specifice;

supravegherea continuă de către personalul de conducere a tuturor activităţilor pentru

a acţiona prompt şi responsabil în situaţile ce încalcă legea sau regularitatea sau se

realizează operaţiuni sau activităţi neeconomice, ineficace sau ineficiente.

b) cerinţe specifice:

reflectarea în documente scrise a organizării controlului intern, a tuturor operaţiunilor

instituţiei şi tuturor evenimentelor semnificative, precum şi înregistrarea şi păstrarea în

mod adecvat a documentelor astfel incât acestea poate fi examinate de câtre cei în

drept.

înregistrarea corectă şi la timp a tuturor operaţiunilor şi evenimentelor semnificative;

asigurarea aprobării şi efectuării operaţiunilor exclusiv decătre persoane special

împuternicite în acest sens;

separarea atribuţiilor privind exercitarea funcţiilor incompatibile;

asigurarea conducerii complete la toate nivelurile;

accesarea resurselor şi documentelor numai de către persoane îndreptăţite şi

responsabile în legătură cu utilizarea şi păstrarea lor.

De examinarea prevederilor invocate se poate trage concluzia că prevederile menţionate

cu privire la controlul intern vizează în mod deosebit stabilirea unor măsuri în vederea

reducerii riscurilor asociate structurilor organizatorice de conducere şi funcţionale în

vederea prevenirii ilegalităţilor, fraudelor, neregularităţilor şi pentru îmbunătăţirea

performanţelor legate de activitatea instituţiilor.

Prin OG nr.119/1999 -nu se stabileşte, un nou cadru instituţional care să reglementeze

modalităţi şi proceduri de desfăşurare a controlului propriu ulterior. Mai mult prin art.40

din OG nr.119/1999 se abrogă prevederile art.2 din Legea nr.30/1991 care reglementează

obligativitatea instituţiilor publice, inclusiv a unităţilor admnistrativ teritoriale de

organzare şi funcţionare a controlului financiar propriu.

Auditul intern al operaţiunilor referitoare la stabilirea şi încasarea veniturilor

aferente bugetelor locale

OG nr.119/1999 nu face referire expresă la auditarea veniturilor unităţilor admnistrativ

teritoriale.Totuşi din contextul prezentat rezultă următoarele:

structurile deaudit organizate în cadrul instituţiilor publice vor prelua şi atribuţiile

specifice controlului financiar de gestune,nclusv cele referitoare la modul destabilire şi

încasare a veniturilor nefiscale;

în sfera de cuprindere a auditului intern exercitat în unităţile admnstrativ-teritoriale

intră şi examnarea modului de exercitare a controlului fiscal din cadrul acestor unităţi.

Ordonatorii de credte ai unităţilor admnistrativ teritoriale trebuie să includă în obiectivele

specifice reglementate prin normele proprii de organizare şi exercitare a auditului intern

şi auditarea modului de stabilire, încasare şi înregistrare a impozitelor şi taxelor locale.

evaziunea fiscalã

88

Potrivit art.1 din Legea nr.87/1994 prin evaziune fiscală se înţelege “sustragerea prin

orice formă, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume

datorate bugetelui de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi

fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice şi juridice române sau străine.

În literatura de specialitate se vorbeşte despre două forme de evaziune: evaziune legală

(la adăpostul legii) şi evaziune cu încălcarea legii, adică ilicită sau frauduloasă1. În

practică, nestabilirea, nedeclararea, neînregistrarea şi neplata impozitelor şi taxelor

datorate poate avea cauze, naturi şi consecinţe diferite începând de la unele firme

“uşoare” de culpă cum ar fi interpretarea eronată a unor acte normative, erori de calcul,

pănă la forme grave de vinovăţie ca ascunderea bazei de impozitare prin fals, înregistrări

eronate, etc. În consecinţă, evaziunea fiscală, poate fi realizată prin omiterea venitului

sau tranzacţiilor impozabile din declaraţiile de impunere, datorată prin declaraţie falsă

sau denaturare frauduloasă2

Calculul majorãrilor de întârziere

Majorările de întârziere nu au caracter de sancţiuni, ele se plătesc prin efectul legii ori de

câte ori se constată neonorarea de către contribuabili a obligaţiilor datorate bugetelor.

În situaţia în care se constată abateri în legătură cu modul de stabilire a impozitelor şi

taxelor locale şi cu modul de completare şi depunere a declaraţiilor fiscale, organele de

control fiscal sunt obligate să stabilească următoarele măsuri:

restabilirea stării de legalitate;

sancţionarea persoanelor vinovate.

Restabilirea stării de legalitate se face prin încasarea impozitelor şi taxelor stabilite

suplimentar şi a majorărilor de întârziere aferente;

Sancţionarea persoanelor răspunzătoare se face prin aplicarea sancţiunilor prevăzute

în legislaţia specifică raportate la abaterea constatată, în limita competenţelor stabilite

prin actele normative.

După natura lor sancţunile pot fi:

contravenţii;

penalităţi;

infracţiuni;

Contravenţiile şi penalităţile se aplică de către organele de constatare şi control fiscal

abilitate, iar pentru infracţiuni se întocmesc acte de control separate care se trimit

organelor competente să efectueze cercetarea penală.

Prezentăm în continuare lista contravenţiilor şi sancţiunilor aplicabile pentru abaterile

fiscale.

1 Pentru detalii a se vedea Iulian Văcărel, coordonator, Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică,

RA, Bucureşti, 1992, pag. 245-247. 2 Ioan Condor, Drept fiscal şi financiar, Editor Tribuna Economică, Bucurest, 1996, pag.167

89

CONTRAVENTII ŞI INFRACTIUNI

PENTRU NERESPECTAREA PREVEDERILOR LEGALE PRIVIND MODUL

DE STABILIRE, URMÃRIRE ŞI ÎNCASARE A IMPOZITELOR ŞI TAXELOR

LOCALE

Nr.

crt.

ABATEREA

TEMEIUL

LEGAL

SANCTIUNEA

A. CONTRAVENŢII ŞI PENALIZĂRI

1. Nedepunerea declaraþiilor de

impunere la serviciile de specialitate

ale consiliilor locale în termen de 30

de zile de la dobândire sau de la data la

care au intervenit schimbãri în legãturã

cu materia impozabilã, pentru imobile

ºi mijloace de transport.

art.52 lit.”b”

coroborat cu art.

46 din Legea

nr.27/

1994.

Cuantumul

amenzii modificat

cu OUG nr.62/

1998.

amendã

contravenþionalã

de la 750.000 lei la

3.000.000 lei.

2. Depunerea declaraþiilor de impunere

prevãzute la pct.1 peste termenul

prevãzut de lege.

art.52 lit.”a”

coroborat cu

art.46, modificat

cu OUG nr.62/

1998.

amendã

contravenþionalã

de la 300.000 lei la

750.000 lei.

3.

Depunerea cu întârziere a declaraþiilor

de impozite ºi taxe:

cu o întârziere de pânã la 30 de zile

inclusiv faþã de termenul legal stabilit.

art.13 al.(1) din

OUG nr.68/

1997, republicatã

lit.”a”

penalizare de 10%

din impozitul sau taxa

datoratã

cu o întârziere de pânã la 60 de zile

faþã de termenul legal stabilit.

lit.”b”

lit.”c”

penalizare de 30%

din impozitul sau taxa

datoratã

penalizare de 50%

din impozitul sau taxa

datoratã

nedepunerea declaraþiei de cãtre

plãtitorii care nu au sume de rambursat

sau de restituit de la bugetul de stat,

precum ºi de cei prevãzuþi la art.5 (la

al.4 sunt prevãzuþi ºi plãtitorii de

impozite ºi de taxe locale)

lit.”d”

penalizare de

500.000 lei

90

Nr.

crt.

ABATEREA

TEMEIUL

LEGAL

SANCŢIUNEA

4.

a) Intocmirea incorectã, incompletã cu

nerespectarea prevederilor legale a

declaraþiei de impozite ºi taxe.

art.14, al.(1)

coroborat cu art.6

din OUG

nr.68/1997,

Republicat

amendã

contravenþionalã de la

100.000 la 1.000.000

lei.

b) Neprezentarea plãtitorului în termen

de 15 zile de la solicitarea scrisã a

organului fiscal pentru corectarea

declaraþiei.

art.14 al.(1)

coroborat cu art.8

din OUG

nr.68/1997,

Republicatã

amendã

contravenþionalã de la

100.000 la 1.000.000

lei.

c) În cazul corectãrii din proprie

iniþiativã a declaraþiei, înainte de

iniþierea de cãtre organul fiscal a

procedurii de stabilire din oficiu a

obligaþiei

art.14 al.(3) din

OUG nr.8/1997,

Republicatã

avertisment

5.

Nefurnizarea de cãtre contribuabili sau

de cãtre persoana împuternicitã legal

sã îi reprezinte a documentelor

justificative sau a explicaþiilor

solicitate de cãtre serviciile de

specialitate ale autoritãþilor

administraþiei publice locale.

art.26 al.(1) lit.”a”

coroborat cu al.(2)

pct.1 din OG

nr.70/1997,

modificatã cu

OUG nr.113/

1999

amendã

contravenþionalã de la

500.000 lei la

2.000.000 lei

6.

Neprezentarea contribuabililor sau a

reprezentanþilor legali ai acestora la

sediul serviciilor de specialitate ale

autoritãþilor publice locale la data, ora

ºi locul fixate, la solicitarea scrisã a

acestora

art.26 al.(1) lit.”b”

coroborat cu al.(2)

pct.1 din OUG

nr.70/

1997, cu modificãri

amendã

contravenþionalã de la

500.000 lei la

2.000.000 lei.

7.

Refuzul contribuabilului de a permite

accesul serviciilor de specialitate ale

APL în sediul sãu de afaceri sau în

orice alte locuri în care existã bunuri

impozabile sau în care acesta

desfãºoarã activitãþi producãtoare de

venituri, în vederea exercitãrii

controlului fiscal.

art.26 al.(1) lit.”c”

coroborat cu al.(2)

pct.2 din OG

nr.70/1997, cu

modificãri

ulterioare

amendã

contravenþionalã de la

2.000.000 lei la

10.000.000 lei.

91

Nr.

crt.

ABATEREA

TEMEIUL

LEGAL

SANCŢIUNEA

8. Nefurnizarea de cãtre persoanele,

organele ºi instituþiile prevãzute la

art.8 din OG nr.70/1997 în termenul

stabilit de serviciile de specialitate ale

APL a actelor, evidenþelor ºi datelor

solicitate.

art.26 al.(1) lit.”d”

coroborat cu al.(2)

pct.2 din OG

nr.70/1997, cu

modificãri

ulterioare.

amendã

contravenþionalã de la

2.000.000 lei la

10.000.000 lei.

9. Neþinerea evidenþelor contabile ºi a

documentelor justificative la sediul

social declarat sau pãstrarea acestora în

condiþii improprii desfãºurãrii

controlului fiscal.

art.26 al.(1) lit.”e”,

coroborat cu al.(2)

pct.3 din OG

nr.70/

1997,cu modificãri

amendã

contravenþionalã de la

1.000.000 lei la

10.000.000 lei.

10.

Nedeclararea în termenele prevãzute

de lege, de cãtre contribuabili, a

veniturilor ºi bunurilor supuse

impozitelor ºi taxelor ºi contribuþiilor.

art.17 al.(1) lit.”a”,

coroborat cu al.(2)

pct.1 din Legea

nr.87/

1994.

amendã

contravenþionalã:

de la 100.000 la

300.000 lei pentru

persoane fizice

de la 100.000 lei la

2.000.000 lei pentru

persoane juridice.

11.

Neîntocmirea la termen ºi conform

prevederilor legale a documentelor

primare ºi contabile privind veniturile

realizate de contribuabili.

art.17 al.(1)

lit.”b”, coroborat

cu al.(2) pct.1 din

Legea nr.87/

1994.

amendã

contravenþionalã:

de la 100.000 la

300.000 lei pentru

persoane fizice

de la 100.000 lei la

2.000.000 lei pentru

persoane juridice.

12.

Calcularea eronatã a impozitelor,

taxelor ºi a contribuþiilor, cu

consecinþa diminuãrii valorii creanþei

fiscale cuvenite statului

(NOTA: Sintagma “cuvenite statului”

nu include ºi cuvenite bugetelor

locale).

art.17 al.(1) lit.”c”,

coroborat cu al.(2)

pct.2 din Legea

nr.87/

1994.

amendã

contravenþionalã:

de la 100.000 la

300.000 lei pentru

persoane fizice

de la 300.000 lei la

2.000.000 lei pentru

persoane juridice.

92

Nr.

crt.

ABATEREA

TEMEIUL

LEGAL

SANCŢIUNEA

13. Neprezentarea de cãtre contribuabili, la

cererea organului de control a

documentelor justificative ºi contabile

referitoare la modul în care au fost

îndeplinite obligaþiile fiscale.

art.17 al.(1)

lit.”d”, coroborat

cu al.(2) pct.3 din

Legea nr.87/

1994.

amendã

contravenþionalã:

de la 100.000 la

300.000 lei pentru

persoane fizice

de la 200.000 lei la

1.000.000 lei ptr.

persoane juridice.

14. Refuzul de a prezenta organului

financiar-fiscal bunurile materiale

supuse impozitelor ºi taxelor, în

vederea stabilirii veridicitãþii

declaraþiei de impunere ºi a realitãþii

înregistrãrii acestora.

art.17 al.(1) lit.”e”,

coroborat cu al.(2)

pct.3 din Legea

nr.87/

1994.

amendã

contravenþionalã:

de la 100.000 la

300.000 lei pentru

persoane fizice

de la 200.000 lei la

1.000.000 lei ptr.

persoane juridice.

15. Nedepunerea actelor, situaþiilor ºi a

oricãror alte date în legãturã cu

activitatea efectuatã de cãtre unitatea ºi

subunitãþile de care rãspund

contribuabilii, cerute de organele

financiar-fiscale, în vederea cunoaºterii

realitãþii financiar-contabile din

unitate, precum ºi utilizarea, în alte

condiþii decât cele prevãzute de lege, a

documentelor cu regim special.

art.17 al.(1)

lit.”g”, coroborat

cu al.(2) pct.5 din

Legea nr.87/

1994.

amendã

contravenþionalã:

de la 100.000 la

300.000 lei pentru

persoane fizice

de la 600.000 lei la

2.000.000 lei ptr.

persoane juridice.

16. Neaducerea la îndeplinire, la termen, a

dispoziþiilor date prin actul de control

încheiat de organele financiar-fiscale

art.17 al.(1)

lit.”h”, coroborat

cu al.(2) pct.2 din

Legea nr.87/

1994.

amendã

contravenþionalã:

de la 100.000 la

300.000 lei pentru

persoane fizice

de la 600.000 lei la

2.000.000 lei ptr.

persoane juridice.

17. Neonorarea în mod nejustificat, de

cãtre bãnci sau instituþii financiare la

care contribuabilii au deschise conturi

de disponibilitãþi bãneºti, a titularilor

de creanþã fiscalã emise de organele

competente, în vederea urmãririi silite

a impozitelor, taxelor ºi a

contribuþiilor neachitate la termen

inclusiv a majorãrilor de întârziere.

art.17 al.(1) lit.”j”,

coroborat cu al.(2)

din Legea nr.87/

1994.

amendã

contravenþionalã:

de la 100.000 la

500.000 lei pentru

persoane fizice

de la 300.000 lei la

3.000.000 lei ptr.

persoane juridice.

93

Nr.

crt.

ABATEREA

TEMEIUL

LEGAL

SANCŢIUNEA

18. Incãlcarea obligaþiei de a avea la

nivelul instituþiei publice, structuri

organizatorice, reglementãri

metodologice, proceduri ºi criterii

deevaluare instituite prin aprobarea

datã de conducãtorul instituþiei,aduse

la zi ºi plicate efectiv.

art.32 lit.”a”

coroborat cu art.33

din O.G.

nr.119/1999

amendã

contravenþionalã de

la 10.000.000 lei la

20.000.000 lei

19. Neorganizarea în termen de 90 dezile

de la data intrãrii în vigoare a OG

nr.119/1999 a auditului intern potrivit

prevederilor legale.

art.32 lit.”b”

coroborat cu art.33

din O.G.

nr.119/1999

amendã

contravenþionalã de

la 10.000.000 lei la

20.000.000 lei

20. Aprobarea bilanþului contabil ºi a

contului de execuþie bugetarã fãrã

certificare ºi raport deaudit.

art.32 lit.”c”

coroborat cu art.33

din O.G.

nr.119/1999

amendã

contravenþionalã de

la 30.000.000 lei la

50.000.000 lei

21. Invocarea decãtre auditori a unui ordin

de serviciu inexistent în vederea

efectuãrii auditului asupra utilizãrii de

cãtre terþi a fondurilor publice

gestionate de cãtre aceºtia din urmã în

baza unor finanþãri realizate de

instituþia publicã în cauzã sau de cãtre

o instituþie subordonatã acesteia.

art.32 lit.”d”

coroborat cu art.33

din O.G.

nr.119/1999

amendã

contravenþionalã de

la 30.000.000 lei la

50.000.000 lei

22. Nestabilirea de cãtre conducãtorii

instituþiilor publice a proiectelor de

operaþiuni privind operaþiunile supuse

controlului financiar preventiv a

documentelor justificative ºi a

circuitului acestora,cu respectarea

dispoziþiilor legale.

art.32 lit.”e”

coroborat cu art.33

din O.G.

nr.119/1999

amendã

contravenþionalã de

la 30.000.000 lei la

50.000.000 lei

23. Nerespectarea normelor metodologice

aprobate prin Ordin al Ministetului

Finanþelor

art.32 lit.”f”

coroborat cu art.33

din O.G.

nr.119/1999

amendã

contravenþionalã de la

30.000.000 lei la

50.000.000 lei

24. Prezentarea spre aprobare

ordonatorului de credite a proiectelor

de operaþiuni fãrã viza de control

financiar preventiv.

art.32 lit.”g”

coroborat cu art.33

din O.G.

nr.119/1999

amendã

contravenþionalã de

la 30.000.000 lei la

50.000.000 lei

94

Nr.

crt.

ABATEREA

TEMEIUL

LEGAL

SANCŢIUNEA

25. Neînregistrarea într-un cont distinct,în

afara bilanþului a operaþiunilor

refuzate la viza de control financiar

preventiv propriu sau delegat, dar

efectuate pe rãspunderea ordonatorului

de credite.

art.32 lit.”l”

coroborat cu art.33

din O.G.

nr.119/1999

amendã

contravenþionalã de

la 10.000.000 lei la

20.000.000 lei

26. Nemotivarea refuzului de vizã. art.32 lit.”j”

coroborat cu art.33

din O.G.

nr.119/1999

amendã

contravenþionalã de

la 10.000.000 lei la

20.000.000

27. Nedispunerea efectuãrii inspecþiei în

situaþiile în care unitãþile Ministerului

Finanþelor sunt sesizate de cãtre

contabilii ºefi în legãturã cu efectuarea

de operaþiuni pe propria rãspundere a

ordonatorilor de credite fãrã vizã

decontrol financiar prevent.

art.32 lit.”m”

coroborat cu art.33

din O.G.

nr.119/1999

amendã

contravenþionalã de

la 10.000.000 lei la

20.000.000 lei

28. Nesesizarea Curþii de Conturi în

situaþia în care actul de constatare

întocmit cu ocazia inspecþiilor

efectuate de cãtre reprezentanþii

Ministerului Finanþelor

art.32 lit.”m”

coroborat cu art.33

din O.G.

nr.119/1999

amendã

contravenþionalã de

la 10.000.000 lei la

20.000.000 lei

B. INFRACŢIUNI ŞI PEDEPSE

1. Refuzul de a prezenta organelor de

control prevãzute de lege a

documentelor justificative ºi actele de

evidenþã contabilã necesare pentru

stabilirea obligaþiilor faþã de stat

(NOTA Obligaþii faþã de unit. ad-tiv

teritoriale)

art.9 din Legea

87/1994

închisoare de la 3

luni la 2 ani sau

amendã de la 200.000

lei la 1.000.000 lei.

2. Intocmirea incompletã sau

necorespunzãtoare de documente

primare sau de evidenþã contabilã ori

acceptarea unor astfel de documente cu

scopul de a împiedica verificãrile

financiar-contabile, pentru

identificarea cazurilor de evaziune

fiscalã.

art.10 din Legea

87/1994

închisoare de la 6

luni la 5 ani ºi

interzicerea unor

drepturi sau cu amendã

de la 1.000.000 la

10.000.000 lei.

3. Sustragerea de la plata obligaþiilor

fiscale, în întregime sau inparte, prin

nedeclararea veniturilor impozabile,

ascunderea obiectului sau a sursei

impozabile sau taxabile sau efectuarea

oricãror alte operaþiuni în acest scop.

art.12 din Legea

87/1994

închisoare de la 2

luni la 7 ani ºi

interzicerea unor

drepturi

95

Nr

crt.

ABATEREA

TEMEIUL

LEGAL

SANCŢIUNEA

4. Organizarea sau conducerea de

evidenþe duble, de cãtre conducãtorul

unitãþii sau alte persoane cu atribuþii

financiar contabile, ori alterarea

memoriilor mijloacelor de stocare a

datelor în scopul diminuãrii

impozitelor, taxelor ºi a contribuþiilor.

art.14 din Legea

87/1994

închisoare de la 2

luni la 7 ani ºi

interzicerea unor

drepturi

5. Efectuarea cu ºtiinþã de înregistrãri

inexacte, precum ºi omisiunea cu

ºtiinþã a înregistrãrilor în

contabilitate,având drept consecnþã

denaturarea veniturilor, cheltuielilor,

rezultatelor financiare ºi elementelor

patrimoniale ce se reflectã în bilanþul

contabil -constituie infracþiune de fals

intelectual.

art.40 din Legea

nr.82/ 1991 Codul

Penal art.289

închsoare dela 6

luni la 5 ani

96

Anexe

LEGEA NR. 27 PRIVIND IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE

din 17 mai 1994*) *** Republicată, actualizata la data de 31 decembrie 1999

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 273 din 22 iulie 1998

*) Republicată în temeiul art. IV din OUG nr. 84 din 23 decembrie 1997, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 24 decembrie 1997, dându-se

textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 27 din 17 mai 1994 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 127 din 24 mai 1994 si a mai fost modificată prin:

OG nr. 24 din 11 august 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

193 din 25 august 1995 (aprobată prin Legea nr. 114 din 29 noiembrie 1995, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 5 decembrie 1995);

Legea nr. 105 din 24 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 136 din 30 iunie 1997;

OG nr. 61 din 28 august 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

226 din 30 august 1997 (aprobată prin Legea nr. 194 din 17 noiembrie 1997, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 24 noiembrie 1997);

OG nr. 68 din 28 august 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

227 din 30 august 1997 (aprobată si modificată prin Legea nr. 73 din 7 aprilie 1998,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 8 aprilie 1998);

OUG nr. 84 din 23 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea

I, nr. 375 din 24 decembrie 1997 (aprobată si modificată prin Legea nr. 105 din 26 mai

1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 28 mai 1998).

CAP. 1 Dispoziţii generale

ART. 1

Impozitele şi taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unitătilor

administrativ-teritoriale si sunt reglementate prin prezenta lege.

ART. 2

Fondurile bănesti constituite din impozitele si taxele locale se utilizează pentru

acoperirea cheltuielilor care se finantează de la bugetele proprii ale unităţilor

administrativ-teritoriale, în condiţiile legii.

ART. 3

Persoanele fizice, persoanele juridice, asociaţiile familiale, asociaţiile agricole, unităţile

economice ale unor persoane juridice, precum şi cele ale organizaţiilor politice şi

obşteşti, instituţiilor publice, fundaţiilor şi altora asemenea, unităţile de cult, filialele,

sucursalele şi reprezentanţele autorizate să funcţioneze pe teritoriul României, aparţinând

persoanelor fizice şi juridice străine, şi altele similare, denumite în continuare

contribuabili, au obligaţia de a plăti impozitele şi taxele locale reglementate prin prezenta

lege.

CAP. 2 Impozitul pe clădiri

ART. 4

Impozitul pe clădiri este anual şi se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate

în proprietatea acestora, indiferent de locul unde acestea sunt situate şi de destinaţia

acestora.

97

În cazul clădirilor proprietate de stat, aflate în administrarea sau folosinţa, după caz, a

contribuabililor, impozitul pe clădiri se datorează de către cei care le au în administrare

sau în folosinţă.

Pentru clădirile care constituie fondul locativ de stat, impozitul pe clădiri se datorează de

către unităţile care le administrează.

ART. 5 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998

Impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice se calculează prin aplicarea cotei de

0,2% în mediul urban şi de 0,1% în mediul rural asupra valorii clădirii, determinată pe

baza normelor prevăzute în anexa nr. 1.”

OUG 15 din 2 martie 1999 După alineatul 1 al articolului 5 se introduce alineatul 2 cu

următorul cuprins: “În mod similar se impozitează clădirile persoanelor fizice care

desfăşoară activităţi economice pe baza liberei iniţiative.”

ART. 6 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998 si OUG 15 din 2 martie 1999 ART. 6

Impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor juridice şi al altor contribuabili, alţii decât cei

prevăzuţi la art. 5, se calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale, care

poate fi cuprinsă între 0,5 - 1,0%, asupra valorii de inventar a clădirii, înregistrată în

contabilitatea acestora, conform prevederilor legale în vigoare.”

ART. 7

La determinarea impozitului pe clădiri, în cazul contribuabililor, cu excepţia celor

prevăzuţi la art. 5, se au în vedere atât clădirile aflate în funcţiune, cât şi cele în rezervă

sau conservare.

ART. 8

Clădirile aflate în funcţiune şi a căror valoare a fost recuperată integral pe calea

amortizării sunt supuse în continuare impozitului pe clădiri, calculat pe baza valorii la

care au fost înscrise în evidenţa contabilă.

Lista clădirilor şi construcţiilor care nu sunt supuse impozitului pe clădiri este redată în

anexa nr. 2 la prezenta lege.

ART. 9

Clădirile noi, dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă, se impun cu începere de

la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite. Impozitul se

calculează pe numele noului contribuabil, proporţional cu perioada rămasă până la

sfârşitul anului.

ART. 10

Clădirile demolate în condiţiile legii, clădirile distruse şi cele transmise în administrarea

sau, după caz, în proprietatea altor contribuabili, în cursul anului, se scad de la impunere

cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste

situaţii.

Scăderea de la impunere se acordă numai pentru partea de clădire demolată, distrusă sau

transmisă în administrarea sau în proprietatea altor contribuabili.

ART. 11 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998 :

Impozitul pe clădiri, în cazul contribuabililor persoane fizice, se stabileşte pe baza

declaraţiei de impunere depuse de către proprietar, în condiţiile prezentei legi, la serviciul

de specialitate al consiliului local teritorial pe raza căruia se află clădirea sau construcţia.

Pentru ceilalţi contribuabili impozitul se calculează de către aceştia prin declaraţia de

impunere, care se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor locale.”

ART. 12

Impozitul anual pe clădiri se plăteşte trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv

a ultimei luni din fiecare trimestru.

98

CAP. 3 Impozitul pe teren

ART. 13

Contribuabilii, definiţi potrivit legii, care deţin în proprietate suprafeţe de teren, situate în

municipii, oraşe şi comune, datorează impozitul pe teren conform dispoziţiilor legii.

ART. 14 modificat de OUG62 din 28dec 1998 si OUG 15 DIN 2 MARTIE 1998

Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, diferenţiat pe

categorii de localităţi, iar în cadrul localităţilor, pe zone, în perimetrul construibil, după

cum urmează: -

lei/mp -

Zona în cadrul Categoria localităţii

localităţii

1 2 3 4 5

Bucureşti, Cluj-Napoca Municipii şi Oraşe şi Comune,

sate

Constanţa, Craiova, Localităţi urbane localităţi reşedinţă de

Iaşi, Timişoara, Galaţi atestate ca statiuni rurale atestate comună, sate

Brasov turistice*) ca staţiuni turist ale

comunelor

A 2.400 2.000 1.500 1.000 100

B 2.000 1.500 1.000 500 50

C 1.500 1.000 500 250 X

D 1.000 500 250 150 X”

Contribuabilii, persoane fizice, prevăzuţi la art. 5, care deţin în proprietate terenuri

neocupate de clădiri şi de alte construcţii, situate în categoriile de localităţi 1 şi 2, zonele

A, B şi C, datorează impozit pe teren.

Pentru terenurile aparţinând contribuabililor prevăzuţi la alin. 2, neocupate de clădiri şi

de alte construcţii, situate în categoriile de localităţi 1 şi 2, zona D, precum şi în

categoriile 3 - 5, în suprafaţă de până la 1.000 mp inclusiv, se datorează impozit pe teren,

iar pentru suprafaţa care depăşeşte 1.000 mp se datorează impozit pe venitul agricol,

conform prevederilor legale.

Contribuabilii, persoane juridice, care deţin în proprietate terenuri, altele decât cele

necesare desfăşurării activităţii pentru care sunt autorizaţi potrivit legii, datorează pentru

acestea impozit pe teren.”

ART. 15

Încadrarea terenurilor pe zone, în cadrul localităţilor, se face de către consiliile locale, în

funcţie de poziţia terenurilor faţă de centrul localităţilor, de caracterul zonei respective

(zonă de locuit sau industrială), apropierea sau depărtarea faţă de căile de comunicaţie,

precum şi de alte elemente specifice fiecărei localităţi în parte.

ART. 16

Contribuabilii care dobândesc dreptul de proprietate pentru unele terenuri proprietate de

stat, avute anterior în administrare sau în folosinţă, datorează impozitul pe terenuri

începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a survenit această modificare.

99

ART. 17

Impozitul pe terenurile situate în oraşele care trec în categoria municipiilor sau în

comunele care trec în categoria oraşelor, după caz, se modifică corespunzător noii

încadrări a localităţii în care sunt situate terenurile, începând cu data de 1 ianuarie a

anului următor celui în care a survenit această modificare.

ART. 18. Alin 2 modificat de OUG 62 din 28dec.1998 si OUG 15 din 2 martie 1998

Impozitul pe teren, prevăzut la acest capitol, nu se aplică terenurilor pentru care se

plăteşte taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru

agricultură sau silvicultură, datorată potrivit legii.

Alineatul 2 al articolului 18 va avea următorul cuprins:

“Pentru terenurile ocupate de clădiri şi construcţii, proprietate a contribuabililor definiţi

la art. 3, pentru terenurile aparţinând mânăstirilor, schiturilor mânăstireşti, perimetrului

cimitirelor, lăcaşurilor de cult recunoscute de lege, pentru terenurile ocupate de clădirile

şi construcţiile prevăzute în anexa nr. 2, precum şi pentru terenul proprietate a

persoanelor juridice, folosit în scop agricol, nu se datorează impozit pe teren. Pentru

suprafeţele de teren situate în extravilanul localităţilor se datorează impozit pe venitul

agricol, conform prevederilor legale.”

