15 m m

!K â i) ă ă ̂ ku<£U Ese- de doue o r i i n t r ' o l u n a , a d e c ă in 1 si 15 d u p a c . v. i n f o r m a t u de o co la s i j u m e t a t e . — A t â t u m a n u s c r i p t e l e , e â t u si b a n i i de

p r e n u m e r a t i u n e ae1 se a d r e s e z e l a r e d a p t i u n e , l o e a l u l u a c e s t e i - a : S tra l 'a poştei vechie n r . 1 . e t a g i u l u 1. n r . 96 . P rg t i u l t r d e p r e n u m e r a t i u n e p e n t r u p r o r i n c i e l e a u s t r i a e e : Ia ani i 5 fl. la \/f ile auM 2 fl. 3 0 cr.; p e n t r u R o m â n i a si s t r a i n e t a t e la

' a n u 3 11., l a V» d e a n a 3 fl. 5 0 cr- v. a'. — P r e n u m e f a t i u n f c l a t r e i l u n e nu se p r i m e s c * — M a n u s c r i p t e l e n e p u b l i c a t e se a r d u .

Amilii II. 1864. Nr. 1 3 . Pest'a 1/13. Jnliu.

avutu eu tata, mama, sorori, fraţi, „Carii peste tote, 'mi erau amati;

*|Am avutu si-amanta, cărei dese-ori „Itegamu cununa d'in suave flori, „D'in itorile-amorei, ce 'nfloriau pe-o vale, „Unde-a Tnea alesă mi se ivik 'n cale, „Cu cosîtia negra, si cu crini pe fatia, „Cu budie rosate, ţdîne de dulcetia. „Nu erâ ca mine omu nai.fericita, „Nu aveamu in lume mai multu de doritu. „Si eandu astu-modu mie sortea mi-a surisu, „Me sentiamu in lume, ca 'ntr' unu paradîsu. „Insa sortei, frate, nu e de-a te 'ncrede, „ C a gusta nectarulu pentru-acea-ti concede,

„Et facere et pati

„Ca se" senti veninulu cu-atâtu mai amaru, „Ce va se ti-lu dee in locu de nectaru; „Te ajuta, 'n culme naltu se te redîci, „Numai ca cu-atât'a mai de susu se pici. „Si cu mine inca astu-feliu s'a 'ntemplatu, „Tote ce avusemu sortea le-a luatu; „N'amu părinţi acuma, n'amu fraţi, neci sorori, „Nece cui cununa se 'mpletescu d'in flori, „Câci pre cei-a i duse mortea cea crudela, „Er' copil'a mendra fu, vai! nefidela; „Valea 'n care mie a vietiei flori „'Mi cresceau, produce spini ucigători!. . . . „Me persecuteza stfrtea, nu-mi da pace, — „Desperatu de tote, nu sciu ce voiu face!!

13

„Pentru mine 'n lume nu e fericire, — „Ca viatia astu-modu, mai dorescu perire!" . . .

Astu-feliu mi se planşa cu trei ani nainte

„Daca crud'a-ti sorte nu se mai asiedia, Daca nu-ti da pace, te persecuteza : Lupta-te cu dens'a, nu-i intorce spate, Se scie, câ are cu cine se bate! Crede-mi, dieu, amice, cumca vei invinge, Si voios'a-ti frunte lâuru o va 'ncinge, — Sortea ce pre tîne te persecuteza, Sortea fie-cârui, deca-lu maltrate'za,

Eta de atuncea trei ani s'au plinitu, Si eu cu amicu-mi er' am convenitu.

„Am acuma e'rasi tote, ce-am avutu, „Am gasîtu-'mi dice — totu, ce-am fostu perdutu. „P â t r i 'a prea scumpa mi-este mama, t a t a , „Er ; dulcea n a ţ i u n e 'n lume mai a m a t a ; — „Apoi Dieulu tote da la celu ce ceref.... „Daca lucra omulu, de fome nu pere ! . . . .

M -

Unu amicu, unu june, cu triste cuvinte, Si mi-a mai disu inca: „dâ-mi, amice, svatu!" Eu, compatîmindu-lu, l-am imbarbatatu:

Este ca unu cane, candu e furiosu, Care totu de-o data este si fricosu; De ce fugi de densulu, de-acea te alunga, Pâna candu in urma totu va sâ te-ajunga, Er ' de stai cu densulu fatia, barbatesce, Se spârie 'n data si te paresesce. — Lupta-te cu sortea, lupta-te, amice, — Vei vede, câ era vei s% fii ferice!"

„Asta consciintia 'mi da fericire „Place-mi mie traiulu,... nu dorescu perire ! . .

Astu-feliu fa, Romane, l up ta - te cu sortea, Num' asia 'i respinge de pe capu ti mortea, — Numai daca sortei bravu te vei opune, Va fi strălucita er' a ta naţiune.

Misieliile descoperite. de Georgiu Abrudanu.*)

I.

Suntemu pe strad'a unui orasiu insemnatu a Transi lvaniei ; miorii cei desi, ce acoperiau ceriulu azuru, anuntiau unu viscolu mare; peste câte-va minute si uicepii a sufla unu ventu, ce asemenâ unui orcanu, care clâtîna d'in radecina chiaru si arborii seculari a padurei; dupa aceea venisa o ploia grandîosa cu nisce picature estraordenarie, tiinetulu si fulgerulu se inschimbau unulu pe al-tulu , âeralu era greu, innedusitoriu, natur'a in-trega par' câ erâ i n v e r s i u n a t a . . . . lâmpele abia 'si poteau respandî radiele sale mai departe de unu pas iu , stradele erau pus t î e , credeai câ ora-siulu intregu d6rme somnulu dulce de diori de dioa, seu câ locuitorii au parasî tu loculu acest'a, cu t6te câ abia erau inca 9 ore ser'a.

P e o strada strenta si intunecâsa steteâ in pl6ia o careta acoperita, nu departe de ea doi-insi, lipiţi de port'a casei, inaintea carei-a steteâ caret'a, — siopteau ce-va in secretu, si numai prin ajutoriulu radielor lâncede a lampei de pe părete, potenm cunosce, câ un'a d'intre aceste doa

ipersone e barbatu, er' ceea-l-alta femee.

| v i>0-

—• Se apropie c ine-va, disa femeea; — si arnendoi se trâsera totu mai tare câtra părete.

In minutulu acest'a se si apropia unu bar­batu, insa se retrasa lenga p6rt'a casei vecine, ca se auda t6te secretele celoru doi de mai nainte, insa fara ca se-lu fie vediutu cineva.

— Apoi asia se fie Todora, — grai barba-tulu, — nu cum-va se ne insielâmu in ca lcu lu! <

— Ei domnule, eu riscliezu asta-data forte' multu, respunsa femeea.

— O se te audu ce ? dora grati'a lui Viorescu, si a familiei lui ? n'ave frica! câţi galbeni voesci ?

— Dar' daca m'oru prinde cu fapt'a '» mana? — V6rba multa seracia, nu preda tempulu

cu nimicuri de aceste; eta 20 . de galbeni, daca 'ti va succede a-mi dâ in mana pre domnisior'a Irin'a, vei mai capetâ pe atăt'a, si daca ti-se va in-templâ ceva reu : te voiu păr t in i , . , acuma insa cauta-ti de lucru! pricepi-me ?

*) In urmarea provocării nostre d'in numerulu trecuta <!• Geor­giu Abrudanu prin epistol'a sa cu datulu 30. juniu s'a i D y ° j * u l f t

publicarea acestui opu concursualu, care in privinti'a prelucrării pu-tienu ne lasa a mai dori, de aceea si fu lăudata prin coruisiunea cri-tîsatore. Red. (?

. 5

— Apoi dara asia se fie, incheiâ femeea. Dupa aceea ea pleca cu earet'a, ér' barba-

tulu remasa senguru. * * *

y r e - o 40. de copile tènere si fromóse se asiediara lenga o mésa ascernuta in instîtutulu domnei X . . . totu in acel'asi orasiu ; ele dupa cina aveau voie buna, glume, gâciture urmau un'a dupa a l f a depe budiele acestoru aligere nevino­vate, si numai câta odată, candu voiea si-o mani­festau cu mai multa vivacitate , erau îndrumate de dîrectoresa intre màrginele bunei-euvenmtie.

Aceste erau elevele unui institutu de cres­cere, si tocmai candu ga tara cin'a si se preparau de a-si rostí rogatiunile de séra câtra atotu-po-t înte le , — venisa servitórea la dîrectores'a cu scirea câ domnisiór'a Irin'a e poftita prin cine-va.

O tènera abià de 16. ani se repedì la dîrec­toresa indata ce audì rost îndu-i numele. Acést'a a fostu Irin'a, si consocita de dóa e l e v e , mérsa pana la pòrta, de unde se reintórsa cu bucurie.

— Ce veste 'mi aduci dulcea mea ? grâi câ­tra ea dîrectores'a.

— Servitórea nòstra Todor'a a venitu pen­tru mine ; a sosîtu muma-mea, insa, — continua cam superata, ea e m o r b ó s a .

— P o t è v a fi franta de caletoria. — N u sc iu; ea me poftesce la sìne. — Acuma ? in tempulu acestu rece si ploiosu ? — Todor'a veni pentru mine cu o careta

acoperita. — N u potu se nu 'mplinescu voiea mumei

tale , cu tòte câ nu-mi place de feliu sè iesi d'in instîtutu asia târdiu ; totuşi daca muma-ta voesce a te vede : bine, numai te 'nvelesce bine cu atare vesmentu mai caldu, si apoi te grabesce.

Dupa aceste o săruta, si o petrecu pana la porta.

Teodor'a era in careta, Irin'a se asiediâ lenga ea, si placara. Sí Teodora ! de ce esci asta-di asia fâra voie ? nr^rm-nii graesci nimic'a , . . . dora m a m ' a . . .

^ y B a , ea nu e tare morbósa, are dorere de capu.

mea despre

— Veh%i-a si tatalu meu? — Ba !

