Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru,răsărit-a lumii lumina cunoştinţei;că întru dânsa cei ce slujeau stelelor,de la stea s-au învăţat să se închine, Ţie, Soarelui dreptăţiişi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de Sus,Doamne, slavă Ţie!

Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşteşi pământul peştera Celui neapropiat aduce,îngerii cu păstorii lavoslovescşi magii cu steaua călătoresccă pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci!

Cercetatu-ne-a pre noi, de Sus, Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilorşi cei din întuneric şi din umbră am aflat adevărul că din Fecioară S-a născut, Domnul!

Trei Crai de la R ăsărit Trei Crai de la RăsăritSpre Stea au călătorit;Şi-au mers, după cum citim, Până la Ierusalim.

Acolo, cum au ajuns, Steaua-n nori li s-a ascuns,Şi le-a fost a se plimba, Prin oraş a întreba:

-Unde S-a născut, zicând,Un Crai mare,de curând?Iară Irod împărat, Auzind, s-a tulburat;

Pe Crai, grabnic i-a chemat Şi în taină i-a’ntrebat;Ispitindu-i, vru setos, Ca să-L afle pe Hristos.

Craii, dacă au plecat, Steaua iar s-a arătat; Şi-au mers până a stătut Unde-era Pruncul născut.

Şi cu toţi s-au bucurat, Pe Hristos, dac-au aflat,Cu daruri s-au închinat, Ca unui MareÎmpărat.

Colea, colea după deal

Colea, colea după dealEste-un beci de păcurar

Şi-o turmă mare de oi;Toate oile păştea.

Numai una mioreaSta-n genunchi şi se ruga

La Măicuţa PrecistaS-o scape de iarna grea,

S-o scoată din iarnă în varăLa drăguţa primăvară,

Că dar îi va dărui Şi frumos o va cinsti:

La Crăciun cu lapte bun,La Ispas cu dulce caş.

Steaua

Steaua sus răsareCa o taină mare,Steaua străluceşteMagilor vesteşte.

Că astăzi CurataPreanevinovata,Fecioara MariaNaşte pe Mesia.

Magii cum zărirăSteaua şi porniră,Mergând după razăPe Hristos să-L vază.

Şi dacă porniră,Îndată-L găsirăLa Dânsul intrarăŞi se închinară.

Cu daruri gătiteLui Hristos meniteLuând fiecareBucurie mare.

Care bucurieŞi aici să fie,De la tinereţePân’la bătrâneţe.

În vârful la nouă meriÎn vârful la nouă meriDă-I Domnului Doamne,Arde-şi nouă lumânăriDă-I Domnului Doamne.

Pică nouă picături,Trei de vin şi trei de mir,

Trei de apă limpejoarăSă facă de-o băişoară.

Dar în ea cine se scaldă?Scaldă Bunul Dumnezeu,

Se scaldă, se iordăneşte,Cu apă se limpezeşte,

Cu Sfânt Mir se miruieşte,Cu vinul se-mpărtăşeşte.

Măruţ, mărgăritarŞi-am plecat să colindămMăruţ, mărgăritar,Şi-am plecat săcolindăm.

Pe la curţi de boieri mari.Dar boierii nu-s acasă,C-au plecat la vânătoareSă vâneze căprioare.Căprioare n-au vânat

Şi-au vânat un iepuraş Să facă din blana lui Veşmânt frumos Domnului.

Asta-i seara de CrăciunAsta-i seara de Crăciun,(Vine ziua de Crăciun)Să te veseleşti om bun;Naşterea cu bucurie,La mulţi ani cu veselie.

Bucură-te Sfântă Cruce,Bucură-te, lumea-ţi cântă;Şi-ţi cântă cu glas de jalePentru-a lui Adam greşale.

Iar Adam dac-a greşit,Domnul de Rai l-a lipsit:“-Du-te, Adame, de la Mine,Cum te-ai lipsit de-al tău bine!”

Dar Adam a prins a plângeŞi din gură-a prins a zice:“-Raiule, grădină dulce,Nu mă-ndur a mă mai duce.