ART. 19

Impozitul pe teren se stabileşte,se modifică şi se încasează potrivit prevederilor art. 9- 12.

CAP. 4 Taxa asupra mijloacelor de transport

ART. 20

Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică, aparţinând contribuabililor,

se stabileşte în funcţie de capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 cmc sau

fracţiune de capacitate sub 500 cmc, după cum urmează:

OUG 62 lei/an

autoturisme 24.000

autobuze, autocare, microbuze, autocamioane de orice fel 48.000

autotrenuri de orice fel 56.000

tractoare înmatriculate în evidenţele organelor de poliţie 32.000

motociclete, motorete şi scutere 12.000

biciclete şi tricicluri cu motor 9.000

Pentru remorci de orice fel, semiremorci şi rulote, aparţinând contribuabililor, taxele

anuale se stabilesc, în funcţie de capacitatea acestora, astfel:

Capacitatea - lei/an - OUG 62

a) până la o tonă inclusiv 24.000

b) între 1 - 3 tone inclusiv 80.000

c) între 3 - 5 tone inclusiv 120.000

d) peste 5 tone 152.000

100

Pentru ataşe, taxa anuală se stabileşte la nivelul a 50% din taxa datorată pentru

motociclete, motorete şi scutere.

Sunt scutite de taxă autoturismele, motocicletele cu ataşi triciclurile cu motor care aparţin

invalizilor şi care sunt adaptate invalidităţii acestora.

ART. 21

Capacitatea cilindrică a motorului şi capacitatea remorcilor se dovedesc cu cartea de

identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii, cu factura de cumpărare sau cu alte

documente legale din care să rezulte acestea.

ART. 22

Taxa asupra mijloacelor de transport pe apă, care aparţin contribuabililor, se stabileşte

anual, pentru fiecare mijloc de transport în parte, după cum urmează:

OUG 62 lei/an

luntre, bărci fără motor, folosite pentru uz şi agrement personal 4.000

bărci fără motor, folosite în alte scopuri 28.000

bărci cu motor 80.000

bacuri, poduri plutitoare 60.000

şalupe 160.000

iahturi 2.000.000

remorchere şi şlepuri 800.000

vapoare - pentru fiecare 1.000 tdw sau fracţie de 1.000 tdw 200.000

Bărcile şi luntrele, folosite de localnicii din Delta Dunării şi din Insula Mare a Brăilei

pentru transport de uz personal, nu sunt supuse taxei asupra mijloacelor de transport.

ART. 23

Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii în care

au fost dobândite, iar în cazul înstrăinării sau radierii în timpul anului din evidenţele

organelor de poliţie sau ale căpităniilor porturilor, după caz, taxa se dă la scădere

începând cu data de întâi a lunii în care a apărut una dintre aceste situaţii.

ART. 24 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998

Taxa asupra mijloacelor de transport se stabileşte de către serviciile de specialitate ale

consiliilor locale în a căror rază teritorială contribuabilii îşi au domiciliul sau sediul, după

caz, pe baza declaraţiei de impunere, depusă în condiţiile prezentei legi.”

ART. 25

Instituţiile publice, precum şi persoanele juridice care au ca profil de activitate

transportul de călători în comun, din interiorul localităţilor, sunt scutite de plata taxei

asupra mijloacelor de transport.

Transportul de călători în comun, din interiorul localităţilor, se referă şi la cel care

parcurge o distanţă în afara localităţii, dacă se practică tarife stabilite în condiţiile

transportului în comun.

101

ART. 26

Taxa asupra mijloacelor de transport se plăteşte trimestrial, în rate egale, până la data de

15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului, taxa datorată se repartizează în

sume egale, la termenele de plată rămase până la sfârşitul anului.

Persoanele fizice sau juridice străine, care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor

de transport, au obligaţia de a achita integral taxa datorată, la data luării în evidenţă de

către organele fiscale.

CAP. 5 Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor în domeniul

construcţiilor

ART. 27 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998

Certificatele, avizele şi autorizaţiile în domeniul construcţiilor, eliberate contribuabililor,

sunt supuse unor taxe diferenţiate, în funcţie de valoarea construcţiilor sau a instalaţiilor,

de suprafaţa terenurilor şi de natura serviciilor prestate, astfel:

1. Certificatul de urbanism:

Suprafaţa terenurilor pentru Taxa OUG 62 lei

care se solicită certificatul: mp

Pentru mediul urban:

a) până la 150 10.000 - 14.500

b) până la 250 15.000 - 19.500

c) până la 500 20.000 - 24.500

d) până la 750 25.000 - 29.500

e) până la 1.000 30.000 - 35.000

f) peste 1.000 35.000 + 50 lei

pentru suprafeţele mai mari de 1.000 mp

pentru mediul rural se percepe 50% din taxa prevăzută pentru mediul urban.

2. Autorizaţia de construire pentru lucrările care se autorizează potrivit legii:

OUG 62 din 28 dec1998

2. Autorizaţia de construire pentru lucrările care se autorizează potrivit legii:

1% din valoarea autorizată a lucrării, inclusiv a instalaţiilor aferente acesteia.

Pentru construcţiile de locuinţe taxele de autorizare se reduc cu 50% .

Taxele de autorizare nu se datorează în cazul eliberării de autorizaţii pentru lăcaşuri de

cult, inclusiv pentru construcţiile-anexe ale acestora, precum şi pentru construcţiile ai

căror beneficiari sunt instituţii publice.”

3. Autorizarea de foraje şi excavări, necesare studiilor geotehnice, ridicărilor

topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi

altor exploatări: OUG 62

pentru fiecare mp .............. . 15.000 - 20.000 lei”

4. Autorizarea construcţiilor provizorii de şantier, necesare execuţiei lucrărilor

de bază, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea:

3% din valoarea autorizată a construcţiilor provizorii.

102

5. Autorizaţii de construire pentru organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau rulote,

campinguri:

2% din valoarea autorizată a lucrării sau a construcţiei.

6. Autorizarea construcţiilor pentru lucrări cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete,

cabine, spaţii de expunere situate pe căile şi în spaţiile publice, precum şi pentru

amplasarea corpurilor şi panourilor de afişaj, a firmelor şi reclamelor:

OUG 62

pentru fiecare mp 600 lei, dar nu mai puţin de . 20.000 lei

7. Autorizaţia de desfiinţare, parţială sau totală, a construcţiilor şi a amenajărilor se

taxează cu 0,1% din valoarea impozabilă a acestora. În cazul desfiinţării parţiale,

cuantumul taxei se calculează proporţional cu suprafaţa construită dezafectată.

8. Pentru prelungirea certificatului de urbanism, precum şi a autorizaţiilor, conform

prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele

măsuri pentru realizarea locuinţelor, taxa care se percepe este de 50% din valoarea

taxei iniţiale.

9. Autorizaţiile pentru lucrările de racorduri şi branşamente la reţele publice de apă,

canalizare, gaze, termice, energie electrică şi telefonie: OUG 62

pentru fiecare instalaţie . 20.000 - 30.000 lei

Articolul 28 se completează cu alineatul 3 cu următorul cuprins:

“În cazul persoanelor fizice, valoarea declarată nu va putea fi mai mică decât

valoarea determinată potrivit anexei nr. 1.”

10. Avizul comisiei de urbanism OUG 62

şi amenajare a teritoriului . 100.000 - 150.000 lei”

11. Certificat nomenclatură OUG 62

stradală şi adresă 20.000 - 25.000 lei”

12. Taxe pentru eliberarea autorizaţiilor de orice fel, cu excepţia celor din domeniul

construcţiilor, precum şi viza anuală a acestora

A. Autorizaţii de funcţionare pentru activităţi lucrative şi viza anuală a acestora:

a) pentru meseriaşi şi cărăuşi 17.000 - 25.000 lei

b) pentru cazane de fabricat rachiu 25.000 - 50.000 lei

c) pentru liber-profesionişti 50.000 - 80.000 lei

d) pentru mori, prese de ulei şi darace 83.000 - 190.000 lei

e) pentru alte activităţi neprevăzute mai sus 166.000 - 250.000 lei

B. Autorizaţii sanitare de funcţionare

eliberate contribuabililor ......... 34.000 - 50.000 lei”

103

13. Alte lucrări:

a) copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri,

deţinute de consiliile locale, de fiecare mp de plan: OUG

62

la scara 1:500 100.000 lei

la scara 1:1.000 150.000 lei

la scara 1:2.000 200.000 lei

b) eliberarea sau viza anuală a autorizaţiilor ce dau dreptul de a executa proiecte

150.000 lei” OUG 27 din 25 martie 1999

Ultimul alineat al punctului 2 al articolului 27 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele

şi taxele locale, “Taxele de autorizare nu se datorează în cazul eliberării de autorizaţii

pentru lăcaşuri de cult, inclusiv pentru construcţiile-anexe ale acestora, pentru lucrările

de dezvoltare, de modernizare sau de reabilitare a infrastructurilor din transporturi care

aparţin domeniului public al statului, precum şi pentru construcţiile ai căror beneficiari

sunt instituţii publice.”

ART. 28

Valoarea autorizată a lucrărilor pentru care se percep taxe se stabileşte pe baza celor

declarate de solicitant în cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construire.

Consiliile judeţene şi consiliile locale, prin organele tehnice de specialitate, vor

regulariza taxa pentru autorizaţia de construire, prin declararea de către solicitant a

valorii reale a lucrării, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare

stabilit prin autorizaţia de construire.

ART. 29

Cuantumul taxelor menţionate la art. 27 pct. 1, 3, 6, 9, 10, 11 şi 12 se stabileşte, în

limitele prevăzute de lege, de către consiliile judeţene şi consiliile locale.

Taxele prevăzute la acest capitol se plătesc înainte de eliberarea certificatelor, a avizelor

şi a autorizaţiilor.

Dovada plăţii taxei se păstrează de către organul care a eliberat documentele respective.

CAP. 6 Taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afişaj şi reclamă

ART. 30 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998 si OUG 15 din 2 martie 1999 ART. 30

Contribuabilii care beneficiază de serviciul de reclamă şi publicitate sub diverse forme au

obligaţia să încheie contracte în acest sens şi datorează bugetelor locale o taxă de reclamă

şi publicitate, care poate fi cuprinsă între 1 - 3% din valoarea contractului, exclusiv taxa

pe valoarea adăugată aferentă.

Pentru firmele instalate la locul exercitării activităţii taxa poate fi cuprinsă între 50.000 -

80.000 lei/an/mp.

Cota procentuală şi cuantumul taxei prevăzut în sumă fixă se stabilesc de către consiliile

locale în a căror rază teritorială se realizează publicitatea, în limitele prevăzute mai sus.”

ART. 31 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998, OUG 15 din 2 martie 1999, si OUG 16

din martie 1999

Taxele de reclamă şi publicitate datorate, conform prevederilor Legii nr. 27/1994 privind

impozitele şi taxele locale, republicată, cu modificările ulterioare, de către societăţile de

presă, de radio şi de televiziune, precum şi majorările de întârziere aferente acestora,

neplătite până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se scutesc de la

plată.

104

În aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă Ministerul Finanţelor va emite norme

metodologice în termen de 30 de zile de la data intrării ei în vigoare

ART. 32 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998

ART. 33 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998

ART. 34 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998

ART. 35 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998

ART. 36 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998

ART. 37 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998

CAP. 7 Taxa pentru şederea în staţiunile turistice

ART. 38 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998:

Pentru şederea în staţiunile turistice, declarate conform legii, persoanele fizice în vârstă

de peste 18 ani datorează taxa pentru şederea în respectivele staţiuni.

Taxa se determină pe baza cotei stabilite de consiliile locale între 0,5 - 5%, în mod

diferenţiat, în funcţie de categoria unităţii de cazare, la tarifele practicate de acestea.”

ART. 39

Persoanele care au domiciliul în aceste localităţi, cele aflate în deplasare în interesul

serviciului, turiştii cazaţi la cabanele turistice aflate în afara staţiunilor turistice,

persoanele cu handicap, pensionarii de orice fel, elevii şi studenţii sunt scutiţi de plata

taxei pentru şederea în staţiunile turistice.

ART. 40

Taxa pentru şederea în staţiunile turistice se încasează de către persoanele juridice prin

intermediul cărora se realizează cazarea sau se face tratamentul balnear, o dată cu luarea

în evidenţă a turiştilor, şi se varsă la bugetul consiliului local în termen de 10 zile de la

această dată.

ART. 41

În cazul în care taxa pentru şedere în staţiunile turistice este inclusă în chitanţă sau în

costul biletului de odihnă şi tratament, persoanele juridice prevăzute la art. 40 vor vărsa

la bugetul consiliului local suma aferentă acesteia, recuperată de la agenţiile de turism

prin intermediul cărora a fost valorificată chitanţa sau biletul de odihnă şi tratament, în

termen de 10 zile de la luarea în evidenţă a turiştilor.

CAP. 8 Alte taxe locale

ART. 42

În exercitarea atribuţiilor ce le revin în administrarea domeniului public şi privat al

unităţilor administrativ-teritoriale, consiliile locale sau judeţene, după caz, pot institui

taxe pentru: utilizarea temporară a locurilor publice; deţinerea în proprietate sau în

folosinţă, după caz, de utilaje autorizate să funcţioneze în scopul obţinerii de venit;

vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectură şi

arheologice, precum şi alte taxe.

105

Sumele provenite din taxele menţionate la alineatul precedent constituie venituri proprii

ale bugetelor locale.

ART. 43 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998

ART. 44 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998

ART. 45 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998

CAP. 9 Dispoziţii comune şi tranzitorii

ART. 46 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998

Contribuabilii sunt obligaţi să depună declaraţiile de impunere la serviciile de specialitate

ale consiliilor locale pe raza cărora se află bunurile imobile impozabile, în termen de 30

de zile de la data dobândirii acestora, în vederea stabilirii valorii impozabile.

Pentru mijloacele de transport declaraţiile se depun, în termen de 30 de zile de la data

dobândirii acestora, la organele consiliilor locale teritoriale unde îşi au domiciliul sau

sediul.

În termen de 30 de zile se depun declaraţii de impunere şi atunci când au intervenit

schimbări care conduc la modificarea impozitului sau a taxei datorate.”

ART. 47 completat de OUG 62 din 28 dec 1998

Pentru neplata la termen a impozitelor şi taxelor locale se datorează majorări de

întârziere, conform dispoziţiilor legale în materie.

În cazul în care ultima zi a termenului de plată este zi nelucrătoare, plata impozitului sau

a taxei, după caz, se face fără majorări de întârziere, în ziua lucrătoare imediat următoare.

În situaţiile în care impozitele şi taxele locale datorate nu au fost stabilite ca urmare a

nedepunerii declaraţiei ori datele declarate nu corespund realităţii, stabilirea sau

modificarea impozitului sau a taxei, după caz, se poate face pe 5 ani anteriori celui în

care s-a efectuat constatarea.

Termenul de prescripţie pentru dreptul de a cere executarea silită este de 5 ani.

Impozitul sau taxa, respectiv diferenţa de impozit sau de taxă, stabilite în condiţiile

menţionate în cuprinsul acestui articol, se plătesc în termen de 30 de zile de la data

comunicării.

La diferenţele de impozit sau de taxe stabilite se calculează majorări de întârziere de la

data când impozitul sau taxa era datorată.

Funcţionarul vinovat de nestabilirea la timp a impozitelor şi taxelor datorate răspunde

pecuniar, în limita majorărilor de întârziere calculate.

OUG 62 din 28 dec 1998 Articolul 47 se completează cu alineatul 8 cu următorul

cuprins:

“Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri şi a impozitului pe terenuri de către

persoanele fizice se acordă o bonificaţie de 5%, dacă plata impozitului datorat pe întregul

an se efectuează până la data de 15 martie a anului fiscal.”

ART. 48

Obiecţiunile, contestaţiile şi plângerile formulate la actele de control sau de impunere se

soluţionează conform dispoziţiilor legale în materie.

106

ART. 49 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998n si OUG 15 din 2 martie 1999

Impozitul pe clădiri datorat pentru clădirile şi construcţiile utilizate în agricultură se

reduce cu 50% până la data de 31 decembrie 2000.

Impozitele şi taxele locale vor putea fi majorate sau diminuate anual, cu până la 50%, de

către consiliile locale şi judeţene.

Hotărârea de modificare trebuie adoptată până la data de 31 octombrie a fiecărui an şi se

aplică în anul următor.”

ART. 50 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998

Persoanele fizice, veterani de război, şi cele prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr.

118/1990, republicat, sunt scutite de plata impozitelor şi taxelor locale reglementate prin

prezenta lege.

Persoanele fizice, văduve de război, sunt scutite de impozitele şi taxele prevăzute la cap.

II, III şi VII. Pentru impozitele prevăzute la cap. II şi III, scutirile se aplică şi văduvelor

nerecăsătorite ale veteranilor de război.

Prevederile art. 10 alin. 1 lit. k) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi

acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru

victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, referitoare la scutirea de la plata

taxelor şi impozitelor pentru clădiri şi terenul aferent, pentru autoturisme hycomat şi

mototricicluri, se menţin şi în condiţiile prezentei legi.

OUG 62 din 28 dec 1998 La articolul 50, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

“Facilităţile prevăzute în prezentul articol se acordă persoanelor fizice menţionate în

proporţie de 100% pentru bunurile proprii şi pentru bunurile comune soţilor.”

Scutirea de impozite şi taxe locale se acordă proporţional cu perioada rămasă până la

sfârşitul anului, începând cu luna următoare celei în care persoanele în cauză prezintă

actele doveditoare prin care se atestă situaţia respectivă.

Sunt scutite de la plata impozitelor şi taxelor locale, reglementate prin prezenta lege,

fundaţiile testamentare constituite potrivit legii, cu scopul de a întemeia, întreţine,

dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter

umanitar, social şi cultural.

ART. 51 modificat de OUG 15 din 2 martie 1999.

Contribuabilii, persoane fizice şi juridice din străinătate, plătesc impozitele şi taxele

locale, majorările aferente şi amenzile contravenţionale, stabilite potrivit prezentei legi,

în lei.

Plata obligaţiilor prevăzute la alin. 1 este în sarcina persoanelor fizice şi juridice

nerezidente şi se achită de către acestea sau de către reprezentantul lor autorizat.”

ART. 52 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998

Constituie contravenţii la prezenta lege următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu

constituie infracţiuni:

a) depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 46;

b) nedepunerea declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 46.

Contravenţiilor prevăzute mai sus li se aplică dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind

stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25 - 27.

Dispoziţiile prezentului articol nu sunt aplicabile contribuabililor, persoane juridice,

pentru care se aplică dispoziţiile legale specifice.

OUG 62 din 28 dec 1998 La articolul 52, alineatele 2 şi 3 vor avea următorul cuprins:

107

“Contravenţia menţionată la lit. a) se sancţionează cu amendă de la 300.000 lei la

750.000 lei, iar cea de la lit. b), cu amendă de la 750.000 lei la 3.000.000 lei.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către serviciile de

specialitate ale consiliilor locale.”

ART. 53 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998

Stabilirea, constatarea, controlul, încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale, a

majorărilor de întârziere şi a amenzilor, soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor şi a

plângerilor formulate la actele de control sau de impunere, precum şi executarea

creanţelor bugetare se efectuează de către serviciile de specialitate ale consiliilor locale

sau judeţene, după caz, potrivit legii.

Consiliile locale şi judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile

locale ale sectoarelor sunt obligate ca, în cursul anului 1999, să îşi organizeze servicii

proprii, de specialitate, în vederea preluării şi exercitării atribuţiilor prevăzute la alin. 1.

Până la data de 31 decembrie 1999 autorităţile administraţiei publice locale vor prelua pe

bază de protocol, de la organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor, exercitarea

atribuţiilor şi efectuarea procedurilor prevăzute la alin. 1.

Până la data preluării de către fiecare consiliu local sau judeţean, respectivele atribuţii se

aduc la îndeplinire de către organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor.

La solicitarea primarilor şi, respectiv, a preşedinţilor consiliilor judeţene, organele fiscale

teritoriale sunt obligate să prezinte trimestrial consiliilor locale sau judeţene, după caz,

informări asupra exercitării atribuţiilor ce le revin potrivit alin. 4.

În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă,

Ministerul Finanţelor, împreună cu Departamentul pentru Administraţie Publică Locală

va elabora şi va supune aprobării Guvernului proiectul Protocolului-cadru prevăzut la

alin. 3.”

HG 333 din 29 apr 1999 protocolul de predare primire a exercitarii de catre consiliile

judetene, consiliile locale, a atributiilor prevazute de legea 189/1998 privind finantele

publice locale

ART. 54 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998

ART. 55

În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va aproba,

la propunerea Ministerului Finanţelor, norme privind metodologia de calcul,

formularistica corespunzătoare referitoare la aşezarea şi urmărirea impozitelor şi a taxelor

locale*).

*) Prin Hotărârea Guvernului nr. 506/1994, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 254 din 9 septembrie 1994, au fost aprobate Normele privind metodologia de

calcul şi formularistica corespunzătoare referitoare la aşezarea şi urmărirea impozitelor şi

taxelor locale, rectificate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 19

octombrie 1994.

ART. 56

Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară,

contravenţională sau penală, după caz, precum şi materială sau civilă, potrivit

dispoziţiilor legale în vigoare.

108

ART. 57

Impozitele şi taxele locale, reglementate prin prezenta lege, constituie venituri ale

bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în care contribuabilii îşi au

domiciliul, sediul sau în care se află bunurile impozabile sau taxabile, cu excepţia taxelor

care, potrivit dispoziţiilor legale, se gestionează, se administrează şi se utilizează ca

venituri extrabugetare.

ART. 58 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998

Impozitele şi taxele locale, stabilite în sume fixe, valorile impozabile prevăzute în anexa

nr. 1, precum şi amenzile se indexează anual, prin hotărâre a consiliilor locale sau

judeţene, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an fiscal, pe baza indicelui de inflaţie

aferent unei perioade de 12 luni care sfârşeşte la 1 noiembrie a aceluiaşi an şi numai când

creşterea acestuia depăşeşte 5% .” Dispoziţiile art. 58 care se aplică începând cu data de 1

ianuarie 2000.

ART. 59

Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi persoanelor fizice şi persoanelor juridice străine, în

măsura în care, prin convenţii sau prin alte acorduri internaţionale la care România este

parte ori, pe bază de reciprocitate, nu se stabileşte altfel.

ART. 60 modificat deOUG 62 din 28 dec 1998 :

Până la preluarea de către autorităţile administraţiei publice locale a exercitării

atribuţiilor prevăzute la art. 53 alin. 1, în cazul impozitelor şi taxelor locale, inclusiv al

contestaţiilor aflate pe rol şi al plângerilor adresate instanţelor judecătoreşti se va aplica,

în continuare, legislaţia în vigoare.”

ART. 61

Prevederile prezentei legi se aplică începând cu data de întâi a lunii următoare publicării

ei în Monitorul Oficial al României, cu excepţia cap. II, III şi IV, care se vor aplica de la

data de 1 ianuarie 1995*).

*) A se vedea şi datele de intrare în vigoare a actelor normative modificatoare.

ART. 62

Pe data aplicării dispoziţiilor prezentei legi se abrogă: Legea nr. 25/1981 privind

impozitele şi taxele locale; Decretul nr. 425/1981 privind stabilirea şi încasarea

impozitelor şi taxelor locale; Decretul nr. 504/1957 privind producţia, vânzarea,

circulaţia şi desfacerea băuturilor alcoolice; art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1992

cu privire la impozitele şi taxele locale, aprobată prin Legea nr. 114/1992, şi pct. 3 din

cap. I, pct. 5, 6, 7 şi 9 din cap. II din anexa la această ordonanţă; pct. 8 lit. a), b) şi c)

paragraful 3^1 din Legea nr. 114/1992; art. 2, 3, 5, 6 şi anexele nr. 2, 3 şi 4 din Legea nr.

45/1992 privind stabilirea nivelului unor taxe în sume fixe datorate statului, în lei, de

persoanele fizice şi juridice şi introducerea plăţii taxei asupra mijloacelor de transport cu

tracţiune mecanică şi a mijloacelor de transport pe apă, deţinute de regiile autonome,

societăţile comerciale şi de ceilalţi agenţi economici organizaţi ca persoane juridice;

Ordonanţa Guvernului nr. 26/1992 privind taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor

şi autorizaţiilor în domeniul construcţiilor; cap. VIII, XII, XIII, XIV, XV, XVI şi XVII

din anexa nr. 2 la Ordonanţa Guvernului nr. 10/1993 privind actualizarea, în funcţie de

109

rata inflaţiei, a unor taxe stabilite în sume fixe pentru serviciile prestate în favoarea unor

persoane fizice şi juridice, precum şi orice alte dispoziţii contrare*).

*) A se vedea şi abrogările introduse prin actele normative modificatoare.

Anexa 1 modificata de

OUG 62 dec 28 dec 1998,

OUG 15 din 2 martie 1999

ANEXA 1 VALORILE IMPOZABILE

pe metru pătrat de suprafaţă construită - desfăşurată - la clădiri şi la alte

construcţii aparţinând persoanelor fizice

Nr. Felul şi destinaţia Valoarea impozabilă - lei/mp -

crt. clădirilor şi a altor Cu instalaţii de Fără instalaţii

construcţii impozabile apă, canalizare, de apă, canalizare,

electrice, încălzire electrice,încălzire

conditii cumulative

1. Clădiri*)

a) cu pereţi sau cadre din betin armat 3.000.000 2.100.000

b) cu pereţii din cărămidă arsa, piatra 2.200.000 1.300.000

naturală sau alte materiale, fără

cadre din beton armat

c) cu pereţii din lemn, caramida nearsa 600.000 400.000

vălătuci, paiantă şi din alte

materiale asemănătoare

2. Construcţii anexe*)

situate în afara corpului principal al clădirii:

a) cu pereţi din cărămidă arsă, piatra, beton 400.000 300.000

şi din alte materiale asemănătoare;

b) cu pereţi din lemn, caramida nearsa 300.000 200.000

paiantă, vălătuci etc.

3. Pentru locuinţe situate la - valoarea reprezintă 75% din

subsol sau la mansardă valoarea corespunzătoare fiecărei grupe de clădiri

4. Pentru spaţiile cu altă - valoarea reprezintă 50% din

destinaţie, situate în valoarea corespunzătoare fiecărei

subsolul clădirilor grupe de clădiri

*) Valoarea impozabilă se reduce în raport cu perioada în care au fost realizate, după cum

urmează:

înainte de anul 1950 - reducere 15%;

înainte de anii 1951 - 1977 - reducere 5% .

OUG 15 din 2 martie 1999

**) În cazurile în care nu sunt întrunite cumulativ aceste condiţii se vor utiliza

valorile impozabile în lei/mp, prevăzute la coloana 3.

ANEXA 2 modoficata de

OUG 62 din 28 dec 1998 ANEXA 2

LISTA cuprinzând clădirile şi construcţiile care nu sunt supuse impozitului

1. Clădirile instituţiilor publice, cu excepţia celor folosite în alte scopuri.

110

2. Clădirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitectură şi

arheologie, precum şi muzeele şi casele memoriale, cu excepţia spaţiilor acestora

folosite pentru activităţi economice sau comerciale.

3. Clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult aparţinând cultelor

recunoscute de lege.

4. Construcţiile şi amenajările funerare din cimitire.

5. Construcţiile speciale:

(1) sonde de ţiţei, gaze, sare;

(2) platforme de foraj marin;

(3) centrale hidroelectrice, centrale termoelectrice, staţii de transformare, staţii de

conexiuni şi posturi de transformare subterane;

(4) centrale nuclearoelectrice;

(5) căi de rulare;

(6) galerii, planuri înclinate subterane şi rampe de puţ;

(7) puţuri de mină;

(8) coşuri de fum;

(9) tunuri de răcire;

(10) baraje şi construcţii accesorii;

(11) diguri;

(12) construcţii hidromotrice, oceanografice şi hidrometeorologice;

(13) poduri, viaducte, apeducte, tuneluri;

(14) conducte pentru transportul produselor petroliere, gazelor şi al lichidelor

industriale.

LEGE Nr. 189 din 14 octombrie 1998

privind finanţele publice locale

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 404 din 22 octombrie 1998

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAP. 1

Dispoziţii generale

ART. 1

În sensul prezentei legi, prin termenii şi expresiile de mai jos se înţelege:

1. autorităţi ale administraţiei publice locale - consiliile locale, consiliile judeţene şi

Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii,

preşedinţii consiliilor judeţene şi primarul general al municipiului Bucureşti, ca

autorităţi executive;

2. articol bugetar - subdiviziune a clasificaţiei cheltuielilor bugetare în funcţie de

caracterul economic al operaţiunilor în care acestea se concretizează şi care

desemnează natura unei cheltuieli, indiferent de acţiunea la care se referă;

3. cheltuieli bugetare - cheltuieli aprobate şi efectuate din bugetele locale, din

bugetele instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi din bugetele

activităţilor finanţate integral din venituri extrabugetare, în limita şi cu destinaţia

stabilite prin bugetele respective;

4. clasificaţie bugetară - gruparea, într-o ordine obligatorie şi după criterii unitare,

precis determinate, a veniturilor şi cheltuielilor cuprinse în bugetele locale,

bugetele instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi bugetele activităţilor

111

finanţate din venituri extrabugetare; se utilizează atât în faza de elaborare şi

aprobare a bugetelor respective, cât şi în execuţia acestora, servind la înscrierea în

bugete a veniturilor în funcţie de provenienţa lor şi a cheltuielilor în raport cu

obiectivul sau cu funcţia căreia îi sunt destinate aceste cheltuieli şi cu caracterul

economic al operaţiunilor în care acestea se concretizează;

5. credit bugetar - suma aprobată în bugetele locale, în bugetele instituţiilor şi

serviciilor publice de interes local şi în bugetele activităţilor finanţate integral din

venituri extrabugetare, reprezentând limita maximă până la care se pot angaja şi

efectua cheltuieli;

6. datorie publică locală - totalitatea obligaţiilor de plată la un moment dat ale

autorităţii administraţiei publice locale, rezultate din acorduri şi contracte de

împrumut interne şi externe, prin care se stipulează termenii şi condiţiile

împrumutului dintre beneficiar şi creditor;

7. deficit bugetar - partea cheltuielilor ce nu poate fi acoperită din veniturile bugetare

ale anului respectiv, prezentate la art. 8 alin. (1), cu excepţia veniturilor şi a

cheltuielilor cu destinaţie specială;

8. deschidere de credite bugetare - aprobare comunicată trezoreriei statului de către

ordonatorul principal de credite, în limita căreia se pot efectua plăţi de casă din

bugetele locale;

9. dobândă - preţul folosirii temporare a capitalului împrumutat;

10. echilibru bugetar - egalitatea dintre veniturile bugetare şi cheltuielile bugetare în

cadrul unui exerciţiu bugetar;

11. excedent bugetar - suma cu care veniturile bugetare depăşesc cheltuielile bugetare

pe un an bugetar;

12. execuţie bugetară - activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a

cheltuielilor aprobate prin buget;

13. execuţie de casă a bugetului - complex de operaţiuni care se referă la încasarea,

păstrarea şi eliberarea de resurse financiare pentru efectuarea cheltuielilor publice

locale. La baza execuţiei de casă a bugetului stau următoarele principii: delimitarea

atribuţiilor persoanelor care dispun de utilizarea resurselor financiare de atribuţiile

celor care execută încasarea acestora şi unitatea de casă, potrivit căreia veniturile

fiecărui buget sunt concentrate în întregime în cont, de unde se eliberează resurse

financiare pentru efectuarea cheltuielilor, fiind interzisă efectuarea de plăţi direct

din veniturile bugetare încasate;

14. fond de rezervă bugetară - fond prevăzut la partea de cheltuieli a bugetelor locale.

