ІІІѴІІЛІІ in i l P R O P R I E T A R : SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 2S DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, S TELI AN POPESCU înscrisă »ab No. 163 Trib. Ilfov

A B O N A M E N T E i

autorităţi şi lnstitutt! 1000 Iei de onoare S00 « particulare 250 »

REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA BUCDBEŞTI I Str. Breiolanu 23-25

T Et E F O N 3.30.10

APARE SĂPTĂMÂNAL

P R E Ţ U L 5 L E I

A N U L L • Nr. 13

SÂMBĂTA 22 Martie 1941 Redactor responsabil : MIHAI NICELESCU

Geotropismu! contemporan

de ION FRUNZETTI

Un ecou ca r e trezeşte alte­le : mitul biblic al bătăliei a cărei soar tă d e p i n d e a de mâi­nile înăl ţa te căt re cer a le pro­fetului: кеіі vech imei ÍUDÖOU s t a rea contemplat ivă, a în­chinătorilor cu bra ţe le ridica­te a rugă şi admira ţ ie . Şi co­rolarul s ău : zeii momentului de faţă, care nu-ţi l a să r ăgaz să 'nnaiţi ca re ce r nici privi­rile, da r mi-te mâini le 1 Dife­renţa e s implă : Dumnezeul vechimei se n u m e a Eloah, (a-d lcâ Fiinţa), zeul veacului n o ­stru s e c h e a m ă „actualitatea".

Zeul Bibliei ce rea jertfa unui miel din c â n d în când , şi prăz-nui rea unei zile din 7. Zeul de astăzi cere şap te zile din s ă p ­t ă m â n ă şi jertfa însăşi a fi­inţei tafle spirituale. Cunos­c â n d c ă actualitatea e mai cu­rând un proces decât o reali­tate, e a î n s e m n â n d mersul d i abe t i c a l civilizaţiei, pro­gresul, — n u mai a v e m s ă n e mirăm că nici un moment mâinile robotind in mişuna treburilor pract ice d e tot so­iul, nu mai a i lă r ăgaz să ;se ridioe, intemporal, cu pa lme le deschise larg şi dege te le r ăs ­firate, că t re limpezimJlie vre­unui cât d e fugar întrevăzut cer.

Actual i tatea cere integrarea inşilor, a ţelurilor lor şi a efor­turilor. Fund o totalizatoare uriaşă d e energii , ac tual i ta tea pretinde actualizare, înainte de orice : ac tua l izarea tuturor la­tenţelor energet ice a le perso­nalităţii.

Omul actualităţii e omul ac­tiv. Des voi t a rea s a este o hy-pertrofie h i d o a s ă a calităţilor volitive, un desechil ibru men­strues al funcţiilor sufleteşti, o convertire a l ter-antă a struc­turii proprii. Activitatea orga­nizată a re nevo ie d e dirigui-rea inteligenţei, d e prevede­rile raţiunii, de intuiţiile ins­tinctului, tot a tât cât d e h Mă­rirea promptă şi tenace on de execuţia crdecuată ş: imediată . Productivitatea ia care zeul „actuali tate" obligă insul, este a c a p a r a t o a r e л tuturor funcţi­ilor s a l e intelectuale şi volun­tare. O „integrare" î n semnea ­ză tocmai putinţa d e a gândi , hotărî şi ac ţ iona conform cu un ţel prestabilit.

S'ar p ă r e a c ă nu e nici un inconvenient în s u p u n e r e a in­sului l a regimul sec al acti­vităţii integratoare. Structure* s a un i t a ră a r e însă de suferit, pe l â n g ă desechilibru] hyp.er-trofierei semna la te , atrofierea altor funcţiuni. In deosebi , funcţia afectivă tânjeşte.

Capabili s a raţ ioneze just, s ă execute exact şi conform, omul mecanizat de act ivi tatea la care e constrâns p ierde „dis­ponibil i tatea" sufletească, pu­tinţa d e a resimţi s impatet ic pulsaţi i le sufletelor vecine . Univers închis, u r m â n d nor­mele astronomice a le revolu­ţiei şi rotaţiilor sa le în orbite calcula te strict, omul contem­poran , închinătorul actualită­ţii şi a l progresului tehnic, este incapabi l s ă recepteze mssa -giile s u a v e a l e unei vieţi plă­p â n d răsăr i te , şi sfios, în firul de ia rbă ori în că r ăbuşu l zbârnâlndu-i în prea jmă, p e fire d e soare .

Limpezimiile unor priviri cu­ra te de copil nu-i vor spune nimic, duipă cuim nimic nu-i poa te îngenunch ia făptura în faţa unei dureri omeneşt i . Ro­bot, omul actualităţii este un complex de procese b iochi ­mice endocrine, s u b influenţa act ivă a condiţionărilor ternio-electro-rnecanice a l e mediului, s au pur cantitative, numerice , a le colectivului sociali a l că­rui component este. Confecţio­nat c a să producă , orice d e ­fect d e funcţionare îşi a l i a corectivul, indiferent d a c ă re­mediul dis truge omul: produc­ţia n u sufere.

(Urmare în pag. 5-a)

Nichifor Crainic si marea Notedesprestilinf"ui:á

Personalitatea d-lui Nichifor Crainic, legată de o temei­nică activitate didactică, filozcCco-âcicJaîă) şi poeticát e iie-una dm cele mai complexe ale României contemporane. Cum opera, ca şi omul, păstrează un profund caracter uni­tar, prin concepţia creştină cane-o adânceşte şi iluminează, osebitele ei aspeoie nu j s decât diagrama concordantă a spiritului său superior, care a rodit, pe tărâmul ultimelor dcuă decenii, desigur câteva din cele mai autentice înfloriri ale sufletului si gândirii autohtone.

DARURILE PĂMÂNTULUI si TARA DE PESTE VEAC sunt, alături de PUNCTE CARDINALE IN HAOS. OHTO DOXIE ŞI ETNOCRAŢIE şi NOSTALGIA PARADISULUI ade­vărate pietre d© hotar.

Ca ziarist, dintre cei mai înzestraţi şi autor a l unor eseuri, adevărate capodopere a le genului, în care arta şi credinţa se împletesc cu măestrie, în slujba unui patriotism susţinut pe linia mare a tradiţiei noastre creştine, d. Nichifai Crainic se remarca prin siguranţa cu care 'şi stăpâ­neşte subiectul, ajutat fiind de o bogată cultură generală, ca şi de un excepţional dar de a gCasa în marginea eveni­mentelor importanta, ceea ce constitue, de alliai, caracte­ristica stilului său atât de personal.

In poezie, d. Nichifor Crainic este promotorul grupului tradiţionalist de ia GÂNDIREA, după care valorificarea es­tetică corespunde unei interpretări organice a specificului naţional, înţeles c a o înfrăţii®, întru frumuseţe, a graiului, locurilor şi oamenilor ţării.

Iată de ce, pentru mine, e foarte greu s ă transmit ci­titorilor, limitat numai la aspectul marin, întreaga semnifi­caţie artistică a poeziei d-saie, pe care o preţusse în dsosabi şi care ocupă un doc de frunte în literatura română.

Primul volum de versuri. Darurile Pământului, are o sin­gură însemnată imagine marină :

C a râuri le contopite 'n m a r e Noi v o m muri în nemur i rea ta —

prin care poetul se adresează Patriei, adevărata maică a eternităţii individului.

Cu al doilea volum, însă. Ţara de pesie veac , marea îşi reclamă belşugul de imagini şi idei în poez'a d-lui Ni­chifor Crainic. Pentru o mai bună prezentare, vom deosebi, în versurile d-sale, trei grupe d'stlnc'.e : prima, menită a releva impresiunile marine, risipite în diferitele poeme a le volumului; a doua, cuprinzând bucăţile exclusiv închinate mării; şi, în sfârşit, u'itirna, în care realizarea poemelor se întemeiază p-e un cadru technic de pure imagini marine.

Prima grupă e o simplă enunţare de imagini, servind, în principal, interpretările ullerioare ale anallsiului : CÂN­TECUL DUNĂREI, care schiţează, în mod tangenţial, impor­tanţa căilor de comunicaţie aqua'.ică în desvoltarea econo­mică şi spirituală a ţării ; CÂNTEC DE PESCAR, lauda poe­tică a nestatornicei frumuseţi a unui păstrăv auriu ; CÂN­TECUL DE MUNTE, ce opune, prin două mari simboluri, credinţa şi moartea, motivele de căpătâi ale poeticei d-lui Crainic: la un carpăl tendinţa, care urcă parcă elementele firii pe drumul fără întoarcere al năzuinţă, la Dumnezeu şi, la celălalt, tendinţa contrară, care ne adună şi ne coboară, din visul materiei, către marea taină în care toate curg.

Nu putem omite această ritmică strofă din- poezia JGHEABUL :

Din ra d e r ăcoa re a fântânii îmi curge c a un cân tec printr 'un flaut. S 'osvârie 'n melodii de va lu te le , A lunecă p e noduri le mele Şi gâ lgâ i e 'n gurguiu —• Eu o pr imesc şi-o dărui Oricui Şi fiecărui.

Admirabil refren onomatopeic, care a surprins câteva accente clare din neasemuitul cântec al apelor.

O frumoasă imagine marină, găs im în finalul din M O LIMA:

Nori alibi din nesfârşitul a lbas t ru s 'au lăsat Şi p a r c ă ancorează , iar satul e un port La marg ine de ceruri, cu clopote de mort. Şi o l eacă iarăşi norii c a floarea de s a l câm : Corăbii încărcate pentru cellalt tă râm.

Aici intuiţia poetului e ca un revers al concepţiei pe care am relev-ri-o în Cântec de munte.

In SUB CURCUBEU, nourul, gonit de fulgere şi furtuni, esie sugestiv comparat unui naufragiat aerian. VILA BLANCA,

de I. GR. PERIEŢEANU

pune în contrast urgia mării cu dispreţul pe care-1 încearcă autorul în faţa unei nefolosite frumuseţi naturale şi arhitec­tonice. Tgrţinele neregulate din PROGRES, răsfrâng multiple oglindiri marine, pentru a înfăţişa desnădajdulta luptă a omului, în goană după în veci nerealizabilul mai bine. Iar gândurile despre moarte împlinesc cugetarea din PASARE ALBA:

Moartea-i c a n o a p t e a : gol despicat . Intre izvor şi mare -a runoa t —•

vădind concepţia finalităţi: în eternitate, indicată şi în ver­surile citate din primul său volum.

Din grupa doua iac parte poemele CÂNTECUL APEI şi ŢĂRMUL DE DINCOLO, în cari freamătul transcendental ridică până la caruri adâncul misteriosului ţinut pelagic.

Cântecul apei reia marea temă, a Cântecului de munte, într'un puternic imn închina' învelişului lichid, pe care Thaïes din Milet îl socotea drept temelie a lumii :

La tine, Doamne , nu m ă nalţ Cu muntele lucind în smc.flţ : De piat ră e, da r se scufundă Nisip mărunt sub a p a scundă, Precum a focului n ă l u c ă Tot valul ape i o îmbucă . La tine, Doamne , n u m ' a v â n t Pe-al vântului d e s n e d ă m â n t , Balaur care 'nghite spaţii , Dar târitor sub constelaţii, Ce c a d e prăvăl i t din zbor

De a b u r e a l a unui nor. Cu stropul, Doamne , m ă ridic, Mai tare cu cât e m a i mic : E Sfarmă-Piairâ, Stinge-Foc,

E Frângs-Vânt, e 'n orice loc, S u b p ă m â n i e a n , aer ian, Şi e izvor şi e ocean. Murmură 'n râu şi 'n m a r e geme ,

E tinereţe peste vreme, Din nori închipuie icoane Şi spânzură de bolţi amvocme Ca voia ia p e osr s ă stele

Prin fulgere şi curcubeie . Ds-l-f. muntele şi focul copleşite de arpă. la vântul pră­

vălit de úbure-аіи unu:, nor, până la stropul care se ridică, sfarmă piatră, stinge focul, frânge vântul, în ascensiunea acestui poem e o minunată gradaţie, dominnând toate sub şi pe pământ. Finalul e unic şi prin imaginile creştine, pe cars poetul Ie realizează contemplând cereştile ipostaze ale elementului umed.

Câniecul apei semnifică, poate* c e v a din atributul ubi-quităţii divine :

Murmură 'n râu şi'n m a r e geme , E tinereţe pes te v r eme —

căci apa e oarecum asemeni Creaioruiui, care e în toate şi'n care toţi suntem. Poezia, departe de a fi un act gratuit, transmue pulsaţia pe care astiairal o resimte în preajma imanentei frumuseţi, prin transfigurarea în artă a marilor sensuri ale trecerii noastre, cari sunt : dragostea, moartea, credinţa.

Ţărmul de dincolo e poetizarea problemei de care e stăpânit omul î i faţa marelui mister al morţii. Subiectul presupune cunoaşterea limitei incerte dintre a fi şi a nu fi, care e piatra de încercare şi a ştiinţei şi a filozofiei. S ă nu se creadă, însă, că poetul filozofează în versuri:

Ţărmul d e dincolo d e mare , învăluitul Finister, E poa te marg ine da cer Şi poar t ă căt re alt mister, Iar pentru g â n d cut remurare . Hotar de jar, străjer d e ger.

Ajuns-au oa re câţi p l eca ră ? Plecaţii n u n e ma i r ă spund . Şi sunt pe mare c a un prund Ce c a d e surd şi greu l a fund —• C a moar tea , m a r e a e a m a r ă De câte taine o pă t rund.

(Urmare în pag. 6-a)

AL. ŢIP O H (Sala Ateneului) Peisaj din Balde

In cultura franceză, cu toate caracterele locale de fiziono­mie spirituală (bretonă, nor­mandă, provensală, etc.) asu­pra cărora unii critici încercau să insiste, enunţând astfel de­cisive consecinţe de morfolo­gie a culturii lor, — s'a men­ţinut totuşi ideea caracterului general latin, deta Lanson şi până la subtila critică de şcoa­lă maurrasiană.

Francezii sunt latini. Şi çe-niul latin e geniul voinţei, aşa precum Grecii antici sunt ge­niul pasiunii; deaceea arta grecească e superioară celei latine. Geniul latin e un geniu al realităţii imzdiate, a reali­tăţii pozitive, ordonate, clare. De aceea Spania romanizată n'are o poezie lirică înaltă, de aceea în Franţa, ţara care nu cu lirica se poate mândri, pri­ma poezie o dă Provenţa ne­romanizată complet. Dar Fran­ţa a creat catedrala gotică, cel mai pur, cu templul grec, şi cel mai sublim moment al ar-hitecturei, această „muzică a spaţiului". Franţa a dat pe u-nul din cei mai mari sculptori ai omenirii, pe Rodin; Franţa a creat o strălucită istorie a picturei, şi un roman realist, — în timp ce Germanii o mu­zică mult mai puternică, o poezie mai profundă, o meta­fizică... E paralela dintre ge­niul concretului şi cel al ab­stractului.

Nota aceasta se întinde şi ăe-asupra afirmaţiei, că anu­me Francezii folosesc. inteli­genţa iar Germanii intuiţia, — în viziunea interioară ce pre­cede creaţia unei opere de artă. Iată de pildă, muzica franceză delà César Franck în ce măsură e realizată cu aju-torul inteligenţei. Dealtfel, orice muzică adevărată se şi adresează unei inteligenţe mu­zicale (Suarès a probat-o ma­gistral) —• dar muzica germa­nă găseşte drumul mai scurt al emoţiei, aşa precum cea italiană calea senzaţiei mai fa­cile, tocmai pentrucă e prea muzicală. Muzica franceză e puţin mai ermetică, realizată mai mult cu o conştiinţă cla­ră decât cu misticism. Germe­nii au puternica intuiţie a vi­ziunii interioare precedentă momentului de realizare artis­tică, — aş zice chiar că fun­dalul instinctiv, primar al fi­inţei sale se revelează el sin­gur şi prin sine. Şi mă gân­desc la întâmplare, la pictura lui Holbein, Dürer sau Grü­newald, — de o realizare plas­tică inferioară picturei france­ze. Pentrucă, la urma urmei, această intuiţie convine mai. mult artelor care se desfăşoa­ră în timp^ decât artelor, eêen-ţiale.

Francezii n'au o poezie pro­fundă ca Gemanii (notaţi că marea poezie se citeşte în tă­cere...) tocmai din cauza aces­tei lucidităţi inteligente a spi­ritului francez. Dacă totuşi e-xistă în istoria literaturii lor

nume ca Villon, Baudelaire, Valéry, e că aceştia reprezin­tă şi manifestă o tragică, o ha­lucinantă conştiinţă a dramei acestei lucidităţi; căci ce e a-cea „Ballade des pendus" dacă nu conştiinţa dramei descom­punerii biologice faţă de pos­teritate, — de eternitate ? Şi „Fleurs du Mal", aceste demo­nice lucidităţi ale consecinţe­lor păcatului originar ? Va­léry nu e el poetul unei inteligenţe pure ? — Or, poe­ziei îi trebue atmosfera neli-niştei, a marilor Jntrebări, a celor mai adânci nelinişti, gla­sul frământărilor neliniştite ale misterelor lumii şi vieţii, chemarea depărtărilor şi a veşniciei... Dar Francezii n'au nici o poezie poporală, — găn-diţi-vă la semnificaţia acestui fapt şi la consecinţele ce le pregăteşte pentru poezia cul­tă.

Iată o altă probă despre a-ceastă inteligenţă calmă fran­ceză, — calmă pentrucă inte­ligenţa maturizată când atin­ge gradul înţelepciunii, e cal­mă prii: definiţie. — Spunea parcă cineva că fiecare cultu­ră e destinată să-şi afle ma­ximul de forţă de expresie în­tr'un anumit moment cultural, într'un anumit curent ale că­rui caractere coincid cu spiri­tul acelei culturi. Deaceea ro­mantismul şi chiar expresio­nismul — forme ce tind spre

de OVIDIU DRIMBA

o exprimare directă — e la el acasă în Germania; deaceea Renaşterea, acest splendid e-chilibru de forţe, îşi află ex­presia cea mai înfloritoare în Italia, aşa precum Rusia prin romancierii săi se regăseşte în realismul epic; deaceea baro­cul, această combustiune in­ternă ce frânge liniile şi dila­tă volumele, e o etichetă per­fectă a Spaniei (cine nu cu­noaşte superba luptă a lui Eu­genio D'Ors ?). Franţa însă şi-a găsit marea sa epocă spi­rituală în clasicism, această a-polinică şcoală de cunoaştere şi calm, căci cunoaşterea în­seamnă linişte. Iar Francezii au avut întotdeauna, încă delà „Chanson de Roland" o certă „fiorreur de la desmesure" (,,desmesure", — acest corelat natural al lirismului...).

Şi pentrucă suntem la clasi­cism: dece clasicismul francez a triumfat prin teatru ? Desi­gur, fiindcă spiritul francez are sensul teatrttlîii fnu în ac­cepţiunea pejorativă a cuvân­tului însă), o anumită atitudi­ne analitică, o singură şi pro­fundă penetraţie psihologică prin gest, mimică şi decor sce­nic. Cât despre decor, sunt tentat să văd aceeaş notă de aplicaţie spre analiză şi con­cret chiar şi în simplul fapt că scena teatrului francez din veacul al XVII-lea e mult mai bogată, mai precisă decât a-ceea a teatrului englez mult mai simplă, mai abstractă, a aceluiaş timp.

Aceeaş atitudine analitică şi aceeaş penetraţie psihologică se vede în eflorescenta portre­tului în pictura franceză, — şi ce diferenţă între precisul por­tret francez şi între nedzcisul, umbrosul portret de şcoală fla­mandă ! Ultimele păreri ale criticei plastice a stabilit ma­xima potentă artistică a pei-sagistului Corot — de pildă — în portret. Dealtfel se ştie că portretul e culmea picturii.

E perfect explicabil acest spirit de observaţie şi analiză. Francezul e prin excelenţă un tip socir1^ iar literatura fran­ceză s'a născut în societate, din societate şi pentru societate. Niciun francez n'a iubit singu­rătatea: Vigny n'a creat nimic „mare" închis în faimosul său „turn de fildeş", iar înţeleptul din nu mai puţin faimosul turn delà Montaigne, nu s'a simţit niciodată în singurăta­te. Niciun francez n'a iubit singurătatea, — deaceea ano­nimul ţăran n'a simţit nici ne­voia dar nici n'avea vreme să facă poezie...

Lucian Blaga făcea distinc­ţie între cultura germană, pe care o numea catalitică şi cea franceză. Intr'adevăr, în timp ce prima excită, a doua se im­pune. Prima e o stimulare continuă a celui ce se apropie de ea, a doua e o autoritate care nu poate da totul decât când e recunoscută ca atare. Prima e o invitaţie la a gândi, â doua o invitaţie la а învăţa. Germanii au avut mulţi me­tafizicieni, dar n'au avut un moralist ca Montaigne; Fran­cezii au fost aceia care au de­butat parcă, cu un gânditor care mai întâi te'nvaţă să gân­deşti, — aceeaş urmă o poţi găsi şi în Pascal şt tn „Dis­cours de la méthode". In criti­că, la un Gundolf de pildă, gă­sesc perspective, mereu pers­pective, perspective noi, pers­pective infinite... dar la Thi-baudet găsesc maniera de a face o critică... Deaceea poate că toţi criticii francezi s'au grăbit cu „metode" — şi mă gândesc mai ales la Taine, poa. te una din sensibilităţile, cum spune D'Ors, „una din sensi­bilităţile cele mai închise în­ţelegerii concrete a operelor artistice pe care a cunoscut-o literatura...". In literatură, mă opresc la Marcel Proust a că­rui influenţă e mai mare poa­te decât opera, pentrucă, mai mult sau mai puţin romancier, Proust ne învaţă felul realist al analizei psihologice a unui bun roman. Sau „Les Thiba­ult" care nu e o capodoperă, dar care arată cum trebue compus un bun roman. Şi n'aş putea să termin această simplă suită de gânduri răsă­rite din cărţi închise, fără să notez acea Impresie de com­plet realizat pe care o dă cul­tura franceză.

2 UNIVERSUL^ LITERAR 22 Martie 1941

C R O N I C A Andrei O ţ e t e a : Renaşterea şi Reforma,

Fundaţia Regală penlru literatură şi artă paţia n o a s t r ă d e r e - a rea l i za o m u l n o u pe ca r e c e r c e t a r e " , p e c a r e le + r.X»».4-X VW. A w n l »-.1 Ѵ. + І І +/-V +I ÎL i"Ï ГѴТІ Wl CI ГЛОПТТ'11 Q ТЧ _ LIN O Ô CF T rf* ІТІЛ».І/\П Л 1

S A P T A M A M I I

O c u p a ţ i a n o a s t r ă d e r e cenzen t s ă p t ă m â n a l a l că r ţ i i r o m â n e ş t i n e - a obl igat , t i m p de câ ţ iva an i , să d ă m a t e n ţ i e modului de a gândi al f ie­c ă r u i au to r , i nd i f e r en t d e disc ip l ina în c a r e se îng loba o p e r a t i pă r i t ă .

A m c ă u t a t pe d e a l tă p a r ­t e să a d â n c i m d o c t r i n a c r e ­ş t ină s u b a spec tu l o r t odox , î n d e m n a ţ i d e î m p r e j u r a r e a că a p r o a p e to ţ i au to r i i de căr ţ i d i n ani i la ca re n e r e ­fer im, a u a t ins s u b o f o r m ă s au a l ta p r o b l e m a c re ş t i n i s ­m u l u i , fie î n l e g ă t u r ă cu v i a ­ţ a n a ţ i o n a l ă r o m â n e a s c ă , s au în g e n e r a l cu sensu l cu l tu r i i m o d e r n e . N u p o m e n i m aici d e ce r ce t ă r i l e n o a s t r e a s u ­p r a o r todox ie i , decâ t sp r e a î n d r e p t ă ţ i o n e d u m e r i r e f a ­ţă d e modul de a gândi des­p r e ca r e a m s p u s că s i t ua ţ i a d e l ec to r s ă p t ă m â n a l n e - a în lesn i t să-1 c u n o a ş t e m a-t ê n t . I a tă , de p i ldă , l u c r a r e a d- lu i A n d r e i O ţe t ea , r e c e n t a p ă r u t ă „ R e n a ş t e r e a şi R e ­f o r m a " . A u t o r u l u r m ă r e ş t e să exp l ice d i n t r ' u n p u n c t d e v e d e r e p e r s o n a l p r o d u c e r e a celor d o u ă m o m e n t e i m p o r ­t a n t e d in is tor ia Eu rope i , „ R e n a ş t e r e a " şi „ R e f o r m a " , a n u m e p r i n cauze găs i t e în a p a r i ţ i a b u r g h e z i e i , şi deci a condi ţ i i lo r economice şi so ­ciale, în descoper i r i l e ge o ­graf ice , î n iv i rea cap i t a l i s ­m u l u i , a m u n c i i s a l a r i a t e , etc. , e tc . N u a v e m ev iden t , i n t e n ţ i a să d i s c u t ă m v a l a b i ­l i t a t ea aces te i n o u i exp l i ca ­ţii „ i s to r ice" , ci p u n e m a c ­c e n t u l p e m o d u l c u m g â n ­deş t e a u t o r u l r a p o r t u l R e ­n a ş t e r i i şi al Re fo rme i cu c r e ş t i n i s m u l în s ine . Ne in­te re sează s t ab i l i r ea aces tu i r a p o r t m a i ales că d. A n d r e i O ţ e t e a n u socoteş te l u c r a r e a d -sa le s t r e i n ă de p r o b l e m e ­le r o m â n e ş t i şi că: „ p e n t r u

a rea l i za o m u l n o u pe ca r e to ţ i îl d o r i m şi p e n t r u a ri­dica soc ie ta tea r o m â n e a s c ă la î n ă l ţ i m e a p r o b l e m e l o r c a ­r e o aş t eap tă , t r e b u e r id i ca ­te condi ţ i i le de e x i s t e n ţ ă a le n a ţ i u n i i . D in n o u i l e condi ţ i i de ex i s t en ţ e , m a i d r e p t şi m a i î n ţ e l e p t e , n o u a conş t i ­i n ţ ă v a r ă s ă r i ca o reco l t ă î m b e l ş u g a t ă d i n t r ' u n ogor b i n e l u c r a t şi r ă s p l ă t i t cu t o a t e b inefacer i l e C e r u l u i " (P- 19).