De dulceaţa ta cea dulce,De mireasma florilor,De cursul izvoarelor,De cântarea pasăr’lor!”

Sosit -a ziua cea sfântă

Sosit-a ziua cea sfântăDomnului şi-al nost DomnDomnului Hristos vestit.

Îngerii minunea cântăC-azi în lume ne-a venit-uMesia cel mult dorit-u.Din Fecioara S-a născut-uŞi cu lapte S-a crescut-u.În scutece S-a-nfăşat-uŞi în braţe S-a purtat-u.Cu chip de om a venit-uŞi pe noi ne-a mântuit-u.

Coborât-a, coborât

Coborât-a, coborât,Domnul Sfânt pe-acest pământÎn mijlocul satului,La casa bogatului.

-Bună seara, om bogat,Gata-i cina de cinat?-Gata-i cina de cinat,E gata, dar nu-i de dat.

Dumnezeu S-a supăratŞi din casă a plecat,La marginea satului,La casa săracului.

-Bună seara, om sărac,Gata-i cina de cinat?-Gata-i cina de cinat,E puţin, dar e de dat.

Dumnezeu S-a aşezatŞi la masă a cinat,La marginea satului,Domnul cu săracii Lui.

Sculaţi, sculaţi boieri mari

Sculaţi, sculaţi boieri mariFlorile dalbe de măr dulci.

Şi sculaţi şi slugileŞi măturaţi curţileŞi-aprindeţi făcliileCă vă vin colindătoriNoaptea pe la cântători.Nu vă vin cu nici un rău,Ci v-aduc pe DumnezeuMititel şi-nfăşăţel,Curge Mirul după El.

R ătăceam printr-o grădină

Rătăceam printr-o grădină,Florile dalbe,Mă întâlnii cu o albină,Florile dalbe.

Albina strângea din floriCeară pentru sărbători.

Din cear’se făceau făcliiSă le dea Sfintei Mării.

Făcliile se-aprindeau,Îngerii în Rai râdeau,

Făcliile se stingeau,Îngerii în Rai plângeau.

*Doamne Iisuse Hristoase*

*Doamne Iisuse Hristoase,Tu eşti zori prealuminoase .

*Tu eşti raza cea curatăŞi lumin’adevărată;

*Că mila Ta ,o, prea Bune,Cine o va putea spune?

*Dumnezeu fiind din fire

Ai luat chip de omenire,

*Pentru-a noastră mântuire,Ca să ne scapi din pieire.

*Fiind Tu, Împărat mare,Te-ai lăsat la munci amare

*Şi Te-ai dat la chinuire, De a Ta bunăvoire

*Şi Te-ai dat la răstignire,Ca să ne dai nemurire.

*O, Iisuse, nume dulce,Ne-ai scăpat prin Sfânta Cruce.

*Din osânda strămoşească Şi din gheara diavolească.

*Preadorimu-Te Hristoase,Cu duhurile setoase,

*Ca cerbul cum se dogoară De limpezile izvoară.

Colindiţa

Colindiţa nu-i mai multăSă trăiască cine-ascultă;Sus la Ceruri o-nălţăm,La creştini, jos, o-nchinăm.

O-nchinăm cu veselie,Şi cu mare bucurie,C-am ajuns seara de-AjunA bătrânului Crăciun.

Sus, mai sus, v-am înălţat,Ce-am ştiut, noi v-am urat,Rămâi om bun sănătos,C-ai fost gazda lui Hristos

Streşină de busuioc

Streşină de busuiocRâurel de ploaieDa-v-ar Dumnezeu norocRâurel de ploaieŞi la mulţi ani să trăiţiCa florile să-nfloriţi,

Râurel de ploaie.

Streşină de mintă creaţăRâurel de ploaieDa-v-ar Dumnezeu viaţăRâurel de ploaieCa stejarul să-nverziţiŞi ca el să-mbătrâniţi,Râurel de ploaie.

Gazdele să dea paraua Şi să umple teşchereauaLa anul şi la mulţi ani!