Cuantumul acestui fond se stabileşte o dată cu elaborarea şi adoptarea bugetului

respectiv, fiind destinat finanţării unor acţiuni sau sarcini intervenite în cursul

anului, precum şi înlăturării efectelor unor calamităţi naturale;

15. impozit - prelevare a unei părţi din veniturile şi din averea persoanelor fizice şi

juridice, obligatorie, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie;

16. împrumut - suma acordată de un creditor unei autorităţi a administraţiei publice

locale, rambursabilă la un anumit termen (scadenţă), cu obţinerea unei sume în plus

(dobândă) în favoarea creditorului;

17. taxă - suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă pentru serviciile

prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie sau un serviciu de utilitate

publică;

18. trezorerie - totalitatea operaţiunilor băneşti, financiare şi bugetare, efectuate de

către autorităţile executive pentru mobilizarea mijloacelor băneşti necesare

îndeplinirii sarcinilor şi funcţiilor acestora;

112

19. vărsământ - plata unei sume, efectuată de un agent economic sau de o instituţie

publică ori financiară în vederea stingerii unei obligaţii legale;

20. venituri bugetare - resursele băneşti care se cuvin bugetelor locale, bugetelor

instituţiilor şi serviciilor publice de interes local, bugetelor activităţilor finanţate

integral din venituri extrabugetare, în baza unor prevederi legale, formate din

impozite, taxe şi alte vărsăminte;

21. virare de credite bugetare - diminuarea creditului bugetar de la o subdiviziune a

clasificaţiei bugetare care prezintă disponibilităţi şi majorarea corespunzătoare a

unei alte subdiviziuni la care mijloacele financiare sunt insuficiente, cu respectarea

dispoziţiilor legale de efectuare a operaţiunilor respective;

22. fond de rulment - partea din excedentul anual bugetar definitiv al bugetului local,

care se constituie la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale şi se utilizează

potrivit prevederilor prezentei legi;

23. sume defalcate - partea din unele venituri ale bugetului de stat, care se alocă

unităţilor administrativ-teritoriale în vederea echilibrării bugetelor proprii ale

acestora, potrivit prevederilor prezentei legi şi ale legii bugetului de stat.

ART. 2

(1) Prezenta lege stabileşte normele privind formarea, administrarea, utilizarea şi

controlul resurselor financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale

instituţiilor şi serviciilor publice de interes local.

(2) Resursele financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale se constituie din

impozite, taxe şi alte venituri fiscale, venituri nefiscale, venituri din capital, cote şi

sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cote adiţionale la unele

venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale, transferuri cu destinaţie

specială de la bugetul de stat şi venituri cu destinaţie specială.

(3) Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor publice locale, pe

destinaţii şi ordonatori de credite, se efectuează în concordanţă cu atribuţiile care

revin autorităţilor administraţiei publice locale şi cu priorităţile stabilite de acestea,

în vederea funcţionării lor şi în interesul comunităţii respective.

(4) Formarea şi utilizarea resurselor financiare publice locale şi contul de execuţie a

bugetelor locale sunt supuse controlului Curţii de Conturi, potrivit legii.

ART. 3

Trecerea de către Guvern, în administrarea şi finanţarea autorităţilor administraţiei

publice locale, a unor cheltuieli publice ca urmare a descentralizării acestora şi a altor

cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare

realizării acestora.

ART. 4

La baza elaborării, aprobării şi execuţiei bugetare stau principiile autonomiei locale,

echilibrului, realităţii, anualităţii şi publicităţii.

ART. 5

Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele competenţe şi răspunderi în ceea

ce priveşte finanţele publice locale:

1. elaborarea şi aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite;

2. stabilirea, încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale, în condiţiile legii;

“2. stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale,

precum şi a altor venituri ale unităţilor administrativ-teritoriale prin compartimente

proprii de specialitate, în condiţiile legii. »

(OG.61/1998)

3. urmărirea execuţiei bugetelor locale şi rectificarea acestora, pe parcursul anului

bugetar, în condiţii de echilibru bugetar;

113

4. stabilirea şi urmărirea modului de prestare a serviciilor publice locale, inclusiv

opţiunea trecerii sau nu a acestor servicii în răspunderea unor agenţi economici

specializaţi sau servicii publice locale, urmărindu-se eficientizarea acestora în

beneficiul cetăţenilor;

5. administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţilor

administrativ-teritoriale;

6. angajarea de împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung şi urmărirea achitării la

scadenţă a obligaţiilor de plată rezultate din acestea;

7. administrarea resurselor financiare pe parcursul execuţiei bugetare, în condiţii de

eficienţă;

8. stabilirea opţiunilor şi a priorităţilor în aprobarea şi în efectuarea cheltuielilor

publice locale;

9. elaborarea, aprobarea, modificarea şi urmărirea realizării programelor de dezvoltare

în perspectivă a unităţilor administrativ-teritoriale ca bază a gestionării bugetelor

locale anuale;

10. organizarea şi urmărirea efectuării controlului financiar de gestiune asupra

gestiunilor proprii, gestiunilor instituţiilor şi serviciilor publice din subordinea

consiliilor locale, consiliilor judeţene şi a Consiliului General al Municipiului

Bucureşti.

ART. 6

(1) Prin bugete locale se înţelege bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor

administrativ-teritoriale.

(2) Bugetele locale şi bugetele instituţiilor şi serviciilor publice de interes local se

aprobă astfel:

1. bugetele locale, de către consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul

General al Municipiului Bucureşti, după caz;

2. bugetele instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate integral sau parţial din

bugetele locale, de către consiliile menţionate la pct. 1, în funcţie de

subordonarea acestora;

3. bugetele instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate integral din venituri

extrabugetare, de către organul de conducere a acestora, cu avizul

ordonatorului principal de credite.

(3) Fiecare comună, oraş, municipiu, sector al municipiului Bucureşti, judeţ,

respectiv municipiul Bucureşti, întocmeşte bugetul local, în condiţii de

autonomie, potrivit legii. Între aceste bugete nu există relaţii de subordonare.

(4) Ordonatorii principali de credite elaborează şi prezintă, o dată cu proiectul anual

al bugetului local, o prognoză a acestuia pe următorii 3 ani, precum şi programul

de investiţii publice, detaliat pe obiective şi pe ani de execuţie.

(5) Instituţiile publice, în înţelesul prezentei legi, cuprind autorităţile unităţilor

administrativ-teritoriale, instituţiile publice şi serviciile publice de interes local,

cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

ART. 7

(1) Veniturile şi cheltuielile publice locale se grupează conform clasificaţiei

indicatorilor privind finanţele publice, elaborată de Ministerul Finanţelor.

(2) Clasificaţia indicatorilor privind finanţele publice cuprinde la venituri - capitole

şi subcapitole, iar la cheltuieli - părţi, capitole, subcapitole, titluri şi articole,

precum şi alineate, după caz.

CAP. 2

Veniturile şi cheltuielile bugetelor locale

114

ART. 8

(1) Veniturile bugetelor locale se formează din impozite, taxe, alte venituri şi din

venituri cu destinaţie specială, prevăzute în anexa nr. 1, precum şi din cote şi

sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cote adiţionale la unele

venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale şi din transferuri cu

destinaţie specială de la bugetul de stat.

(2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de către consiliile locale, judeţene şi

Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, în limitele şi în condiţiile

legii.

(3) Din impozitul pe salarii datorat bugetului de stat, unitatea plătitoare virează, la

data plăţii salariului, o cotă de 50% la bugetul de stat, 40% la bugetul unităţilor

administrativ-teritoriale în a căror rază se desfăşoară activitatea şi 10% la

bugetul judeţului respectiv. Pentru municipiul Bucureşti cota este de 50% şi se

repartizează de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti pe bugetele

fiecărui sector, respectiv pe bugetul municipiului Bucureşti. Aceste cote pot fi

modificate anual prin legea bugetului de stat.

(4) Prin lege se vor stabili, începând cu anul 1999, cote adiţionale la unele venituri

ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale, care să constituie venituri ale

bugetelor locale.

(5) Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după

caz, stabilesc şi aprobă cotele adiţionale, prevăzute la alin. (4), în cadrul

limitelor maxime aprobate prin lege şi în funcţie de necesităţile funcţionării

normale a serviciilor publice de interes local şi de îndeplinirea atribuţiilor care

revin autorităţilor administraţiei publice locale.

ART. 9

(1) Sumele încasate din vânzarea ca atare sau din valorificarea materialelor rezultate

în urma demolării, dezmembrării sau dezafectării, în condiţiile prevăzute de

lege, a unor mijloace fixe sau din vânzarea unor bunuri materiale care aparţin

instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate integral din bugetele locale, după

deducerea cheltuielilor efectuate pentru aceste operaţiuni, constituie venituri ale

bugetelor locale şi se varsă la acestea.

(2) Sumele încasate potrivit alin. (1) de către celelalte instituţii şi servicii publice de

interes local se reţin de către acestea, în vederea realizării de investiţii.

(3) Sumele încasate din concesionarea sau din închirierea unor bunuri aparţinând

domeniului public sau privat, de interes local sau judeţean, constituie venituri

ale bugetelor locale.

(4) Sumele încasate din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat al

unităţilor administrativ-teritoriale constituie venituri cu destinaţie specială ale

bugetelor locale şi se utilizează pentru realizarea de investiţii din competenţa

autorităţilor administraţiei publice locale.

(5) Sumele încasate din valorificarea bunurilor confiscate se fac venit la bugetul

local, în funcţie de subordonarea instituţiilor care au dispus confiscarea acestora,

în condiţiile legii, după deducerea cheltuielilor legate de activitatea de

valorificare.

ART. 10

(1) Pentru asigurarea echilibrului bugetar al unor unităţi administrativ-teritoriale,

prin legea bugetului de stat se pot stabili sume defalcate din unele venituri ale

bugetului de stat, precum şi criterii de repartizare a acestora pe unităţile

administrativ-teritoriale.

115

(2) Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi transferurile cu

destinaţie specială din bugetul de stat se aprobă anual, prin legea bugetului de

stat, pe ansamblul fiecărui judeţ, respectiv al municipiului Bucureşti.

(3) Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, aprobate anual, o

cotă de până la 25% se alocă bugetului propriu al judeţului, iar diferenţa se

repartizează pe comune, oraşe şi municipii, de către consiliul judeţean, prin

hotărâre, după consultarea primarilor şi cu asistenţa tehnică de specialitate a

direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat, în funcţie

de criteriile de repartizare aprobate.

(4) În cadrul cotei menţionate la alin. (3), anual, prin legea bugetului de stat, se

stabileşte limita maximă pe fiecare judeţ.

(5) Transferurile de la bugetul de stat la bugetele locale se vor acorda pentru

investiţii finanţate din împrumuturi externe, la a căror realizare contribuie şi

Guvernul.

(6) Propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, formulate

pe baza criteriilor aprobate, şi de transferuri se cuprind în proiectele de buget pe

ansamblul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, care se prezintă

Ministerului Finanţelor, prin direcţiile generale ale finanţelor publice şi

controlului financiar de stat, pentru corelare cu proiectul bugetului de stat.

ART. 11

Din bugetele locale se finanţează acţiuni social-culturale, sportive, de tineret, inclusiv ale

cultelor, acţiuni de interes local în beneficiul colectivităţii, cheltuieli de întreţinere şi

funcţionare a administraţiei publice locale, cheltuieli cu destinaţie specială, prezentate în

anexa nr. 2, precum şi alte cheltuieli prevăzute prin dispoziţii legale.

ART. 12

(1) Consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile

locale, după caz, pot aproba colaborarea sau asocierea pentru realizarea unor

lucrări şi servicii de interes public local. Colaborarea sau asocierea se realizează

pe bază de convenţii sau contracte de asociere, în care se prevăd şi resursele

financiare reprezentând contribuţia fiecărei autorităţi a administraţiei publice

locale implicate. Convenţiile sau contractele de asociere se încheie de către

ordonatorii principali de credite, în condiţiile mandatelor aprobate de către

fiecare consiliu implicat în colaborare sau asociere.

(2) Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după

caz, pot participa cu capital social sau cu bunuri la societăţi comerciale, pentru

realizarea de lucrări şi servicii de interes public local sau judeţean, după caz.

(3) Fondurile necesare aplicării prevederilor alin. (1) şi (2) se asigură din bugetele

locale.

ART. 13

(1) Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după

caz, vor crea, vor organiza şi vor urmări asigurarea serviciilor publice de interes

local, pe baza unor studii tehnico-economice, fie prin gestionarea directă a

acestora, fie prin delegarea gestiunii lor persoanelor fizice sau juridice prin

încheierea de contracte corespunzătoare.

(2) Prevederile alin. (1) nu absolvă autorităţile administraţiei publice locale de

răspunderile prevăzute la art. 5.

ART. 14

(1) În bugetele locale se înscrie fondul de rezervă bugetară la dispoziţia consiliului

local, judeţean şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în

cotă de până la 5% din totalul cheltuielilor. Acesta se poate utiliza, pe baza

116

hotărârilor consiliilor respective, pentru finanţarea acţiunilor sau a sarcinilor

intervenite în cursul anului, precum şi pentru înlăturarea efectelor unor

calamităţi naturale.

(2) Fondul de rezervă bugetară prevăzut la alin. (1) poate fi majorat, în cursul

anului, de către consiliul local, judeţean şi Consiliul General al Municipiului

Bucureşti, după caz, din disponibilităţile de credite bugetare care nu mai sunt

necesare până la sfârşitul anului.

ART. 15

Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot

aproba şi pot utiliza, în întregime, sumele încasate din veniturile proprii peste cele

aprobate prin bugetele locale, pentru suplimentarea cheltuielilor prevăzute în aceste

bugete, în următoarele condiţii:

1. depăşirea încasărilor să fie realizată pe total venituri proprii aprobate prin

bugetul local respectiv şi să se menţină până la finele anului;

2. bugetele respective să nu aibă împrumuturi restante, precum şi dobânzi şi

comisioane neachitate, aferente împrumuturilor contractate.

ART. 16

(1) Cheltuielile pentru investiţiile judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor,

după caz, şi ale instituţiilor şi serviciilor publice de subordonare judeţeană şi

locală, care se finanţează, potrivit legii, din bugetele locale şi din împrumuturi,

se înscriu în programul de investiţii al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale,

care se aprobă ca anexă la bugetul local de către consiliul local, judeţean şi

Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz.

(2) Obiectivele de investiţii şi celelalte cheltuieli asimilate investiţiilor se înscriu în

programul de investiţii, numai dacă, în prealabil, documentaţiile tehnico-

economice, respectiv notele de fundamentare privind necesitatea şi oportunitatea

efectuării cheltuielilor de investiţii, au fost elaborate şi aprobate potrivit

dispoziţiilor legale.

(3) Ordonatorii principali de credite stabilesc priorităţile în repartizarea sumelor pe

fiecare obiectiv înscris în programul de investiţii, în limita fondurilor cuprinse în

proiectul de buget cu această destinaţie, asigurând, totodată, utilizarea raţională

şi eficientă a acestor fonduri, precum şi realizarea obiectivelor de investiţii în

cadrul duratelor de execuţie aprobate.

(4) În programul de investiţii se nominalizează obiectivele de investiţii în

continuare, precum şi obiectivele de investiţii noi. În programele de investiţii se

cuprind într-o poziţie globală, sub denumirea alte cheltuieli de investiţii:

achiziţiile de imobile; dotările independente; cheltuielile de proiectare pentru

elaborarea studiilor de prefezabilitate şi a studiilor de fezabilitate, aferente

obiectivelor de investiţii noi; cheltuielile de proiectare şi de execuţie privind

consolidările şi intervenţiile pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse

de acţiuni accidentale şi calamităţi naturale: cutremure, inundaţii, alunecări,

prăbuşiri şi tasări de teren, incendii, accidente tehnice, precum şi alte cheltuieli

legate de realizarea investiţiilor - lucrări de foraj, cartarea terenului,

fotogrammetrie, determinări seismologice, consultanţă, asistenţă tehnică şi alte

cheltuieli asimilate investiţiilor -, potrivit legii. Poziţia globală se detaliază prin

liste separate de către ordonatorul principal de credite, pe bază de note de

fundamentare, care vor cuprinde elemente referitoare la necesitatea,

oportunitatea şi alţi indicatori caracteristici unor asemenea investiţii, şi se aprobă

de către consiliul local, judeţean şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti,

după caz, o dată cu bugetul local.

117

(5) Documentaţiile tehnico-economice ale obiectivelor de investiţii noi, a căror

finanţare se asigură integral sau în completare din bugetele locale, precum şi

cele din împrumuturi interne şi externe, contractate direct de autorităţile

administraţiei publice locale, se aprobă, după caz, de către consiliile locale,

judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

(6) Documentaţiile tehnico-economice ale obiectivelor de investiţii noi, a căror

finanţare se asigură în completare din transferuri de la bugetul de stat în

condiţiile prevederilor art. 10 alin. (5), precum şi integral sau în completare din

împrumuturi externe garantate de Guvern se aprobă, cu acordul prealabil al

Ministerului Finanţelor, de către:

1. consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pentru

investiţiile proprii şi pentru cele ale instituţiilor şi serviciilor publice de sub

autoritatea lor, a căror valoare este cuprinsă între 2 miliarde lei şi 80 miliarde

lei;

2. consiliile locale ale municipiilor, pentru investiţiile proprii şi pentru cele ale

instituţiilor şi serviciilor publice de sub autoritatea lor, a căror valoare este

cuprinsă între 2 miliarde lei şi 45 miliarde lei;

3. consiliile locale ale oraşelor, pentru investiţiile proprii şi pentru cele ale

instituţiilor şi serviciilor publice de sub autoritatea lor, a căror valoare este

cuprinsă între 2 miliarde lei şi 35 miliarde lei;

4. consiliile locale ale comunelor şi cele ale sectoarelor municipiului Bucureşti,

pentru investiţiile proprii şi pentru cele ale instituţiilor şi serviciilor publice

de sub autoritatea lor, a căror valoare este cuprinsă între 2 miliarde lei şi 25

miliarde lei.

(7) Ordonatorii principali de credite, conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice

de subordonare locală, care au calitatea de ordonatori secundari sau terţiari de

credite pentru investiţiile proprii a căror valoare nu depăşeşte 2 miliarde lei,

aprobă documentaţiile tehnico-economice, cu avizul prealabil al consiliului

local, judeţean şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.

(8) Documentaţiile tehnico-economice pentru obiectivele de investiţii noi, ale căror

valori depăşesc plafoanele maxime prevăzute la alin. (6), se aprobă de către

Guvern.

(9) Documentaţiile tehnico-economice pentru investiţiile destinate prevenirii sau

înlăturării efectelor produse de acţiuni accidentale şi de calamităţi naturale,

elaborate şi avizate potrivit dispoziţiilor legale, precum şi notele de

fundamentare privind celelalte cheltuieli de investiţii cuprinse în poziţia globală

alte cheltuieli de investiţii se aprobă de către ordonatorii principali de credite.

(10) După aprobarea documentaţiilor tehnico-economice potrivit prevederilor

alin. (5) - (9), actualizarea valorii totale a fiecărei investiţii, potrivit evoluţiei

indicilor de preţuri, se face pe răspunderea şi cu aprobarea fiecărui ordonator de

credite în calitate de investitor.

(11) Valoarea obiectivelor de investiţii noi, după caz, a investiţiilor destinate

prevenirii sau înlăturării efectelor produse de acţiuni accidentale şi de calamităţi

naturale, ale căror documentaţii tehnico-economice au fost aprobate potrivit

competenţelor prevăzute în prezentul articol, este estimativă până la contractarea

execuţiei lucrărilor, conform prevederilor legale privind achiziţiile publice.

(12) Limitele valorice privind competenţele de aprobare a documentaţiilor

tehnico-economice ale obiectivelor de investiţii noi se pot modifica prin hotărâre

a Guvernului, în funcţie de evoluţia indicilor de preţuri.

118

ART. 17

(1) În bugetele locale nu se pot înscrie şi nu se pot aproba cheltuieli fără asigurarea

resurselor financiare corespunzătoare.

(2) Cheltuielile prevăzute în capitolele şi articolele de cheltuieli au destinaţie precisă

şi limitată.

(3) În cursul execuţiei bugetare, în cazurile în care se fac propuneri de elaborare a

unor acte normative a căror aplicare atrage micşorarea veniturilor sau majorarea

cheltuielilor aprobate prin bugetele locale, iniţiatorii au obligaţia să prevadă şi

mijloacele necesare acoperirii golurilor de venituri sau sporului de cheltuieli.

ART. 18

????

(3) Virările de credite bugetare în cadrul aceluiaşi capitol bugetar sunt în competenţa

fiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele

instituţiilor şi serviciilor publice subordonate, şi se pot efectua înainte de angajarea

cheltuielilor, începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar.

CAP. 3

Elaborarea, aprobarea şi execuţia bugetelor locale

ART. 19

(1) Proiectele bugetelor locale se elaborează pe baza proiectelor de bugete proprii ale

administraţiei publice locale, ale instituţiilor şi serviciilor publice de subordonare

locală.

(2) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale vor iniţia acţiuni de

implementare a finanţării bugetare, pe bază de programe care vor fi întocmite de

către instituţiile şi serviciile publice de interes local, în scopul finanţării unor

acţiuni, obiective, proiecte.

(3) Programele analizate de către ordonatorii principali de credite vor fi propuse spre

aprobare ca anexe la bugetul local.

ART. 20

(1) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezintă proiectele bugetelor

locale, echilibrate, direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar

de stat, până la data de 15 mai a fiecărui an, urmând ca acestea să depună la

Ministerul Finanţelor proiectele bugetelor locale pe ansamblul judeţului, respectiv

al municipiului Bucureşti, cel mai târziu până la data de 1 iunie a fiecărui an.

(2) Ministerul Finanţelor examinează propunerile de sume defalcate din unele venituri

ale bugetului de stat şi de transferuri cu destinaţie specială, cuprinse în proiectele

bugetelor locale, şi, cu acordul Guvernului, comunică, până la data de 1 iulie,

direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat limitele

sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi ale transferurilor cu

destinaţie specială, precum şi criteriile de repartizare a acestora pe unităţile

administrativ-teritoriale, în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale de

către ordonatorii principali de credite. Limitele sumelor se transmit, pentru

informare, consiliilor judeţene şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

(3) Ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite potrivit

prevederilor alin. (2), elaborează şi depun la direcţiile generale ale finanţelor

publice şi controlului financiar de stat, până la data de 20 iulie, noile propuneri

pentru proiectul bugetului, urmând ca acestea să transmită proiectele bugetelor

locale pe ansamblul judeţului şi municipiului Bucureşti la Ministerul Finanţelor

până la data de 1 august a fiecărui an.

119

(4) Proiectele bugetelor locale se prezintă spre aprobare consiliilor locale, judeţene şi

Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în termen de maximum 30

de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat. Pe parcursul exerciţiului

bugetar, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti,

după caz, pot aproba rectificarea bugetelor locale, în termen de 30 de zile de la

intrarea în vigoare a rectificării bugetului de stat, precum şi ca urmare a unor

propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite.

ART. 21

(1) Proiectul bugetului local se publică în presa locală sau se afişează la sediul

primăriei, după care, în termen de 15 zile, este supus aprobării consiliului local,

judeţean şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.

(2) Proiectul bugetului local este însoţit de raportul primarului, al preşedintelui

consiliului judeţean sau al primarului general al municipiului Bucureşti, după caz,

precum şi de contestaţiile depuse de către locuitori, în termen de 15 zile de la data

publicării sau afişării proiectului.

(3) Consiliul local, judeţean şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz,

se pronunţă asupra contestaţiilor şi adoptă proiectul bugetului local, după ce acesta

a fost votat pe capitole, subcapitole, articole şi anexe.

ART. 22

Veniturile şi cheltuielile prevăzute în bugetele locale se repartizează pe trimestre, în

funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor şi de perioada în care este necesară

efectuarea cheltuielilor, şi se aprobă de către:

1. Ministerul Finanţelor, pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de

stat şi pentru transferurile de la acest buget, pe baza propunerilor ordonatorilor

principali de credite ai bugetelor locale, transmise de direcţiile generale ale

finanţelor publice şi controlului financiar de stat, în termen de 20 de zile de la

intrarea în vigoare a legii bugetului de stat;

2. ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, pentru bugetele proprii şi

bugetele instituţiilor şi serviciilor publice subordonate, în termen de 15 zile de la

aprobarea sumelor prevăzute la pct. 1.

ART. 23

Pe baza bugetelor locale aprobate, în condiţiile legii, de consiliile locale, judeţene şi

Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, direcţiile generale ale finanţelor

publice şi controlului financiar de stat întocmesc şi transmit Ministerului Finanţelor

bugetele pe ansamblul fiecărui judeţ, respectiv al municipiului Bucureşti, cu repartizarea

pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor, grupate în cadrul fiecărui judeţ şi ale

municipiului Bucureşti pe comune, oraşe, municipii, sectoare ale municipiului Bucureşti

şi bugetul propriu, pe structura clasificaţiei bugetare stabilită de Ministerul Finanţelor.

ART. 24

(1) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt preşedinţii consiliilor

judeţene, primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii celorlalte unităţi

administrativ-teritoriale.

(2) Conducătorii instituţiilor sau serviciilor publice cu personalitate juridică din

subordinea fiecărui consiliu local, judeţean şi a Consiliului General al Municipiului

Bucureşti sunt, după caz, ordonatori de credite secundari sau terţiari.

ART. 25

(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare, aprobate prin

bugetele locale, pe unităţile ierarhic inferioare, în raport cu sarcinile acestora,

cuprinse în bugetele respective, şi aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele

proprii, cu respectarea dispoziţiilor legale.

120

(2) Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pe unităţi

ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite, şi aprobă

efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispoziţiilor legale.

(3) Ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate,

numai pentru nevoile unităţilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele

aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.

(4) Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare

numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate

de activitatea instituţiilor sau serviciilor publice respective şi cu respectarea

dispoziţiilor legale.

(5) Ordonatorii de credite pot delega dreptul de a aproba folosirea creditelor bugetare.

ART. 26

(1) Ordonatorii principali, secundari şi terţiari de credite răspund de:

1. elaborarea proiectului de buget propriu;

2. urmărirea modului de încasare a veniturilor;

3. necesitatea, oportunitatea şi legalitatea angajării şi utilizării creditelor bugetare

în limita şi cu destinaţia aprobate prin bugetul propriu;

4. integritatea bunurilor aflate în administrare;

5. organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a bilanţurilor

contabile şi a conturilor de execuţie bugetară.

(2) Angajarea şi efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare aprobate în buget se

aprobă de ordonatorul de credite şi se efectuează numai cu viza prealabilă de

control financiar preventiv intern, care atestă respectarea dispoziţiilor legale,

încadrarea în creditele bugetare aprobate şi destinaţia acestora.

(3) În situaţia refuzului de viză de control financiar preventiv intern, menţionată la alin.

(2), ordonatorul de credite poate dispune, pe propria răspundere, angajarea şi

efectuarea cheltuielilor respective.

ART. 27

Transferurile către bugetele locale, în cadrul limitelor prevăzute în bugetul de stat, se

efectuează de către Ministerul Finanţelor, prin direcţiile generale ale finanţelor publice şi

controlului financiar de stat, la cererea ordonatorilor principali de credite, în funcţie de

necesităţile execuţiei bugetare.

ART. 28

Finanţarea cheltuielilor din bugetele locale se asigură prin deschideri de credite de către

ordonatorii principali ai acestora, în limita creditelor bugetare aprobate prin bugetele

locale şi potrivit destinaţiei stabilite în raport cu gradul de folosire a sumelor puse la

dispoziţie anterior şi cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea

cheltuielilor respective.

ART. 29

(1) Efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative,

care să confirme angajamentele contractuale sau din convenţii, primirea bunurilor

materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor şi a altor

drepturi băneşti, plata obligaţiilor bugetare, precum şi a altor obligaţii.

(2) Ordonatorii de credite pot efectua plăţi în avans de până la 30% pentru anumite

categorii de cheltuieli, în condiţiile dispoziţiilor legale.

ART. 30

Ordonatorii principali de credite întocmesc şi prezintă spre aprobare, consiliilor judeţene,

Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi consiliilor locale, după caz, până la data

de 31 mai a anului următor, conturile anuale de execuţie a bugetelor locale, în structura

următoare:

121

a) la venituri:

1. prevederi bugetare aprobate iniţial;

2. prevederi bugetare definitive;

3. încasări realizate;

b) la cheltuieli:

1. credite aprobate iniţial;

2. credite definitive;

3. plăţi efectuate.

ART. 31

Trimestrial, ordonatorii principali de credite întocmesc dări de seamă contabile asupra

execuţiei bugetare, care se depun la direcţiile generale ale finanţelor publice şi

controlului financiar de stat; după verificarea şi centralizarea lor, acestea întocmesc şi

depun la Ministerul Finanţelor darea de seamă contabilă centralizată asupra execuţiei

bugetelor locale, pe ansamblu, la termenele şi potrivit normelor stabilite de acesta.

ART. 32

(1) Excedentul anual al bugetului local, rezultat la încheierea exerciţiului bugetar, după

efectuarea regularizărilor în limita transferurilor din bugetul de stat, se utilizează, în

ordine, pentru:

1. rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor şi a

comisioanelor aferente acestora;

2. constituirea fondului de rulment.

(2) Fondul de rulment se păstrează într-un cont distinct, deschis fiecărei unităţi

administrativ-teritoriale, la unităţile teritoriale ale trezoreriei statului şi poate fi

utilizat, temporar, pentru acoperirea unor goluri de casă provenite din decalaje între

veniturile şi cheltuielile anului curent, precum şi pentru acoperirea definitivă a

eventualului deficit bugetar rezultat la finele exerciţiului bugetar.

(3) Fondul de rulment poate fi utilizat şi pentru finanţarea unor investiţii din

competenţa autorităţilor administraţiei publice locale sau pentru dezvoltarea

serviciilor publice locale în interesul colectivităţii.

