Давайте откроем Россию вместе / haideţi să (re)descoperim...

ЕЖЕМЕСЯЧНОЕ ДВУЯЗЫЧНОЕ ИЗДАНИЕREVISTĂ BILINGVĂ LUNARĂ

РУССКИЙ КАЛЕЙДОСКОПЪCALEIDOSCOPUL RUS

Давайте откроем Россию вместе / Haideţi să (re)descoperim Rusia împreună

Ноя

брь 2016

номер

10

В ЭТОМ ВЫПУСКЕ:

СЛОВО ПОСЛАCUVÎNTUL AMBASADORULUI 2

ВЫСТУПЛЕНИЕ В. В. ПУТИНА НА ОТКРЫТИИ РАБОТЫ ГОСУДАРСТВЕННОЙ ДУМЫ РОССИИ

ALOCAȚIUNEA PREȘEDENTULUI RUSIEI LA DESCHIDE-REA LUCRĂRILOR DIMEI DE STAT

3

НОВОСТИ ИЗ РОССИИȘTIRI DIN RUSIA 4-5

СОБЫТИЯ СЕНТЯБРЯEVENIMENTELE LUNI SEPTEMBRIE 6

ВАЖНЫЕ ДАТЫDATE IMPORTANTE 7

PUSHKIN LA TEATRU „ROMEN” DIN MOS-COVA (I1)

de Juileta Rotaru8-9

ÎNVĂȚĂM LIMBA RUSĂde Anna Ostanina 10-11

ÎN CAUTARE ADEVĂRULUI ISTORICde Ana Preda 12

Л.C.ВЫГОТСКИЙ - УЧЕНЫЙ, ОПЕРЕДИВШИЙ ВРЕМЯ С. В. Кочеа

V. S. VÎGOTSKI: OM DE STIINTA; ÎNAINTE DE VREMEAde Svetlana Cocea

13

ДНИ РОССИЙСКОЙ КУЛЬТУРЫZILELE CULTURII RUSE

14-15

BURATINO - O LECTURĂ FUNDAMEN-TALÂ ÎN FORMAREA SPIRITUALĂ

de Alexandru Mita16

К ЮБИЛЕЮ А. В. СУВОРОВАPENTRU JUBILEU LUI A. SUVOROV 17

ЛОМОНОСОВ И ДОСТОЕВСКИЙ: КРЫЛАТЫЕ ФРАЗЫ

LOMONOSOV ȘI DOSTOEVSKI: CUGETĂRIde Pavel Krahmalev

18

MUZEUL „BOLDINO”de Svetlana Cocea 19

МИХАИЛ СЕБАСТЬЯНMIHAIL SEBASTIAN

de Pavel Krahmalev20-21

GUM - MAGAZIN UNIVERSAL PRINCIPALde Daniela Aldea 22

LIMBĂ CU SOS DE SMÂNTÂNĂ 23

НАШИ ЮБИЛЯРЫCALENDARUL ANIVERSĂRILOR 24

СЛЕДУЮЩИЙ НОМЕР ВЫЙДЕТ 28 НОЯБРЯ 2016 г.URMĂTORUL NUMĂR APARE PE 28 NOIEMBRIE 2016

РУССКИЙ КАЛЕЙДОСКОПЪ CALEIDOSCOPUL RUS-2-

Дорогие друзья, уважаемые соотечественники!

Ежегодно, начиная с 2005 года, в России 4 ноября отмечается День народного единства. Хотел бы поздравить всех соотечественников с этим праздником, по-желать целеустремленности и укрепления гражданской солидарности. Этот праздник уходит своими корнями в глубину веков, отражает особые стра-ницы национальной памяти. Четыре века назад, преодолев Смуту, наш народ отстоял свободу и независимость Родины, укрепил основы государственности. Только сохраняя единство и гражданскую солидарность, оберегая свои тради-ции и духовные ценности, мы сможем добить-ся поставленных целей и в наше непростое время. Единство народа не только в националь-ной или государственной принадлежности. Солидарность с исторической Родиной – это понимание и поддержка целей и задач России с одновременным осознанием как внешних, так и внутренних факторов развития страны. В единении важная роль отводится Русской Православной Церкви и другим традицион-ным религиям нашей многонациональной страны – исламу, иудаизму и буддизму. В со-временных условиях они много делают для возрождения, поддержания и укрепления гу-манитарных связей с исторической Родиной. Единение народа мы видим не только в День народного единства. По исти-не народным единством можно назвать поддержку миллионами жителей стра-ны акций «Бессмертный полк» и «Георгиевская ленточка». Высоко ценю, что и в Румынии наши соотечественники идут «единым строем» вместе со своей Родиной. Цементирующую роль в единении играет владение русским языком – как уни-версальным средством общения, укрепляющего взаимопонимание и доверие. Не может не радовать, что в Румынии наши соотечественники, по разным об-стоятельствам находящиеся за пределами своей Родины, начали приводить де-тей на курсы русского языка, истории и географии нашей страны, творчества в Российский центр науки и культуры. Стремление вернуть своего ребенка в лоно родного языка и литературы нельзя не приветствовать. Дальнейшее обучение в российских вузах за счет государственных квот позволит многим из них полу-чить высококачественное образование и востребованную профессию. День народного единства – это прекрасная возможность вспомнить, что, где бы вы ни находились, историческая Родина всегда будет для вас надёжной опо-рой, искренней любовью, которая вдохновляет человека всю его жизнь! ПОСОЛ РОССИИ В РУМЫНИ, В.И.КУЗЬМИН

Dragi prieteni, stimați compatrioți!

În fiecare an, pe 4 noiembrie, începȋnd cu anul 2005, ȋn Rusia se sărbătorește Ziua Unității Naționale. Vreau să-i felicit cu acest prilej pe toți compatrioții nostri și să le urez perseverența în urmărirea scopurilor și consolidarea solidarității lor civice. Acestă sărbătoare își are rădăcinile în adȋncul veacurilor, reflectând pagini anume ale memoriei naționale. Cu patru secole în urmă, depășind frământările Vremurilor tulburi, națiunea noastră a știut să-și păstreze libertatea și independența,

consolidȋnd astfel bazele statalității. Numai prin menținerea unității și solidarității civice, prin păstrarea tradițiilor și valorilor spirituale, vom putea realiza aceste obiective și astăzi, ȋn contextul complex și dificil al momentului. Unitatea poporului nu rezidă numai într-o apartenență națională sau de stat. Solidaritatea cu patria istorică se manifestă ȋn înțelegerea și susținerea obiectivelor Rusiei, conștientizȋnd, ȋn același timp, factorii externi și interni care pot contribui la această dezvoltare. Un rol major pentru unitatea națională ȋl are Biserica Ortodoxă Rusă, precum și celelalte religii tradiționale ale țării noastre - Islamul, iudaismul și budismul. Astăzi, ȋn condițiile

prezente, ele contribuie substanțial la renașterea, menținerea și întărirea legăturilor culturale cu patria istorică. Unitatea poporului nu se vede numai de Ziua Unității Naționale. Unitatea națională se reflectă și ȋn sprijinul milioanelor de cetățeni pentru acțiunile “Regimentul nemuritor” și “Panglica Sf. Gheorghe”. Acord o ȋnaltă apreciere compatrioților noștri din România care se simt alături de patria lor. Rolul de liant ȋi revine limbii ruse - ȋn calitate de mijloc universal de comunicare -, pentru îmbunătățirea înțelegerii și creșterea ȋncrederii reciproce. Compatrioții noștri din România, aflați, din diferite motive istorice, în afara patriei lor, ȋși ȋnscriu copiii la cursurile de limbă rusă, de istorie și geografie a Rusiei, organizate de Centrul Rus de Știință și Cultură din Bucuresti, iar acest lucru nu poate decȋt să ne bucure. Dorința părinților de a-și familiariza copiii cu limba și literatura maternă este vrednică de toată lauda. Formarea ulterioară în universități din Rusia, pe baza unor cote stabilite de stat, va permite multora dintre ei să primească o educație de înaltă calitate și o pregătire pentru profesia dorită. Ziua Unității Naționale este un minunat prilej de a ne aminti că, indiferent de locul unde ne aflăm, patria istorică va fi întotdeauna un sprijin de încredere și o iubire sinceră, o sursă de inspirație pentru pentru fiecare dintre noi ! AMBASADORUL FEDERAȚIEI RUSE ÎN ROMÂNIA, V.I.KUZMIN

4 НОЯБРЯ - ДЕНЬ НАРОДНОГО ЕДИНСТВА

4 NOIEMBRIE - ZIUA UNITĂȚII NAȚIONALE


Уважаемые депутаты Государственной Думы! Дорогие друзья!

… В ходе избирательной кампании люди сформулировали запрос на со-держательные изменения в экономике, социальной сфере. Вам как законо-дателям предстоит напряжённая ответственная работа, и её нужно начинать безотлагательно.

При этом вы всегда можете рассчитывать и на поддержку Президента, , и на самое тесное взаимодействие с Правительством Российской Федерации. Умение ветвей власти работать согласованно и эффективно – одно из главных условий нашего общего с вами успеха.

Хотел бы обратить ваше внимание на самое главное. А что у нас самое глав-ное – конечно, особое внимание следует уделить решению задач в области обра-зования, здравоохранения, жилищной политики, экологии, то есть в тех сферах, которые прямо влияют на благополучие людей, на социальное, демографиче-ское развитие.

Для того чтобы сконцентрировать усилия и ресурсы на решении наиболее острых, системных задач в экономике и социальной сфере, мы запускаем при-оритетные проекты. Прошу обеспечить их оперативное законодательное со-провождение, а также при работе над федеральным бюджетом предусмотреть финансирование приоритетных проектов в полном объёме.

И конечно, нам нужно укреплять безопасность и обороноспособность стра-ны, отстаивать её позиции на мировой арене. Рассчитываю, что парламент, все фракции окажут этой работе необходимую политическую и законодательную поддержку.

…Также считаю важным в полной мере использовать ресурсы парламент-ской дипломатии для развития конструктивных международных связей со все-ми заинтересованными партнёрами.

…Более чем сто лет назад, обращаясь к депутатам Государственной Думы, Пётр Аркадьевич Столыпин сказал: «Мы все должны соединить, согласовать свои усилия, свои обязанности и права для поддержания исторического, высше-го права России – быть сильной». Когда мы вспоминаем такие слова или когда формулируем их заново, мы всегда исходим из того, что любой народ и любая страна имеют точно такое же право – быть сильными.

И ещё. Мы никогда не вкладываем в это понятие – быть сильной – какие то великодержавные нотки. Мы никому никогда ничего не навязываем и навязы-вать не собираемся. Сила России – внутри нас самих, она внутри нашего наро-да, в наших людях, в наших традициях и в нашей культуре, в нашей экономике, в нашей огромной территории и природных богатствах, в обороноспособности, конечно. Но самое главное – наша сила, безусловно, в единстве нашего народа.

Мы должны всегда помнить, что сила, все составляющие силы России, о которых я только что сказал, – это важнейшее, может быть – ключевое, усло-вие сохранения нашей государственности, независимости и самого существо-вания России как единого общего родного дома для всех народов, которые её населяют.

Я желаю депутатам Государственной Думы седьмого созыва, новому руко-водству парламента успехов в служении народу России.

Stimați deputați ai Dumei de Stat! Dragi prieteni!

...În timpul campaniei electorale, oamenii au cerut modificări substanțiale în sfera economică și socială. Ca legiuitori, vă revine responsabilitatea unei munci dificile pe care trebuie s-o începeți fără întârziere.

În acest sens puteți conta întotdeauna pe sprijinul Președintelui, și pe cea mai strânsă colaborare cu Guvernul Federației Ruse. Capacitatea autorităților de a lucra în mod eficient și consecvent – una dintre principalele condiții ale succesului nostru comun. Aș dori să vă atrag atenția asupra celui mai important aspect. Ce este pentru noi cel mai important – desigur, o atenție deosebită trebuie acordată rezolvării problemelor din domeniul educației, sănătății, politicii pentru locuințe, ecologiei, adică din acele sfere care influențează în mod direct bunăstarea oamenilor, dezvoltarea socială și demografică.

Noi lansăm proiectele prioritare pentru a concentra eforturile și resursele către rezolvarea celor mai sistemice și acute probleme din sfera economică și socială. Vă rog să le asigurați sprijinul operațional legislativ, precum și în munca cu privire la bugetul federal pentru acordarea finanțării proiectelor în deplină măsură. Și, desigur, trebuie să consolidăm securitatea și siguranța țării, să îi menținem poziția pe scena mondială. Anticipez că Parlamentul, toate partidele, vor dispune de tot sprijinului politic și legislativ necesar.

…Consider, de asemenea, că este pe deplin important să se utilizeze resursele diplomației parlamentare pentru dezvoltarea relațiilor internaționale constructive cu toți partenerii interesați.

…Cu peste o sută de ani în urmă, referindu-se la deputații Dumei de Stat, Piotr Arkadevici Stolîpin a spus: ”Noi toți trebuie să ne unim și să ne coordonăm eforturile, obligațiile și drepturile în scopul menținerii dreptului istoric suprem al Rusiei – să fie puternică”. Când ne amintim de astfel de cuvinte sau când le formulăm din nou, întotdeauna începem de la ceea ce orice popor și orice țară are dreptul – de a fi puternică. Și mai mult. Noi niciodată nu includem în acest concept – de a fi puternic – note de mare putere. Noi nu impunem niciodată nimic nimănui și nu avem de gând să impunem. Puterea Rusiei – în noi înșine, este în poporul nostru, în oamenii noștri, în tradițiile și cultura noastră, în economia noastră, în întinsul nostru teritoriu și în bogățiile noastre naturale, în capacitatea de apărare, desigur. Dar cel mai important – puterea noastră este necondițional în unitatea poporului nostru.

Noi trebuie să ne amintim întotdeauna că puterea, toate componentele forțelor Rusiei despre care tocmai am menționat – reprezintă cea mai importantă condiție, esența păstrării statalității noastre, a independenței și însăși existenței Rusiei ca o casă comună, unită, natală pentru toate popoarele care o populează.

Le doresc deputaților celei de-a șaptea convocări a Dumei de Stat și noii conduceri a parlamentului succes în servirea poporului Rusiei.