Frate-meu Xóra nici nu scie venirea parintiloru meî^

— N u credu sè scie Cu tòte ca Teodor'a aveà datina de a vorbi

m u l t ^ a s t a - d i era tăcuta, si numai peste câte-va ^-"epù Irin'a de nou :

— Candu au sosîtu ei ? — Abia de o jumetate de ora. Conversarea. nu se mai continua. Caref a se

opri si Irin'a se cobori d'in ea cu iutime grabindu spre imbratisiarea mamei sale; insa câtu fu sur­prinsa, candu se aflasa in locu straiuu!.. . nu voia se dee crediementu oehiloru se i , nu se poteâ ori­enta de feliu

— U n d e suntemu? întreba cu spaima de Teodor'a, carea remasa in careta.

— In loculu celu mai bunu! i respunsa o voce barbatesca in intunereculu nopţii.

Carausiulu la demandarea Teodorei p leca; iar domnisior'a Irin'a cu unu tipetu cadiu la pa-mentu , o mana barbat^sca o sustienu, er' ea nu mai potu grâi unu cuventu de uimire.

— De ce tremuri dulcea mea? nu te teme, aici esci in locu s îguru, disa barbatulu voindu a o m a n g a e . . .

— In câtu adecă — tuna o alta voce barba-tesca — se pote numi sîguritate de a fi in manele unui bandîtu si omu de nimic'a; si dupa ace­ste iute se apuca cu o mana de grumadii bărba­tului primu, pre care-lu vediurâmu mai nainte standu in pl6ia totu lenga acesta porta cu o fe-mee, cu Teodor'a, — si-lu arunca in mediu-loculu stradei — in îmala (tîna.)

— Tunetu si tresnetu! ce? spionii? sberâ trentîtulu, ast'a poftesce indestulire!

— Eu se-ti dau tie ? tie ? unui bandîtu, ra-pitoriu de onore, ruinatoriu de moral i tate! ? Cara­te de aici, altu-cum o patiesci cu mine!

Avanturiosulu vediendu câ si-a datu de omu, s'a si caratu, jurandu câ va fi resbunatoriu.

Barbatulu celu strainu întreba de Irin'a cu unu tonu rogatoriu:

— Domnisiora! unde locuesci ? Ea abia s i -a potutu spune locuinti'a; ple­

cară deci intr' acolo, si numai dupa o pausa lunga venisa Irin'a la ori, si grai cu unu tonu dulee câtra barbatulu necunoscutu:

— Domnule ! m'ai deoblegatu pana l**horte; Domni'a ta mi-ai redatu viati'a.

— N u mie, ci ^rovedîntiei c e ^ s c V a i ^e a : multiami câ descoperii acestu pj/<nu >Wavolescu, eu mi-am implmitu o datorintia••yla&">&<

— Oh eu numai acuma w » * * s c u °â suta o creatura debila; eu nu te pat* remunera dom­nule, e& nimica. y . .

— Fii numai ir» i i ^ s c e } mveh-ţ^ m nian-teVa acest'a se nu * r^esc i . . . stai m«*1 cu careta!

Carausiulu c a r e t r e C U P e l e n ^ e 3 ' l a / C H V l n -1 3 * r -r*QJţk

tele aceste opri caii, si dupa-ce a intrebatu: unde se mâne? a plecatu câtra instîtutulu de crescere.

P o t u spera câ voiu sci numele aperato riului meu ? grai Irin'a tocmai candu ajunseră la instîtutu. — Strainulu nu i-a respunsu, dar' se potea observa pe fati'a lui, câ avantur'a acesta i-a sternitii iu peptu o suvenire dorerósa, dupa aceea a suspinatu, si s'a sentitu in câtu-va mai usioraíu.

Intru aceste pórt'a institului fu deschisa, si Irm'a dupa unu complimentu de curtoasîtate, urma servitórei pe trepte 'n susu, câta odată se uita incleretru, ca si candu nici acuma n'ar fi in sîguritate. Peste cate-va minute era in bratiele dî-rectoresei, 'i povesti tote câte i s'au intemplatu, dandu o curgere libera lácrimeloru sale. Dîrecto-rés'a uimita de cele audite, o-a molcomitu cu cu­vinte parintesci, s'a detiermuritu insa a demască temeritatea acést'a neaudita, si innainte de tote pre Teodor'a a o dă in manele justiţiei.

Irin'a s'a culcatu, dar' n'a potutu adormi; a tremuratu si fantasatu, in totu minutulu sentiâ o mana barbatésca pe spatele ei, vedea cuţite san-geóse îndreptate câtra peptulu oi, cu temere 'si ascundea capulu sub acoperementu, si asia petrecu tempulu, pana candu abia pe la 3. ore dupa me-diulu nopţii, a d o r m i .

II.

In o s p e t a n a „La L e u " siedeau lenga o mesa câţi-va teneri in tăcere afunda, arare-ori 'si at in­geau pocalele.

— Bratescu! grai unulu d'intre e i , nu potu suferi pocalele pline, candu-va le goliai pana 'n fundu.

— Nici asta-di nu-su mai leneosu decâtu atuneea, ce o si documentezu in fapta, — fu re-spunsulu bine argument atu.

— Acuşi eramu sé credu, continua primulu, nu-ti mai place vinulu.

<— N u me despartiescu de elu pana sum viu, a f i r m g S B r a t e s c u

tine mi-e dragu, ori in cóce ori in colo, tu e s c i i n i m \ s 0 C i e t â t i l o r joviale, — disa primulu, l a u d a n d i ^ u p ^ B r a t e s c u ; insa — g r a i câtra ceia-1-alti, de céNuintéá asia somnoroşi? pe unu Ddieu, ast'a e m i s i e l i ^ ^âti'a-insi, si nu sunteţi capaci a g o l i \ u t e h e l e ae^ţe . Luaţi pocalele 'hmana- sé traéscax^micii!

— ^ t r a é s c a ! reatas c e ia - l -a l t i .

— SéNtraesci si tu fratc Viorescu, g*ai unu ^ t e n e r u b e l u ^ r e pana atuncea 4edeá tacutu. (y SX̂fVo \ .

Pocale le veniră 'n mişcare, buteliele se go-liau, iar' pe fati'a teneriloru se poteâ observa o vivacitate mai mare decâtu mai nainte cu câte-va minute.

— L a toaste si eu vreu se fiu de fatia! grai unu ospe nou venitu. Acest'a a fostu baronulu Petrescu.

— A lui se fii! 'Iu saluta Bratescu, mei tu te 'nsotiesci cu dîavolulu.

— Se pote. — Asia-e, altu cum in tempulu acestu plo-

iosu ai siede acasă, — contînua Bratescu. — De-asi siede acasă, unde az remane avan-

turele ? . . . J e a n ! Garcon! ada-mi apa! — acu veni mai aprope, si-'si desbracâ manteo'a tînosa si udata, dupa aceea a inceputu a se spelâ.

Societatea 'ntrega se uita la baronulu petatu de imala pana la urechi.

— Barone, incepu Viorescu, tu precum vedu, amesurasi lărgimea cutarei strade.

— Blâs temu! striga baronulu furiosu, las' câ-i sucescu grumadii.

— Cui? cui? întrebară toti cu curiosîtate. — H m ! unu carausiu mana caii pe o strada

ca unu nebunu, si eu, voindu a-i feri d'in cale, am alunecatu, s i . . .

— Si te-ai aflatu in mediu-loculu imalei, 'lu intrerupsa Bratescu.

— Precum me vedeţ i ! insa nu face nimic'a, J e a n ! inca d6a butelie d'in vinulu celu mai bunu.

— Ei fratiloru, grai unulu cascarindu som-norosu, noi cont înuâmu asta-di unde am lasatu cu trei septemane mai nainte.

— Asia se si cade, afirma Bratescu, a fi so-lidi de trei septemane, e multu, cu tempulu inca ne-am si desvetiâ, acu dara incepemu de nou.

In momentulu acest'a intra unu teneru in-naltu, belu, seriosu, si cufundatu in cugete. Cauta-tur'a lui se opri pe baronulu Petrescu, care în­dată si int6rsa fati'a intr'alta parte. Cu o „buna ser'a" rece saluta pre cei presînti, siediu la alta mesa si dupa ce trecu iute peste tari fa de bucate, 'si ceru ceva pentru cina.

Tenerii se uitară curioşi unulu câtra altulu, ca si candu ar d ice: vedi ce omu escentncu! — dupa aceea vorbiră despre i n * â m p l â r i l e mai în­semnate a dilei; u n u l u : câ » absentatu la o „con­venire", a l tulu: câ a repasitu dela o victoria s îgura, toti vorbiră eâta ceva, numai baronulu Petrescu era tacutu.

_ Dle Petrescu! incepti escentricuJti dela ceea-l-alta m6sa, de ce nu-ti p o v e s t e a s i "̂ aJj

. . c K i ^

— 1*9 -

avanturele de asta-di? credu ca ne-ar interesa pre toţi. .

Baronulu sari de lenga mesa, a venitu m fu-l ia arositu ca raculu, si-a deschisu gur'a ca sê-Iu injure pre cutediatoriulu acest'a, insa de veninu numai atât'a potu dice : Domnulu meu !

— Ertare ! eu numai am c u g e t a t u , . . . re-spunsa escentriculu cu flegma, pôte ai avutu astadi ce-va avantura ?

— B a ! disa baronulu, si cu aceea iara si ocupa loculu.

— Ast'a e ceva estraordenariu, grai Bra-tescu cu o combinare fundata, Rotarescu (escen­triculu) totuşi trèbue sê se intereseze de ceva, câ-ci pe candu elu are datîna de a fi indiferinte, rece, sângele lui astadi ferbe, si limb'a i s'a deslegatu ; si tu barone Petrescu — intorcandu-se acuma câtra acest'a — sê te fii imbetatu asta-di fâra m i n e ? !

