iv

PREFAłĂ LA EDIłIA A DOUA Prima ediŃie a cursului de psihologia personalităŃii, destinat studenŃilor din domeniul ştiinŃele educaŃiei, a apărut în 2010. După înfiinŃarea programului de psihologie în regim de învăŃământ la distanŃă, cu un alt plan de învăŃământ şi cu alte competenŃe vizate, s-a ivit necesitatea adaptării disciplinei la aceste cerinŃe. Planul de învăŃământ al acestui program de studii prevede două discipline distincte care tratează aprofundat problema personalităŃii: "Psihologia personalităŃii—teorii clasice" şi "Psihologia personalităŃii 2—abordări contemporane", studiate în această succesiune. În aceste condiŃii, a fost nevoie de regândirea şi adaptarea conŃinutului cărŃii "Introducere în psihologia personalităŃii," tipărită în 2010, la un segment Ńintă care a parcurs mai multe discipline din domeniul psihologiei şi care este supus unor exigenŃe de evaluare diferite comparativ cu primul. Rezultatul acestui demers este prezenta carte, a doua ediŃie revizuită şi adăugită în proporŃie de peste 30%. Ea reia primele nouă capitole ale ediŃiei precedente, cu modificări importante la nivelul obiectivelor fiecărei unităŃi de învăŃare, al competenŃelor vizate, al conŃinutului propriu-zis, al aplicaŃiilor şi testelor de verificare a cunoştinŃelor şi al cerinŃelor de evaluare. La aceste nouă capitole au mai fost adăugate două capitole complet noi: "MotivaŃia şi autoreglarea comportamentului" şi "Afectivitate şi personalitate." Numărul temelor de control a ajuns astfel la patru, pentru a acoperi toată gama de competenŃe vizate de programul de studii "Psihologie".

Adăugiri şi modificări importante au fost aduse atât la nivelul documentării pentru textul propriu-zis al cursului, prin introducerea de noi referinŃe bibliografice, unele recente, altele clasice (135 de titluri, faŃă de 111 la ediŃia din 2010). FaŃă de prima ediŃie, situaŃia publicaŃiilor în limba română s-a îmbunătăŃit simŃitor, ceea ce face ca studentul să aibă la dispoziŃie lucrări reprezentative recente pentru diferite arii tematice din domeniul personalităŃii, în traduceri de calitate. Partea de studiu individual a fiecăreia din vechile teme, la fel ca şi în cazul celor două teme noi, a fost actualizată prin introducerea la rubricile de "Bibliografie recomandată" şi de "Lecturi suplimentare" a lucrărilor de ultimă oră în limba română (traduceri sau lucrări originale ale autorilor români), în total 38 de lucrări care pot fi găsite în prezent în librării şi în biblioteci. Glosarul de la finalul cursului a fost îmbogăŃit şi el cu noi termeni, mulŃi dintre ei introduşi ca urmare a feedback-ului provenit de la studenŃi (168 de termeni faŃă de 143 în prima ediŃie).

Am păstrat nemodificată prefaŃa primei ediŃii deoarece în ea am explicat natura demersului meu şi intenŃiile pe care le-a urmărit în elaborarea lucrării. Ele au rămas aceleaşi.

MulŃumiri speciale pentru aprecieri şi sugestii utile privind conŃinutul primelor nouă capitole

se cuvin Marielei Pavalache-Ilie şi lui Aurel Ion Clinciu, care au fost referenŃii primei ediŃii, sugestii de care am Ńinut cont în noua ediŃie. Îi mulŃumesc pe această cale Anei Maria Cazan, care a citit şi mi-a dat sugestii utile pentru prezenta ediŃie şi, nu în ultimul rând, Claudiei Hermkens care, cu infinită răbdare şi meticulozitate, a făcut corectura stilistică şi m-a ajutat să dau o formă finală conformă cu standardele de redactare internaŃionale. Braşov, noiembrie 2013