R e ţ i n e m aces te r â n d u r i c i ­t a t e , ca o d o v a d ă că a u t o r u l p a r t i c i p ă p r in g â n d i r e a sa la f o r m a r e a u n e i m e n t a l i t ă ţ i de c u l t u r ă r o m â n e a s c ă . P e n t r u că, deşi ap l ica tă la u n obiect s t r e in i s tor ie i n o a s t r e , g â n ­d i r ea d- lu i O ţ e t e a a r p u t e a se rv i î n ce p r ive ş t e m e t o d a şi p a s i u n e a de adevă r , d r e p t u n t i p a r p e n t r u c e r c e t a r e a d in a l t e p e r s p e c t i v e a u n o r r ea l i t ă ţ i a u t o h t o n e . S u b l i ­n i e m p r i n u r m a r e c a r a c t e r u l f o r m a l al luc ră r i i , acel p l u s ca re r ă m â n e i n t e r e s a n t ch ia r l e c t o r u l u i n e p r e o c u p a t de „ R e n a ş t e r e " sau „ R e f o r m ă " . S u b aces t u n g h i u al l i be r t ă ­ţ i i i n t e l ec tua l e găs im modul de a gândi al a u t o r u l u i , oa ­r e c u m n e p r i e l n i c f o rmăr i i m e n t a l i t ă ţ i i a u t o h t o n e . Ci ­t i m b u n ă o a r ă f raza : „Ca lv in n u e m a i p u ţ i n i n t o l e r a n t fa ţă de l i be ra c u g e t a r e decâ t Biser ica romano-ca to l i că ; şi el v e d e î n ea erezia p r i n ex­ce len ţă , p ă c a t u l î m p o t r i v a D u h u l u i sfânt . . . R i g o r i s m u l lui Ca lv in şi defec ţ iun i le lu i L u t h e r n ' a u p u t u t opr i d e ­câ t v r e m e l n i c t r i u m f u l f inal al l ibe r t ă ţ i i de g â n d i r e şi de c e r c e t a r e pe ca re R e n a ş t e ­r e a şi R e f o r m a l -au descope­r i t şi l -au t r a n s m i s v r e m u r r i lo r n o a s t r e " , (pag. 322). î n ­ţ e l egem, f i reş te , că d. O ţ e ­t e a v r e a să scoa t ă în e v i d e n ­ţ ă „ l i b e r t a t e a d e g â n d i r e şi

c e r c e t a r e " , p e c a r e le c r e d e u n câş t ig glor ios al v r e m i i m o d e r n e . Deace ia d-sa lasă TEATRUL DIN SĂRINDAR: să se î n t r e v a d ă o a d v e r s i t a t e - G Â Ş T E L E - , F A N T E Z I E M U Z I p a r c ă p e r s o n a l ă î m p o t r i v a C A L A I N IZ T A B L O U R I Biserici i , c a r e î n t â r z i a v i c t o - Aflăm din programul Teatru-r ia de rn . C u m însă nici „ R e n a ş

C r o n i c a m u z i c a l ă de ROMEO ALEXANDRESCU

CONCERTUL ALEXANDRU în acelaş timp instrumentată vi-- - — —""" TEODORESCU. — Deopotrivă de guros, ingenios, interesant. Vir-

. . b.ne cunoscut şi de apreciat atât tuositatea strălucitoare a au:o-Ctrcio, st isbwtfişte chiar pana la j n ramura muzicii ds cameră, rului Ia plan si f r u m o a s e su-vrma sa o dovedească. unde fără activitatea quartetu- gestii soacre ale d-lui Aexaa-

Inchipuiţi-vi-l, insa, pe alt ac lui d-sale, bilanţul acestor con- dru Teodorescu la vioară au pu-tor roman, debitând aceleaşi te- c e t t e s - a r . c obori foarte apreape tut extrage din lu'rare *a ori

Ma, m t r e b daQă Publicul d e z e r o c â t ş i l a j j d e r i ă expresive şi dinamice deosebit ia spiritului ştiinţific m o - lui din Sărindar că la această f0'' crede Pe cuvânt; dacăspec r ă 3 p U n d e r e al „Filarmonicli"""pe de" generoase, înfăţişând-o îe-*rn. Cum însă nici . . R P n a S . fantezie muzicală în 12 tablouri „ ^ " j ™ 4 * fl0fl0?Ue * e a » » deţine cu vădit talent, d. marcatoil de viu, de plastic, de

Alexandru Teodorescu nu lasa caracterizat. t e r e a " n ic i „ R e f o r m a " n u s 'au p r o d u s la noi , şi deci c r e ş t i n i smu l n o s t r u n ' a l u p ­t a t î m p o t r i v a v r e u n e i „ l iber ­t ă ţ i de g â n d i r e şi c e r c e t a r e " , sau î m p o t r i v a v r e u n u i sp i r i t ş t i inţ i f ic r o m â n e s c , î n ţ e l e ­g e m că t o n u l de a d v e r s i t a t e

au colaborat d-nii: Ion Cantacu VITE de text. zino, Tudor Muşatescu, N . Ro- J" GUIA ^ ^NCOVESEU, - o- î n părăsire nici ccncertul de so man, V. Vasilaehe, S. Siomin şi ZUETE-E^UV^E TEATFU САЛ ? a t £ C * r u i * d e„ «* Hi — - — — -unul Aristofan. гп,ghebele trupe de teaUu, care i n 2 h m a t in decursul carierii nare a concertului, atât prin p.x-

AcWitatea Primilor colabora- ? n .TLTLLT "!Z. Ä d " 5 a l e ' interesante contribuţii. ginile ei de învolburare emoLv.i,

A dcua sonată de George E-nescu a fost o minunată culmi-

tori este îndeajuns de cunoscută toare contracte pentru UN capri de spectatorii noştri, astfel că nu Ж Л п А " VETI P * S d i a

f . n o « i n insusi-- - -• - E . ! A P V A V,XAJA< p ! n l e Particulare ale violonistului ne vom ocupa aici decât despre devenind

Aristofan. ia optimism. După unii, se pare că Aristo- S í K C U p a î n c a r e p r 0 f e s o r u l

n u es te f i resc la u n a u t o r în f a n s ' a r f i născut în Atena, tot s p u n e Că ; î n %nată omul n'are я гягиі tară biserica a iuca t a ş a с щ т e x i s t a u n e l e v e r s l u m c a nevoe de bani, ri de talent" pn-a c ă r u i ţ a r a mser ica a j u c a i a r f . o r i g i n a r d i n i n s u l a R h o d o s . b i i c u ( a p i a u d a _ D a r v u a tauda

al t ro l . D u p a c u m n e s u n t S u n t c u n o s c u t e foarte puţine a. l e o n a ииюгшиг. lancucescu esie s t r e i n e is tor ic R e n a ş t e r e a şi mănunte din viata iui. Chiar şi cel aplaudat: omul care-a ştiut să Refo rma , la fel n e este s t r e in asupra anului naşterii, exista а е а c u щіа oamlor, pentrucă a чі rnnflirtul d i n t r e c reş t i - controverse. Le vom da dreptate av^t talent „cu carul". şi с о п ш с х ш a m i r e Lieşu ш і a f i r m ă c ă A r i s t o f a n DaCä multe piese obţineo.u suc n i s m şi „ l ibe ra c u g e t a r e . s'a născut in anul 450 a. Chr. Bă- ces numai prm interpretarea lui

Iv i t e în apus şi r ezo lva t e nuesc însă că toate aceste amă- luncovescu, de astădală un ac-acolo în felul lor la noi o r - nunte prezintă prea puţin mte- tor tanár a ştiut in iot timpul todox ia es te încă o s p e r a n ţ ă , fes:. s i n u і ' і и а а с а , » e SPEF^ p w s e i s a ste'a a l à t u r i d e ^

„ r 2 torn, cunoscători ai tuturor tai- »au maestru. i nca t Ia u n c u g e t ă t o r r o m a n , s e , o r ş i i o c a i i z ări lor d-lui Mu- i-e Haan Beligan l-a descoperit în m o d logic, dev ine m a i ac - şatescu, îi interesează faptul că domnul Victor ion Fopa <cme t u a l ă î n ţ e l ege r ea t r a d i ţ i o n a - Aristofan, biciuitorul moravuri- í ( t e ca üaau Beliyan a jucat in 15 a nubnl i i l cfânt" rWSt lor din vremurile lui, duşmanul piesa „Roata in patru colţuri" la

TU V + - ••«' ь l u i p l a t o n ?» a l c e l o r l a t i filozo f i. l e a l r * L ,Muncâ şi Voe bună !) „ l i be r t a t ea gând i r i i , cnes - a s c r i s Q S l i m e ( j e n i e de comedii, Маечітщ lancovescu a şlejmt a-t i u n e de i m p o r t şi în or ice <j;ntre cari nu ne-au ajuns în- cest mare talent nativ iar noi, caz de e x a m i n a r e ob iec t ivă tregri decât 11. ca u n f e n o m e n n e î n r e g i s t r a t Autorul „Broaştelor", „Nori-p e aces te m e l e a g u r i . S e va K ' t o B ä ^ K p Ä S * i£ r ă s p u n d e că a u t o r u l n u e F r a n ţ a , de Artand şi Destain-teo log şi că n u p r i v e ş t e l u - viile, Fallex traducând mai târ. c r u r i l e sub acest r a o o r t F ă - м toate comediile şi fragmentele c r u n i e sud a c e s ^ m p o r ^ r а ^ m & m a r e l e a u t o r c o m i c v r o g r e s a J O s t u n s l m p a a c

al antichităţii.

Un recent con:ert de sonate a ă s oapricicasă şi admirabi â f a n ­

tasie, de evocări de visătoare . . _._ pcezie, cât şi prin prezenţa Ia

o MINUNAM INVITAŢIE AIEXARLD:U Tecdorescu, în pr.mul pian a însuşi maestrului George rand accent de caldă s.mţire, Enescu. Podoabele sonore s.ar-sunat bogat, arcuş sigur, cat şi nitje în cascade d e main:l e pre-pe acelea a:e interpretului avan- destinate artei ale incomparabi-tat şi mărturisind resonanţe e- lului muzician, viaţa ritm.că u-motlve speciale pentru muzica nicâ, fenomenală, pe care o im-modernă, pentru muzica iscodi- Primă in tot ce msu'ileţtşte p.m rilor sonore şi ritmice de suges- interpretarea sa, au făcut să tivjtate abundentă, de mlădiere s t r ă b a t ă imediat acel fluid mai de linie şi inspiraţie bine venite pentru a fi prinse de resursele jccului d-sale.

r ă îndoia lă , n u

am asistat in seara premierei la naşterea unei viitoare mari ve-íK'ic: i-;aüu fcfehgan.

Domnul Victor Antonescti a in-ti'i'pmut m condifti excetente ro. hd .fabricantului.

Conţin iliescu — în continuu ŞI

aesgneţat elev al Profesorului

Sonatina de Dinu Lipattl a în­făţişat unul din aspectele de is-butitâ muzică nouă ale serii. De altfel, muzica de astăzi cât si aceea de totdeauna nu se poate imparti decât in două mari ca­tegorii : buna, proastă şi indi­ferent de formula stilistica a-depcatâ. O gândire reală, con­secventă, viguroasă, o pecete personală în crearea atmosferii expresive, o ştiinţă şi un simţ constructiv reale, au putut crea în orice stil şi întotdeauna mu­zica cea bună.

Senatina de Lipatti are din plin coate aceste calităţi şi este

presus de analiză care dă fiecă­ruia intuiţia că se petrece ceva extraordinar, că o força miracu­loasa a intrat în acţiune.

Bucuria1 acestor mari clipe a stârnit, precum era firesc, toate sursele emotive şi de comuniune la darurile muzicii aie tuturcr celor de faţă cari cu greu s'au putut hotâri să-şi reia drumul cotidianului şi numai aupă ce au mai ascultat, tot de massti'u grăit, un andante de Beethoven.

D. Teodorescu a dat o fcarte simţită interpretare sonatei de Georg-e Enescu. In sonata de Mozart şi Beethoven, d. Tec do­re seu a apărut împreună cu ci. Aiferd Alessanűrescu, p janist de aleasă linie stilistică şi deose­bită claritate de inteiegere.

Tristul destin al actorului tanár

Cronica plastică de PAUL MIRACOVICI

Expoziţia d-lui Panteli Stan- _ p ă r e a U ) s a u c n i a r e r a u f ă c u t e

ciu (Sala ziarului „Universul") a s ă flateze g u s t U r i nu destul de constituit o surpriză pentru noi. formate sau îndoelmce. Ne-ám făcut înţeleasă adeseori ^ ,

, . O toarte mare parte din lucră-t?a

ZeHVL,n0H Г а Р Е П Т - С 0 П С е Р : Г І 1 е e x P " s e a z i l a "Universul" ţia d-sale despre pictura, ca şi s u n t î n m a r e c o n t r a g t с ц t r e c u _ „ui.... . , Pentru concesiile ce le făcea pu- tul d-lui Panteli Staneiu E'e

culos p e n t r u l ec to ru l CU spi- z i^íe '^cupléte" ar fi avut 1 7 1 Z?E7ІГСОТМТ BZU™ ^ ' " ' ^ s a u

b , n i a j c o r e c t S P' U S ^ sunt atât de bune. încât îi putem r i t u l cr i t ic n e e d u c a t des tu l . Jcces pe scena cinematosraiu- ^ ZZ'PARA^. TACĂ "AI 7LFA- Y0^ Ѵ Ѳ С Ы 1 Е SALE

C u m însă noi n ' a m epu iza t Iui „Mareoni", debitate de Titi c ß C u o a m e n i pTQSti„ A c e a s l a Astfel, peisagele erau conven- lucrări dintre cari, mai sunt c â -m m Mihăilescu. Tot aşa cum numai о Ч ф й c ô t e p u l e m c 0 n s t a t a din V^nale.de un pitoresc desuet, iar teva şi în expoziţia actuală. Noi

^ ^ petrec pe SCENĂ. J' g ^?f i l e ^ " s a J e 8 3 0 ^ chiar por- credem că publicul nu trebue să influenţeze opera artistului. De

teologie , ci de m e n t a l i t a t e a "* in""R0mânîa, primul care s'a uc^nnui Hocxung, specializat î n t r e ţ i n u t ă de c ă r t u r a r i î n - încumetat să traducă comediile în realizări ae „tipuri", a reuşit t r ' o ţ a r ă cu n ă d e j d e a s a l v ă - lui Aristofan a fost P. Muşoîu j». ^JEJORră în rolul no. r i i sale încă î n c reş t in i sm. Z ^ J ™ І П % Х ^ Т au apăm. Ceeace v r e m să a c c e n t u a m „ t e m d e c â t l a t l d a hotărî- doamnele Ecatenna Ionescu, ca fi ind u n mod de a gândi r e a d . , u i cantacuzino de a tra- ^nara Cocorârescu. Hcana Dom o a r e c u m g e n e r a l la c ă r t u r a - duce acea biciuitoare comedie <:)^; nume comun cu teatrul) r i i noş t r i es te O c iuda tă su- „Republica femeilor". Dupa cum

, , • i 1 i i deasemenea, nu înţeleaem deloc p u n e r e la ob :ec tu l ce rce ta t °^Ь?гагеа cu d-nii Muşatescu, ast fe l că se degajă , în j u r u l R 0 r n a n şi Vasilache, la care a af i rmaţ i i lo r i s tor ice , şi O a t - recurs autorul. Care-a fost re-mosfe ră ost i lă în g e n e r a l «uitatul? Am avut ocazia^să a-doc t r ine i c reş t ine , fapt p e r i - s i s t a m , a °

fantezie", pe care nici „revistă" n'o putem numi.

Nigrim (despre CARE, MOMEN­tan, putem SPUNE DOAR că E dră­guţa) ŞI domnii Velculescu, Ni-cutsscu Brună, T. SIMI07IESCU şi alţii

Revenind LA PIESĂ PUTEM SPU­NE că, NUMAI graţie mterpreiâ-REI va obiţne UN JRUMOS SUCCES.

întâmplător am asistat serile trecute la un spectacol al tea­trului Naţional: „Nunta lui Fi­garo.", a lui Beaumarchais, inter­pretată nu de d. Niky Atanasiu, ci de un actor mai tânăr.

Datoria noastră de obiectivi ob­servatori teatrali, ne cere să în­semnăm aci peripeţiile unei reu­şite • dubluri şi să ridicăm din colţul dezinteresării, o tristă pro­blemă a actorilor tineri.

La toate răspântiile teatrelor noastre, au2tm de foarte mult timp aceleaşi curioase lamentări:

— Nu avem actori tineri.' — JVe lipsesc tinerele elemen­

te! • — De ce nu mai apar in teatru

nume noui ? Şi iată că atunci când un ac­

tor tânăr, cu stema atât de rară a talentului în frunte, încearcă să răzbească, să iasă din rân­durile aşa zişilor funcţionari tea­trali, caracatiţa unor mâini neca-madereşti, îl trag cu violentă in­sistenţă înapoi.

Sunt actorii mai în vârstă cari ţin rolurile cu dinţii, ruşinos äe bine, sunt regisorii cari s'au o~ bişnuit cu jocul cutăruia, cum te obişnueşti cu un fel de mâncare, fie m chiar afumată ; sunt acele sforătrii de culise, neîntălnite poate decât în defuncta şi de pomina viaţă a uitatelor partide politice.

Actori tineri sunt, dar, ţinuţi la carantină. La un etern post negru.

Nù mai departe decât la tea­trul Naţional, putem număra o serie de actori tineri, cari pot fi întrebuinţaţi ori când, în roluri destinate numai vedetelor.

Eugenia Voinescu, (a fost ex­cepţională în dublura Margaretei din „Faust", totuşi n'a mai jucat a doua oară rolul, decât atunci când s'a îmbolnăvit interpreta principală), Cella Dima, actriţă de real talent şi sensibilitate, (distribuită de obiceiu în ro'uri periodice), Emilia Cosachiev'cú (a dovedit multiple calităţi sce­nice în- dublura Reginei Izabela), Al. Clçnaru, (remarcat în „Fata delà mansardă" şi „Oraşul nos­tru"), S. Gabor (reuşită dublură a lui Sanche? de Carera), Made­leine Andronescu (minunata in­terpretă a „Mansardei", nedistri­buită pe scena Teatrului Natio­nal), 1. Horaţiu, N. Făgădaru, Dem Dragoman, etc.

Şi o altă serie cu vechime în teatru — am numi-o, a oropsi­ţilor, — cărora nu li s'a dat po­sibilitatea să se afirme : Victoria Corciov (a luat sub direcţia d-lui Mavrodi, premiul de creaţie în Suzane, din „Nunta lui Figaro", azi însă n'a mai putut obţine a-cest rol), Elena GalacUon (o ne­uitată creaţie în „Vocea ome­nească" a lui Cocteau), Torna Dimitriu (un tulburător profesor Storipin), Tilda Radovici, etc.

Iată, de exemplu, cum unuia dintre aceşti tineri, d-lui Al. Clo-naru, care a reuşit să creeze un Figaro superior d-lui Niky Ata­nasiu, ca stil, ca vioiciune, înţe­legere scenică şi nuanţare, i s'a întins din partea celorlalţi inter­preţi mai în vârstă şi vedete, o cursă necamaraderească, în care junele cu pricina de n'ar fi fost mai isteţ, s'ar fi împleticit şi s'ar fi dat de-a rostogolul în hazul galeriei.

Publicul indignat, a priuit, a-cum câteva seri, cum Suzanne (Marietta Deculescu) care trebue să iie îndrăgostită de Figaro, se eschivează, îşi îmbrânceşte iubi­tul şi îi întoarce mereu spatele când i se vorbeşte, iar ceilalţi interpreţi, întârzie sistematic re-plicele, părăsesc scena fără mo­tiv, comentează, râd şi se amu­ză ca la o simplă sindrofie, nu ca la un spectacol al teatrului National.

De ce ? Le este frică vedetelor să nu

se ivească interpreţi noui pen­tru roluri monopolizate ?

Se tem că vor împărţi cu alţii gratificaţiile şi defeurile de toa­letă ?

Sau înţeleg camaraderia nu­mai subt unghiul simpatiei, al vârstei şi al intereselor comune?

E ruşinos ! Dacă nu au învăţat să fie ca­

marazi, dacă nu au înuăţat să cinstească scena pe care joacă şi să o ridice la rangul de altar al artei, atunci trebuie să respecte măcar publicul venit să vadă teatru, nu demonstraţii revuisti­ce de culise.

Suntem convinşi că sub price­puta direcţie a d-lui Liviu Re-breanu, mare preţuitor al tea­trului şi încurajator al tinereţii, vor dispare din teatru diferenţie­rile de vârstă şi aceste respecta­bile lucrături de culise.

NEAGU RADULESCU

c r e ş t i n i s m u l , şi s p e r ă m ш а с о 1 о > c r e a c ă a r - f, p I ă c u t p T 0 . p u t e r i l e lu i s a lva toa re , e n a - l o g . u l p i e s e l . „procedeul comic" t u r a l să n e fe r im de ost i l i ta- a f o s t a c e i a ma: fericit întrebur t ea „ ş t i i n ţ e i " u n e i E u r o p e în intat, nu de mult. de d. N-euşor ronfliVt r i b i se r ica Constantinescu în piesa ,.Greva COntilCt CU Dlbenca. femeilor". Anticii irreci vorbesc

Ş t i m cu toţ i i ca ceea ce ш t i m p u l d e spre chibrituri, bu-l ipseş te cu l tu r i i n o a s t r e n u z u n a r e şi nu lipsesc nici apropo-es te „ l i b e r t a t e a d e c u g e t a - şurile la recentul cutremur. Mă r e " şi nic i ş t i in ţa e u r o p e a n ă , m'r сЯ m- s'a smintit nimic des-

TRAIAN LALESCU tretele — în care totuşi se vă­deau calităţi demne de reţinut

ci poa t e t o c m a i a p r o f u n d a ­r e a c a r a c t e r u l u i p r o p r i u c r e ­ş t in şi t r ad i ţ i ona l , adică „ toa te b inefacer i l e C e r u l u i " . S a u dacă n e l ipseş te „ l ibe r ­t a t ea de c u g e t a r e " aceas ta o

pre blocul Carlton, tot aşa cum m'a surprins şi absenta tradiţio­nalului cuplet cu soacra.

Şi astfel frumoasa iniţiativă a d-lui I. Cantacuzino s'a împot­molit din pricina unor nefaste colaborări.

O echipă de buni comici, com­pusă din d-nü: Timîcă, Birlic, Niculescu Buzău. Romeo Lăză-

Cinema Aro: IUBIREA LOR

altfel, e un adevăr care devine evident dacă ne gândim puţin la pictorii trecutului. Cei ce au căutat să mulţumească publicul, au fost înecaţi de anonim t, iar cei ce au avut curajul de a-1 în­frunta şi de a-1 educa, au rămas şi acum şi vor rămâne întot­deauna cu strălucirea deschiză­torilor de drum nou.

Gustul publicului mare e în-locului co-

tribuţiei, erűm convinsă că voiu „ , . „ , n m y asista la un film lacrimogen, în totdeauna expresia

ci!TILNLT7OMFNUL А и Г £ Г - D E - M D C Ă T U I A V O I U P U T E A C 0 V L - M M * a î banalităţii. Publicului

vak să ne arate încăodată că L ? Ş . ,„ . T . . l l t a t e a ' l e roieşte. De aceea, da-esre unul dintre cei mai buni Zadarnic m am înarmat insa toria unui artist e de a avea şi

p r i c e p e m în sensu l că n u cu

f Î p T n W r a ^ i m i î S ă Î u re*cu, M'rcea ş e p t i l ic i şi d-nele: NG'ISZÎLII "ÓNÉI Warw'Brlss'.' « i o PROVIZIE serioasă DE batiste, r ă b d a r e a şi puterea de Vl ' edu'-orice obsesie a supe r io r i t ă ţ i i s n v j a D u m i t r e s c u . Nora Piacen- »F&ră a a w a ш d e ш е р а г . caci Sbucmm"... este un film c a > d e a A r i d i c a p â n ă l a e l

s t r e m a t a ţ u . Ce p o a t e fi cu t i n î ( e x c e J e n t e , amândouă), Cella t a t ă Шещіе de a face reclama P^ţtst. a d e v ă r a t supe r io r c r e ş t i n i s - Marion. Adina Duca şi altele jümului „Iubirea lor" — nu ma Lăsând la o parte nepotrivirea l . . ,^ ' "„\Ţ m u l u i ? Şi c e t r e b u e să a d â n - s'au străduit să distreze publi- p o i o p r i d e a d e c l a r a c ă a m pie- titlu ui cu acţiunea filmului, mă * ° « ш e conces pana „-

- -• - - - "»i »•« reuşit, in oarecare c a t entuziasmată din sala in mtreb, cum le-a venit america- c i m n e . °-a p...aa ţrumoasa ci­cim m a i în t â i dacă n u doc- c u l - я ѵ

t r i n a n o a s t r ă ? CONSTANTIN FANTÄNERU âe «ous despre ciudatul nostru

măs"rk. Роѵяаа? P^sa «'a iucat c a r e am văzut ,o premieră" ce nilor ideia de a da unui Lawrence voinţă şi de posibilităţi. Toate cu „săli pline". Ar fi. însă, multe a început la ora 1 d. a. Olivier, acest rol de aviator ce lucrările pictate in Dobrogea se

public. Preferăm să tăcem.