— In adeveru, cont inua Viorescu, si eu me miru de strămutarea acést'a a lui Rotarescu; pe onôre! eu asi mai cere inca 10. butelie de vinu, daca elu ni-ar poves t i numai un'a d'intre avantu­rele sale !

Observarea acést'a fu urmata de unu hohotu graudîosu.

— Ar fi d a u n a , respunsâ Rotarescu , sê-ti mai faci atâte spese , câci povestea mea ar petà urîtu pre unulu d'intre voi.

Cuvintele aceste aduseră in mişcare pre toti tènerii, furioşi aruncară de sub s ine scaunele, si erau gat'a spre atacare.

— Ast'a e vatemare pentru toti, disa Vio­rescu maniosu, séu spune-ni: la cine tientescu c u ­vintele tale.

— Asta-di n'am voie se vi spunu. — D a ! pentruca esci misielu, respunsa celu

de mai nainte. — Hotiule ! striga Rotarescu, vedu câ nu tu,

ci vinulu vorbesce d'in t ine. — Hah ! eu si hotiu ? cine a cutediatu a o

dice ast'a lui Viorescu ? tuna acest'a furiosu, si se uita 'n giuru sê gasésca ceva, cu care sê dee in capu la Rotarescu.

— Afara cu e lu! sberâ societatea intréga. Viorescu insa reeulegandu-si cugetele sale,

grai cu o detiermurire seriosa : — Sê nu v e mişcaţi d'in locu ! cu mine va

ave de a face celu ce se va at inge de elu. — E l u ne-a vatematu urêtu, erirpsa Bratescu. — Dreptu ai ! mormaira toti.

» — Ce sciţi vo i? incepù Viorescu a-i dogeni,

SxS>o

— fiti voioşi! bet i ! cele intemplate se fie uitate pentru asta-di.

— Dpra nu te vei retrage ? intrebâ unulu fi-losofandu.

Viorescu s'a uitatu cu unu despretiu câtra celu ce pusa intrebarea acest'a; si dupa ce-lu În­trebară mai mulţi asemenea, paresî ospetari'a cu o sumetia, as îgurandu pre amicii sei, câ elu nu va aduce ruşine asupr'a lor.

Peste unu patrariu de 6ra porniră toti care 'n cdtrau.

III.

O familia nu pote ave bucuria, plăcere atâtu de dulce, ca bucuri'a de revedere dupa o absîntia mai lunga. Copilulu in bratiele mamei sale prea iubite 'si afla realisatu visulu seu celu dulce, feri­cirea ori nefericirea si-o povestescu unulu altui-a, încrederea cea sencera, ce domnesce intre mem­brii familiei, contesa totu-d^una la o compătimire adeverata; părinţii traescu numai pentru ferici­rea baetilor, 'i imbratisi^za cu căldura, 'i âpera, si 'i padiescu de t6te relele ca tocmai tesaurulu celu mai pre tio su a lor.

Cu d6a septemane dupa cele intemplate o aflâmu pre famili'a dlui Viorescu intr'o asemenea pusetiune. Betranulu Viorescu asculta cu multa atenţiune cuvintele fiicei sale, a Irinei, proptîndu-se de unu scaunu, si era ocupatu de cugete se-r i6se; iar' tenerulu Viorescu, fiiulu lui, pre care-lu vediitramu mai nainte in ospetari'a „La Leu ," amesurâ cu pasi mari lungimea chiliei.

— Mane , grai betranulu seu inca asta-di voiu face despusetiuni pentru citarea Teodorei la Tribunalu, trebue se o aflu ori unde s'ar fi ascunsu.

— Ind iadaru! dulce tata, disa Irin'a, d6nm'a dîrectoresa le-a facutu t6te câte i-a fostu cu potîn-tia, politi'a totuşi nu o descoperi.

— E u asi dori numai se dau de urm'a ban­ditului celui misielu, continua tenerulu Viorescu^ cu focu, — cun6sce-l-ai ? intrebâ de sora-sa. /

— Oh D 6 m n e , cum se-lu cunoscu, «andu nici nu l'am vediutu , câci eră intunereod; c a * a

mediulu nopţii. — Dar pre barbatulu celu bravu, eâre te-a

mantuitu? intrebâ mama-sa. / — Pre acel'a l'asi cunosce dp^e mama, si

d'intr'o mie de bărbaţi , cu t6te/oâ abia am cute-zatu a me uita in fatia la d o , i i u m e l e , cu t6te câ l'am intrebatu, nu mi-l'a descoperitu. f

— Ce modest ia! âschiamâ tenerulu Viorescu A

_

cu căutătura fulgerat6re. H a l i ! . . . eu trebtie se-lu descopcm pre alu meu. Pre unu Ddieu, elu se va retiene de a me mai vatemâ, pana candu voiu fi capace a strenga de sabia!

Tata-seu l'a molcomitu, dandu-i se pricepa, câ despre aceste se voru svatui mai târdiu.

Tempulu celu desfatatoriu de primavera a chiamatu pre micu si mare , fericitu, nefericitu, avutu si seracu la àeru l ìbera d'in nedusial'a chi­liei. Strad'a de frunte a orasiului gemeà de mul­ţimea ómenilor, cari facura o preumblare pe la 12. óre la média-di. Trasure e legante , domni si domne inundau piati'a si stradele de frunte, in câtu abià poteai misicà de ici pâna colo ca se nu fii sî l itu a s t a in locu câta unu minutu , si a feri d'in cale. — Tempulu acestu placutu a induple-catu si pre famili'a dlui Viorescu a face o preum­blare prin cetate, cu atâtu mai vertosu, ca apoi peste a óra sé p o t a luà parte la concertulu, ce-lu dedù tèner'a artista romana, domnisiór'a Circ'a in sal'a cea mare a gimnastului. Ah ! câte fetie 'ncantatóre, câte flori plăpânde si totu atâtea spe­ranti e a naţiunii poteai observa in sal'a de con­certi!; s i i n t r u a d e v e r i i , o r a s i u l u a c e s t ' a s e potè mèndrì cu fromseti'a fromóselor, càci a t â f a intie-legintia, atâti'a fii si fiice brave abià vei potè a f l a in atare orasiu roman eseu ca tocmai aicea.

Arcuivi tonerei violiniste a produsu d ' in lem-nulu celu uscat a nisce sunete mistice, suave, cari daca le avidi, te repescu in imperati'a fantasiei, unde ìnim'a, spìritulu 'si afla omultinmire, o m a n -gaere dulce, si fericire nespusa. Se poteà v e d e p e fati'a fiecârui ascultatoriu o mişcare via la tòte bucatile romanesci , dar' mai alesu la „Carneva-

lulu de Bucuresci" erupsa in plăcere via publi-culu intregu, numai unulu, unu téneru belu, pa-lidu, proptîndu-se la párete lenga ferésta aprope de bin'a artistei, se v e d e a a nu se interesa de t o t e aceste , ochii lui erau ficsati la publiculu celu numerosu, cauta cu deadînsulu pre cineva intre ascultători, cautatur 'a lui d e si se opriâ la fie-care romanea, o admira, ca o fromsetie rara, séu atare pictura clasica, — totuşi nici u n ' a nu l'a potutu aduce in mişcare, nici un'a nu l'a interesaţii.

Acest'a e Rotarescu, escentriculu, precum 'lu numiră amicii sei in ospetari'a „La L e u * ; — elu a patîmitu, inim'a lui e r a franţa; insa de c e ? nu sciâ nimenea.

Tenerulu Viorescu, indata ce l'a observatu jjre Rotarescu, s'a scolatu de lenga Irin'a, si s'a repeditu la densulu tredindu-lu d'in cugetele cele serióse ale sale. Irin'a l'a petrecutu cu privirea pana candu vediü câ se opresce lenga Rotarescu, ce i-a casiunatu oresi-care surprindere. Cu bucuria se 'ntórsa câtra tata-seu, 'i sioptî ceva la ureche, si in minutulu acel'a amendoi se uitară intr' acolo, Rotarescu scósa o bileta de visita, si o predasa lui Viorescu, care apoi indata si paraşi sal'a.

Irin'a acuma era mai multu ocupatu cu fati'a cea interesanta a lui Rotarescu, par' ca ar pricepe suferintiele si amarulu acestui-a, si daca ochii lui se perdeau câta odată câtra Irin'a, ea sentía o vi­vacitate neindatînata, inim'a-i bateâ mai iute, si n ' a avutu atât'a potere sé-si p o t a tăinui confu-siunea.

Concertulu se fini, si publiculu paraşi sal'a intre aplause sgomotóse.

(Va u r m a )

E r a m u ferice. . . fcţramu ferice, siediendu odată,

\ Copila blânda, pe bratiulu teu, V$d«amu in oebi-ti amore drepta

-&«.]tâ 'n plăcere totu semtiulu meu.

Priviamu cu ţUieuri la mandr'a-ti fatia Si cu sarutâi l tu me t rac ta i ,

Si betu cu totulu de-a loru dulcetia Pe bratiulu mole me leganai.

Traiamu prea dulce, cu desfatare, Nici idei n' aveamu despre doreri

A ta amóre cu farmecare Candu 'mi dedusa mii de plăceri !

Dar' ah acuma tote sborara, Fiintia crudo tu me 'nsielasi ;

Credînti'a junei e forte r a r a . . . Unde e astadi ce ieri juraşi ? !

A tale budie împurpurate Imbé ta p ' al tulu cu-aloru nectar iu ;

Ochii ce versa radie 'nfocate Nu-mi mai t indu al ta decatu amaru !

Deci spune-mi, spune-mi, seducatóre !

Nu-ti este frica de Domnedieu ? !

Consciintia-ti nu e mus t r a tó r e?

Nu-ti este mila de plansulu meu ? ! Joane Badescu.

N u mai este procesu de despărţire, (Traducere d'in novelele lui L. Beothy.)