(4) Utilizarea fondului de rulment în condiţiile alin. (2) şi (3) se aprobă de consiliul

local, judeţean şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz.

ART. 33

Execuţia de casă a bugetelor locale se efectuează prin unităţile teritoriale ale trezoreriei

statului, evidenţiindu-se în conturi distincte:

1. veniturile bugetare pe structura clasificaţiei bugetare;

2. cheltuielile în limita creditelor bugetare aprobate şi a destinaţiei stabilite;

3. alte operaţiuni financiare ale ordonatorilor de credite bugetare dispuse de aceştia;

4. veniturile extrabugetare şi cheltuielile dispuse din acestea, pe instituţii publice

locale şi categorii de resurse.

ART. 34

Metodologia de elaborare şi de execuţie a bugetelor locale se stabileşte de către

Ministerul Finanţelor.

CAP. 4

Finanţele instituţiilor şi serviciilor publice

ART. 35

(1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor şi

serviciilor publice de interes local se asigură astfel:

1. integral din bugetul local, în funcţie de subordonare;

2. din venituri extrabugetare şi din subvenţii acordate de la bugetul local, în funcţie de

subordonare;

122

3. integral din venituri extrabugetare.

(2) Instituţiile şi serviciile publice, finanţate integral din bugetul local,

varsă veniturile realizate la acest buget.

ART. 36

(1) Instituţiile şi serviciile publice de interes local mai pot folosi, pentru desfăşurarea şi

lărgirea activităţii lor, mijloace materiale şi băneşti primite de la persoane juridice

şi fizice, sub formă de donaţii şi sponsorizări, cu respectarea dispoziţiilor legale.

(2) Fondurile acordate de persoanele juridice şi fizice în vederea participării împreună

cu autorităţile administraţiei publice locale la finanţarea unor acţiuni de interes

public, precum şi mijloacele băneşti primite în condiţiile alin. (1), în situaţia

instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate integral de la buget, sunt vărsate direct la

bugetul local din care se finanţează acestea. Cu aceste sume se majorează creditele

bugetare ale bugetului local, iar fondurile se vor utiliza potrivit prevederilor art. 28

şi cu respectarea destinaţiilor stabilite de transmiţător.

ART. 37

Finanţarea cheltuielilor unor instituţii publice, indiferent de subordonare, se asigură atât

din bugetul de stat, cât şi din bugetele unor unităţi administrativ-teritoriale, numai în

cazurile în care, prin legea bugetară anuală sau prin legi speciale, se stabilesc categoriile

de cheltuieli care se finanţează prin fiecare buget.

ART. 38

(1) Veniturile extrabugetare ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local,

finanţate în condiţiile art. 35 alin. (1) pct. 2 şi 3, se încasează, administrează,

utilizează şi contabilizează de către acestea.

(2) Veniturile proprii ale bugetelor instituţiilor şi serviciilor publice de interes local,

finanţate potrivit art. 35 alin. (1) pct. 2 şi 3, provin din taxe, chirii, manifestări

culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii,

proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe, prestări de servicii

şi altele.

ART. 39

(1) Excedentele rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor şi serviciilor publice de

interes local, finanţate în condiţiile art. 35 alin. (1) pct. 2, se regularizează la

sfârşitul anului cu bugetele locale, în limita sumelor primite de la acestea, dacă

legea nu prevede altfel.

(2) Soldurile anuale rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor şi serviciilor publice

de interes local, finanţate integral din venituri extrabugetare, rămân la dispoziţia

acestora, urmând a fi folosite în anul următor cu aceeaşi destinaţie.

(3) Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz,

pot hotărî ca soldurile anuale rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor şi

serviciilor publice subordonate, finanţate integral din venituri extrabugetare, să se

preia la bugetul local, după deducerea sumelor încasate anticipat şi a obligaţiilor de

plată.

ART. 40

(1) Execuţia de casă a bugetelor instituţiilor şi serviciilor publice de interes local se

efectuează prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului.

(2) Plăţile pentru investiţiile instituţiilor publice de interes local, indiferent de forma de

finanţare, se efectuează prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului, pe baza listei

de investiţii, a fondurilor aprobate pentru cheltuieli de capital şi cu respectarea

dispoziţiilor legale privind investiţiile şi decontarea acestora.

123

ART. 41

Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot

aproba înfiinţarea de activităţi integral finanţate din venituri extrabugetare pe lângă unele

instituţii şi servicii publice, stabilind, totodată, domeniul de activitate, categoriile de

venituri, natura cheltuielilor, sistemul de organizare şi funcţionare a acestor activităţi.

ART. 42

(1) Bugetele de venituri şi cheltuieli pentru activităţile finanţate integral din venituri

extrabugetare se întocmesc o dată cu bugetul instituţiei sau serviciului public de

interes local de care aparţin şi se aprobă o dată cu bugetul acestora, în condiţiile art.

6 alin. (2) pct. 2.

(2) Veniturile şi cheltuielile activităţilor finanţate integral din venituri extrabugetare se

grupează pe baza clasificaţiei indicatorilor privind finanţele publice, aprobată de

Ministerul Finanţelor.

(3) În situaţia nerealizării veniturilor prevăzute în bugetele activităţilor finanţate

integral din venituri extrabugetare, cheltuielile vor fi efectuate în limita veniturilor

realizate.

(4) Soldurile anuale, rezultate din execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli ale

activităţilor finanţate integral din venituri extrabugetare, se reportează în anul

următor cu aceeaşi destinaţie sau se preiau ca venit la bugetul local, în condiţiile

prevederilor art. 39 alin. (3).

ART. 43

(1) În cazul în care, la înfiinţarea unor instituţii şi servicii publice de interes local sau a

unor activităţi finanţate integral din venituri extrabugetare, acestea nu dispun de

fonduri suficiente, în baza unor documentaţii temeinic fundamentate, consiliile

locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot

acorda împrumuturi temporare din bugetul local, pe bază de convenţie.

(2) Împrumuturile acordate în condiţiile alin. (1) vor fi rambursate integral în termen

de un an de la data acordării.

ART. 44

(1) Pentru funcţionarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor

fizice şi juridice, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului

Bucureşti, după caz, stabilesc taxe speciale.

(2) Cuantumul taxelor speciale se stabileşte anual şi trebuie să acopere cel puţin

sumele investite şi cheltuielile curente de întreţinere şi funcţionare a acestor

servicii.

(3) Taxele speciale, instituite potrivit prevederilor prezentului articol, constituie

venituri cu destinaţie specială ale bugetelor locale, fiind utilizate în scopurile pentru

care au fost înfiinţate.

(4) Sumele rămase neutilizate din taxele speciale, stabilite ca diferenţă între veniturile

încasate şi plăţile efectuate, se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie, o

dată cu încheierea exerciţiului bugetar. Acelaşi regim se aplică şi celorlalte venituri

cu destinaţie specială.

ART. 45

(1) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care se

folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.

(2) Prin regulamentul aprobat de consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al

Municipiului Bucureşti, după caz, se vor determina condiţiile în care se pot percepe

taxele speciale, modul în care se obţine acordul persoanelor fizice şi juridice

plătitoare, precum şi modul de repartizare a acestora.

124

(3) Hotărârile luate de consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului

Bucureşti, după caz, în legătură cu repartizarea taxelor speciale pe persoanele fizice

şi juridice plătitoare vor fi afişate la sediul acestora sau prin publicare.

(4) Împotriva acestor hotărâri orice persoană interesată poate face contestaţie în termen

de 15 zile de la afişarea sau publicarea acestora. După expirarea acestui termen

consiliul care a adoptat hotărârea se întruneşte şi deliberează asupra contestaţiilor

primite.

ART. 46

Constatarea, aşezarea şi urmărirea încasării taxelor speciale se realizează prin

compartimentele de specialitate ale primăriilor, consiliilor judeţene şi ale Primăriei

Municipiului Bucureşti, după caz.

ART. 47

(1) Serviciile publice de interes local care desfăşoară activităţi de natură economică au

obligaţia calculării, înregistrării şi recuperării uzurii fizice şi morale a mijloacelor

fixe aferente acestor activităţi, prin tarif sau preţ, potrivit legii.

(2) Sumele reprezentând amortizarea calculată pentru aceste mijloace fixe se utilizează

pentru realizarea de investiţii în domeniul respectiv şi se evidenţiază distinct în

programul de investiţii, ca sursă de finanţare a acestora.

(3) Activităţile de natură economică, pentru care se calculează amortizarea mijloacelor

fixe, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

CAP. 5

Împrumuturi contractate de autorităţile administraţiei publice locale

ART. 48

(1) Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz,

pot aproba contractarea de împrumuturi interne sau externe, pe termen mediu şi

lung, pentru realizarea de investiţii publice de interes local, precum şi pentru

refinanţarea datoriei publice locale, în condiţiile respectării prevederilor prezentului

capitol.

(2) Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz,

hotărăsc contractarea de împrumuturi, cu votul a cel puţin două treimi din numărul

membrilor ce le compun.

(3) Datoria publică locală, angajată în condiţiile alin. (1), reprezintă o obligaţie

generală care trebuie rambursată, conform acordurilor încheiate, din resursele aflate

la dispoziţia unităţii administrativ-teritoriale, cu excepţia transferurilor de la

bugetul de stat cu destinaţie specială.

(4) Instrumentele datoriei publice locale sunt, în principal, următoarele:

1. titluri de valoare;

2. împrumuturi de la băncile comerciale sau de la alte instituţii de credit.

(5) Emiterea şi lansarea titlurilor de valoare se pot face direct de către autorităţile

administraţiei publice locale sau prin intermediul unor agenţii sau al altor instituţii

specializate.

(6) Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz,

pot angaja împrumuturi interne fără garanţia Guvernului, potrivit prevederilor

prezentului capitol, cu condiţia informării prealabile a Ministerului Finanţelor.

(7) Împrumuturile externe se vor contracta numai cu aprobarea comisiei de autorizare a

acestor împrumuturi, constituită din reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei

publice locale, ai Guvernului şi ai Băncii Naţionale a României, a cărei

componenţă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

125

ART. 49

(1) Ratele scadente aferente împrumuturilor contractate, dobânzile şi comisioanele

datorate de unităţile administrativ-teritoriale se prevăd în bugetul local.

(2) Împrumuturile contractate de unităţile administrativ-teritoriale pot fi garantate de

către autoritatea administraţiei publice locale prin orice sursă de venituri, cu

excepţia prevăzută la art. 48 alin. (3). Orice garantare prin venituri devine valabilă

şi se aplică din momentul acordării garanţiei; veniturile care se constituie în

garanţie şi care sunt încasate la bugetul local vor fi supuse condiţiilor acordului de

garantare respectiv, care se va aplica cu prioritate faţă de orice revendicări ale unor

terţi către autoritatea administraţiei publice locale respective, indiferent dacă aceste

terţe părţi cunosc sau nu cunosc acordul de garantare. Documentul prin care se

încheie acordul de garantare prin venituri trebuie înregistrat la primărie sau, după

caz, la consiliul judeţean respectiv şi la împrumutător.

(3) Toate acordurile de împrumut încheiate potrivit prevederilor prezentei legi vor fi

considerate ca fiind pe deplin autorizate şi vor constitui obligaţii care pot fi impuse

bugetelor locale respective.

ART. 50

(1) Datoria publică locală nu reprezintă obligaţii sau răspunderi ale Guvernului şi

aceasta va fi rambursată exclusiv din veniturile prin care s-a garantat împrumutul

respectiv de către autorităţile administraţiei publice locale.

(2) Documentele care fac dovada datoriei publice locale vor include o clauză prin care

unitatea administrativ-teritorială se obligă să ramburseze datoria şi să plătească

dobânzile şi comisioanele aferente acestei datorii numai din veniturile autorităţii

administraţiei publice locale respective, fără ca Guvernul să aibă vreo obligaţie de

plată şi fără ca credibilitatea sau capacitatea de impozitare a Guvernului să fie

folosită pentru garantarea rambursării datoriei unităţii administrativ-teritoriale, a

plăţii dobânzilor şi comisioanelor aferente.

(3) Documentele care fac dovada datoriei publice locale, care nu respectă prevederile

alin. (2), nu vor fi considerate valabile.

ART. 51

(1) Autorităţilor administraţiei publice locale li se interzice accesul la orice fel de

împrumut, dacă totalul datoriilor anuale reprezentând ratele scadente la

împrumuturile contractate, dobânzile şi comisioanele aferente acestora, inclusiv ale

împrumutului care urmează să fie angajat în anul respectiv, depăşeşte limita de

20% din totalul veniturilor curente ale bugetelor locale, potrivit anexei nr. 1,

inclusiv cotele defalcate din impozitul pe salarii.

(2) În scopul calculării acestei limite, pentru împrumuturile contractate cu o rată

variabilă a dobânzii se va lua în calcul valoarea datoriei la rata dobânzii valabile la

data efectuării calculului.

(3) În scopul calculării acestei limite, împrumuturile acordate în valută vor fi luate în

calcul la valoarea cursului de schimb comunicat de Banca Naţională a României la

data efectuării calculului.

ART. 52

(1) Valoarea totală a datoriei contractate de autoritatea administraţiei publice locale va

fi înscrisă în registrul de evidenţă a datoriei publice locale al acestei autorităţi şi se

raportează anual prin dările de seamă contabile.

(2) Registrul de evidenţă a datoriei publice locale va include informaţii care să

specifice suma totală a datoriilor autorităţilor administraţiei publice locale, precum

şi detalierea datoriilor şi alte informaţii stabilite prin norme metodologice privind

registrul de evidenţă a datoriei publice locale, emise de Ministerul Finanţelor.

126

ART. 53

(1) În situaţia în care, pe parcursul execuţiei, apar goluri temporare de casă ca urmare a

decalajului dintre veniturile şi cheltuielile bugetului local, acestea pot fi acoperite

prin împrumuturi fără dobândă din disponibilităţile contului general al trezoreriei

statului, numai după utilizarea fondului de rulment.

(2) Valoarea totală a împrumutului care poate fi angajat de autorităţile administraţiei

publice locale potrivit prevederilor alin. (1) este supusă următoarelor limite:

1. nu va depăşi 5% din totalul veniturilor estimate a fi încasate pe durata anului

fiscal în care se face împrumutul;

2. în condiţiile prevederilor pct. 1, autorităţile administraţiei publice locale nu pot

angaja împrumuturi mai mari decât fondurile pe care le pot rambursa pe durata

aceluiaşi an fiscal.

(3) Rambursarea fondurilor împrumutate conform prevederilor prezentului articol va fi

garantată cu veniturile estimate a fi încasate în anul fiscal respectiv, în condiţiile

respectării garantării, prin venituri, a celorlalte datorii publice locale.

ART. 54

(1) Activitatea autorităţilor administraţiei publice locale va fi supusă unei verificări

excepţionale de către Curtea de Conturi, potrivit prevederilor prezentului articol, în

următoarele situaţii:

1. autoritatea administraţiei publice locale nu îşi rambursează toate obligaţiile de

plată pe termen scurt până la sfârşitul anului fiscal în care au fost angajate

împrumuturile;

2. dacă, la un anumit moment pe durata anului fiscal, datoriile pe termen scurt ale

autorităţii administraţiei publice locale depăşesc limita stabilită la art. 53 alin.

(2) pct. 1.

(2) Curtea de Conturi va solicita autorităţilor administraţiei publice locale care se află

într-una dintre situaţiile specificate la alin. (1) să întocmească şi să depună un plan

de redresare, prin care aceasta se obligă să se supună prevederilor art. 53 alin. (2) în

termen de 12 luni.

(3) Ministerul Finanţelor poate acorda din disponibilităţile contului general al

trezoreriei statului împrumuturi cu dobândă autorităţilor administraţiei publice

locale, în cadrul planului de redresare, cu condiţia ca acestea să se angajeze la

rambursarea acestor fonduri într-un termen stabilit de Ministerul Finanţelor, dar

care nu poate depăşi 2 ani.

CAP. 6

Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 55

Guvernul poate acorda garanţii la împrumuturile externe contractate de autorităţile

administraţiei publice locale, în condiţiile prevederilor Legii privind datoria publică.

ART. 56

(1) Exerciţiul bugetar este anual, coincide cu anul calendaristic şi se încheie pe baza

normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor.

(2) Execuţia bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. Orice venit

neîncasat şi orice cheltuială neefectuată până la data de 31 decembrie se vor încasa

sau se vor efectua, după caz, în contul bugetului local pe anul următor.

(3) Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept.

(4) Toate operaţiunile de încasări şi plăţi, efectuate în cursul unui an în contul

bugetului local sau judeţean, aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a

bugetului respectiv.

127

ART. 57

(1) Este interzisă efectuarea de plăţi direct din veniturile încasate, cu excepţia cazurilor

când legea prevede altfel.

(2) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul local şi nici nu poate fi efectuată din

acest buget, dacă nu există bază legală pentru asemenea cheltuieli.

ART. 58

Obligaţiile financiare rezultate din acordurile de colaborare, cooperare, asociere, înfrăţire,

precum şi din aderarea la asociaţii interne şi internaţionale de autorităţi ale administraţiei

publice locale, hotărâte de consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului

Bucureşti, după caz, în condiţiile legii, se suportă din bugetele locale ale acestora.

ART. 59

(1) Prin bugetele locale şi bugetele instituţiilor şi serviciilor publice locale sunt

aprobate credite bugetare în limita cărora se pot angaja şi efectua cheltuieli şi

reprezintă limite maxime, care nu pot fi depăşite.

(2) Utilizarea creditelor bugetare pentru alte destinaţii decât cele aprobate atrage, în

condiţiile legii, răspunderea celor vinovaţi.

ART. 60

Este interzis instituţiilor publice locale să efectueze operaţiunile de încasări şi plăţi prin

băncile comerciale.

ART. 61

Soldul fondului de tezaur constituit la nivelul consiliului judeţean şi al Consiliului

General al Municipiului Bucureşti se va utiliza, până la lichidare, pentru realizarea de

investiţii publice de interes judeţean, cu aprobarea consiliului judeţean şi, respectiv, a

Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

ART. 62

Dacă bugetele locale nu au fost aprobate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea

exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetele locale ale anului precedent, până la

aprobarea noilor bugete, dar nu mai târziu de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii

bugetului de stat.

ART. 63

(1) Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt

considerate infracţiuni:

1. nerespectarea dispoziţiilor art. 15, art. 16 şi ale art. 30;

2. nerespectarea dispoziţiilor art. 17, art. 18, art. 31 şi ale art. 59;

3. nerespectarea dispoziţiilor art. 20, art. 25 alin. (4), art. 26, art. 28, art. 51 alin.

(1), art. 57 şi ale art. 60.

(2) Contravenţiile prevăzute la pct. 1 se sancţionează cu amendă de la 500.000 lei la

1.500.000 lei, cele de la pct. 2, cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei, iar

cele de la pct. 3, cu amendă de la 1.500.000 lei la 3.000.000 lei. Nivelul acestor

amenzi poate fi actualizat prin hotărâre a Guvernului.

(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de către Curtea de Conturi,

Ministerul Finanţelor şi de către alte organe împuternicite prin lege.

ART. 64

Contravenţiilor prevăzute la art. 63 li se aplică prevederile Legii nr. 32/1968 privind

stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25 - 27.

ART. 65

Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.

ART. 66

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de ianuarie 1999.

128

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: capitolul III “Elaborarea,

aprobarea, execuţia şi încheierea execuţiei bugetelor locale” şi alte prevederi

referitoare la bugetele locale din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 17 iulie 1996;

capitolul VIII “Administrarea finanţelor publice” din Legea administraţiei publice

locale nr. 69/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79

din 18 aprilie 1996; Decretul Consiliului de Stat nr. 151/1975 privind

autofinanţarea unor activităţi ale instituţiilor de stat - pentru prevederile referitoare

la instituţiile publice şi activităţile de subordonare locală -, publicat în Buletinul

Oficial nr. 130 din 12 decembrie 1975, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

“ART. 66

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1999, cu excepţia prevederilor

art. 5 pct. 2.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate ca, în cursul anului 1999, să

îşi înfiinţeze şi să îşi organizeze compartimente proprii de specialitate pentru

exercitarea atribuţiilor ce le revin potrivit art. 5 pct. 2.

(3) Prefecţii judeţelor şi conducerile direcţiilor generale ale finanţelor publice şi

controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti vor acorda

sprijinul necesar pentru organizarea de către autorităţile administraţiei publice

locale a propriilor compartimente de specialitate.

(4) Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, consiliile judeţene, cu

asistenţa tehnică de specialitate a direcţiilor generale ale finanţelor publice şi

controlului financiar de stat, vor asigura, în conformitate cu prevederile art. 10 alin.

(3), resursele financiare necesare, inclusiv pentru înfiinţarea şi organizarea

compartimentelor de specialitate ale consiliilor locale.

(5) Până la organizarea de către autorităţile administraţiei publice locale a

compartimentelor de specialitate, atribuţiile ce le revin privind stabilirea,

constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor, taxelor şi a altor venituri

ale bugetelor locale, inclusiv a majorărilor de întârziere şi a amenzilor, soluţionarea

obiecţiunilor, contestaţiilor şi plângerilor formulate la actele de control şi de

impunere, precum şi executarea creanţelor bugetare se vor efectua în cursul anului

1999 de către organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor.

(6) Stabilirea impozitelor şi taxelor locale se va face de către organele fiscale teritoriale

ale Ministerului Finanţelor, cu avizul primarilor şi, respectiv, al preşedinţilor

consiliilor judeţene, după caz. Refuzul de viză va fi motivat în scris.

(OG.61/1998)

1. La punctul 2, alineatele (5) şi (6) ale articolului 66 devin alineatul (5) cu următorul

cuprins:

“(5) Până la organizarea de către autorităţile administraţiei publice locale a

compartimentelor de specialitate, atribuţiile ce le revin privind stabilirea,

constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor, taxelor şi a altor venituri

ale bugetelor locale, inclusiv a majorărilor de întârziere şi a amenzilor, soluţionarea

obiecţiunilor, contestaţiilor şi plângerilor formulate la actele de control şi de

impunere, precum şi executarea creanţelor bugetare se vor efectua, în cursul anului

1999, de către organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor. Până la

preluarea efectivă de către autorităţile administraţiei publice locale a activităţilor

menţionate, stabilirea pe contribuabili, persoane fizice sau juridice, a impozitelor şi

taxelor locale se va face de către organele fiscale teritoriale ale Ministerului

129

Finanţelor, cu avizul primarilor, respectiv al preşedinţilor consiliilor judeţene, după

caz. Refuzul de viză va fi motivat în scris.”

2. La punctul 2, alineatul (7) al articolului 66 devine alineatul (6).

(LEGEA 86/1999)

(7) Până la data de 31 decembrie 1999, în funcţie de organizarea propriilor

compartimente de specialitate, consiliile locale şi judeţene, precum şi Consiliul

General al Municipiului Bucureşti vor prelua, fiecare, pe bază de protocol, de la

organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor, exercitarea atribuţiilor

prevăzute la alin. (4).”

3. După articolul 66 se introduc articolele 67 şi 68 cu următorul cuprins:

“ART. 67

În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă

Ministerul Finanţelor, cu avizul Departamentului pentru Administraţie Publică Locală, va

propune Guvernului, pe baza şi pentru aplicarea dispoziţiilor art. 5 pct. 2, modificarea

corespunzătoare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea

creanţelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31

ianuarie 1996, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, modificată şi completată

prin Ordonanţa Guvernului nr. 53/1997, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 224 din 30 august 1997, a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/1997

privind procedura de întocmire şi depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, publicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobată şi

modificată prin Legea nr. 73/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 142 din 8 aprilie 1998, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr.

78/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august

1998, a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, ale

Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor şi a plângerilor asupra

sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor

Ministerului Finanţelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din

30 iunie 1997.

ART. 68

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: cap. III “Elaborarea, aprobarea,

execuţia şi încheierea execuţiei bugetelor locale” şi alte prevederi referitoare la bugetele

locale din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 152 din 17 iulie 1996; cap. VIII “Administrarea finanţelor

publice” din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996; Decretul Consiliului de Stat nr.

151/1975 privind autofinanţarea unor activităţi ale instituţiilor de stat - pentru prevederile

referitoare la instituţiile publice şi activităţile de subordonare locală -, publicat în

Buletinul Oficial nr. 130 din 12 decembrie 1975, precum şi orice alte dispoziţii contrare.”

(OG.61/1998)

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 14 septembrie 1998, cu

respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

ANDREI IOAN CHILIMAN

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 14 septembrie 1998, cu respectarea

prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

130

MIRCEA IONESCU-QUINTUS

ANEXA 1

LISTA

impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale

Nr. Denumirea veniturilor

crt.

CAP. 1

Veniturile proprii care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor

A. VENITURI CURENTE

1. Impozitul pe profit

2. Alte impozite directe

2.1. Alte încasări din impozite directe

3. Vărsăminte din profitul net

4. Vărsăminte de la instituţiile publice

4.1. Alte venituri de la instituţiile publice

5. Diverse venituri

5.1. Venituri din amenzile şi sancţiunile aplicate, potrivit

dispoziţiilor legale, de organele proprii

5.2. Restituiri de fonduri din finanţarea bugetară locală a

anilor precedenţi

5.3. Venituri din concesiuni şi închirieri

5.4. Încasări din valorificarea bunurilor confiscate,

potrivit legii

5.5. Încasări din alte surse

B. VENITURI DIN CAPITAL

6. Venituri din valorificarea unor bunuri

6.1. Venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor

publice

C. VENITURI CU DESTINAŢIE SPECIALĂ

7. Taxe speciale

8. Venituri din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat

9. Venituri din fondul pentru drumurile publice

10. Venituri din fondul de intervenţie

11. Venituri din fondul pentru locuinţe

12. Venituri din amortizarea mijloacelor fixe

13. Donaţii şi sponsorizări

14. Sume acordate de persoane juridice şi fizice în vederea

participării la finanţarea unor acţiuni de interes public

CAP. 2

131

Veniturile proprii care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor,

municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti

A. VENITURI CURENTE

1. Impozitul pe profit

2. Impozite şi taxe de la populaţie

2.1. Impozitul pe veniturile liber-profesioniştilor,

meseriaşilor şi ale altor persoane fizice

independente şi asociaţii familiale

2.2. Impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane fizice

2.3. Taxe asupra mijloacelor de transport deţinute de

persoane fizice

2.4. Impozitul pe veniturile din închirieri de imobile

2.5. Alte impozite şi taxe de la populaţie

3. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat,

folosite în alte scopuri decât pentru agricultură

sau silvicultură

4. Impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane juridice

5. Taxe asupra mijloacelor de transport deţinute de

persoane juridice

6. Alte impozite directe

6.1. Alte încasări din impozite directe

7. Impozitul pe spectacole

8. Alte impozite indirecte

8.1. Alte încasări din impozite indirecte

9. Vărsăminte din profitul net

10. Vărsăminte de la instituţiile publice

10.1. Taxe pentru examinarea conducătorilor de autovehicule,

eliberarea permiselor de conducere şi alte venituri

privind circulaţia pe drumurile publice

10.2. Venituri din încasarea contravalorii lucrărilor de

combatere a dăunătorilor şi bolilor în sectorul

vegetal - de la centrele locale pentru protecţia

plantelor

10.3. Veniturile punctelor de însămânţări artificiale

10.4. Veniturile circumscripţiilor sanitar-veterinare

10.5. Vărsăminte din disponibilităţile instituţiilor publice

şi ale activităţilor autofinanţate

10.6. Alte venituri de la instituţiile publice

11. Diverse venituri

11.1. Venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată,

imputaţii şi despăgubiri

11.2. Venituri din amenzile şi sancţiunile aplicate, potrivit

dispoziţiilor legale, de organele proprii

11.3. Restituiri de fonduri din finanţarea bugetară

locală a anilor precedenţi

11.4. Venituri din concesiuni şi închirieri

132

11.5. Încasări din valorificarea bunurilor confiscate,

potrivit legii

11.6. Încasări din alte surse

B. VENITURI DIN CAPITAL

12. Venituri din valorificarea de bunuri

12.1. Venituri din valorificarea unor bunuri ale

instituţiilor publice

12.2. Venituri din vânzarea locuinţelor construite din

fondurile statului

C. VENITURI CU DESTINAŢIE SPECIALĂ

13. Taxe speciale

14. Venituri din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat

15. Venituri din fondul pentru drumurile publice

16. Venituri din fondul de intervenţie

17. Venituri din fondul pentru locuinţe

18. Venituri din amortizarea mijloacelor fixe

19. Donaţii şi sponsorizări

20. Sume acordate de persoane juridice şi fizice în vederea

participării la finanţarea unor acţiuni de interes public

NOTĂ:

Lista impozitelor locale, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale poate fi actualizată

ca urmare a perfecţionării legislaţiei fiscale, precum şi prin legile bugetare anuale, în

concordanţă cu programele de creştere a autonomiei financiare a unităţilor administrativ-

teritoriale şi de descentralizare a serviciilor publice.

ANEXA 2

LISTA

cheltuielilor care se prevăd în bugetele locale

Nr. Denumirea veniturilor

crt.

CAP. 1

Cheltuieli care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor

1. Autorităţi executive

2. Cultură şi religie

2.1. Biblioteci judeţene

2.2. Muzee

2.3. Instituţii profesioniste de spectacol şi concerte

2.4. Şcoli populare de artă

2.5. Centre de conservare şi de valorificare a tradiţiei şi

creaţiei populare

2.6. Culte religioase

133

2.7. Alte instituţii şi acţiuni privind cultura

3. Asistenţă socială, ajutoare şi indemnizaţii

3.1. Serviciu public specializat pentru protecţia copilului

3.2. Alte acţiuni privind asistenţa socială, ajutoare şi

indemnizaţii

4. Servicii, dezvoltare publică şi locuinţe

4.1. Alimentări cu apă, staţii de epurare pentru ape uzate,

colectoare, staţii de pompare

4.2. Reţele, centrale şi puncte termice

4.3. Canalizare

4.4. Amenajări hidrotehnice de interes local, în intravilan

4.5. Alte acţiuni privind serviciile, dezvoltarea publică şi

locuinţe

5. Transporturi

5.1. Drumuri şi poduri

5.2. Aeroporturi

5.3. Alte cheltuieli în domeniul transporturilor

6. Alte acţiuni

6.1. Comandamente militare

6.2. Protecţie civilă

6.3. Alte cheltuieli

7. Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, dobânzilor şi

comisioanelor aferente

8. Plăţi de dobânzi şi comisioane

9. Rambursări împrumuturi

9.1. Rambursare împrumuturi pentru investiţii

9.2. Rambursare împrumuturi acordate din trezoreria statului

10. Fonduri de rezervă

10.1. Fond de rezervă bugetară la dispoziţia consiliilor judeţene

11. Cheltuieli cu destinaţie specială

11.1. Servicii publice finanţate din taxe speciale

11.2. Cheltuieli din fondul pentru drumurile publice

11.3. Cheltuieli din fondul de intervenţie

11.4. Cheltuieli din fondul pentru locuinţe

11.5. Cheltuieli din amortizarea mijloacelor fixe

11.6. Cheltuieli din donaţii

11.7. Cheltuieli din sume acordate de persoane juridice şi fizice

în vederea participării la finanţarea unor acţiuni de

interes public

CAP. 2

Cheltuieli care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor,

sectoarelor municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti

1. Autorităţi executive

2. Învăţământ*)

2.1. Învăţământ preşcolar

2.2. Învăţământ primar şi gimnazial

2.3. Învăţământ liceal

134

2.4. Învăţământ profesional

2.5. Învăţământ postliceal

2.6. Internate, cămine şi cantine pentru elevi (alocaţii de la

bugetele locale în completarea veniturilor proprii)

*) Din bugetele locale se finanţează cheltuielile de întreţinere şi gospodărie, reparaţii

curente şi reparaţii capitale, unele cheltuieli de investiţii, aprobate potrivit legii, pentru

racordări la reţeaua de gaze naturale, alimentări cu apă sau alte lucrări privind

îmbunătăţirea instalaţiilor de încălzire la unităţi ale învăţământului preuniversitar de stat,

precum şi alte cheltuieli prevăzute de dispoziţiile legale.