ВЫСТУПЛЕНИЕ ПРЕЗИДЕНТА РОССИЙСКОЙ ФЕДЕРАЦИИ

НА ОТКРЫТИИ РАБОТЫ ГОСУДАРСТВЕННОЙ ДУМЫ

СЕДЬМОГО СОЗЫВА (с сокращениями)

DISCURSUL PREȘEDINTELUI FEDERAȚIEI RUSE LA DESCHIDEREA

ACTIVITĂȚII CELEI DE-A ȘAPTEA CONVOCĂRI A DUMEI DE STAT

(prescurtat)


День народного единства отмечается в нашей стране ежегодно, начиная с 2005 года. Этот праздник установлен в честь важного со-бытия в истории России — освобождения Москвы от польских ин-тервентов в 1612 году, и приурочен ко Дню Казанской иконы Божией Матери. Однако до окончательной победы над врагом дело еще не до-шло: дальше, за китайгородскими укреплениями высились могучие сте-ны Кремля, внутри которого укрылось еще много «супостатов». Правда поражение в Китай-городе сильно их деморализовало, но лишь через четыре дня – 8 ноября по новому стилю, поляки признали свое поражение и сдали Кремль ополченцам.

Еще в 1649 году указом царя Алексея Михайловича день Казанской иконы Божией Матери был объявлен государ-ственным праздником. Кроме того, в начале ХХ века 8 мая по старому стилю вспоминали Кузьму Минина, которого еще Петр I назвал «спаси-телем Отечества». День народно-го единства не новый праздник, а возвращение к старой традиции. В этот день по всей стране прохо-дят праздничные гуляния, концерты и представления. Но главные меро-приятия, посвященные Дню народно-го единства, проходят в сердце праздника — Нижнем Новгороде, и на Красной площади в Москве.

Приведем здесь еще пару малоизвестных фактов, касаю-щихся двух главных героев освободительной эпопеи 1612 года – граж-данина Минина и князя Пожарского.

Владелец мясной лавки в Нижнем Новгороде Кузьма Минин на самом деле должен был бы носить совсем другую фамилию. Дело в том, что по указу нового царя Михаила Романова герою войны про-тив поляков пожалован был в 1613 году дворянский чин думного бо-ярина. Но дворянину полагалось в отличие от простолюдина иметь фамилию. Поскольку отца новоиспеченного боярина звали Мина Анкундинов (Анкундинов – это отчество), то по правилам «назначе-ния» фамилии, которые существовали в то время, сыну его Кузьме Миничу полагалось именоваться впредь Анкундиновым. Однако его записали во всех грамотах Кузьмой Миничем Мининым. Так отцов-ское имя стало фамилией национального героя.

Другой прославившийся на всю страну руководитель боевых дей-ствий против поляков – соратник Минина по народному ополчению князь Дмитрий Михайлович Пожарский - тоже сделал попытку запу-тать для потомков свои «паспортные данные». В 1642 году, незадолго до смерти, он постригся в монахи. И взял себе, как положено при та-ком обряде, новое имя. Имя это было – Кузьма (Косма по-церковному).

Ziua Unității Naționale se sărbătorește anual în țara noastră, începând cu anul 2005. Această sărbătoare a fost stabilită în cinstea unui eveniment important din istoria Rusiei – eliberarea Moscovei de invadatorii polonezi în anul 1612, dată ce coincide cu Ziua Icoanei Maicii Domnului din Kazan. Încă nu se ajunsese la victoria finală asupra inamicului: pentru fortificațiile din Kitai-gorod s-au ridicat zidurile puternice ale Kremlinului, în interiorul căruia s-au refugiat mulți ”inamici”. Înfrângerea din Kitai-gorod i-a demoralizat cu adevărat, dar numai în 4 zile – pe 8 noiembrie

pe stilul nou, polonezii s-au declarat învinși și au predat Kremlinul luptătorilor.

Încă din anul 1649, prin decretul țarului Aleksei Mihailovici, Ziua Icoanei Maicii

Domnului din Kazan a fost declarată sărbătoare națională. În plus, la

începutul secolului al XX-lea, pe 8 mai pe stil vechi era sărbătorit Kuzma Minin, pe care Piotr I l-a numit ”salvatorul Patriei”. Ziua Unității Naționale nu este o sărbătoare nouă, ci o revenire la vechea tradiție. În această zi au

loc festivități, concerte și spectacole de sărbătoare. Însă evenimentele

importante dedicate Zilei Unității Naționale au loc în inima sărbătorii – Nijni

Novgorod și în Piața Roșie din Moscova.Mai menționăm aici câteva fapte mai puțin

cunoscute, referitoare la doi eroi importanți ai epopeii din 1612 – cetățeanul Minin și cnezul Pojarski.

Proprietarul unei măcelării din Nijni Novgorold, Kuzma Minin trebuia să poarte de fapt cu totul alt nume de familie. Acest lucru s-a întâmplat deoarece prin decretul noului țar, Mihail Romanov, eroului războiului împotriva polonezilor i s-a acordat în anul 1613 rangul de nobil al dumei boierilor. Dar boierul trebuia să aibă un nume de familie prin care să se deosebească de oamenii simpli. Întrucât tatăl noului boier era numit Mina Ankudinov (Ankudinov - patronimic), atunci, în conformitate cu regulile de ”atribuire” a numelui de familie care existau la vremea aceea, fiul acestuia, Kuzma Mininci, a fost numit din acel moment Ankudinov. Cu toate acestea, a fost înregistrat în documente drept Kuzma Minici Minin. Astfel numele patern a devenit numele de familie al eroului național.

Un alt conducător renumit al operațiunilor militare împotriva polonezilor – camaradul lui Minin în corpul de voluntari, cneazul Dmitri Mihailovici Pojarski – a încercat, de asemenea, să își încurce ”datele personale” pentru descendenți.

În anul 1642, cu puțin timp înainte de moartea sa a fost tuns în monahism. Și și-a luat un nou nume, așa cum se obișnuiește la acestă ceremonie. Acest nume a fost – Kuzma (bisericește - Kosma).

4 НОЯБРЯ - ДЕНЬ НАРОДНОГО ЕДИНСТВА 4 NOIEMBRIE – ZIUA UNITĂȚII NAȚIONALE


30 сентября в Ялте открылся Первый международный кинофести-валь «Евразийский мост». Среди гостей - Ольга Кабо, Катерина Шпица, Наталья Бондарчук, Алексей Гуськов, Игорь Петренко. Инициатива проведения такого фестиваля в Крыму принадлежит народному арти-сту России Никите Михалкову. По мнению кинорежиссера, мероприя-тие такого уровня будет способствовать возрождению и популяризации крымского кинематографа в евразийском пространстве и даст им-пульс к укреплению международных культурных связей. Фестиваль получил всестороннюю поддержку руководства Республики Крым. Совместными усилиями удалось добиться того ,что Фестиваль стал ви-зитной карточкой Крыма.

Торжественную церемонию закрытия фестиваля «Евразийский мост» провели в ялтинском театре им.А.П.Чехова. Лучшим в деле кине-матографа вручили статуэтки в виде ленты киноплёнки, перерастающей в фигуру девушки с раскрытой раковиной с жемчужиной над головой.

Гран-при первого международного кинофестиваля «Евразийский мост» получил фильм «Дорога к матери» казахстанского режиссера Акана Сатаева.

Актриса Алтынай Ногербек, сыгравшая в этом фильме, удостоена приза за лучшую женскую роль. Главный приз документального кино, а также приз «Выбор крымчан» достался фильму «Забытые полеты» ре-жиссёра Андрея Осипова.

Приз зрительских симпатий достался российскому режиссеру Александру Амирову за картину «Тэли и Толи».

Специальный приз жюри достался российской кинолен-те «Прикосновение ветра» режиссеров Ольги Веремеевой и Елены Демидовой.

Приз за лучшую режиссерскую работу получила кинокартина не-мецкого режиссера Марин Адэ «Тони Эрдманн».

Лучшей мужской ролью признана игра Нери Маркоре в фильме «Венецианские львы» (режиссер Пьетро Паролин, Италия).

Pe 30 septembrie, în Yalta s-a deschis Primul Festival Internațional de Film ”Podul eurasiatic”. Printre oaspeți – Olga Kabo, Katerina Șpița, Natalia Bondarciuc, Aleksei Guskov, Igor Petrenko. Inițiativa desfășurării unui astfel de festival în Crimeea aparține Artistul Popular al Rusiei, Nikita Mihalkov. În opinia regizorului de film, un eveniment de un asemenea nivel va încuraja renașterea și popularizarea cinematografiei din Crimeea în spațiul eurasiatic și dă un impuls în consolidarea relațiilor culturale internaționale. Festivalul a primit sprijin deplin din partea conducerii Republicii Crimeea. Prin eforturi comune am reușit să realizăm transformarea Festivalului într-o carte de vizită a Crimeei.

Ceremonia de încheiere a festivalului ”Podul eurasiatic” a avut loc în teatrul A.P. Cehov din Yalta. Celor mai buni din cinematografie li s-au înmânat statuete în formă de bandă de film, în figura unei fete cu o scoică deschisă cu perlă deasupra capului.

Marele premiu al primului Festival Internațional ”Podul euasiatic” a fost câștigat de filmul ”Drumurile către mama” al regizorului cazah Akan Sataev.

Actrița Altinai Nogherbek, care a jucat în acest film, este câștigătoarea premiului pentru cel mai bun rol feminin. Premiul cel mare la categoria film documentar, precum și premiul ”Alegerea crimeenilor” a fost acordat filmului ”Zboruri uitate” al regizorului Andrei Osipov.

Premiul publicului a fost acordat regizorului rus Aleksandr Amirov pentru filmul ”Tali și Toli”.

Premiul special al juriului a fost acordat filmului rus ”Atingerea vântului” al regizorilor Olga Veremeeva și Elena Deminova.

Premiul pentru cea mai bună lucrare regizorală l-a primit filmul regizorului german Marin Ade, ”Toni Erdmann”.

Cel mai bun rol mascului a fost recunoscută interpretarea lui Neri Markori în filmul ”Leii venețieni” (regizor Pietro Parolin, Italia).

Anul trecut, o stație de autobuz aproape de malul Nevei, ora 23:36, o promisiune că mă voi întoarce în Piter. Anul acesta, ora 7:30, cobor din tren și ajung iar acasă. Fericirea este cu siguranță o chestiune subiectivă, nepalpabilă care, în cazul meu, s-a născut și a crescut din lucruri mărunte. A crescut din incapacitatea de a explica ceea ce se întâmplă cu mine, din senzația permanentă de apartenență și dintr-un ”mulțumesc” spus în limba rusă. Mi-e frică de lucrurile pe care nu le pot defini și care pot schimba chiar și o viață de om. Mi-e frică de un oraș care te primește și te strânge în brațe ca o mamă care și-a regăsit puiul. Am încetat de mult să mă mai întreb de ce m-am simțit în felul acesta și de ce mi-e dor de un loc în care nu am crescut și în care am fost doar de două ori. Lucrurile, din nou, se întâmplă pentru că așa trebuie să se întâmple, și când înțelegi acest lucru, poți spune că ești liber și poți spune că ești fericit. Poate că există un loc special pentru fiecare dintre noi, un loc pe care trebuie să îl găsești și pe care trebuie să îl asculți. Îmi amintesc un lucru care strânge cumva toate semnificațiile a tot ceea ce mi s-a întâmplat. Când ți se oferă să miroși un parfum, rușii nu vor folosi verbul ”a mirosi” sau ”a încerca”, așa cum se întâmplă la noi, ci se folosește verbul ”a asculta/a auzi” și ți se va spune : Cлушайте! Un parfum, la fel ca un oraș, nu trebuie să fie neapărat văzut, mirosit sau simțit. El trebuie să fie în primul rând ascultat și asta înseamnă că trebuie să îl lași să îți vorbeasă în limba lui, așa cum știe el mai bine.

SANKT - PETERSBURGde Natașa Grama

PRIMUL FESTIVAL INTERNAȚIONAL DE FILM ”PODUL EURASIATIC”


1 октября – Россия возглавила Совет Безопасности ООН 3 октября - Владимир Путин распорядился приостановить соглаше-ние с США об утилизации плутония. Данный указ был принят в связи с изменением ряда обстоятельств, исходя из необходимости принять без-отлагательные меры по защите безопасности РФ. Речь идёт о возник-новении угрозы стратегической стабильности из-за недружественных действий США. А также из-за неспособности американской сторо-ны обеспечить выполнение принятых обязательств по утилизации из-быточного оружейного плутония в соответствии с международными договорами. 5 октября – проведение первого заседания Государственной Думы седьмого созыва. Вячеслав Володин избран новым председателем Государственной Думы. 5 октября – завершился Первый международный кинофестиваль «Евразийский мост», который прошел в г.Ялта. 10 октября - Россия и Турция подписали межправительственное согла-шение по строительству газопровода «Турецкий поток». Соглашение предусматривает строительство двух ниток магистрального газопро-вода по дну Черного моря, мощность каждой нитки превышает 15 миллиардов кубометров газа. Предполагается, что поставки газа по первой нитке будут целиком предназначены для турецких потребите-лей. Вторая нитка рассчитана на европейский рынок, но ее строитель-ство возможно только после получения соответствующих гарантий Евросоюза. Согласно соглашению, обе нитки должны быть построены до декабря 2019 года. 11 октября – Ставрополь признали самым благоустроенным городом России. Второе место разделили Уфа и Хабаровск, на третье строчке — Красноярск.

12 октября – в Москве открылся международный форум «Россия зо-вет»- Russia calling! 14 октября - В Крым прибыла крупная делегация итальянских депу-татов и представителей делового сообщества страны. Им предстоит на-сыщенная программа: встречи с первыми лицами Республики Крым и Севастополя, подписание соглашений, деловые переговоры, знакомство с работой предприятий и реализуемыми в Крыму бизнес-проектами. 15 октября – встреча президента России В.В.Путина и премьер-мини-стра Индии Н.Моди. Обсуждалось военное сотрудничество, совместная работа в космосе, сотрудничество в сфере безопасности и экономики. 16 октября – открытие саммита БРИКС в Индии. 17 октября – в Великобритании арестовали счета телевизионного ка-нала Russia Today. 18 октября - в Гостином дворе стартовал 36-й сезон Недели Моды в Москве. Открыл Неделю, по традиции, заслуженный российский кутю-рье Валентин Юдашкин. 20 октября - Москва названа одним из лучших городов мира, свиде-тельствуют данные опроса международной аудиторской и консалтинго-вой компании PwC (PriceWaterhouseCoopers), проведенного совместно с компанией BAV Consulting. 22 октября - Пресс-служба посольства РФ в Вашингтоне сообщила, что власти США предупредили российских дипломатов о возможно-сти уголовного преследовании в случае их появления на избирательных участках во время президентских выборов.