Daca cei ce citescu tìtlulu susaminti tu alu istoriórei acestei-a, suntu ómeni nensurat i séu fete nemar i ta te , de s îguru vo ru cugetà asià : Multiamita Domnului , câ nu mai este pfocesu de despart i re ! D e ce sè si fie ! daca eu m'asi mar i ta — dice femeea — si daca mi-asi potè capetà o sotia — dice barba tu lu — n u mi-aru mai veni a minte sè#tpoepu procesu de despar t i re ! pen t ru ce m'asi si des-p a l t ì ? ! Dìvor t iu lu n u sémena óre câ t r a aceea , candu aţţgre rpareche fericita in t ra pr in pór t 'a cu târe i case fro-m&se, si pr iv indu tòte chiliele d'in ea, tòte le afla multia-mìtóre, incantatóre, — candu apoi s'a sa tu ra tu de-a locuì in chiliele acele aflate in tò ta privinti 'a de indestulitóre, nepotendu sè iésa pr in pór t ' a pompòsa — se pune sè i é s a pe ;p t i i 'a c e a m i c a d i n d e r e t r u . Si in t reba ta de ciue-va, pen t ru ce a pa r a s î t u oas'a cea fromósa ? reşpjuadş: in tòta dio'a am capeta tu t rócna, si tusa asi­nata D r r r ! bine câ o-am potuti» paras i . -•<•• Insa dèca cei ce citescu tìtlulu scrisu de asupra, suntu barbat i , — se voru aflà dintre ei, cari voru esehiamà asia ce ? ! procesu de despar t i re sè nu mai fìe ? ! Chiari» nici n 'a r mai lipsi a l f a , numai sè nu te poti despart ì de sotia, de acu inainte ! Cum se potè ferì omulu insura tu de ìde'a acésta unica mangaia tóre ! Dèca me maniu, chiaru pen t ru aceea me despart iescu acu i n d a t a ! Numai voiu sè citescu mai nainte istoriór'a acesf a dar ' dèca nu e c i ta ta d'in co­dice, ci va fi iesitu numai d'in crerii cutârui poetu nebunu !

Aci se incepe' istori 'a . Motto : „Pan ' la mórtea mea ! Pan ' la mórtea ta !

Di mai bine : pana mane ! . . " (Vòrosmarty.)

% " Vechiulu castelu a Szikraesciloru e ra blastematu, as temulu acel 'a zace pe densulu aprópe de-o suta

^ n e a potutu sè fie a tâ tu de reu la sùfletu, ca sè-lu blàstem&f si pen t ru ce l'a blastematu ? pana in dio'a de asta-di nu *şeie nimenea, nici invetiatii, nici adormecatori i de ant ìc i ta tèyl igi teologii, insa nici alţii ! i Si b las temUn era acest 'a :

Fie-care proprietar iu alu castelului d'in restempulu a o e * a „ P o t e à ^ s îguru>'seâ ducandu-si soti'a acolo , —-paradîsulu casetoriei se vaf ţ reface in iadu. Or i ba rba tu lu se^ despart ià de muiere, ori muierea de ba rba tu ; ba rba tu lu se^smucidcà, ori muierea sarià in D u n ă r e etc. — si nime­nea uff ic ia caus 'a acestei-a. Numai ùnic 'a pareche deveni m anii i n n r m a a tâ tu de fericita dupa ata t i -a ani, in catu poteai dice despre ea : aeesti-a in adeveru sunt feri­

t e m i de acesti-a nu s'a prinsu blastemulu.

P a r e c h e a acest 'a fericita era : Adalber tu Sz ikray si soti'a s'a.

Castelulu Szikraesciloru in care locuia susamintit 'a pareche fericita, era asiediatu tocmai in mediu-loculu sa­tului, asemenea numîtu ; fatia cu acest 'a s teteâ modestulu cortelu parocialu de-a là turea lui cam la vr 'o 100. de pasi ospetari 'a de frunte a satului „la TJrsulu a lbu" in sio-prulu carei-a se ver i o care ta rup turósa de drumu, cu trei cai gârbovi inca nedesprinsi, d' intre cari unulu se im-propt îsa de ruda , ca se se resufle. In res taura t iune dóa persóne imbracate in t ru unu modu desclinitu se recor iau cu vinu mestecatu cu apa.

U n ' a d ' intre persònele aceste e ba rba tu , ceea-l-alta femee. Dóa figure deosebite ; ba rba tu lu e a t â tu de 'nal tu, câ tu t rebuia sè se plece ne 'n t r e rup tu sub grindele salonu­lui, femeea insa era de s t a tu ra a tâ tu de mica in câtu cu­t a r e ge rmanu intreprindietor iu ar fi potutu-o angaja de pr imadonn 'a lui „Kiss J ó z s i " pén t ru a ren ' a de Buda. Tocmai asia li se siedeâ langa o-balta, ca si unui jocato-riu de câr t i in „halber zwölfe," candu gus ta regele d'in verde, si-apoi de desuptu apare assulu de ghinda.

— O respetiescu, angeru lu meu, incepù barbatulu , moindu-si „zwibak"-ulu in vinu mestecatu cu apa, tor-nandu mai intaiu in gur'a-si deschisa dupa regulele cuve-nintiei numai sfarimaturele uscate a „zwibak"-ului ; o repetiescu, câ am bănuieli fòrte basate ! acestu flengariu afurisîtu n 'a potutu sé se insóre asia iute ; aceea , p re carea o tiene in castelu, nu potè sè-i fie numai amanta,

— Oh, de ar fi asia Mateie! blatera femeea mica, scotiendu d'in .posunariulu seu nesce bucati de saharu de­stulu de mangi tu si aruncandu-le in vinu, nu se potè sci : voitu-a sè-si indulcésca vinulu, séu voitu-a sè spele saca-rulu remasu dela caf'a de demanétia ? !

— Asia va fi, si nepotielului Adalber tu Szikrai i-vom dà drumulu d'in castelu chiaru in poterea testa­mentului ! E n gus ta un 'a , Emerent ia .

— I n data, numai pâna ce mi-se topesce sacarulu Ce pret iu potè se aiba dominiulu Szikraesciloru ?

— U n u pre t iu de câte-va sute de mii. O nimica in-t réga ! insa acum ni-aru prinde forte bine. Acu insa ina­inte de tò te t r èbue sé sciricimu : óre Adalber tu Szikrai e casetori tu dupa lege ? ori ba ? acésfa d'in u rma 'mi vine fòrte sè o credu ! Dèca inse d'in intemplare ar fi totuşi casetoritu, suntemu perdut i ; insa daca femeea aceea nu-i este numai amanta, mane incèpemu indata procesulu i a contr 'a lui. Puntulu a cincilea d'in testamentulu repausa tului frate v i t regu a-Iu meu, suna asia : „Castelulu Szi-

kraieseiloru si dominiulu totu de acel'a-si nume 'lu lasu nepotului meu Ada lber tu Szikrai sub condîtiunea, daca se va insorà in decursulu a loru 30. de di le ; de órece ne-potulu meu Ada lber tu Szikrai e unu vagabundu, jóca in cârti , e betivu, insiéla si rapesce femei, duele'za, nu umbla la biserica, pre fete le nebunesce, face datorii, emite cam­bie, dar ' nici candii nu le solvesce, ma inca-si bate jocu de omenii de omenia, — de arestulu detorasiloru nu-i pasa, nu citesce cârti , fuge dupa fete, face lucruri netrebnice, nu invétia nimicu folositoriu, pre femeile fromóse le săruta , — etc. etc. etc. ; de aceea pofteseu, ca, numai sé se lese de smintele si pecatele s a l e , se 'si capete minte si se se insóre, dar ' inca in 30. de dîle ; caci la d'in contra domi-niulu Szikraiesciloru va se fie a fratelui v i t regu alu meu „Mateiu Urgefy." D'in aceste poti vede, dulcea mea Eme-rentia, câ avemu causa fondata pent ru a p a n d i in secretu castelulu.

— Asia e. — Pen t ru aceea dara , sé grabimu Ia castelu incog­

nito, de acolo la paroculu localu , care va sé ne infórme mai pe la rgu .

E i porniră . Castelulu era aprópe de „Ursu lu a lbu," unde era in-

cortelatu Dlu Mateiu, cu dómn'a Emeren t ia . L a càpetulu castelului se int ìndeà o g r ad ina pompòsa in stilu anglezu, in mediu-loculu cârei-a era unu pavilonu de plăcere pe optu stâlpi.

Spionii nostrii 'si lua ră o pusetiune a tâ tu de noro-cósa intre tufele ce împresurau pavilonulu acest 'a de plă­cere, in câtu nici gradînar iu lu nu-i observa, si Dlu Mateiu pent ru aceea afla in acést 'a unu norocu , de óra ce asia fu mantui tu de o neplăcere : de a dărui ceva servitoriului.

Gradînar iu lu be t ranu asiedià nesce vase de flori in giurulu stelpiloru pavilonului, in t re aceste se cugeta cu tonu innaltiatu, dupa dat în 'a teatral is t î loru, candu au de a monqlogisà.

E r a monologulu consta d'in astfeliu de vorbe : „Dragu lu meu Leande ru ! pre tine te punu langa rugu lu I acest 'a , de óre-ce mar i ' a sa dómn'a asia mi-a demandatu ; insa pent ru aceea nu te supera pent ru câ mari 'a s'a dom-nulu e ra te va aduce la vechiulu locu de mai nainte, chiarii numai pent ru câ acést 'a nu-i va place dómnei ; e ra tu scump 'amea stiglitia, acumu-ti redobendesci l ibertatea, pen t ru câ in tòta dio'a asurdiesci pre dómn 'a ; insa te sfatuescu, se sbori omenesce, càci sum convinsu câ dom-nulu 'mi va demanda mane, ca in loculu teu se pr indu siese stiglitie, t re i pitigusie, si pa t ru vrabie, pen t ru câ domnului meu forte i plăcu paserile mari la gura , chiaru si de aceea, pentru câ / lómn 'a nu le potè suferi cu cânta­rea loru alarmatóre. E r a tu capu de cane, cara-te depe perin 'a ast 'a de metasa, pent ru câ de adi înainte capaulu domnului 'si va plec'a capulu pe ea !"