„PARADA DIMINEŢII" Duminică 23 Martie a. c, era

10.30 a. m., va avea loc în sala PARALE — COMEDIE IN 3 teatrului „Alhambra Excelsior" A C T E D E ARMANDO CURCIO o mare paradă a dimineţii, la , care îşi vor da concursul cele j>- t e ţ n de^juns de cunoscut mai strălucite vedete ale tea- p e n u l de roluri în cari excelează trului, în frunte cu: Dina^Cocea, aces* gPviai „copil teribil" al Ion Dacian, Liana Mihăilescu, tsatrv.ivi românesc, Ion Ianco.

Fac această confidenţă su- devine în actul patru detectiv. deosebesc foarte mult de peisa-biectivă, pentru a arăta că am înclin să cred mai degrabă că gele d-sale obişnuite. Nu le ci-văzut filmul la o oră când nu „Sbucium" e unul din primele tez una câte una pentru că toate

TEATRUL ION VASILESCU eram deloc îndreptăţită să cad filme ale lui Lawrence Olivier, a u aceleaşi frumoase calităţi de BANII NU FAC. NICI DOUA. în romantismul - ыпМегЫ căci nu-mi poate intram cap p r o s p e t ; m e ş i d e s p o nt a ne=tnte.

atat de „puţin chic" de realistele cum un actor de talia idealuui , * , „ H . . . fete moderne. interpret a lui Heatcliff din , ± 3 ^ ' T

Cu toate astea, sunt convinsa „Răscruce de Vânturi- poate fi a r ! l s t u i u l c e , e m a i i m o a s e lu-intrebuinţat într'un rol atât de puţin potrivit....

crări din cariera d-sale. D-sa a găsit valorile juste şi tonurile

F'.orica Demicn, Lisette Dima, vesoi. Există, aşa dar, o catego. Maria B'.ejeanu, Telli Barbu, , j c rte p ; e s e pentru lancovescu", Ulpia Botta, Puica Stanescu, p i e s s c a r i > d a c g a r yx \ntetpreta-Lily Marian şi Elisabeta Henţia, t e d e a l ţ i a c t o r i n , a r m a i o b t i n i . acompaniate de cel mai melodios jazz.

Biletele se vând în fiecare zi la cassa teatrului ,.Aihambra" (s fr. Sf. Dumitru, în dosul Poş­tei).

„ V E D E T A " A apărut primul număr din

revista „Vedeta", cel mai mare săptămânal de teatru, cinema, muzică, sport şi humor din ţară.

Colaborează: Ionel Teodorea-nu, C. Nottara, Ion Dacian, C. Tănase, George Groner, Neaşu Rădulescu, Traian Lalescu, Geor­ge Voinescu, C. Cristobald, Du. mitru Lambru şi Gaby Michăi-iescu.

Director: Nichita Tomescu. 8 рагіпі mari, 5 lei. „VEDETA" se găseşte la toate

chioşcurile, atât în Capitală, cât şi în provincie

succes. Pwtem da. şi un exemplu: Banca Nemo, o mare ,,cădvre" o. Teatrului Comoedia, în care un rol „iancoresetan" era interpre­tat de domnul Nicky Atnnasiu.

Tot aşa, cum ahe piese — „Afacerea Kubins?ki". Om de încredere, Figurantul — au ob­ţinut succes numai fiindcă erau interpretate de lancovescu.

Să 'fim, însă, înţeleşi: nu sun­tem de părerea acelora cari n-fiimă că lancovescu este omul căruia i se potriveşte un singur gen de roluri. Este de-ajuns să IM'nVm piesa Împăratul sau să nf gvndim la acel extraordinar Spioclberg realizat de dânsul.

Piesa d-lui Armando Cvrcio face parte din prima categorie aminti'ă în aceste rânduri.

Pro.'esorul interpretat de Ion lancovescu, debitează o serie de teorii cărora autorul n'a isbutit decât în mică măsură ?ă le dea 2spec+ul unor lucruri reale.

..Bn^ii nu fac nici două para-

că niciuna din batistele susnu mitelor nu şi-a păstrat obişnui tul loc în poşetă. Acţiunea se învârteşte în fu- c e ' e m a ' potrivite în subiecte а

Cum am mai spus, Anatole ^ т и ц discutatei descoperiri deseori ingrate. Noi îi dorim per-Litvak, regisor inteugent a a^es a a c e i e i misterioase raze distru- severenţă pe această cale. Şi a-pentru interpretarea chinuitoa- g ă t o a r e x y sau Z — cum vreţi v„m s l t,t d- d r e

ZDLT%VMZE^VLNMNL S'° b 0 t e Z a t i * '^rebuinţată de ° т ^ е р а г г е " ' d e fn pul lui Lamartine o întâlnim d a t a a c e a s t a pentru a atrage di- * adeseori şi azi — pe Bette Davis v e r s e avioane pornite în sboruri şi Charles Boy er. de încercare.

Aceste două nume, nu mai au , „ o î , . ,

FTACEEZ mcântă, că amen- } Ü m d e R ü l p h

cânii l-au mai scutit pe Charles aicnarason. Boyer de rolurile gen „Nopţi m Neuitatul interpret al orbului Alger". din „Cei patru camarazi", ere- ^І^Л^ ?„ i J ', „f JÄf,a" tL,^

In rolul ducelui de Preslin — iază acum un nou gen de de- " " " """" ne reaminteşte creaţia lui din tectiv. Мйуеглпд. Acest „Mr Hammond" repet —

Bette Davis, datorită inegala- creeat de Ralph Richardson, e-bilului ei talent NE arată încă- clipsează toate figurile deteciivi-odată că pentru a fi actriţă de lor văzuţi până acum pe ecran, cinema, nu-i nevoie să fii pu- Fie-mi îngăduit d? a-l situa moaşă. într'un rol fără im- chiar înaintea lui Charlie Chan, portantă, jephrey Lynne, binein- care n'avea atâta humor, ţeles eclipsat de cele două mari „xout est bien, opui finit vedete. bien", căci până la urmă vedem

Deşi nu-mi stă în obiceiu, c ă мг. Hammond a avut tot a-am făcut o cronică elogioasa t ă t a dreptate ca şi viitorul lui unui film ce merită să fie văzut, cumnat — în speţă Lawrence O-

vem şi vnarea

publ cuini, dir a unir public mni înţelegător pentru artă şi mai a-proape de artist. D. Vlaicu Do-min'c Ionescu îşi întitulează mo­dest expoziţia „încercări de în-EEPN.IT" Intr'sdevăr, d sa fste la începutul începuturilor. Nu pu-t"m snnr demnăm la o muncă stăruito-ire şi să se prezinte din nou publi­cului atunci când va simţi că are ceva de spus. Ii urăm curaj şi perseverenţă.

GRUPUL PLASTIC,

format din pictorii Paul Cons­tantinescu, Au1 Diaconescu şi Alexandru Tipoia expune la A-teneu, până la sfârşitul lunii

CINEMA ELISÉE: „SBUCIUM" livier> — Pe c a r e n.u n J i decu: m a r t i e , un impreionant număr de să-l compătimesc ca a futut sa . , . „_ . „

Ţinând seamă de titlul filmu- joace un rol atât de meschin P A N Z E - D E S P R E A C A R O R V A , O A R E

lui si mai ales de numele lui

despre critica de specialitate s'a pro­

ie" susţine personajul domnului Lawrence Olivier în puntea dis- ADKIANA N I C O ARA nuntat, elogios, la timp.

: 22 Martie 1941 UNIVERSUL LITERAR 3

D i r e c t o a r e a Când p e d a g o g a intră în cancelarie»

directoarea şcoalei tocmai corecta tezele la franceză. Enervată că fusese întreruptă în toiul muncii, înălţă brusc capul, îşi scoase cu grije ochelarii, şi'ntrebă cu voce aspră, aproape răstită :

— Ce este ? — Domnişoară, răspunsa pedagoga ,

am venit să v ă reclam pe e leva Ionescu A. Margarela din c lasa şaptea. Azi făcând fetelor o inspecţie l a pupitre, i-am găsit un bileţel...

— Un bileţel ? Ce fel de bileţsl ?... Pedgoga şovăi şi căiă speriată la su­

perioara ei. îndură cu greu săgeţile ochi­lor care o ţintulau şi debită pe nerăsu­flate, într'o isbucnire :

— E delà... un băiat. Un bileţel de dra­goste... şi sfârşind cu o sforţare, roşi toa­tă, par'că e a ar FI fost vinovată. In a-c î laş timp întinse superioarei o bucaiă ds hârtie roză. Apoi oftă uşurată.

Directoarea s e opinti să s e ridice pe picioare, dar nu isbuii. In mişcarea ei, cârjele spr.jinite de scaun, lunecară pe podele cu sgomot. Cu ochii holbaţi, cu muşchii feţei întinşi, gata sâ pleznească, sa răţoi la pedagogă , care stă.ea smirnă în faţa ei :

— Cum se poate una c a asta ? La mine în şcoală s â se peirreacă astfel de lucruri ? Da' 0 3 'mi păziţi dumneavoas­tră ? O să vă mătur pe toate. Auzi dum­neata ! Cum a ajuns scrisoarea în mâi­nile elevei ? E ceva nemaipomenit ! Ia să mi-o trimiţi acum, numaidecât. E bine notată ? Cum ai spus ca o cneamă ?

— Ionescu A. Margarela. — Hm ! Da'! Ia să căutăm aici... şi

răsfoind teancul de lucrări scrise depe masa, se opri la una pe care o cercetă cu luare aminte :

— Pofiim afurisita, i -am dat zece la limba franceză.

— C e i draipt, e foarte silitoare fata, îndrăsni să adaoge p s d a g o g a cu jumă­tate d s gură.

— Nu ! bătu energic directoarea cu pumnul în masă , nu-mi trebuie stricate d'aslea. Astea mi le strică şi pe celelalte. Am s'o éliminez ! Horărît o éliminez până la sfârşitul anului, s ă se înveţe minte. Trimete-mi-o ! Auzi, neruşnale i îi aude de... La vârsta ei ! Are s â m ă ţină minte mult şi bine.

Pedagoga ieşi în vârful picioarelor ca să nu facă sgomot şi închise uşa cu grija. Sirăşnicia direcoarei b ă g a s e spaima până şi'n p e d a g o g e ca şi'n tot perso­nalul şcoalei. Tremurau chiar profesoa­rele şi nu cutezau să crâcnească în faţa bătrânei, deşi în dos o cleveteau şi ur­zeau zadarnic tot soiul de intrigi. împli­nise de curând 60 de ani, dar semnele bălrâneţii nu se arătau încă. Băbuşca era spirt şi dacă n'ar fi fost şchioapă, bete­şug care o s lânjenea amarnic, s'ar fi luat la întrecere în vioiciune cu e levele ei. Dar şi a ş a în cârje, o vedeai pretutindeni, inspectând, dând porunci sau făcând mustrări, veşnic neobosită. Cu m â n a ei

de fier întronase o disciplina severă în şcoala : toţi îi îndurau cu greu tirania.

' 1 « In aşteptarea vinovatei, privirile direc­

toarei căzură pe hârtia mototolită care zăcea aruncată într'un colţ al biroului. O luă ş i i netezi cu grijă încreţiturile, ca şi când i a r fi părut rău că o strivise ; apoi potriviiidu-şi ochelarii pe vârful nasului, o cercetă cu luare aminte, ca pe un lucru straniu.

Citi începutul : iubită mică şl se opri spăimântată... Se pomeni şoplind pentru sine cuvintele vrăjite şi simţi o înfiorare plăcută în tot trupul. Faţa-i posomorită şi încruntată se însenină ca prin farmec.

Şi într'o vreme prinse de ves le că-i tremură mâinile cari ţineau prada. Păru că se întreabă dacă e bine să citea c ă mai departe. Şi după o îndoială, plină de neliniş'.e, se hotărî, aproape fără deli­berară. Străbătu cu poftă lacomă, rându­rile înghesuiie, cu s lovă măruntă. Era atât de adâncită în lectura biletului roz, că nu nici b ă g ă de s e a m ă cum gâfâia, ca şi cum ar fi urcat o coastă, cu povară grea în spate. Tot trupui părea răscolit de-o tulburare fără seamăn, ce suia şl i n ă p ă d e a faţa îmbujorându-i-o.

Când mântui de citit, nu-şi putu înăbuşi un oftat. Tresări ruşinată de fapta ei, de ea însăşi şi cercetă încăperea, de teamă s ă n'o fi surprins cineva. Apoi încelul cu încetul s e linişti, îşi l ă să capul în podul palmelor şi un puhoi de amintiri, siâmiie de împrejurare, îi copleşi gândurile.

• ...Acum v r e o palru decenii şi mai bine.

Se v e d e a o e l evă cu şorţuleţ negru şi cu pălăriuţă de catifea trasă ştrengăreşte pe o ureche, tot aici la şcoala unde ajun­sese azi directoare. Ce chipeşe şi răsărită mai era 1 Lăsa cu mult în urmă pe cole-g e b ei de clasă, care-i nuireau din cauza asta o ciudă tăcută, ascunsă.

...Şi din negura trecutului pustiu, înecat în atâta curgere de vreme, se desprin­dea ca o dâră luminoasă dragostea ei dintâi, senină şi înflorită ca o zi de Mai. Ce sfântă şi nevinova'.ă îi fusese simţi­rea ! Cât suferise, cât sbucium strânsese ca'n cleşte inima ei cât un pumn. Şi a-сшп tresărea de spaimă când îşi aducea aminte de ziua ace ia cumplita când pe-

de MIHAIL DRUMEŞ

dagoga clasei a VILa îi prinsese scrisoa­rea. Ce scandal nemaipomenit se stâr­nise în toată şcoa la de parcă s'ar fi în­tâmplat un cataclism îngrozitor... Şi doamna directoare ! Ce femeie fără su­flet ! Ce monslru ! Cum o răbdase firea ?

Urmă ancheta, confirinţa profesoarelor, apoi eUrninarea ei pe tot anul ! Când primi vestea îngrozitoare, o negură mare í se făcu în mintea ei fragedă. Nu-şi a-ducea nici acum aminte bine cum aler­g a s e la fereastra dormitorului şi cum se aruncase în gol, delà etajul al doilea, încercase să-şi facă seama, de desnă-dejde. Din grădina de flori unde picase, ridicară o grămadă de corne strivită laolaltă cu trandafirii înroşiţi de sângele ei. Din nefericire nu muri. îşi schilodi nu­mai trupul şi rămase cu picioarele rete­zate pentru totdeauna.

Şi a ş a răzbăiu prin viaţă aproape sin­gură. Sufletul ei, în atingere cu vitregia soartei se înăsprise, s e închisese parcă într'o crustă protectoare do piatră, din pricina căreia nu mai putea tresărL nu se mai înduioşa de suferinţa altuia.

Era aiât аэ adâncită în gândurile eL care-i stârneau dureri nemistuite încă, în­cât directoarea nici nu simţi când intră vinovata, care, c u capul pişcat, tremu­rând de spaimă, aştepta din clipă în cli­pă să isbucîie-ască mânia t iranei. Ridi­când întâmplător privirile ,zări pe e l evă lângă uşa cancelariei, c a şi cum ar fi vrut s'o sbughiască, de teamă. Ciuda?, şi e a când fusese chemată în cancelarie de d i r ec toa rea d e atunci, se oprise parcă tot în locul a c e l a şi aşteptase împietriiă da groază cele ce a v e a u s ă s e întâmple.

Vru s'o întrebe : aştepţi do mult ? dar îşi înghiţi întrebarea şi o pornire stranie o îndemnă s ă repete scena care se pe­trecuse c u paSru dscenii înainte.

Făcu semn elevei s ă vie mai aproape, tot a ş a cum îi făcuse şi ei directoarea. Şi simţi o mulţumire ciudată în repetiţia aceasta a faptelor. Ca niciodată până atunci îşi dădu s e a m a cu mândrie de însemnătatea slujbei ce a v e a . Fata înain­TA clătinându se, c a o halucinată, cu paşi

mărunţi şi şovăitori, privind o adânc, cu ochu măriţi de groază, şi se opri aproape de birou. Directoarea o cerceiă pe sub ochelari, |nl':r'ASOUN3, cu priviri lacome şs curioase, ca şi cum acuma o zărea pentru întâia dotă.

— Ce fată frumoasă, îşi şopti pentru sine, parcă cu ciudă, abia acum b a g de s e a m ă cât e de frumoasă ! Şi cât are să se bucure de viaţă... da frumuseţea ei... Pe când eu, cât am suferit eu ! Ce deşarîă m i a fost viaţa ! Dece a trebuit oare s ă sufăr din pricina d ragos 'e i ?

Un alt gând potrivnic i se încrucişa in rninte.

— Nu, n'am suferit din pricina dra­gostei... ci a răutăţii oamenilor... d'n pri­cina directoarei, care m'a pedepsit cu o asprime prea mare faţă de greşala insa. Ah ! Doamna directoare !

Arunci se pefrecu în ea ceva neobiş­nuit. I se păru c ă gândul, ca un mântui­

tor, o trezeşte dintr'un coşmar înfricoşai, care-i pocise sufle'.ul. şi cuibărise în e a o fiinţă străină de simţirea eL Acum, în trezire, se regăsea pe sine, a ş a cum fu­se se şi cum ar fi fost firssc s ă fie...

Un junghi ascuţit venea dinspre par­tea inimii, c a o căinţă alinătaare. O, acum era copilă ca odinioară, cu sufletul. Doar trupul îi îmbătrânise de apăsarea vremii în coşmarul ace la care durasa aproape o viaţă înlreagă.

Se cutremură de târziul regăsirii şi o cuprinse o remuşcare amarnică. Lacri­mile îi podidiră ochii, dar nu isbu'eau decât în parte s ă potolească pârjolul din lăuntru. Gândul de a repeva cu e leva scena de odinioară, pisri în VARIE,, ca şi cum nici nu s'ar fi născut.

— Margareta, drăguţa mea, strigă co­pleşită directoarea, şi apucând fata cu braţele-î uscate o ÎMBRĂŢIŞA şi o sărută cu o dragoste coplsşitoa.Te de mamă.

Acum băîrâna avu simţământul lim­pede c ă repară o m a r e nedrepta te . în închipuire, înlocuia pe directoarea de altădată, şi e a se închipuia în locul elevei de acuma. Slmjia o revoltă înăbuşită care o făcea s ă tremure din toate încheietu­rile. Candela delà icoana cancelariei sfârâi şi sgomoiul îi atrare înlr'acolo privirile. Un gând îi isbucni proaspăt în minre, i lumnându-i faţa, ca'n reveiaţia unei taine înfriccşa'e.

— Iată cum trebuia să m ă judece ne­legiuita aceia , STA adresă e a în gând sfintei Treimi din icoană, ca şi când o lua drept martoră, a ş a cum o judec eu, pe copila asta, fiindcă a m suflet.

Fata uimită de nsaş ler?!ata есЬітЬктэ a lucrurilor, primea îmbrăţşărlle şi să-

ruiările directoarei, fără să sim'.ă. Iară să priceapă o iotă, c a o păpuşă neînsu­fleţită.

— Acum stai colea lângă mine şi spune-mi: e frumos ? şi întrebând cu o sfială copilărească, în mintsa di ec'o rarei apărea chipul iubitului ei de odinioară. Dar eludat, fie'OL'ăidală g ă s e a Чл sufe­rinţă o plăcere, o alinare nemai încer­cată.

Copila plecă ochii cu sfială. — Halde, drăguţo, spune-mi totul. Nu

te teme de mine. Nu-ţi fac п і с л т rău. Dimpotrivă.

Fata şopti un „da" abia auzit şi se făcu roşie c a ' p a r a focului.

— Şi îl... iubeşti ? Dar fata pierdută, se îndărătnicea în

tăcere. — Mărrurrseşte-mî, micuţo, te rog, te

rog ! Şi bătrâna punândui aslfel de între­

bări, simţia o voluptate nouă şi rară. — Domnişoară, de ce mă chinuiţi aşa?

isbucnit e leva podidind-o plânsul. — Biata fetiţă, îmi dau seama, o dss -

mierdă e a cu tristeţe... ai dreplaie. După o Îăcere lungă, • înijânduraiă.

luând mâinile copilei şi strângâiLdu-i-le, adaogă încet, cu sfială :

— Margare'.o... asiculiă fala mea... şi eu am fost ca tine... frumoasă... şi EU am... aci se opri brusc simţind cum i se urcă un nod în gât, care o îneacă. Două lacrimi mari, sclipitoare, se furişară din ochii ei şi lunecară pripit la vale pe obraji, ca şi cum s'ar fi temut s ă nu fie zărite de elevă.

Margareta deschise ochii mari. Price­pând tot ce până acuma fusese pentru e a taină, neîncrederea ii pieri şi se în­senină dinir'odală.

Curajul îi crescu, şi 'nlr'un având ne­stăvilit, isbucni cu nevinovăţie :

— Domnişoară, cât sunteţi de bună, nu mi-aşi fi închipuit... şi cu un gest brusc, îi apucă mâna uscăţivă şi i o să­rută.

— Da, da... de aceia te înţeleg şi te iert... continuă directoarea cu gândurile împrăştiate. Apoi zărind sc .Isca.ea, o luă de pe birou şi i-o dădu.

— Păşire AZ o b'ne. Să nu ţi-o mai gă­sească afurisitele astea dé pedagoge .

— O, domnişoară, ciripi copila şi în ochii e i se ivi o lumina т а г з , acum ştiu eu cum să m ă faresc !... Ştiţi, om s'o port mereu în sân.. .

Directoarea surâse cu bunătate... — Când ai să pleci în vacanţa de

Paşti e mai bine s'o laşi acasă. . . — Dar eu nu plec nicăeri, domni­

şoară... — Eşti orfană ?... Eleva plecă, în piept, capul. — Da... Se lăsă o tăcere grea, de plumb... Fala

nu ştia ce să facă, ar fi vrut s ă plece dar nu îndrăsnea. întrebă cu jumătate gură :

— Domnişoară, îmi daţi voe să... — Nu, maii rămâi... rosti pripit direc­

toarea, muncită de un gând proaspăt... Uite, ca esie, Margare io... N'ai vrea să devii... fiica m e a ?... Eu sunt singură pe lume şi tu l a fel... Ar fi a şa da bine dacă...

— Doriţi s ă m ă înfiaţi ? s e miră fata, CAIRE NU credea încă urechilor O ves'.e atât da îmbucurătoare.

— Da, Margareta... Spune-mi, vrei ? — O, m ă mai întrebaţi ?... • Când pedagoga intră c a să afle re­

zultatul anchetei, găs i pe directoare scri­ind de zor O petiţie...

— Domnişoară pedagogă, zise direc­toarea, am pedepsit pe e l eva Ionsscu Margareta cu eliminarea din intama'.ul şcoalei...

— Cum, o daţi afară din internat ? se miră pedagoga. Dar ce-o s ă facă fata?... Ur.de are s ă locuiască ?...

— De-acum înainte e leva v a locui la mine...

— La dv. ? In localul şcoalei? întrebă pedagoga uluita.

— Nu... In oraş... Micim cerut scoa­terea la pensie cu începere de astăzi... •

Timp de a săptămână în toată şcoala fu o fierbere nemaipomenită, pe tiema adopţiune! e levei Ionescu Margareta şi a retragerii directoarei. Dar nimeni nu află ce se petrecuse în sufletul bătrânei directoare atât de severă şi neînduple­cată, faţă de tot ce era graşală şi căl­care de disciplină.

— S u p e r b , d ragă , s u p e r b ! Ţie ţ i -a p lăcu t , E r n e s t ? — îl î n t r e ­bă d o a m n a d i r ec to r g e n e r a l p e t â n ă r u l şef de b i r o u la r e g i o n a ­l a c. f. r . şi doc to r în d r e p t M u -şat , ca re , deşi se p l ic t is ise c u m ­pl i t , se g r ă b i să a f i r m e c o n t r a ­r u l .

D o a m n a d i r ec to r g e n e r a l d ă ­d u m u l ţ u m i t ă din cap. C e r e m o ­n ia delà U n i v e r s i t a t e îi p l ăcuse foa r te m u l t . In au lă , însuşi r e c ­t o r u l şi a p r o a p e î n t r e g co rpu l (profesoral al Facu l t ă ţ i i de l i t e re şi filosofie. D i s c u r s u r i l e acelea ân l a t ineş te , s t r ă luc i t a as i s ten ţă , î n ca re şi m i n i s t r u l de comer ţ , v e c h i u t o v a r ă ş de afacer i cu A n ­t o n T i m o t e u , î n t r e a g a a t m o s f e ­r ă o emo ţ ionase p e d o a m n a A -de l a d i r ec to r g e n e r a l Ipol i t R e ­zeda . T â n ă r u l doc to r F i l ip T i ­m o t e u se p r e z e n t a s e a d m i r a b i l . Doct , d is t ins , to tuş i n u p e d a n t , şi f rumos ca u n zeu, F i l ip cuce­r ise t oa t e femei le d in sală .

— F a c e o i m p r e s i e a d m i r a b i ­lă t â n ă r u l T i m o t e u ! Doc to r în a rheo log ie la douăzec i ş i t r e i de ani. . . F a n t a s t i c !