Marcela Rodica Luca

v

PREFAłA PRIMEI EDIłII

În momentul în care am fost solicitată să regândesc cursul de psihologia personalităŃii pentru învăŃământul la distanŃă am încercat să-mi imaginez un reprezentat tipic a publicului meu Ńintă: un student care munceşte şi încearcă să şi studieze în acelaşi timp, un om ocupat, dar motivat, poate având responsabilităŃi familiale, aflat de multe ori la distanŃă de un centru universitar. FaŃă de studentul de la cursurile de zi, studentul de la ID are mai multe dezavantaje: de a nu fi în sala de curs atunci când este predat cursul, de a avea acces la biblioteca universităŃii, dar de a nu avea prea mult timp să o frecventeze, de a avea timpul drămuit. Poate că din lista de mai sus, cel mai acut este resimŃită lipsa profesorului.

CunoştinŃele transmise "prin viu grai", în sala de curs, sunt mai bogate tocmai prin caracterul lor "natural" în termeni de comunicare. Acolo, profesorul "îşi reglează tirul" în explicaŃie în funcŃie de feedback-ul receptat din sală. Atunci când receptează priviri nedumerite, plictisite sau confuze, se opreşte din expunerea ideii, o ilustrează cu exemple, verifică dacă privirile studenŃilor indică depăşirea impasului de înŃelegere şi continuă cu expunerea ideilor. StudenŃii se simt liberi să pună întrebări, iar profesorul îşi poate reorienta cursul explicaŃiei în funcŃie de acestea. Practic, cursul din sala de clasă este un proces de "construire" a cunoştinŃelor predate, în care interactivitatea joacă un rol central.

Într-un text tipărit, este practic imposibil de inclus varietatea exemplelor utilizate în sala de clasă, adaptarea lor la particularităŃile auditorului, participarea studenŃilor la construirea cursului. Textul scris este, în bună măsură, "literă moartă" tocmai pentru că ideile sunt aşternute pe hârtie, iar interlocutorii nu stau faŃă în faŃă, ci sunt decalaŃi în timp şi spaŃiu: profesorul expune textul care va fi citit de student undeva, cândva, într-un spaŃiu şi un timp nedefinit. Nimic din ceea ce face farmecul şi priza comunicării directe—percepŃia reciprocă, reglajul ritmului comunicării la nivel nonverbal, influenŃa reciprocă subtilă între comunicatori—nu mai este prezent, nimic care să faciliteze transmiterea cunoaşterii.

Cum ar putea fi depăşit acest impas prin structurarea textului de aşa manieră încât să se apropie cât mai mult de interactivitate comunicării faŃă în faŃă? Pentru cel care scrie, dificultatea constă în a organiza textul în aşa fel încât cititorul să se simtă cât mai puŃin "singur" în "explorarea teritoriului" disciplinei, să-şi aproprieze cu mai mare uşurinŃă conceptele şi modul de a gândi specific. Cum poate fi angrenat cititorul aflat la distanŃă în construirea propriilor sale cunoştinŃe? Răspunsul la această întrebare este unul simplu de enunŃat, dar ceva mai greu de pus în practică: Să-l angrenezi pe cititor în lectură incluzând propria lui experienŃă în exemplificarea conceptelor; să-i propui aplicaŃii în care această experienŃă să fie organic articulată cu conceptele prezentate; să-l ajuŃi astfel să construiască cunoştinŃele cu ajutorul şi în funcŃie de experienŃa lui de viaŃă.

Tehnologia de redactarea pentru învăŃământul la distanŃă facilitează această co-construcŃie a cunoaşterii prin utilizarea exemplelor şi aplicaŃiilor, prin rezumate la fiecare final de subcapitol, prin teme de control. Această structurare este extrem de utilă pentru cei care utilizează prezenta lucrare ca material de studiu, deoarece experienŃa cititorului este încorporată în înŃelegere. Dar organizarea textului în această manieră poate fi agreabilă şi utilă şi celor care citesc lucrarea pentru a se informa pur şi simplu. Psihologia personalităŃii este un domeniu de interes pentru orice cititor care doreşte să se racordeze la noutăŃile din domeniu, iar expunerea "didactică" îi poate facilita înŃelegerea unor concepte de altfel destul de abstracte.