In decursulu acestui monologu tufele infierite se clat înara, si pe pragulu pavilonului aparii o dómna incan­ta tó re de s ta tura amazonica, as idîce , câ era nimfa s i lvana, daca asi fi vediutu candu-va nimfa silvana.

Se opri in pavilonu si cauta giuru impregiuru. — Nebun ' a aceea de stiglitia nici acum'a nu e eli­

b e r a t a ? incepù dómna, incretiendu-si ochii frumoşi, in-câtu sprincenele ei respandî te peste ei mai se înt runiră .

— Chiaru acuma voiescu a o elibera. — D a r ' iubitulu meu catielasiu, micutiulu Medor

unde-e ? ' — Me rogu dómna, 1' am legatu cu lantiulù de c a -

stancu. — P r e Medor ? pre canele micutelu alu meu ? ! — Domnutu mi-a spusu, câ e unu animalu pericu-

losu. Si mai adeuna-di a rup tu pèteculu celu mai fru-mosu d'in gub 'a nóa noitia a unui cersitoriu.

— Asia-i t rèbue, pentru ce cersiesce cu guba nóa ! D a r a b las tematulu acest 'a de capau ce cauta pe perin 'a acést 'a ?

— Acel 'a pauséza acolo d'in demandarea domnului pen t ru câ ieri s'a por ta tu forte bine la venatu. A sternitu trei iepuri, doi sioimi si o toconitia, cari ajunseră tòte l a

pusica. — Ce idea ! — indata gonesce de-aci capaulu ace-

stu necrescutu, si ada in loculu lui p re catièlulii meu. D a r a oglind'a acést 'a cine a pusu-o fatia cu Usi'a?

— Eu , me r o g u , pen t ru câ asia mi-a demandatu domnulu.

— D a r ' apoi cine.e domnu in ca sa? — D e o pa r t e dómn'a, de alt 'a domnulu — innainte

de tòte insa domnulu nici decâtu. — D a r a dîvanulu pen t ru ce l'ai mu ta tu d'in locu? — Mari 'a s'a mi-a demanda tu . — D a r ' cine e domnu aici ? — P a r t e mari 'a t 'a, pa r t e — — Nici o pa r t e ! ! Ada-mi sugârile d'in salonu. — Domnulu a aflatu de bine i e r i , ca se-ti a runce

sugârile peste ferésfà. — Ce ? ! . . . Ah, asta-e totuşi p rea multu ! ! . . . P u n e

siéo'a pe calli ! voieseu a calări . — Mar i ' a s'a a aflatu de bine a-ti vindè calulu ieri ! — Calulu meu ? pre Norm'a ? — P r e Norm'a . — Medoru ih cas tancu , ér ' Norm'a in man 'a j ida­

nului ! ! A h ! . . . — Nu-te frange mari 'a ta asia t a re ! Resbuna- te ;

de esemplu: éca flint'a cea mai p lăcuta a domnului. Daca-mi demandi mari 'a ta, indata o a runcu in fântâna.

— F o r t e bine i — Arunca-o in fântâna. I n decursulu acestui dîalogu spionii ascunşi langa

tufe s'au por ta tu asia de b i n e , incâtu si resuflarea si-o re t ienura .

Insa dupa finea discursului Dlu Mateiu nu se potù retienè, se nu faca o observare. E l u sioptî la urechi 'a Emerent ie i cuvintele urmatóre , insa asia câ tu afara de noi, nu le-a auditu nimenea :

— Emerent ia ! eu incepu a desperà ! — P e n t r u ce ? — Sum silitu a crede, câ acesti-a i» adeveru sunt

ba rba tu si femee, de óre-ce i n t ò t e s u n t c o n t r a r i u n u l u a l t u i - a !

- - Drep tu a i , Mate ie ! caus'a nòstra nu sta p rea bine. D e mi-aru fi baremu vinulu aci !

Apoi t acura si se t ràsera éra-si la locu.

(Va urma.)

A b u s â r i l e la noi. • Sperezu, câ on. cet i tori si ceti tóre a jurnalului „Au­

rora'" nu-mi voru luà in nume de reu, daca in legatura cu artìcnlulu d'in numerulu t recutu „Li tera tur 'a R o m a n a " 'mi aredìcu cuventulu de nou in cont ra unui reu ce s'a incuibatu de câtu-va tempu incóce nu numai in peptulu asia numitiloru siarlatani, ci si in unoru barbati , cari pana acuma celu put ienu in publicu nu erau petati .

Asi tace si eu, ^precum au tacutu altii mai multi, si n 'asi versa oleu pe focu, daca asi vede, câ reulu acest 'a remane totu in unulu si acel'asi s t a d i u , insa de órece numerulu loru cresce d'in di ce merge incâtu vediendu faptele loru infernale , fiecare romanu t r èbue se sem-tiésca o dorere adenca, — 'mi t ienu de detorintia ca ro-,manu si ca unulu, ce se i n t e r e z z a de binele comunu alu jaostru a pasì in naintea publicului in t regu in contra a b ù s u r i 1 o r u ce se facu necontenitu sub mantéo 'a de „ scopu na t iuna lu" „filantropicu" „a ju torarea studìnti-loru" „a dearsi loru" etc.

Cumca a jutorarea tenerimei studióse, lipsite de m e diulóce materiale, — colectele pen t ru scopuri filantropice, séu nat iunale, sunt totu a tâ te fapte nobile si demne de recunoseintia publica, — o recunoscu, si o recunósce cu mine d ' inpreuna fiecare romanu binesemtitoriu ; ast 'a nu o t r age nimenea la indoiéla, ci d'in contra fiecare e

. -Ctìnvinsu despre adeverulu, câ chiaru este de lipsa nea perata , ca cei ce potu, farà vre-o scadere visîbila se se unésea intr ' unu cugetu de a contribui ori-câtu de put ienu pent ru innaintarea binelui comunu ; caci numai cu poter i unite, propt îndu ùmeru laùmeru se potu face acele, ce nu le potu face persóne s ingurat ice .

In t ru a d e v e r u , astu-feliu de esemple f romóse, si demne numai de nisce inime nobile, potemu a re tà si noi romanii d'in mai multe par t i a tieriloru locuite de romani, spre adeverire e destulu ca sé amintescu numai „Reuni­unea femeiloru d'in Bras iovu" , Reuniunea „domneloru romane d'in Lugosia" , „Asociat iunea Trans i lvana" si a l ­tele mai multe, cari tote se aredìcara d'in colectele si dăruirile sengura-iiciloru, — si apoi se n e inchinâmu cu toţii innaintea acelor'a, carii aceste si asemene intreprin-«$£i le sprigionescu, le ajutora, séu le povatiuescu.

•i, Aceste si mai muite asemenea, la urd i rea loru se p r o v e r r à la sentiulu nat iunalu a fiecărui romanu. Si bine au % u t u ; càci multiamita domnului ! ele s'au infiin-tiatu si sustau. si pana astadi ; si óre pent ru ce ?

Pen t ru « 4 a tâ tu Presiedînt i i si membrii séu mem­brele Comiteteloru,;Comisiuneloru au foatu cu consciintia, cu inima s i sentiu cuEatu, candu primiră o a t a re sarcina pe umern l o r u , si ce e mai de frunte, atâtu despre lucră­rile loru anuale, câtu si despre s tarea materiala a loru

• a ? i , v ! s \ ^ a u si acuma socóta publica, ca asia pa r t e ' publiculu intregu, par te contribuitori sé veda apr ia tu :

este óre démna a ta re reuniune de sustienutu ? ori ba ? Socóta si controfa publica împrumuta fiecărei

societàri, séu Reuniuni publice o védia poternica, Î n c r e ­

d e r e , si indestulire ; de aceea, provocările acestor 'a spre

contribuire, si a jutorare, le subscriu totu-déun 'a cu inima curata , ba indemnu si pre altii la asemenea fapte, reflec-tandu la „semtiulu loru nat iunalu ."

Insa , dómne s a n t e ! câte colecte „pentru scopu filan­t rop icu" „scopu na t iuna lu" „ajutorarea studînt i loru li­psi ţ i" am vediutu eu in mane private, séu t ramise la fie-carea persóna in epistole, séu publicate in ju rna le le nò­stre, f â r a c a s e s e f i e f ă c u t u c â n d v a s o c ó t a i n n a i n t e a r e s p e c t i v i l o r u , s é u (daca provoca­r e a s'a facutu si pr in ju rna le ) i n n a i n t e a p u b l i c u ­l u i i n j u r n a l e !

Acesti-a innaintea mea si in naintea fiecârui ro­manu si-a perdutu tòta inerèderea! Provocâri le loru la ,,sentiulu na t iunalu" la „sentiulu de romanu", sunt totu a tâ tea mediu-lóce dejosìtóre de caracteru, càci sub man­téo 'a acestoru cuvinte farmecatóre ei insiéla publiculu, insiéla naţ iunea intréga, i n t r e b u i n t i a n d u b a n i i a d u n a t i s p r e s c o p u r i l e s a l e p o p r i e , f a r à c a s e p a r t i c i p e z e v r e - u n u c r u c e r i u d ' i n e i s p r e s c o p u l u m e n i t u !

Se nu cùgete cineva, câ vorbescu d'in pasiune pri­va ta , d'in ura, séu numai asia d'in ventu, nu, on : cet î to-riule ! ci d'in esperi intia, d'in convingere, si d'in fapte, ce le-asi potè a re tà cu degetul u in totu minu tu lu ; le spunu numai in genere, si condemnu tòte abusâri le ce s'au fa-

Icutu si se facu cu numele celu fromosu de „ romanu" , si cu sentiulu „ n a t i u n a l u " ; n u anumescu aci nici o persóna, pen t ru câ nu voescu a abusa cu licienti'a si dreptulu pub­licităţii, demascandu misieliile „personeloru", — cu tòte câ asi ave dreptu de a-i provoca pre respectivii 1 a s o-c ó t a p u b l i c a pent ru tòte balurile a rangeate sub man­téo'a „filantropica", pentru tòte cârtile t ipări te s ine t îpar i te (si de aceste sunt) cascigandu prenumeranti pen t ru infiin-t ia rea biblioteceloru, a jutorarea studîntiloru, a red îcarea monuminteloru si altele mai multe.

