Cine a fost cu adevarat Iancu de Hunedoara, supranumit ,,Atletul lui Cristos", cel care a condus regatul Ungariei. Oltean, ardelean sau ungur/Mugurel Manea,

Iancu de Hunedoara sau Ioan de Hunedoara a ramas in istorie ca fiind romanul care a reusit sa castige, in vremuri de mare restriste, atat respectul celor de-un sange cu el, cat si pe cel al maghiarilor si nu numai.

Prea multe lucruri despre copilaria si adolescenta celui ce avea sa fie cunoscut drept Iancu de Hunedoara nu se stiu, cu exceptia faptului ca s-ar fi nascut in 1407, intr-o familie ce avea sa fie innobilata peste doi de regele Sigismund al Ungariei. In vreme ce unii istorici spun ca acesta s-ar fi nascut undeva in zona Severinului, altii spun ca Iancu a fost transilvanean get-beget.

Se pare ca nu i-a placut cartea in mod special, dar avea o inclinatie naturala spre tehnicile militare, pe care si le insuseste si desavarseste in solda unor nobili importanti ai vremurilor respective, de origine sarba si italiana. In anul 1435, Iancu revine in tara, in acelasi an el primind din partea regelui Sigismund al Ungariei, alaturi de fratele sau - Ioan, orasul si districtul Comiat din zona Banatului drept chezasie pentru suma de 1.500 florini de aur pe care o daduse cu imprumut tezaurului regatului. In 1438 ajunge chiar ban al Severinului si, apoi, de aici, o serie de imprejurari l-au adus in postura de a avansa extrem de rapid pe scara sociala, intr-un timp record pentru acele vremuri.

"S-a spus despre Iancu de Hunedoara ca ar fi fost ungur la origine. Eu, unul, ma indoiesc, deoarece exista mult

mai multe documente istorice ce atesta orginea sa romana decat cea maghiara. Personal, desi am auzit varianta potrivit careia el s-ar fi nascut in zona Severinului, eu cred ca Iancu s-a nascut undeva mult mai in centrul Transilvaniei. Este unul dintre cei mai mari romani, care a reusit nu doar sa se opuna celei mai puternice armate a timpului in care a trait - ma refer la Imperiul Otoman -, dar chiar a si repurtat victorii extrem de importante asupra lor, victorii ce au ramas si vor ramane nu doar in istoria tarii noastre sau a Ungariei de azi, dar chiar si a Europei insasi. Fara interventiile inspirate ale lui Iancu, Europa ar fi avut astazi o alta fata", este de parere Ion Ivascu, profesor de istorie in Slatina.

Iancu a fost un inversunat si constant oponent al turcilor. Cuvantul sau era sfant, iar cei care ajungeau sa-l cunoasca aveau numai cuvinte de lauda la adresa romanului. In plus, era si un om onest si devotat familiei: a fost casatorit o singura data si a avut doi copii, dintre care Matei Corvin, fiul cel mic, ii va urma la carma Transilvaniei. Iancu de Hunedoara se evidentiaza prin curaj si decizii foarte inspirate in lupta in numeroase lupte contra Imperiului Otoman, cum ar fi cele pentru protejarea cetatilor Severinului, Orsovei, Semedria, Mehadia etc.

Drept rasplata, el ajunge sa-si largeasca averea si terenurile, devenind chiar unul dintre cei mai bogati nobili ai Europei timpului sau. In anul 1441 ajunge voievod al Transilvaniei gratie inca o data inspiratiei sale exceptionale dupa ce a decis sa il sprijine la tronul regatului Ungariei pe Vladislav I. Moartea prematura a acestuia din urma in 1444 il pune pe Ioan de Hunedoara in postura de tutore al lui Ladislau, copilul minor al celui pe care il ajutase sa ajunga pe tronul Ungariei. Numirea in aceasta functie are loc in 1446, cand, totodata, romanul este numit si regent al regatului Ungariei, unul dintre cele mai puternice si mai intinse regate central-europene din Evul Mediu.

"Iancu a dovedit un curaj incredibil care i-a uimit pe toti atunci cand a decis sa initieze de unul singur, fara ajutorul altora, o campanie impotriva dusmanului cu semiluna, adica turcii. Este vorba despre ceea ce a ramas in istorie sub numele de , derulata intre anii 1443-1444, in timpul careia oastea condusa de roman a reusit sa cucereasca numeroase orase importante ale vremii, printre care si Sofia. Succesele lui Iancu, care a condus oastea maghiara, au bagat atat de mult frica in turci incat acestia au facut ceva ce nu mai facusera pana atunci cu alte popoare, si anume au propus crestinilor o pace pe 10 ani cunoscuta ca Pacea de la Seghedin. Din nefericire, acest armistitiu nu a fost unul de durata, fiind incalcat tocmai de catre maghiari, adica de catre regele Ladislau I, care a inceput o noua cruciada contra turcilor avand promisiuni de ajutor din partea Papei de la Roma. Dar cruciatii au fost rapid invinsi in urma bataliei de la Varna, infrangere cauzata in mare parte de faptul ca sfaturile lui Iancu nu au fost ascultate de catre regele Ungariei care, dealtfel, si-a pierdut viata in timpul luptelor", afirma profesorul Ivascu.