A d m i r a ţ i a Ade le i e ra s ince ră . De când îl cunoscuse — cu p r i ­l e ju l u n u i ba l al D o a m n e l o r R o ­m â n e —, a d m i r a s ince r pe fiul lui A n t o n T imo teu , cu ca r e so ­ţu l ei e r a în re la ţ i i de afacer i . Ta t ă l lui F i l ip e ra f la ta t de s u c ­cesele f iului său, însă n u se p r ă ­p ă d e a cu f irea d in cauza lor, ci l e î n r e g i s t r a ca lm, ch i a r cu oa­r e c a r e i nd i f e r en ţ ă . In s c h i m b , Maf te iu e ra în al nouă l ea cer şi se m â n d r e a p r e t u t i n d e n i cu s u c ­cesele n e p o t u l u i .

— B ă t r â n u l T i m o t e u a r e o î n ­fă ţ i şare de p i o n e r a m e r i c a n . Şt i i că e s impa t i c? D a c ' a r avea b a r ­bă, a r p ă r e a u n p a t r i a r h d in ca r ­tea de re l ig ie .

— M a m a n , mote i i s u n t ească?

— Pros t i i , Mabc l ! — se i n d i g ­n ă d o a m n a d i r ec to r g e n e r a l .

— In or ice caz, a m auz i t că e u n m i s t e r cu ei , — se ' n c ă p ă ţ î -

Valea cu neguri — Episod inedit —

•'.-adevărat că T i -de -o r ig ină evre-

n ă Mabe l , p e c a r e E r n e s t M u ş a t o l ua se înce t de m â n ă , e v i d e n t fără ca A d e l a să- i obse rve m a ­n e v r a .

— M i s t e r u l e M a t e i u T i m o ­teu, dacă v r e i n e a p ă r a t u n m i s ­t e r . P r i v e ş t e - i ochii , t ă r i a lor . S'a r id ica t de jos . O m v r e d n i c ! — se ' n f l ăcă ră Ade la . — C u m a m s p u s , p ione r ! B u n i c u l s e l f - m a -d e - m a n , t a t ă l m a r e comerc i an t , fost d e p u t a t , a c t u a l s ena to r , f iul i n t e l e c t u a l de î na l t ă clasă, v i i ­t o r p rofesor un ive r s i t a r . . . I m i p lac o a m e n i i aceş t ia! E r n e s t , vii la noi , n u ? U n pockeraş . . .

— Cu p l ăce re , m a d a m e . . . — s e g r ă b i şeful de b i rou , deşi a r fi v r u t să- l ev i te pe d i r e c t o r u l g e n e r a l al „ U n i u n i i bănc i lo r de N o r d " , ca re nu-1 ag re ia şi care-1 scosese cu câ teva lun i în u r m ă d i n n i ş t e pen ib i l e î n c u r c ă t u r i b ă n e ş t i ; aceas ta n u p e n t r u c ă i - a r fi fost d r a g t â n ă r u l şef d e b i rou , p r e a e f emina t şi fă ră ca ­r a c t e r , ci p e n t r u c ă l up t a se p e -a c e l a ş f ront cu t a t ă l lui , co lone ­l u l Bib i Muşa t , o m i n u n e de o s ­t a ş şi e x c e l e n t c a m a r a d .

Şofe ru l opr i la p o a r t a p a l a t u ­lu i d in c a r t i e r u l v i le lor . D o a m ­n a d i r e c t o r g e n e r a l coborî so ­l e m n ca la o p a r a d ă ; c â n d se conv inse că n ' a r e publ ic , — cele d o u ă s e rv i t oa r e , ca r i ieş iseră la p o a r t ă f i indcă le p lăcea şofe­rul. . . , n u c o n t a u —, îşi r e l u ă î n ­f ă ţ i ş a rea n o r m a l ă de f emee o-bos i tă şi cum-se -cade şi, u r m a ­t ă de M a b e l şi E rnes t , i n t r ă în ha l i , u n d e , d in neno roc i r e , aces ­t a d ă d u de d i r e c t o r u l g e n e r a l ; Ipol i t Rezeda m o r m ă i sec u n „ B u n ă - z i u a ! " de g h i a ţ ă şi, p r e ­t e x t â n d că a r e de l uc ru , se r e ­t r a s e în b i rou l său ; fur ios că A -de l a i-1 a d u c e i a r ă ş i p e E r n e s t

în casă, î ncepu să foi leteze g r ă ­bi t u n dosar m a i m u l t v o l u m i ­nos decâ t conf idenţ ia l , p e care-1 scosese d i n t r ' u n s e r t a r al b i r o u ­lui .

— P a s s e ! A m u n gh in ion t e ­r ib i l as tăzi , M a b e l .

— Cine n ' a r e no roc la căr ţ i . . . — a r u n c ă E rnes t , u i t â n d că n u joacă acasă la cl, cu Fif işor de là A t l an t i c , d a r o p r i v i r e de J u p i ­t e r t o n n a n s a Ade le i îl r e a d u s e l a r ea l i t a t e , aşa că se r epez i să c o m p l e t e z e în a l t s ens : — ...câş­t igă la lo te r i e !

— P u t e a i găsi ceva m a i i n t e ­r e s a n t , d o m n u l e Muşa t , — îi s p u s e g lac ia l Ade la . — D o a m ­n e l e de soc ie ta te n u obişnuiesc să joace la lo ter ie , ci cel m u l t ipocker cu j u n i şefi de b i rou , car i u n e o r i îşi u i t ă în ve s t i bu l s t i lu l .

D u p ă c â t e v a jocur i , A d e l a se r id ică .

— A m o migrenă . . . ! Voi, r ă ­m â n e ţ i . . . J o r j , u n d e - i d o m n u l d i r e c t o r g e n e r a l ? F e c i o r u l de casă o conduse în b ib l io tecă , u n ­d e Ipoli t , b u r z u l u i t , îşi l u ă în p r i m i r e soţ ia .

— Şt i i că nu-1 s u p o r t p e E r ­nest . . . Mi-1 v â r i m e r e u p e gâ t !

— Ce expres i i , dragă. . . ! — T e rog să m ă laşi în pace

c u b o n t o n u l t ă u ! E r n e s t e o s e ­c ă t u r ă , d e p e u r m a căre ia m ' a m a l e s n u m a i cu n e p l ă c e r i .

— Şti i că nici eu nu-1 ag reez p e Muşa t . A r e o s i n g u r ă ca l i t a ­te . E amuzan t . . . — dar , a m i n -t i ndu - ş i d e „Cine n ' a r e n o r o c la căr ţ i . . . " , a d a u s e r e p e d e : — u n e ­or i .

— D e s t u l de a m u z a n t ca să-i î n v â r t ă l u i M a b e l capul . . . O r o a ­r e a as ta de E r n e s t m ă ' m b o l n ă -v e ş t e p u r şi s implu . P e lângă t o a t e , e şi m ă g a r ! L a m i n i s t e r

şi în socie ta te , c au t ă să p ro f i t e d i n f ap tu l să tu-1 p r i m e ş t i în casă.

— S t ă p â n e ş t e - t e , t e rog să fii c a l m . S t r i g i ca o s lugă în g ra jd .

— Ascu l t ă , cucoană! E u îs fe ­c io r de ţ ă r a n şi t a t ă l m e u n u îşi-a p ă p a t ban i i la P a r i s ca t a ­t ă l t ău , p e n t r u a că ru i m e m o r i e

a m , de al tfel , t oa t ă cons ide ra ţ i a , căci a fost u n bo ie r c ins t i t şi cul t . . . E u vo rbesc ţ ă r ă n e ş t e ! S l a v ă - D o m n u l u i , a m a juns d e s ­t u l de d e p a r t e cu ţ ă r ă n e a s c a m e a , cucoană !

— C'est bien. . . — oftă cu in ­t en ţ i i î m p ă c i u i t o a r e Ade la . — L - a m i n v i t a t pe t â n ă r u l T i m o ­t e u p e n t r u azi d u p ă - a m i a z ă . Vre i să fii acasă p e n t r u el?

— E v i d e n t , cu p l ă c e r e ! C h i a r ţ in să- l văd . D o a m n e , p ă c a t că n u e jur i s t . . . Ce m a i om de fi­n a n ţ e aş scoate d in el! Mabe l d e s i g u r că-1 va evi ta , ca şi da ta t r e c u t ă . E d u c a ţ i a t a ! Deal t fe l , s ă şti i că-1 a r u n c p e scăr i pe E r ­n e s t dacă î n d r ă z n e ş t e să - ţ i ma i accep te inv i t a ţ i i l e !

In ha l i , M a b e l î l p r i v e a în t ă -

de MIRCEA STREINUL

ce re pe şeful de b i rou şi-1 com­p a r a cu F i l ip .

„Cu ve le i t ă ţ i de savan t , E r ­nes t a r fi caraghios . . . " — şi r â s s .

— Dece râzi , Mabe l? — Nimic. . . — Vii pe la m i n e d u p ă - a ­

miază? — Să văd.. . — Eşt i u n a d e v ă r a t I e r ihon! — F ă r ă ca t u să fii a s ed i a to ­

r u l victorios. . . N ' a i t a l en t m u ­zical...

— T e joci cu m i n e . — Mă joc,. . Adică. . . ş t iu eu?

E rnes t , a m auzi t că t r ă i eş t i cu o... cu o... d o a m n ă delà A t l a n ­tic.. . E b ine?

— Calomni i , Mabe l , — p r o ­t e s t ă el, însă_ m ă r t u r i s i imed ia t : — E drăguţă . . .

— Ascu l t ă , Ernes t . . . Ai v r ea să te căsă toreş t i cu m i n e ? Crezi că m 'a i iubi? Că m 'a i i u b i cu a-d e v ă r a t ?

M u ş a t r ă m a s e ou g u r a căsca tă . S i m ţ e a că se sufocă. Dacă s'ar' c ă să to r i cu Mabe l , c â t e n e p l ă ­ce r i a r d ispare . . . î n c u r c ă t u r a cu F i f i, da tor i i l e , p l ic t i sea la de func ţ iona r obl iga t să-şi î n d u r e la b i r o u d imineţ i le . . . A r p u t e a isă ţ i n ă cai la Bucureş t i . . . A şi p u s ochii p e - u n a r m ă s a r a d m i ­r a b i l ! — Insă, p r i v i n d - o pe M a ­bel , îşi d ă d u s e a m a că dânsa îşi b a t e joc de el şi-i r ă s p u n s e p r i n ­t r ' o g l u m ă . In s inea lui , îşi s p u ­se : „ C u m ţ i -aş m a i t r a g e u n douăzeciş ic inci dacă t a t ' t ă u n ' a r fi d o m n u l d i r ec to r g e n e r a l I p o ­l i t Rezeda! F e t i ţ ă i m p e r t i n e n t ă ! " — şi-i luă m â n a , ca să i-o s ă r u ­t e lung , căci, to tuş i , m a i p u n e a s p e r a n ţ e î n t r ' o a l i an ţă cu fami­lia t e r i b i l u lu i Ipol i t Rezeda .

— E r n e s t , r ă s p u n d e - m i s e r i ­os la î n t r e b a r e .

D e a s t ă d a t ă , E r n e s t avu con­v i n g e r e a că M a b e l nu-ş i m a i r â ­de de el şi v r u isă vorbească , î n ­să fa ta îl î n t r e r u p s e :

— Să l ă s ă m p e n t r u d u p ă a-m i a z ă c h e s t i u n e a as ta . Voiu v e ­n i la t ine . S p e r că m ă vei scut i d e p l ăce rea de -a o cunoaş t e pe Fif i .

E r n e s t căzu ia răş i în u i m i r e , însă se r ecu le se r e p e d e , căci d o a m n a d i r ec to r g e n e r a l tocmai îşi făcea din nou apar i ţ i a , aşa că se despă r ţ i de M a b e l cu cel ma i co rec t „Omag i i l e me le , d o m n i ­ş o a r ă " . D e b u c u r i e , îi d ă r u i o s u t ă de lei lui J o r j , care-1 s a l u t ă c u u n „Să t r ă i ţ i ! " de zile m a r i , îmconjurându-ş i apoi cu m o n e d a c a p u l t u n s ch i lug . •

L a T i m o t e i e ra m a s ă m a r e . — In c ins tea lui F i l ip! — se

b u c u r a Maf te iu , s ă r u t â n d u - ş i n e p o t u l .

— In c ins tea min i s t ru lu i . . . — a f i rma An ton , ca re spe ra să se descu rce cu a ju to ru l aces tu ia d i n n i ş te afacer i foa r t e î n c u r c a ­t e . — Mai lasă-1 în pace p e F i ­lip, t a t ă !

„Ce ştii t u ! " — se g â n d i b ă ­t r â n u l . — „ P e n t r u t ine l e - a m făcu t toa te , F i l i pe ! "

I m e d i a t d u p ă ospăţ , Maf te iu s e r e t r a s e în odaia sa, sus, la m a n s a r d ă , u n d e - i p lăcea să lo ­cuiască. De acolo, v e d e a p â n ă d e p a r t e câmpi i l e de pes t e P r u t , câmpi i le ace lea m ă n o a s e , ca re îi r e a m i n t e a u t i n e r e ţ e a . A ş e z â n -d u - s e pe pa t , îşi ap r i n se o „ N a ­ţ iona lă" , ţ i ga r a sa favor i tă , şi g â n d u r i l e îi s b u r a r ă în î m p ă r ă ­ţ ia t a in ică a t r e c u t u l u i , în ca re Z a n c h i r a , Tr i fon, V a r v a r a şi Vasali c o n t i n u a u să t r ă i a scă a i ­doma . „ P e n t r u gândăce lu l a is ta d e F i l ip l e - a m făcut t oa t e ! " — îşi spuse d â n s u l . — „ P e n t r u a-cest î m p ă r ă ţ e l al meu . . . " Trifon — p a r ' c ă nu-1 m a i m u s t a din veşnici i le lu i . „M'a i i e r t a t , T r i -foane, n u ? M'a i i e r t a t de d r a g u l

(Urmare în pag. 4-a)

4 UNIVERSUL LITERAR 22 Martie 1941

V a l e a cu n e g u r i (Urmare din pag. 3-a)

lui Fi l ip . . . "—şi p r i v i i a răş i c â m ­pii le de pes t e P r u t , a s u p r a că­r o r a t o a m n a cobor i se cu t oa t e m i n u n i l e ei. — „ M â n e voi face o p l i m b a r e cu Fil ip. . . N u m a i de s 'ar ţ i nea f rumoasă v r e m e a ! " — şi ce rce t ă cu ochii î n t i n su l a z u ­r i u al ce ru lu i , pe s t e ca re l u n e ­cau câ ţ iva n o u r i a l b u r i i de -o ca lmă me lanco l i e .

D u p ă c e b ă t u înce t în uşă , i n ­t r ă P a u l C o m b r a , ca re e ra î n ­t o t d e a u n a m u s a f i r b i n e v e n i t la Maf te iu .

— Ţi- i şi ţ i e l e h a m i t e d e m i ­n i s t r u l lui An ton , ha? — râse b ă t r â n u l , î m b r ă ţ i ş â n d u - 1 . — Şezi oleacă. D o a m n e , dacă a r t r ă i Zanch i ra . . . Ce s 'ar m a i b u c u r a ! C u m îi m e r g e b ă i a t u l u i t ău?

— î n v a ţ ă bine . . . I a t ă ce v o ­i am să te rog.. . Conv inge -o pe m a m a m e a să locuiască la m i ­ne . . . Bob a r avea nevo ie de c i ­n e v a p e l ângă el. L id i , ştii c u m e... C r e d că b ă i a t u l se s imtp ^ a m s ingur .

Maf te iu se posomor i . O c u ­n o a ş t e el p e V e r o n i a ! N u se dă ea dusă cu u n a cu două . S'a cu i ­b ă r i t aici în casă şi-1 p â n d e ş t e . De zeci de ani , îl p â n d e ş t e m e ­r e u f emeea as ta . N u p o a t e face u n pas , n u p o a t e scoate o vo rbă fără ca ea să n u afle, f ă ră ca ea să nu-1 p r i v e a s c ă i ronic . „ N ' a m să scap niciodată de d â n s a ! " — îşi s p u n e a to t ma i des Maf te iu . I n t i m p u l d in u r m ă , V e r o n i a p a r ' c ă - ş i aseu ţ i se şi m a i m u l t v ă z u l şi auzu l şi-1 a d u l m e c a fă­r ă c r u ţ a r e , ca şi cum a r fi fost o ogarcă , ia r el o b ia t ă s ă l b ă t ă -c iune h ă i t u i t ă . „Ce v r e a f emcca as ta delà m i n e ? " — se ch inu ia b ă t r â n u l ; oda tă , o î n t r e b a s e ch i a r p e ea, d a r V e r o n i a îi r ă ­sese în na s , s p u n â r d u - i că el a i n t r a t în doaga copii lor .

• D u p ă - a m i a z ă , c â n d F i l ip sună

la m a r e l e p o r t a l de f ie r l u c r a t a r t i s t i c a l p a l a t u l u i d in c a r t i e ­r u l vi lelor , M a b e l e r a acasă. D o a m n a d i r ec to r g e n e r a l s e - a r ă -ta foa r t e m u l ţ u m i t ă că fiica sa accep tase să fie p r e z e n t ă la vi ­z i ta t â n ă r u l u i T i m o t e u . F i l ip e r a în v e r v ă . însăş i d o a m n a d i ­r e c t o r gene ra l , p e ca r e d iscuţ i i le c u bază ş t i inţ i f ică n 'o a m u z a u decâ t oficial şi cu aud i to r i , as­cu l t ă cu i n t e r e s o î n t r e a g ă d i -z e r t a ţ i e a s u p r a s ă p ă t u r i l o r Iui S c h l i e m a n n . D u p ă ce fu se rv i t cea iu l , M a b e l p r e t e x t ă că t r e ­b u i e să- l v a d ă p e c o m a n d a n t u l a e r o p o r t u l u i , ca re o i n t r o d u c e a în t a ine l e sboru lu i , şi d i s p ă r u mi s t e r i o s — ceeace o î n e b u n i pe Adela . D i r e c t o r u l g e n e r a l , j e n a t , îsi făcu de l u c r u cu o ţ i ga ră de foi si se răs t i f ă ră nici u n m o t i v la J o r j . F i l ip u r m ă r e a ca d i n t r ' o a l t ă l u m e toa t e aces tea . M a b e l îl fasc inase . Ochi i ei verz i îl p r i ­vaseră cu o cu r ioz i t a t e rece , m o a r t ă , ca~e-l j ign ise , d a r îl şi i n t e r e sase . C ă u t â n d în a m i n t i r e , descoper i c h ' p u l une i zei ţe eg ip ­t e n e , cu p r i v i r ea aceea î n g h e ţ a ­tă, me ta l i că . în c a r e s'a f ' xa t ca p e n t r u e t e r n i t a t e o î n ţ e l e p c i u n e r^a , nemi loasă , m e n i t ă să d i s ­t r u g ă şi să uc idă

Ipol i t e r a dezo la t de condu i t a lui Mabe l . A d e l a î nce rca să r i ­s ipească a tmos fe r a g reoa ie ca re se lăsase ca o zăpuşea lă . C â n d J o r j îl a n u n ţ ă p e co lone lu l S t o -ian , A d e l a răsuf lă u ş u r a t ă ; p e s ­t e p u ţ i n , F i l i p p lecă şi d i r e c t o ­ru l g e n e r a l se de s l ăn ţu i cu t o a ­tă fur ia , f ă r ă să ţ i n ă cont de p r e ­zen ţ a lui S to ian , c a r e as is ta cu u n z â m b e t n e u t r u — de om p u s în s i t ua ţ i e pen ib i l ă — la accesul lui Ipol i t .

In cele d in u r m ă , A d e l a is-b u c n i în p l âns şi d i r e c t o r u l g e ­n e r a l ieşi t r â n t i n d uş i le , în t i m p ce colonelul , s t â n g a c i u şi t r a n s ­p i r a t , î nce rca s'o l in i ş tească pe soţ ia p r i e t e n u l u i său .

S m i r n ă l ângă uşă , J o r j n u cu ­t eza nici să r ăsuf le ; î n c r e m e n i ­se şi a ş t e p t a să i se desch idă pă ­m â n t u l s u b p ic ioare . •

— Locuieş t i mesch in . . .— s p u ­se Mabe l . — T a b l o u r i l e as tea ' s or ib i le .

— Un l ichior? — O ţ iga ră . Ascu l tă , Ernes t . . .

M ' a m g â n d i t b ine . N u m a i do ­resc să fiu soţ ia ta . Eş t i p r e a su ­perf ic ia l ca să po ţ i j uca i r e p r o -şabi l ro lu l de soţ şi, m a i a les , de so ţ c u m îmi doresc eu .

— Mabe l , m ă j igneş t i . — Lasă , E r n e s t . I m i t r e b u i e

u n b ă r b a t ca re să facă- o m a r e ca r i e r ă , n u gafe. . . E u v r e a u să m ă m ă r i t ca să po t fi l iberă , m ă 'n ţe leg i? Ei da! Aşa s u n t eu, E r ­nest . . . I m o r a l ă ! I m o r a l ă d in ca ­

r e cauză v r e i . E u c red că d in pl ict iseală . . . T rag ic , d a r aşa- i . N ' a m t a l e n t p e n t r u a l t ceva şi, d in neno roc i r e , s u n t des tu l de i n t e l i gen t ă ca s ă - m i dau s e a m a de as ta . N u m a i poza, E r n e s t i N u te p r i n d e . Dacă m 'a i iubi i n -t r ' a d e v ă r , n ' a ş avea d r e p t u l să-ţi s p u n toa te as tea , însă astfel. . .

— C u m poţ i s p u n e aşa ceva.. .? — se r evo l t ă , conges t iona t , ş e ­ful de b i rou .

G lasu l lui M a b e l fu a s p r u ca o f lacără de o,6_:

— Des tu l ! E r n e s t î ncepu să se p l i m b e

p r i n c a m e r ă ; fur ios că n u g ă s e ­ş te ce să r ă s p u n d ă , înce rcă să-şi d i s imuleze î n t r ' u n f lu ie ra t e n e r ­v a r e a ; p r i v i r e a fe te i îl u r m ă r e a ba t j oco r i t oa r e şi b ă r b a t u l u i îi ven i să p l â n g ă . P â n ă a c u m a , nici o f emee n u - i vorb ise astfel .^Toa-t e îl t r a t a s e r ă ca p e - u n bă i a t b u n , a m u z a n t şi de soc ie ta te — s u p u n â n d u - s e vese le capr ic i i lor lu i .

— Te urăsc . . . — isbut i să s p u ­n ă el în cele d in u r m ă .

— As ta n ' a r e nici o i m p o r ­t an ţ ă , — îi r ă s p u n s e Mabe l . — Ce aş p u t e a face cu un b ă r b a t s lab ca t ine? N u eşti î n s t a r e să supor ţ i nici m ă c a r in su l t a u n e i femei . H a i să n e î m p ă c ă m , E r ­nes t . A c u m a poţ i s ă -mi oferi u n lichior. . . ch ia r două. . . Acasă n ' a m b ă u t decâ t ceaiu. . .

E r n e s t se execu t ă . D u p ă ce M a b e l p u s e pe m a s ă p ă h ă r u ţ u l , b ă r b a t u l o c u p r i n s e b r u s c şi-o s ă ru t ă . Apoi , a m e ţ i t de ea, în­cepu s'o s t r â n g ă to t m a i p u t e r ­n ic în b r a ţ e , a p ă s â n d u - ş i b ă r b i a de gâ t l e j u l fetei , c a r e î nce rca z a d a r n i c să se a p e r e . R e u ş i n d să-şi e l ibe reze u n b ra ţ , M a b e l îl p ă l m u i .

— Idioitule! î m i r u p i rochia. . . U n b ă r b a t i n t e l igen t n u se r ă z ­b u n ă în felul aces ta .

E r n e s t o lăsă ; t r a n s p i r a t , cu p ă r u l năc lă i t şi s lobozit pe f r u n ­te , gâfâia ; M a b e l îşi re făcu i n ­d i f e ren tă toa le ta . Când t e r m i n ă , îl r u g ă ca lmă să- i dea încă o ţ i ­ga ră . E r n e s t t r a s e u n s e r t a r al b i rou lu i şi scoase u n r evo ive r , s p u n â n d apăsa t şi r a r :

— Mabe l , dacă m a i v o r b e ş t i în felul acesta , î ţ i j u r că -mi t r a g u n g l o n t e în t â m p l ă . P l eacă . P l eacă imedia t . î n ţ e l eg i? P l eacă oda tă !

F a t a se ap rop ie de el l in iş t i tă şi, p r i v : n d u - l ţ i n t ă î n ochi, îl p ă l m u i încăoda tă .

Apoi , l u â n d u - ş i m ă n u ş i l e şi poşe ta , p lecă încet , ca şi c u m n u s 'ar fi î n t â m p l a t n imic . I n e b u -ni t , E r n e s t îşi r u p s e gu l e ru l , ca­re-1 sufoca, ş i ' ncepu să r â d ă is­ter ic . R e v o l v e r u l , însă, şi-1 puse l in iş t i t l a - o - p a r t c . D u p ă ce b ă u d in s t icla de l ichior, t r i m i s e s e rv i t oa rea d u p ă Fifi, ca re ven i imed ia t , g iug iu l indu-1 cu buze le ţ u g u i a t e :

— Vai , E r n i - m u m o s u l e ! Cine t e -a s u p ă r a t ?