3. Sănătate

3.1. Creşe

3.2. Alte instituţii şi acţiuni sanitare

4. Cultură şi religie

4.1. Biblioteci publice

4.2. Muzee

4.3. Instituţii profesioniste de spectacole şi concerte

4.4. Case de cultură

4.5. Cămine culturale

4.6. Culte religioase

4.7. Alte instituţii şi acţiuni privind cultura

5. Asistenţă socială, ajutoare şi indemnizaţii

5.1. Cămine de bătrâni şi pensionari

5.2. Cămine-spital pentru invalizi şi bolnavi cronici

5.3. Cantine de ajutor social

5.4. Cămine pentru copii infirmi şi cămine-atelier

5.5. Ajutor social

5.6. Serviciu public specializat pentru protecţia copilului

5.7. Indemnizaţii de naştere

5.8. Alte acţiuni privind asistenţa socială, ajutoare şi

indemnizaţii

6. Servicii, dezvoltare publică şi locuinţe

6.1. Străzi

6.2. Iluminat public

6.3. Salubritate

6.4. Grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive şi de

agrement

6.5. Locuinţe

6.6. Alimentări cu apă, staţii de epurare pentru ape uzate,

colectoare, staţii de pompare

6.7. Reţele, centrale şi puncte termice

6.8. Canalizare

6.9. Amenajări hidrotehnice de interes local, în intravilan

6.10. Introducere de gaze naturale în localităţi

6.11. Alte acţiuni privind serviciile, dezvoltarea publică şi

locuinţe

7. Transporturi

7.1. Drumuri şi poduri

7.2. Transport în comun

135

7.3. Alte cheltuieli în domeniul transporturilor

8. Agricultură*)

*) Cheltuielile care se finanţează din bugetele locale sunt următoarele: cheltuieli de

personal, materiale şi servicii şi cheltuieli de capital.

8.1. Combaterea dăunătorilor şi bolilor în sectorul vegetal -

centre locale pentru protecţia plantelor

8.2. Puncte de însămânţări artificiale

8.3. Circumscripţii sanitar-veterinare (exclusiv epizootii)

9. Alte acţiuni economice

9.1. Prevenirea şi combaterea inundaţiilor şi gheţurilor

9.2. Alte cheltuieli pentru acţiuni economice

10. Alte acţiuni

10.1. Comandamente militare

10.2. Protecţie civilă

10.3. Alte cheltuieli

11. Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, dobânzilor şi

comisioanelor aferente

12. Plăţi de dobânzi şi comisioane

13. Rambursări împrumuturi

13.1. Rambursare împrumuturi pentru investiţii

13.2. Rambursare împrumuturi acordate din trezoreria statului

14. Fonduri de rezervă

14.1. Fond de rezervă bugetară la dispoziţia consiliilor locale

15. Cheltuieli cu destinaţie specială

15.1. Servicii publice finanţate din taxe speciale

15.2. Cheltuieli din fondul pentru drumurile publice

15.3. Cheltuieli din fondul de intervenţie

15.4. Cheltuieli din fondul pentru locuinţe

15.5. Cheltuieli din amortizarea mijloacelor fixe

15.6. Cheltuieli din donaţii

15.7. Cheltuieli din sume acordate de persoane juridice şi fizice

în vederea participării la finanţarea unor acţiuni de

interes public.

NOTĂ:

Lista cheltuielilor care se prevăd în bugetele locale poate fi actualizată ca urmare a

perfecţionării legislaţiei, precum şi prin legile bugetare anuale, în concordanţă cu

programele de creştere a autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale şi de

descentralizare a serviciilor publice.

136

ORDONANŢĂ Nr. 68 din 28 august 1997 *** Republicată

privind procedura de întocmire şi depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe

EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 121 din 24 martie 1999

*) Republicată în temeiul art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 78 din 25 august 1998,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998, dându-

se textelor o nouă numerotare.

Ordonanţa Guvernului nr. 68 din 28 august 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, a fost aprobată şi modificată prin Legea

nr. 73 din 7 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din

8 aprilie 1998, şi a mai fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 78 din 25 august

1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998

(aprobată prin Legea nr. 29 din 26 ianuarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999).

ART. 1

(1) Toţi plătitorii, persoane juridice sau fizice, române şi străine, cărora le revin,

potrivit legii, obligaţii fiscale către bugetul de stat şi bugetele locale, trebuie să

întocmească şi să depună declaraţii sau deconturi de impunere, denumite în

continuare declaraţii de impozite şi taxe.

(2) Declaraţiile de impozite şi taxe sunt documente prin care se declară:

a) impozitele şi taxele datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligaţia calculării

impozitelor şi taxelor revine plătitorului;

b) bunurile şi veniturile impozabile, în cazul în care, potrivit legii, stabilirea

impozitului şi a taxei se face de organul fiscal;

c) impozitele colectate prin stopaj la sursă, în cazul în care plătitorul are obligaţia

de a calcula, reţine şi vărsa impozite şi taxe.

(3) Declaraţia de impozite şi taxe se întocmeşte prin completarea unui formular pus la

dispoziţie plătitorilor, în mod gratuit, de către Ministerul Finanţelor.

(4) Declaraţiile de impozite şi taxe se întocmesc şi se depun, potrivit reglementărilor

legale în vigoare, precum şi prezentei ordonanţe, la unitatea subordonată

Ministerului Finanţelor, în a cărei rază teritorială plătitorul îşi are sediul sau

domiciliul, după caz, sau unde este luat în evidenţa fiscală, denumită în continuare

organ fiscal competent.

“ART. 1

(1) Toţi plătitorii, persoane juridice sau fizice, române şi străine, cărora le revin,

potrivit legii, obligaţii fiscale către bugetul de stat şi bugetele locale, trebuie să

întocmească şi să depună declaraţii sau deconturi de impunere, denumite în

continuare declaraţii de impozite şi taxe.

(2) Declaraţiile de impozite şi taxe sunt documente prin care se declară:

a) impozitele şi taxele datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligaţia calculării

impozitelor şi taxelor revine plătitorului;

b) bunurile şi veniturile impozabile, în cazul în care, potrivit legii, stabilirea

impozitului şi a taxei se face de organul fiscal sau, după caz, de serviciile de

specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale;

c) impozitele colectate prin stopaj la sursă, în cazul în care plătitorul are obligaţia

de a calcula, reţine şi vărsa impozite şi taxe.

(3) Declaraţia de impozite şi taxe se întocmeşte prin completarea unui formular pus la

dispoziţie plătitorilor, în mod gratuit, de către Ministerul Finanţelor sau de către

serviciile de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, după caz.

137

(4) Declaraţiile de impozite şi taxe se întocmesc şi se depun, potrivit reglementărilor

legale în vigoare, precum şi prezentei ordonanţe, la unitatea subordonantă

Ministerului Finanţelor, denumită în continuare organ fiscal competent, sau, după

caz, la serviciul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărui

rază teritorială plătitorul îşi are sediul sau domiciliul ori unde este luat în evidenţă

fiscală.”(OUG nr.113/1999)

ART. 2

(1) Declaraţia de impozite şi taxe trebuie să conţină:

a) datele necesare pentru stabilirea identităţii plătitorului:

numele şi prenumele sau denumirea plătitorului;

domiciliul sau sediul;

codul numeric personal sau codul fiscal, după caz;

b) baza de impunere;

c) cuantumul impozitelor sau al taxelor, după caz, dacă obligaţia calculării

impozitului sau a taxei revine, potrivit legii, plătitorului;

d) semnăturile autorizate şi ştampila, dacă este cazul.

(2) Conţinutul şi modelul formularelor necesare privind declaraţiile de impozite şi taxe

se stabilesc de către Ministerul Finanţelor, prin ordin al ministrului finanţelor, care

pot fi modificate şi actualizate pe măsura modificării reglementărilor legale în

materie de impozite şi taxe, precum şi ori de câte ori este necesar.

(3) În cazul în care legea specială care reglementează impozitul sau taxa respectivă nu

prevede întocmirea şi depunerea declaraţiei de impozite şi taxe, Ministerul

Finanţelor este abilitat să stabilească modelul şi conţinutul formularului, precum şi

termenul de depunere a acestuia.

(4) Plata impozitului sau a taxei nu suspendă obligaţia plătitorului de a depune

declaraţia de impozite şi taxe. Plătitorul este obligat să depună declaraţia de

impozite şi taxe, în condiţiile prezentei ordonanţe, chiar dacă este scutit de plata

impozitului conform reglementărilor legale, precum şi în alte cazuri stabilite de

către Ministerul Finanţelor, prin ordin al ministrului finanţelor.

(5) În cazuri deosebite, Ministerul Finanţelor poate stabili alte termene pentru

depunerea declaraţiilor de impozite şi taxe.

ART. 3

Declaraţia de impozite şi taxe întocmită pentru fiecare fel de impozit sau taxă se depune

de plătitor la termenul stabilit prin legea specială care reglementează impozitul sau taxa

respectivă. În cazul în care ultima zi de depunere este zi nelucrătoare, declaraţia de

impozite şi taxe se consideră a fi depusă în termen, dacă se face în ziua lucrătoare imediat

următoare termenului de depunere.

ART. 4

(1) Declaraţia de impozite şi taxe se depune de către plătitor la organul fiscal

competent, direct la registratura acestuia, sau la oficiul poştal, prin scrisoare cu

valoare declarată.

(2) Data de depunere a declaraţiei de impozite şi taxe este considerată data înregistrării

acesteia la organul fiscal sau data de expediţie a poştei, după caz.

ART. 5

(1) Plătitorul este obligat să depună o declaraţie de impozite şi taxe şi dacă în cursul

anului fiscal se află în una dintre următoarele situaţii:

a) dizolvare, lichidare sau transformare, conform prevederilor legale;

138

b) reorganizare prin divizare, fuziune prin absorbţie sau fuziune prin contopire,

conform legii;

c) încetarea activităţii, precum şi terminarea activităţii supuse impozitării sau

taxării;

d) încetarea obligaţiei de a calcula, reţine şi vira impozite şi taxe;

e) modificări intervenite în baza de impozitare, în cazul reprezentanţilor firmelor

străine cu activitate pe teritoriul României, sau pentru impozitele şi taxele

datorate pentru clădiri, terenuri şi mijloace de transport de către persoanele

juridice.

(2) Declaraţia de impozite şi taxe se depune în termen de 15 zile de la data apariţiei

uneia dintre situaţiile prevăzute la lit. a) şi b) ale alin. (1).

(3) Declaraţia de impozite şi taxe se depune până la data de 25 a lunii următoare celei

în care plătitorul s-a aflat în una dintre situaţiile prevăzute la lit. c), d) şi e) ale alin.

(1).

“ART. 5

(1) Plătitorul este obligat să depună o declaraţie de impozite şi taxe şi dacă în cursul

anului fiscal se află în una dintre următoarele situaţii:

a) dizolvare, lichidare sau transformare, conform prevederilor legale;

b) reorganizare prin divizare, fuziune prin absorbţie sau fuziune prin contopire,

conform legii;

c) încetarea activităţii, precum şi terminarea activităţii supuse impozitării sau

taxării;

d) încetarea obligaţiei de a calcula, reţine şi vira impozite şi taxe;

e) modificări intervenite în baza de impozitare, în cazul reprezentanţilor firmelor

străine cu activitate pe teritoriul României;

f) modificări intervenite în baza de impozitare a impozitelor şi taxelor locale.

(2) Declaraţia de impozite şi taxe se depune în termen de 15 zile de la data apariţiei

uneia dintre situaţiile prevăzute la lit. a) şi b) ale alin. (1).

(3) Declaraţia de impozite şi taxe se depune până la data de 25 a lunii următoare celei

în care plătitorul s-a aflat în una dintre situaţiile prevăzute la lit. c), d) şi e) ale alin.

(1).

(4) Declaraţia de impozite şi taxe se depune în termen de 30 de zile de la data apariţiei

modificării prevăzute la lit. f).”(OUG nr.113/1999)

ART. 6

Plătitorii au obligaţia de a întocmi corect declaraţiile de impozite şi taxe, în conformitate

cu reglementările legale în vigoare, înscriind clar, lizibil şi complet informaţiile

prevăzute de formulare.

ART. 7

Organul fiscal competent va verifica modul de completare a declaraţiei de impozite şi

taxe, iar în cazul în care constată erori în completarea acesteia va solicita în scris

plătitorului să se prezinte la sediul său, pentru efectuarea corecturilor necesare.

ART. 8

(1) Plătitorul este obligat să se prezinte în termenul stabilit de organul fiscal

competent, pentru efectuarea corecturilor.

(2) Dacă plătitorul nu s-a prezentat în 15 zile de la termenul stabilit pentru efectuarea

corecturilor, organul fiscal competent va stabili din oficiu obligaţia de plată.

ART. 9

139

Declaraţiile de impozite şi taxe depuse pot fi corectate de plătitori, din proprie iniţiativă,

în cadrul termenelor şi potrivit procedurii stabilite prin normele metodologice prevăzute

la art. 19.

ART. 10

(1) În cazul nedepunerii declaraţiei de impozite şi taxe, organul fiscal va transmite

plătitorului o înştiinţare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin

care îi va notifica depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei.

(2) Dacă, în termen de 15 zile de la data primirii înştiinţării, plătitorul nu depune

declaraţia de impozite şi taxe, organul fiscal competent va stabili din oficiu

obligaţia de plată.

ART. 11

Impozitele şi taxele stabilite din oficiu de organul fiscal competent se comunică

plătitorului printr-o înştiinţare de plată, transmisă potrivit legii.

ART. 12

Impozitele şi taxele stabilite din oficiu de organele fiscale competente se corectează la

data depunerii efective, de către plătitor, a declaraţiei de impozite şi taxe sau la data

efectuării unui control fiscal.

ART. 13

(1) Depunerea cu întârziere a declaraţiei de impozite şi taxe se penalizează, după cum

urmează:

a) cu 10% din impozitul sau din taxa datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă

declaraţia este depusă cu o întârziere de până la 30 de zile inclusiv faţă de

termenul legal stabilit;

b) cu 30% din impozitul sau din taxa datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă

declaraţia este depusă cu o întârziere de până la 60 de zile faţă de termenul legal

stabilit;

c) cu 50% din impozitul sau din taxa datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă

declaraţia este depusă cu o întârziere de peste 60 de zile faţă de termenul legal

stabilit;

d) cu 500.000 lei, sumă ce va putea fi actualizată prin hotărâre a Guvernului, în

funcţie de evoluţia indicelui preţurilor de consum, în cazul nedepunerii

declaraţiei de către plătitorii care nu realizează profit impozabil, de cei care

având sume de rambursat sau de restituit de la bugetul de stat, reprezentând

T.V.A. şi accize, nu mai depun deconturi pentru taxele respective, precum şi de

cei prevăzuţi la art. 5 din prezenta ordonanţă.

(2) Penalităţile calculate la suma impozitelor şi taxelor stabilite din oficiu sunt datorate

astfel cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioară a

impozitelor sau taxelor.

ART. 14

(1) Constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit

legii, să constituie infracţiuni, nerespectarea prevederilor art. 6 şi 8 şi se

sancţionează cu amendă între 100.000 lei şi 1.000.000 lei.

(2) Amenda va putea fi actualizată prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de evoluţia

indicelui preţurilor de consum.

(3) Dacă plătitorul îşi corectează din proprie iniţiativă declaraţia, înainte de iniţierea de

către organul fiscal competent a procedurii de stabilire din oficiu a obligaţiei de

plată, fapta prevăzută la alin. (1) se sancţionează cu avertisment.

140

(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele fiscale

competente.

(5) Prevederile prezentului articol se completează cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968

privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25 şi 26.

ART. 15

Penalităţile prevăzute la art. 13 se fac venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după

caz.

ART. 16

Dreptul de a constata nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe se prescrie într-un

termen de 5 ani.

ART. 17

Constatarea faptelor prevăzute la art. 13 şi aplicarea penalităţilor se efectuează de către

organele fiscale competente prin documente de constatare sau de verificare.

“ART. 17

Constatarea faptelor prevăzute la art. 13 şi 14 şi aplicarea penalităţilor şi amenzilor

se efectuează de către organele fiscale competente sau de către serviciile de

specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, după caz, prin documente

de constatare sau de verificare.”(OUG nr.113/1999)

ART. 18

Împotriva documentelor de constatare sau de verificare, prevăzute la art. 17, plătitorii pot

exercita căile de atac prevăzute de lege.

ART. 19

În aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe, Ministerul Finanţelor va elabora norme

metodologice*) de aplicare.

*) A se vedea Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.690 din 30 decembrie 1998, publicat în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 11 februarie 1999.

ART. 20

Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă: art. 19 alin. (1) lit. a) şi

prevederea referitoare la lit. a) din alin. (2) al art. 19 din Legea nr. 32/1991 privind

impozitul pe salarii, republicată, cu modificările ulterioare; prevederile referitoare la

nedepunerea lunară a decontului de T.V.A. din art. 36 al Ordonanţei Guvernului nr.

3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, cu modificările ulterioare; art. 17

alin. (1) lit. c) şi prevederea referitoare la lit. c) din alin. (2) al art. 17 al Legii nr. 42/1993

privind accizele la produsele din import şi din ţară, precum şi impozitul la ţiţeiul din

producţia internă şi gazele naturale, republicată, cu modificările ulterioare; art. 29 alin.

(1) lit. a), b) şi e) din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit,

republicată, cu modificările ulterioare; art. 68 alin. (1) lit. a) şi b) şi prevederea

referitoare la lit. a) şi b) din alin. (2) al art. 68 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi

taxele locale, cu modificările ulterioare, în ceea ce priveşte contribuabilii, persoane

juridice; prevederile referitoare la declaraţia de impunere din art. 6 al Ordonanţei

Guvernului nr. 24/1996 privind impozitul pe venitul reprezentanţelor din România ale

societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine, aprobată şi modificată prin

Legea nr. 29/1997, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

ART. 21

Prezenta ordonanţă intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în

Monitorul Oficial al României.

141

142

ORDONANŢA Nr. 11 din 23 ianuarie 1996

privind executarea creanţelor bugetare

EMITENT: GUVERNUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 23 din 31 ianuarie 1996

Ordonanţa este actualizată la 31 decembrie 1999.

În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art. 1 lit. b) din Legea nr.

130/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României emite următoarea ordonanţă:

TITLUL I

“Dispoziţii generale”(modificat prin OG nr.53/1997)

CAP. 1

“Creanţa bugetară. Modalităţi de realizare”(modificat prin OG nr.53/1997)

“ART. 1

Creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume ce reprezintă

resurse financiare publice, potrivit legii, sunt creanţe bugetare care se execută potrivit

dispoziţiilor prezentei ordonanţe.”((OUG nr.113/1999)

ART. 2

Creanţele bugetare se realizează prin încasare efectivă, prin executare silită, când este

cazul, precum şi prin alte modalităţi prevăzute în prezenta ordonanţă.

ART. 3

Încasarea şi urmărirea creanţelor bugetare prevăzute la art. 1, care sunt administrate de

Ministerul Finanţelor, se asigură de către acesta şi de către unităţile sale teritoriale,

respectiv: direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene

şi a municipiului Bucureşti şi Direcţia generală a vămilor, pentru creanţele stabilite în

vamă, prin unităţile lor subordonate.

Realizarea creanţelor bugetare prin modalităţile prevăzute la art. 2 poate fi făcută şi de

către alte organe, potrivit legii.

CAP. 2

Titlul de creanţă

ART. 4

Titlul de creanţă este actul prin care, potrivit legii, se constată şi se individualizează

obligaţia de plată privind creanţele bugetare prevăzute, la art. 1, întocmit de organele de

specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii, astfel:

a) pentru obligaţiile bugetare provenite din impozite şi taxe, care se determină de

către organele de specialitate pe baza declaraţiilor de impunere, titlul de creanţă îl

constituie procesul-verbal de impunere sau, după caz, actul declarativ al

contribuabilului;

b) în cazul obligaţiilor bugetare care se stabilesc, potrivit legii, de către plătitor, titlul

de creanţă îl reprezintă documentul de evidenţă întocmit de acesta. Pe baza acestor

evidenţe, plătitorul întocmeşte deconturile sau declaraţiile fiscale, după caz, care se

depun la organul de specialitate, potrivit legii;

c) pentru diferenţele constatate între obligaţiile de plată determinate de plătitor şi cele

legal datorate, inclusiv majorările de întârziere pentru neplata la termen a

impozitelor, a taxelor şi a altor venituri, stabilite cu ocazia verificărilor ulterioare

143

efectuate de organele abilitate de lege în acest scop, titlul de creanţă este

documentul care cuprinde rezultatele verificării sau constatării;

d) pentru obligaţiile de plată în vamă, titlul de creanţă îl constituie declaraţia vamală;

e) pentru obligaţiile bugetare care se percep prin plată directă, reprezentând taxe

pentru prestarea unor servicii sau taxe de timbru, titlul de creanţă îl reprezintă

documentul de plată sau actul pe care s-au anulat, conform legii, timbrele mobile

fiscale;

f) pentru obligaţiile de plată datorate, potrivit legii, din alte prestări de servicii decât

cele prevăzute la lit. e) rezultate din contracte, titlul de creanţă îl constituie actul

încheiat între părţi;

g) pentru obligaţiile privind plata amenzilor, titlul de creanţă este procesul-verbal de

constatare a contravenţiei şi de aplicare a amenzii, întocmit de organul prevăzut de

lege;

h) în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare şi al altor creanţe bugetare stabilite,

potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecătorească, titlul de creanţă este, după

caz, ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei

judecătoreşti, ori un extras, certificat, întocmit în baza acestor acte;

i) pentru obligaţii bugetare provenind din majorări, titlul de creanţă îl constituie actul

prin care se constată şi se individualizează suma de plată;

j) în cazul în care asupra unei obligaţii de plată privind creanţele bugetare, dintre cele

prevăzute la art. 1, s-a pronunţat o instanţă judecătorească, suma datorată este cea

stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, iar în cazul unei

contestaţii sau cereri de revizuire adresate organului competent potrivit legii, suma

datorată este cea prevăzută în decizia emisă de acesta;

k) alte documente emise de organele competente, prin care se constată şi se

individualizează creanţe bugetare.

CAP. 3

Plata obligaţiilor bugetare

ART. 5

Plătitor al obligaţiei bugetare este debitorul sau o altă persoană care, în numele

debitorului său, potrivit legii, are obligaţia de a plăti, de a reţine şi de a vărsa, după caz,

impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare.

ART. 6

Plata obligaţiilor bugetare se face în numerar, prin virament sau prin anulare de timbre

mobile, la termenele stabilite prin dispoziţiile legale în vigoare.

“ART. 6^1

Plata obligaţiilor bugetare se face în lei.”(OUG nr.113/1999)

144

ART. 7

(ABROGAT prin OG nr.7/1997)

ART. 8

“Plata obligaţiilor bugetare se face distinct, pentru fiecare sumă datorată în parte, în

contul bugetar corespunzător, în ordinea vechimii acestora, astfel:

a) obligaţiile de plată restante în ordinea scadenţei şi majorările de întârziere aferente

acestora datorate potrivit legii;

b) obligaţiile de plată curente datorate pentru primul termen de plată imediat următor;

c) obligaţiile de plată cu termene de plată viitoare.”(OG nr.53/1997)

Restituirea sau rambursarea sumelor, în cazurile prevăzute de lege, se face din contul

bugetar corespunzător.

ART. 9

Obligaţiile bugetare sunt scadente la termenele prevăzute de reglementările legale.

În cazul în care termenul de plată a obligaţiei bugetare expiră într-o zi nelucrătoare,

plata se consideră în termen, dacă este efectuată în ziua lucrătoare imediat

următoare.

Pentru obligaţiile bugetare care nu au prevăzute termene de plată prin actele normative

care le-au reglementat, Ministerul Finanţelor este abilitat să stabilească aceste

termene.

ART. 10

Obligaţiile bugetare stabilite de organele competente, prin documente de verificare sau

de constatare, se plătesc în termen de cel mult 15 zile de la data semnării sau a

comunicării documentului de verificare sau de constatare, care constituie şi înştiinţare de

plată.

Contestaţiile depuse de plătitori, cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare efectuate cu

ocazia verificărilor, nu suspendă obligaţia acestora la plata sumelor datorate.

“Exercitarea căilor de atac la organele competente, de către plătitori, cu privire la

stabilirea obligaţiilor bugetare, nu suspendă obligaţia acestora de plată.

“Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor sau, după caz, autorităţile administraţiei

publice locale, prin organele lor competente în soluţionarea obiecţiunilor, pot

dispune, la cererea plătitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta,

suspendarea obligaţiei de plată la bugetul de stat sau, respectiv, la bugetele locale,

până la soluţionarea primei căi de atac.”(OUG nr.113/1999)

ART. 11

În cazul plăţilor în numerar, obligaţia bugetară se consideră achitată la data înscrisă în

documentul de plată eliberat de unităţile de specialitate.

“Pentru plătitorii care au cont bancar, data plăţii este data la care băncile debitează

contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin

ştampila şi semnătura autorizată a acestora, cu condiţia creditării contului bugetar

corespunzător.”(OUG nr.113/1999)

ART. 12

“În cazul în care obligaţia bugetară nu a fost achitată de debitor, la plata sumei

datorate este obligat, în condiţiile legii:

a) moştenitorul care a acceptat succesiunea debitorului decedat;

b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice supuse

reorganizării;

145

c) asociaţii sau acţionarii la societatea comercială debitoare, potrivit Legii societăţilor

comerciale nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare.”(OUG nr 113/1999)

“Prevederile alin. 1 se aplică şi persoanelor care, potrivit legii, îşi asumă obligaţia de

plată printr-un angajament de plată sau printr-un alt act, încheiate în formă

autentică.”(OG nr.53/1997)

CAP. 4

Majorări de întârziere şi penalităţi”(modificat prin OG nr.53/1997)

“ART. 13

Orice obligaţie bugetară neachitată la scadenţă generează plata unor majorări de

întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat

următoare scadenţei obligaţiei bugetare, până la data realizării sumei datorate,

inclusiv, potrivit prevederilor art. 2.

Pentru obligaţiile bugetare datorate şi neachitate la scadenţă de către persoanele

fizice, reprezentând impozit pe clădiri, impozit pe teren şi taxa asupra mijloacelor

de transport, se calculează majorări de întârziere pentru fiecare lună sau pentru

fiecare fracţiune de lună de întârziere.

În cazul constatării unor diferenţe de obligaţii bugetare, stabilite de organele

competente, majorările de întârziere se calculează de la data scadenţei obligaţiei

bugetare la care s-a stabilit diferenţa până la data realizării acesteia inclusiv,

prevederile alin. 1 şi 2 aplicându-se în mod corespunzător.

Când o obligaţie bugetară se stinge prin compensare, majorările de întârziere

pentru neplata acestei obligaţii se calculează până la data la care compensarea a

devenit posibilă, potrivit legii.

Cota majorărilor de întârziere se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la

propunerea Ministerului Finanţelor, corelată cu rata medie a dobânzii practicate pe

piaţa interbancară, la care se pot adăuga cel mult 20 de puncte procentuale.

Pentru obligaţiile bugetare prevăzute la alin. 2 cota majorărilor de întârziere se

stabileşte în condiţiile alineatului precedent, corelată cu taxa oficială a scontului.

Majorările de întârziere se calculează în lei atât pentru debitele stabilite în lei, cât şi

pentru cele stabilite în valută.

Pentru debitele datorate în valută calculul majorărilor de întârziere se efectuează prin

aplicarea cotei majorărilor de întârziere asupra debitului datorat în valută, transformat în

lei la cursul de schimb valutar stabilit de Banca Naţională a României din ziua scadenţei

debitului.”(OUG nr. 113/1999)

“ART. 14

În cazul în care societăţile bancare nu respectă obligaţiile prevăzute la art. 11 alin. 3,

majorările de întârziere datorate pentru neplata în termen, prevăzute la art. 13, sunt

suportate de către acestea.”(OG nr.53/1997)

“ART. 15

Nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de majorări,

penalităţi şi amenzi de orice fel, stabilite potrivit legii. De asemenea, nu se datorează

majorări de întârziere la sumele reţinute prin poprire pe salariu şi pe pensia debitorului,

din suma datorată.”(OG nr.53/1997)

TITLUL II

Măsuri asiguratorii

ART. 16

146

Pentru creanţele bugetare ce urmează a fi stabilite de către instanţele judecătoreşti,

organele prevăzute la art. 24, o dată cu introducerea acţiunii împotriva debitorului,

precum şi persoanelor care, potrivit legii, răspund solidar cu acesta, pot cere instanţei să

dispună, după caz, înfiinţarea popririi asiguratorii asupra veniturilor, a sechestrului

asigurator asupra bunurilor mobile, a ipotecii asiguratoare asupra bunurilor imobile ce

aparţin celor chemaţi în judecată, precum şi orice altă măsură de indisponibilizare a

veniturilor şi bunurilor urmăribile, prevăzută de lege, pentru asigurarea realizării

creanţelor bugetare.

“Pentru motive temeinice, înfiinţarea măsurilor de asigurare poate fi cerută şi în cazul în

care creanţele bugetare urmează a se stabili în alt mod decât cel prevăzut la alin. 1,

dispoziţiile Codului de procedură civilă privind ordonanţa preşedinţială fiind

aplicabile.”(Text introdus prin OG nr.53/1997)

“Pentru acţiunile prevăzute la alin. 1 şi 2 nu se datorează depunerea de cauţiuni.”(OG

nr.53/1997)

Încheierea instanţei, prin care s-a admis cererea prevăzută la alin. 1, de îndată ce a

devenit executorie, potrivit legii, va fi comunicată organului competent.