Unele abusâri ca aceste contr ibuescu forte multu spre dejosîrea caracterului, spre demoralisare si insielare, — ba ele aducu si mai multu reu, caci impèdeca mediulo-citu lăţirea culturei poporale spre d a u n a naţiunii intregi !

Imveninéza semtiulu de onore, si ruinéza crèdetulu pu­blicu ! aceste sunt pecate de acele, cari s t r iga la ceriu, caci jefuescu si fura denariulu naţiunii ! ca si candu dieu, neromanii nu ne-ar fi insielatu destulu cu fondurile si stipendiile nòstre !

D a c a aceste se voru continua si mai depar te , a tun-cea nu ne remane a l fa , decâtu numai se abdicemu de prosperi tatea poporului, si de cultîvirea lui.

Càci de sigurii publiculu, daca va esperia precum a si esperiatu, câ mai multe provocări la „sentiulu na t iuna lu" a u a d u s u f o l o s u n u m a i c o l e c t a n t i l o r u , — nu va ontribui mai multu nici la unu scopu filantropicu, séu nat iunalu, ba chiarii se va retienè de a se p renumerà si la ju rna le séu cârti folositóre. Si apoi cine o patiesce ? i Noi toti cu toţii, dela celu mai mare pana la celu m a i . ^

. - — • ,

micUj càci tòte cesuintiele, t ò te întreprinderi le sa lu tane se nimicescu, si se prefăcu in fumu.

D e c i p o f t ì m u s o c ó t a p u b l i c a d e l a t o t i a c e i - a , c a r i i c u r g u l a a j u t o r i u p ù b l i c u p e n -t r u c r i - c e s c o p u p ù b l i c u ; a s t ' a o p r e t i n d e o n ó r e a , d r e p t a t e a , s i m a i a l e s u p u b l i c u l u c o n t r i b u i t o r i u !

Se nasce insa în t rebarea : cine se j udece asupra fapteloru si socóteloru ?

F a r a d e indoie 'la organele publicităţii, jurnale le au datorintia a controla, a pă r t in i s é u a condemnà întreprin­derile infiintiende séu infantiate pr in ajutoriulu comunu, a pasì cu tota r igurosî ta tea in contra abusâri loru cu crè-detulu pub l i ca ; pe s t e totu, daca jurnale le , in t re t iermurii

bunei cuvenintie, nu voru închide ochi innaintea fapte­loru, ce inveninéza semtiulu cura tu alu roman i lo ru , c i abùsurile le voru sbiciui fâra crut iare dupa cum meri ta : a tuncea, sum convinsu, câ a tâ tu insti tutele nòstre, câtu si Asociatiunile, Societăţile si Reuniunile, p recum si litera-tu r ' a nòstra, avendu o basa solida, se va apropia cu pasi repedi câ t r a scopulu det iermuri tu.

D e c i : consciintia, socóta si controla pub l i ca , si energia d'in tòte part i le ! m g

*) Ca se n u fiu i n t i e l e s u r eu d' in p a r t e a m a i m u l t o r ' a , me d e c h i a r u , c â o rdu r i l e a c e s t e nic i d e c â t u n u t i e n t e s c u la „ F o n d u l u S i n c a i a n u , " ce s 'a a d u n a t u p r i n E e d a c t i u n e a G a z e t e i T r a n s i l v a n e , c â c i de si nu p â n a i n t r ' u n u c r u c e r i u , da r ' to tuş i se sc ie u n d e ? si p e n t r u ce s 'au d a t u b a n i i c o n t r i b u i ţ i p r in pub l i cu lu r o m a n u ! 3 ^

Cununa de varietăţi. (?) U n u a u t o g r a f u a l u i T a s s o , a poetului

celui renumitu italianu, care si-a eternisatu numele prin operatulu seu int î tu la tu „ Je rusa l imulu del iberatu" — s'a licitatu in lun'a t recu ta in Par isu. Scrisórea acést 'a d'in cuventu in cuventu suna asia : „ E u subscrisulu me de­chiaru, câ am primi tu dela Avramu Levi dóa dieci si cinci de lire, pentru cari i-am pemnoratu sàbi 'a tatălui meu siese chemes i , pa t ru marami si dóa mesarie. Anulu 1570. 2-a Martiu. Torquato Tasso . " Manascrisulu acest 'a fu cumperatu cu unu pretiu enormu, in Franc i ' a , in t iér 'a ar teloru si a sciintieloru.

(?) M o r t e î n t r e i t a pent ru o mana de frage. In t r ' unu satu cu numele Loisijin Franc i ' a o féta t ènera voià sé se cuminece. Nu s'a potutu insa ret ienè ca sé nu duca cu sine ceva de mancatu. L u â deci vre-o câteva frage, d'in cari sub sant 'a liturgia gus ta câta unu firu. Preotulu o-a obser­vaţii si in u rma n u o-a aflatu de démna a se impartasl in sântele taine^ deci o-a indrumatu sé mérga acasă, si sè mai ascepte pâna candu va fi mai còpta la minte. Ajungandu acasă, mania-sa bet rana o-a dogenitu, de aceea serac'a féta int ru a tâ ta s'a superatu , câtu, pe lenga tòte câ mama-sa o -amangaé tn si o-a păr t ini ţ i i , — a dó'a di pela reversarea dioriloru s'a scolatu d'in patu, si a fugitu la unu neamu a loru, care locuia cam 10. mile de depar te de ei. Candu se tre dl mum'a si vediù câ patulu fetîtiei e golu, indata 'i ve-nisa ideea câ a fugitu d'in naintea dogeniri loru babei : mam'a cugetandu mai afundu despre sortea fetei, i s'a tulburaţ i i mintea, a nebunitu, si a fugitu de a dreptulu in fluviulu de lenga s a t u , unde 'si afla ascernutu patulu morţii. Barba tu lu ei, a l tu-cum sclintî tu la minte, si-a in-t îpuitu, câ sor 'a Iui, carea asemenea locuia intr 'o casa cu ei, a fostu caus'a de s'a innecatu femeea in apa, deci vine in furia, 'si apuca pusic'a, si o îndrepta câ t ra so-ra - sa , insa in loculu ei impusica pre servitoriulu, care era de fatia. Acu ce se faca ? înca rcă pusic'a mai odată, si se impusica pre sine insusi. — Feti ţ i 'a , audiendu de­spre in templarea acést 'a t r à g i c a , a cadiutu in morbu greu, si zace fâra vre-o sperant ia de a se vindeca. Bab'a fanatica insa e sanetósa, si cu minte cura ta tocmai ca candu era de 25. ani, si acuma siede asupra ruineloru unei familie nefericite tocmai ca Mariu pe ruinele Carta-ginei. — Tò te aceste pent ru o mana de frage !

(?) O a l t a n e n o r o c i r e s'a intemplatu in septe-

man 'a t r ecu ta in t re munţii de Bucla. O nevésta tènera in societatea bărba tu lu i si a mai multoru amice facusa o escursiune la „Cotulu Lunce i " (Auwinkel) dupa ujina barba tu lu si-a luatu pusic'a pe spate cu scopu de a ve­na porumbi se lbà tec i , ér ' navés t 'a cu amicele ei m è r -sera in desimea Luncei , si se asiediara sub unu copaciu tufosu, candu e'ca ! peste câte-va minute zurr , ne-vést 'a t ènera zaceà mòrta in sangele ei. Ba rba tu lu nefe-ricitu adecă t rasa pusic'a sè dobóra câti-va porumbi, cari se asiediare tocmai aprópe de societatea femeiloru, si in locu de acesti-a, pusicâ pre femeea sa. Densulu neavendu nici o mangaere , nici o p iacere mai mul tu in lume, voii a se impusicà, insa fu impedecatu pr in cei pres ìnt i !

(?) J u l i a n o D o n a t o balet is tnlu renumitu dela tea t rulu imperatescu d'in Madridu de vre-o 10. dile in-cóce' jóca in teatrulu nemtiescu de aicea intre aplausele cele mai sgomotòse a publicului. Densulu se fece vest ì tu in tòta E u r o p ' a , insa nu pent ru câ dora pre elu n u l ' a r potè intrece in jocu nimenea, ci mai multu pent ruca jóca numai cu u n u p i c i o r u , ér ' cel'a-l-altu 'i lipsesce de totu. — Candu 'lu vedi venindu pe bina cu cârge , te cu­prinde unu feliu de semtiu, ce este mai multu decâtu com­păt imirea , ér' candu incepe musîc 'a a esecutà piesele cele spaniole, densulu arunca depar te dela sine cârgele, si incepe a jocà cu unu focu adevera tu romanu, cu o maest­ria ra ra , — publiculu privitoriu uita tòte scăderile corpo­rale ale lui, si v rendu nevrendu erupe in aplause viforóse. In adeverii, densulu e o ra r i ta te , ce nu s'a mai vediutu, nu s'a mai auditu pana acum'a si numai secoli producu asemenea minuni. — Noi 'lu vediurâmu in joctilu numitu „Bolero ," si „Joculu in mantéoa" , in amendóua aflaramu o asemenare fòrte mare cu „Calusier iulu" n o s t r u ; multe figuri, ér mai alesu mişcările gratióse, si adese-ori cele eroice a ré ta vedera tu afinitatea cea mare, ce esiste intre noi si spanioli. T îpu lu originalu apopóreloru, ce se obser-véza in fisonomi'a, dat înele, si moravurile loru ; nu-lu potè scerge nici cultur 'a, nici despărţ irea secolara a loru Noi furamu uimiţi, candu 'lu vediurâmu pre Donato, p i e spa- \ niolulu d'in t iér 'a cea romant ica dela munţii Pireneiloru, j ér' mai alesu in joculu alu doilea, candu densulu mente- \ o'a cea roşie si-o inver t ì pe lenga t rupu de josu pana susu ; asia, câtu cugetai câ vedi nisce t repte roşie miscatòre pe lenga a tare s ta tua . — Donato a fostu si in V ien ' a , si

di' r

O

odată cetîmu, câ densulu a peri tu, si numai peste câte-va d B e s e s c i u adeverulu , cumca eroulu dilei s'a casetoritu fenga Vien 'a intr ' unu orasielu 7 luandu-si de soţia o dom-nisidra bela fromosa, pre carea asemenea o vediuramu aicea in Pest 'a . . .