In p r e a j m a lui Fifi , E r n e s t îşi r ecâş t igă î n c r e d e r e a în s ine ; m â n g â i n d u - ş i a m a n t a , se g â n ­dea în ce fel să se r ă s b u n e : c u m d â n s u l s ta aşa, î n c r u n t a t , a r t i s t a îl găsea f rumos ca u n ac tor de c inema tog ra f în ro lu l u n u i ofi­ţ e r colonial , pe care-1 a ş t eap t ă m o a r t e a în pus t i e .

S c a r a , î n f r u n t â n d z â m b e t e l e cu s u b î n ţ e l e s a le p r i e t en i l o r săi, ieşi cu Fifi pe s t r a d a I a n c u F l o n -dor . In d r e p t u l c i nema tog ra fu lu i Capi tol , o î n t â ln i pe Mabe l . E r ­nes t deven i pa l id de fur ie când cons t a t ă că d o m n i ş o a r a Rezeda s u r â d e i ronic , cu o p r i v i r e de d i sp re ţ p e n t r u Fifi , ca re încerca să fie cucoană la b r a ţ u l lui .

— De ce t e -a i ind i spus , E rn i -m u m u s e ţ e o ? — cir ipi a r t i s t a .

— Taci , gâscă! — scrâşn i d â n ­sul . — N u eşti în s t a r e să t r e ­zeşti nici m ă c a r gelozia u n e i v r ăb i i ! Ş i - a c u m a te rog să n u ' ncep i s ă - m i boceş t i p e s t r adă ! C u m n a i b a d e t e m a i ţ in ăb de là A t l a n t i c - b a r ?

î n t r u c â t ochii lu i Fifi s e ' m p ă -i e n i e n e a u da l ac r imi , E r n e s t o ' m p i n s e în t r ' o cofe tăr ie , u n d e - o lăsă să p l ângă în voie, i a r d â n ­sul se duse g lonţ la P a m u l a , ca să bea p â n ă la miezu l nopţ i i cu câ ţ iva cunoscu ţ i pescui ţ i la ' n -t â m p l a r e p e s t r a d a I ancu F l o n -dor . •

S e a r a , Ipol i t îi făcu o scenă g roazn ică lui Mabe l . F a t a a scu l ­tă ca lm, fă ră să r ipos teze — ce ­eace o scoase d in să r i t e p e A-dela , ca re î ncepu să p l ângă . L a u r m ă , pl ict is i t , d i r ec to ru l gene­r a l p lecă în oras , de u n d e s e ' n -t o a r s e t â rz iu , fă ră ca s u p ă r a r e a să - i fi t r e cu t . S p r e m i r a r e a sa,

o găsi p e M a b e l a ş t e p t â n d u - 1 în b i r o u l său .

— A m î n d r ă z n i t să i n t r u în s a n c t u a r u l t ău , papa , ca să- ţ i s p u n că m ă voiu m ă r i t a cu T i ­m o t e u . Ai d r e p t a t e . E u n b ă i a i f rumos , cult , de vi i tor , aşa că n u p i e r d n i m i c m ă r i t â n d u - m ă cu el.

D i r e c t o r u l g e n e r a l pufn i de câ teva or i pe n a s ; se t e m e a că M a b e l îşi b a t e joc de el, însă sfârşi p r i n a se conv inge că fiica sa v o r b e ş t e ser ios .

— Mă b u c u r ă , Mabe l . Voiu a ş t ep t a ca b ă i a t u l să-şi facă o s i ­t u a ţ i e şi, apoi , vo iu a r a n j a cu A n t o n cele de c ivi in ţă . M a m e i i-ai spus?

— Da. N o a p t e - b u n ă , p a p a . Lasă ca v i i toa rea d o a m n ă T i m o ­teu să t e să ru te . . . — şi făcu o r e ­v e r e n ţ ă . — Visu r i p l ăcu t e , papa !

— N o a p t e b u n ă , fe t i ţo! Mi-a i făcut o m a r e b u c u r i e .

— S u n t u n copil b u n , p a p a ! — se răs fa ţă Mabe l .

— Bay. . . bay.. .! — şi ieşi cu î n t r e a g a l u m i n ă d in b i rou l d i ­r e c t o r u l u i gene ra l .

Ipol i t s e 'n t inse obosi t pe ca­napea . S i m ţ e a o b ă t r â n e ţ ă c iu ­d a t ă în s ine . Med icu l l-a a v e r t i ­za t în r e p e t a t e r â n d u r i să ev i t e s fo r ţ ă r i l e şi e n e r v ă r i l e . El , însă , n ' a ţ i n u t s e a m ă de s fa tur i le m e ­dicului ' . A c u m a , r e g r e t a şi se t e m e a ; deşi, pe f ront , văzuse d e - a t â t e a o r i în fa ţă m o a r t e a , — astăzi i m a g i n e a ei îl înfr icoşa. „ M ă c a r de - a ş m u r i subi t !" — îşi do rea d â n s u l adesea , căci zăce ­r e a şi d u r e r i l e îl î ng rozeau ; u n e ­ori se u i t a cu o p r i v i r e s t r a n i e la r e v o l v e r u l său şi se to t j uca î n t r ' u n fel de a b s e n ţ ă cu a r m a .

A d e l a se furişă p e vâ r fu l p i -

— î n c o t r o as tăzi , b u n i c u l e ? — S p r e c â m p u r i l e n o a s t r e ,

n e p o a t e . Să m a n g â i e m oleacă ţ ă i n a aceea b i n e c u v â n t a t ă , că t a r e m: - i dor de ea.

P l e c a r ă cu t r a m v a i u l p â n ă la p o d u l de pes t e P r u t . Acolo, cobo-r i r ă , t r e c u r ă p o d u l şi l inia fe ­r a t ă şi, a p u c â n d p r i n t r ' o u l i ţ ă , se p o m e n i r ă în c a m p . S ă m â n a -t u r u e de t o a m n ă înco l ţ i se ră şi v e r d e l e lucea înv io ră to r . Maf­te iu se p lacă şi-şi duse p a l m a pes t e g r â u .

— 1ц p lace fa ta lu i Rezeda? F i l ip se smul se d in f a r m e c u l

pr ive l i ş t i i . — E o fa tă f rumoasă . — T r e b u i e să t e ' n so r i cu ea,

F i l ipe , A n t o n m i - a spus că di­r e c t o r u l g e n e r a l ţ i - a r da -o b u c u ­ros . Eş t i m o ş t e n i t o r u l une i a-ve r i u r iaşe , m u l t m a i m a r e ca a lu i C o m b r a . Dece n u ţ i - a r da-o? Apoi , ai în fa ţa t a u n v i i ­to r s t ră luci t . . .

— Cred că n ' a ş fi fer ic i t în căsă to r ie , b u n i c u l e . O M a b e l R e ­zeda p r e t i n d e u n soţ m o n d e n , ca re să se -ocupe m u l t de ea, s'o cul t ive. . . N ' a ş p u t e a face t oa t e aces tea , bun i cu l e . A fi so ţul une i M a b e l Rezeda . î n s e a m n ă o p r o ­fesiune. . . Şi ştii cât de m u l t ţ in la a l t fe l de l u c r u r i .

— T r e b u i e să t e ' n so r i cu ea, F i l ipe ! — s e ' n c ă p ă ţ â n ă Maf te iu . — Timote i i au nevo ie de sânge b u n , nobi l . Mă 'n ţ e l eg i , F i l ipe? Noi s u n t e m sânge de rob i . Dacă n u ni-1 v o m ames teca , v o m pier i , căci es te u n fel de o t r a v ă în noi . N u u i t a că t a t ă l m e u a fost s p â n z u r a t p e n t r u o uc ide re . Câ te n ' a m făcut eu ca să u i t as ta! S u n t boga t , da r l u c r u l aces ta n u m ă m u l ţ u m e ş t e . V r e a u ca t u să

c ioare lor în b i rou ; d i r ec to ru l g e n e r a l n ' o auzise i n t r â n d ; v ă -zându-1 pa l id şi nemişca t , fe ­m e e a a v u o sensa ţ i e de g roază ş i -a le rgă la el.

Ipol i t îşi desch ise ochi i şi z â m b i obosi t :

— Ce e, Ade la? — Nimic. . . n imic. . . — g â n g a v i

dânsa şi-1 s ă r u t ă cu o p a t i m ă pe care el n 'o în ţe lese decâ t când obse rvă că b r o b o a n e d e s u d o a r e n ă v ă l i s e r ă pe f r u n t e a ei.

— N u t e t e m e , Ade la . Nu se v a î n t â m p l a a t â t de curând. . . Mă s imt încă des tu l de p u t e r ­nic .

— N u m ' a m gând i t la as ta! — m i n ţ i femeea . — Eşt i t â n ă r şi p u t e r n i c .

•— S u n t t â n ă r şi p u t e r n i c , — z â m b i Ipol i t şi-o s ă r u t ă r e c u ­noscă to r p e n t r u aceas tă m i n ­c iună . — V o m m a i t r ă i o su tă de ani , n u ? Adela , Ade la ! T u t r e b u i a să te faci medic . . .

— S igur ! A c u m a , ha i la cu l ­care , Ipol i t . Ai l u c r a t des tu l azi ş i -ai a v u t şi des tu le s u p ă r ă r i . M â n e d i m i n e a ţ ă t oa t e vo r fi f r u m o a s e ş i - am să cau t să n u m a i ai nici o s u p ă r a r e . N e - a m în ţe les? •

— Hai cu m i n e , F i l ipe . — N u m a i să -mi iau fu lgar ina ,

b u n i c u l e ! — săr i vesel t â n ă r u l , că ru ia îi p l ă c e a u n e s p u s de m u l t p l i m b ă r i l e s i ngu ra t i ce cu Maf­te iu .

Ieş i ră în s t r a d a ; o b u r n i ţ ă s u b ­ţ i r e î ncenuşa oraşu l . T i m p u l se s ch imbase pes t e noap te . Cu toa ­te că n o u r i i acoper i se ră ce ru l , d i m i n e a ţ a aceea avea ceva a t â t de c la r şi de p r o a s p ă t în ea, î n ­cât b ă t r â n u l Maf te iu so rbea cu n e s a ţ i u a e r u l răcoros . F i l ip îşi p r iv i cu d ragos t e b u n i c u l . Ce b ă r b a t f r u m o s era el — cu p ă ­ru l lui a lb, "cu prof i lu l de s e n a ­to r r o m a n , dârz şi ne 'n f r ica t , şi cu l umin i l e ace lea a s p r e în ochi! F i l ip se s imţea m a i b ine l ângă Maf te iu decâ t l â n g ă A n ­ton, care v o r b e a î n t o t d e a u n a n u ­m a i d e s p r e cifre şi re la ţ i i m o n ­dene . T â n ă r u l îl l uă de b r a ţ pe b ă t r â n .

a.iungi cat m a i sus . — P â n ă u n d e bun i cu l e? — P â n ă " acolo, u n d e u m b r a

t a tă lu i m e u n u t e va p u t e a ur ­m a ca să t e ch inu iască .

— De ce n u se s i m t e ch inu i t t a t ă l m e u ? P e el nu-1 t u r b u r ă n ic ioda tă t r e c u t u l t ău . D i m p o ­t r ivă , par ' eă -1 amuză. . .

— T a t ă l t ău e doa r o s implă î n t â m p l a r e . Rolu l lu i a fost să- ţ i dea ţ ie v ia ţă . El n u p o a r t ă s e m ­nul T imote i lo r p e f run t e . I n -i r ' î n s u l s'a a r u n c a t ceeace e m a i s lab în m i n e . In t ine , ceeace e m a i b u n . Deaceea , va t r e b u i să l u p t e p e n t r u a goni r ă u l c a r e -apasă a s u p r a n e a m u l u i n o s t r u . F i l ipe , v r e a u să fii p u t e r n i c , să i i i u n T i m o t e i u ne 'n f r i ca t . Căsă -t o r e ş t e - t e cu Mabe l . Fă - i câ ţ iva copii. Apoi , poţ i să - ţ i t r ă i eş t i p r o p r i a v ia ţă .

F i l ip z â m b i : M a b e l şi copii. . .! — Bun icu l e , aş v r e a să -mi

c u m p ă r câ t eva h e c t a r e , d in p ă ­m â n t u l ăs ta , să-l a r şi să- l şa ­m a n . Dece v r e i s ă -mi apeşi u -mer i i cu p o v a r a î n t r e g u l u i n e a m al T imote i lo r?

B u r n i ţ a se ' n t e ţ i se ; to tuş i , Maf te iu şi F i l ip n u p leca ră . P loa ia îi înv io ra , ca şi c u m ei ar fi fost i e r b u r i . T â n ă r u l îşi r i d i ­că sp r e cer faţa, ca s t ropi i să-i cadă p e obra j i . Maftei smul se u n fir de c i m b r u uscat şi-1 s d r o -Ы î n t r e dege te , ca să-i bea , a-poi, m i r o s u l p u t e r n i c . Ză r i l e se cu fundase ră în b u r n i ţ ă şi oraşul a p r o a p e că n u se m a i vedea . T o ­tu l p a r ' c ă i n t r a î n t r ' o l u m e v e ­che, u n d e f i in ţe le se mişcă i-real , ca ' n t r ' o l egendă , p e - u n fundal cenuş iu , ce rce ta t m a i des de p a j e r e n e ' n ţ e l e s e decâ t de o a m e n i .

„ O a r e m ' a ş p u t e a r id ica aici, t a re , s ingur , î n aceas tă m o a r t e a c â m p i i l o r ? "

— M i n u n a t îi p ă m â n t u l a ies ta t o a m n a ! — v o r b i Maf te iu . — Iţ i v ine să te dezbrac i şi să t e scalzi m a e r u l r ăcoros . Ce l ă r g i m e f ru ­moasă p e n t r u ochi!

— P a r ' c ă - i t ab lou l u n u i m a e s ­t r u f l amand . Dacă a m avea u n B r u e g h e l , ca re să ne r e d e a c â m ­pi i le acestea. . . — spuse , m a i

m u l t p e n t r u s ine , F i l ip . — N ' a m v ă z u t n ic ioda tă u n m a i f r u m o s cer f u m u r i u . P r i v e ş t e g r ă m e z i l e acelea de bos t an . U i - t e c u m a r ­de roşu l lor . B u n i c u l e , t u crezi că e n e a p ă r a t ă nevo ie să n e s b a -t e m p e n t r u a fi fer ici ţ i? O a r e n u e m a i uşor să afli î n t r ' o col i­bă fer ic i rea?

B ă t r â n u l se p o s o m o r i : — Să n u spui as ta , bă i e t e . Eu

s u n t fer ici t p e n t r u c ă m ' a m sbă -t u t şi e nevo ie să t e sba ţ i şi t u la r â n d u l t ău . P e n t r u g lor ia ca ­sei n o a s t r e , F i l ipe . A h ! Şt i i t u ce ' n s e a m n ă să p o r n e ş t i de jos, să lup ţ i , să dobor i obstacole le . . . Vezi, p ă l m i l e m e l e au b ă t ă t u r i . A m r â n i t g r a j d u l cu ele , a m a-r a t , a m s e m ă n a t , a m secerat . . . . Apoi , a m v ă z u t că n u e des tu l a t â t a . Ş i - a m î n c e p u t să m ă cu l ­tiv, să ci tesc, să m ă informez. . . T e - a s i g u r că sudor i l e m i - a u cu r s m a i d iha i ca la sapă. . . A c u m a , tu vii ş i -mi spu i că n u t r e b u i e să t e sba ţ i !

— Bine , b u n i c u l e , — zâmbi F i l ip , — dacă v r e i m a t a , m ă voiu sbate . . . — însă , deoda tă , s imţ i că v a avea nevo i e să se l ămu­rească o d a t ă ş i -oda tă fa ţă de s ine însuş i ; to tuş i , a m â n a m e ­r e u aceas tă socoteală ; se t e m e a de ea. — „ P o a t e c 'ar fi m a i b i n e să n u fac n i m i c u n t imp . . . " —; şt ia , însă , că d e m o n u l l u c r u l u i s i -al l ăcomie i de -a cunoaş t e nu - i va da pace . — „ A t u n c i ? "

C e r u l nu-1 l ă m u r i cu nic i u n r ă s p u n s .

„ O a r e n ' a m d e v e n i t b ă t r â n î n a i n t e de v r e m e ? Alţ i i de v â r s ­ta m e a fac chefur i , se b a t şi se 'mba tă . . . " — şi-şi a m i n t i de -o p e t r e c e r e u r i a ş ă cu câ ţ iva co­legi, de pe u r m a căre ia se -a l e -sese d o a r c u o g rozavă d u r e r e de cap, aşa că r e n u n ţ a s e fă ră p ă r e r e de r ă u la chefur i . — „ î n ­cepe să n u - m i m a i p lacă n imic . Ş t iu că m â n e va fi la fel cu azi, p o i m â n e ca m â n e şi-aşa m a i d e ­p a r t e . N ' a m în ce să m ă a n g a ­jez. A v e r e a T imote i lo r m ă p u n e la a d ă p o s t u l o r i că re i a v e n t u r i ca re să a ibă gus t de m o a r t e şi de inedi t . S i n g u r u l m e u refugiu p o a t e fi s tud iu l . Câ t de p u ţ i n lu ­c ru s t ud iu l la o v â r s t ă ca a m e a ! " — şi F i l ip s imţ i d e o d a t ă o i r e -s is t ib i lă poftă de -a a le rga , de-a se b a t e , d e - a face ceva v io len t , ca re să- l obosească, să- i aducă s u d o a r e pe f run te , să- i g r ă b e a ­scă i n i m a s au ch ia r să- l doboa­r e . — „ D a r n u - m i po t p e r m i t e asa ceva. E u t r e b u i e să fiu t â ­n ă r u l d is t ins , de vi i tor , c u m m ă vo r b u n i c u l şi ta ta . . . D o a m n e ! Cine ştie.. . P o a t e că m â n e voiu g â n d i altfel . . . P loa i a as ta dă n e r v i " .

O c ă r u ţ ă scâ r ţ â i a j a ln ic pe şoseaua s p r e Lu jen i . S e a r a în­cepea să coboare şi s emafoa re l e delà g a r a Moşi se l u m i n a s e r ă acu. F i l ip îşi î nch i se ochii . S t rop i i d e p loa ie loveau cu o du lce m u z i c ă p ă m â n t u l , r ă sco ­l ind cele m a i a scunse melodi i cosmice. Maf te i a scu l ta cu a t e n ­ţ ie , g â n d i n d u - s e câ t de b i n e va p r i n d e s ă m ă n ă t u r i l o r de t o a m ­n ă aceas tă p loaie , c a r e v e n e a tocmai la t ' m p .

„ O a r e M a b e l ar s ta cu m i n e în c â m p pc -o p l o a : e ca a s t a ? " — se ' n t r e b ă Fi l ip , j u c â n d u - s e cu l a m p a de b u z u n a r , a căre i p loa ie luminoasă cădea a u r i u pes te b r a z d e .

— B u n i c u l e , crezi că M a b e l a r p u t e a l u c r a p ă m â n t u l c u m l-a l u c r a t bun ica? Te rog să n u râz i , ci s ă -mi r ă spunz i s incer .

— N u . D a r ce nevo ie ar avea M a b e l să luc reze p ă m â n t u l ? P u i n i ş t e î n t r e b ă r i as tăz i ! As ta - i bună. . . A m să i-o s p u n d i r e c t o ­r u l u i panera i c â n d 1-oiu î n t â ln i !

— S'o l u ă m c ă t r e casă, b u ­n icu le .

— S'o, m ă i bă i e t e . • Fi l ip f r ecven ta r e g u l a t casa

d i r ec to ru lu i g e n e r a l Ipol i t Re­zeda. O r a ş u l îi şi logodise ; b ă r ­ba ţ i i îl i n v i d i a u p e t â n ă r u l T i ­mo teu , ia r f emei le pe Mabe l . B ă t r â n e t u l îi inv id ia p e - a m â n -doi. D o a m n a d i rec to r g e n e r a l s u r â d e a mis t e r io s în soc ie ta te , ia r E r n e s t îşi p i e rdea f i rea şi nop ţ i l e la A t l a n t i c - b a r , de u n d e ieşea, pa l id şi cu p r iv i r i l e r ă t ă ­cite, sp r e d i m i n e a ţ ă .

In F e b r u a r i e , d i r ec to ru l g e n e ­ra l îşi luă un concediu de s ă n ă ­t a t e p e n t r u o j u m ă t a t e de an . D u p ă mai rrr j l te zile de consil iu, famil ia căzu de -aco rd să facă n o r d u l Eu rope i , î n c e p â n d cu s t a ­te le ba l t ice şi s fâ rş ind cu Angl ia .

In z iua p lecăr i i ven i şi F i l ip la g a r ă . A d e l a e ra emo ţ iona t ă . Ofi ţer i , cunoscuţ i , m u l t e cucoa­ne. . . Vor fi f l u t u r ă r i de ba t i s tă . . . A tâ t de r o m a n t i c — to tu l ! F i l ip fu i n v i t a t în vagon , u n d e r ă m a ­se p â n ă a p r o a p e d e p l eca rea t r e n u l u i . C ă p i t a n u l Popescu , d in av ia ţ i e , cu ca re M a b e l făcea s b o -r u r i de s e a r ă d e a s u p r a C e r n ă u ­

ţ i lor , f u m a n e r v o s şi a scu l t a nu ­m a i cu o u r e c h e v o r b ă r i a s a r ­cas t ică a lui Muşa t . Ade la se u i ­t a p r i n g e a m , £u Ipoli t la u m ă ­r u l ei, însă F i l ip se m e n ţ i n u în c a d r u l celei m a i per fec te c u v i i n ­ţe cu M a b e l .

D u p ă c e t r e n u l se puse în m i ş ­care , M a b e l îi spuse d o a m n e i d i rec to r gene ra l , ca re-ş i ş t e r g e a e m o ţ i o n a t ă ochi i :

— M a m a n , a m impres i a că T i m o t e u îşi ba t e joc de m i n e . E scanda los de r e z e r v a t .

— Bă ia t b inec rescu t ! — puf­ni Ipol i t . — Mi se p a r e că l-ai l ua t pe E r n e s t ca e ta lon de c o n ­du i t ă .

— î n c e t a ţ i ! — i n t e r v e n i î m ­păciuitor Adela. — Pr iv i ţ i aces t pe i sag iu admi rab i l . . . •

P a u l C o m b r a reuş i î n cele din u r m ă să afle a m ă n u n t e d e s p r e soţ ia sa care-1 pă ră s i se î n t r e t i m p . T ră i a cu u n avoca t la B u ­cureş t i , u n d e n u - i m e r g e a p r e a s t ră luc i t . P a u l a r fi i e r t a t - o — p e n t r u Bob; î n t r ' o d i m i n e a ţ ă îl î n t r e b ă pe b ă i a t dacă ar dor i s'o r e v a d ă .

— P r o c u r i s t u l m e u p leacă p o i m â i n e la B u c u r e ş t i . Ai p u t e a p leca şi tu . C r e d că şi m a m e i t a le i-ar face p l ă c e r e să te r e v a ­dă. Vre i?

— Nu , t a t ă . — Bob , ar fi t r i s t să n u - ţ i ma i

i ubeş t i m a m a . B ă i a t u l t ăcu . P a u l se duse la fabr ică . Acolo

îşi d e s b r ă c ă h a i n a şi puse pe s i ­n e un h a l a t a l b a s t r u de l u c r ă t o r . Ii p lăcea să s tea în sala m a ş i n i ­lor, u n d e focul duduia s u b ca ­zane , sau su s , p r i n t r e l u c r ă t o r i , m u n c i n d de m u l t e o r i a l ă t u r i de ei, p â n ă se e x t e n u a to t î n v â r ­t ind lopa ta , — uneor i , îi p lăcea să meargă pe locomotivă p â n ă la g a r a Moşi (căci fabr ica avea o l in ie f e r a t ă de l e g ă t u r ă cu t r a ­seul p r inc ipa l ) . T r e c â n d în sala maş in i lo r , P a u l r ă m a s e acolo p â n ă a p r o a p e de miezu l -nop ţ i i . i n l a r m a m o n ş t r i l o r de oţe, 1, ca r i î n g h i ţ e a u foc, P a u l C o m b r a s i m ­ţea că se depersona l izează . Aces t s e n t i m e n t e r a foa r t e p l ăcu t . U i ­ta, a tunc i , de t oa t e necazu r i l e şi s e -od ihnea ca u n an ima l , p i e r -zându- ş i p r i v i r e a în v â l v ă t a i a a lbă s t ru i e a j ă r a t i c u l u i .

La p l eca re , c ă u t ă în a m i n t i r e f igura lui P e t e r l e .

„ D o a m n e , a m î n c e p u t să n u ma i ş t iu c u m ară ta . . . " — şi u r c ă obosi t de m o a r t e în l i m u z i n a care-1 a ş t ep t a la poa r t ă , în t i m p ce luc ră to r i i îl s a l u t a u cu un r e s ­pec t n e p r e f ă c u t , căci îşi i u b e a u s incer s t ă p â n u l , m a i a les d e când el se a r ă t a s e foa r t e î m p ă c i u i t o r cu p r i l e ju l u n e i g reve , c a r e cos­t a se v i a ţ a câ to rva o a m e n i .

In p i a ţ a Uni r i i , îl văzu pe F i ­l ip . O p r i n d l imuz ina , cobor î şi-i d ă d u şofe ru lu i o rd in să ducă a-casă m a ş i n a . Ii e ra dor să v o r ­bească l u c r u r i s imple , să r â d ă pu ţ in , însă o n i m e r i p ros t cu t â ­n ă r u l T i m o t e u . F i l ip t ă cea sau r ă s p u n d e a monos i l ab ic la î n t r e ­băr i , aşa că P a u l sfârşi p r i n a t ăcea şi el. Totuş i , n u se d e s p ă r ­ţ i ră , ci c o n t i n u a r ă să se p l i m b e î n c ă p ă ţ î n a t , f ă ră sens, p â n ă sp re d iminea ţ ă , fă ră să a d m i r e n imic din s t r an i i l e f r u m u s e ţ i a le n o p ­ţii .

