003-elemtente de neurofizilogia limbajului

7/25/2019 003-Elemtente de Neurofizilogia Limbajului

1/18

LOGOPEDIE.dap.ro

1

ELEMENTE DE NEUROFIZIOLOGIEA LIMBAJULUI

Dragomir Diana Corina, Trif Diana, Ursateanu Teodora

Psihopedagogie Speciala, Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei

UBB Cluj Napoca

Limbajul este un sistem de semne

manuite dupa anumite reguli invederea fixarii, prelucrarii si

transmiterii de informatii.

Limbajul are la baza

mecanisme nervoase reflexe; el

incepe intotdeauna cu stimularea

neuronilor eferenti (motori) sub

influenta impulsurilor aferente

(auditive, vizuale, kinestezice,

tactile, etc.) la nivelul scoartei

cerebrale.

La realizarea normala a

vorbirii participa o serie de centri

nervosi situati la nivelul

encefalului si care pun in miscare,

pe baza impulsurilor, musculatura

organelor fonatoare. Avem o zona

verbo-motorie, o zona motorie, una

auditiva si o zona a auzului verbal.

In ceea ce privestereceptarea mesajelor

informationale toti analizatorii in

functie sunt in stare sa influenteze

intr-o masura mai mare sau mai

mica functionarea celorlalti. In

receptarea mesajelor un rol

important il are auzul, cea mai

mare implicare a auzului fiind in

dezvoltarea si mentinerea

limbajului. Observatiile au aratatca vorbirea chiar si cu intensitate

prag este de departe cel mai bun

stimul de trezire (activare). Astfel,

cel adormit se trezeste chiar si la

vocea soptita, iar mamele se

trezesc la scancetele propriilor

copii. Aceste exemple fac parte din

capacitatile receptive care atesta

validitatea credintelor populare in

eficacitatea superioara a unei voci

familiare pentru trezirea unui

pacient aflat in coma.

Perceptia semnalelor

auditive depinde de structura

psihologica si de expectatia

subiectului, bazata pe experientele

anterioare, stocate in memorie.

Interpretarea diferitelor tipuri de

limbaj variaza cu contextul acusticcare-l precede si-l urmeaza.

Conceptul de semnificatie a

sunetului implica recunoasterea lui

de catre un detector. Odata

recunoscut, prin modalitatile

innascute sau invatate, sunetul

poate fi utilizat pentru modificarea


2/18

LOGOPEDIE.dap.ro

2

vorbirii proprii printr-un control de

tip feed-back.

Achizitia limbajului vocaleste afectata serios de surditatea

congenitala.

Experientele efectuate prin

stimularea acustica dihotomica au

indicat ca la persoanele dreptace

sunetele recrutate de urechea

dreapta (conduse la emisferul

stang) sunt mai bine percepute

pentru sunetele vorbirii, atat pentru

cele inteligibile cat si pentru celeneinteligibile, decat sunetele care

sunt captate de urechea stanga, la

persoanele care sunt cunoscute ca

avand dominanta limbajului in

emisfera drept. Sunetele

nonverbale inclusiv muzica sunt

mai bine percepute de cealalta

emisfera. Ambele emisfere au

capacitatea sa extraga si saanalizeze patternurile sunetelor

verbale, dar interpretarea lor

lingvistica este posibila doar la

nivelul emisferei dominante.

Fibrele provenite din nucleii

auditivi urca in creierul mediu (in

corpul geniculat median si

pulvinar) fac sinapsa la nivelul

capsulei interne a cortexului

auditiv primar (A41). Se face in

paralel analiza aspectului sunetului

(intensitate, timbru, inaltime).

Planul temporal trimite proiectii la

jonctiunea dintre girusul temporal

superior (A22) si girusul angular

(A39), in aria Wernicke (vezi anexa

1).

