A fost odată ca niciodată un discipol care îlîntrebă pe maestrul său: - Care este lucrul ce mă separă de adevăr ?Maestrul îi spuse: -   Nu eşti singurul care este separat de adevăr,mai sunt şi alţii...Şi maestrul îi spuse o poveste: Era odată o picătură care căuta pacea şiprofunzimea Oceanului..Dorinţa şi puterea de iertareîi erau mari şi deodată Oceanul îi spuse: " TU şi cu MINE, NOI suntem una." Şi Oceanul îşi deschise larg braţele şi îmbrăţişăpicătura, iar tot ce aparţinea Oceanului deveni şi alpicăturii..Ea se pătrunse de pacea Oceanului,, se întinse petoată suprafaţa lui şi prin profunzimea sadeveni salvarea lumii.   " Află astfel, ucenicule, că Oceanul este plin deiubire pentru cei ce-l iubesc şi că-i primeşte în măreţiasa pe cei ce o doresc cu adevărat."   " Dar ce se va întâmpla dacă o astfel depicătură devine murdară ?" întrebă discipolul.   Maestrul râse din toată inima:

" O picătură nu poate deveni atât de murdară

încât oceanul să nu o poată curăţa."

.

de Florin Iordăchescu

Sus, la munte,nouri suriSpânzurând peste păduri Plouă picuri mari şi mici

Peste arborii voiniciSi se scurg de pe tulpină,

Până jos, la rădăcină. Apa în pământ pătrunde

Până cine ştie unde Apoi iese la lumină

Ca o undă cristalină Şi ţâşneşte un izvor.

Izvoraşul călătorO porneşte către vale Până întâlneşte-n cale Alt izvor mai măricel Si îşi varsă apa-n el. Pârâiaşul o porneşteŞi se tot rostogoleşte

Printre pietre, printre stânci, Până-n ape mai adânci, Râuri mari şi fluvii care

Curg şi se revarsă-n mare.Soarele când străluceşte

Apa mării o-ncălzeşte,Iar din apa încălzită,

Ca din oala de pe plită Aburi se ridică-n sus.

Apoi aburul e dus Prin văzduh, impins de vânt Dinspre mare spre pământ

Şi se face iarăşi nor Pe deasupra munţilor.Vălătuci de nouri suri

Spânzurând peste păduri Cern pe arborii voinici,

Iarăşi picuri mari şi mici Ce ajung la rădăcină. Apoi iese la lumină

Cine ştie unde iarIzvoraşul cel hoinar

Si-o porneşte voiniceşte Către râuri, fluvii care,Apa iar o duc în mare.

Aburii din nou se-adună Nouraşii se-mpreună Si, pe nevăzută punte,

Iarăşi o pornesc spre munte ... Hei, Povestea asta-i toată

Cum s-ar învârti o roată Nu sfârşeşte niciodată ...

,, Vreau să fiu liberă " spuse picătura de apă din mijlocul Oceanului; şi oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafaţă

"Vreau să fiu liberă" spuse din nou picătura de apa şi soarele auzindu-i glasul o aşeză într-un nor.

"Vreau să fiu liberă" spuse picătura încă o dată şi norul o eliberă, iar aceasta căzu din nou în Ocean.

APA O POVESTE

FÃRÃ SFÂRSIT

Privit din spaţiu, Pământul arată ca o planetă albastră. 71% din suprafaţa sa este acoperită de apă. 96,5% din aceasta este apa sărată a mărilor şi oceanelor şi numai 3,5% este apa dulce, apă potabilă, apă pentru uzul agricol sau industrial.

STOP!

eroziunii solului şi despăduririlor; deversărilor industriale folosirii pesticidelor în agricultură;

încălzirii climatice şi poluării.

NU UITA!

Resursele de apă nu sunt infinite!

Este important să protejăm sursele de apă !

CU TOŢII SUNTEM RĂSPUNZĂTORI

DE VIITORUL PLANETEI !

Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat perioada 2005-2015 ca fiind Deceniul Internaţional al Naţiunilor Unite în lupta

„Apă pentru Viaţă”

"FIECARE STROP CONTEAZÃ !"

Motto :,, Apă , tu eşti nu numai necesară vieţii, ci eşti însuşi viaţa ; eşti bogăţia fără seamăn pe Pământ, tu eşti cea mai delicată, cea mai pură, tu eşti sufletul Pământului “ Antoine de Saint - Exupery

Accesul la o sursă de apă potabilă este prăpastia care împarte omenirea în persoane sănătoase şi persoane care se confruntă cu imposibilitatea de a-şi produce singure hrana, a-şi trimite copiii la şcoală şi a lupta cu unele maladii.

Pentru doi din cinci oameni lipsesc condiţiile igienice elementare şi zilnic mor 3 800 de copii din cauza unor boli generate de problema resursei de apă potabilă