ART. 17

Măsurile de asigurare dispuse de instanţele judecătoreşti, precum şi de alte organe

competente, se aduc la îndeplinire de către organele de executare, potrivit dispoziţiilor

privind executarea silită a creanţelor bugetare, dacă legea nu prevede altfel.

Organul care aplică măsurile asiguratorii încheie un proces-verbal în care se

consemnează toate operaţiunile efectuate.

În temeiul încheierii instanţei sau al dispoziţiei organului competent, veniturile şi

bunurile urmăribile vor fi indisponibilizate în măsura necesară asigurării realizării

creanţei bugetare.

“În cazul inscripţiei ipotecare, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de

executare, precum şi o copie certificată de pe încheierea instanţei sau de pe dispoziţia

organului competent se vor transmite organului de executare în a cărui rază teritorială

este situat imobilul, care, potrivit legii, are competenţa de a solicita efectuarea inscripţiei

ipotecare în evidenţele de publicitate imobiliară.”(OUG nr.113/1999)

Actele de dispoziţie care ar putea interveni ulterior inscripţiei ipotecare, prevăzute la alin.

4, sunt nule de drept faţă de creditorii urmăritori.

ART. 18

Bunurile sechestrate ca măsură asiguratorie, constând în obiecte din metale rare sau

pietre preţioase, titluri de valoare, obiecte de artă şi colecţii de valoare, precum şi în

obiecte de muzeu, vor fi ridicate în mod obligatoriu.

Bunurile prevăzute la alin. 1 vor fi depuse de organul de executare, în termen de 48 de

ore, la cea mai apropiată unitate a Băncii Naţionale a României, ori vor fi date în custodia

muzeelor sau a altor unităţi abilitate, după caz.

Mijloacele de plată străine vor fi sechestrate şi ridicate în mod obligatoriu, urmând a fi

depuse, spre păstrare, în 48 de ore, la cea mai apropiată unitate bancară abilitată să

efectueze operaţiuni în valută.

Bunurile prevăzute la alin. 1 şi 3 se vor păstra de către unitatea la care au fost depuse, la

dispoziţia organului care a încuviinţat luarea măsurilor asiguratorii, până la soluţionarea

definitivă a cauzei.

Sumele în lei, ridicate cu ocazia măsurilor de asigurare, se consemnează la unităţile

abilitate, pe numele debitorului.

147

Depunerea bunurilor ori a sumelor prevăzute în prezentul articol se face la dispoziţia

organului care a încuviinţat măsurile de asigurare, căruia i se va preda documentul de

depunere, în termen de 3 zile de la data depunerii.

ART. 19

În cazul în care, prin măsurile asiguratorii dispuse, nu se asigură realizarea integrală a

creanţei bugetare, iar organul de executare constată existenţa şi a altor venituri sau bunuri

ce pot constitui obiectul acestor măsuri, se poate cere instanţei judecătoreşti sau

organului care a încuviinţat măsurile asiguratorii să hotărască completarea măsurilor

dispuse anterior.

ART. 20

În situaţia în care, cu prilejul aplicării măsurilor de asigurare, se găsesc bunuri deţinute

cu încălcarea dispoziţiilor legale, vor fi sesizate organele competente, în vederea luării

măsurilor corespunzătoare.

ART. 21

Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă creanţa bugetară, măsurile de

asigurare pot fi aplicate şi asupra bunurilor comune ce aparţin debitorului şi soţului

acestuia. La cererea oricărei părţi, instanţa va hotărî împărţirea bunurilor comune.

“ART. 22

Împotriva actelor de aplicare a măsurilor asiguratorii, cel interesat poate face contestaţie

la instanţa judecătorească competentă, dacă legea nu prevede altfel.”(OG nr.53/1996)

TITLUL III

Executarea silită

CAP. 1

Dispoziţii comune

ART. 23

În cazul în care debitorul nu-şi achită obligaţiile de plată potrivit dispoziţiilor titlului I din

prezenta ordonanţă, organul de executare îi va transmite o înştiinţare de plată, prin care i

se notifică acestuia suma de plată datorată. În termen de 15 zile debitorul urmează să-şi

achite obligaţiile restante sau să facă dovada achitării acestora. Înştiinţarea de plată este

act premergător executării silite.

Dacă debitorul nu a efectuat plata în termenul prevăzut în înştiinţarea de plată, organul de

executare va începe executarea silită prin comunicarea unei somaţii, prin care îi va face

cunoscut debitorului că, în termen de 15 zile, este obligat să efectueze plata sumelor

datorate.

Somaţia va cuprinde datele de identificare a debitorului, data emiterii, semnătura şi

ştampila organului de executare şi va fi însoţită de o copie certificată de pe titlul

executoriu.

Somaţia este obligatorie şi se va comunica debitorului, după cum urmează:

prin poştă, la domiciliul sau la sediul debitorului, după caz, cu scrisoare recomandată cu

confirmare de primire;

prin funcţionarii organelor de executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă

privind comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură, care se aplică în mod

corespunzător, sau prin publicare în cotidiene de largă circulaţie.

Dovada comunicării somaţiei potrivit alin. 4 se va înscrie, de îndată, în evidenţele

organului de executare şi va fi păstrată la dosarul de executare.

148

“ART. 24

Pentru creanţele bugetare administrate de către Ministerul Finanţelor, precum şi

pentru cele gestionate de către instituţiile publice, constând în venituri stabilite prin

lege, care constituie resurse ale bugetului de stat, sunt abilitate să aducă la

îndeplinire măsurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silită,

prevăzută de prezenta ordonanţă, organele de specialitate ale direcţiilor generale

ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului

Bucureşti şi unităţile subordonate acestora, unităţile subordonate Direcţiei Generale

a Vămilor numai pentru creanţele determinate în vamă, precum şi alte organe sau

persoane, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.

Creanţele trezoreriei statului, astfel cum sunt definite de reglementările legale în

materie, se execută silit de către organele de specialitate competente să gestioneze

bugetul trezoreriei statului.

Serviciile de specialitate ale consiliilor locale, ale Consiliului General al

Municipiului Bucureşti şi ale consiliilor judeţene, după caz, sunt abilitate să aducă

la îndeplinire măsurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silită în

vederea realizării creanţelor aparţinând bugetelor comunelor, oraşelor,

municipiilor şi judeţelor, după caz.

Organele şi serviciile de specialitate prevăzute la alin. 1, 2 şi 3 sunt denumite în

continuare organe de executare.

Creanţele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează şi se

utilizează de instituţiile publice, provenite din venituri extrabugetare, precum şi cele

rezultate din raporturi juridice contractuale se execută prin împuterniciţi proprii,

potrivit prevederilor prezentei ordonanţe.

Pentru creanţele bugetare prevăzute la alin. 3 şi 5 organele abilitate să efectueze

procedura de executare silită vor aduce la îndeplinire şi măsurile asiguratorii.

În cazul în care instituţiile publice transmit spre executare silită organelor

prevăzute la alin. 1 debite reprezentând venituri extrabugetare, sumele realizate

astfel se fac venit la bugetul de stat.

Personalul organelor de executare, împuternicit să aplice măsurile de executare silită,

îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.”(OUG nr.113/1999)

ART. 25

Executarea silită a creanţelor bugetare poate fi pornită numai în temeiul unui titlu

executoriu emis de organul competent potrivit legii, ori al unui alt înscris căruia legea îi

recunoaşte caracterul de titlu executoriu.

Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa bugetară este scadentă prin

expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt

mod prevăzut de lege.

Pentru obligaţiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii, amenzi, majorări de

întârziere şi alte sume datorate şi neachitate la termenul legal de plată, titlul executoriu îl

constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc.

“În cazul în care suma neachitată la scadenţă din obligaţia bugetară a fost stabilită de

organele competente ale Ministerului Finanţelor sau ale serviciilor de specialitate ale

autorităţilor administraţiei publice locale, organul de executare va întocmi pentru fiecare

creanţă câte un act distinct, denumit titlu executoriu, care va conţine: antetul organului

emitent, numele şi prenumele sau denumirea debitorului, domiciliul sau sediul acestuia,

149

precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate; temeiul

legal al puterii executorii a titlului; data întocmirii titlului, ştampila şi semnătura

organului de executare.”(OUG nr.113/1999)

Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor bugetare, se va putea întocmi

un singur titlu executoriu.

“ART. 26

Titlurile executorii, astfel cum sunt definite de reglementările legale în vigoare, emise de

organele competente, care privesc creanţe bugetare, se transmit în termen de 30 zile de la

emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 24, în a căror rază

teritorială îşi are sediul sau domiciliul debitorul ori unde acesta este luat în evidenţă

fiscală.”(OG nr.53/1997)

ART. 27

“Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a

cărei rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări

revenind organului în a cărui rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul sau unde este

luat în evidenţă fiscală debitorul, după caz. În cazul în care executarea silită se face prin

poprire, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei măsuri de

executare asupra terţului poprit, indiferent de locul unde îşi are sediul sau domiciliul.

“Atunci când se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de

sustragere de la executare silită a bunurilor şi veniturilor urmăribile ale debitorului,

organul de executare coordonator, precum şi serviciile de specialitate ale consiliilor

locale, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi ale consiliilor judeţene, după

caz, pot proceda la indisponibilizarea şi la executarea silită a acestora, indiferent de locul

în care se găsesc bunurile.”(OUG nr.113/1999)

Organul de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe prevăzute la alin. 1,

comunicându-le titlul executoriu în copie certificată, situaţia debitorului, contul în care se

vor vărsa sumele încasate, precum şi orice alte date utile privind identificarea debitorului

şi a bunurilor ori veniturilor supuse executării silite.

ART. 28

În cazul debitorilor solidari, debitul se comunică spre executare unui singur organ de

executare coordonator al întregii executări silite. Organul de executare coordonator este

cel în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul debitorul despre care există

indicii că deţine mai multe venituri sau bunuri urmăribile.

Organul de executare coordonator înscrie în întregime debitul în evidenţele sale şi ia

măsuri de executare silită, comunicând întregul debit fiecărui organ de executare în a

cărui rază teritorială domiciliază sau îşi au sediul ceilalţi codebitori, aplicându-se

dispoziţiile art. 27.

Organele de executare sesizate cărora li s-a comunicat debitul, după înscrierea acestuia

într-o evidenţă nominală, vor lua măsuri de executare silită şi vor comunica lunar

organului de executare coordonator sumele realizate în contul debitorului.

Dacă organul de executare coordonator, care ţine evidenţa întregului debit, constată că

acesta a fost lichidat prin actele de executare silită, făcute de el însuşi şi de celelalte

organe sesizate potrivit alin. 4, el este obligat să ceară, în scris, acestora din urmă să

înceteze de îndată executarea silită.

150

ART. 29

“Organele de executare au obligaţia de a face demersurile necesare pentru identificarea

domiciliului sau sediului debitorului, precum şi a bunurilor şi veniturilor lui urmăribile.

În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ,

organul de executare îi va confirma primirea în termen de 30 de zile.”(OUG

nr.113/19990)

Dacă debitorul nu este găsit la domiciliul sau sediul cunoscut, organul de executare este

obligat să solicite organelor de poliţie să facă cercetări, precum şi să ceară relaţii de la

Oficiul Registrului comerţului sau de la oricare altă persoană fizică sau juridică, ori de la

alte organe competente, în scopul stabilirii locului unde se află debitorul şi obţinerii

oricăror date deţinute în legătură cu acesta.

Când se constată că domiciliul sau sediul debitorului se află în raza teritorială a altui

organ de executare, titlul executoriu împreună cu dosarul executării vor fi trimise

acestuia, înştiinţând, dacă este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.

ART. 30

Organele de poliţie, persoanele juridice şi fizice, precum şi celelalte organe competente

prevăzute la art. 29 alin. 2 sunt obligate să dea de îndată relaţiile solicitate de organul de

executare, fără perceperea vreunei taxe sau vreunui tarif.

.

“ART. 31

La cererea organului de executare, băncile sunt obligate să-i furnizeze în scris relaţiile

solicitate, necesare urmăririi debitorilor prin poprire, precum şi pentru luarea altor măsuri

privind realizarea creanţelor bugetare. Organele de executare sunt obligate să asigure

secretul informaţiilor primite.”(Legea nr.108/1996)

Ori de câte ori este necesar, poliţia are obligaţia să dea concursul organelor de executare,

la cererea acestora, în îndeplinirea, potrivit legii, a activităţii de executare silită.

151

ART. 32

Executarea silită se poate întinde asupra tuturor bunurilor şi veniturilor debitorului,

urmăribile potrivit legii.

ART. 33

Sumele ce reprezintă veniturile băneşti ale debitorului, persoană fizică, realizate din

activitatea proprie, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu

destinaţie specială sunt supuse urmăririi numai în cazurile şi în limitele prevăzute de

Codul de procedură civilă ori de alte dispoziţii legale aplicabile în materie.

ART. 34

În cazul debitorului, persoană fizică, nu se pot urmări, fiind necesare vieţii şi muncii

debitorului, precum şi familiei sale:

a) bunurile mobile de orice fel, care servesc la continuarea studiilor şi la formarea

profesională, precum şi la exercitarea profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter

permanent, inclusiv cele necesare desfăşurării activităţii agricole, cum sunt

uneltele, seminţele, îngrăşămintele, furajele şi animalele de producţie şi de lucru;

b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale,

precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel;

c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar dacă

debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua

recoltă;

d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încălzit şi pentru

prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarnă;

e) casa locuită de debitor şi de familia sa, împreună cu anexele ei şi terenul din jur.

Atunci când casa are mai multe locuinţe, se exceptează de la urmărire numai

locuinţa ocupată de debitor şi familia sa, precum şi terenul şi anexele

corespunzătoare acestei locuinţe;

f) obiectele necesare persoanelor handicapate sau destinate îngrijirii persoanelor

bolnave.

Dispoziţiile alin. 1 lit. e) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face

pentru stingerea creanţelor bugetare rezultate din săvârşirea de infracţiuni.

Bunurile, altele decât cele prevăzute la alin. 1, valorile şi sumele de bani aparţinând

debitorului, persoană fizică, precum şi bunurile, sumele de bani şi valorile proprietate a

debitorului, persoană juridică, pot fi urmărite potrivit legii numai în limita valorii

necesare stingerii creanţei bugetare.

ART. 35

În exercitarea atribuţiilor ce revin organelor prevăzute la art. 24, pentru aplicarea

procedurii de executare silită, acestea pot:

a) să intre în orice incintă de afaceri a debitorului, persoană juridică, sau în alte incinte

unde acesta îşi păstrează bunurile, în scopul identificării bunurilor sau valorilor

care pot fi executate silit;”(OG nr.53/1996)

b) să intre în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului,

persoană fizică, precum şi să cerceteze toate locurile în care acesta îşi păstrează

bunurile.

Organul de executare poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reşedinţa

unei persoane fizice, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, organul de

executare va cere autorizarea instanţei judecătoreşti competente, aplicându-se

dispoziţiile Codului de procedură civilă privind ordonanţa preşedinţială;

152

c) să solicite şi să cerceteze orice document sau element material care poate constitui

o probă în determinarea bunurilor proprietatea debitorului.

Accesul organului de executare în locuinţă, în incinta de afaceri sau în orice altă

încăpere a debitorului, persoană fizică sau juridică se poate efectua între orele 8,00

- 18,00, în orice zi lucrătoare. Executarea începută va putea continua în aceeaşi zi

sau în zilele următoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul înstrăinării unor

bunuri, accesul în încăperile debitorului va avea loc şi la alte ore decât cele

menţionate, precum şi în zilele nelucrătoare, în baza autorizaţiei prevăzute la alin. 2

din prezentul articol.

ART. 36

În absenţa debitorului sau dacă acesta refuză accesul în oricare dintre încăperile

prevăzute la art. 35, organul de executare nu poate să pătrundă în acestea decât în

prezenţa unui reprezentant al poliţiei şi a doi martori majori. Dispoziţiile art. 35 alin. 2

sunt aplicabile, după caz.

“ART. 37

Cheltuielile de executare silită a creanţelor bugetare se suportă din bugetul Ministerului

Finanţelor, al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, al autorităţilor administraţiei

publice locale sau al instituţiilor publice, după caz.”(OUG nr.113/1999)

--

ART. 38

Cheltuielile de orice fel necesare efectuării executării silite sunt în sarcina debitorului

urmărit, dacă legea nu prevede altfel. Pe baza dovezilor privind cheltuielile făcute, suma

ce urmează a fi plătită de către debitor se stabileşte de către organul de executare prin

proces-verbal.

În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume,

fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de

executare şi consemnate într-un proces-verbal.

Pentru sumele stabilite potrivit alin. 1 şi 2, procesul-verbal, semnat de conducătorul

organului de executare, constituie titlu executoriu.

În cazul în care prin executarea silită efectuată nu s-au realizat obligaţiile stabilite cu

orice titlu în sarcina debitorului, organul de executare va întocmi un proces-verbal în care

va consemna atât sumele încasate, cât şi cele care nu au fost recuperate.

ART. 39

Dacă legea nu prevede altfel, organul de executare va înceta de îndată orice executare

silită, în cazul în care debitorul, o dată cu plata creanţei bugetare, achită cheltuielile de

executare, majorările de întârziere, dobânzile, precum şi orice alte sume stabilite în

sarcina sa, potrivit legii.

CAP. 2

Modalităţi de executare silită

ART. 40

Organele de executare pot folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalităţile de

executare silită prevăzute de prezenta ordonanţă.

Secţiunea 1

Executarea silită prin poprire

ART. 41

153

Sunt supuse executării silite prin poprire, potrivit legii, orice sume urmăribile

reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, datorate cu orice titlu

debitorului de către terţe persoane.

ART. 42

Poprirea asupra veniturilor debitorilor, persoane fizice şi persoane juridice, după caz, se

înfiinţează de către organul de executare printr-o adresă care va fi trimisă terţului poprit,

împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată, va fi înştiinţat şi

debitorul despre înfiinţarea popririi.

Poprirea nu este supusă validării.

Poprirea înfiinţată anterior, ca măsură de asigurare, devine executorie prin comunicarea

copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută terţului poprit, şi prin înştiinţarea despre

aceasta a debitorului.

Terţul poprit este obligat ca, în termen de 5 zile de la primirea comunicării ce i s-a făcut

potrivit alin. 1 şi 3, să înştiinţeze organul de executare dacă datorează vreo sumă de bani

debitorului.

.

“Poprirea se consideră înfiinţată la data la care terţul poprit, prin înştiinţarea trimisă

organului de executare, confirmă că datorează sume de bani debitorului, sau la data

expirării termenului prevăzut la alineatul precedent.”(OG nr.53/1996)

După înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat ca, de îndată, să facă reţinerile

prevăzute de lege şi să verse sumele reţinute în contul indicat de organul de executare.

“În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, terţul

poprit va anunţa în scris despre aceasta pe creditori şi va proceda la distribuirea sumelor

potrivit ordinii de preferinţă prevăzute la art. 71.”(OG nr.53/1997)

ART. 43

Pentru realizarea creanţelor bugetare, debitorii deţinători de conturi bancare pot fi

urmăriţi prin decontare bancară. În acest caz, o dată cu comunicarea somaţiei şi a titlului

executoriu, făcute debitorului potrivit art. 23, o copie certificată de pe acest titlu va fi

introdusă în banca unde se află deschis contul debitorului.

Despre această măsură va fi înştiinţat şi debitorul.

“În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate, la data sesizării

societăţii bancare, potrivit alin. 1, sumele existente, precum şi cele provenite din

încasările zilnice în conturile în lei şi în valută sunt indisponibilizate. Din momentul

indisponibilizării şi până la achitarea integrală a obligaţiilor bugetare, societatea bancară

nu va face nici o plată care ar diminua suma supusă indisponibilizării, cu excepţia

sumelor necesare plăţii drepturilor salariale.”(OG nr.53/1997)

Dacă debitorul face plata în termenul prevăzut în somaţie, indisponibilizarea menţionată

la alin. 3 încetează total sau parţial, corespunzător sumei achitate. În caz contrar, banca

este obligată să efectueze de îndată executarea.

În situaţia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeaşi zi, organele bancare vor

urmări executarea acestora din încasările zilnice realizate în contul debitorului.

Dispoziţiile art. 42 alin. 7 se aplică în mod corespunzător.

“ART. 44

Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani

debitorului urmărit sau nu respectă dispoziţiile art. 42 alin. 6 şi 7 şi ale art. 43, precum şi

în cazul în care invocă alte neregularităţi în legătură cu drepturile şi obligaţiile părţilor

privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află

domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părţi

154

interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea

popririi.

Judecata se face cu precădere.

Instanţa poate aplica o amendă civilă de la 50.000 lei la 1.000.000 lei terţului poprit, în

cazul în care acesta nu respectă obligaţiile ce-i revin, potrivit legii, privind efectuarea

înştiinţărilor, reţinerilor, precum şi pentru neîndeplinirea oricărei alte obligaţii ce-i revine

în legătură cu poprirea.”(OG nr.53/1997)

Secţiunea a 2-a

Executarea silită asupra bunurilor mobile

ART. 45

Executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea şi valorificarea acestora, în

temeiul unui titlu executoriu.

Sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiile prevăzute

de lege.

Înainte de a se trece la valorificarea bunurilor mobile ale debitorului, acestea trebuie

sechestrate. Pentru bunurile mobile, anterior sechestrate prin aplicarea de măsuri

asiguratorii, nu se va mai proceda la o nouă sechestrare pe baza titlului executoriu.

Sechestrul nu poate fi extins mai mult decât este necesar pentru acoperirea creanţei

bugetare.

ART. 46

Aplicarea sechestrului se face de către organul de executare, care încheie un proces-

verbal de sechestru.

Procesul-verbal de sechestru va cuprinde: denumirea organului de executare; indicarea

locului, a zilei şi a orei când s-a făcut sechestrul; numele şi prenumele persoanei care

aplică sechestrul, numărul legitimaţiei şi funcţia acestuia; precizarea titlului executoriu în

baza căruia se face executarea silită; actul normativ în baza căruia se face executarea

silită; sumele datorate, pentru a căror executare se aplică sechestrul, inclusiv cele

reprezentând majorări de întârziere, menţionându-se şi cota acestora, precum şi actul

normativ în baza căruia a fost stabilită obligaţia de plată; numele, prenumele şi domiciliul

debitorului, persoană fizică, ori, în lipsa acestuia, a persoanei majore ce locuieşte

împreună cu debitorul sau denumirea şi sediul debitorului, ale altor persoane majore care

au fost de faţă la aplicarea sechestrului, precum şi alte elemente de identificare a acestor

persoane; data şi numărul de înregistrare a somaţiei de plată; descrierea bunurilor mobile

sechestrate, pentru identificarea şi individualizarea acestora, menţionându-se starea de

uzură şi eventualele semne particulare ale fiecărui bun, precum şi dacă s-au luat măsuri

spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se

află; eventualele obiecţii făcute de persoanele de faţă la aplicarea sechestrului; valoarea

estimativă a fiecărui bun sechestrat şi valoarea totală a tuturor bunurilor sechestrate;

numele, prenumele şi adresa persoanei în custodia căreia s-au lăsat bunurile, precum şi

locul de depozitare a acestora; menţiunea făcută de debitor că bunurile cuprinse în

procesul-verbal nu au mai fost în prealabil sechestrate de alt organ; semnătura

reprezentantului organului de executare care a aplicat sechestrul, a debitorului sau, în

lipsa lui, a persoanei majore ce locuieşte împreună cu acesta, a altor persoane majore care

au asistat la aplicarea sechestrului, precum şi, când este cazul, semnătura custodelui.

ART. 47

Din momentul întocmirii procesului-verbal de sechestru, potrivit art. 46, bunurile

sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită, debitorul nu poate

155

dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent.

Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă.

ART. 48

“În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume în lei sau în valută, acestea se

ridică şi vor fi depuse, cel târziu a doua zi, la unităţile specializate.”(Text adaugat prin

OG nr.53/1997)

“Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau

a altei persoane desemnate de organul de executare ori vor fi ridicate şi depozitate de

către organul de executare. Atunci când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a

altei persoane desemnate de organul de executare şi când se constată că există pericol de

substituire sau de degradare, organul de executare silită poate aplica sigiliul asupra

bunurilor.”(OUG nr.113/1999)

Cel care primeşte bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru.

În cazul în care custodele este o altă persoană decât debitorul sau creditorul, organul de

executare îi va stabili o indemnizaţie ţinând seama de activitatea depusă.

ART. 49

În cazurile în care nu au fost luate măsuri asiguratorii pentru realizarea integrală a

creanţei bugetare şi, la începerea executării silite, se constată că există pericolul evident

de înstrăinare, substituire sau de sustragere de la urmărire a bunurilor urmăribile ale

debitorului, sechestrarea lor va putea fi aplicată o dată cu comunicarea somaţiei de plată.

Sechestrul prevăzut la alin. 1 se va aplica numai în temeiul autorizării date de instanţa

judecătorească competentă, dispoziţiile referitoare la ordonanţa preşedinţială din Codul

de procedură civilă fiind aplicabile.(TEXT ABROGAT OUG nr.113/1999)

ART. 50

În vederea valorificării, organul de executare este obligat să verifice dacă bunurile

sechestrate se găsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru, precum şi dacă

nu au fost substituite sau degradate.

Când bunurile sechestrate, găsite cu ocazia verificării, nu sunt suficiente pentru realizarea

creanţei bugetare, organul de executare va face investigaţiile necesare pentru

identificarea şi urmărirea altor bunuri ale debitorului.

Despre cele constatate, organul de executare încheie un proces-verbal, declarând

sechestrate, când este cazul, bunurile găsite cu prilejul investigaţiilor făcute conform

alineatului precedent.

Dacă se sechestrează şi bunuri gajate pentru garantarea creanţelor altor creditori, organul

de executare va trimite şi acestora câte un exemplar din procesul-verbal de sechestru.

ART. 51

Organul de executare care constată că bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va

consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de

sechestru respective. Prin acelaşi proces-verbal vor declara sechestrate, când este necesar,

şi alte bunuri pe care le va identifica.

Bunurile prevăzute în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se consideră

sechestrate şi în cadrul noii executări.

156

În cazul în care organul de executare constată că în legătură cu bunurile sechestrate s-au

săvârşit infracţiuni, va consemna aceasta în procesul-verbal şi va sesiza de îndată

organele de urmărire penală competente.

“ART. 52

O dată cu aplicarea sechestrului, organul de executare face şi evaluarea bunurilor

sechestrate.

Dacă evaluarea bunurilor sechestrate necesită cunoştinţe de specialitate, organele de

executare, după stabilirea unei valori estimative, pot utiliza pentru aceasta servicii

prestate de organe sau persoane specializate, care nu se supun reglementărilor privind

achiziţiile publice. Despre aceasta va face menţiune în procesul-verbal de sechestru.

În cazul prevăzut la alin. 2, evaluarea se va face după întocmirea procesului-verbal de

sechestru, documentul prin care se efectuează evaluarea constituind anexa la procesul-

verbal de sechestru. O copie a acestui document se va comunica debitorului.”(OG

nr.53/1997)

ART. 53

Dacă obligaţia bugetară nu este achitată în termen de 30 de zile de la data încheierii

procesului-verbal de sechestru, se va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate, cu

excepţia situaţiilor când potrivit legii, instanţa judecătorească a dispus desfiinţarea

sechestrului, suspendarea sau amânarea executării.

Bunurile sechestrate rămân indisponibilizate până la valorificarea acestora.(Aliniat

abrogat prin OG nr.53/1997)

ART. 54

Pentru a realiza executarea silită cu rezultate cât mai avantajoase, ţinând seama atât de

interesul legitim şi imediat al creditorului, cât şi de drepturile şi obligaţiile debitorului

urmărit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate într-una

dintre modalităţile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare şi care, faţă de datele

concrete ale cauzei, se dovedeşte a fi mai eficientă.

În sensul alin. 1, se poate proceda la valorificarea bunurilor mobile potrivit înţelegerii

părţilor, prin vânzare în regim de consignaţie, prin vânzare directă unui cumpărător sau la

licitaţie, precum şi în alte modalităţi admise de lege.

În termenul prevăzut la art. 53 alin. 1, debitorul poate proceda el însuşi la vânzarea

bunurilor sechestrate, cu acordul organului de executare, informându-l în scris despre

propunerile ce i s-au făcut, indicând numele şi adresa potenţialului cumpărător, precum şi

termenul în care acesta din urmă se oferă să consemneze preţul propus.

“Cu acordul organului de executare, debitorul poate proceda el însuşi la vânzarea

bunurilor sechestrate, informându-l în scris despre propunerile ce i s-au făcut, indicând

numele şi adresa potenţialului cumpărător, precum şi termenul în care acesta din urmă se

oferă să consemneze preţul propus.”(OUG nr.113/1999)

ART. 55

Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzarea la licitaţie, organul de executare

este obligat să aducă la cunoştinţă publică celor interesaţi, prin anunţuri în ziare de largă

circulaţie, precum şi prin afişarea anunţului privind vânzarea, la sediul său, al consiliului

local în a cărui rază teritorială se află bunurile sechestrate, la locul stabilit de organul de

executare pentru a face vânzarea, precum şi în orice loc public. În anunţul privind

vânzarea se vor menţiona următoarele:

data, ora şi locul vânzării;

bunurile care se vând;

157

preţul lor minim, stabilit conform art. 52, de la care se porneşte licitaţia.

Anunţul prevăzut la alin. 1 va cuprinde data afişării, semnătura organului de executare şi

ştampila acestuia.

Publicitatea prevăzută la alin. 1 se va face cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată

pentru desfăşurarea vânzării. Totodată, despre data, ora şi locul vânzării vor fi înştiinţaţi

debitorul, precum şi custodele, dacă a fost desemnat în cauză.

Vânzarea se va putea face de îndată după sechestrarea bunurilor, dacă acestea sunt supuse

degradării sau alterării.

ART. 56

“După adjudecarea bunului, adjudecatarul este obligat să plătească întregul preţ imediat

sau în cel mult 3 zile, în numerar sau cu ordin de plată. În caz contrar, procedura vânzării

prin licitaţie se va relua în termen de 5 zile, cheltuielile efectuate cu vânzarea fiind în

sarcina adjudecatarului, dispoziţiile art. 38 fiind aplicabile.”(OUG nr.113/1999)

Despre desfăşurarea licitaţiei şi rezultatul ei, organul de executare va întocmi un proces-

verbal care va fi semnat de el, de debitor, când acesta participă la executare, sau de

înlocuitorul acestuia, precum şi de adjudecatarul cumpărător.