1 octombrie – Rusia a început să pezideze la Consiliul de Securitate a ONU. 3 octombrie – Vladimir Putin a dat ordinul de a suspenda acordul cu SUA privind reciclarea plutoniului. Acest decret a fost adoptat din cauza schimbării unor cir-cumstanțe, care decurgeau din necesitatea de a lua decizii rapide în privința securi-tății FR. Este vorba despre apariția unei amenințări a stabilității strategice din cauza unor acțiuni neprietenești din partea SUA. Și asemenea din cauza incapacității păr-ții americane de a executa obligațiile pe care și le-a asumat în privința reciclarea plutoniului din arme în concordanță cu acordurile internaționale. 5 octombrie - prima ședință a Dumei de Stat a celei de-a 7 convocări. Viaceslav Volodin este ales președintele Dumei de Stat. 5 octombrie – s-a terminat Primul Festival Internațional de Film „Podul Eurasiatic”, care a avut loc în o. Ialta. 10 octombrie – Rusia și Turcia au semnat un acord interguvernamental de con-struirea conductei de gaz „Turkey stream”. Acordul privește și construirea a două conducte de gaz pe fundul Mării Negre, puterea fiecărei depășește 15 miliarde de metrii cub de gaz. Se presupune că, furnizarea gazului pe prima conducta va fi destinată doar consumatorilor din Turcia. Cea de-a două conductă este concepută pentru piața europeană, dar construirea acesteia este posibilă doar după ce se vor primii garanții corespunzătoare de la Uniunea Europeană. Conform acordului ambele conducte trebuie să fie terminate până în luna decembrie a anului 2019.

11 octombrie – Stavropol este recunoscut drept cel mai amenajat oraș din Rusia. Locul al doilea a fost împărțit între Ufa și Habarovsk, iar pe locul al treilea se află Krasnoiarsk. 12 octombrie – la Moscova a fost deschis un forum internațional „Rusia cheamă” – Russia calling! 14 octombrie – în Crimeea a sosit o delegație mare a deputaților italieni și a reprezentanților comunității de afaceri a țării. Aceștia vor avea parte de un program foarte încărcat: întâlniri cu conducătorii a Republicii Crimeea și a Sevastopolului, semnarea acordurilor, familiarizarea cu funcționarea întreprinderilor și cu proiectele de afaceri puse în aplicare în Crimeea. 15 octombrie – întâlnirea președintelui Rusiei V. V. Putin cu prim-ministrul Indiei N. Modi. Au fost discutate cooperarea militară, colaborarea în spațiu cosmic, colaborarea în sfara siguranței și a economiei. 17 octombrie – în Marea Britanie au fost arestate conturile canalului de televiziune Russia Today. 18 octombrie – la salon expozițional ”Gostinnîi Dvor” a început 36-a ediție a Săptămânii Modei la Moscova. Conform tradiției a fost deschisă de Valentin Yudașkin – cel mai renumit maestro al modei din Rusia. 20 octombrie – Moscova a fost catalogată una dintre cele mai bun orașe din lumea, conform studiului sociologic a companiei PriceWaterhouseCoopers, condus împreună cu BAV Consulting. 22 octombrie – serviciul de mass-media al Ambasadei Rusei în SUA a informat ca autoritățile SUA au avertizat diplomații Ambasadei despre o posibilă urmărire penală dacă ei vor veni la secții de votare în timpul alegerilor prezidențiale.

DATE IMPORTANTEПАМЯТНЫЕ ДАТЫ


4 noiembrie – Ziua Unității Naționale 7 noiembrie 1941 - a avut loc parada trupelor sovietice în Piața Roșie din Moscova. 7 noiembrie - în Rusia se sărbătorește o dată memorabilă – Ziua Revoluției din Octombrie 1917. Până în anul 1991, data de 7 noiembrie a reprezentat principala sărbătoare a URSS și era numită Ziua Marii Revoluții Socialiste din Octombrie.Puterea Sovietică a existat în Rusia 74 de ani. 8 noiembrie – Ziua Internațională a Clubului celor Veseli și Inventivi. În anul 2001, pe 8 noiembrie, Rusia și unele state CSI au sărbătorit pentru prima dată Ziua Internațională CVI – sărbătoarea neoficială a tuturor celor care sunt implicați într-o anumită măsură în Clubul celor Veseli și Inventivi (CVI). De atunci se sărbătorește în fiecare an. Data celebrării a fost aleasă în cinstea aniversării primului joc al Clubului, care a fost difuzat pe 8 noiembrie 1961.

12 noiembrie 1841 - Nikolai I a emis decretul privind proiectul înființării caselor de economii comune în Rusia. 13 noiembrie 1851 - a intrat în funcțiune calea ferată Nikolaevskaia. 13 noiembrie 1921 - a fost fondat Teatrul Academic de Stat Evgheni Vahtangov. 15 noiembrie 1996 - a avut loc un act terorist în orașul Kaspisk (Daghestan). 16 noiembrie 1921 - în Moscova a avut loc deschiderea Institutului Superior de Artă și Literatură. 18 noiembrie - în Rusia se sărbătorește oficial Ziua Nașterii lui Moș Crăciun. Care este vârsta magicianului iernii – pe deplin necunoscută, însă cu siguranță mai mult de 2000 de ani. Înșiși copiii au inventat data nașterii lui Moș Crăciun, întrucât 18 noiembrie pe pământurile sale ancestrale – în Veliki Ustiug – își intră în drepturi iarna adevărată și vin înghețurile. Interesant este că în anul 1999 Veliki Ustiug a fost numit oficial locul nașterii Moșului Crăciun rus.

27 noiembrie – Ziua Mamei în Rusia. În această zi se spun cuvinte de mulțumire tuturor Mamelor care le dăruiesc copiilor iubire, bunătate, tandrețe și grijă.

DATE IMPORTANTE 4 ноября - День народного единства 7 ноября 1941 года - парад советских войск на Красной площади в Москве. 7 ноября в России отмечается памятная дата — День Октябрьской революции 1917 года. До 1991 года 7 ноября был главным праздником СССР и носил название — День Великой Октябрьской со-циалистической революции.Власть Советов просуществовала в России 74 года.

8 ноября – Международный день КВН. В 2001 году 8 но-ября Россия и некоторые страны СНГ впервые в истории отметили Международный день КВН — неофициальный праздник всех, кто каким-либо образом причастен к Клубу Весёлых и Находчивых (КВН). И с тех пор отмечают его ежегодно. Дата празднования была выбрана в честь годов-щины первой игры Клуба веселых и находчивых, вышед-шей в эфир 8 ноября 1961 года. 12 ноября 1841 года Николай I издал Указ о составлении общего проекта сберегательных касс в России. 13 ноября 1851 года введена в эксплуатацию Николаевская железная дорога. 13 ноября 1921 года основан Государственный академиче-ский театр имени Евгения Вахтангова.

15 ноября 1996 года произошел террористический акт в городе Каспийске (Дагестан). 16 ноября 1921 года в Москве состоялось открытие Высшего литературно-художественного института (ВЛХИ). 18 ноября в России официально празднуют День рожде-ния Деда Мороза. Каков возраст зимнего волшебника — до-подлинно неизвестно, но точно, что более 2000 лет. Дату рождения Деда Мороза придумали сами дети, поскольку именно 18 ноября на его вотчине — в Великом Устюге — в свои права вступает настоящая зима, и ударяют морозы. Интересно, что в 1999 году Великий Устюг был официаль-но назван родиной российского Деда Мороза. 27 ноября – День матери в России.В этот день хочется ска-зать слова благодарности всем Матерям, которые дарят де-тям любовь, добро, нежность и ласку.

ПАМЯТНЫЕ ДАТЫ


Am fost descurajată de rromologii de aici, ale căror nume nu le menționez, fiindcă nu le-am cerut acceptul, să văd spectacolele Teatrului „Romen”, sub reproșul neauntenticului, apoi al „vocilor de lup, pasiunilor înflăcărate și al producătorilor, de vârste matusalemice”. Greu de răspuns acestor reproșuri, în parte adevărate. Vârstele înaintate ale producătorilor și artiștilor sunt însă garanția unui spectacol de calitate, confirmate și de titlurile de Artiști ai Poporului. În privința repertoriului, pot spune ca s-a mai renunțat la unele clișee, cum ar fi pasionata „dragostea țigănească” terminată prin trădare și crimă pasională. Mă refer aici la piesa „Sânge fierbinte” care nu mai e în repertoriu de 15 ani. În schimb avem „Potcoava cu noroc” și „Nevasta țigancă”. În această ultimă piesă, acțiunea se petrece în Moldova secolului al 19-lea, așadar un spațiu în care „exoticul” se mai poate trăi ca în vremea lui Pushkin! (Să fie oare de vină cercetarea românească retrogradă ?). Din bogatul repertoriu al noii stagiuni, am mai optat pentru un spectacol clasic, regizat de legendarul Nikolay Slitchenko, „Astă seară avem concert”, cu muzică și dansuri rroma. Spectacolul a fost fascinant și am avut prilejul să-i vedem individual, cântând și dansând, pe artiștii noștri preferați, tânărul Pavel Babrov și Patrina Sarkozy, între alții, apoi dinastii, mamă și fiică, soț și soție, evoluând pe aceeași scenă. Fiecare a cântat în limba de acasă, așadar în ruska sau haladitka rromani. S-au cântat și romanțe țigănești, în acompanierea sălii, „Doua chitări” (interpretată celebru de Charles Aznavour) „Dorogoi dlinnoyu” („Lungul drum”, celebru prin interpretarea lui Mary Hopkin) și altele. Reproșurile cercetătorilor de neautentic se referă atât la interpreți, care sunt asimilați și urbanizați de câteva generații, cât și la repertoriul lor, contaminat de formele culturale pe care le-au întâlnit rromii, și încărcat de clișeele asumate prin auto-exotizare și auto-orientalism. Judecata unor rromologi va depăși acest prag, așa cum s-a depășit și în analiza altor culturi. Vânarea obsesivă de autentic în civilizația rroma este mai dificilă decât în cazul altor civilizații circumscrise unui spațiu cultural fizic sedentar și uneori încredințate și scrierii. Or, patrimoniul cultural rroma este prin excelență oral, iar puținele consemnări de secol 19 ale creațiilor lor literare, de pildă, ca și aceste cântece în rromani interpretate de rromii de la „Romen”, vor purta mereu marca „neautenticului”, a „netradiționalului”, care de fapt marchează o tradiție în schimbare. Teatrul „Romen” se schimbă, și, așa cum am arătat, are actori tineri, în unanimitate absolvenți ai Academiei Rusești de Teatru (din1878). Astfel, am văzut în premieră spectacolul „Zdravstvuy, Pushkin!”, după o piesă de Arnold Hessen și Ivan Rom-Lebedev, fondator al Teatrului „Romen”. În rolul eponim, tânarul (n. 1989) actor Andrei Romanovich Zemchiujnyi (Foto 6), dintr-o dinastie de actori si regizori ai Teatrului Romen, unde joacă din 2010. Distribuția din „Salutare, Pushkin!” valorifică eșantionul de actori tineri ai Teatrului, iar interpretarea bătrânei piese „exotice” a lui Rom-Lebedev este modernă, în lumina cercetărilor din domeniul „mitologiei rroma” și a imagisticii rromilor în literatura rusă, deschisă de Juri Lotman și Aleksander Blok (despre „bunul sălbatic”, „omul natural” etc), între alții. O atenție a detaliilor și decoruri superbe: pe tot parcursul piesei sunt, când aduse în prim plan, când lăsate în fundal, niște panouri mobile cu reproduceri după manuscrisele cu scrisul muncit al poetului, cu desene (chipul trufașului Eugen Onegin, de pildă), care fac legătura între scene, ca un fir călăuzitor in viața-operă a încercatului Pushkin. Piesa se deschide cu A. Pushkin, pregătit de un bal în Saint Petersburgul care îl aclama deja ca mare poet, cu o mască de gorilă, autoironizandu-și originile africane, prin străbunicul său matern, Abraham Hannibal, crescut de țarul Petru I. Pushkin, cu masca de gorilă, își recită versurile despre străbunul său și despre mascarada la care e sortit să ia parte în societatea conformistă petersburgheză și moscovită, unde i se spunea „Cneazul țiganilor” și „Contele țiganilor”, anticipând aventura sa din Moldova. Datorită ideilor sale republicane, Pushkin este exilat și călătorește în Sud, în Caucaz, Odessa și Moldova. Aici locuiește în satul Dolna, pe moșia boierului Zamfir Ralli, unde întâlnește un sălaș de rromi și unde se spune că a locuit câtva timp, experiență care i-a prilejuit scrierea poemului Țiganii.

PUSHKIN LA TEATRUL „ROMEN” DIN MOSCOVA (II, continuare din numărul anterior)

de Julieta Rotaru

РУССКИЙ КАЛЕЙДОСКОПЪ CALEIDOSCOPUL RUS-9- Revenind la piesă, scena aceasta este una dintre cele mai lirice, întâlnirea dintre Pushkin (alias Aleko, din poemul Țiganii) și frumoasa Zemfira (interpretată de Adelina Alexandrovna Plahotnaya pe care o văzusem anterior, în specacolul „Noi, rromii”, interpretând un dans arabesc— vezi ca aici, un artist la Teatrul „Romen”, cântă vocal și la cel puțin un instrument, dansează și este actor, sic !), în care cei doi străini își mărturisesc dragostea fiecare în limba lui, ca apoi să se reunească amândoi în limba rromani: „Me tut kamav, Zemfira— Vi i me, tut kamav, Aleko !”. Apoi, tabăra rromilor cu un abiav rromano (rromani, „nuntă țigănească”), în care se cântă în rromani și se dansează. Jocul actorului Andrei Romanovich Zemchiujnyi este uluitor, redându-ne un Pushkin complex: iubind libertatea (volja) prin trupul Zemfirei, strivit de conformismul artistocrației rusești, angoasat și chiar speriat de moarte (în scena când tovarășii lui politici sunt spânzurați). Zemfira fuge la Bălți, iar Pushkin este înștiințat că poate reveni din exil, însă este pus în arest la domiciliu pe moșia sa din Mikhailovskoe. Aici este umilit de controalele spionilor țarului, care îi pătrund în viață oricând. În fapt, viața lui privată este călcată de bocancii acestor spioni care pot pătrunde în reședința sa la orice oră și sub orice pretext, pentru a afla ce scrie. Oricum, acești spioni sunt ridiculizați, iar o dată, Pushkin își arde opera (probabil un capitol din Eugen Onegin, în care critica societatea contemporană și implicit pe țar) și le flutură pe sub nas spionilor poemul de debut Ruslan și Ludmila, în care țarul ar trebui să se regăsească comfortabil. Își obține iertarea de la țarul Alexandru I și poate din nou frecventa cercurile din Moscova și Petersburg. La Moscova, intră în anturajul unei familii de rromi urbanizați și fecventează yar-ul acestora. Acest episod din viața lui Pushkin este o ficțiune, însă apare ca un laitmotiv al fugii sale interioare către iubirea fugitivă a Zemfirei, ca expresie a libertății spirituale. Acești rromi îl recunosc pe Pushkin ca mare poet și îl includ în marea lor familie, iar Pushkin, le declară cu toată sinceritatea, „Voi, țiganii, sunteți în inima mea !” și bravează cu experiența lui din Chișinău, în care a băut rachiu și a dansat în jurul focului, cu ingăduința bulibașei. Dar acești rromi înstăriți și urbanizați îi reamintesc că „Suntem acum la Moscova.”, așadar ei înșiși sunt îngrădiți de formalismul societății în care au intrat și din care Pushkin a evadat candva fizic, interiorizându-și evadarea, ca resort al libertății spirituale, care îl ajută să se opună formelor de constrângeri doctrinare și sociale. Are loc nunta cu Natalya Goncharova, iar primitoarea familie rromă din Moscova, gazda petrecerilor boeme, îl întâmpină pe proaspătul logodit cu un pahar de rachiu, urându-i „Salutare, Pushkin !”.