In emisfera dreapta are loc

prelucrarea sunetelor

corespunzatoare muzicii. Inemisfera stanga se trimit proiectii

la aria Wernicke, iar apoi prin

banda arcuata (vezi anexa2) la aria

Broca, la portiunea inferioara a

ariei premotorii (A6) care activeaza

miscarile necesare vorbirii alaturi

de aria 4. Planul temporal contine

cortexul auditiv de asociatie. El se

extinde pe suprafata laterala a

portiunii posterioare a primuluigirus temporal (A22), inapoia

cortexului auditiv primar din

girusul transvers al lui Heschl.

S-a observat asimetria

planului temporal, mai mare in

stanga la cei mai multi oameni, cu

o dominanta emisferica stanga

pentru vorbire. Mai exact, 65% din

creierele umane au planumtemporale mai mare pe stanga si

doar 11% pe dreapta. Leziuni ale

planumului temporale in emisfera

stanga determina afazia Wernicke.

Activarea, filtrarea si

facilitarea proceselor

psihofiziologice corticale depind

de sistemul reticulat de la nivelul

trunchiului cerebral si

diencefalului. In stransa legatura

cu filtrarea informatiei senzoriale

se afla sistemul reticulat activator

ascendent.

Un caz: o fetita de 10 ani si

jumatate. La 8 ani nu putea

executa comenzi verbale insa copia

imediat actiunile. I s-a pus

diagnosticul de surditate cu pragul


3/18

LOGOPEDIE.dap.ro

3

minim de 90dB. A fost integrata

intr-o scoala de surdomuti insa

avea mari greutati in receptarealabiolecturii. Scorul la W.I.S.C. a

fost de 94 ceea ce releva faptul ca

inteligenta era medie si nu avea

nici un fel de deficienta mintala. S-

a utilizat EEG/audiograma in

somn. S-a observat faptul ca

raspundea la 30-35 dB. Rezultatul

la care s-a ajuns a fost faptul ca

fetita avea tulburari in dezvoltarea

limbajului.

Emotiile joaca un rol

important in distinctia dintre

procesare constienta si ceainconstienta. Ele au un rol esential

in selectarea procesarii

informationale. In cazul

balbismului un rol important il au

emotiile.

(un rol in explicarea acestui fapt il

are CIRCUITUL MENTINERII SI

AMPLIFICARII BALBAIELII).

Modul de codare a informatiei

Modelele cognitive ale

procesarii lexicale considera ca

perceptia vizuala si cea auditiva a

cuvintelor implica modalitati de

codare diferite, cu acces in paralel

ia sistemele de articulare (output)si semantice.

In contrast, modelul cel mai

acceptat de literatura neurologica

clinica se refera la procesarea

seriala, cu o recodare imediata a

impulsului vizual in cod auditiv si

abia apoi are loc codarea

semantica si procesul articulator.

S-a utilizat tehnica PET

pentru a masura modificarile la

nivel cerebral in timpul procesarii

unui singur cuvant. Rezultatele

indica o localizare a codurilor

diferita in arii separate ale

cortexului cerebral. Cercetatorii, in

urma acestor descoperiri, sustinideea ca arii separate ale creierului

sunt implicate in codarea auditiva

si cea vizuala a cuvintelor, fiecare

avand acces independent la

sistemele de articulare si

semantice.

Stimulii utilizati au fost

substantive din limba engleza,

Reprezentarea

negativa a actului

vorbirii

Teama de esec

Dereglare a

respiratiei circulatiei:

inrosire, transpiratie


4/18

LOGOPEDIE.dap.ro

4

prezentate auditiv (cu ajutorul unor

casti) si vizual (cu ajutorul unui

monitor color).Au existat trei tipuri de

sarcini:

1. Senzoriala fixarea unui singur

punct se compara cu

prezentarea unor cuvinte. Nu se

cerea nici un output motor, nici

o procesare lexicala volitionala,

era vorba doar de procesare

formei cuvantului, o procesare

la nivel senzorial.2. Output prezentarea verbala a

fiecarui cuvant se compara cu

prezentarea cuvantului intr-un

alt mod decat folosind limbajul

oral (in scris, spre exemplu). Se

urmarea controlul motor si

codarea outputului.

3. Semantica subiectii trebuiau

sa spuna o utilizare a cuvantuluiprezentat care se compara cu

prezentarea verbala a

cuvantului.