La d e s p ă r ţ i r e , se p r i v i r ă a-m â n d o i , c e r c e t â n d u - s e ; e r a u p a ­lizi, cu ochii î ncenuşa ţ i — ciu­d a t e apa r i ţ i i d in t r ' o poves t e r o ­m a n t i c ă . S e d u s e r ă încet , f ie­ca r e sp re casa lui, ca să cadă în­t r ' u n s o m n obosi tor , cu v i su r i s t up ide şi fă ră nicio logică.

Adouaz i , Ia amiază , Bob in t r ă în d o r m i t o r u l lui P a u l , c a r e t oc ­m a i se t rezise .

— Ce-i , Bob? Căru i fapt îi d a ­to rez aceas tă p l ă c u t ă v iz i tă? — g l u m i C o m b r a ?

— Tată , v o i a m să te ' n t r e b dacă ai a v u t v r e o d a t ă în v ia ţ a t a o t a ină , o t a i n ă m a r e , pe ca r e să n 'o po ţ i s p u n e n i m ă n u i .

— Hm. . . S t a i să m ă gândesc . . . Nu. N u cred . D a r ce ' n s e a m n ă aceas tă î n t r e b a r e mis t e r ioasă? N u c u m v a ai deven i t m e m b r u al K u - k l u x - k l a n u l u i ? Ser ios , Bob. . . Ai ceva ca re t e apasă? Dcs t ă inu i e ş t e -mi . E ceva a t â t de groaznic , î ncâ t să n u - m i poţ i spune?

— N ' a m nic i o taină. . . — se eschivă b ă i a t u l .

— Bob, B o b ! Irică n u şti i să m i n ţ i ! P r o m i t e - m i că vei veni la m i n e cu t a ina ta când ve i s imţ i că n u m a i po ţ i s'o î n d u r i . P r o ­m i t e - m i , Bob!

B ă i a t u l d ă d u vag d in cap şi se duse la geam, să p r i v e a s c ă în s t r a d a care se posomor i se sub c e r u l cenuşiu , fă ră u n pic de soare .

— Bob, dece n u v re i să t e h o ­t a r eşti?

— Nu pot , t a t ă ! N u voiu p u ­tea niciodată . . .

MIRCEA STREINUL

22 Martie 1941 UNIVERSUL LITERAR 5

N o t e g e r m a n e U N C R A I N I C mi-1 strangulează aici, în pus­

tietate", — mi-am zis, ment­al sufletului german şi unul din zându-mă în mine, şi-mi îngro-scriitorii mari în genere este pa: faţa în perlni". Aici, în pier-Hermann Stehr. Knut Hamsun dutuil Pahidorf, Stehr are neno- я numită coloratură я on' l-a definit p.intr'o singură pro, rocul_să-si piarză tre icoyiL Egx ^ S S r S

cuesc aşa de'mult pe Hamsun, Luptă şi scrie. Paginile* lui nu gg»re gradului

rată că succesele de librărie, o-glindind gustul cetitorilor, işi au tàine.e lor. De obiceiu lectura cea mai populară o constituie romanele şi povestirile de sen­zaţie. Dar succes pot avea şi cărţile bune. întotdeauna însă capriciosul succes e condiţionat

N o t e i t a l i e n e N o t e r o m â n e ş t i O HARTA GEOGRAFICA A

DIVINEI COMME DIA

A apărut de curând în vitri­nele unei case edil oare italiene specializată în material didac-t'e. colorată v'u, cu persona­gii le pr ncipale dîn Infernul dan­tesc în ocoalele lor (i gironi).

i-a aeimiD p.inu o singura piu- , u „ нв h s t « t «Ѵг^ чГТігой r e i căutate, coloratură corespun-poziţie: „Nu ştiu dece nemţii il nu se da bătut. Sene şi lupta. & gradului de sensibilitate cu esc aşa de mu.t pe Hamsun, Lupta şi sene. Paginile lui nu u t e r a , r a

6

a p u b l i , c u l u i c e t i t o r — îl au doară *pe Hermann fac concesii gusturilor la moda. g l U C c e s e i e (j,e librărie ale muiito-Stehr". Insă, ca peste tot, nici Ceeace urmăreşte el este desţe- Г а dintre •romanele româneşti, Tablourile explicative ale pianu-profeţii germani nu au fost in- lenirea sufletului din grelele-i s p r e e x e m p i u s e datorează 'în' lui infernului ş: ale celorlalte totdeauna recunoscuţi mai întâi poveri pământeşti. Pentru el яѴрсцт orari „ m p - " o u ä P ă r t din .Divina Comme-la ei acasă. Srehr, în care un numai viaţa sufletească are P ™ ш к e s r a graa gene d j a „ ^ ) а

Hanns Jobst vedea pe cel mai s e n s şi valoare ^Pegra S î o S A t V Ï Ï l i î \t pe Fausto Flori („Meri-mare ser.itor m viaţa, si pentru care lumea nu devine suibt, c r u r i l j l a в е г т căci Chris- diano di Rom« ' din 16 Febrnn-сзге, tot după Johst, nu ar e- nu-1 Bärt r« D ^ n e z e u in и ^ s t a b i l J.e c á a u t o ; i i rie. a. c.) a fost intenţia de a x s t a aita măsura de apreciere ea . Aceasta e estetica 1ш Her- ш ^ ^ decât o nemăsurata strma, acest .mann Stehr. Şi aceasta n este X- Г / P ( 1 - s i Stehr a trebuit să ducă o luptă misiunea: Să lupte pentru, drep- ^ e a " dârză cu mediul in care l-a a-şezat destinul hărăzindu-i, drept v

— - - /^«n -, T- nttll I M1TU УЛ V ТГП Г71ІГІ1 І(1Г .4 1 _

(Viaţa simplă) ; Gullvaag (A in- lumea umbrelor se" ridică "şi înăbuşitoarea pâclă ceputt într'o noapte de miez va- căci, încheie Fausto

lălăit ţănm), Simp- simplu exerciţiu mnemotehnic de turTe suflefului p= care îl a- 8 0 1 1 ( F a m i l i a B a r r i n S = Nepotul), „ u m e s i de date si de a sili P e în ha- 4' dar d>'« însuşi Haisaodi (Rapsodie maghiara; elevi să renete papagaliceşte şi vem m na . ş. aar a-.a î.isuşi n Ы і f A i m 4 > 4 . wiw.hprfc u,^ts..p,„„i_ ?•%

unică răspată, numai căutarea Creatorul "tuturor văzutelor şi ^ ( ^ , ™ ^ Ä , , ^ ^ „ca pe hartă"/azel e călătoriei i» de Dumnezeu. „Niciodată în nevăzutelor. Târziu, dară totuşi.

scrie el, "îîa a anonimatului din jurul său. ră); Mungenasţ (Vrăjitorul Mu-parte fericire decât mima sărăcie, şi nici cinste decât dela

viaţa mea am putut cumpăra din altă ^ " s ^ ë i e ï a l t e onoruri şi re- zot) Knittel (Via Mara; Therese tinerii să se îndrăgostească de o-

1 compense. In 1915 poate trăi, Etienne ; Amadeus) ; Philipp pera de artă, trebue să-i anropii .. , . . . retras la Warmbrunn, din seri- (Scctland Yard; Odată ca şi a- de ea fără cârpeală erudiţiei K u f p r ^ S a r ä « P , L i . sul său. In acelas an se vede dis- cum) ; Kluge (Domnul Kortüm) ; і „ и ш е si a subtilităţilor eofis-con.dftf SI exis-enTă lirtTv? tins cu premiul Bauernfeld, in Seidel (Lennacker); Oaldwell * с ; ** / ? Г Ь Г : ^ ^ t ï e l ï S e p e Ï Ï w - ^19 cu Fastenrath şi Schiller. (Odată veni-va ziua); Göritz- P f n ! eu bmb*j»l m:m.tabu al zit i morale cari pot fi mai pro- î n 1 9 3 2 c u medalia Goethe si cu bacii (Hermann Göring, omul şi ar.ei sale . fu'id sădite în v-°un mfl=t s°n- Wartburgrose. In 1933 primeşte opera) ; Kuni Tremel-Eggert Câ*i pro"esori de liceu si chiar s'b'l De p e ' e i e î s i angViează premiul Goethe şi Dr. h. c, iar (Bard); Dietrich (Pe căile vie- universitari 9t*n *»oest într'o muncă împotriva nădej- în 1934 marele Aderschild des tăriei); Eugen Roth ( U n o m ) ; dacă-1 ştiu, îl aplică? dllcr, toate rezistenţele de scrii- Deutschen Reiches, fiind, intre Emil Strauss (Jocul vieţii) ; p, lr>ă t « c r U i c'-s :c"or în ter care -re o misiune de înde- timp, membru şi senator al A- Prien (Drumul meu la Scapă timpul studiilor liceale, masacrul p'init. ,.Bine, mi-aţi bătut o pia- cadeimiei germane, membru in Flow); Dibelius (Anglia); Tre- і н е г , , * п г ц î n w „-p r , i . с 3 н т я і tră între dinţi; voiu începe prin senatul cultural al Reichului, veilyan (Isioria Angliei) ; Boerner c'rschid pe Rac'ne sau Molière, a o sfărâma si a o mesteca si e t c - (Inima neschimba.ă) ; Holzach câţi mai citesc pe Eminescu

mem noi de soarta literaturii ita- TEODOR SCARLAT Bojer acumulează cunoştinţe bo. liene. contemporane, dar pentru gate, pe care le va wtiliza mai curioasa asemănare cu starea de autorul recentului volum de pce- târziu în numeroasele-i romane.

me Ora de sbor, a scos zilele tre- Grimase dureroase, scrierile lui cute o broşură, cuprinzând patru vor lăsa cititorului impresia de cuvântări rostite ia radio, inti- amărăciune a unei vieţi clanuite, tulată Anotimpurile în lirica me-eu la pândă cu ghiare aro.e-noastră contemporană, prezen- ninţătoare. tând — cu citate din pcetii con- Viaţa de pescar, cu multele temporani — aspectele sub care djireri si rarde clipe de obosită se înfăţişează anotimpurile în satisfacţie, este magvtral înfăp-opera câtorva dintre barzii nos- şată în Ultimul VvîkiTag. In fie-tri. care pagină puls ază revolta

„Versurile citate în broşura de mută a unei întregi caiego ii faţă au fost culese după un cri- de oameni în sufletele cărora

acea- teriu strict subiectiv. Autorul n'a pustieşte nimicitoare teama de-a intenţionat, aşadar, o lucrare de nu avea cu ce-şi duce zilele şi re-critică literară, ci o prezentare s e m n a r e a ce se aşterne peste a poeziei noastre pastelistice in- clï>ele de desnădejde. spirată de anotimpuri", — ne Veşnic in luptă cu elementele spune Teodor Scarlat în scurtele naturii potrivnice, fiinţalc aces-rânduri ce precedează textul. t e a se'nchină lui Dumneziu, a

înfăţişată astfel, eleganta bro- mulţumire, atunci când după

lucruri de la noi. Şi poate mai nvall decât con­

fraţii lor italieni, majoritatea ti­nerilor care scriu au o cultură im complectă, superficială — n'au nici proprietatea termeni­lor măcar.

Şi scriu, şi scriu! Scriu tot ce se poate imagina şi <se cred mari.

Dar „mâine cine îşi va mai a-minţi de toată literatura i.ta?"

SUVERANITATEA EROULUI

In „Meridîano .din Roma" dm 17 Ifebiuane a. c . Giuseppe

Flori, Fuzzl semnează articonua „bo face ca vian.ta üeii' еюе", mce.càna sâ

faca o apropiere mere ücc t rma şură de cari vorbim mai sus se !uni aspre petrecute departe da adaugă în chip lumincs operei C i l s ", pe întinderea fără sfîrşit a boga'e şi variate a lui Teodor aPe'-or îşi revăd gospodăriile de Scarlat. după colţurile de stâncă lucind

în soarele primăvăratec. „AM FOST UN IMBECIL" ! Ultimul W'king este un imn al

vieţii trudite, neîndurate a pes-

pouitico-reugioasă a iui Tn. Cur-iVie, aşa cuiii se despraiue u-n ce.eDra sa carte „Heru-Worship • icului егоидіі — tradusa in ro­mâneşte sub Útim de „Eroii") şi üo^u.iiia iascrstă.

Dacă e exagecat sâ prezinte se întitulează romanul pe care-1 carilor norvegieni — dar singu-

sau nu voiu înceta până nu se va preface în pâine duce". Cu ast­fel de credinţă oricine, dacă nu este o mediocritate, poate muta munţii din loc. Şi Hermann Stehr i-a mutat. Numai cu gân­dul, dar gând trecut prin pu­tem'ca flacără a viziuni'or unui erou a' s irisului şi gând călit în

Capodopera lui Herman Stehr (Rama de aur) ; Langenscheidt este romanul ,.Der Heiligenhof" (Regina Mărilor); Varé (Diplo-(1917. în editura Paul List din matul surâzător) ; Goebbels L'ps:a); celelalte s:rleri sunt: (Lupta pentru Berlin); Fried „Auf Leben und Tod" (volum (Oameni si economie mondia-de nuvee, apărut în 1898); iă); Aschenzinger (Metal) şi „Schindelmacher" (1900). ,Leo-nore Griebel" (1900, roman) ; „Der begrabene Gott' (1905, ro-

( Oameni, tradiţii,

Blaga, fără umbra răzbunătoare a ochelarilor dJda.c'-ici şi fără a-—"-1.ігег obsedantă a „anilor si influenţelor?"

„TINERII SCRIU"

?.pa de ghiaţă a unei răbdări. man) ; fără perece.

Născut inh 16 Februarie 1864, la Ha.belschwerdt (Silezia), din meşteşugari săraci, Hermann Stehr e al cincilea copil şi a-junge învăţător. Neînţeles şi persecutat de autorităţile ecle-siastice mutat găuni să'eşti cari distrug orice ideal şi cu atâta mal mult „ve­leităţile ' unui scriitor nu prea plăcut celer ce au puteri lumeşti a?upra-i. Sosind acclo, el îşi no­tează astfel prima impresie : „Ploaia de Octombri prin noaptea cea mai neagra, izbindu-se de paravanul de scânduri al pereţilor; ramurile celor doi tei uriaşi treceau duse de furtună, pe deasupra acope­rişului de şindrilă şi apa din ma­rele jghiab de piatră de dina­intea uşii se oprea în lemnul prea îngust al ţevii de scurger

„Drei Nächte" (1909, ro-„Peter Brindeisener' man)

(1924 roman) Maechler" (1929); „Die Nach­kommen' (19ЭЗ), amândouă ro­manele având drept temă des­tinul faustic al unei fami'ii care e izbăvită în urmaşi; „Der Gei-

d= cari depinde, este genmacher" (1926); într'una din acele vă- Ca.jetan" (1931) ; „Der Himmels

Schlüssel" (1939 Mären" (1929) (1920, volum de versuri); „Mit teigarten" (1939, tot un volum de versuri, scrise în*re 1890 si 1936); „Das Stundeng'as" (1936,

Vănăl-i cuvân lări, scrieri mărunte, note) p - şi .Mein Leben" (1934) auto­

biografie. Asupra operei acestui mare

şi aproape necunoscut la noi scriitor german vom reveni.

Winschuih semmale)

Céspades e romancier ita'ian. Knittel elveţian, Simpson scrie

M л , „ , р і englezeşte, Harsanji ungureşte, " r - . i Dintre ceilalţi sunt scriitori de

primă mărime numai: Ernst senu prost . Moritz Mungenasţ (n. 1893, la A r i n r * 4i0f.„r„ „• Metz; romanul „Der Zauberer zeTdeloJZ\lţiXcT^ Muzot", apărut în 1939, are ca e міогіг.псе de

lucru si cineva pe Cr.y ie drept proietul va lansa în curând editura „Cu-lasciemuiui sau al naţiouai-so- getarea" şi e datorit d-lui Gri-ci^iismiuiui — cum a iacuo-o gore Olimp Ioan. Power, — se pot găsi totuşi, in De o factură cu totul nouă, ope.a- scrisa acum 100 de ani, ignorînd voit anumite reţete lite-acest mesagiu trimis vi-toru-^i rare convenţionale, desp'când

miezul unor realităţi pe l â ^ ă care trecem de multe ori indife­renţi sau blazaţi, cartea aceasta — crustă amară dar plină de surprize — va sgudui, suntem sigur', multe obezităţi intelec­tuale, cucerindu-şi un loc de frunte în literatura noastră tâ­nără, consacrând pe nu mai pu­ţin tânărul ei autor.

ae epoca victoriana, asamanan semruíicatrive, ac«.e aşa numite „i-iuînmaziom p.erj.scisti'-.

Cariyie pune la baza sistemu­lui său егіс, poiiitico-rengios ш aee.aş timp, couui егоши*; сшс, sinonim cu admiraţie nelimitata, transcendentală. Dar nu aüiini-r»ţie in accepţia comuna a cu-

constată cu o bine întemeiată vantuiui, adică o totaiá pasivi-groază Raffaello Sardiello — în cate, contemp-aţie. ci un senu-„JVîeridiano di Roma" din 2 Mar. ment activ, ames.ee de credm-tie, ac. — căci cei mai mulţi ţa» lealitate şi ascultare.

Din felul cum o societate pri-

JOHANN BOJER: MUL WIKING

ULTI-

Personalitatea marelui roman-

rul lor fel de-a o înţelege C. P O S T E L M C U

LECA MORARIU: GRAIUL VIU — CORECTIV STILISTIC

D-l Leca Morariu, profesorul de Istoria literaturii române dela părăsita Universitate a Cer­năuţilor, astăzi la Facultatea de Litere din Bucureşti, a publicat nu de mult broşura Graiul viu — corectiv stilistic (Focşani, 1940), extras din revista Ethnos.

In timpul bejeniei d-eale, în drum din Bucovina ocupată spre Bucureşti, oprindu.se la Focşani, a însemnat acest popas al tristei

J ' M p 1 ^ ; temă tragica existenţă a Lore- ^ S W ' : u n e l e c u u n d ° „Meister n e . d e l a l a 6 0 î n o o a c e ) . Emst {0l ™™ impresionant; de nuvele n • u t h nri Wiechert (n. 1887; „Das einfa- i a u teatru> ţintiri, jurnale, • ''Tehin^bi^h" c h € L e b e n " . apărut 1939, este traduceri din cei mai dificili

" romanul unui învins de brutali- pcefi străini, câteodată chiar ro-tatea zilei) ; Kurt Kluge (n. mane şi es:euri. 1886 ; „Der Herr Kontüm, apă-

S Ű i ^ u ^ ^ m i e ^ u S f й d e r П 0 Г Ѵ е 9 І а п J 0 h a n n B ° j e r e S t e c ă l ă t o r i i P r i n Publicarea studiu-o^tÁ^t naÄfjtlLtï î ^ a j u n s de cunoscută; valoa- lu; asupra căruia vrem să atra-caracterizeze o întreaga epoca isto.ică, un popor. Vai, atunci, ae cei ce-şi oimoară eroii! Ce pcate fi mai tragic decât desti

rea literară a operelor sale — gem atenţia cititorilor. Preoou-multe ia număr — i-a consac-at pat de problemele ce se pun în drept unul dintre cei mai de legătură cu estetica limbii noa-

nui unui erou, omorit de chiar seamă scriitori scandinavi. stre, în paginile acestui studiu, acei pentru care Ы1 a venit să Născut la Ш2 într'un sat din d. Leca Morariu se opreşte aisiv lupte! Eroul _e un trimis ai ce- regiunea Tronăneim, ca fiu al pra câtorva aspecte, dând exem-

rr, „ t , ruiui, e purtătorul de cuvant ai u n o r o a m e n i nevoiaşi, Bojer a ple cu o rară bogate în soriii-rut în 1938, e o refontare a ro- T c a t - ^ t scrise, ce e drept, Divinităţii; e un inspirat deci. c u n o s c w í 0 ѵ Ш а a * _ î» tine manelor „Die silberne Wind- cm entuziasm, unele mărturisesc Oricare ar fi forma sub care se ». . / т „ в ' , г л , , й

- maniiestâ un erou — Zeu. pro- ,}e- >lma n e v 0 l t s a munccav.a din greu cu întreaga s i familie,

faime" şi „Das Flüge haus"); oarecare talent, dar aproape în Ina Seidel (n. 1885; e scriitoare; пЬЛипа nu se vede disciplină,

CARI SUNT

„Lennacker", apărut în 1938, e o carte fantastică despre des­tinul bisericii şi al protestantis­mului. Tema e brodată pe două­sprezece nopţi de vise ale iui Lennacker care, întorcându-se din râzboiu, cunoaşte isteria u-nei familii de pastori care ilus-

retinere, chiar.

cultv.ra elementară

cărţile cele mai căutate la Ber cu sunete horcăitoare, ca~ de lin? — întrebarea şi-a pus-o trează, prin douăsprezece gene-spaima morţii şi întocmai ca un Christian Bock, în hebdomada- raţii, protestantismul german) ; copil pe care-l gâtui. — „Eu sunt rul „Das Reich", iar răspunsul şi Emil Strauss On. 1866; „Le-acesta, e sufletul meu, pe care obţinut, pe cale de anchetă, a

Şi-şi aminteşte cu melzncolie Raffaello Sardiello de timpul nu prea îndepărtat, când într'o ca­fenea mică de pe Via Larga din Firenze, unde obişnuiau să se întâlnească acei „Amici Pe. rnânaxeTtatre ' с г о п к ^ г Т т о ш а

let, preot, poet sau suveran - - c u "'«reuyo s i ei apare ca o fiinţa măreaţa, su- *Pre a-şi câştiga, existenţa. pranaturaiă. Vara se tocmia ca pălmaş la

Suveranitatea e de drept divin fermele din apropiere, iar în — ce turburătoare asemănare m timpuî iernii pleca ia pescuit în afirmaţia aceasta a iui Canyie insulele din nord, înfruntând şi uneie fraze aproape ident.ee т Ш е d e r i s c u r i r e s e i e g a u dfí

scrise cu sute de ani înainte ae a c â 0 ţ i e n u t o t ă e a u n a

Miron Costm, Ion Necu-ce. Ase- , . « T . . , . .. . ' bănoasa. înainte de a impbm 16

Geotropismu! contemporan

benstanz". apărut în 1940, deci s'a hotărît de către aceţti neîn în pragul celor 76 de ani ai au- t r e c u ţ i с і г е Ш о г і d e v e s u r i

toru-ui, este poate romanul sau п Ы Q c a r e d g р о е г . .

(Urmare din pag. l-a)

Două ітрзгсгігііѵе, reduc ti- ect ţine d e domeniu l acelei brie de alriel la •unul s ingur părţ i de suflet p e care aciua­seră unuil la aliul, cunoaş te o- li atea,a .amputat-o omului mo-mul integrat în actual i ta te : d e m , c a m e p t á p e n t r u pro-ordine şi producţie. Pr ima pri- ducţie şi stânjenitoare, lejueşto' pe a doua , a d o u a Feţe pr in c a r e oameni i t a -jusiliicâ p e pr ima şi o presu- tonau prezenţa divinităţii, v a - Ein Lesebuch aus zwei jahrhun pune final. Іогііэ 'Іірзэзс р э contemporain

In fond, portretul lui „homo nu n u m a i d e p rezenţa lor în-fabsr" este d e mult b a n a u z a t viorâtaare , da r şi de căile sp re da partizani şi critici. De a s e - fundamentul lor ultim : Dum-meni identi tatea s a cu „homo nezeu, Absolut, V a l o a r e a va-sapiens", în sensu l ace lu i „ sa - lorilor. voir pour prévoir, prévoir pour In l ipsa unui minut d e con-pouvoir" lansa t de pozitivişii. templaţie p e an , (nic.un pro-

ca cel mai frumos şi mai puternic — " f.c n u m a i

si, în orice caz, cel" mai plin de s c a P e cenzum lor, încă înainte experienţă omenească şi artişti- d e a fi tipărită, „pentru a feri că. Emil Strauss se situează рэ primele rime ale unui tânăr linia marilor povestitori Gott- preţ de o proastă fried Keller, J. P. Hebel, Storni partea criticei şi a şi Raabe şi este un desăvârşit сцц0г". maestru ai limbii literare cla- „ s j c e ) Daca a-tazi s'ar

Mai sunt foarte căutate câr- p r i n c e m i n u n e ? ' tile din seriUe Inse'bücherei, mxtiva carducciana,

danti", un fel de asociaţie scriito- s i"^ rud lTm"cä^ ani> S e an9a3e într'o şcoală de ricească sub egida carducciana, msă aici * subofiţeri p e care-o pàrâseyte

Şi acest suveran de drept di- s

+

pre. a Je

t. f d [ c a a l t o r . o c u p a -vin, nu ce se mţe.ege ooişnuit tmm- Satisfacţia avea sa i-o a-prin Rege, e eroui capabil să ducă tot literatura. Cu recomav^ conducă poporul. Şi oaaia gâ- Щі° lui Hamsun reuşeşte să co-sit Suveranul, conducătorul, toţi ІаЬ^геге la câteva publicaţiunt sunt datori să-1 recunoască, sâ-i $i cu banii cîştigcţi de pe urma

. , asculte; supunerea e principiul u n v i roman întreprinde o cală-primire dm p e care carlyie a clădit e„iea ш і е ы P a r i

publicului sa sociala. „ . . .. _ , . Deci, eroism, credinţă, ascul- î n t o a r s a p e * o s p a n a l a A m s t e r '

taxe dam unde îşi permite un popas In „Obbedire, credere, combat- m a i lung; se angajează apoi

tere" se rezumă întreg iasais- ye-un vas care-l duce la Copen-

nul afirmaţiilor ce le face. D-sa socoteşte că „robia gramaticală a profesoreştilor şi a simetrişti-lor păcătueşte nu numai prin burlescul limbii, ci chiar prin contrafacerea limbii adevărate".