Adresarea în limba rusăLa una din ultimele mele ore a apărut o întrebare referitoare la

cum ne adresăm către o nouă persoană în limba rusă. Am discutat câteva opțiuni de adresare cu studenții, iar acum aș dori să revin la acest subiect mai în detaliu.

Chemarea/adresarea în comunicarea între oameni are un rol semnificativ, rămânând forma stabilirii contactului inițial și a atragerea atenției. Chemarea/adresarea ocupă un loc important în limba vorbită și scrisă - fără ea nu se mai poate scrie nicio scrisoare, nu se poate trimite un e-mail! Adresarea caracterizează persoana care o practică, îi arată nivelul său de cultură și educație.

Să ne concentrăm mai întâi pe adresarea orală. Așa s-a întâmplat istoric, că astăzi în limba rusă modernă nu există o formă universală de adresare. Acest lucru se datorează faptului că adresarea dublă су-дарь-сударыня (domn-doamnă) a dispărut după anul 1917 (Revoluția rusă), iar chemarea товарищ (tovarăș) acceptată în timpul epocii sovietice, a pierdut, de asemenea, relevanța în anii ‘90. Chemarea господин-госпожа este utilizată în prezent în societate, dar include în mod necesar informații privind statutul social al interlocutorului. Astfel încât se referă la o persoană de un mare statut господин пре-зидент, господин директор (domnule președinte, domnule director), pentru anumite grupuri sociale господа избиратели (domnilor alegători), dar lipsit de sens pentru grupuri ale populației vulnerabile pe plan social (nu se poate spune господа инвалиды). În același timp, în unele locuri publice, cum ar fi la aeroport sau teatru, se poate auzi adresarea, «Дамы и господа» (Doamnelor și domnilor), dar este caracteristic numai pentru a face apel la un public larg.

Cum, atunci, ne adresăm unui străin, unui necunoscut? În cazul în care comunicarea va fi scurtă și nu se va repeta, atenția interlocutorului poate fi politicos atrasă prin expresia «Извините, пожалуйста...», «Простите, пожалуйста...» (Mă scuzați, vă rog ...)». sau «Будьте до-бры!» (Fiți amabil!). În vorbire într-un cadru informal poate apărea o adresare în funcție de sexul persoanei, «молодой человек» (tinere), «девушка» (domnișoară), «мужчина» (domnule). În unele cazuri, sunt folosite gradele de rudenie, astfel încât copilul se poate adresa la orice adult cu chemarea «тётя» (matușă) sau «дядя» (unchiule), iar o femeie în vârstă îl poate chema pe interlocutor «внучка» (nepoată) sau «сынок» (fiule).

Tatăl

Александр

Андрей

Дмитрий

Николай

Сергей

Patronimul fiului

Александрович

Андреевич

Дмитриевич

Николаевич

Сергеевич

Patronimul fiicei

Александровна

Андреевна

Дмитриевна

Николаевна

Сергеевна

În cazul în care cunoștința va dura mai mult timp, o formă politicoasă de adresare este considerată prin prenume cu patronim. Aceasta este forma cea mai acceptată de politețe. Fiecare copil primește patronimul de la numele tatălui său, acesta este scris în pașaport și alte documente oficiale. Astfel, elevii și studenții se vor adresa profesoarei «Ольга Петровна» (un exemplu), iar subordonații șefului «Владимир Борисович». Bărbații și femeile nu au același patronim. În tabelul de mai jos, puteți să le comparați.

Membrii de familie folosesc adresări în conformitate cu gradul de rudenie «мама» (mamă), «дедушка» (bunicule), deși caracteristica de vorbire în familie poate fi și de a folosi sufixe diminutive мамочка, дедуля, precum și porecle «зая» (iepurașule), «котик» (pisicule). În cazul adresării după nume, se folosește forma cazului nominativ «Алексей!», «Маша!». O tendință interesantă este trunchierea cazului nominativ «Петь», «Ань», «ребят».

În ceea ce privește scrierea, cea mai comună formă de adresare într-o scrisoare formală este «Уважаемый...»/«Уважаемая...» (stimat.../stimata...). Aceasta este forma neutră de politețe, care este utilizată în mod obișnuit cu numele și patronimul «Уважаемая Валентина Ивановна!» (Stimată Valentina Ivanovna!), sau cu denumirea poziției, rangului, statutului social «Уважаемые коллеги!» (Stimați colegi!). Mesajul personal poate începe cu o chemare de caracter mai intim «Дорогой (ая)...» (Scumpule(a)…), «Милый (ая)...» (Dragă…). Trebuie amintit, de asemenea, că orice chemare/adresare în scris va fi alocată prin virgule.

Acordați atenție la adresări/chemări, atunci când vizionați filme, citind cărți în limba rusă.

Vă oferim, de asemenea, să exersați mai mult la temă.Cum o apelați (oral sau scris) pe:русская подруга Мария (o prietena rusoaică, Maria)

преподаватель в университете (profesor universitar)

директор вашей фирмы (directorul firmei dvs.)

маленькая племянница (o nepoată mică)

немолодая женщина на улице (o femeie de vârsta a treia de pe stradă)

большая группа русских туристов (un grup mare de turiști ruși).

ÎNVĂȚĂM LIMBA RUSĂ

de Ostanina Anna


На берегу реки Волги около города Нижний Новгород есть

одно старинное село, Хохлома. Его жители – мастера народных

промыслов. Хохлома – старинный традиционный промысел. Это

декоративная живопись на посуде и мебели. Вы, конечно, виде-

ли хохломской орнамент. В нём всегда очень яркие цвета: крас-

ный, жёлтый, оранжевый, на чёрном фоне. Обычные элементы

Хохломы – это красные ягоды, цветы, листья. Красный цвет сим-

воличен. Это не только «красивый» цвет (от слова «краса»), это и цвет

огня, «жаркий» цвет. Но всё-таки самый главный цвет Хохломы – зо-

лотой. Хохломские художники знают секрет: как делать «золотую» по-

суду без золота.

Хохломская посуда очень красивая, яркая. Очень важно, что она

функциональна: хохломское блюдо – для окрошки, чашка – для чая,

ложка – для ухи. Ассортимент посуды очень большой.

Легенда говорит, что в 17 веке эту посуду мастера делали для цар-

ского двора, а уже потом стали продавать на ярмарках. В конце 19 века хохлома стала известна во

всём мире. После Всемирной выставки в Париже в 1889 г. Россия начала экспортировать хохлом-

ские изделия в Западную Европу, Индию, Китай и другие страны.

Хохлома для русского человека – это символ гармонии, света, народных традиций. А сейчас хох-

лома – культурный бренд России. Хохломские орнаменты сейчас можно увидеть везде: в дизайне

одежды, бытовой технике, на самолётах и автомобилях! Так Золотая Хохлома покоряет мир.

ТЕКСТ ДЛЯ ЧТЕНИЯ:ХОХЛОМА

Niveluri de cunoaștere a limbii ruse ca limbă străină

În prezent, există sistemul oficial de niveluri de certifi • al treilea nivel de certificare (C1);• al patrulea nivel de certificare (C2).La Centrul Rus de Știință și Cultură noi oferim cursuri de limba rusă pentru următoarele niveluri:• nivel elementar (A1)• nivel de bază (A2)• primul nivel de certificare (B1).Fiecare nivel este împărțit în trei module, fiecare mo-dul cuprinde 36 de ore. De exemplu, daca sunteți în grupul A1.1, înseamnă ca deja ați făcut 36 de ore. Daca în grupul A2.2 – 144 de ore. Completarea grupelor la A2 și B1 se face în funcție de numărul de participanți.


Se înțelege că așezarea în Dobrogea a fost un rezultat al persecuţiei staroverilor. Existau două motive pentru care erau persecutaţi cei de veche credință: unul social, ei fiind supuşi represaliilor fiindcă aparţineau unor categorii sociale ce s-au opus unor măsuri dure luate de autorităţi, cum ar fi streliţii sau cazacii ori chiar ţăranii ruşi , și altul religios, pentru că biserica oficială și sinodul chiar de la începutul secolului al XVIII-lea i-a persecutat destul de dur pe staroveri pentru simplul fapt că practicau vechea credință.

O parte dintre ei s-au ascuns de represalii în Rusia propriu-zisă, alta în Siberia, o altă grupare a lor a ajuns în Caucaz, dar mulţi, foarte mulţi din ei au fugit încoace, către sud-vest.

Dobrogea s-a dovedit a fi o alegere întâmplătoare, nu cred că ei au ales de la început aceste locuri minunate. Cu siguranță au făcut o alegere bună, dar ăsta e un raționament post-factum când noi ne gîndim că ei au venit aici făcând o alegere. Adică ei practic au fugit către graniță, sau mai bine spus peste graniță și aici, de-a lungul vremii, s-a format o rețea în Dobrogea, câteva comunități mari care se puteau administra independent, și în plan economic și social, şi bineînțeles în plan religios.

Le era la îndemână faptul că se aflau în zona de granița dintre imperiile rus și otoman și în orice moment dacă ar fi existat presiuni dintr-o parte sau alta puteau schimba rapid direcția, distanţa era de 300 de km, nici azi distanța asta n-ar reprezenta o problemă, şi nici atunci n-a reprezentat o problemă.

Pima migrație în masă s-a produs în anii 40 ai secolului al XVIII-lea, dacă vorbim despre Dobrogea, 1740 este anul celei mai timpurii migrații în masă a staroverilor. Așadar e vorba de fuga către Delta Dunării și formarea primelor comunități : pe malul stâng, Jebrieni sau cum ar fi cea de filipoveni-lipoveni din Vilkovul de acum, iar pe celălalt mal, cel drept, a localităților Sarichioi, Carcaliu (Kameni), Slava și, posibil Jurilovca. Mai era și Dunavățul, Dunavăţul Mare,astăzi locuit de ucraineni.

Al doilea val de migrație se situează la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Este un val important, în care peste zece mii de familii au ajuns în regiune ca rezultat al tuturor schimbărilor politico-administrative din Rusia acelor vremuri, a perturbărilor politico-sociale dinn regiune, cu teritorii noi, cucerite de la turci sau alipite din fosta Republică nobiliară a Poloniei (Rzeczpospolita Polska). În condițiile de atunci, staroverii, așezați nu departe de aceste teritorii, nu toți doreau să rămână în Rusia.

Am putea propune un model de tipul: staroverii fugeau de Rusia, iar Rusia îi prindea din urmă. O perioadă ei rămâneau în componența Rusiei, ca mai apoi să fugă, cei mai radicali, departe de graniţele acesteia. Putem spune cumva că Rusia, ca putere centrală, se uita după locurile de așezare ale staroverilor, ca mai apoi să-și apropie granițele de aceste teritorii.

Următorul val de migrații a fost în perioada războaielor ruso-turce, 1806-1812, respectiv 1828-1829. Aici apar două direcții de înaintare a valului: pe de-o parte Rusia primea parțial staroverii din Moldova și Dobrogea, dar și cealaltă direcție, contrară, nu era nici ea mai slabă, mulți tsaroveri din diferite regiuni ale Rusiei, folosindu-se de această situație, au ajuns în Imperiul Otoman, în special în Dobrogea (atunci parte a Imperiului Otoman).

Se pare că și celelate valuri de migrație, mai mici, au continuat până în secolul al XX-lea, inclusiv în timpul Revoluției și a Războiului Civil (din Rusia), destul de mulți ruși și nu doar staroveri au fugit.

Lipovenii sau nekrasoviștii, nu are importanță cum îi numim, formează cea mai veche și mai structurată, mai bine organizată și cea mai puternică diasporă a poporului rus.

(interviul cu istoricul Alexandr Prigarin va continua în numerele următoare)

ÎN CĂUTAREA ADEVĂRULUI ISTORICAna Preda vorbește despre staroveri și Raskol cu istoricul Alexandr Prigarin

(continuare din numerele anterioare)


ЛЕВ СЕМЕНОВИЧ ВЫГОТСКИЙ: УЧЕНЫЙ, ОПЕРЕДИВШИЙ ВРЕМЯ

С.В.Кочеа

В ноябре 2016 года исполняется 120 лет со дня рождения Льва Семеновича Выготского – известного русского психо-лога начала XX века, который связал психологию с педаго-гикой. Его новаторские идеи и концепции в педагогике и психологии намного опередили время.

Изучая развитие детей, ученый создал или развил не-сколько направлений в психологической педагогике: педо-логию и коррекционную педагогику.

Лев Выготский не является автором методик, но его теоретические разработки и наблюдения легли в осно-ву практических систем известных педагогов. Особенно ак-туальными его идеи видятся сейчас.

Принципы воспитания детей по Выготскому Ученый считал, что воспитание состоит не в приспособлении ребенка к

окружающей среде, а в формировании личности, выходящей за рамки этой среды, как бы смотрящего вперед. При этом ребенка не надо воспитывать извне, он должен са-мовоспитываться. Это возможно при правильной организации процесса воспитания. Только личная деятельность ребенка может стать основой воспитания. Воспитатель должен быть лишь наблюдателем, корректно направлять и регулировать самостоятель-ную деятельность ребенка в нужные моменты.

Так воспитание становится активным процессом с трех сторон:• ребенок активен (он выполняет самостоятельное действие);• воспитатель активен (он наблю-

дает и помогает);• среда между ребенком и воспи-

тателем активна.Воспитание тесно связано с об-

учением. Оба процесса являют-ся коллективной деятельностью. На принципах коллективного процесса воспитания и обучения основывает-ся структура школы, которую создал Выготский с учениками.