(?) D 6 m n ' a T a r d i n i , direetores a societăţii te ­a t ra le romane, precum ni spune Conc . : in Cernăuţ i sacra venitulu curatu a unei seri pen t ru Keuniunea de leptura a Romaniloru de acolo; fondulu Eeuniunei astufeliu s'a sporitu cu 470 fl. v. a. F romosa fap ta !

(?) G u v e r n u l u R o m â n i e i , p recum cetîmu in jurnalulu oficiosu de aicea, a si impar t i tu in Banatu cei 6000. de galbeni, ce i-a vota tu Camer 'a in Bucuresci pen­t r u ajutorarea celoru lipsiţi prin secet'a anulu i t recutu.

(?) B l o n d î n u funeumblatoriulu (iie-ni e r ta tu si noa a face unu cuventu nou!) in dilele aceste se va produce cu maestr i 'a sa inspaimentatore si in Pest 'a . Densulu in 28. Jun iu a fostu aicea ca se uite in g iu ru , se-si caute locu acomodatu produceri i sale. Si-a si aflatu doa, unulu : d'in Pest 'a peste D u n ă r e pe muntele numitu B locksbe rg ; a l tu lu : in paduri t i 'a orasiului peste insul 'a păunului , fi-nesee pe o fune in t însa ; intr ' altele densulu e forte mo-destu in pretensiunile sale, câci pen t ru o producere n u poftesce numai — 2000 fl. v. a. De loculu primu, ca mai îngrozitoriu, i mai place, insa alu doilea aduce mai mul tu venitu, pen t ru câ acest 'a mai bine se pote ingrad i d'inna-intea privitori loru d i le tanţ i ; insa pâna astadi nu si-a alesu ! Cu to ta intemplârea. vofiau.fi m a r t o r i de scene infioratore !

(?) E s u n d a r e a â p e l o r u in Trans î lvan i ' a , Ro­mani'a, si Serbi 'a a faeutu, p recum cet îmu in tote j u rna ­lele, o dauna enorma.

(?) P e n t r u e t e r n ' a o d i h n a a l u i S î m e -o n u B a r n u t i mai in t6te locurile mai insemnate a Ungariei , si a Transi lvaniei se t ienura parastase Mai fro-m6sa este pietatea decâtu monumentulu frarigibilu!

(?) S t e o 'a B u c o v i n e i , unu diariu nou, precum

dice Conc. #» apare cu 1. Augustu in Cernăuţ i sub Redac-t iunea Dlui Andreiviciu. Sa lu tâmu d'in inima în t repr inde­rea acest 'a, cu a t â tu mai vertosu, câci candu audimu se"u vedemu câ apare a t a re diariu nou seu car te romana folosî-tore, to tu-deun 'a suntemu cuprinşi de ide ' a , câ a s t ada ta era facuramu unu pasiu innainte pe calea progresulu i ! In adeveru , Bueovin 'a rus î ta a re m a r e , forte mare lipsa de unu diariu romanescu pen t ru s ternirea semtiului na-t i u n a l u , si eliberarea fiiloru Bucovinei d'in bratiele ru -sesci ; câci dieu astadi numai limb'a insa numele nu e mai multu romanu in tota t ie r ' a ; te spârii, candu iei la m a n a s i e m a t î s m u l u C l e r u l u i r o m a n u , in care nu vedi numai ici si colea câta unu nume romanescu, ci mai multu totu terminat iune s lavena. Nepăsarea , nesciinti 'a si umilinti 'a a fostu caus 'a acestoru schimosîri ; de aceea dorimu ca „ S t e o ' a B u c o v i n e i " se redee splendorea numelui r o m a n u ! N u scimu insa d'in ce feliu de pânura 'i voru fi făcute vestmintele, firm'a ni garanteza soliditatea, si ni-ar pa re forte reu, daca pe lenga auspiciile cele fro-jnose ce le avemu in asta privinti 'a, — ar resari de sub vesmintele ei nisce „potcove cir i l ice!"

(?) O p t u n e g r i s i n e g r e (sclavi) fura impu-sicati pe piati 'a de Por t -au-Pr ince , d'in caus'a, câ au furatu copii, apoi i-au ucisu, i-au friptu si in urma i-au mancatu , insa n u d'in fome ci numai d'in fanatismu reli-g iunar iu .

(?) A s o c i a t i u n e a r o m a n a d ' i n A r a d u ni t ramisa a dou'a ra ta d'in stipendiile ce le câpeta jurişt i i ro­mani d'in Pesta , noi si impar t i ramu banii in t re tenerii ur­mători asia precum am fostu recercati in asta privintia, si a d e c â : Joane Rusu 25 fl. — Michailu Sierbanu 25 fl. — Procopiu L a z a 25 fl. — Georgui Popa 25 fl. — Vasîl iu P a g u b a 25 fl. — Ju l ianu Grozescu 25 fl. — Joanne Ni-chit 'a 15 fl. — Pave lu D r a g a 15 fl. — Grigoriu Birisiu 8 fl. 15 kr. — Summ'a totala 188 fl. 15 k r . v. a.

In locu de a referi despre tea t re le d'in P e s t a , cu ie r ta rea on. cetitori as tadata facemu unele observări ge­nera le despre institutiunea tea t ra la .

Candu anunt iarâmu in numeri i t recuţ i a ju rna lu lu i nostru , câ vom aduce referate r e g u l a t e , despre teatrele m a g i a r e d ' i n B u d ' a - P e s t a : am t ient î tu si t ient îmu la aceea, ca d a p a poterile nostre debile se s ternimu sentiulu celu mare t iu m peptulu fie-cârui romanu despre necesi tatea unui teatru "romanescu in monarci 'â Aus t r i aca , cu a t â tu mai vertosu, , câci influinti'a cea poternica, ce o eserceza unu teatru asupr 'a publicului in privinti 'a culturei natiu-naie, nu 0 t r age fcs-indoela n imenea!

• Ca i n s a necesi tatea acest 'a impera t iva se o potemu face mai poporala, s i m a i l a t i t a : ne-am t ienutu de dato-rmfea a ne in t r epune pe la tote institutele tea t ra le de aicea de a capeta intrare l ibera in scol'a practicitâti i , si a mora­lităţii, ca asia cele ce le-am invetiatu acolo noi insine, — se le comumcâmu, precum cele-l-alte inrnale beletristice, c i pubhculu cetîtoriu.

Abià credemu, ca d'intre publiculu cet î toriu numa i ^ u n u l u s é n e g e Mòsele, ce se p o t u t rage d'in referatele 7 teatrale, S 1 s g condemne pàsiurile nostre făcute in as t 'a

pr ivint ia*) ; n u ! pen t ruca altucum, daca acele n ' a r a v o nici unu folosu, a tuncea dieu literaţii natiuniloru cu l t e , pre­cum germani i , francezii, anglezii le-ar pune de o par te , si n 'a r ' comunica nimic'a seu forte put ienu despre teatre .

D a r ' dómne sante ! óre pre care fiu alu naţiunii nu-lu intereséza propăşirea unui seu altui poporu in art i le fromóse, in poesìa, oratoria, musîca, gustulu, seu moralulu, cari tòte, tòte se concentréza intr ' unu locu : in t ea t ru ? Noi crèdemu : câ daca v'omu rapor ta despre tote aceste, ceti torii nostri totu-déun'a 'si voru t rage óresicare inve-t ia tura d'in eie, si vediendu practici tatea teatrului , care pe lenga aitele, ne si delectéza, ne forméza Inim'a, ne face

*) Noi inca nici nu incepuramu referatele nâatre despre teatre, nici n'a vediutu inca nimenea dîreptitinea , ce va se o urmâmu in ast 'a privintia : totuşi s'a aflatu unu romanu cu cugete reutaciose, unu romanu, care ea jurnalistu si omu dî publicitate, Eedactoriulu Umoristului, ar trebui se aiba o cuudscintia mai larga despre fol6-. sele teatreloru li a refei-ateloru teatrale, decâtu unu dascalu de pej sate, — ataca in jurnalulu seu cu unu sarcasmu grosu intentiuneaj nostra privitore la referatele teatrale, si diee câ referatele n6strei nu-lu voru interesa pre publiculu romanu mai multu, decâtu l'ar inte­resa referatele, ce le-ar face densulu de spre atare teatru chineseseu ; . ca si candu vedi bine, artea, sciinti'a si cultur'a ar fi legata d e - a t a r e ^

— — -^QJm

r3

156 - a)

se" despretiuimu reuta tea , se laudâmu vir tutea , se iubimu d rep ta tea , si se onorâmu caracterulu stabilu a fie-cârui cetatie'nu in viati 'a sociala, — ne va indemnâ si pre noi se lucrâmu d'in t6te poterile in t r ' acolo, ca se avemu de si nu asemenea teatre , precum au străinii , dar ' celu put ienu societăţi de ace le , cari umblandu prin mai mul te locuri desu locuite de romani, se respande'sca in t re ei lumin'a adeverului si a culturei popora le !

Ca insa acest 'a se o potemu face, nu va fi de prisosu prin referate regula te a p repara pre poporulu romanu spre păr t in i rea caldurosa a sciintieloru, si a ar teloru fro mose, ca asia, dandu-i-se a t a re ocasiune de a vede seu audi de teatralisti romani , se nu privesca beseric 'a muse-loru de loculu comedîant i loru!