Fără să fie un rebel în contra normelor culte fireşti, d. prof. Leca Morariu, plecând dela con­cepţia că temelia limbii literare stă în limba vie „a lui badea Gheorghe" şi că adesea trebue să ţinem seama de învăţăturile ce le putem scoate din ea pentru a îndrepta „anemica, bizara şi chiar falsa limbă aptică şi limbă a hârtiei ş; limbă a cernelii...", arată câteva din păcatele mai frecvente pe care le putem în­tâlni în limba noastră literară.

Relevăm această publicaţie, prima din timpul pribegiei d-lui Morariu, pentru interesantele ob­servaţii şi sugestii ce le cuprin­de. Nimeni nu o va citi fără să

mai ivi — o nouă „co-primii cari Credere^'ancora "e sempre haga şi de-acolo înapoi în patrie, nu-şi recunoască o greşeală şi

Kröners Taschenausgaben şi ar arunca cu piatra ar fi tocmai neila santiià e ned' eroismo", Nestatornic, mereu în căutare fără să nu înveţe ceva. Sammlung Dieterich. ceşti „maniaci letteraloidi'', căci spune unul din preceptele mus- de informaţie si nou? orizonturi. G. C. N.

Foarte cetite sunt şi cele două greşeala lor cea mare e aceea de soiiniene. volume de „Deutscher Geist', a fi mai mult decât satisfăcuţi D i n eroism, fascismul ca şi

de tot ce scriu, de tot ce fac în derten, de cari ne-am mai ocu- g e n e r a i pat.

TRAIAN CHELARIU

„DER TÜRMER"

Se cred toţi doldora de geniu, au fantezia şi elanul tinereţii şi scriu, si scriu! Dar, observă Sardiello, această fantezie vrea să fie disciplinată şi strâns în limite e pe care bunxil

In publicistica germană „Der simţ — atât de bun, adesea mai - • i j Türmer", care apare în editura b u n d e c â t g e n i u l _ l e і т р г т е » .

Prea hărţuit d e obligaţii ca s a g ram social nu prevede prin- „Heinrich Beenken" (Berlin), lase un moment din m â n ă tre var iante le celor de trei ori şi_ a cucerit prin varietatea si D a r t a î e n t u l - c h i a r ?г geniul, unealta, fie e a lopată de a- 8 ore - de somn, de muncă , selecţia cclâborărilor, un nume S u ? o'Tturî' gricultor, mistrie de meser iaş , d e distracţie, — p e zi, o secun- de frunte. Cu un trecut do 43 I n a i n t e d e ' a c r e e a n o i s ă v e . stilou de „intelectual" s au te d ă d e contemplaţ ie desinte- de ani, „Der Türmer" reprezintă л£т рщіп c s a u Creiai alţii,

naţional-socialismul a făcut nor­ma vieţii, instaurând totodată şi o ierarhie eroică, o nouă scară â vaiorilor umane.

Toate revoluţiile lumii, toate reformele, nu au căutat de fapt decât eroui ; cel mai capabil din

ţinută fiecare ţară, dându-i puterea supremă' şi cele mai înalte o-noruri.

Dacă astăzi semnificaţia cău­tării Eroului, credinţa că el tre­bue sâ vie, încrederea fără li

F O I V O L A N T E

Domnul din colt

mae.ftrii. Si chiar aici trebue ur-

existenţa întreagă a cărei par- hsiot-ietvs т -н т „ н логат Vundc insolent prin faimoasa for. te suntem) în lipsa unei Dă- ö ~ 1 e t - . l s t ^ a mai rnu.t decât t na?cVur"\

й ш и " І Щ ' 1 1 1 u p b J p u onorabrla. De remarcat sunt su-relnice, fugare clipe de ridi- p : i m e n t e l e plastice, cu reprodu care a mâinilor spre cer, e de : e r j a - n Fragonard. Rembrandt, scrisese tot — dar cum mirare dacă n* triuimflă decât Rubens, Boucher, Carl Spitzweg s e ? — ?» „poeta naseifar sunt

ferite de etc. Nici actualitatea pcliticâ nu pnnciwalii autori morali ai în-e neglijată în „Der Türmer", care srijorátoarei manii literare de trebüe citită cu atenţie şi pre- azi. ferinţă. Ne-am oprit asupra articolului i ' , M. S. lui Sardiello, nu pentrucă ne ic-

bfon informator, d e capital-st, resafă, o clipită d e disponibi- o adevărată cetate literară. Ar ^ ^ omul veacului n ' a r e c â n d ri- litate sufletească, o g e a n ă d e n t > l c l Ulitz, He:nri:h Wolf, Hans m a t u n d n i m s e r i O S şi constant", dica mârnii'le, ca să birue în că ldură simpatetică, faţă de Gottsehalk,_ Artur Z.ckler, Georg s i a t u r i r u m i n t i ; a c a r e F e r a s _

, . . . . , ,,, • * . » , - * Geesdorf si alţu acorda reviste 1

timpul rugăciunii sa le , aşi".le °-"'° t°" )™ , „ ^ „ „ ^ binelui. De altfel binele nici nu mai e actual. Noul utilita­rism oare-şi e ta lează impudic excesele, cinismul unui mate­rialism ca r e nu cunoaş te decâ t o a s t e a „bunurilor „bunuri", din al tă familie d e „b ine" ? cuvinte decât „binele", nu mai Actual i ta tea î n s e a m n ă a c t accepta valorile, a l i e i decâ t faptă. In lumea faptei mai ѳ de bu r să . loc pen t ru u n crâmpeiu d e

•Valori adânc i — binele, v a - credinţă ? Dar o credinţă pre-lorile morale , car i ta tea creşti- supune conştiinţa unui 'deslin. nă — s 'au înmormânta t în C â n d s 'a p roc l ama t oda tă carcasa de oţel a robotului „Schiksal ist Politik", se ma i modarn. Valorile înalte — sün- p 0 a t e spe ra c a omul s ă se tenia, valorile religioase, pie- desve ţe a crede că toate s tau tatea, sunt p r ea sus pentru ki- m b p ' ; a s i pu te rea s a ? logramele bl indate a le cărmi Р р о Ы \ ^ f i , e o a r e ^ ] & _ şr pentru can-putere tranoton s a t o d ^ ă t m totdeauna

ai_ avioanelor Stuckas . Ade- m â i n i l e Ъ ж п і с & l u c m l u i с э î n . varul в а refugiat m sfere.e treprind. Rădăcini multiple a l e m care relativismul nostru m- о т ѳ п і г і і ( b r a t e l e c u d e g e t e стс. teresat n a r e acces iar frumo- t i v e î n f i p t s £ a c t u a l l t a t e i s u n t

sul suferă p e u n d e v a , prm i m a g i n e a a n t r o p i c u l u i V G a . gunorul m care soar ta s a de c u l u i n o s t n j _ umilă C e n u ş ă r e a s ă l-a exiiat

Ţii minte, prietene, era, acum jinduia încă depe cărţile de mulţi ani. într'un oraş înde- vizită. La prânz şi seara ne partal. Eram entuziaşti cu io- onora cu vizite. Şedea pe-un ţii, a v e a m inimile doldora de colţ de scaun, elogia, iar la mari proecte, ne îmbătăm cu urmă scotea c â e un maldăr

mită a poporului în mijlocul ca- reviste literare, cu manuscrise de douăzeci-treizeci de versuri, ruia el a fost deja trimis, sunt c t > r e c j a ; e с ш г ш і і si petreceam oferind graţios spre publicare, S U o n K S S ore întregi în mica tipografie câte o singură strofă.^ Intre dinar — iar cel ce se încumetă ale cărei ferestre dădeau in- timp devenea c ineva in ob-să facă elogiul eroismului nu se mai teme de irónia in massa a contemporanilor — în o.ima de acum o sută de ani în care a trăit Carlyle, materialistă, evo-

Rimbaud, care până la 19 ani luţionistă şi neeroică, a fost un dar cum scrise- c u r a J nemaiîntâlnit,şi din ne-

tr'o grădină năpădită da pie- ecure foi din târguri neştiute, tre şi buruieni. Câţi ani să ü Ici o poésie., colo o recenzie trecut oare de-atunci ? Lasă-i, laudativă, dincolo un pogon prietene, nu i mai număra ! de nuvela, încet-încet „se in-Traiam cu toţii într'o atmosferă traducea". In acelaş timp iu­de boemă şi poésie, risipind sul începuse să poarte papillon

norocire.izolat, o sfidare chiar. î n dreapta şi'n s lânga băniţi şi ghefre şi s ă întrebuinţeze să se afirme prioritatea spiritu­lui, a ideii şi să se dea impor­tanţă mai ales credinţei; cre­

de elogii. brilliantină Echidă, a ş a încât Şi-aşa, într'o bună după- n u э е Putea s ă n u i remarci

ffoc de umbre

fără milă. Cât despre dragoste, valoarea a c e a s t a infinit pa ro ­diată, da r s ingura va loa re care le poa te cupr inde p e toa­te celelalte fără s ă le altereze,

Mai nădă jdueş te c ineva s ă v a d ă înmugur ind contempla­tiv mâini le , ramuri irezistibil a t r a se spre Soare ?

ION PRUNZETTJ

Joc de umbre peste casă, Floarea Soarelui, mireasă, prinsă'n horă de albine) a 'ntors faţa către mine !

Soarele, gelos din fire, în mândria lui de mire i-a rupt iia de mireasă, chemând nori şi vânt la sfat ! Plouă şi e toamnă 'n sat.

ALEXANDRU 1LEA

diniţei în Dumnezeu, in religie amiază а apărut printre noi prezenţa, ca faptul central al vieţii, in u n m 3 despre care nimeni nu 9* iată-l acum. Şi-a cumpă-f artele vii. operante ale unui po- ^ n i m i c > ^ m a i v r â s t n i c rot gambetă. Poartă sub braţ p o 5 „ dintre noi l-a luat de mână, ° servieta goală, iar după ce

încă de atunci omenirea avea « ™ » íiirnurile schuoude î« bl inde m â n a asudată si nevoe de a tceva; modernismul 1 0 recitat плпише scruiouae, . » - » u stă sub blestemul relativii aţii l a bătut pe umăr şi l-a mai r 8 c e ' t e adopţi s a te oata pro-— a dispărut sentimentul ple- invitat s ă vie. A s a cum cereau t & c l ° r pe umăr: „Ce faci. nene? nitudinii umane, a volumului u- i e g i i e u n e î camaraderii din """P spuneam e u că ai ta­man, apropierea dela suflet la c e b m { ú о в р й а ] і в І в > l en t?" Dar uşUe a u început S 1 Ş i e poate prin acest cult al e- De-atunci încolo persona- f ? 9 ™сЫ*?- 5°«Р*а oarş roului - luat acum în înţelesul g m i а p r i m 3 e S s e prelingă din ° 6 r . a f ^ J e n e a f « / e o b i c e i . de Erou-Dumnezeu - prin cui- c e î n с э m c r i d „ p r i l l t r e n o L Personajul s a т ш dal peste tura re.igioasa ridicata la ran- T „ „ e „ „ „ Ä - „ „ „ .„ « . „ „ , cap şi cu o pirueta maeajuns gul avut in trecut, se va câştiga începuse s a poarte m buzu- j _ ^ a , sensul integrării umane. narul hamei reviste saptama-

Subscriem şi noi deci, cu toa- nule şi rareori îşi lua îngă-tâ convingerea la următoarea dulnta unui surâ3 îngust cât o » , л ^ . afirmaţie a lui Giuseppe Fuzzl : s c o b j , t o a r e . Versurile lui um- p o a t f o a T e s a " 1 , с т е с к і а ? S « » „Discursurile asupra eroilor n a u . , я . , 1--^ . fest niciodată atât de actuale ca p l * « i harài ce se pierdeau pe în acest secol al nostru plin de sub mese , iar salutul lui tocea epice antagonisme naţionale, de mereu vârful pălăriei de cal-grandioase răsturnări sociale, a dărâm. într'o zi, un defect de căror protagonişti sunt oameni і п а й е l a făcut vânt în de statura gigantica »' - ' TS • I

revista. De-atunci personagiul SOIIACTES a devenit „aabMcisf'» cum.

de stângace ca s ă i trădeze vocaţia, a încercat s ă spună ; „Mă vedeţi —sunt altul 1" Cin»

gambetă ascunde golul din servietă, iar în servietă ore — vă asigur — sute de manus­crise.

Г1 vezi prietene ? Б încă tot domnul din colţ I

VLAD ALIMAN

UNIVERSUL LITERAR 22 Martie 1941

O B I C E I U R I de P R I M Ă V A R A VINE PRIMĂVARA

Primăvara vine dinspre Cotro-ceni. Cu soare, musculiţe şi ve­selie inundă străzile, grădinile şi parcurile metropolei. Anul acesta a venit ceva mai devreme, scu­tind chiriaşi; săraci da lemne şi pe scriitori da păiărie. De data aceasta e şi Dumnezeu cu noi. Prea am îndurat multe în ulti­mul timp. Războiu, cutremure şi alte neajunsuri. Insfâ'rş.t, o primăvară plină de nădejdi. Poa­te va răsări soarele şi pentru noi.

Pretutindeni circulă acest svcn: vine primăvara. Parc'ar ti o prinţesă graţioasă aşteptată de toţi cu nerăbdare să sosească de undeva, dinspre sud. Se deschid ferestrele, se 'mbracă balcoanele, sa curăţă străzile.

Sa întâlnesc doi prieteni pe Cale.

— Noroc. — Noroc să dea Dumnezeu. — Ştii ceva ? — Ce? — Vine primăvara. Un flaşnetar cântând „Primă­

vara în Prater", o vesteşte pe sub ferestrele boierilor. •

Trecem trei pe Cale : Fulga, Baciu şi eu. Ne întâmpină ţlgăn-cuşe desculţe cu primăvara în coşuri. Le râd şi sânii şi ochii.. Primul e preocupat : probabil de umbra Soniei Luiceva dala Chi­şinău. Al doilea nu le vede prin lentilele cu prea multe d'optrii. Eu privesc coşurile cu viorele şi ghiocei. Ţiigăncuşa mi-a ghicit in­tenţia şi se ţine de noi.

— Conaşulee... Conaşulee... uite ce frumoase-s, zece lei pachetu. Auzind preţul, ne continuăm dru­mul. Ţigăncuişa după noi.

Conaşuleae... cona.şuiee... uite oe proaspete-s, opt iei pachetu... şase lei... ei haide cu cinci...

Iau câteva buchete ds viorele şi ghiocei. Prietenii mei mă pri­vesc miraţi.

— Le duc neveste-mi acasă, ca «ă intre şi în camera noastră pri­măvara.

— Hai să iau şi eu unul, zice Ba­riu, ca să-l duc lui Postelnicu la redacţie să simtă şi el primă­vara •

Conu Nicu, depe Emigratului 2, care a stat toată iarna în casă din cauza reumat'smului şi a gu­tei, a ieşit ieri pe balcon, bine îmbrfndo""'t, c-ţ ST r e s t r e aer de primăvară. E galben la faţă şi îi tremură mâin'le şi picioarele.

Pe balconul de alături, a ieşit şi Zamf'reasca-bătrâna, să se so­rească. E niţel rece, dar ea şi-a luat pe umeri câteva şaluri. Aşa cum e, seamănă cu Sfânta Vi­neri.

Conu Nicu o zăreşte. — A venit primăvara, coană

Margareto ! — A venit, şi-am ajuns s'o ve­

dem şi noi. Nu s'au văzut de astă-toamnă,

bătrânii. • Pe casa lui Ilie Costaehe, con­

centrat cu şapte copii, din co­muna Boliotin, s'a aşezat mai dă'Uinăzi o barză. Toţi copiii au ieşit în curte să privească minu­nea,

— Mamăăă, mamăăă, a venit balza la noi pe casă să ne aducă un cop L

— Tăţeţi, nu lăcniţi aşa tale, că se pelie şi 'boală.

Barza, liniştită, îşi vede de treabă, aşezând beţele cu ciocul în jurul ei pentru cuib.

0 Ştiu că tata şi-a'ndesat căciula

pe ceafă şi a ieşit în grădină să examineze mugurii pomilor.

— Ehei, copii, primăvara asta e înşelătoare. O să mai ningă. Nu tepădaţi depe voi coioacele, c'o să le îmbrace Odochia cea friguroasa. Cărindariul ne-a pre­zis un Martie cu zloată.

El ştie una şi bună din bă­trâni: să nu desbraci cojocul şi căciulla până Ia Sfântu-Gheorghe românesc. Atunci e primăvara.

Mama, cu ochelarii călare pe nas, stă aplecată asupra cămăşii de Paşti a lui Mihăiţă (e doar flăcău şi el şi ca mâine iese la horă) cântă pe melodie de doină versurile: „Primăvara-i mama noastră: Ne ia Ъгитл depe coastă Şt rcna depe fereastră".

In popor primăvara are o sem­nificaţie adâncă. Ea e sărbătoa­rea firii, a renaşterii, a vieţii, a înseninării: „ia bruma depe coas­tă si roua depe fereastră". E mama tuturor lucrurilor şi a noa­stră. De aceea e primită de po­por cu atâta bucurie şi cu un ceremonial deosebit.

MARŢIŞOARE Cel dinitâ'u semn de primăvară

e mărţişorul. O jucărie mică, o monetă, o broscuţă, un purcel cu trifoiul în gură, o inimă săgetată, un fluture ori cine ş t : e ce ail.ă ju­cărie din câte a putut inventa fantezia omului, legată cu şnur la mână sau la gât, îţi aduce noroc peste an. Aceasta e cre­dinţa poporului, mai tare ea le­gile, ca aşezările, ca hotarele. Mărţişorul, ca un sol al primă-ver i, trece vămile şi ajunge sol­datului pe graniţă, trimis într'un plic de logodnica sa. In negura şi tristeţea depărtării sale e sem­nul primăverii de-acasă, al dra­goste: şi al neuitării. Copilul îl primeşte în orice depărtare, ca semn al dragostei părinteşti. Sora îl trimite fratelui pe front şi acesta îl trimite surorii la şcoală. Logodnicul îl expediază iubitei cu semnul întrebării şi aceasta îi răspunde semnat, cu altul.

De fapt mărţişorul e destinat copiilor. Li-1 oferă părinţii ca să aibă noroc, să fie sănătoşi şi cu­raţi ca argintul, la venirea pri­măverii.

După ce I-au purtat un timp, copiii îl leagă de creanga vre­

unui pom din grădină. Dacă po­mul de care s'a legat mărţişorul rodeşte, copilului îi va merge bine. Fetele, ca să fie frumoase, îl leagă de crengile unui pom în­florit, rostind: Faţa, fie-mi, pomule, Frumoasă ca florile. Dă-mi albeaţa florilor, Hărnicia zorilor, Şi dulceaţa fructelor.

La originea mărţişorului e un ban de argint. Copiii sclavilor la romani obişnuiau să ureze la în­ceputul lui Martie pe stăpânii lor, ca să fie feriţi de rele în idele lui Mart'e, care nu prea erau aducătoare de noroc. Şi ba­nul dăruit copiilor a devenit cu timpul talismanul aducător de noroc. Locul banului l-au luat tot felul de fanteziuri.

De exemplu, cei doi fraţi sia­mezi: Laiescu şi Baciu, au scos de 1 Martie o cărticică numai în­tr'o sută de exemplare ,cu ititlui: „Lanterna magică" şi au tri­mis-o drept mărţişoare fetelor şi prietenilor. Ce mulţumit s'o fi simţit N. Papadopol când a pri­mit, într'un orăşel de munte, a-cest sol al primăverii din Bucu­reşti!

Lui Menalc i-a venit drept mărţişor o telegramă urgentă : „Prezentaţi-vă în cel mult 24 de ore unităţii d-voastră". Lă­murit.

—• Dar tu ce măvrtişor ai pri­mit, mă întrebă cineva.

— Eu n'am primit niciun măr­ţişor, căci nu sunt copil, m'am însurat. Ba da, am primit şi eu unul : la 1 Martie, dimineaţa, a venit proprietăreasa şi mi-a ce­rut chiria.

LEGENDA DOCHIEI Primăvara nu vine totdeauna

odată cu mărţ soarele. Uneori e botezată cu viscole, ploaie şi frig. „Au venit zilele Adochiei", zice poporul, sau „Odochia îşi scutură cojoacele". Şi câte odată le scutură bine, de clănţănesc dinţii'n gură.

Dece s'or fi numind zilele fri­guroase dala începutul primăve­rii ale Adochiei? Iacă ce spune o legendă populară:

„In timpurile de demult era un împărat şi împăratul acela avea o fată foarte frumoasă şi voini­că, anume Dochia. Şj fiindcă Do­ch a era nu numai frumoasă şi voinică, ci, totodată isteaţă şi cu­minte, deaceea un fecior de îm­părat dorea s'o aibă de soţie.

Dar tatăl ei n'a voit s'o dea niciunui fecior din câţi au pe-ţit-o, zicând cä e prea tânără şi nu i-a sosit încă timpul de mă­ritat.

Nu mult însă după ce a fost Dochia peţită pentru ultima oară, având tatăl ei războ'u cu un alt împărat, a ieşit învins. împăra­tul învingător nu s'a mulţumit numai cu atât Ştiind că potriv­nicul său are o fată foarte fru­moasă, voinică, isteaţă şi cu­minte, a voit numaidecât să i-o ia.

Dochia însă, prinzând de veste că învingătorul tatălui său voeşte s'o ia cu sila şi că nu e alt chip de scăpare, s'a îmbrăcat cu două­sprezece cojoace, a luat o furcă de tors în brâu şi turma de oi a tătâne-său şi, astfel schimbată ca nimeni să n'o cunoască că e fată de împărat, s'a pornit cu oile la munte.

Pe când se suia cu oile pe munte, fiind timp frumos şi cald, ea aruncă în fiecare zi câte un cojoc, până le aruncă pe toate.

Dar iată că după ce a aruncat ea toate cojoacele şi a rămas nu­mai cu cămaşa, de cald ce era, ajungând pe vârful muntelui, se porni o furtună amestecată cu ploaie şi zăpadă. Şi furtuna a-ceea ţinu douăsprezece zile de-a-rândul şi în fiecare zi se făcea tot mai aspră.

Dochia fiind numai în cămaşă, iar pe de altă parte nedeprinsă cu asemenea furtuni, văzând c'o rălsfoeşte frigul, voi să se întoar­că înapoi cu oile, însă, uitându-se depe culmea muntelui în jos şi văzând cât e de sus, nu se încumetă a se coborî, ternându-se să nu cadă în vreo prăpastie. Neştiind ce să facă începu a plânge de se cutremura cămaşa pe ea şi a cârti împotriva lui Dumnezeu, dece a dat un frig aşa de mare.

Dumnezeu, văzând că ea câr­teşte împotriva Lui, în loc să i se roage ca s'o scape, cum a scă­pat-o şi d'n mâinile împăratului care voia s'o răpească, o făcu stană de piatră, spre pedeapsă pentru nesocotinţa ei. Şi astfel încremenită stă şi astăzi pe cul­mea muntelui aceluia, împreună cu oile sade, pe care Dumnezeu le prefăcu în pietre.

Şi de când s'a întâmplat acea­sta cu Dochia cea frumoasă şi voinică, de-atunci sunt şi cele 12 zile ale ei ploioase şi . furtu­noase".

BABELE ŞI MOŞII „Zilele Odochiei" sau „Zilele

Babelor" sau simplu „Babe", se numesc primele 9 sau 12 zile după întâi Martie. Ultima zi e a babei Dochia.

Dacă Dochia nu-şi scutură co­joacele în cele 9 sau 12 zile, a-tunci şi ie scutură pe rând în­tr'o singură zi, şi în acea zi e viforniţă şi ninsoare cum nu s'a mai întâjmplat.

Dacă zilele Babei Dochii sunt înainte de ziua ei, atunci oame­nii pot ara şi semăna, că e sigur că pământul nu va mai îngheţa. Altfel ei aşteaptă să treacă ge­rul Dochiei.

După Babe încep Moşii. Ba­bele sunt rele şi friguroase. Mo­şii sunt buni şi oăJduroşi. Ei des-gheaţă pământul şi vietăţile. De aceea zilele moşilor sunt menite păsărilor. Prima e a sturzului, a doua a mierlei, a treia a coco­stârcului, şi turnează pe rând, a ciocârliei, a privighetorii, a cucu­

iul, a ootrotoaticei, a rândunelelor. Ultima e a mieilor, fiindcă în acea zi mieii pot ieşi pe pajişte. Primăvara nu vine deodată, ci treptat. In fiecare zi aduce ceva nou. Abia la Bunavestire primă­vara e întreagă.

E obiceiul ca fiecare băiat sau fată să-şi aleagă o babă: adică o zi din cele nouă delà începu­tul lui Martie. Cum îi va fi baba: caldă, cu soare, ,sau cu nor şi fri­guroasă, aşa iî va fi viaţa în cursul anului: veselă sau tristă.

Dacă baba a fost friguroasă, copiii aleg un moş : o zi din celte 9 ce urmează după babe. Dacă moşul e călduros, atunci şi viaţa se îmbunătăţeşte. Moşul e bun şi anihilează răul adus de babă.