Теория зоны ближайшего развития

Зона ближайшего развития — это «расстояние» между уровнем актуаль-ного и возможного развития ребенка.

• Уровень актуального развития — это развитие психики ребенка в дан-ный момент (какие задания могут выполниться самостоятельно).

• Зона ближайшего развития — это будущее развитие личности (действия, которые выполняются с помощью взрослого).

Эта идея базируется на предположении, что ребенок, обучаясь какому-то эле-ментарному действию, параллельно осваивает общий принцип этого действия. Во-первых, само это действие имеет уже более широкое применение, чем его элемент. Во-вторых, освоив принцип действия, можно применить его для выполнения друго-го элемента.

Обучение станет развивающим, если ориентироваться на то, чему ребенок мо-жет научиться на основе предыдущего опыта. Величина зоны ближайшего развития у каждого ребенка своя.

Это зависит: от потребностей ребенка, от его возможностей, от готовности роди-телей и учителей оказать помощь в развитии ребенка.

Таким образом, решая проблему взаимосвязи обучения и развития, Выготский выделяет два уровня развития ребенка: один проявляется в его самостоятельной дея-тельности (актуальный уровень развития), другой - в сотрудничестве с другими людь-ми (зона ближайшего развития). Данная идея имеет принципиальное значение для понимания процесса организации обучения, диагностики индивидуального развития и успешности обучения. По мнению Льва Выготского, в сотрудничестве ребенок спо-собен сделать намного больше, чем самостоятельно.

(продолжение в след. номере)

În noiembrie 2016 se împlinesc 120 de ani de la naște-rea lui Lev Semionovici Vîgotski – psiholog rus renumit de la începutul secolului XX care a făcut legătura între psiho-logie și pedagogie. Ideile și concepțiile sale inovatoare în pedagogie și psihologie au fost cu mult înainte de vreme.

Studiind dezvoltarea copiilor, omul de știință a creat sau a dezvoltat mai multe direcții în pedagogia psihologică.

Lev Vîgotski nu este autor de metodologii, dar lucrările și observațiile sale teoretice au stat la baza sistemelor practi-

ce ale profesorilor renumiți. În prezent, ideile sale sunt văzu-te ca fiind foarte actuale.Principiile educării copiilor în concepția lui Vîgotski

Omul de știință consideră că educația nu constă în adaptarea copilului la mediului, ci în formarea personalității care merge dincolo de limitele mediului, precum și a nerăbdării. Astfel, copilul nu trebuie să fie educat din exterior, ci să se autoeduce. Acest lucru este posibil prin buna organizare a procesului de educare. Numai activitatea personală a copilului poate fi baza educației. Educatorul trebuie să fie doar un observator care să ghideze și să ajusteze activitatea independentă a copilului în momentele necesare.

Astfel, educația devine un proces activ cu trei laturi:• copilul activ (întreprinde o activitate independentă);

• educatorul activ (observă și ajută);• mediul activ între copil și

educator.Educația este strâns legată de

predare. Ambele procese sunt acti-vități colective. Structura școlii se bazează pe principiile procesului co-lectiv de educare și predare pe care Vîgotski și discipolii săi l-au creat.

Teoria zonei de dezvoltare proximală

Zona dezvoltării proxima-le – ”distanța” dintre nivelul actu-al de dezvoltare a copilului și cel potențial.

• Nivelul actual de dezvolta-re — dezvoltarea psihicului copilu-lui la momentul respectiv (ce sarcini

poate îndeplini în mod independent).• Zona de dezvoltare proximală — dezvoltarea viitoare a personalității (acți-

unile pe care le întreprinde cu ajutorul unui adult).Această idee se bazează pe ipoteza că un copil, învățând o acțiune elemen-

tară, asimilează în paralel principiul general al acțiunii respective. În primul rând, această acțiune deține deja o aplicabilitate mai mare decât elementul său. În al doilea rând, principiul acțiunii asimilat poate fi aplicat pentru utilizarea al-tui element.

Învățarea poate deveni dezvoltatoare dacă este concentrată pe ceea ce copi-lul poate învăța pe baza experienței anterioare. Dimensiunea zonei de dezvoltare proximală diferă la fiecare copil în parte.

Aceasta depinde de: nevoile copilului, capacitățile sale, dorința părinților și profesorilor de a ajuta la dezvoltarea copilului.

Astfel, în rezolvarea problemei relației dintre învățare și dezvoltare, Vîgotski identifică două niveluri de dezvoltare a copilului: unul evidențiază acțiunea in-dependentă (nivelul actual de dezvoltare), iar celălalt – în colaborare cu alte per-soane (zona de dezvoltare proximală). Această ideea are o semnificație esențială pentru înțelegerea procesului de organizare a învățării, diagnosticării dezvoltării individuale și formării de succes. În opinia lui Lev Vîgotski, în colaborare copi-lul este capabil să facă mult mai mult decât individual.

(continuare in nr. urmator)

LEV SEMIONOVICI VÎGOTSKI: OM DE ȘTIINȚĂ, ÎNAINTE DE

VREMES.V.Cocea

РУССКИЙ КАЛЕЙДОСКОПЪ CALEIDOSCOPUL RUS-14-«Народный наряд…Нарядный народ»

Предлагаем вашему вниманию выставку русского традиционного костюма «Народный наряд…Нарядный народ», знакомящую Вас со ста-ринной крестьянской одеждой европейской части России из собрания Музея традиционного костюма (г. Переславль-Залесский).

Представленная на выставке коллекция – результат кропотливой собирательской и экспедиционной работы организаторов, плод остро-го желания сохранить уходящие в небытие шедевры, созданные руками русского народа, желания показать соотечественникам многообразие и прелесть национального костюма и пробудить любовь и уважение ко всему родному, и костюму в частности.

Представленные на выставке экспонаты – подлинники; возраст большей части предметов превышает столетний рубеж, а в отдельных случаях - и полтора века. За вековую историю этих нарядов не поблек-ли их краски, время пощадило ткани и материалы… Куда более жестоки люди, не ценящие наследие предков. Во время экспедиций часто при-ходится слышать от сельских жителей о том, как распорядились они судьбой старинных одеяний – «пожгли», «изрезали», выбросили за не-надобностью, и от историй этих становится невыразимо грустно… Вместе с тем существуют и целые «заповедники» народной культуры: жители многих селений берегут и даже носят свой традиционный ко-стюм, иногда восстанавливают его по крупицам, помнят и исполня-ют свои родные песни и танцы, почитают историю Родного края… Организаторы выражают признательность всем тем, кто оказал по-мощь в формировании коллекции, предоставил какую-либо информацию о старинной одежде своего края и просто проявлял понимание и сочув-ствие к нашей деятельности.

Предлагаем Вам также ознакомиться с экспедиционными фотогра-фиями разных лет, фотопортретами деревенских жителей, снимками сельских ландшафтов и храмов, а также архивными снимками.

Смотрите, любуйтесь, удивляйтесь, запоминайте; и - гордитесь и берегите свой родной костюм.

Надеемся, наши старания помогут Вам переосмыслить отношение к народной одежде, понять и полюбить русскую традиционную культуру!

”Port popular... Popor bine îmbrăcat”Vă prezentăm expoziția costumului popular rusesc ”Port popular... Popor

bine îmbrăcat” care vă va familiariza cu îmbrăcămintea țărănească veche din partea europeană a Rusiei, din colecția Muzeului Costumului Popular (orașul Pereslavl-Zalesski).

Colecția prezentată la expoziție – rezultatul unei munci laborioase de expediție și colectare a organizatorilor, rodul unei dorințe puternice de a salva capodoperele date uitării, cele create de mâinile poporului rus, dorința de a arăta compatrioților diversitatea și frumusețea costumului național și de a trezi dragostea și respectul pentru tot ce este popular și, în special, pentru costume.

Exponatele prezentate la expoziție sunt autentice; vechimea majorității articolelor depășește 100 de ani, iar în unele cazuri – chiar și 150 de ani. Timpul a fost îndurător cu țesăturile și materialele, iar pe perioada acestui secol, costumele nu și-au pierdut culoarea... Oamenii nu pot fi mai cruzi decât atât, să nu aprecieze moștenirea strămoșilor. În timpul expedițiilor s-a întâmplat des să se audă de la săteni despre cum s-au ocupat de soarta hainelor vechi – ”le-au ars”, ”le-au tăiat”, le-au aruncat pentru inutilitatea lor, iar de la povestirile lor, sitația devine nespus de tristă... Pe lângă aceasta, există și mulți ”păstrători” ai culturii ruse: locuitorii multor sate își păstrează și chiar poartă costumul popular, uneori chiar îl restaurează minuțios, își amintesc și folosesc cântecele și dansurile lor populare, respectă istoria locală... Organizatorii vor să își arate recunoștința față de toți cei care au acordat sprijin în formarea colecției, au dat informații despre hainele vechi din regiunea lor sau pur și simplu au dat dovadă de înțelegere și simpatie pentru activitatea noastră.

Vă propunem, de asemenea, să priviți fotografiile expedițiilor din diferiți ani, portretele fotografice ale sătenilor, imaginile peisajelor și bisericilor rurale, precum și fotografiile de arhivă.

Priviți, admirați, fiți surprinși, păstrați în memorie; mândriți-vă și aveți grijă de costumul popular.

Sperăm ca eforturile noastre să vă ajute să reconsiderați relația cu portul popular, să înțelegeți și să iubiți cultura tradițională rusească!


Персональная выставка всегда показывает отчетный пе-риод творчества художника. Раскрывает перед зрителем его мироощущение.

Представленные на выставке работы выполнены в технике акварельной и масляной живописи, работы созданы в последние годы, написаны в России и в Румынии. В них раскрываются мои любимые темы и сюжеты, в которых я старалась передать наибо-лее сильное впечатление от натуры, которая тронула мою душу. И неважно будет ли это сложная композиция или простые поле-вые цветы, портреты, натюрморты, пейзажи, встречи в пути. Главное в жизни художника не быть равнодушным и уметь уви-деть прекрасное и удивительное в простых на первый взгляд пред-метах и событиях.

Так родилось название выставки «Продлись, продлись, очаро-вание» из стихотворения Федора Тютчева. Оно созвучно с моим отношением к искусству и отражает очарование жизни, любви и красоты, которым я хочу поделиться с моим зрителем.

Семёнова Мария АлександровнаДоктор педагогических наук, профессор кафедры живописи и

композиции Института культуры и искусств ГАОУ ВО МГПУ, за-служенный работник культуры Московской области. Участник международных и отечественных художественных выставок, в том числе 23 персональных выставок в России и за рубежом (Мадрид, Париж, Рига, Щецин). Неоднократный лауреат и призер Russian Art Week 2009 – 2013 гг. в России, Литве, Словакии, Чехии, Болгарии, Испании, Польше, Румынии, Латвии.

Expoziția personală arată întotdeauna perioada reprezentativă a creației pictorului. Povestește în fața privitorilor despre percepția sa despre lume.

Lucrările prezentate la expoziție sunt realizate în tehnica picturii în acuarelă și în ulei, lucrările sunt create în ultimii ani, pictate în Rusia și în România. În ele se povestește despre temele și obiectele mele preferate, prin care am încercat să redau cea mai puternică impresie de la natură care mi-a atins sufletul. Și nu are importanța dacă este o compoziție complexă sau simple flori de câmp, portrete, naturi moarte, peisaje, întâlniri în drum. Important în viața unui pictor este să nu fie indiferent și să poată vedea frumusețea și specialul în obiectele și evenimentele care sunt simple la prima vedere.

Așa s-a născut denumirea expoziției ”Continuă, continuă, farmec” din poezia lui Fiodor Tiutcev. Aceasta este în concordanță cu relația mea cu arta și reflectă farmecul vieții, iubirii și frumuseții pe care doresc să o împărtășesc cu privitorul meu.

Semionova Maria AleksandrovnaDoctor în științe pedagogice, profesorul catedrei de pictură și compoziție a

Institutului de Cultură și Artă al Instituției Autonome de Învățământ de Stat din cadrul Universității Pedagogice din Moscova, artista emerită a culturii din regiunea Moscova. Participantă la expozițiile de pictură naționale și internaționale, printre care 23 de expoziții personale în Rusia și în străinătate (Madrid, Paris, Riga, Szczecin). Laureată și câștigătoare multiplă a concursurilor Russian Art Week 2009-2013 din Rusia, Lituania, Slovacia, Cehia, Bulgaria, Spania, Polonia, România, Letonia.

«Продлись, продлись, очарование» — персональная вы-ставка живописи и графики Марии Семёновой

«Полнеба обхватила тень,Лишь там, на западе, бродит сиянье, —

Помедли, помедли, вечерний день,Продлись, продлись, очарованье».

Федор Тютчев«Последняя любовь»

«Continuă, continuă, farmec» – expoziția personală a pictoriței și artistei grafice, Maria Semionova

”Jumătate din cer a îmbrățișat umbra,Abia acolo, în vest, rătăcește strălucirea, -

Încetinește, încetinește, zi târzie,Continuă, continuă, farmec”.

Fiodor Tiutcev«Ultima dragoste»


BURATINO – O LECTURĂ FUNDAMENTALĂ ÎN FORMA-REA SPIRITUALĂ, LA ORICE

VÎRSTĂ (episodul 1)De Alexandru Mita

„Cheiţa de aur sau Aventurile lui Buratino”(1) este opera unui scriitor cu adevărat special, Alexei Nikolaevici Tolstoi (1883-1945) (2), purtător al celebrului nume Tolstoi, numele unei vechi familii aristocratice ruse, care a dăruit literaturii universale trei scriitori celebri (Lev, Alexei Constantinovici şi Alexei Nikolaevici Tolstoi). Cel din urmă este cu totul aparte în această familie : în preajma naşterii sale, mama sa şi-a părăsit soţul pentru un alt bărbat, cu originea în mediile proletare, prilej de imens scandal la sfîrşitul veacului al XIX-lea : mamă şi fiu s-au luptat apoi pentru ca Alexei să obţină, în final, dreptul de a purta titlul de „conte”. Totodată, acest fapt a fost un fel de condamnare a lui Tolstoi la o marginalizare neîntreruptă: de vreme ce pentru nobili, el a fost mereu un parveni, pentru bolşevici a fost mereu „contele”, purtînd stigmatul familiei aristocratice.