Rezultatele se pot desprinde si

din anexa 3a si b.

Se observa ca procesarea

vizuala tine de cortexul striat, iar o

lezare a acestuia duce la alexie si

la incapacitatea de a citi cuvinte. In

cazul procesarii auditive vorbim

preponderent despre cortexul

auditiv primar, cortexul tempo-

parietal stang (lezarea lui ducand

la deficite de tip fonologic),

cortexul anterior temporal

superior, cortexul cingulat anterior

partea posterioara. Codarea

articulatorie si outputul motor tin

mai mult de regiunea sylviana.

Aceste rezultate intarescmodelele procesarii paralele insa

contrazic cele in care se sustine

faptul ca in cazul codarii vizuale

are loc imediat o recodare auditiva

si modelele ce sustin natura seriala

a modelelor clinice neurologice.

Exista doua procese

implicate in limbaj:

1. analiza semantica (sintaxa)

in functionarea careia esteimplicata zona inferioara

prefrontala stanga;

2. structura gramaticala

(reguli) structura care tine

de invatarea gramaticii se

afla la nivelul corpilor

striati.

3. Luz Amparo Fajardo Uribe

sustine ca functiile emisfereistangi, implicate in limbaj,

sunt urmatoarele:

a) controleaza comportamentul

lingvistic in duplicitatea sa

senzorio-motorie si audio-

verbala;

b) elaboreaza limbajul

propozitional si emitere de

cuvinte;

c) controleaza abilitatile pentru

expresiile scrise;

d) controleaza capacitatea de

calcul numeric si de

rationament matematic;

e) este dominanta in gandirea

abstracta de tip verbal.

Functiile emisferei drepte

sunt (dupa acelasi autor):


5/18

LOGOPEDIE.dap.ro

5

a. intervine in creativitatea

literara;

b. intervine in elementeleprozodice ale limbajului;

c. participa in elaborarea

limbajului automatic, fiind

capabil de a identifica

continuturi absurde;

d. identifica componentele lexice,

precum substantive si adjective,

desi este incapabila de a

identifica verbe;

e. dispune de putine abilitatipentru citit si nu dispune de nici

una pentru scris.

Tot dupa Luz Amparo

Fajardo uribe:

- Lobul frontal: partea posterioara

este relationata cu limbajul motor;

- Lobul temporal: partile mediene

au fost asociate cu limbajul verbal;

- Lobul occipital: este important inreceptarea si interpretarea

stimulilor vizuali si discriminarea

formelor, contururilor si culorilor,

discrimineaza formele de

simbolurile lingvistice.

Conexiunea lobului occipital cu

zona corticala de asociatie permite

invatarea perceptiva.

- Lobul parietal: aceasta zona este

importanta in procesul lecturii

datorita faptului ca permite

interpretarea spatiilor dintre textele

scrise. Deasemenea face posibila

identificarea fiecarui grafem, la fel

ca valoarea fonetica prin

intermediul conexiunilor cu zona

Wernicke, Broca si Luria, face

posibila intelegerea globala a

textului. Zonele secundare si

tertiare au o capacitate importanta

in procesul lecto-tactil, si anumede a recunoaste si discrimina

formele complete prin intermediul

palparii digitale si in procesul

lecturii propriu-zise.

Zone corticale implicate in

limbaj:

- Aria lui Wernicke (A41, A42)

implicata in legarea cuvintelor

in propozitie;

- Aria 44, 45, 47 implicate inanaliza semantica a cuvintelor;

- Aria 6 - implicata in stocarea

materialului verbal;

- Aria 40, 22 implicate in

decizia semantica;

- Aria 45, 47 cu rol in

reactualizarea si procesarea

stimulilor verbali;

- Aria 45 rol: encodareastimulilor verbali;

- Aria 40 implicata in memoria

de lucru semantica;

- Aria 46, 47 rol in generarea

de verbe;

- Aria 47 implicata in

judecatile de ordin gramatical;

- Cortexul perisilvian si girusul

superior temporal rol in

producerea si perceptia vorbirii.