Poporul în concepţia lui pri­mitivă a găsit următoarea expli­caţie babelor şi moşilor:

Se \otme că soarele la înce­putul primă verii dă să fugă spre miază-zi şi din pricină că el s'abate din drumul său, se clă­tesc temeiurile lumii şi încep plo'le cu ninsoare îngheţată.

Şi are soarele nouă cai la te­leaga iul şi atunci ia nouă babe rele şi încalecă fiecare pe câte un cal, ca să bată caii şi să-i go­nească până să le iasă sufletul, ca astfel să scape cu fuga de poarta cerului, unde stă Sân-Toader păzitor.

Şi scapă soarele pe poarta ce­rului, fiind babele bune condu­cătoare de cai. Dar Sân-Toader aleargă după Soare şi, ca să-l prindă, îşi ia şi el nouă cai şi încalecă pe flecare câte un moş, care a îmbătrânit .mânând caii şi ştie rânduiala frânelor.

Şi tot pământul şi toată firea stă amorţită opt zile dala pleca­rea lui Sân Toader în căutarea Soarelui, căci caii cu opt moşi nu pot da de veste încotro a epucat Soarele. Dar Alexă, moşul cel de-a" nouălea a;oucă roe drumul Soarelui şi-1 găseşte. Dă de veste celorlalţi opt şi toţi aleargă după Soare, îl opresc şi îl aduc iar pe drumul lui de primăvară.

Si fug nouă zile babele până să dea Sân-Toader de veste că i-a scăpat Soarele; şi fug nouă zile moşii după Soare până să-l găsească; şi trec încă nouă zile până apucă să iasă toate vietă­ţile din pământ, ca semn al bu­nei veşti că n'are să piară pă«-mântul.

LĂSATUL SECULUI

Z'lele Babelor coincid mai în­totdeauna cu lăsatul secului. Toate câşlegile omul a făcut ce a voit. Acum trebue să se PRE­gătească pentru sărbătoarea cea mare: învierea din morţi a Dom­nului. Trebue să postească şi ia sfârşitul postului să se împărtă­şească, pentru oa Pastile să-l gă­sească curat. U'tima zi înainte de începutul postului mare se nu­meşte lăsatul secului.

In această zi se mănâncă din toate bucatele şi se bea din toate băuturile, ca să nu le dorească în post. Şi pe deasupra se joacă până se rup pingelele delà cis-me, căci în post nu e permis jo­cul, de oarece: „Cine joacă'n postul mare Face râie la picioare".

Ultima sâmbătă înainte de lă­satul secului se numeşte sâmbăta părinţilor. In această zi se dă de pomană pentru sufletele celor care au murit de moarte năpras­nică : trăsnit, ucis, călcat de tren, spânzurat, otrăvit, mâncat de lupi, etc.

In ziua de lăsatul secului se bate alviţa, se face legarea grâ-nelor şi se umblă cu cucii.

Prima luni după lăsatul secu­lui se numeşte Lunia Curată, în Banat Lunia Păstorilor, iar în Bucovina şi Moldova Spolo-canie.

In această zi nu se lucrează, că nu-i bine. Dimineaţa se adu­ce cocoşul ca să cânte în casă pentru noroc.

Femeile mănâncă borş limpe­de cu turtă de mălai şi apoi se apucă de opăritul şi spălatul va­selor, ca să nu rămână înfruptate în poet.

In Banat, femeea casei se scoa­lă de dimineaţă şi face o turtă din făină de grâu sau mălai, o coace şi o numeşte pentru Sfânta Maică Luni, ca această să aibă în paza sa copiii păstori şi tur­mele.

In Lunia Curată gospodinele pun borşul, ca să aibă cu ce înăcri mâncările de post. Se pre­pară din tărâţe de grâu sau se­cară, spălate, peste care se toarnă uncrop şi se pun apoi puţine huşte, — tărâţe dintr'un borş mai vechi, — c a să se înăcrească maj repede. Se feresc însă să-l pună în eotruţă, căci vine ucigă-1 cru-cea, noaptea pe furiş, şi se scaldă în borş, iar cei ce-1 gustă se umplu de plescariţă.

Ca oricărui rău, poporul găseşte şi acestuia un leac. Ucigă-1 cru­cea poate fi prins cu un juvăţ din brăcinar de mire, care se ţine de-asupra putinei cu borş. Când iese, îl prinde de grumaz şi vai de capul lui ! Necuratul se roagă de cel ce l-a prins, să-i dea drumul din juvăţ, proraiţân-du-i tot ce doreşte.

Ca să nu se apropie necuratul de borş, femeile îl descântă cu cărbuni aprinşi, cu care încon­joară putineiul.

După descântec, trag copiii de urechi, întrebându-i:

— Acru borşu ? — Acru, trebue să răspundă

.aceştia, căci altfel îi se rup ure­chile. In acest timp rostesc fe­meile: „Două nişte se bătea, Borşul meu se oţetea. Câte vinuri şi oţeturi Sunt în ţara cea de jos. Toate le-am adus Şi le-am pus In budaiul meu de borş, S'aibă grijă de oţetaţ. Ca fata la măritat".

FETELE SÄ POSTEASCĂ

In ziua de lăsatul secului, în timp ce toată lumea mănâncă, bea, joacă şi se veseleşte, fetele mari care au rămas nemăritate în câşlegi, postesc post negru, crezând că astfel se vor mărita după postul mare.

Seara se adună toate într'o casă, unde se bocesc : „Iată seara că'nserează, Urâtul mă negurează. Iată seara causerai, Urâtul m'a negurat. Astăzi îi lăsat de sec, Mă duc mamă să mă'nec, Unde-a fi balta mai lată, Cam rămas nemăritată. Unde-a fi balta mai lină, Cam rămas fată bătrână. De urâtul fetelor, De râsul feciorilor".

Apoi dau în bobi, în timp ce vrăjitoarele tae nuele de alun ca să aducă prin farmec şi vrăji pe cei amorezaţi.

Datul cu bobii se face în felul următor: Sa face un cerc cu un cărbune ţpe pământ; fata care vrea să afle cum îi va fi dra­gostea, aruncă delà oarecare dis­tanţă zece bobi. După cum cad bobii în cerc: mai mulţi sau mai puţini, aşa ii va fi şi dragostea: mai norocoasă sau mai puţin no­rocoasă, precum spune cântecul: „Trage mândră cu bobii Nu-ţi mai lăcrima ochii. De-or cădea bobi în zece, Să ştii că doru nu-mi trece. De-or cădea bobii în opt Să ştii că mi-e dor de tot. De-or cădea bobii în cinci Să stii că eu sunt pe-aici. De-or cădea bobii în doi, Să ştii că sosesc la voi. Iar de-o mai rămâne un Să ştii că eu vin nebun Pe-o prăjină de alun".

Dsci fetele bătrâne, inclusiv Boanta Adrianei, dacă doresc să se mărite după Paşti, să posteas­că tot postul mare, iar vinerii? şi miercuriie post negru şi rugă­ciune toată ziua.

PATRUZECI DE MUCENICI

• Anul ăsta n'am mâncat mu­cenici, căci prea e scumpă fă.na de grâu şi nucile. Mi-am rea­mintit în-a legenda lor.

Era odată un om foarte sărac. S'a rugat la toţi bogaţii să-i daa boii şi p'ugul să-şi are petecul lui de pământ. N'au voit însă să i-1 daa. Unul singur i l-a dat, dar toana; în ziua celor 40 de Sfinţi, când nu se lucrează. Na-având alită prindere, omul s'a apucat de arat. In timp ce ara, trecură pa-acolo cei 40 de Sfinţi. Unul dintre ei I-a întrebat dece ară în această zi. nu* ştie ca e sărbătoare ? Săracul poveşti ce i s'a întâmplat. Sf.nţii binecuvân­tară ogorul şi munca şi plecară. La cules, săracul observă cu mare buteurie că pământul i-a rodit de . 40 de ori mai mult ca de obicei.

Auz'nd cel bogat, de lacom şl hapsân ce era, ieşi şi el în pr> măvara următoare la arat în ziua celor 40 da Mucenici, îm­brăcat sărăcăcios ca un cerşetor. I se întâmplă ceeace i s'a întâm­plat şi săracului, numai că în ioc ca pământul să-i rodească de 40 de ori mai mult, îi rodi de 40 de ori mai puţin ca în alţi ani. Mu­cenicii îl pedepsiră pentru lăco­mia şi sgârcenia lui.

Mucenicii pe care îi mâncăm în această zi simbolizează belşu­gul din lanul săracului.

Ziua celor 40 de Mucenici e a agriculturii. Femeile seamănă legumele, iar bărbat'i leagă po­mii, ca să rodească. In ziua a-ceasta, dar mai ales în cea ur­mătoare, se porneşte plugul, după ce a fost afumat cu tămâie şi stropit cu aghiasmă.

Din prima brazdă trasă primă­vara, vrăjitoarele iau pământ pentru vrăji şi farmece.

Tot în această zi ştim că mama sapă iarba cea mare care serveşte de leac contra fulgeru­lui, sfinţită, se dă cu tărâţe vi­telor, ca să aibă mană.

Dacă îngheaţă în această zi, se vor coace popuşoii; dacă plouă, vara va fi ploaioasă; dacă e fru mos, vara va fi călduroasă ; dacă tună, vara va fi roditoare; iar dacă după 40 de Sfinţi îngheaţă timp de 40 de zile. toamna va fi foarte lungă.

SÂN-TOADER —. STÂNTUL FETELOR

Am văzut din legenda Babelor şi Moşilor cine este Sân-Toader. E o fiinţă mitologică, reprezen­tată ca un tânăr înfocat şi căl­duros, ca un Făt-Frumos. El vine cu caii săi şi rupe lanţul lui Sân-Petru, făcându-şi drum spre primăvară. După el v'ne Baiba-Dochia cu zilele ei urâte. Sân-Toader e cap de primăvară.

Ziua lui trebue cinstită, căci altfel Toader se supără şi, cu caii săi, pe care îl scoate la păscut păr de fete mari, pedep­seşte pe cine l-a nesocotit. Deci nu e brie ca în această zi fetele să iasă din casă.

Celor ce lucrează în această zi le amorţesc mâinile. Dacă vre-o fată necinsteşte ziua lui, o răpesc caii lui Sân-Toader, care sunt năsdrăvani, prefăcuţi în Feţi-Frumoşi. Pcate scăpa de ei nu­mai dacă întoarce toate farfu­riile şi vasele d'n casă cu faţa în jos. Ei vin şi se roagă de vase să le deschidă uşa. Vasele le răs­pund că nu pot, fiindcă sunt cu faţa în jos. Dar nu în fiecare casă intră caii Gui Sân-Toader, ci numai în casele rele.

In ziua de Sân-Toader. fete'e se scoală dls-de-dim'neaţă, îna­inte de a ieşi caii lui Sân-Toader la p"iscut, şi-şi spală panul cu des­cântece, ca să nu-1 pască năcdră-van'i lui Sân-Toader peste an.

De ce o fi atunci Sân-Toader Sfântul fetelor, când le face nu­mai rău ? Face rău fetelor rele, nu şi celor buna. Calor ce-1 cin­stesc şi se roagă de el, le dă păr mare şi frumos. De aceea, fe'e'e când se piaptănă caută să vadă un cal şi rostesc următoarele versuri : „Toadere, săn-Toadere, Dă couţă fetelor Ca şi coada iepelor" sau : „Coadă'n sus, Coaăă'n jos, Coada fetei Ca a iepei".

TÂRGUL SÄRUTATULUI

In ţinutul Zarandului, pe ma­lul drept al Crişului Alb, în târ­gul Hălmasfiu. se ţ 'ne de Sân-Toader un bâlciu mare, la care se practică o datină ce nu se mai întâlneşte nică'ri pe pământul românesc. In ziua bâlciului, ne­vestele tinere, care au fost f ee mari până în câşlegile da iarnă, vin la târg şi sărută rudele, cu­noscuţii şi c h a r pe străin^ în bâlci, pa uliţe, în case, sau ori unde s'ar întâlni, iar cei săru­taţi le răsplătesc cu bani. Ne­vestele nu,sărută însă pe oric'me, ci numai pe cei ce sunt cunoscuţi ca oameni cumsecade. Să fii să­rutat da o nevastă tânără şi cin­stit cu vinarsul din ulcior, în­seamnă că eşti un om bine vă­zut, adică om de omenie. Iar cine refuză sărutul şi vlrrarsuü ei, o batjocoreşte şi, să te fereşti de răzbunarea femaeaseă !

Duoă această datină, bâlciul de Sân-Toader dala Hălmagiu se numeşte „Târgul Nevestelor",

„Târgul de Sărutat" sau „Târgul Săruta tului".

Streinii au interpretat în fe­lurite chipuri datina aceasta, ajungând chiar la concluzii de-favo'rabile nouă, fiind acuzaţi de imoralitate şi desfrâu. Etnografii noştrii i-au dat următoarele ex­plicări.

Valea CrişUiui a fost cândva colonizată cu Moţi. La târg la Hălmagiu, coloniştii se întâlneau cu consângenii lor din Ţara Mo­ţilor, care veneau la acest târg pentru afaceri. De bucurie că s'au întâlnit, coloniştii îi săru­tau pe -aceştia, iar aceştia îi ein­st iau cu bani pe cei ce se de­părtaseră de ţara lor. Şi cu timpul datina s'a generalizat.

Alţii susţin că păstorii, când iesiau primăvara ou oile la munte, erau însoţiţi de neves­tele lor până în târg la Hălma­giu (acesta aflându-se la poale de munte) unde, prin sărutări, îşi luau rămas bun delà soţii lor.

O a treia explicare susţine că Turcii, în timpul unei incursiuni în Ţara Crişur'lor, au răpit o mulţime de femei crişene şi le-au dus in harem la Ţari-grad. Unele dintre ele scăpând din robie datorită vredniciei lor şi întorcându-se acasă, la Hăl'magi, în târg, s'au întâlnit cu rudele şi cunoscuţii lor, pe cari i-au sărutat de bucurie, iar aceştia le-au cinstit cu bani pen­tru vrednicia lor de a-şi iubi casa şi neamul ma; mult decât bogăţiile păgânilor.

Şi această întâmplare a de­venit datină. Oricum nu e ni­mic uşuratec în ea, căci totul se întâmplă într'o atmosferă de c'nste. Aşa e datina şi trebue respectată.

Iată-1 deci pe Sân-Toader şi Sfântul Nevestelor. Fetele să nu se supere pe sfântul lor ,acuzân-du-1 de nestatordicie, căci le paşte caii lui Sân-Toader părul.

ALEXIILE

Sub acest nume se înţelege ziua Sf. Alexe, care cada la 17 Martie. Ştim din legenda Ba­belor şi Moşilor că Alexă este cel de-al nouălea moş care ză­reşte soarele fugar. F: zăreşte f indică este bun — omul lui Dumnezeu — după c r e d i n ţ a populară şi e cald în ziua Iui, datorită căldurii credinţii sale.

Pentru cine nu cunoaşte le­genda acestui Sfânt ,iat-o :

Alexă era fiu de împărat, bun, ascultător, blaj'n şi milos. Miluia pe toţi săracii şi făcea numai bine. Tntr'o zi. tatăl sălci îl însura fără voe. întors acasă delà cununie, se îmbrăcă în strae rele şi părăsi curtea împă­rătească, fără ca nimeni să ştie.

Intră călugăr într'o mănăsti­re. Murind stareţul, ceilalţi că­lugări ,cunoscându-l ca cel mai bun, mai d ept şi mai vrednic dintre ei, hotărâră să-l facă sta­reţ cu ori ce preţ. Cum Alexă nu iubea măririle, se înbrăcă iarăşi în haine de cerşetor şi fug; dala mănăstire.

Se întorse acasă, fără însă să fie recunoscut. Cerând împăra­tului adăpost şi ceva hrană nu­mai ca să poată trăi, acesta il milui cu o cămăruţă printre slugi.

Trecură mulţi ani şi într'o n se 'auziră trădând toarte clopo­tele bisericilor, ca pentru cine ştie ce sărbătoare mare. Când se interesară să vrdă de ce tra<* clopotele, spre urnirea tuturor, clopotele se trăgeau singure. Au început să caute în toate păr­ţile minunea. 'Slugile aducân-du-şi aminte că în ziua aceea Alexă n'a ieşit din casă, îl cău-tară. Şi ce să vez :. minune ! Camera lui era lum'nată ca o catedrală în zi de mare să roa­

de GEORGE PUTNEANU

toare şi Alexă zăcea imort, cu o scrisoare în mână. încercară taţi să i-o smulgă din mână, dar nu reuşiră, fără numai decât singur împăratul. Pe ea stătea scris : „Eu sunt fiul tău cel de mu.ţi ani p:erdut, Alexă". Mult s'a căit împăratul că n'a ştiut cine este şi l-a primit ca pe un cerşetor. Iar oamenii văzură că a fost Sfânt şi l-au numit „O-mul lui Dumnezeu".

Ziua lui este călduroasă ca şi căldura credinţii Siântului. In ziua aceasta se desgheaţă pă­mântul şi se desjhide pentru a-rătură. Din pământ ies toate gângăniile care au stat amorţite în timpul iernii. Alexă este ocro­titorul lor. De aceea ţăranii nu se ating de ele ,iar ziua lor se serbează, ca să nu iacă rău ca­selor şi vitelor.

In această zi ţăranii scot stu­pii şi afumă, înconjurând : case-sele, pomii, animalele, lucrurile şi membrii familiei, ca să nu se apropie gângăniile rele de ele.

Când broaştele cântă înainte de Sf. Alexe, primăvara va fi lungă şi rea. Când cântă după— din contră, va fi călduroasă.

Şi atâtea altele o sută şi o mie de credinţe şi superstiţii...

BUNAVESTIRE

Cu Bunavestire primăvara e ' întreagă. Soarele a trecut de mijlocul pământului şi porneşte în galop spre tropicul Racului. Echinocţiul de primăvară a ră­mas cu 5 zile în urmă, bineînţe­les dacă timpul nu se ţine după calendarul vechiu. Căci de muiite ori, Babele încep la 1 Martie al calendarului vech'u, adxă la 13 Martie după cel nou, cum s'a în­tâmplat şi anul acesta, întârzi­ind astfel primăvara cu 13 zile, după socoteala bătrânilor.

In această zi se desleagă lim­ba păsărilor cântătoare : cucul, sturzul, mierla, privighetoarea... şi încep a cânta. Trebue să ai grijă să te cânte cucul cu bani în buzunar. Altfel, dacă nu ai ban; când te cântă, rămâi lefter de parale toată vara. Şi să mai veghezi ca să nu fii singur, să fii cu cineva. Dacă eşti singur când îţi cântă pentru prima oa­ră, rămâ; tot anul „singur cuc".

Fetele şi flăcăii care vor să afle după câţi ani sa vor căsă­tori, întreabă cucui :

„Cucuie bucule. Câţi ani îmi vei da Pân'moi mărita (însura) ?".

şi arteaiptă să cânte. De câte ori zice „cu-cu", după atâţia ani se vor. căsători.

Cum va fi timpul la Bunaves­tire, aşa va fi şi la Paşti, Dacă iese soarele da dimineaţă, popu-şoi; sămănaţi întâi vor fi fru­moşi. Nu se seamănă popuşoi în niciun caz în ziua ce poartă numele zilei în care a căzut Bu­navestire, căci vor fi slabi.

Puii ce ies în această zi, nu se alege nimic din ei. De aceea fe­meile, când pun cloşti, socotesc în aşa fel ca puii să nu iasă toc­mai în ziua de Bunavestire. Nici cloşti nu se pun în această zi, căci d'n ouăle puse la clocit în această sărbătoare ies monştri, nu pui.

Tot în această zi nu sa duc vacile la taur. nu se mătură, nu se ,câG?eve.ş*e. Atât de mare e socotită această sărbătoare. Po­porul spune că dacă din mălaiul măcinat în ziua da Bunavestire se face mămăligă şi se aruncă în opă. peştii n'o mănâncă.

Azi se mănâncă peşte şi se bea apă din brustur ,ca semn că a venit primăvara.

Şi câte nu s'or ' . a i fi făcând în ţara asta cu ţărani buni şi prea superstiţioşi ! Dar fine poate să le scrie pe toate ?

Nichifor Crainic şi marea (Urmare din pag. I-a)

Ţărmul d e dincolo d e m a i e O ii g r ăd ina ori pustiu Ori sioiu polar şi argintiu ? Nici tu nu ştii, nici eu nu ştiu — Şi orice n a v ă d u s ă ' n zare S'a dus p e veci ca un sicriu.

Poetul nu face decât s ă descrie starea de suflet care în-tovărăşeş'.e sistemul său de a gândi. Problema morţii este mai mult psihologică pentru artist. Ţărmul de dincolo nu-1 cunoaştem, pentrucă e în natura gândului de a nu putea percepe ceeace nu-i cosubstanţial sieşi. Dar, misterul e spo­rit şi de faptul că nu pătrunde nici măcar dincolo de durata vieţii individuale. Mărginită la timpul şi spaţiul uman vala­bil, problema da dincolo rămâne o veşnică noapte a sufla­tului, pe care artistul o înstelează cu visele lui, pe când cugetătorului îi s capă mereu, ca o lumină jucăuşa pe cace-ai încerca s'o prindă.

In grapa treia, alcăiuilă din poemele ELEGIA CELOR DOI şi DESMARGINIRE, facem cunoştinţă cu domeniul trans­figurat al mării.

Elegia celor doi, care deplânge tristeţea iubirii trecute, plină altă data de farmecăloare dorJnţL termină cu această magnifică strefă :

O, pe ce ţărm al păreri i d e r ă u Singură te-«a lăsat Sufletul msu, ce l-am vrut lopătat De luntrea cu nuferi a trupului tău !

E atâta frumuseţe şi a'.ât adevăr în înflorirea uiumului vers, că lectorul întârzie, admirând mai mult noutatea, gin­găşia, puritatea imaginei, decât sensul ei profund şi dureros. Tristul sufle!, robit ds trupeasca frumuseţe, trsbue să cons­tate, mai devreme ori mai târziu, că satisfacerea visului nu înseamnă şi împlinirea lui. Dragostea, în afara impresiunei de saţietate, conţine doar cât ştim fiecare s ă vedem întrânsa, căci, aprigul sentiment nu es'.e un mod esenţial al ds venirii noastre. ArtisiuL care şi-a irosit visul dincolo de frumuseţe şi aidisvăr, simţit ja el oare, cum această tristeţe a iubirii, născând adevărul frumuseţii, cade, ireversibilă, în aura contemplaţiei, de unde aveau s ă răsară încântătoarele şi incomparabilele lui versuri ?

Desmărginire e una din meditaţiile asupra morţiL con-

SIDSTATĂ ca o trecere, a condiţiei pământeşti, către limanul izbăvitor al dumnezeirii :

Şi de pe vâr i de munte m ă voiu sui pe-un nor. Zi grea , cu t remura tă v a fi, o zi de-adio , C â n d inima-mi, d e tine, fâşii voiu desl ipi-o. A m a r ă irumuseţe, p ă m â n t rătăcitor .

Voiu s fă râma sub p l e o a p e tot spaţ iul din jur Şi-mi voiu cu lca suspinul pe norul meu: ş a l u p ă Ritmată de a rhanghe l i la p roră şi l a p u p ă . Cu aripile vâs le prin valul d e azur . O c e a n e d e văzduhur i s'or lumina rotund Prin s te ie-arhipeiaguri ş a l u p a m e a s ă t reacă , Iar iu, î rumoasa rame, să-mi par i o p i a t r ă s e a c ă S c ă p â n d rostogolită spre -adâncur i fă ră fund. Mă v a 'nvăli, spumoasă , p e creş te te d e h ă u O pre iu t indenească v ibrare d e l umină Şi m'oiu topi în boa re de muzică d iv ină ,

Despovăra t d e zgura părer i lor d e rău . Remarcăm, din nou, că preocupairsa de căpetenie a

d-lui Nichifor Crainic, ca artist, este [poziţia sufletului creştin în faţa marilor problsme pe cari ni Îs pun dura'.a şi limitsle existenţii. Chiar titlul volumului. Ţara de pes ie v e a c . denotă faieda constrângsre a cunoaşterii în propriile i graniţe. Nu m ă opresc, pentru a distinge frumoasele imagini marin», cari au slujit la vehicularea, prin a lese cuvinle, a fenome­nului poetizat, pentrucă nu acest lucru interesează în е і з -vaţia la cana ajunge poezia d-lui Crainic, ci Í3lul în care o probhmă, atlt de aridă, a putut fi proectrrtă în lumina ime­diată a conştiinţei creatoare. Dinire ton" postii pe cari îi cunosc, unul singur a reuşit să reîină în vorbe suprema stra-luminare de aparenţe divine, la graniţeie dintre uman. şi cosmic. E nontrecutul Rainer Maria, p e care d. Nichiioi Crainic îl preţuieşte ca nimeni altul.

însăilarea aspectelor marine a fost, pentru noi, u n prilej rar, de a reaminti marile preocupări ale unei opere, care, prin prospeţimea şi c la ia simplitate a formei, reerminteşta literaturii noastre perfecţiunea eternă a posziei .

Delà tradiţionalismul din Darurile Pământului, concep­ţia poetului a evoluat, în Ţara de реэіе veac , spre culmile cunoaşterii transcendsnlale, dându^ne, dvvpă Eminescu, în acsastă latură puţin frequentală de poeţi, ce le mai bune realizări ale poeziei filozofice, în cari credinţa, frumuseţea şi gândul concură la unicitatea neîntrecutei .sale arte literare.

I. GR. PERIETEANU

TIPOGRAFIA ZIA&TJLUI „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, STR. BREZQIANU 23 Taxa poştali plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-93$