“Organul de executare va elibera fiecărui cumpărător, precum şi debitorului, un

document care va cuprinde în mod obligatoriu: organul emitent, data vânzării, numele şi

prenumele sau denumirea cumpărătorului şi debitorului, domiciliul sau sediul acestora,

indicarea bunurilor cumpărate, a preţului plătit şi a taxei pe valoarea adăugată, dacă este

cazul.”(OUG nr.113/1999)

ART. 57

Dacă la primul termen de licitaţie nu s-a obţinut cel puţin preţul de începere al vânzării,

în următoarea perioadă de 60 de zile se va fixa încă un termen de licitaţie, la care acest

preţ va putea fi redus cu 10% . Dacă acest preţ nu poate fi obţinut, bunurile se pot vinde

la cel mai mare preţ oferit.

“În cazul în care bunurile mobile nu au fost valorificate prin nici una dintre modalităţile

prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, procedura de executare silită a acestora

încetează; bunurile, atunci când este cazul, se restituie debitorului, iar creanţa bugetară

urmează a fi stinsă prin una dintre modalităţile prevăzute de prezenta ordonanţă.”(OUG

nr.113/1999)

Secţiunea a 3-a

Executarea silită a bunurilor imobile

ART. 58

Bunurile imobile ale debitorului pot fi supuse executării silite, în afară de cazurile în care

legea dispune altfel.

În cazul în care imobilul urmărit este situat în raza teritorială a altui organ de executare

decât acela unde se află sediul sau domiciliul debitorului, se va proceda potrivit art. 27.

“Organul de executare va întocmi un proces-verbal de identificare a bunului supus

executării, dispoziţiile art. 46 şi 47 aplicându-se în mod corespunzător.”(OG nr.53/1997)

ART. 59

“Organele de executare au obligaţia ca, de îndată ce au întocmit procesul-verbal de

identificare a imobilului, să comunice debitorului o somaţie care va cuprinde toate datele

158

de identificare a bunului, menţiunea că s-a luat măsura înscrierii somaţiei în evidenţele de

publicitate imobiliară, precum şi aceea că, dacă nu se face plata sumei datorate în termen

de 5 zile, se va proceda la executarea silită a imobilului.”(OG nr.53/1997)

O dată cu comunicarea făcută debitorului, somaţia va fi trimisă organului competent în a

cărui rază teritorială se află imobilul, pentru înscriere în evidenţele de publicitate

imobiliară. Dispoziţiile art. 17 alin. 4 şi 5 se aplică în mod corespunzător.

ART. 60

Imobilele urmărite silit de către organele de executare se valorifică prin vânzare la

licitaţie publică, vânzare directă sau alte modalităţi admise de lege. Prevederile art. 54 se

aplică în mod corespunzător.

ART. 61

Autorităţile care ţin evidenţele de publicitate imobiliară vor comunica organelor de

executare, la cererea acestora, drepturile reale şi alte sarcini care grevează imobilul

urmărit, precum şi titularii acestora, care vor fi înştiinţaţi de către organul de executare şi

chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea imobilului şi distribuirea preţului.

“ART. 62

Creditorii debitorului, alţii decât titularii drepturilor menţionate la art. 61, sunt obligaţi

ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea somaţiei în evidenţele de publicitate

imobiliară, să comunice în scris organului de executare titlurile pe care le au pentru

imobilul prevăzut în somaţie.”(OUG nr.113/1999)

ART. 63

.

“După comunicarea somaţiei şi în tot cursul executării silite, organul de executare poate

numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea

imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei şi a altor venituri obţinute din administrarea

acestuia, inclusiv pentru apărarea în litigii privind imobilul respectiv.”(OG nr.53/1997)

Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizică sau

juridică.

Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. 1 la unităţile

abilitate şi va depune recipisa la organul de executare.

Când administrator-sechestru este numită o altă persoană decât creditorul sau debitorul,

organul de executare îi va fixa o indemnizaţie ţinând seama de activitatea depusă.

ART. 64

Evaluarea bunurilor imobile supuse executării silite se va face potrivit prevederilor art.

52.

ART. 65

Vânzarea la licitaţie se ţine la locul unde se află imobilul sau la locul stabilit de organul

de executare, după caz.

Primul termen de licitaţie se va putea fixa numai după expirarea termenului de 30 de zile

de la comunicarea somaţiei la care se referă art. 59.

“Cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată pentru ţinerea licitaţiei, organul de executare

este obligat să aducă la cunoştinţa celor interesaţi, prin anunţuri în ziare de largă

circulaţie, prin afişarea anunţurilor de vânzare pe imobilul scos la vânzare, la sediul său

şi al consiliului local în a cărei rază teritorială este situat imobilul, precum şi la locul

stabilit pentru ţinerea licitaţiei, dacă acesta este altul decât cel unde se află imobilul.

Când se consideră necesar, publicitatea vânzării se poate face şi prin orice alte mijloace

159

de informare. Totodată, despre data, ora şi locul licitaţiei va fi înştiinţat debitorul şi

administratorul-sechestru.”(OG nr.53/1997)

Anunţul de vânzare la licitaţie va cuprinde datele de identificare a imobilului şi

descrierea lui sumară, indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale şi a celorlalte sarcini

înscrise în evidenţele de publicitate imobiliară care grevează imobilul, condiţiile vânzării,

preţul la care a fost evaluat imobilul, data, ora şi locul vânzării, numele şi domiciliul sau

denumirea şi sediul debitorului, precum şi cele ale creditorilor urmăritori, titlul

executoriu în temeiul căruia se face executarea, data afişării anunţului, semnătura şi

ştampila organului de executare.

Oferta de cumpărare se va prezenta în scris organului de executare, însoţită de dovada

plăţii sumei reprezentând 10% din valoarea imobilului.

În cazul în care adjudecarea nu s-a făcut în favoarea celui care a făcut oferta de

cumpărare, acestuia i se va restitui suma depusă.

Pentru fiecare termen de licitaţie, ulterior celui prevăzut la alin. 2, se va face o nouă

publicitate a vânzării.

ART. 66

La termenul de licitaţie organul de executare va citi mai întâi anunţul de vânzare şi

ofertele scrise primite până la acea dată. Licitaţia va începe de la cel mai mare preţ din

ofertele scrise, dacă acesta este superior celui la care s-a făcut evaluarea potrivit art. 52,

iar în caz contrar, ea va începe de la acest din urmă preţ.

Dacă nu s-a obţinut preţul la care s-a făcut evaluarea imobilului, se va fixa un nou

termen, de cel mult 30 de zile, când licitaţia începe de la acelaşi preţ.

În cazul în care imobilul nu a fost vândut nici la a doua licitaţie, se va fixa un al treilea

termen de licitaţie, de cel mult 30 de zile, când imobilul poate fi vândut la cel mai mare

preţ oferit.

ART. 67

Organul de executare va întocmi un proces-verbal de licitaţie, în care se vor

consemna rezultatul acesteia, modul în care s-a desfăşurat, precum şi elementele

prevăzute la art. 56 alin. 3.

Procesul-verbal de licitaţie se va semna de organul de executare şi de cumpărător

sau de reprezentantul împuternicit al acestuia şi se va preda cumpărătorului după

achitarea integrală a preţului.

Procesul-verbal de licitaţie constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis,

pe baza căruia se face înscrierea în evidenţele de publicitate imobiliară la organele

competente în a căror rază teritorială este situat imobilul.”

“ART. 67^1

În condiţiile şi la termenele stabilite de organul de executare sau cu acordul acestuia

şi, atunci când este cazul, cu acordul creditorului care participă la urmărire pentru

realizarea unei alte creanţe decât cea bugetară, cumpărătorii pot să plătească preţul

în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din preţul de evaluare sau

de adjudecare al imobilului, după caz, şi cu plata unei dobânzi stabilite la nivelul

taxei oficiale a scontului.

În cazul vânzării directe sau la licitaţie cumpărătorului i se va preda procesul-

verbal după plata avansului din preţ, stabilit în condiţiile alineatului precedent, şi

nu va putea înstrăina imobilul decât după plata în întregime a preţului, art. 67 alin.

1 şi 3 aplicându-se în mod corespunzător.

Procesul-verbal în care s-a consemnat vânzarea cu plata în rate se va transmite

organului de executare coordonator şi creditorului. Totodată un exemplar al

aceluiaşi proces-verbal va fi trimis organelor competente pentru înscrierea în

160

evidenţele de publicitate imobiliară a interdicţiei de înstrăinare a imobilului până la

plata integrală a preţului.

În cazul în care cumpărătorul, căruia i s-a încuviinţat plata preţului în rate, nu plăteşte

restul de preţ în condiţiile şi la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata

sumei datorate, procesul-verbal în care s-a consemnat vânzarea cu plata în rate

constituind titlu executoriu.”(OUG nr.113/1999)

ART. 68

Dacă imobilul urmărit nu a putut fi valorificat prin vânzare la licitaţie, în condiţiile art.

65-67, organul de executare va repeta procedura de licitaţie cel puţin o dată pe an în

termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Cât timp, potrivit alin. 1, poate avea loc reluarea procedurii de licitaţie, se menţine

indisponibilizarea imobilului, dispusă potrivit art. 59 alin. 2. În aceeaşi perioadă, organul

de executare, după caz, va putea lua măsura numirii, menţinerii ori schimbării

administratorului-sechestru sau va putea proceda la valorificarea imobilului în orice mod

admis de lege.

“ART. 68^1

În tot cursul executării silite asupra bunurilor imobile ale debitorului, persoană juridică,

inclusiv în perioada în care poate avea loc reluarea procedurii de licitaţie, obligaţiile

bugetare pot fi realizate, la propunerea debitorului şi cu acordul Ministerului Finanţelor,

prin trecerea în proprietatea statului a bunurilor imobile supuse executării silite. În acest

sens, organul de executare, va transmite un exemplar al dosarului de executare, împreună

cu propunerile sale şi ale debitorului, direcţiei de specialitate din Ministerul Finanţelor,

care va decide oportunitatea acestei măsuri şi va cere, după caz, organului de executare

încheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea statului a bunului imobil şi

stingerea creanţei bugetare pentru care s-a început executarea silită.”(OUG nr.113/1999)

ART. 69

Procedura de executare silită a imobilului încetează în cazul în care acesta nu poate fi

valorificat în nici una dintre modalităţile admise de dispoziţiile legale.

După încetarea executării potrivit alin. 1, se vor lua măsuri de radiere a inscripţiei

ipotecare, precum şi pentru îndeplinirea procedurii prevăzute de lege pentru stingerea

creanţei bugetare.

Secţiunea a 4-a

Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executare silită

“ART. 70

Suma realizată prin executare silită reprezintă suma de bani încasată prin poprire,

precum şi suma diminuată, după caz, cu taxa pe valoarea adăugată, obţinută din

valorificarea bunurilor debitorului prin modalităţile prevăzute de lege.

Suma de bani realizată prin executare silită se eliberează creditorului, prin

modalităţile de plată admise de lege, până la acoperirea integrală a drepturilor sale.

161

Dacă suma ce reprezintă atât creanţa bugetară, cât şi cheltuielile de executare este mai

mică decât suma realizată prin executare silită, cu diferenţa se va proceda la compensare,

potrivit art. 87, sau se restituie, la cerere, debitorului.”(OUG nr 113/1999)

ART. 71

“În cazul în care executarea silită, de competenţa organelor prevăzute la art. 24, a fost

pornită de mai mulţi creditori sau când, până la eliberarea şi distribuirea sumei rezultate

din executare, au depus şi alţi creditori titlurile lor, aceste organe vor proceda la

distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferinţă, dacă legea nu prevede

altfel.”(OG nr.53/1997)

a) creanţele reprezentând cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea şi conservarea

bunurilor al căror preţ se distribuie;

b) creanţa reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensii, ajutoare pentru

incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau

întărirea sănătăţii, acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat, precum şi creanţele

reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea

integrităţii corporale sau a sănătăţii;

c) creanţele rezultând din obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru copii sau de plată a

altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;

“d) creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite

potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor

locale şi bugetelor fondurilor speciale;”(OUG nr.113/1999)

e) creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat;

f) creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite

proprietăţii publice prin fapte ilicite;

g) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de

servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;

h) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale, după

caz;

i) alte creanţe.

Pentru plata creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel,

suma realizată din executare se repartizează între creditori, proporţional cu creanţa

fiecăruia.

ART. 72

Dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de preferinţă conservate, în

condiţiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului,

creanţele lor vor fi plătite înaintea creanţelor prevăzute la art. 71 alin. 1 lit. g).

Creanţele garantate prin gaj sau prin ipotecă, constituite asupra bunului urmărit, vor fi

plătite din preţul acestui bun, chiar înaintea creanţelor prevăzute la art. 71 alin. 1 lit. b) -

i) inclusiv, dacă restul bunurilor şi veniturilor urmăribile ale debitorului asigură plata

acestor din urmă creanţe. În caz contrar, plata fiecărei creanţe se va face potrivit ordinii

de preferinţă stabilite de acelaşi articol.

Cheltuielile de judecată şi dobânzile sau alte asemenea accesorii ale creanţei principale

prevăzute în titlul executoriu vor urma ordinea de preferinţă a creanţei principale.

ART. 73

162

În cazul vânzării bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipotecă sau alte drepturi reale,

despre care a luat cunoştinţă în condiţiile art. 50 alin. 4 ori ale art. 61, organul de

executare este obligat să înştiinţeze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost

conservate aceste sarcini pentru a participa la distribuirea preţului.

“Creditorii care nu au participat la executarea silită pot depune titlurile lor în vederea

participării la distribuirea sumelor realizate prin executare silită, numai până la data

întocmirii de către organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau

distribuirea acestor sume.”(OG nr.53/1997)

“ART. 74

Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va face numai după

trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va

proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înştiinţarea părţilor şi a

creditorilor care şi-au depus titlurile(OG nr.53/1997).

ART. 75

Despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită, organul de

executare va întocmi de îndată un proces-verbal care se va semna de toţi cei prezenţi la

aceasta.

Cel nemulţumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din

executarea silită poate cere organului de executare să consemneze în procesul-verbal

obiecţiile sale.

CAP. 3

Contestaţia la executare silită

ART. 76

Cei interesaţi pot face contestaţie împotriva oricărei executări silite, fiecărui act de

executare silită efectuat de organele de executare competente, precum şi în cazul în care

acest organ refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.

Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită

executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească

sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o procedură care să

prevadă posibilitatea ca o instanţă competentă să se pronunţe asupra acestuia.

Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă potrivit dispoziţiilor

Codului de procedură civilă.

ART. 77

Contestaţia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când:

a) contestatorul, din comunicarea somaţiei sau din altă înştiinţare primită ori, în lipsa

acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod, a luat cunoştinţă de

executarea ori de actul de executare pe care le contestă;

b) contestatorul a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a

îndeplini un act de executare;

c) cel interesat a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de eliberarea sau de distribuirea

sumelor pe care le contestă.

Contestaţia, prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt

drept real asupra bunului urmărit, poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile

după efectuarea executării.

ART. 78

Până la judecarea contestaţiei, instanţa, la cerere, prin încheiere motivată, poate suspenda

executarea silită.

163

O dată cu încuviinţarea suspendării, contestatorul va putea fi obligat să depună o

cauţiune, dar nu mai mult decât suma ce reprezintă obligaţia bugetară pentru care se face

executarea silită şi cheltuielile de executare. La stabilirea cauţiunii, instanţa va ţine seama

de înscrisul constatator al dreptului invocat de contestator, de starea solvabilităţii sale, de

valoarea bunurilor supuse executării silite, de cuantumul sumei datorate, precum şi de

orice alte date ce interesează soluţionarea contestaţiei.

ART. 79

La judecarea contestaţiei, instanţa va cita şi organul de executare în a cărui rază

teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, îşi are sediul

sau domiciliul terţul poprit.

ART. 80

La cererea oricărei părţi interesate, instanţa poate decide, în cadrul contestaţiei la

executare, asupra împărţirii bunurilor pe care debitorul le deţine în proprietate comună cu

alte persoane.

ART. 81

Instanţa care a admis contestaţia, o dată cu desfiinţarea executării, va dispune, prin

aceeaşi hotărâre, să i se restituie celui îndreptăţit suma ce i se cuvine din valorificarea

bunurilor sau din reţinerile prin poprire.

CAP. 4

Înlesniri la plata obligaţiilor bugetare

“ART. 82

La cererea temeinic justificată a debitorilor, Ministerul Finanţelor, Ministerul

Muncii şi Protecţiei Sociale, alte autorităţi ale administraţiei publice centrale,

precum şi autorităţile administraţiei publice locale pot acorda:

a) amânări şi eşalonări la plata impozitelor, taxelor şi a altor obligaţii bugetare;

b) scutiri şi reduceri de impozite şi taxe, în condiţiile legii;

c) amânări, eşalonări, scutiri sau reduceri de majorări de întârziere.

Eşalonările la plată pot începe prin acordarea unui termen de graţie de până la 6

luni.

Pentru creanţele reprezentând venituri bugetare ale autorităţilor administraţiei

publice locale, înlesnirile la plată pot fi acordate, în condiţiile prezentei ordonanţe,

numai de către acestea.

Pentru creanţele bugetare pentru care s-au aprobat cereri de înlesniri la plată

începând cu data comunicării aprobării, executarea silită nu va fi pornită sau nu va

fi continuată, după caz.

Prin ordin al ministrului finanţelor se vor stabili procedura, competenţele de

acordare a înlesnirilor la plată privind creanţele bugetare administrate de

Ministerul Finanţelor, precum şi componenţa comisiilor care vor analiza şi vor

soluţiona cererile de înlesniri la plată. În cazul celorlalte autorităţi ale

administraţiei publice centrale de specialitate, procedura va fi stabilită de către

acestea, cu avizul Ministerului Finanţelor.

Pentru autorităţile administraţiei publice locale procedura şi competenţele de

acordare a înlesnirilor la plată se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, elaborată de

Ministerul Finanţelor, cu avizul Departamentului pentru Administraţie Publică

Locală.

164

Înlesnirile la plată pot fi acordate atât înaintea începerii executării silite, cât şi în timpul

efectuării acesteia. Pentru acordarea înlesnirilor organul de executare poate cere

debitorului să constituie garanţii corespunzătoare, potrivit legii.”(OUG nr.113/1999)

“ART. 83

Pe perioada amânării sau eşalonării se datorează majorări. Cota majorărilor se stabileşte

prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor, corelată cu taxa

oficială a scontului.”(OUG nr 113/1999)

“ART. 84

Nerespectarea condiţiilor şi a termenelor în care s-au aprobat înlesnirile la plată atrage

anularea acestora, executarea silită pentru întreaga sumă neplătită şi obligaţia de plată a

majorărilor de întârziere prevăzute la art. 13, calculate de la data la care termenele şi/sau

condiţiile nu au fost respectate.(OUG nr.113/1999)

ART. 85

.(ABROGAT-OUG nr.113/1999)

TITLUL IV

Dispoziţii privind compensarea, restituirea, scăderea pentru cauze de insolvabilitate şi

anularea obligaţiilor bugetare

ART. 86

Se compensează sau se restituie plătitorului următoarele sume:

a) cele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă;

b) cele plătite în plus faţă de obligaţia bugetară;

c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;

d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;

e) cele de rambursat de la bugetul de stat, potrivit legii;

“e) cele de rambursat de la bugetul de stat;”(OG nr.53/1997)

f) cele stabilite prin hotărâri sau decizii ale organelor jurisdicţionale sau

administrative.

ART. 87

Sumele plătite în plus se compensează după cum urmează:

“- cu obligaţii bugetare restante, începând cu cele mai vechi, din anii

precedenţi;”(modificat prin OG nr.53/1997)

cu obligaţii bugetare scadente din anul în curs;

cu obligaţii bugetare viitoare, numai la cererea plătitorului.

“În sensul alineatului precedent, prin obligaţii bugetare din anii precedenţi se înţelege

debitul, precum şi majorările de întârziere aferente, a căror plată se face în condiţiile art.

8,”(OG nr.53/1997)

ART. 88

165

Compensarea sumelor se face de organul de specialitate competent, din oficiu sau la

cererea plătitorului, în termen de 30 de zile, cu alte obligaţii bugetare, indiferent de

natura lor.

ART. 89

Organul competent va înştiinţa în scris pe plătitor despre măsura compensării, luată

potrivit art. 87, în termen de 7 zile de la data efectuării operaţiunii.

“ART. 90

Rambursarea sumelor provenind din taxa pe valoarea adăugată şi restituirea sumelor

provenind din accize se fac conform prevederilor legale aplicabile în materie. Organele

fiscale competente vor efectua, potrivit art. 86 şi 87, compensări cu obligaţii bugetare

mai vechi provenite din taxa pe valoarea adăugată sau accize, după caz. Dacă, după

efectuarea acestei compensări mai rămân sume de rambursat din taxa pe valoarea

adăugată sau de restituit din accize, după caz, organul fiscal competent va proceda la

compensarea cu alte obligaţii bugetare, potrivit art. 87.

Sumele rămase după efectuarea compensării prevăzute de alin. 1 se restituie, la cererea

plătitorilor.”(OG nr.53/1997)

“ART. 91

Dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind obligaţiile bugetare se

prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naştere

dreptul la compensare sau la restituire.”(OG nr.53/1997)

ART. 92

Organele de executare prevăzute la art. 24, în scopul realizării creanţelor bugetare, pot

conveni, potrivit legii, cu debitorul sau cu terţe persoane juridice sau fizice, transmiterea

sau stingerea obligaţiilor bugetare legale.

“ART. 92^1

Ministerul Finanţelor, în numele statului sau al administraţiei publice locale, după caz,

exercită toate drepturile acţionarului la societăţile comerciale, inclusiv la cele rezultate

din restructurarea regiilor autonome, la care stingerea creanţelor bugetare se face potrivit

modalităţilor prevăzute în prezenta ordonanţă.

Societăţile comerciale care sunt supuse prevederilor prezentei ordonanţe se stabilesc prin

hotărâri ale Guvernului, iniţiate de Ministerul Finanţelor, cu avizul ministerelor care

gestionează creanţe bugetare restante.

Prin aceleaşi hotărâri ale Guvernului se transferă acţiunile deţinute de stat de la Fondul

Proprietăţii de Stat la Ministerul Finanţelor, care le va administra pe durata exercitării

procedurilor prevăzute în prezenta ordonanţă.

În termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a hotărârilor Guvernului prevăzute la alin. 2

şi 3 se vor efectua menţiunile corespunzătoare atât în registrul comerţului, cât şi în

registrele de evidenţiere a acţionarilor, constituite conform legii.

Operaţiunile prevăzute la alin. 4 sunt obligatorii şi sunt scutite de plata oricăror taxe,

tarife sau comisioane.

În cazul nerealizării stingerii totale sau parţiale a creanţelor bugetare prin modalităţile

prevăzute în prezenta ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului acţiunile deţinute de stat vor

fi transferate de la Ministerul Finanţelor la Fondul Proprietăţii de Stat.

ART. 92^2

În cazul debitorilor, societăţi comerciale la care statul sau autorităţile administraţiei

publice locale sunt acţionari, creanţele bugetare restante se pot stinge prin următoarele

modalităţi:

166

a) plata efectivă făcută de către terţe persoane către Ministerul Finanţelor, care

acţionează atât în calitatea prevăzută la art. 92^1, cât şi ca reprezentant al titularilor

creanţelor bugetare restante;

b) plata efectivă făcută de către terţe persoane juridice din sumele obţinute ca urmare

a vânzării acţiunilor deţinute de stat pe pieţele organizate, dispusă de Ministerul

Finanţelor;

c) plata efectivă făcută de către debitor din sumele obţinute ca urmare a vânzării

acţiunilor din emisiunea făcută în acest scop, la cererea Ministerului Finanţelor;

d) plata efectivă făcută de către debitor din sumele obţinute ca urmare a unor emisiuni

de obligaţiuni convertibile în acţiuni, făcută în acest scop, la cererea Ministerului

Finanţelor;

e) prin orice combinaţie a modalităţilor prevăzute la lit. b) - d).

“În cazul modalităţilor de stingere a creanţelor bugetare restante prevăzute la lit. a)

şi b), preţul acţiunilor se stabileşte pe baza raportului dintre cerere şi ofertă, fără a

exista un preţ minim.”(OUG nr.41/1999)

ART. 92^3

În cazul modalităţii prevăzute la art. 92^2 lit. a), preţul acţiunilor destinate vânzării se

stabileşte prin negociere directă sau indirectă cu terţii plătitori ori prin licitaţie, pe baza

unui raport de evaluare întocmit anterior.

Procedurile privind evaluarea acţiunilor, negocierea şi licitaţia se stabilesc prin hotărâre a

Guvernului, iniţiată de Ministerul Finanţelor. În aceeaşi hotărâre se vor reglementa

modalităţile prin care Ministerul Finanţelor va reprezenta interesele celorlalţi creditori

bugetari şi modul în care se va face distribuirea sumelor în vederea stingerii creanţelor

bugetare.

ART. 92^4

Terţii plătitori sunt obligaţi să vireze integral sumele rezultate din vânzarea acţiunilor,

potrivit art. 92^2 lit. a), în termenele stabilite în convenţia încheiată cu Ministerul

Finanţelor, în conturile indicate de acesta.

Neplata sumelor datorate în termenul stabilit conform alin. 1 atrage rezoluţiunea de plin

drept a convenţiei încheiate. Ministerul Finanţelor este obligat să prevadă clauza penală

pentru neexecutarea convenţiei, care nu poate fi mai mică de 10% din valoarea

contractului.

În cazul modalităţii prevăzute la art. 92^2 lit. b), terţii plătitori sunt obligaţi să vireze

sumele rezultate din tranzacţii în termen de 4 zile lucrătoare de la data efectuării

tranzacţiilor, în conturile indicate de Ministerul Finanţelor.

Nerespectarea dispoziţiilor alin. 3 dă dreptul Ministerului Finanţelor de a sesiza Comisia

Naţională a Valorilor Mobiliare în vederea constatării şi sancţionării faptelor conform

prevederilor Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori şi celorlalte

reglementări aplicabile în materie.

Societăţile comerciale care procedează potrivit dispoziţiilor cuprinse la art. 92^2 lit. c) şi

d) sunt obligate ca, în termen de două zile de la încasarea sumelor rezultate din vânzarea

acţiunilor şi obligaţiunilor respective, să le vireze în conturile indicate de Ministerul

Finanţelor. Aceste sume nu pot fi urmărite şi executate în cadrul nici unei proceduri de

executare silită şi nici nu pot fi folosite de către societatea comercială cu altă destinaţie

decât cea prevăzută de prezenta ordonanţă.

ART. 92^5

În cazul aplicării modalităţii de stingere a creanţelor bugetare, prevăzută la art. 92^2 lit.

a), terţii plătitori dobândesc acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale ale căror

167

debite sunt astfel stinse corespunzător sumei achitate, în condiţiile stabilite prin

convenţie.

Convenţia prevăzută la alin. 1 se încheie între Ministerul Finanţelor şi terţii plătitori. În

acest scop Ministerul Finanţelor va apela la consultanţi, care pot fi bănci de investiţii,

societăţi de administrare ori societăţi de valori mobiliare.

Convenţia încheiată între Ministerul Finanţelor şi terţul plătitor constituie temeiul legal

prin care se transferă dreptul de proprietate asupra acţiunilor deţinute de stat către terţul

plătitor.

Convenţiile încheiate în temeiul prevederilor prezentului articol sunt acte autentice şi

sunt scutite de plata oricăror taxe sau tarife.

ART. 92^6

În cazul aplicării modalităţii de stingere a creanţelor bugetare, prevăzută la art. 92^2 lit.

b), Ministerul Finanţelor va înainta Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, prin

consultanţii menţionaţi la art. 92^5, prospectul de ofertă publică de vânzare, solicitând

autorizarea acesteia.

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare este obligată să se pronunţe cu privire la

prospectul de ofertă publică de vânzare în termen de cel mult 5 zile de la primirea

acestuia.

În cazul refuzului motivat al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare de eliberare a

autorizaţiei, Ministerul Finanţelor, prin consultantul menţionat la art. 92^5, va putea

înainta din nou prospectul de ofertă publică de vânzare după îndeplinirea cerinţelor

formulate.

După autorizarea de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Ministerul Finanţelor

va proceda la distribuirea acţiunilor pe pieţele organizate.

ART. 92^7

În cazul aplicării modalităţilor de stingere a creanţelor bugetare, prevăzute la art. 92^2 lit.

c) şi d), la cererea Ministerului Finanţelor, în termen de 5 zile, administratorii societăţilor

comerciale debitoare, stabilite prin hotărâre a Guvernului, vor convoca adunarea generală

extraordinară a acţionarilor pentru ca, în scopul acoperirii creanţelor bugetare restante, să

decidă cu privire la emisiunea de acţiuni sau de obligaţiuni, în condiţiile Legii nr.

31/1990 privind societăţile comerciale, republicată.

În adunarea generală extraordinară a acţionarilor, prevăzută la alin. 1, reprezentanţii

statului anume desemnaţi vor cere adoptarea hotărârii privind stingerea obligaţiilor

bugetare restante, prin modalităţile menţionate la acelaşi alineat.

ART. 92^8

Începând cu data intrării în vigoare a hotărârilor Guvernului prin care se stabilesc

societăţile comerciale care intră sub incidenţa prevederilor art. 92^2 se suspendă

procedurile de executare silită pornite împotriva acestora, precum şi procedurile de

privatizare sau de lichidare iniţiate de Fondul Proprietăţii de Stat. De asemenea, se

suspendă şi orice amânări şi eşalonări privind plata obligaţiilor bugetare.

Suspendarea încetează, dacă creanţele bugetare nu au fost stinse, prin modalităţile

menţionate la art. 92^2, în termenele prevăzute în hotărârile Guvernului.

De la data intrării în vigoare a hotărârilor Guvernului prin care se stabilesc societăţile

comerciale care intră sub incidenţa prevederilor art. 92^2 şi până la stingerea creanţelor

bugetare prin modalităţile prevăzute în prezenta ordonanţă, nu se mai calculează şi nu se

mai datorează majorări de întârziere.

În cazul în care prin vânzarea acţiunilor statului, după stingerea creanţelor bugetare, au

rămas sume disponibile, acestea se fac venit la bugetul de stat.

ART. 92^9

168

Hotărârile Guvernului prevăzute la art. 92^1 alin. 2 şi 3 constituie acte de gestiune

săvârşite de stat în calitate de persoană juridică şi pentru administrarea patrimoniului său.

169

ART. 92^10

Ministerul Finanţelor va efectua plăţile aferente cheltuielilor determinate de aplicarea

prevederilor prezentei ordonanţe din bugetul Ministerului Finanţelor.

Sumele avansate pentru realizarea procedurilor prevăzute în prezenta ordonanţă de

urgenţă vor fi recuperate cu prioritate din sumele încasate în contul creanţelor bugetare.

ART. 92^11

Licitaţiile organizate de Ministerul Finanţelor în aplicarea prezentei ordonanţe nu sunt

supuse reglementărilor privind achiziţiile publice.