Sarcinile fonetice si

semantice activeaza centrii

semantici din zona prefrontala

stanga si duc la activarea

cerebelului drept. Daca acesta este

afectat, limbajul va fi afectat si el.

Aria Broca este importanta in

intonatie si procesarea emotionala


6/18

LOGOPEDIE.dap.ro

6

a discursului. S-a constatat ca

leziuni la nivelul acestei arii duc

la dificultati in construireapropozitiilor utilizand foneme

gramaticale, cum ar fi: is, can.

Putem doar specula ca functiile

memoriei care adesea sunt atribuit

cortexului prefrontal si

posibilitatea cortexului prefrontal

sa extraga categorii abstracte din

experiente specifice implica si aria

Broca.

Dezvoltarea creierului si acontrolului motor complex sunt o

prerechizita in achizitia limbajului.

Structurile subcorticale

(precum ganglionii bazali) sunt

implicate in declansarea si reglarea

tempoului secventelor motorii, in

structurile sintactice controland

propozitiile si generand foneme,

cuvinte, fraze, in initiereamiscarilor de articulare. Ganglionii

bazali impreuna cu talamusul si

aria premotorie sunt implicati in

controlul propozitiilor si productia

verbala a limbajului. Talamusul

este implicat in limbaj in diferite

moduri, participand in gasirea

cuvintelor pentru a fi pronuntate

dupa semnificatia lor si mai este

implicat in perceptia auditiva.

Leziunea cortexului

cingulat anterior si a structurilor

subcorticale, precum ganglionii

bazali si cerebelul duc la un deficit

de vorbire.

Producerea limbajului mai

este controlata si de tractul

piramidal, originar in neuronii

mari piramidali ai ariei lui Broca.

Aceste tipuri de fibre sunt dirijate

spre bulbul rahidian, protuberantasi partea mediana a cerebelului,

inerveaza bilateral nucleii nervilor

cranieni, exceptie facand nervii

implicati in expresia faciala.

Procesul de producere a limbajului

are nevoie si de o serie de adaptari

musculare, respiratorii, nervoase

care permit articularea sunetelor

produse cand aerul este fortat sa

treaca prin diferitele regiuni aleaparatului fonator.

S-a constatat ca dopamina,

in functie de concentratia ei, poate

afecta sau nu limbajul (ex: in

ADHD, autism, schizofrenie, etc.).

Asa se explica de ce specii de

animale, cum ar fi papagalii,

delfinii, care nu un creier foarte

dezvoltat, detin un limbaj destul dedezvoltat, deoarece au o

concentratie mare de dopamina.

In scoarta cerebrala se pot

distinge doua categorii de celule:

1. Eferentiale localizate in A2,

A3 si A5 care sunt considerate

poarta de iesire a informatiilor;

2. Aferente sunt interneuroni

situati in toate ariile, dar au o

concentratie majora in A4,

poarta de intrare a informatiilor.

Leziuni in diferite zone ale

creierului:

- Leziuni in lobul frontal, parietal

si temporal superior duc la

afazie completa, subiectul

avand o intarziere a limbajului,


7/18

LOGOPEDIE.dap.ro

7

proasta intelegere a limbajului

scris si vorbit;

- Leziunea corticala sausubcorticala a regiunilor

prefrontale si frontale duc la

afazia Broca, subiectul

prezentand agramatism, proasta

articulare, disprozodie, posibil

mutism;

- Daca este lezata structura

perisilviana posterioara a

lobilor parietal si temporal

afazia Broca, subiectulprezentand limbaj fluent,

neintelegerea completa a

limbajului vorbit, incapacitate

de a citi sau de a repeta sunetele

si cuvintele, alexie, agrafie;

- Lezata marginea superioara a

scizurii silviene, lobul parietal

inferior afazia de conductie,

subiectul prezentand dificultatiin repetitia limbajului si a

lecturii cu voce inalta,

neexistand sau sunt tulburari

de intelegere a cuvintelor auzite

sau vazute, chiar daca apar

neintelegeri acestea sunt foarte

putine;