Întreaga personalitate a lui Alexei Tolstoi a evoluat, în fapt, sub semnul contradicţiilor. A debutat în cercurile simboliştlor, cunoscînd pentru prima oară succesul atunci cînd a ales să scrie într-un stil folcloric stilizat (“Poveştile coţofenei” – “Сорочьи сказки”, “Poveştile rusalcăi” – „Русалочьи сказки”), scrie una din primele opere SF ale literaturii sovietice (“Aelita” – „Аэлита”), pentru a schimba registrul apoi întru abordarea romanelor istorice precum “Calvarul” („Хождение по мукам”) sau “Petru I” (Пётр I). După Revoluţia din 1917, alege calea emigraţiei (se stabileşte în Franţa, în 1919, apoi la Berlin, în 1921), pentru a se reîntoarce apoi în Uniunea Sovietică, devenind “Contele roşu”, ales în 1935 în prezidiul Uniunii scriitorilor sovietici, autor al unei nuvele care îl glorifică pe Stalin – “Pîinea” (“Хлеб”), dar şi al “Cheiţei de aur sau Aventurile lui Buratino”. Acest clasic al literaturii sovietice pentru copii face parte, astăzi, din patrimoniul literar rus şi din cel mondial, implicit, fiind un reper esenţial al formării spirituale atît pentru cei mici, cît şi pentru cei mari.

La originea acestei bijuterii literare – „Cheiţa de aur...” stă „Pinocchio”, romanul lui Collodi, dar nu e decît un punct de plecare în elaborarea unei opere, după cum vom vedea, impregnată în definitiv de specificul rusesc, cu valori morale accentuate, cu inserarea subtilă a unor figuri care marcau cultura epocii cînd a fost redactată. Vom compara, desigur şi „Cheiţa de aur...” din 1935 cu traducerea lui Pinocchio, realizată în 1924 de Nina Petrovskaia şi Alexei Tolstoi(3).

Cartea lui Tolstoi „Cheiţa de aur sau Aventurile lui Buratino”, vede lumina zilei zece ani mai tîrziu, în 1935. Se povesteşte că scriitorul, care trecuse pe lîngă moarte, după un infarct, profită de convalescenţa sa pentru a relua, în 1935, munca la traducerea lui „Pinocchio”. În realitate, primul contract dintre Tolstoi şi Detgiz (editura consacrată literaturii pentru tineret în acei ani, în URSS), datează din 1933 (6). Traducerea iniţială a devenit, probabil o adaptare, iar apoi o adevărată re-scriere de către Tolstoi, astfel că îi scrie lui Maxim Gorki: „Я работаю над Пиноккио, вначале хотел только русским языком написать содержа-ние Коллоди. Но потом отказался от этого, выходит скучновато и пресновато. С бла-гословения Маршака пишу на ту же тему по-своему” (4).

Cartea este publicată în mai multe episoade, începînd din vara lui 1936, în revista „Pravda Pionierilor” – „Пионерская Правда”. Prima ediţie vede lumina tiparului în acelaşi an. E un succes extraordinar! Tot în 1936, Tolstoi compune o piesă de teatru după povestirea sa, pentru inaugurarea „Teatrului Central pentru copii” – „Центральный детский театр” - din Moscova, cîntecele sînt înregistrate şi difuzate foarte des la radio. Jocul de societate „Золотой ключик” - „Cheiţa de aur”, apare tot atunci. Povestirea este adaptată pentru prima dată cienbmatografic în 1939, de către A. Ptuşko. O a doua adaptare cinematografică este realizată de Leonid Neşaev, în 1975; şi acolo, succesul se datorează, în mare parte, melodiilor nemuritoare. Apar şi opere „epigone”: „Carabas învins” –„ Побежденный Карабас” şi „Oaspetele nostru, Buratino” –„ Буратино у нас в гостях” de Elena Danko; „Al doilea secret al cheiţei de aur. Noile aventuri ale lui Buratino şi ale prietenilor săi” – „Вторая тайна золотого ключика. Новые приключения Буратино и его другей” de

A. Kumma şi S. Runge. Urmează noi adaptări teatrale, un balet, comedii muzicale (una din cele mai recente a fost prezentată în anul 2009). Numele Buratino este atribuit unei băuturi acidulate şi chiar numele unui lansator de rachete performant al armatei ruse. Astfel, Buratino devine parte integrantă nu numai din cultura copiilor, ci şi din întreaga societate sovietică, ulterior rusă.

Personajele lui Collodi şi cele ale lui Tolstoi Comparaţia dintre personajele lui Collodi şi cele ale lui Tolstoi ne furnizează şi o altă

cheie de lectură. E suficient să ne aplecăm asupra prenumelor lor, pentru ca diferenţa dintre ele să ne sară în ochi: meşterul Anton, poreclit Cireaşă, devine Giuseppe, poreclit Nas-Vînăt (Сизый Нос), Geppetto devine Tata Carlo, Pinocchio revine la primul său nume, pe care îl purta în timpul primei sale publicări în foileton, Buratino (în limba italiană, un „burattino” înseamnă „marionetă”), Zîna cu părul albastru devine Malvina, Mangiafuoco devine Carabas-Barabas, Motanul şi Vulpea sînt înzestraţi cu prenume, respectiv Basilio (5) şi Alisa (6). Şi funcţiile lor se schimbă: Malvina este una din marionetele care fug de la teatrul lui Carabas-Barabas, devenind unul din tovarăşii de călătorie ai lui Buratino, alături de ea apărînd Pierrot cel care suspină după dragostea ei şi cîinele său, Artemon. Mangiafuoco, personaj episodic la Collodi, devine Carabas-Barabas, concurentul şi duşmanul lui Buratino în cursa către cheiţa de aur. El este susţinut de Motanul Basilio, de Vulpea Alisa şi de Duremar, crescătorul de lipitori, omul său bun la toate. Aceste personaje trimit la o altă realitate decît cea din Pinocchion, în care s-a putut regăsi, de exemplu, „o oglindă a sufletului copilăresc” (7), „o metaforă a parcursului sufletului de la pierzanie la absolvirea de păcate” (8), o carte educativă (9) sau chiar un „tablou al Italiei oneste a regelui Humbert” (10).

Despre autorAlexandru Mîţă este profesor-formator de limba franceză, scriitor şi publicist, cu

multiple specializări în universităţi şi institute lingvistice europene. A fondat, în anul 2013, Asociaţia de Cooperare Strategică, Diplomatică, Economică, Culturală şi Educaţională cu Rusia şi Spaţiul Slav (ACS-RSS) şi este iniţiatorul Clubului de limba rusă, care îşi propune să readucă în atenţia publicului de toate vîrstele importanţa învăţării uneia din cele mai culturale limbi ale lumii. Este, de asemenea, redactor-şef al ziarului-manifest pentru înţelegerea lumii ruse „Glasul / Голос”, aflat pe portalul www.acs-rss.ro şi al revistei de benzi desenate didactice „Scaramouche” http://www.lang-platform.eu/scaramouche .

A coordonat mai multe proiecte europene de succes, avînd în principal preocuparea de a inova predarea limbilor moderne prin noi tehnologii şi produse culturale (benzi desenate, filme artistice şi de animaţie, arhitectura, muzica).

1 Apărută în 1936, opera a cunoscut un succes modial şi numeroase reeditări

2 Apud A.N. Varlamov, Aleksej Tolstoj, M., Molodaja gvardija (sèrija “Žizn’ zamečatel’nyh ljude”), 2008 (2-e izd.).

3 Alte analize pot fi realizate asupra adaptărilor teatrale şi sau cinematografice, a ilustraţiilor sau a folosirii motivelor operei la alţi autori

4 Citat în idem, p. 243 : „Lucrez la Pinocchio. La început, vroiam doar să transpun textul lui Collodi în rusă, dar am renunţat mai apoi la idee,

rezultatul fiind prea plicticos şi insipid. Marşak mi-a dat binecuvîntare pentru a scrie pe aceeaşi temă, dar în stilul meu.” Samuil Marşak este un alt scriitor

celebru pentru copii din epocă, consilier al editurii Detgiz, adevărat „naş” al literaturii sovietice pentru copii.

5 Tradiţional, motanul rus este strigat Васька (Vas’ka), diminutivul de la Василий (Vasili, i.e. Basilio).

6 Vulpea este лиса, în poveştile din folclorul rus, ca şi în „Cheiţa de aur”. De aici folosirea prenumelui Алиса (Alisa) şi jocul de cuvinte „lisa

Alisa”), Alexei Tolstoi foloseşte aliteraţia : лиса Алиса (vulpea Alisa) şi masculinul Лис, губернатор Города Дураков (Vulpoiul, guvernatorul Ţării

Proştilor).

7 Paul Hazard, citat de Jean-Claude Zancarini, dans C. Collodi, Les Aventures de Pinocchio, trad. I. Violante, P., Flammarion, 2001, p. 332.

8 Piero Bargellini, La verità di Pinocchio, Brescia, Marcelliana, 1942, cité par J.-Cl. Zancarini, op. cit., p. 332-333.

9 J.-Cl. Zancarini, op. cit., p. 332 et 334-335.

10 Pietro Pancrazi, « L’elogio di Pinocchio », Il Secolo, octobre 1921, cité par J.-Cl. Zancarini, op. cit., p. 333.


PENTRU JUBILEU LUI ALEKSANDER

VASILIEVICI SUVOROV

К ЮБИЛЕЮ АЛЕКСАНДРА

ВАСИЛЬЕВИЧА СУВОРОВА

Суворов – несгибаемая воля, мужество, великодушие к побежденным, светлый проницательный ум, чувство национальной гордости, пламенный патриотизм.

Он как никто другой знал цену времени, умел, проделав «молниеносный переход» внезапно появиться перед неприятелем и только одним своим присутствием спутать все планы. Так было при Фокшанах и Рымнике, когда великий визирь Юсуф-паша велел повестить лазутчиков, принесших весть о наступлении Суворова, посчитав их ложными. Из 65 сражений, данных им, в 60-ти он имел меньше сил, чем его противники. Надежными были удары компактной массой всех наличных сил по уязвимому месту противника. Суворов говорил: «Горжусь, что я русский» - чувство национальной гордости и горячей любви к родине, готовность самоотверженно служить ей.

Удивительна в Суворове его неприхотливость, простота в общении, неприемлемость «прогибателей», скромность, честолюбие, но не тщеславие, глубоко бескорыстен. Непревзойденный гений войны – он не любил ее, был человеком большой души, гуманный и добрый.

Давайте вспомним великие победы русского оружия на румынской земле, оккупированной османской империей.

Апрель 1789 года. Суворов прибывает к месту службы, расположенной между Прутом и Серетом. В июле после известия о том, что Осман паша собирается атаковать русскую и австрийскую армии и не дать им объединиться, у Суворова был готов план. 85 км через непостроенную австрийцами на Сирете переправу, а вместо этого строительство моста в местечке Никорешть. Объединенные войска в составе 7 тыс русских и 18 тыс австрийских солдат дружно атаковали турок, наголову их разбили, а их силы превышали в 4 раза, вызвав их бегство и освобождение Фокшан. Императрица Екатерина наградила суворова бриллиантовым крестом и звездой к ордену андрея первозванного.

В сентябре турки перешли в контрнаступление и собрали 115 тыс человек, выйдя у Брэилы и двинувшись к Рымнику. Переправившись через Рымну, в районе деревни Зорешть в 6 часов утра Суворов ударил турок, продвинувшись вглубь на 2 км. Отбиваясь от огня артилерии и конницы, Суворов повернул на 90 градусов армию, очищая все на своем пути и продвигаясь к Фокшанам. Соединившись с австрийцами, было положено начало разгрома организованного сопротивления турок, 10 тыс убитых у русских, (у союзников лишь 550 человек) вся их армия обратилась в бегство, обозы и артиллерия оказались в наших руках. Спас турок от окончательного разгрома лишь взрыв моста через реку Бузэу. Тактически именно здесь впервые было применено – перемена фронта на 90 градусов (явление редкое в военной истории), гибкое маневрирование внутри боевого порядка, искусные действия артиллерии, сумевшей не отстать от пехоты, использование конницы то в строю, то разрозненно. Сражение при Рымнике стало наиболее ярким и наиболее законченным образцом тактики Суворова при борьбе с турками. Именно за победу при Рымнике Суворов получил титул граф Рымникский и награжден орденом Св.Георгия первой степени.

Suvorov – o voință de fier, vitejie, generozitate față de cei învinși, o minte luminată, sentimentul de mândrie națio-nală, un patriotism înflăcărat.

El ca nimeni altul știa să prețuiască timpul, știa cum după ce a desfășurat o „trecere fulgerătoare” să se ivească din-tr-odată în fața dușmanului și doar prin simpla sa prezență să-i strice toate pla-nurile. Așa s-a întâmplat și la Focșani și Râmnicu, când marele vizir Iosuf-pașa a dat ordinul ca spionii săi să fie spân-zurați deoarece au adus vești despre vi-itorul atac al lui Suvorov, pentru că le-a considerat mincinoase. Din cele 65 de lupte pe care le-a dus, în 60 el era depă-

șit numeric de adversarii săi. Sigure au fost atacurile cu toate pu-terile armatei sale în locul slab al inamicului. Suvorov spunea: „Mândru că sunt rus” – sentimentul de mândrie națională și de iubire arzătoare pentru patrie, disponibilitatea de a-i sluji.

Uimitoare la Suvorov au fost modestia sa, simplitatea în vor-bire, inacceptabilitatea „lingușitorilor”, decență, ambiția, dar fără vanitate, dovada de un mare altruism. Un geniu al războiu-lui de neînvins – el nu l-a iubit, a fost un om cu suflet mare, re-ceptiv și bun.

Haideți să ne amintim despre marea victorie a armelor ru-sești pe pământul românesc, ocupat de Imperiul Otoman.

În luna aprilie a anului 1789, Suvorov ajunge la locul servi-ciului, așezat între râurile Prut și Siret. În iulie după ce s-a aflat că Osman pașa vrea să atace armatele Rusiei și a Austriei și să nu le lase să se unească, Suvorov deja a avut pregătit un plan. A lăsa cele 85 de km de trecătoare neterminată de către austrieci și în locul acesteia construirea unui pod la Nicorești. Armatele unite în număr de 7 mii de soldați ruși și 18 mii de soldați aus-trieci i-au atacat pe turci, i-au spart armata, cu toate că puterile turcilor erau de patru ori mai mari, prin acestea au eliberat ora-șul Focșani.