Psihologia personalităŃii este un domeniu vast, care a evoluat şi s-a diversificat enorm în ultimii ani. La întrebări vechi de când lumea au fost date răspunsuri complet noi. Care este natura asemănărilor şi deosebirilor dintre oameni? Sunt ele înnăscute sau sunt rezultatul învăŃării? La ce foloseşte teoria în practica curentă? Are vreo importanŃă pentru practician—învăŃător, profesor, psiholog clinician, psiholog industrial, consilier şcolar, specialist în resurse umane, asistent social—cunoaşterea ultimelor noutăŃi din domeniu?

vi Printre răspunsurile recente care au bulversat explicaŃiile din domeniul personalităŃii

se numără cele aduse de dezvoltarea a două domenii conexe psihologiei personalităŃii: genetica şi psihologia evoluŃionistă. ExplicaŃiile date prin prisma noilor teorii din aceste din urmă domenii merg "la rădăcina" explicaŃiilor în psihologia personalităŃii, clarificând determinismul biologic al unor aspecte de personalitate. Una dintre cele mai fascinante explicaŃii este cea legată de modul în care funcŃionează programarea genetică a dezvoltării şi natura acelor "ferestre de oportunitate ale dezvoltării" identificate mai demult în psihologie, când rolul mediului devine critic: stimularea din mediu favorizează declanşarea mecanismului genetic sau nu, influenŃând toată dezvoltarea ulterioară. Vechi modele explicative ale diferenŃelor de gen, de exemplu, au primit noi explicaŃii, care răstoarnă modul nostru de a gândi educaŃia. DiferenŃele de gen există la nivel de program genetic tocmai deoarece, în decursul evoluŃiei, cele două sexe au avut succes reproductiv prin strategii diferenŃiate care, prin mecanisme de selecŃie naturală, s-au transmis urmaşilor şi astfel au rămas encodate la nivel genetic; educaŃia se suprapune acestor diferenŃe la nivel biologic, nu este cauză a diferenŃierii de gen.

ConŃinutul lucrării este structurat în capitole (U.I.—unităŃi de învăŃare) care prezintă principalele teme ale psihologiei moderne a personalităŃii. În primul capitol sunt introduse conceptele de bază ale domeniului—personalitate, comportament, situaŃie. Rolul factorilor structurali (personalitate, trăsături) în determinarea comportamentului este nuanŃat prin explicarea rolului factorilor situaŃionali, făcând astfel legătura cu domenii ale psihologiei cum este psihologia socială, care au dat, până nu demult, explicaŃii contradictorii ale determinanŃilor comportamentului uman.

Capitolele 2 şi 3 prezintă natura diferenŃelor individuale – rolul eredităŃii şi rolul mediului. Mecanismelor de transmitere ereditare le sunt contrapuse mecanismele de influenŃă ale mediului fizic şi social asupra dezvoltării şi funcŃionării personalităŃii. Studiile pe gemeni şi adopŃii, devenite deja tradiŃionale în psihologia personalităŃii, sunt prezentate din perspectiva descoperirilor recente privind rolul eredităŃii şi cel al mediului. InteracŃiunile dintre factorii de mediu, relaŃiile genotip-mediu ambiant şi rolul educaŃiei sunt rediscutate pentru a propune noi valenŃe ale rolului educaŃiei în formarea personalităŃii.

Capitolul 4 este dedicat explicării bazei biologice a personalităŃii: Cum se explică diferenŃele dintre extraverŃi şi introverŃi la nivel de funcŃionare a creierului? Care este natura lateralizării corticale, a foamei de senzaŃii sau a inhibiŃiei? Care este natura relaŃiei dintre sistemul endocrin, sistemul nervos şi personalitate? Sunt întrebări la care cartea încearcă să prezinte răspunsurile date de ştiinŃa contemporană.