- Leziunile la nivelul operculului

anterior si superior si al insulei

afazia motorie minora,

neaparand deficite

semnificative sau durabile de

vorbire;

- Leziuni profunde ale lobului

temporal, circumvolutilor

parahipocampice si

hipocampice afazie amnestica

anomica, subiectul prezentand

o incapaciate de a-si reaminti

numele obiectelor sau al

constituentelor acestora,tulburarea memoriei de lucru;

- Leziuni parieto-occipitale

dislexie cu disgrafie, subiectul

prezentand functia vizuala a

limbajului mai atinsa decat

functia auditiva, lectura si

scrisul fiind imposibile.

Studi i si cercetari

Paul Broca (1861) a facut o

serie de studii pe afazie. A

examinat post-mortem doi pacienti

afazici care prezentau deficite ale

capacitatii de a produce si a

intelege mesaje, deficite produse

de leziuni cerebrale. A fost primul

care a demonstrat ca afazia este

legata de o leziune specifica lanivelul creierului, in lobul frontal

(afazie expresiva).

Afazia lui Broca implica o

lipsa a abilitatii de a produce

limbaj coerent. Pacientii sunt

capabili sa foloseasca aparatul

vorbirii, articularii, sa produca

sunete si chiar cuvinte, dar nu pot

produce propozitii sau sa exprime

ganduri (repetari de cuvinte la

nesfarsit; pot uneori comunica dar

nu sunt capabili sa se exprime

corect din punct de vedere

gramatical; ei pot desena dar nu

pot scrie corect si coerent). Pot

intelege vorbirea, si adeseori pot

forma idei pentru a comunica, dar

nu pot pune cuvintele impreuna


8/18

LOGOPEDIE.dap.ro

8

pentru a comunica ideile.

Exemplu: Ladies and gentelmens

please come in the living-room;spun ei:

Ladiesgentelmensroom.

Wernicke (1874) vorbeste

despre diferenta dintre afazia

datorata unor leziuni in lobul

frontal (Broca) si afazia Wernicke

(lobul temporal stang) afazia

senzoriala. Aceasta este

caracterizata prin dificultati de

intelegere a limbajului in oriceforma; pot vorbi fluent, pot forma

propozitii lungi si complexe dar

din insiruirea cuvintelor deseori

lipseste intelesul coerent.

Apraxia vorbirii (M1

Mouth Area Disruptions) pot

forma un discurs coerent in capul

lor, dar nu-l pot exprima verbal.

Nu este vorba de deficitecognitive, ci nu pot controla

actiunea articulatorie (limba, buze,

palatul moale, etc).

Geschwind. Daca intre

regiunile vizuale si cele ale

limbajului se rupe conexiunea,

aceasta da nastere la dificultati in

comprehensiunea limbajului.

Tinand cont ca abilitatile

lingvistice sunt situate in emisfera

stanga si performantele lingvistice

in emisfera dreapta, putem trage

concluzia ca in transmiterea

informatiilor un rol important il are

corpul calos.

Cercetatorii in neurostiinte

au notat indelung comunalitatea in

controlul neural al vorbirii si

manipularilor manuale. Atat

vorbirea cat si indemanarea

miscarilor mainii drepte reflectacontrolul emisferei stangi (Kimura,

1979). In mod consecvent, leziuni

ale creierului care cauzeaza

deficite in vorbire pot creea

deficite si in manipularea

obiectelor.