În luna septembrie turcii au organizat o contraofensivă și au adunat 115 mii de oameni, au venit din Brăila și se îndreptau spre Râmnicu. Traversând peste răul Râmna, în regiunea satu-lui Zorești la ora 6 dimineață Suvorov i-a atacat pe turci, intrând în armata lor cu 2 km. Luptându-se împotriva focurilor artileri-ei și a cavaleriei, Suvorov a întors armata la 90 de grade, cură-țând totul în calea lui, deplasându-se spre Focșani. Prin unirea cu armata austriacă le-a fost sorocită învingerea turcilor, 10 mii de morți la ruși (la aliații doar 550), toată armata turcilor a fugit, căruțele și artileria au ajuns în mâinile noastre. Le-a salvat pe turci doar aruncarea în aer a podului peste râul Buzău. Din punct de vedere tactic aici a fost folosită pentru prima dată întoarcerea frontului la 90 de grade (o apariție rară în istoria războaielor), o manevrare flexibilă înăuntrul ordinului de luptă, acțiunile price-pute ale artileriei, care a reușit să nu se îndepărteze de la infan-terie, folosirea cavaleriei când împreună, când separat. Lupta la Râmnicu a ajuns un exemplu de cea mai bună și gândită tacti-că a lui Suvorov în lupta cu turcii. Tocmai pentru victoria de la Râmnicu, Suvorov a primit titlul de duce al Râmnicului și a fost decorat cu ordinul lui Sf. Gheorghe de gradul întâi.


195 DE ANI DE LA NAȘTEREA LUI FIODOR MIHAILOVICI

DOSTOIEVSKI

195 ЛЕТ СО ДНЯ РОЖДЕНИЯ ФЁДОРА МИХАЙЛОВИЧА

ДОСТОЕВСКОГОФёдор Михайлович Достоевский – величайший рус-

ский писатель-романист, классик мировой литерату-ры, мыслитель, публицист. Автор бессмертных для человечества произведений: «Идиот», «Преступление и наказание», «Бесы», «Братья Карамазовы». Эти книги включены в список «100 лучших книг всех времён» (2002 год).

Если хочешь победить весь мир, победи самого себя.***

Свобода не в том, чтоб не сдерживать себя, а в том, чтоб владеть собой.

***Дурак, сознавшийся, что он дурак, есть уже не

дурак.***

Без детей нельзя было бы так любить человечество.***

Чтобы любить друг друга, нужно бороться с собой.***

Главное в человеке - это не ум, а то, что им управляет: характер, сердце, добрые чувства, передовые идеи.

***Сострадание есть высочайшая форма человеческого существования.

***Каждый человек несет ответственность перед всеми людьми за всех

людей и за все.

Fiodor Mihailovici Dostoievski, unul dintre cei mai mari romancieri ruși, un clasic al literaturii mondiale, a fost deasemenea un mare gȋnditor și publicist. El este au-torul unor nemuritoare opere literare: „Idiotul”, „Crimǎ și pedeapsǎ”, „Demonii”, „Frații Karamazov”. Aceste cǎrți au fost incluse ȋn lista celor „100 cele mai bune cǎrți ale tuturor timpurilor” (2002).

Dacǎ vrei sǎ ȋnvingi ȋntreaga lume, ȋnvinge-te ȋntȋi pe tine ȋnsuți.

Libertatea nu ȋnseamnǎ a te dezlǎnțui, ci a te stǎpȋni.***

Prostul care și-a recunoscut prostia nu mai este prost.

***Fǎrǎ copii ți-ar fi imposibil sǎ mai iubești omenirea.

***Pentru a ne iubi unul pe altul, trebuie mai ȋntȋi sǎ ne luptǎm cu noi

ȋnșine.***

Pentru ființa umanǎ importantǎ nu este atȋt inteligența, cȋt mai degrabǎ de cǎtre cine este condusǎ aceastǎ inteligențǎ: de caracter, de inimǎ, de

bunǎvoințǎ, de idei novatoare.***

Compasiunea este forma cea mai ȋnaltǎ a existenței umane.***

Fiecare om rǎspunde pentru toți oamenii, ȋn fața tuturor oamenilor.

MIHAIL VASILIEVICI LOMONOSOV 305 ANI DE NAȘ-

TERE !

МИХАИЛ ВАСИЛЬЕВИЧ ЛОМОНОСОВ - 305 ЛЕТ СО

ДНЯ РОЖДЕНИЯ!Михаил Васильевич Ломоносов - первый русский

ученый-энциклопедист мирового значения, поэт, фило-лог, заложивший основы современного русского литера-турного языка, художник-мозаик, историк, металлург, приборостроитель.

Карл Пятый, римский император, говари-

вал, что гишпанским языком с Богом, французским — с друзьями, немецким — с неприятелем, италианским — с женским полом говорить прилично. Но если бы он российскому языку был искусен, то, конечно, к тому присовокупил бы, что им со всеми оными говорить пристойно, ибо нашел бы в нем великолепие ипанского, живость французского, крепость немецко-го, нежность италианско-го, сверх того богатство и сильную в изображе-ниях кратость греческого и латинского языков.

***Неусыпный труд все препятствия преодолевает.

***Математику уже за то любить следует, что она ум в порядок

приводит.***

Льстивый человек мед на языке, яд в сердце имеет.***

Иногда промедление смерти подобно.***

Ленивый человек в бесчестном покое сходен с неподвижною болотною водою, которая, кроме смраду и презренных гадин, ничего не производит.

***Ничто не происходит без достаточного основания.

Mihail Vasilievici Lomonosov, primul savant enciclo-pedist de renume mondial din Rusia, a fost de asemenea poet, filolog care a fundamentat limba rusǎ literarǎ con-temporanǎ, istoric, constructor de instrumente științifice și metalurgist.

Carol Quintul, ȋmpǎrat romano-german și rege al Spaniei, spunea cǎ limba spaniolǎ este cea mai potri-

vitǎ pentru a vorbi cu Dumnezeu, franceza – pentru a dis-cuta cu prietenii, germana – pentru a te adresa dușmanilor, iar italiana – pentru a le vorbi femeilor. De-ar fi cunoscut

și limba rusǎ, atunci, desigur, ar fi gǎsit-o la fel de potrivitǎ pentru a le vorbi tu-turor, cǎci rusa are splendoarea spaniolei, vivacitatea francezei, duritatea ger-manei și gingǎșia italianei, la care vom adǎuga bogǎția de sensuri și concizia

limbii grecești și a celei latine.***

Truda neobositǎ va depǎși toate piedicile. ***

Matematica meritǎ iubitǎ mǎcar și numai pentru faptul cǎ ne pune min-tea ȋn ordine.

***Lingușitorul are miere pe limbǎ, ȋnsǎ inima ȋi este plinǎ de venin.

***Uneori ȋncetineala poate fi fatalǎ.

***Omul leneș ȋn lenevia lui este asemeni apei dintr-o mlaștinǎ, care, ȋn afarǎ

de miasme și de reptile dezgustǎtoare, nu mai produce nimic.***

Nimic nu se produce fǎrǎ o suficientǎ motivație.


Bolșoe Boldino este o localitate situată la 230 km sud-est de orașul Nijni Novgorod. Satul este menționat pentru prima dată în documente din secolul al XVI-lea, sub denumirea de Zabortniki, ȋnsă chiar și atunci aparținea familiei Pușkin - una dintre cele mai vechi familii nobiliare din Rusia. Bolșoe Boldino și terenurile adiacente acesteia au apartinut familiei Pușkin vreme de trei secole.

Poetul însuși a vizitat aceste locuri de cȋteva ori, ȋn decursul anului 1830. În total, el a petrecut mai mult de cinci luni la Boldino. Aici au fost create cele mai importante opere ale sale. Printre acestea, se numără ultimele capitole din “Evgheni Oneghin”, “Povestirile lui Belkin”, “Micile tragedii”, poemul “Călărețul de aramă”, “Căsuța din Kolomna”, “Angelo”, zeci de alte capodopere lirice ale lui Pușkin, precum și aproape toate basmele sale. Poetul a cunoscut aici o inspirație remarcabilă, care a dus la finalizarea, pe parcursul anului 1830, ȋn doar trei luni, a aproximativ cincizeci de lucrări din cele mai diferite genuri. De această perioadă a creației sale se leagă memorabila “Toamnă la Boldino”.

Muzeul din Boldino a fost ȋnființat ȋn anul 1949. Astăzi este unul dintre cele mai renumite și mai vizitate locuri din Rusia, legate de viața și oprera lui Pușkin. Aici se păstrează conacul unde a locuit poetul, o dependință ȋn care se afla biroul patrimonial, precum și parcul cu iazuri al moșiei. Până în prezent, întregul complex al domeniului a fost complet reconstruit pe baza documentelor de arhivă și a datelor obținute din săpăturile arheologice. A fost refăcută, de asemenea, biserica Adormirea, construită de bunicul poetului, la finele secolului al XVIII-lea.

În imediata apropiere a moșiei de la Boldino se află dumbrava Lucinnik, situată pe un deal pitoresc. Conform legendei, dumbrava fusese locul preferat al poetului; aceasta este, de asemenea, inclusă în muzeul domeniului.

Vizita începe de obicei cu conacul de pe moșia Boldino. Aici, te cufunzi în atmosfera poetică a cuiburilor nobiliare liniștite din ȋndepărtatul secol al XIX-lea: clădire cu mezanin, tei seculari, iazuri ȋn umbra sălciilor argintii, podețul arcuit peste apă...

În aripa dependinței au fost recreate interioarele de birou patrimonial precum și odăile poetului. Pușkin fusese nevoit să locuiască aici în toamna anului 1834, din cauza lucrărilor de renovare a conacului.

În complexul moșiei se înscrie ȋn mod armonios parcul, care construiește un întreg coerent - din punct de vedere stilistic - cu arhitectura clădirilor și Biserica

Adormirii. Pe vremea lui Pușkin, conacul nu avea un astfel de parc. Dar se pare că, ȋncă de pe atunci, fuseseră deja plantați stejari și tei în jurul casei, precum și ȋn jurul iazurilor. Cȋțiva arbori, - contemporani ai poetului - , au supraviețuit până astăzi.

O, ce melancolie ! Cȋt farmec pentru ochi !Plăcută mi-e vederii splendoarea-ți de adio – Si-mi place a naturii superbă ofilire Cu purpură și aur păduri ȋmpodobite...Aceste versuri au fost scrise de poet la Boldino,

asemeni numeroaselor altor opere din moștenirea sa artistică nemuritoare. Şi-atȋta timp cȋt versurile ȋși vor găsi ecou ȋn sufletul lor, admiratorii poetului vor continua să vină aici, dornici să ȋnțeleagă misterul inspirației lui Pușkin.

Nu departe de moșie, în două case restaurate, a fost deschis muzeul pentru copii “În lumea poveștilor lui Pușkin”. Păpuși, reprezentȋnd personaje fabuloase, imagini, ilustrații, lucrări de artizanat și pictură populară... Totul aici este uimitor și corespunde ȋntrutotul acelui sentiment care trăiește în fiecare dintre noi, atunci cȋnd ne gȋndim la basmele lui Pușkin, - cu minunile lor, cu voioșia lor și cu omniprezentul și înțeleptul zâmbet discret al autorului.

La muzeu se pot ȋnchiria costume din vremea lui Pușkin, sau poți face o plimbare cu barca ori cu trăsura.

Potrivit tradiției, Boldino este vizitat toamna, atunci când și arborii și aleile din parc strălucesc ȋn lumină aurie. Pășind pe covorul foșnitor de frunze al parcului, poate vă va cuprinde inspirația, așa cum l-a cuprins, cȋndva, pe marele poet, ȋn toamna anului 1830.

MUZEUL “BOLDINO”

De Svetlana Cocea


Двадцатые годы двадцатого века… Мятежные, зловещие.Румынский городок при железной дороге. Захолустье. Тишина,

лишь изредка вздрагивающая от мирских пересудов: здесь каждый знает всё о каждом – здесь все видят всех, притаившись за глухими шторами у своих окон. И здесь все знают о магическом поезде из другой, роскошной, фееричной жизни, который в одно и то же вре-мя на полном ходу проносится, сверкая манящими огнями, мимо их заштатной станции.

Встреча поезда «Бухарест - Синая» - единственное развлечение, которое каждый раз собирает всех жителей городка на вокзале: бур-но поприветствовать людей из таинственного мира.

Учитель астрономии местной гимназии господин Марин Мирою становится свидетелем невероятного события: чудесный поезд поздно вечером впервые в истории их станции… останавли-вается, чтобы высадить проштрафившуюся пассажирку – молодую красивую женщину в дорогом вечернем платье и модной шляпе. У неё нет ни билета, ни денег, ни документов. В её сумочке только фишки казино, которыми она пытается расплатиться за проезд, но у неё их не принимают, и она возмущается – почему?

Мирою предлагает незнакомке ночлег в своём доме, уверяя, что сам будет ночевать у учителя музыки господина Удри, своего друга. Мона, так зовут прелестную женщину, соглашается. Но звёздная ночь их не отпускает. Марин пылко, воодушевленно рассказыва-ет незнакомке о далёкой «безымянной» звезде, которую он толь-ко-только открыл. Молодые люди влюбляются друг в друга. Мона решает остаться в этом городке. Но… этому не суждено сбыться.

Таково краткое содержание пьесы «Безымянная звезда», извест-ной во всём культурном мире. В России её читали по радио, стави-ли и продолжают ставить в театрах по всей стране.

Наибольшую известность получили постановка Большого дра-матического театра «Безымянная звезда» (режиссёр Товстоногов Георгий Александрович, 1956 год) и художественный фильм «Безымянная звезда» (режиссёр Михаил Михайлович Козаков, 1978 год). Пожалуй, нет в России человека, любящего кино, который бы не восхищался фильмом, по - театральному красочно условным, о грустном и светлом мгновении любви провинциального простого учителя (актёр Игорь Косталевский) и столичной светской красави-цы (актриса Анастасия Вертинская). Фильмом, в котором даже ус-мешка житейского цинизма Грига, покровителя незнакомки (одна из лучших ролей Михаила Козакова), над романтическими мечта-ниями влюблённых оставляет в сердце зрителя лёгкий след.

Кто же автор этой знаменитой в России и мире пьесы? Михаил Себастьян, румынский прозаик, драматург, эс-

сеист, литературный критик. В 2006 году награждён ли-тературной премией Ганса и Софи Шолль за «духовную независимость, гражданскую свободу, моральную, интеллек-туальную и эстетическую смелость». Посмертно.

Его имя долгие годы будет в забвении. Только в 1996 году в Бухаресте будут изданы «Дневники (1935-1944)» Михаила Себастьяна, по которым американский писатель Дэвид Оберн и румынский драматург Димитру Круду напишут пьесы (2004 и 2007 годы), а Мишель Эштер, французская писательница, в 2000-м году опубликует биографический роман «М и М» о своём дяде Михаиле Себастьяне.