Dupa ce este numit regent al Ungariei, la 5 iunie 1446, Iancu primeste in anul 1448 si titlul de Print ("princeps") de la Papa Nicolae al V-lea si continua luptele contra otomanilor, dar este invins la Kosovo in acelasi an din cauza tradarii lui Dan al II-lea, pretendent la tronul Valahiei, si a lui Gheorghe Brankovic, vechiul sau rival, care ii va intercepta ajutoarele din Albania conduse de Skandenberg. Iancu ajunge chiar prizonier si intemnitat in beciurile fortaretei Smederevo, de unde e rascumparat ulterior de aliati. Nu peste mult timp, romanul isi va lua revansa in fata lui Brankovic. In 1450, Iancu e nevoit sa renunte la titlul si functia de regent al Ungariei. Turnura

pe care o iau evenimentele il vor readuce insa pe roman din nou in prim-plan, starnind inca o data teama, admiratia si respectul celorlalti, dusmani si aliati deopotriva.

"Iancu de Hunedoara a ramas in istorie prin modul cum a condus luptele de aparare a Belgradului (iulie 1456, n.r.), oras ce apartinea, in acele vremuri, de regatul Ungariei. Contextul situatiei la acel moment ne arata ca cetatea Constantinopol (Istambul, mai tarziu) se afla de doar trei ani in posesia turcilor condusi de Mahomed al II-lea, care o obtinusera in iunie 1453 dupa un asediu continuu de doua luni. Mahomed a decis ca era momentul sa se extinda spre Europa Centrala, dar, pentru aceasta, trebuie cucerit Belgradul. Iancu, voievod al Transilvaniei, a primit misiunea de la regele Ungariei sa plece si sa apere cetatea ce apartinea de regatul maghiar. Cand a ajuns aici, romanul nostru a constatat ca intreaga nobilime parasise orasul de frica turcilor, astfel ca Iancu s-a trezit singur contra turcilor, doar cu armata sa de osteni si cateva grupuri de mercenari. In ciuda diferentei uriase de forte armate (30.000 ostasi ai lui Iancu vs. 200.000 turci), Iancu nu doar ca a reusit sa apere cetatea Belgradului, dar le-a admininistrat otomanilor o infrangere rusinoasa de-a lungul celor doua saptamani de lupte (4-23 iulie 1456), evenimentul fiind mentionat acum ca cea mai mare victorie a crestinatatii contra turcilor", spune profesorul de istorie Ion Ivascu.

Drept omagiu, Papa Calixt al III-lea va cataloga victoria obtinuta de Iancu de Hunedoara ca fiind "cel mai fericit moment al vietii sale" si a ordonat ca toate clopotele bisericilor catolice din Europa sa fie trase in fiecare amiaza, ca o chemare zilnica a credinciosilor la ruga pentru apararea orasului. Se spune ca acesta este momentul de cand dateaza si azi practica trasului clopotelor de amiaza - in onoarea sarbatoririi internationale a victoriei crestinatatii in batalia de la Belgrad asupra oastei otomane a sultanului Mohamed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Cu acelasi prilej, Papa Calixt al III-lea l-a numit pe Iancu de Hunedoara "atletul cel mai puternic, unic al lui Cristos".

Din pacate, luptele de la Belgrad vor fi si ultimele pentru roman. Se imbolnaveste subit de ciuma, "boala Evului Mediu", si moare la 11 august 1456 in tabara de la Zemun. Moartea sa l-a intristat pana si pe cel mai mare dusman al sau, sultanul Mahomed al II-lea, despre care documentele istorice ale vremii spun ca, in ziua in care a aflat de moartea romanului, i-a adus omagiul sau spunand: "Cu toate ca a fost inamicul meu, la moartea lui m-am intristat pentru ca lumea nu a mai cunoscut, niciodata, un asemenea om".

"Iancu sau Ioan de Hunedoara este unul dintre cele mai reprezentative nume ale istoriei, si, cand spun istorie, nu ma refer doar la istoria noastra. Ca sa va dati seama de cat de important a fost romanul nostru trebuie mentionat ca, numai in cazul luptelor de la Belgrad pe care el le-a condus, la granita de sud-est a regatului maghiar a fost ulterior o pace relativa timp de nu mai putin de 70 de ani si totul gratie deciziilor sale pertinente pentru fiecare moment al luptelor de aparare a orasului", afirma profesorul Ivascu. Iancu este inmormantat in incinta Catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia, alaturi de fratele sau. Pe piatra sa funerara sta inscris "S-a stins lumina lumii".

Va mai recomandam:

,,Don Juanii" Romaniei. ,,Playboy"-ul Carol a II-lea isi alinta amanta cu ,,tigancusa mea", ,,Printul alb" Barbu Stirbei, politicianul ca un star de cinema

Amantele frumoase si controversate ale Romaniei: de la Elena Lupescu, "regina din umbra", la Maria Ghica Vacarescu, spatareasa ajunsa sotie de voievod