Kempler se centreaza pe

deficitele gestuale si verbale la

pacientii cu Alzheimer. Atat afazia

cat si apraxia (dificultate inexecutarea miscarilor intentionate

ale bratului si mainii ca gestul de

manipulare obiectuala) pot reflecta

leziuni in ariile asociate partilor

frontale si parietale stangi. Pacienti

afazici care sufera deseori si de

apraxie. Aceste cercetari presupun

un control neural comun al

limbajului, gestului si manipulareobiectuala. Pacientii cu Alzheimer

sunt ideali pentru analizarea dintre

tulburarile lingvistice si cele

praxice, pentru ca le etaleaza in

stadiul timpuriu al bolii. In

contrast, ei dezvolta paralizii doar

in stadiul final. Kempler a gasit

corelatii statistice puternice intre

pierderea simbolismului verbal si

simbolismului gestual

(pantomima), la acesti pacienti, dar

mici corelatii intre pierderea altora

din aceste indemanari si abilitati

sintactice. Aceasta semnifica faptul

ca legaturile neurologice sunt mai

apropiate (puternice) intre

simbolismul verbal si gestual,

decat intre abilitatile semantice


9/18

LOGOPEDIE.dap.ro

9

sintactice si alt domeniu

comunicativ. Disocieri intre

disturbarile lexiconilor gestuali siverbali se intampla oricum si

pierderea simbolurilor specifice

intr-un domeniu nu garanteaza

pierderea in celalalt. In opinia lui

Kempler aceste cercetari sunt

compatibile cu vederea modulara a

vorbirii in care cateva functii

vocale si gestuale sunt

independente si altele

interdependente.Liepmann (1908) a constatat

intr-un studiu efectuat ca 14 din 20

de apraxici erau si afazici.

Lobii frontali si parietali

sunt implicati in majoritatea

cazurilor de apraxie, in timp ce

lobii frontal, temporal si parietal

sunt mai des implicati in afazie. In

aceasta teorie, corelatia dintre celedoua tulburari este un aciident

anatomic: accidente vasculare

afecteaza arii care sunt importante

pentru doua functii separate (vezi

anexa 5).

Goldstein (1917),

Geschwind si colab. au descris

cazul urmator: o fata care repeta

perfect, articula normal

propozitiile spuse de examinator

insa cand era intrebata ce anume a

spus examinatorul raspundea

astfel:

E: Roses are red.

R: Violets are blue, sugar

is sweet and so are you.

Ariile Broca si Wernicke

erau intacte, insa regiunile ce

inconjurau aria vorbirii erau

distruse.

Un alt caz: la palparea unuiobiect cu mana dreapta, denumeau

obiectul corect, la palparea

acestuia cu mana stanga il

denumeau incorect. Era nevoie ca

informatia sa fie transmisa din

emisfera dreapta spre ariile

limbajului prin corpul calos care

era afectat la pacient sindrom de

corp calos.

Kelley si colab in 1946 auefectuat studii pe o pisica. Au

constatat ca leziuni ale substantei

cenusii periapeductale duceau la

abolirea si diminuarea

comportamentului facio-vocal.

Landau, Goldstein si Klaffnr

(1960), la examinarea

necroscopica a unui creier (al unui

copil de 10 ani) au constatat opierdere bilaterala de substanta

corticala in regiunea posterioara;

circumvolutiunile posterioare ale

lobului parietal, temporal si

occipital erau reduse in marime, iar

sectiunile aratau atrofia substantei

albe si cenusii din insula si

opercul.

Copilul (care se nascuse fara

accidente, dar cu anomalii

congenitale si care prezentase crize

de cianoza in perioada neonatala)

avea, la varsta de 10 ani cand a

murit, o vorbire spontana

satisfacatoare, folosind corect

timpurile verbale regulate si

neregulate; singurul deficit era ca

nu intelegea vorbirea la o viteza


10/18

LOGOPEDIE.dap.ro

10

normala a fluxului conversational,

dar intelegea perfect daca I se

vorbea mai rar.La examenul necroscopic in

trunchiul cerebral, structurile

geniculate mediale erau greu de

identificat dar cei doi nuclei

auditivi erau din punct de vedere

histologic inapti. Acest caz arata

cat de ampla poate fi recuperarea

limbajului pe langa apreciabilele

extensiuni ale leziunilor si face in

ca o data evidenta constatarea canu exista un paralelism intre

gravitatea leziunilor cerebrale si

amloarea tulburarilor de vorbire.

Existenta unor fibre cortico-

talamice arata posibilitatea

implicarii unei regiuni diencefalice

pentru unele situatii de

nedezvoltare a vorbirii.