Capitolul 5 prezintă modelele teoretice recente şi aportul de cunoaştere pe care ele îl aduc, relaŃia temperamentului cu o altă substructură de personalitate—caracterul şi rolul temperamentului în sistemul de personalitate. Capitolul 6 prezintă o latură îndelung dezbătută în psihologie— caracterul. După ce, în prima jumătate a secolului trecut, psihologii, mai ales cei europeni, au tratat caracterul ca latură a personalităŃii, alături de temperament şi aptitudini, caracterului i-a fost "retrasă" calitatea de concept psihologic, deoarece nu putea fi operaŃionalizat la fel ca celelalte concepte şi nu permitea cercetări riguroase ale relaŃiei lui cu celelalte aspecte de personalitate. Totuşi, omul este un "animal moral", după cum afirma în 1994 Robert Wright în cartea sa de psihologie evoluŃionistă "The moral animal." Moralitatea este un aspect esenŃial al fiinŃei umane, există diferenŃe individuale în privinŃa moralităŃii şi a caracterului şi ele trebuie să fie studiate de psihologie, nu doar de filosofie sau de educaŃie. Cele mai recente descoperiri referitoare la moralitate şi caracter sunt expuse în acest capitol tocmai pentru a facilita înŃelegerea lor şi a accentua legătura lor indisolubilă cu educaŃia.

Capitolele 7, 8 şi 9 tratează aspectele principale ale dotării intelectuale: inteligenŃa şi aptitudinile, supradotarea intelectuală şi creativitatea. Sunt prezentate principalele concepte ale temei: bazele biologice ale inteligenŃei, rolul eredităŃii şi mediului, modelele tradiŃionale şi moderne ale structurii intelectului, rolul inteligenŃei în sistemul de personalitate (capitolul 6). În capitolul 7 sunt dezvoltate o serie de probleme legate de supradotare, aspectele psihologice şi educaŃionale ale supradotării. Capitolul 9 completează tematica dotării intelectuale cu teoriile creativităŃii, relaŃia creativităŃii cu inteligenŃa şi cu ansamblul personalităŃii.

vii Revenind la primele rânduri din prezenta prefaŃă, sper ca, prin organizarea ei, cartea să

constituie o hartă şi totodată un ghid în explorarea teritoriului psihologiei personalităŃii pentru acel student ocupat, aflat la distanŃă de sala de curs, dar motivat şi chiar "încrâncenat" să-şi desăvârşească pregătirea profesională şi cultura generală de specialitate. Harta şi teritoriul sunt două lucruri complet diferite: prima este o organizare abstractă de relaŃii, cea de-a doua este viaŃa reală, cu Ńesătura ei complicată de determinisme, în care exploratorul face parte inextricabilă din teritoriul explorat şi, parcurgând teritoriul, se explorează şi se descoperă totodată pe sine însuşi. În "călătoria" pe care o propune cartea, exploratorul aduce cu sine bogăŃia de experienŃă de viaŃă care îi este proprie şi pe care îl invit să o folosească în rezolvarea aplicaŃiilor propuse, a testelor de verificare şi a temelor de control.

În felul acesta, sper eu, psihologia personalităŃii va deveni un "instrument" de interpretat realitatea, pe care cititorul şi-l însuşeşte şi îl adaptează pentru a-i servi în continuare la explorarea acestui teritoriu vast şi fascinant care este lumea oamenilor: eu şi ceilalŃi. RelaŃiile abstracte din hartă şi indicaŃiile din ghid capătă viaŃă în mintea cititorului şi marele neajuns al absenŃei profesorului este compensat prin implicarea cititorului ca partener în înŃelegerea şi interpretarea personalităŃii. "Nosce te ipsum!" (cunoaşte-te pe tine însuŃi) capătă un nou înŃeles atunci când cunoaşterea este conceptualizată, structurată şi, mai ales, aplicabilă. Chiar şi pentru studentul de la cursurile de zi, un astfel de ghid aduce ceva nou: posibilitatea de a relua, în ritm propriu, explicaŃiile de la curs şi de a le aprofunda, pe îndelete, prin aplicaŃiile propuse. Explorare plăcută şi folositoare!

Braşov, martie 2010

Autoarea

viii