Operaţiunile privind vânzarea acţiunilor şi a obligaţiunilor prin modalităţile prevăzute în

prezenta ordonanţă sunt neimpozabile.

“Aplicarea modalităţilor de stingere a creanţelor bugetare restante prevăzute la art. 92^2

nu este supusă controlului Curţii de Conturi.”(OUG nr.41/1999)

ART. 92^12

Constituie contravenţie, dacă, potrivit legii nu sunt infracţiuni, şi se sancţionează cu

amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei următoarele fapte:

a) neoperarea menţiunilor în registrele prevăzute la art. 92^1 alin. 4;

b) nevărsarea în termen sau folosirea în alte scopuri a sumelor prevăzute la art. 92^4

alin. 5;

c) nerespectarea termenului prevăzut la art. 92^6 alin. 2.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele Ministerului

Finanţelor.

Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind

stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.”(OG nr.15/1998)

“Creanţele bugetare faţă de debitorii societăţi comerciale, aflate în procedura

reorganizării judiciare şi a falimentului, pot fi cesionate persoanelor juridice la

valoarea nominală, pe baza convenţiei încheiate cu organul de executare.

Atunci când plata sumelor datorate în baza convenţiei prevăzute la alineatul precedent se

face în rate, persoana juridică va plăti o dobândă stabilită la nivelul taxei oficiale a

scontului, garantând îndeplinirea obligaţiei prin garanţii bancare.”(OUG Nr.113/1999)

ART. 93

Obligaţiile bugetare urmărite de organele de executare pot fi scăzute din evidenţa

acestora în cazul când debitorul respectiv se găseşte în stare de insolvabilitate.

Procedura de insolvabilitate este aplicabilă în următoarele situaţii:

a) debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile;

b) când, după încetarea executării silite, pornite împotriva debitorului, rămân debite

neachitate;

c) debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere;

d) debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut şi, la acestea ori în

alte locuri unde există indicii că a avut avere, nu se găsesc venituri sau bunuri

urmăribile;

e;(ABROGAT OG nr.53/1997)

“f) când, potrivit legii, debitorul, persoană juridică, îşi încetează existenţa şi au rămas

neachitate obligaţii bugetare.”(OG nr.53/1997)

ART. 94

170

În cazurile când se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile după

declararea stării de insolvabilitate, organele de executare vor lua măsurile necesare de

redebitare a sumelor şi de executare silită.

“ART. 95

În cazuri cum sunt calamităţi naturale, stare de necesitate, precum şi în alte situaţii

deosebite, la propunerea Ministerului Finanţelor, Guvernul poate aproba anularea unor

categorii de obligaţii bugetare.”(OUG nr.113/1999)

În situaţiile în care cheltuielile de executare pot fi mai mari decât obligaţiile bugetare

supuse executării silite, organele Ministerului Finanţelor pot aproba anularea debitelor

respective.

“ART. 96

În situaţiile în care cheltuielile de executare pot fi mai mari decât obligaţiile bugetare

supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea

debitelor respective.”(OUG nr.113/1999)

TITLUL V

Prescripţia dreptului de a cere executarea silită

ART. 97

Termenele de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită privind o creanţă bugetară

încep la data când, potrivit legii, se naşte acest drept.

ART. 98

Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor bugetare se prescrie după cum

urmează:

a) în termen de 5 ani de la data naşterii dreptului de a cere executarea silită pentru

creanţele bugetare provenind din impozite, taxe, alte contribuţii stabilite potrivit

legii, precum şi din majorările aferente;

“b) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului de a cere executarea silită pentru

creanţele bugetare provenind din amenzi ori reprezentând alte creanţe bugetare

decât cele prevăzute la lit. a), precum şi pentru majorările de întârziere

aferente.”(OG nr.53/1997)

ART. 99

Termenele de prescripţie prevăzute la art. 98 se întrerup:

a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de

prescripţie a dreptului la acţiune;

b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în

cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul

executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;

c) pe data îndeplinirii în cursul executării silite, a unui act de executare silită;

“d) pe data întocmirii, în condiţiile prezentei ordonanţe, a actului de constatare a

insolvabilităţii debitorului.”(OG nr.53/1997)

e) în alte cazuri prevăzute de lege.

ART. 100

Termenele de prescripţie prevăzute la art. 98 se suspendă:

171

a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de

prescripţie a dreptului la acţiune;

b) în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executării silite este prevăzută de

lege ori a fost dispusă de instanţa judecătorească sau de alt organ competent;

;

“c) pe perioada respectării amânării sau eşalonării plăţii obligaţiei bugetare

acordate ca urmare a înlesnirilor la plată, dispuse prin lege, prin hotărâre a

Guvernului ori aprobate de organul competent;”(OUG nr.113/1999)

d) pe timpul cât debitorul s-a obligat să facă plata datoriei, conform angajamentului

acestuia aprobat de organul competent;

e) cât timp debitorul, cu rea-credinţă, îşi sustrage veniturile şi bunurile de la

executarea silită;

f).(OG nr.53/1997 ABROGAT)

ART. 101

Sumele achitate de către debitor în contul unor obligaţii bugetare, după împlinirea

termenului de prescripţie, nu se restituie.

TITLUL VI

Dispoziţii finale şi tranzitorii

“ART. 102

Organul de executare este în drept ca, pentru creanţele bugetare datorate de comercianţii,

persoane fizice şi societăţi comerciale, să ceară instanţelor judecătoreşti competente

începerea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, în condiţiile legii.”OUG

nr.113/1999)

“ART. 103

Cererile organelor prevăzute la art. 24 alin. 1 privind începerea procedurii reorganizării

judiciare şi a falimentului se vor înainta instanţelor judecătoreşti numai cu aprobarea

direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a

municipiului Bucureşti şi sunt scutite de consemnarea vreunei cauţiuni.”(OUG nr.

113/1999)

“ART. 104

În cazul în care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită

executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţe bugetare, cât şi

pentru titluri ce se execută în condiţiile prevăzute de alte dispoziţii legale, executarea

silită se va face, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe, de către organele de executare

prevăzute de aceasta.”(OG nr.53/1997)

172

“ART. 105

Ministerul Finanţelor şi organele sale teritoriale, organele administraţiei publice centrale,

autorităţile administraţiei publice locale, precum şi instituţiile publice sunt scutite de taxe

pentru cererile, acţiunile şi pentru orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea

realizării creanţelor bugetare.”(OUG nr.113/1999)

ART. 106

Confiscările dispuse potrivit legii se aduc la îndeplinire de către organele care au dispus

confiscarea, iar cele dispuse prin hotărâri judecătoreşti sau prin acte de urmărire penală se

aduc la îndeplinire prin executorii judecătoreşti.

ART. 107

Sumele în lei confiscate, precum şi cele realizate din vânzarea bunurilor confiscate - mai

puţin cheltuielile impuse de valorificare - se fac venit la bugetul de stat.

Mijloacele de plată în valută, confiscate, se depun la Banca Naţională a României,

contravaloarea acestora în lei urmând a se vira în contul bugetului de stat.

“ART. 108

Creanţele bugetare, altele decât cele pentru care executarea silită se efectuează de către

organele Ministerului Finanţelor prevăzute la art. 24, se execută prin împuterniciţi proprii

ai Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, ai organelor administraţiei publice centrale

sau ai autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ai instituţiilor publice, după

caz.”(OUG nr.113/1999)

ART. 109

În aplicarea prezentei ordonanţe, potrivit competenţei prevăzute de lege, se vor adopta

acte normative de aplicare, după caz, prin hotărâri ale Guvernului, ordine ale ministrului

finanţelor, precum şi prin hotărâri ale altor organe de specialitate ale administraţiei

publice.

ART. 110

Formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora, privind realizarea creanţelor

bugetare, se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor.

“ART. 110^1

Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silită vor fi utilizate de către

direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a

municipiului Bucureşti, de direcţiile de muncă şi protecţie socială judeţene şi a

municipiului Bucureşti, de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de

instituţiile publice, după caz, pentru procurarea de bunuri de natura mijloacelor

fixe şi a obiectelor de inventar necesare pentru desfăşurarea activităţii organelor de

executare silită.

Lista cuprinzând bunurile de natura celor menţionate la alineatul precedent va fi aprobată

de Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, de autoritatea

administraţiei publice locale, precum şi de instituţia publică, după caz, iar procurarea lor

se va face cu respectarea prevederilor legale privind achiziţionarea bunurilor şi a

serviciilor pentru instituţiile publice.”(OUG nr.113/1999)

ART. 111

173

Funcţionarii publici din cadrul Ministerului Finanţelor şi al organelor sale subordonate,

inclusiv persoanele care nu mai deţin această calitate, sunt obligaţi să păstreze secretul

asupra informaţiilor pe care le deţin, ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.

Informaţiile referitoare la impozite, taxe şi alte obligaţii bugetare ale plătitorilor pot fi

transmise numai în următoarele situaţii:

“a) altor organe, în scopul realizării unor obligaţii ce decurg din aplicarea unei

legi;”(OUG NR.113/1999)

b) unui organ din domeniul muncii şi protecţiei sociale care face plăţi de asigurări

sociale sau alte plăţi similare;

c) autorităţilor fiscale ale altor ţări, în baza unei convenţii pentru evitarea dublei

impuneri;

d) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii.

Organul sau autoritatea care primeşte informaţii fiscale este obligată să păstreze secretul

asupra informaţiilor primite.

Informaţii referitoare la plătitori pot fi transmise şi unor organe sau autorităţi, altele decât

cele prevăzute la alin. 2, care le solicită, dar numai cu consimţământul scris al

plătitorului.

Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal atrage răspunderea

potrivit legii.

ART. 112

Prezenta ordonanţă se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă în măsura

în care aceasta nu dispune altfel.

ART. 113

Până la 31 decembrie 1996 nu se datorează majorări pentru impozite, taxe şi alte venituri

bugetare pentru care s-au acordat, în condiţiile legii, eşalonări sau amânări la plată.

ART. 114

Executările silite în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se vor continua

potrivit dispoziţiilor acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se socotesc după

normele legale în vigoare la data când au început să curgă.

ART. 115

Prezenta ordonanţă intră în vigoare în termen de 90 de zile de la data publicării ei în

Monitorul Oficial al României.

ART. 116

Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă: Decretul nr. 221/1960 cu

privire la executarea silită împotriva persoanelor fizice a plăţii impozitelor şi a taxelor

neachitate în termen şi a creanţelor băneşti ale organizaţiilor socialiste, precum şi cu

privire la executarea confiscării, şi H.C.M. nr. 792/1960 pentru aplicarea Decretului nr.

221/1960, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

1

PRIM-MINISTRU NICOLAE VĂCĂROIU

Contrasemnează: Ministru de stat, Ministrul finanţelor, Florin Georgescu

HOTĂRÂRE Nr. 886 din 28 octombrie 1999

pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului

nr. 70/1997 privind controlul fiscal

EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 546 din 8 noiembrie 1999

În temeiul prevederilor art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 privind controlul

fiscal, aprobată şi modificată prin Legea nr. 64/1999, cu modificările ulterioare,

Guvernul României hotărăşte:

ART. 1

Se aprobă Instrucţiunile de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997

privind controlul fiscal, aprobată şi modificată prin Legea nr. 64/1999, cu modificările

ulterioare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

ART. 2

Procedurile privind programarea controlului fiscal şi criteriile de selectare a

contribuabililor, precum şi Carta drepturilor şi obligaţiilor contribuabililor pe timpul

desfăşurării controlului se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor.

ART. 3

Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Ordinul ministrului finanţelor nr.

1.379/1998 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a prevederilor Ordonanţei

Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 277 din 24 iulie 1998.

PRIM-MINISTRU

RADU VASILE

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor,

Decebal Traian Remeş

ANEXA 1

INSTRUCŢIUNI

pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal,

aprobată şi modificată prin Legea nr. 64/1999, cu modificările ulterioare

CAP. 1

Dispoziţii generale

ART. 1

În cuprinsul prezentelor instrucţiuni Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 privind controlul

fiscal, aprobată şi modificată prin Legea nr. 64/1999, cu modificările ulterioare, va fi

denumită în continuare ordonanţă.

CAP. 2

2

Drepturile şi obligaţiile organelor de control fiscal

ART. 2

Pentru aplicarea art. 6 lit. b) din ordonanţă:

(1) Organul fiscal va formula, în scris, solicitarea către contribuabil, în cazul în care se

solicită răspunsul, în scris, al acestuia.

(2) În cazul în care contribuabilul nu răspunde în termen de 10 zile, se va consemna

refuzul în procesul-verbal şi se vor aplica sancţiunile prevăzute de ordonanţă.

ART. 3

Pentru aplicarea art. 6 lit. f) din ordonanţă:

(1) Dovada reţinerii, în scopul protejării împotriva distrugerii sau înstrăinării, a oricărui

document sau element material o constituie actul întocmit de organul de control

fiscal, în care sunt specificate toate elementele necesare individualizării probei sau

dovezii respective, precum şi menţiunea că aceasta a fost reţinută, potrivit

dispoziţiilor legale, de către organul de control fiscal.

(2) Actul se întocmeşte în două exemplare, semnate de contribuabil şi de organul de

control fiscal, dintre care un exemplar rămâne la contribuabil şi un exemplar, la

organul de control fiscal.

(3) În cazul în care conducerea organului fiscal aprobă prelungirea perioadei de reţinere

a documentelor sau elementelor materiale, organul de control fiscal va înştiinţa

contribuabilul şi va transmite acestuia o copie de pe aprobare.

ART. 4

Pentru aplicarea art. 6 lit. g) din ordonanţă:

(1) Persoana desemnată de contribuabil să însoţească organul de control fiscal trebuie să

cunoască activitatea desfăşurată de contribuabil, precum şi modul de întocmire şi de

arhivare a documentelor contabile.

(2) Accesul organului de control fiscal este permis şi în afara programului normal de

lucru al contribuabilului, dacă sunt îndeplinite, simultan, următoarele două condiţii:

a) există autorizarea scrisă a conducătorului organului de control fiscal. Această

autorizare se obţine în baza referatului întocmit de inspector, prin care se

motivează solicitarea accesului în afara programului normal de lucru al

contribuabilului;

b) se obţine acordul contribuabilului. Acordul trebuie exprimat în scris de către

contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia, va fi înregistrat la registratura

contribuabilului şi se va anexa la actul încheiat cu ocazia controlului.

ART. 5

Pentru aplicarea art. 7 din ordonanţă:

(1) Sistemele automate de prelucrare a datelor utilizate pentru ţinerea evidenţelor

contabile şi a oricăror alte evidenţe trebuie să asigure condiţiile necesare pentru

efectuarea controlului fiscal.

(2) Condiţiile minimale privind programele informatice utilizate în domeniul financiar-

contabil sunt stabilite prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 425 din 3 martie 1998*)

pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire şi utilizare a formularelor

tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiară

şi contabilă, precum şi a modelelor acestora.

(3) Contribuabilul răspunde de îndeplinirea de către sistemul de prelucrare a datelor a

condiţiilor minimale stabilite de Ministerul Finanţelor.

3

*) Ordinul ministrului finanţelor nr. 425/1998 a fost publicat în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 391 bis din 15 octombrie 1998.

ART. 6

Pentru aplicarea art. 8 din ordonanţă:

(1) Solicitarea de informaţii se face în scris şi cuprinde:

a) denumirea organului de control fiscal care face solicitarea;

b) persoana, organul sau instituţia căreia i se adresează solicitarea;

c) datele de identificare cunoscute ale contribuabilului despre care sunt solicitate

informaţii;

d) actele, evidenţele sau datele care fac obiectul solicitării;

e) termenul în care se solicită furnizarea informaţiilor;

f) semnătura conducătorului organului, de control fiscal.

(2) Toate datele şi informaţiile primite de organul de control fiscal în baza art. 8 din

ordonanţă sunt supuse secretului fiscal.

CAP. 3

Drepturile şi obligaţiile contribuabililor

ART. 7

Pentru aplicarea art. 11^1 din ordonanţă:

(1) Înainte de desfăşurarea unei acţiuni de control fiscal organul de control fiscal va

proceda la înştiinţarea contribuabililor cu privire la selectarea şi programarea lor în

vederea controlului, prin transmiterea unui aviz de verificare.

(2) Avizul de verificare va cuprinde:

denumirea unităţii fiscale care a dispus controlul fiscal;

numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului;

adresa sediului, domiciliului sau a reşedinţei contribuabilului;

codul fiscal şi numărul de înregistrare la oficiul registrului comerţului;

baza legală a transmiterii avizului de verificare şi a desfăşurării controlului fiscal;

data la care este programat să se desfăşoare controlul fiscal;

impozitele care vor fi cuprinse în verificare;

perioada fiscală care urmează să fie supusă controlului fiscal;

semnătura conducătorului unităţii fiscale.

De asemenea, în avizul de verificare se va menţiona obligaţia contribuabililor de a pune la

dispoziţie organelor de control fiscal toate documentele şi evidenţele contabile, precum şi

de a asigura condiţiile necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a controlului fiscal.

(3) Avizul de verificare va fi însoţit de un extras din Carta drepturilor şi obligaţiilor

contribuabililor pe timpul desfăşurării controlului, care va fi aprobată prin ordin al

ministrului finanţelor, în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al

României a prezentelor instrucţiuni.

(4) Avizul de verificare va fi comunicat contribuabililor prin poştă, cu cel puţin 15 zile

înainte de data începerii efective a acţiunii de control fiscal.

(5) Pentru motive întemeiate contribuabilul poate solicita amânarea, cu maximum 30 de

zile lucrătoare, a datei de începere a controlului fiscal.

(6) Solicitarea contribuabilului este adresată, în scris, organului fiscal competent, în

termen de 5 zile de la primirea şi semnarea avizului de verificare, şi trebuie să

conţină:

numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului;

adresa sediului, domiciliului sau a reşedinţei contribuabilului;

denumirea unităţii fiscale care a dispus controlul fiscal;

4

numărul avizului de verificare primit;

motivele pentru care se solicită amânarea controlului fiscal;

eventualele justificări pentru susţinerea motivelor invocate;

data până la care se solicită amânarea.

(7) În cazul în care contribuabilul prezintă motive întemeiate pentru amânarea

controlului fiscal, solicitarea se consideră acceptată. Organul de control fiscal va

transmite contribuabilului un aviz de verificare care va cuprinde data la care a fost

reprogramat controlul fiscal. Data stabilită de organul de control fiscal trebuie să fie

ulterioară celei solicitate de contribuabil.

(8) Prezentarea la contribuabil se va face numai pe baza unei împuterniciri scrise (ordin

de deplasare), emisă de conducătorul unităţii fiscale competente să efectueze

controlul fiscal.

(9) Împuternicirea trebuie să conţină:

denumirea unităţii fiscale care a dispus efectuarea controlului fiscal;

datele de identificare a inspectorului (inspectorilor) care urmează să efectueze controlul

fiscal: numele, prenumele, numărul legitimaţiei de serviciu;

datele de identificare a contribuabilului care urmează să fie controlat: denumirea, codul

fiscal, adresa;

data începerii controlului fiscal;

semnătura conducătorului unităţii fiscale.

ART. 8

Pentru aplicarea art. 12 lit. c) din ordonanţă:

Pe întreaga durată a controlului fiscal contribuabilii au dreptul să beneficieze de asistenţă

de specialitate, acordată de jurişti, experţi contabili, contabili autorizaţi etc., ori de câte ori

sunt solicitaţi de organele de control fiscal să furnizeze informaţii, explicaţii şi justificări.

ART. 9

Pentru aplicarea art. 12^1 din ordonanţă:

(1) Contribuabilul care solicită, din proprie iniţiativă, să fie controlat trebuie să adreseze

în scris organului fiscal în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul sau în a

cărui evidenţă este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe o cerere cuprinzând

motivaţia solicitării.

(2) Cererea va fi soluţionată în funcţie de motivaţia prezentată de contribuabil, de gradul

de risc fiscal prezentat de contribuabil, de încadrarea în criteriile de selectare a

contribuabililor pentru control fiscal, precum şi în funcţie de orice alte date şi

informaţii deţinute de organul de control fiscal.

(3) În cazul în care cererea a fost aprobată, organul de control fiscal va comunica un aviz

de verificare. În cazul în care cererea a fost respinsă, contribuabilul va fi înştiinţat, în

scris, despre aceasta.

CAP. 4

Reguli de procedură

ART. 10

Pentru aplicarea art. 19 din ordonanţă:

(1) Datele suplimentare, necunoscute organelor de control fiscal la data efectuării

controlului fiscal la un contribuabil, pot apărea în situaţii cum sunt:

a) efectuarea unor controale fiscale încrucişate asupra documentelor justificative ale

unui grup de contribuabili din care face parte şi contribuabilul în cauză;

5

b) obţinerea, pe parcursul acţiunilor de control efectuate la alţi contribuabili, a unor

date sau informaţii suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului într-o

perioadă care a fost deja supusă controlului fiscal;

c) solicitări ale organelor de urmărire penală în cadrul cercetării cazurilor de

evaziune fiscală;

d) informaţii obţinute de la terţi, de natură să modifice sau să influenţeze, în mod

semnificativ, rezultatele controlului fiscal anterior.

(2) Reverificarea unei perioade impozabile se realizează numai la iniţiativa organelor de

control fiscal şi nu la solicitarea contribuabililor, aceştia din urmă având dreptul de a

contesta deciziile organelor de control fiscal.

(3) Organul de control fiscal solicită, până la împlinirea termenului de prescripţie

prevăzut în ordonanţă, reverificarea unei perioade impozabile prin întocmirea unui

referat în care sunt prezentate motivele solicitării. Referatul este supus aprobării

conducătorului organului de control fiscal.

ART. 11

Pentru aplicarea art. 20 din ordonanţă:

(1) Toate datele şi informaţiile culese de inspector în timpul desfăşurării controlului

fiscal se consemnează, în mod obligatoriu, în procese-verbale de control, în note de

constatare sau în procese-verbale de constatare a contravenţiilor, după caz.

(2) Procesul-verbal de control este un document bilateral, întocmit în două exemplare,

dintre care un exemplar se păstrează la dosarul fiscal al contribuabilului şi un

exemplar rămâne la contribuabil.

(3) Conţinutul procesului-verbal de control trebuie redactat astfel încât acesta să poată fi

citit independent de alte documente şi să nu dea posibilitatea mai multor interpretări.

(4) Procesul-verbal de control trebuie să aibă o structură unică pentru toate verificările

efectuate.

(5) Procesul-verbal de control va fi structurat pe 4 capitole, astfel:

Capitolul I va cuprinde date referitoare la:

unitatea fiscală care a dispus controlul fiscal;

datele inspectorului care a efectuat controlul fiscal: numele, prenumele, funcţia, numărul

legitimaţiei de serviciu, numărul împuternicirii în baza căreia a efectuat controlul;

obiectivul (obiectivele) controlului fiscal;

perioada supusă controlului fiscal;

durata desfăşurării controlului fiscal;

tipul de verificare efectuată.

Capitolul II va cuprinde date generale despre contribuabil, şi anume:

datele de identificare a contribuabilului supus controlului fiscal:

denumirea;

numărul de înregistrare la oficiul registrului comerţului;

numărul codului fiscal;

adresa sediului social;

datele de identificare a sucursalelor sau a filialelor, dacă este cazul;

forma de proprietate;

tipul activităţii desfăşurate, utilizând clasificarea activităţilor din economia naţională

(Nomenclatorul CAEN);

cifra de afaceri, conform ultimului bilanţ contabil aprobat;

capitalul subscris şi cel vărsat;

persoana care asigură conducerea activităţii contribuabilului în timpul desfăşurării

controlului fiscal;

persoana care răspunde de conducerea evidenţelor contabile;

6

persoana desemnată de contribuabil să îl reprezinte pe durata controlului fiscal;

numerele conturilor bancare, precum şi băncile la care acestea sunt deschise;

datele privind clienţii şi furnizorii stabili cu care contribuabilul are relaţii de afaceri.

Capitolul III, care reprezintă, de fapt, partea principală a procesului-verbal, va

cuprinde constatările efective ale inspectorului şi va fi structurat pe impozitele care au

făcut obiectul verificării.

Pentru fiecare impozit în parte vor fi avute în vedere următoarele elemente:

baza legală pentru stabilirea, calcularea şi vărsarea impozitului;

constatările inspectorului, prezentate în mod concret, clar şi precis, cu privire la modul de

stabilire, calculare şi vărsare a obligaţiei fiscale;

dispoziţiile legale încălcate, cu menţionarea numărului şi a datei actului normativ, precum

şi a articolului, alineatului etc.;

consecinţele fiscale ale constatărilor:

diferenţele de impozite stabilite, cauzele care au condus la calculul acestora (dispoziţii

legale încălcate, cu nominalizarea acestora, erori de calcul etc.). Calculul detaliat al

acestora va fi prezentat într-o anexă la prezentul proces-verbal;

majorările de întârziere stabilite, calculul detaliat al acestora urmând a fi prezentat într-o

anexă la prezentul proces-verbal;

contravenţiile constatate, cu precizarea prevederilor legale încălcate, a amenzilor aplicate

şi a bazei legale pentru aplicarea acestora, precum şi a numărului procesului-verbal de

constatare a contravenţiilor încheiat;

termenul de plată stabilit pentru achitarea fiecărui debit constatat;

justificări, explicaţii şi puncte de vedere ale contribuabilului cu privire la debitele stabilite,

în cazul în care acesta şi le-a exprimat;

numele, prenumele şi funcţia persoanelor răspunzătoare (în cazul în care sunt antrenate

răspunderi), justificările şi explicaţiile scrise ale acestora, precum şi punctul de vedere al

organului de control fiscal cu privire la aceste motivaţii;

eventuale măsuri dispuse sau recomandări făcute contribuabilului pentru remedierea

deficienţelor şi intrarea în legalitate;

plăţile efectuate de contribuabil, în timpul şi ca urmare a controlului fiscal, dacă este

cazul.

În cazul în care nu s-au constatat abateri care să genereze calcularea de diferenţe se va face

menţiunea corespunzătoare.

Capitolul IV al procesului-verbal de control va cuprinde:

situaţia sintetică a constatărilor efectuate (diferenţe de impozite şi taxe stabilite, majorări

de întârziere calculate, amenzi şi penalităţi aplicate, compensări efectuate etc.);

alte date şi informaţii care ar putea fi relevante;

menţiunea că toate documentele puse la dispoziţie inspectorului au fost restituite.

Procesul-verbal de control va cuprinde o serie de anexe, şi anume:

a) o anexă generală în care vor fi sintetizate, pentru fiecare impozit în parte:

diferenţele de impozit stabilite;

majorările de întârziere calculate;

amenzile şi penalităţile aplicate;

b) anexe, pentru fiecare impozit, cu calculul detaliat al tuturor obligaţiilor stabilite,

inclusiv majorările de întârziere corespunzătoare;

c) copiile de pe procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, dacă

este cazul;

d) notele de constatare întocmite, dacă este cazul;

e) documente, acte sau copii de pe acestea, precum şi note explicative sau

informative;

7

f) actul (actele) întocmit de organul de control fiscal, care reprezintă dovada reţinerii

documentelor sau a elementelor materiale;

g) acordul scris pentru accesul organului de control fiscal în afara programului

normal de lucru al contribuabilului, dacă este cazul.

(6) Procesul-verbal de control va fi semnat de inspectorul care a efectuat controlul fiscal,

căruia îi revine responsabilitatea pentru constatările înscrise în acesta, precum şi de

contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia.

(7) Toate exemplarele procesului-verbal de control împreună cu anexele sale se

înregistrează la registratura contribuabilului controlat, imediat după semnarea lui de

către cei îndreptăţiţi, dându-se acelaşi număr şi aceeaşi dată pe fiecare exemplar

înregistrat.

(8) Potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea

creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările

ulterioare, procesul-verbal de control reprezintă titlul de creanţă pentru diferenţele

constatate între obligaţiile de plată determinate de către contribuabil şi cele legal

datorate, inclusiv majorările de întârziere şi penalităţile stabilite.

(9) Diferenţele de impozite şi taxe, majorările de întârziere şi penalităţile stabilite cu

ocazia controlului fiscal se plătesc în termen de cel mult 15 zile de la data

comunicării rezultatelor controlului.

(10) Data comunicării către contribuabil a rezultatelor controlului fiscal este considerată

data semnării de către acesta sau de reprezentantul său legal a procesului-verbal de

control.

(11) În cazul în care contribuabilul sau reprezentantul său legal refuză semnarea

procesului-verbal de control, rezultatele controlului fiscal vor fi comunicate printr-o

scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data primirii de către contribuabil a

scrisorii constituind data comunicării.

(12) Procesul-verbal de control fiscal va fi înregistrat la registratura organului de control

fiscal competent în termen de 3 zile de la încheierea controlului fiscal.

(13) Constatările cu privire la natura activităţilor producătoare de venituri impozabile

sau pentru identificarea bunurilor sau surselor impozabile se consemnează în nota de

constatare.

(14) Nota de constatare se întocmeşte şi în cazul în care, în timpul controlului fiscal, se

fac constatări a căror reconstituire sau dovedire ulterioară nu este întotdeauna

posibilă sau ori de câte ori organul de control fiscal consideră necesar.

(15) În cazul în care există divergenţe între organul de control fiscal şi contribuabil,

referitoare la constatările efectuate, stabilirea realităţii faptelor va fi realizată în

prezenţa unor martori.

(16) În nota de constatare se înscriu situaţiile de fapt constatate, precum şi măsurile

operative pentru remedierea deficienţelor constatate.

(17) Nota de constatare se semnează de organul de control fiscal, de contribuabil sau de

un angajat al acestuia ori, după caz, de martori.

(18) Procesul-verbal de constatare a contravenţiilor se încheie pentru acele fapte a căror

constatare şi sancţionare sunt de competenţa organelor fiscale, în conformitate cu

legislaţia în vigoare în domeniul constatării şi sancţionării contravenţiilor.

(19) La expirarea termenului fixat pentru efectuarea plăţii obligaţiilor bugetare stabilite

prin actul de control, organul de control fiscal va întocmi şi va transmite organelor de

executare silită titlurile executorii ori celelalte documente necesare pentru începerea

executării silite, astfel:

a) pentru diferenţele dintre obligaţiile determinate de plătitor şi cele legal datorate,

reprezentând impozite, taxe, contribuţii, majorări de întârziere, titlul executoriu

reprezentat de dispoziţia de urmărire (cod M.F. 14.13.31.99);

8

b) pentru sancţiunile contravenţionale, titlul executoriu reprezentat de procesul-

verbal de constatare a contravenţiilor, rămas definitiv prin neexercitarea căii de

atac, sau de dispozitivul instanţei prin care a fost respinsă plângerea

contravenientului;

c) pentru impozitele, taxele, contribuţiile şi majorările de întârziere stabilite de

plătitor, dar neachitate la scadenţă, se va comunica organului de executare silită

cuantumul acestora, în vederea întocmirii titlului executoriu.