Penfield si colab (citati deKertezz, 1994) importanta ariei

Broca in denumirea cuvintelor;

limbajul apare organizat in jurul

scizurii lui Sylvius. Studii pe

bolnavi de epilepsie (stimulare

corticala si inregistrari) au adus o

contributie importanta la realizarea

localizarii cerebrale a limbajului.

Ganzzaniga (1995) a

efectuat un studiu pe 117 pacient

referitor la organizarea corticala a

limbajului; 90 dintre ei au avut

harti cerebrale ale ambelor arii ce

deservesc limbajul, frontala si

parieto temporala; 15 aveau toate

ariile esentiale ale limbajului in

parito-temporal; 17 aveau leziuni

esentiale in lobul frontal. S-a

constatat ca doar zona din imediata

vecinatate a cortexului motor facial

contine arii esentiale pentru limbaj(97 cazuri). In alte zone ale

cortexului perisilvian, chiar aria lui

Wernicke, probabilitatea de a gasi

zone esentiale este mai mica (mai

putin de 30% din cazuri).

Ullmann si colab (1997)

controlul motor usor, sarac al partii

drepte a corpului la pacientii cu

Parkinson a fost asociat cu

inabilitatea lor de a performa lasarcini sintactice; autorii au

speculat ca aceste deficite pot fi

ambele relationate cu un deficit al

sistemului dopaminergic in

ganglionii bazali (ce proiecteaza in

regiunile frontale).

In general, se considera ca

majoritatea functiilor lingvistice

sunt localizate in emisferadominanta (stanga pentru dreptaci;

dreapta pentru stangaci). Se citeaza

insa si cazuri de bilateralitate, in

care functiile limbajului rezulta din

emergenta ambelor emisfere.

Merita retinuta marea variabilitate

individuala a bazei

neurofiziologica aferente

limbajului. Numai zonele mari

sunt identice la mai multi indivizi,

elementele de detaliu variaza in

limite apreciabile (de exemplu,

leziuni avand aproximativ aceeasi

localizare si intindere dau in

planul limbajului efcte

perturbatoare diferite).

Chiar specializarea

diferitelor arii corticale in


11/18

LOGOPEDIE.dap.ro

11

executarea unor verigi specifice

limbajului se realizeaza in cursul

ontogenezei, ea nefiindpredeterminata genetic. Daca o

leziune cerebrala in primii ani de

viata duce la tulburari

nesemnificative sau de scurta

durata ale limbajului, odata cu

inaintarea in varsta specializarea

este tot mai pronuntata, iarconsecintele lezarii unor arii

cerebrale in planul limbajului sunt

mult mai grave.

Bibliografie:

Ellis, R.D. (2000):The interdependence of counciousness and emotion;

Fajardo Uribe Luz Amparo (1999):Fundamentes neuropsichologicos del

lenguaje, Ediciones Universidad Salamanca, Santafe de Bogota: Instituto Caro y

Cuervo;

Lascus, E. (1995):Notiuni de logopedie, Editura Genesis;

Mogford, K.; Sadler, J. (1989): Child Language disability

Olteanu, A.;Miu, A. (2001):Neurofiziologia sistemelor senzitivo-senzoriale,

Editura Presa, Universitara Clujeana

Popa, Constantin (1997):Neurologie, Editura Medicala, Bucuresti

Petersen, P.T.; Fox ; Raichle, M.E. (1988):Positron emision tomographic

studies of the cortical anatomy of single word processing in Nature, nr. 331 Radu, I. (1991):Introducere in psihologia contemporana, Editura Sincron


12/18

LOGOPEDIE.dap.ro

12

ANEXA 1


13/18

LOGOPEDIE.dap.ro

13

ANEXA 2


14/18

LOGOPEDIE.dap.ro

14

ANEXA 3


15/18

LOGOPEDIE.dap.ro

15

ANEXA 3B


16/18

LOGOPEDIE.dap.ro

16

ANEXA 4


17/18

LOGOPEDIE.dap.ro

17

ANEXA 5


18/18

LOGOPEDIE.dap.ro

18

003-elemtente de neurofizilogia limbajului

Documents