Folosulu grandîosu, ce-lu p6te ave unu poporu d'in teat re , le-au recunoscutu si le recunoscu t6te naţiunile si poporele lumii, de aceea, cele ce s'au t redi tu mai nainte, au si in t recutu in cul tura p r e cele 1-alte naţ iuni cu secoli întregi . Grecii, Romanii antîcitâtii , Anglezii , Francezi i , Germanii etc. sunt esemple măre ţ i e ! Si daca aruncâmu numai o privire peste Ungar i ' a si Ardealulu , aflâmu, câ tote naţiunile mai insemnate au tea t re mai mar i seu mai mice, numai noi, romanii n 'avemu. Germanii , Magiarii , Slovacii, ba inea si Serbii, o mana de omeni ne-au intre­cutu de multu cu teatrulu !

Nu desperezu, câ nu vomu ave si noi, insa c a n d u ? pote peste unu secolu, candu ni se va mai cultivi popo­rulu, si ni se voru mai spori averi le mater ia le ! Insa noi pana a tuncea se' nu ne ocupâmu de feliu cu teatrele ? Ast 'a ar fi o pă re re forte s t engace !

De aceea nu ne remane alt 'a, decâtu a face a tâ t ' a , câtu se pote in t re cereustârile nostre de a s t ad i ; a d e c a : a refera despre teatrele s trăine, a indemnâ pre publicu de a păr t in i cu căldura tote întreprinderi le teatrale , a-i in-curagiâ pre intreprindiatori cu pung 'a si cu bun 'a vointia d'in tote pâ r t i l e ; si d'in acestu puntu de vedere noi reco-mendâmu cu tota căldura păr t in i rea zelosei domne T a r dini, carea, p recum scimu, cu societatea sa modesta se afla in giurulu braviloru natiunalisti d'in Brasiovu.

Dee Ddieu, ca d'in societatea acest 'a mica se se in-nalt ie apostoli credîntiosi a i poporului romanu, cari se implante totu ce e fromosu si bunu in inim'a cea frageda a lu i !

Premiu literariu.*) De orece Comisiunea crit îsatore a noveleloru t râ­

ntise la concursulu publicatu in numerulu 1. a Aurorei

n a t h i n a l i t a t e , seu ca si c a n d u in tea t re le , m a g i a r e n ' a i afla n i c i o d e l e c t a r e , p l ă c e r e , seu i n v e t i a t u r a ! D a r ' ore g-ermanii si mag-iari i de ce re fereza d e s p r e t e a t r e l e f rancese seu a n g l e s e ? S e u p o t e câ no i n u m a i d'in re fe ra te de sp re t e a t r u r o m a n u p o t e m u i n v e t i â c e v a ? I n a d e v e r u densu lu p r in a c e s t ' a a d a t u t u t o r u r o m a n i l o r u d' in m o n a r c i a u n u t e s t imon iu de p a u p e r t a t e i n n a i n t e a s t r a i n i l o r u ; câc i ce v a c u g e t a u n u s t r a i n u de sp re c u l t u r ' a poporu lu i r o m a n u , c a n d u u n u R e d a c -tor lu , u n u ce, c a r e e c h i a m a t u a l a t i c u l t u r a si s c i i n t i a i n t r e p o p o r u , a r e as tu fe l iu de ide i de sp re t e a t r u , si m a i a lesu d e s p r e re fe ra te le t e ­a t r a l e , ce s u n t n u m a i u n u echo d'in scol 'a v i e t i e i ? O ! o b e a t a s im-p l i c i t a s ! Med.

*) R e d a c t i u n i l e ce lor - l -a l te j u r n a l e r o m a n e sun t r o g a t e a p r imi in colonele sa le a c e s t ' a p u b l i c a r e de c o n c u r s u .

d'in anulu 1864. n 'a aflatu nici un 'a demna de a fi pre­miata, si asia premiulu de 4. auri nu s'a potutu preda n imerui -a : subscris'a Redact iune deschide concursu nou pent ru o novela originala, carea va fi mai buna d'in nove­lele concurgatore, si adeca câtra premiulu de 4. aur i mai adauge 2. si asia se va premia cu 6. aur i .

D D . Vincentiu Babesiu si Sandru Romanu primiră de nou sarcin'a citîsâriloru.

Tempulu concursului se incheie cu 30. Septemvre 1864. c. v. pâna candu operatele scrise cu mana străina, provediute cu motto, p recum si cu o epistola sigilata si a lă tura ta operatului, carea va cuprinde in sine numele autoriului, — sunt a se adres 'a la

R e d a c t i u n e a A u r o r e i R o m a n e iu P e s t ' a , Strat'a poştei vechie Nr. i.

Rogâtrm a se grăbi pre dd. cetitori cu tramiterea prenumeratiunii , ca se fimu in cu ratu cu espedît iunea regulata a fóiei nòstre. — La portretulu lui Jonu Dragosiu primimu prenu-meratiune neconteniţii cu l f l . v. a. Colectantii voru primi totu dela 10. esemplare utiulu in d a m . Red.

Telegrafulu redactiunii. D 1 u i M — a i n P e s t ' a . L a ep i s to l ' a D T a l e , sc r i sa in t r ' -

u n u t o n u c a m a r o g a t o r i u , T i r e s p u n d e m u , câ R e d a c t i u n e a , ca a t a r e , s e n g u r a e c o m p e t î n t a a j u d e c a : es te ore d e m n u de publ icatu* a t a r e o p e r a t u , or i b a ? c â c i n u m a i dens ' a e r e s p u n d i a t o r e f a t i a cu p u b l i c u l u si cu c e n s u r ' a , de a c e e a ea n ic i nu po te p u b l i c a or i -ce v e r d i u s c a t e ' ; seu p6te D T a c u g e t i c â o p e r a t e l e c o n c u r s u a l e t 6 t e m e r i t a p u b l i ­c a r e a ? R e d a c t i u n e a , c a r e a c u n o s c e p r e a b i n e v a l o r e a o p e r a t e l o r u c o n c u r s u a l e , c h i a r u d ' in m o t î v u l u a c e s t ' a a disu in n u m e r u l u t r e c u t u , c â „ o p e r a t e l e c o n c u r s u a l e (pr in î n v o i r e a au to r iu lu i ) le v a pub l i ca , — d a c a a c e l e v o r u m e r i t a p u b l i c a r e a . " D e c i n u c u g e t a câ „ u n e l e f rase (!) c a a c e s t e , c a r e (mai fine : c a r i ! ) n u n u m a i dor ' c a nic i u n u (.' ?..') nu le m e r i t a , d a r c a r e t o t d e o d a t ă cu o c a s i u n e a a c e s t ' a a r fi p o t u t u r e m a n e l a o p a r t e " — p r e c u m n i scr i i D T a . AItu c u m n o v e l a D T a l e „ A m o r u l u t e d u c e p â n ' la d e s p e r a r e , " n u R e d a c t i u n e a , c a a t a r e , ci comis iunea c r i t î s a t o r e o-a d e l a t u r a t u , si a t â t u in p r iv in -t i ' a ob jep tu lu i c â t u si a p r e l u c r ă r i i , da r ' mai a lesu in p r i v i n t i ' a 1 i m-b e i n u o-a p o t u t u nic i a m i n t i , cu a t â t u m a i p u t i e n u a o l a u d a seu p r e m i a . I n u r m a , cu p r iv i r e la e s p r e s i u n e a , c â , ,ai a v e i n c a si a l t e l e de a n i s p u n e , fâ ra afli mai cu cale a c u m a a t a c e , — i n s a t e m p u l u le va descope r i t o t e , " — n u T e p r i c e p e m u ; da r ' d a c a esc i in p o s e s i u n e a a t â r n i s e c r e t u , s g u d u i t o r i u de e s î s t i n t i ' a n o s t r a , in s emt iu lu n e v i n o ­v ă ţ i e i nos t re to te le p r imimu cri f run te desch i sa ; seu d a c a c u g e t i câ cu a m e n i n t i â r i de a c e s t e n e vei inf r icos iâ : a t u n c e a i n t r u a d e v e r u n u ­mai te c o m p a t î m i m u ! D e l a u n u fiitoriu „ f ra t e i n C r i s t o s u " a s c e p t a m u m a i m u l t a s e n c e r i t a t e !

D l u i C — a i n P a r i s . „ R e g u l u , i n n a i n t e a s ena tu lu i ro ­m a n u , " d a c a a r fi p r e l u c r a t u m a i p e l a r g u , si de sc r i e r e» c u c e v a m a i i n t e r e s a n t a , a r po te vede l u m i n a . M a i b u c u r o ş i a » p r imi n i sce e p i ­s tole de sp re v ia t i ' a soc ia la , f romset i le seu r a r i t ă ţ i l e P a r i s u l u i ! , ,Mi-e h a i l u " n u se m a i c â p e t a ; u n u e s e m p l a r i u d'in a n u l u t r e c u t u a j u r ­n a l u l u i p l e c a .

D 1 u i D — i u i n B 1 a s i u . Noi s t i m â m u n e s u i n t i ' a in o r i -ce r a m u a sc i in t i e lo ru seu a l i t e r a t u r e i , i n s a 'T i r e c o m e n d â m u i n n a i n t e de to t e s t u d i e r e a poe t i lo ru noş t r i c a a s i a se po t i iesi la p u b l i c u — m a i p e r f e c t u . N u m a i c u r a g i u si d î l i g i n t i a !

D l u i P . D r — a i n B o n t i e s d i . A m p r i m i t u cu m u l t i a -m i t a ; se v a p u b l i c a c â t u m a i c u r e n d u ! N u c u m v a n e - a i p o t e o n o r a cu a t a r e nove la f româsa dela J o k a y ? Foi'a se va e s p e d â .

Proprie tar iu , redaptoru respundietoriu si eda tor iu : lOANICHIU MICULESCU.

Wai a v e m u puţ ine e s e m p l a r e d'in a n u l u t r e c u t u .

Cu t î p a r i u l u lu i : E M E R I C I T B A R T A L I T S .