Пьеса «Безымянная звезда» („Steaua fără nume”) была на-писана в 1942 году, впервые поставлена в театре «Альгамбра» (Бухарест, 1944 год).

Погиб Михаил Себастьян 29 мая 1945 года. Трагически. В роковом для писателей возрасте – 37 лет. Похоронен в Бухаресте.

Михаил Козаков вспоминал: «В 1979 году я приехал в Румынию с картиной «Безымянная звезда». Решил возложить цветы на могилу писателя, которому я многим обязан… Но прошедшее землетрясение превратило кладбище в груды кам-ней из поверженных надгробий. Как тут найти захороненно-го Михая Себастьяна? Румынский режиссёр, мой знакомый, с которым мы долго бродили среди развалин, уныло сказал: «Миша, поехали, ты свой долг исполнил». Я ответил: «Дай мне ещё пять минут. Только пять минут». Сделав букваль-но два шага, я закричал от радости: «Вот она!» Плоский ка-мень и небольшая вертикальная плита с молодым профилем Себастьяна. Уцелела. Я попросил румынского коллегу сфо-тографировать меня у могилы писателя… Когда проявили фотоплёнку, вместо негативного изображения - чернота, за-светка… Фотоаппарат, взятый напрокат, был испорчен …»

*** Говорят, Михаила Себастьяна вдавил в стену дома на

узкой бухарестской улице маневрирующий грузовик, вдавил в театральную афишу, приклеенную к этой стене…

Может быть, это была афиша «Безымянной звезды»? «Никто никогда ещё не переходил с одной звезды на дру-

гую. Потому что ни одна звезда никогда не отклоняется от сво-его пути», - промолвил Мирою, прощаясь с Моной навсегда.

Двадцатый век приближался к середине… А где-то дале-ко-далеко в ночном, вечном небе мерцала звезда. Безымянная звезда Михаила Себастьяна…

МИХАИЛ СЕБАСТЬЯН(1907 - 1945)


Anii ’20 ai veacului trecut… Ani de nelinişti, ani de tulburări.

Un mic orăşel lȋngă calea ferată. Pustietate. Linişte, tulburată doar de agitaţia lumească: aici, fiecare ştie totul despre celălalt, toţi ȋi văd pe toţi ceilalţi, ascunşi după perdelele grele de la ferestre. Si toţi ştiu de trenul magic care soseşte parcă dintr-o altă lume, feerică, şi care trece ȋn mare viteză, cu luminile lui ademenitoare, prin mica lor gară.

Intȋmpinarea trenului “Bucureşti – Sinaia” este singurul eveniment care ȋi reuneşte de fiecare data la gară pe toţi locuitorii orăşelului:

Profesor de astronomie la liceul din localitate, domnul Marin Miroiu devine martorul unui eveniment incredibil: ȋntr-o seară tȋrzie, trenul fermecat… opreşte ȋn mica lor gară, pentru a permite coborȋrea unei pasagere amendate – o tȋnără şi frumoasă femeie, ȋmbrăcată ȋntr-o rochie scumpă de seară, cu pălărie la modă. N-are nici bilet, nici bani, nici acte. Are doar jetoane de cazinou ȋn poşetă, cu care ȋncearcă să-şi achite biletul de tren, ȋnsă este refuzată, iar ea se revoltă: de ce ?

Miroiu ȋi propune necunoscutei sa ȋnnopteze la el acasă, asigurȋnd-o că el ȋnsuşi va ȋnnopta la un prieten de-al lui, profesorul de muzică Udrea. Mona – astfel se numeşte frumoasa femeie – acceptă. Insă noaptea ȋnstelată nu le dă pace. Marin ȋi povesteşte cu multă patimă necunoscutei despre o ȋndepărtată stea “fără nume” pe care tocmai a descoperit-o. Tinerii se ȋndrăgostesc, iar Mona decide să rămȋnă ȋn acest orăşel, dar… acest lucru nu se va ȋntȋmpla.

Acesta este pe scurt subiectul piesei “Steaua fără nume”, piesă renumită ȋn ȋntreaga lume. In Rusia, piesa a fost şi este pusă ȋn scenă de nenumărate ori ȋn teatre din ȋntreaga ţară.

Cea mai mare notorietate o au punerea ȋn scenă realizată la Teatrul Bolşoi (ȋn regia lui G. Tovstonogov, 1956) şi filmul artistic “Steaua fără nume” (ȋn regia lui Mihail Kozakov, 1978). Probabil că nu există vreun spectator din Rusia care să nu fi fost fermecat de acest film – un film care respect toate convenţiile teatrale, despre clipele de tristeţe şi fericire din sufletul unui professor de provincie (interpretat de Igor Kostalevski) şi frumoasa femeie de lume, elegantă, sosită din capitală (ȋn interpretarea Anastasiei Vertinskaia). Un film ȋn care pȋnă şi remarcile cinice ale lui Grig – prietenul Monei – referitoare la romantica iubire a celor doi ȋţi lasă o plăcută amintire.

Cine este autorul acestei piese, renumite ȋn Rusia şi ȋn ȋntreaga lume ?

Mihail Sebastian este un prozator romȃn, dramaturg şi eseist, critic literar. A fost decorat cu premiul literar “Hans und Sophie Scholl” pentru “independenţa spiritului său, pentru liberate sa civică, pentru ȋndrăzneala sa morală, intelectuală şi estetică”. Postum.

Mulţi ani la rȋnd numele său a fost lăsat pradă uitării. Abia ȋn anul 1996 au fost tipărite la Bucureşti “Jurnalele (1935-1944) lui Mihail Sebastian, despre care scriitorul American David Obern şi dramaturgul romȃn Dumitru Crudu vor scrie piese ( ȋn 2004 şi respective ȋn 2007), iar Michelle Escher, scriitoare franceză, va publica ȋn anul 2000 romanul biographic “M et M”, despre unchiul său, Mihail Sebastian.

Piesa “Steaua fără nume”a fost scrisă ȋn anul 1942 şi pusă ȋn scenă pentru prima oară la Teatrul “Alhambra”din Bucureşti (1944).

Mihail Sebastian a sfȋrşit ȋn mod tragic, pe 29 mai 1945, la 37 de ani. Mihail Kozakov ȋşi aminteşte cum, sosit ȋn 1979 la Bucureşti, el a vrut să depună flori la locul de odihnă al scriitorului, ȋnsă cutremurul răvăşise monumentele funerare. Impreună cu prietenul său romȃn au reuşit să identifice placa cu numele scriitorului, Făcuseră numeroase fotografii ȋn locuri care aminteau de numele scriitorului; la ȋntoarcere, Kozakov a constatat că aparatul foto era defect şi filmul se voalase.

***“Nimeni, niciodată n-a reuşit să treacă de la o stea la alta. Pentru

că stelele nu se abat niciodată din drumul lor” – murmură Miroiu, luȋndu-şi adio de la Mona.

Secolul XX se apropia de jumătate… Iar undeva departe-departe, ȋn cerul nopţii ȋnstelat, strălucea o stea. Steaua fără nume a lui Mihail Sebastian…

MIHAIL SEBASTIAN (1907 - 1945)


GUM – MAGAZIN UNIVERSAL PRINCIPAL

De Daniela Aldea

Experiența de trei luni la Moscova din iarna anului 2015 mi-a oferit ocazia de a mă bucura de unul dintre simbolurile capitalei – GUM-ul din inima Moscovei - o clădire cu un aspect grandios care nu te poate lăsa indiferent.

Nu orice întreprindere se poate lăuda cu o istorie atât de lungă și bogată ca cea a GUM-ului. Doar câteva centre c o m e r c i a l e

se pot mândri cu faptul că au fost construite cu peste un secol în urmă și că își desfășoară activitatea cu succes până în zilele noastre. GUM a fost întotdeauna și rămâne cel mai mare magazin universal din Rusia.

Clădirea este formată din trei rânduri dispuse paralel, a câte trei etaje. Unicitatea arhitecturii este conferită de către acoperișul din sticlă proiectat de către inginerul Vladimir Șuhov. Având o formă semicirculară, aparent ușor și delicat, acoperișul are o structură solidă cu un diametru de 14 metri.

GUM-ul se întinde pe un sfert de km de-a lungul zidului Kremlinului, mărginind Piața Roșie în partea de est.

Acesta nu este un simplu centru comercial modern ce cuprinde cele mai faimoase branduri din lume, ci și un spațiu de relaxare cu cafenele și restaurante. Este o galerie comercială și locul desfășurării evenimentelor comerciale.

În preajma sărbătorilor am avut bucuria de a vederea tradiționalul Patinoar-GUM din Piața Roșie. Începând cu anul 2006, acesta este deschis anual, reușind să devină faimos într-un timp foarte scurt. Atmosfera care domnește pe acest patinoar te introduce în lumea sărbătorilor de poveste, făcându-te să retrăiești bucuria copilăriei.

Unul dintre magazinele reprezentative ale GUM-ului este Gastronom № 1, un magazin sovietic care își desfășoară activitatea pe cea de-a treia linie a complexului. Interiorul magazinului, ținuta personalului și chiar și unele produse (spre exemplu, ceaiul ”Trei elefanți”) sunt sovietice. Gastronom №

1 ne întoarce în atmosfera anilor 1950-1960, fiind un magazin ce poate satisface capriciile culinare ale celor mai exigenți clienți.

În același stil sovietic au fost făcute Cafeneaua ”Festivalnoe” și Stalovaia no 57.

Cafeneaua a fost denumită în cinstea Festivalului Tineretului și Studenților care s-a desfășurat în anul 1957, reunind 34 de mii de persoane din 131 de țări ale lumii. Despre acest eveniment amintesc desenele și sloganurile în mai multe limbi care afișate pe pereții cafenelei. Meniul cuprinde, de

asemenea, feluri de mâncare specifice mai multor țări.

Stalovaia no 57 oferă o gamă largă de mâncăruri și băuturi rusești și europene la prețuri rezonabile. Gustul impresionant al mâncării este dovedit de marea aglomerație ce se găsește permanent la ușile cantinei.

Din anul 2007, fântâna din centrul GUM-ului îi încântă din nou pe vizitatori – legendara fântână menționată în cronicile oficiale ale secolului al XX-lea și surprinsă în fotografiile personale ale moscoviților și ale vizitatorilor capitalei. Fântâna este aproape la fel de veche ca Rândurile Comerciale Superioare (vechea denumire a GUM-ului) și au un design arhitectural unic. Este unul dintre locurile de întâlnire preferate ale moscoviților și o a s p e ț i l o r capitalei.

Acestea sunt doar câteva dintre ofertele puse la dispoziție de GUM. Indiferent dacă doriți să faceți cumpărături, să serviți masa sau pur și simplu să vă plimbați și să vă bucurați de arhitectura rusească, GUM-ul este locul ideal pentru toate acestea.

GUM este capabil să îmbine modernitatea și istoria glorioasă și nu este un magazin ”pentru bogați” sau ”pentru săraci”, ci un magazin universal pentru oameni care sunt gata să trăiască într-o societate în curs de dezvoltare.


LIMBĂ CU SOS DE SMÂNTÂNĂ

INGREDIENTE:

• Limbă de vițel — 600 grame• Făină — 1 lingură• Smântână — 1,5 pahare• Nuci — după gust• Ciuperci — 8 bucăți• Usturoi — 2, З căței• Foi de dafin — 3 frunze• Coriandru — după gust• Ulei de măsline — 2 linguri• Sare — după gust

Număr porții: 3-4

1 Spălăm bine limba, după care o punem în apă cu frunzele de dafin și sarea și o fierbem cu capacul pus timp de 2 ore.

Приятного аППетита!

Etapele gătirii:

Descriere gătire:Limbă cu sos De smântână – un feL De mâncare, fără înDoiaLă, pentru amatori. Limba pregătită în sos Devine foarte frageDă și sucuLentă.

2 Tăiem ciupercile în felii subțiri și tocăm usturoiul mărunt.

3 Luăm o tigaie adâncă, turnăm uleiul de măsline, punem usturoiul și îl prăjim 1 minut amestecând.

4 Adăugăm ciupercile și la prăjim până capătă o culoare aurie. Este important ca ciupercile să rămână moi și să nu-și piardă sucul propriu.

5 Prăjim nucile într-o tigaie uscată timp de 1-2 minute.

6 Turnăm apă rece peste limbă și o curățăm.

7 Tăiem limba în cuburi de mări-me medie.

8 În tigaia cu ciupercile prăji-te adăugăm nucile, amestecul de smântână și făină, limba și sarea. O lăsăm până la fierbere, după care lăsăm pe foc încă 5-6 minute la foc mediu până când sosul se îngroșă.

9 Până să o luăm de pe foc, adă-ugăm în tigaie puțin coriandru proaspăt. Oprim focul și servim preparatul de îndată.

1 2 3 4 5

6 7 8 9


РОССИЙСКИЙ ЦЕНТР НАУКИ И КУЛЬТУРЫБухарест, Б-р Ласкар Катарджиу, 50

Тел. [email protected],

[email protected]

Ваши комментарии, пожелания и отзывы просим направлять на электронную почту: [email protected]

Для бесплатного распространения.

CENTRUL RUS DE ŞTIINŢA ŞI CULTURABucuresti, Bd. Lascar Catargiu, nr.50

Tel. 031-425-44-86e-mail: [email protected],

[email protected]

Vă rugăm să trimiteţi comentarii, opinii şi solicitări la adresa de e-mail: [email protected]

Pentru distribuirea gratuita.

Редакционная коллегия журнала

“РУССКИЙ КАЛЕЙДОСКОПЪ”:

Cherednik Anastasia – redactorAldea Daniela- traducereSerghei Virsta- traducereCrina Hrini- traducerre

Cocea Svetlana - colaboratorKrahmalev Pavel - colaboratorOstanina Anna - colaborator

Редакция журнала благодаритза помощь и участие: Общину русских

липован в Румынии

НАШИ ЮБИЛЯРЫ CALENDARUL ANIVERSĂRILOR4 ноября 1956 года родился Игорь Тальков (1956 – 1991), советский рок-музыкант, певец, автор песен, киноактер. 4 noiembrie 1956 - s-a născut Igor Talkov (1956-1991), muzician rock sovietic, cântăreț, compozitor, actor de film.6 ноября 1936 года родился Эмиль Лотяну (1936 – 2003), советский и молдавский кинорежиссер, писатель, Народный артист РСФСР. 6 noiembrie 1936 - s-a născut Emil Loteanu (1936-2003), regizor de film, scriitor sovietic și moldovean, Artist Popular al RSFRS.9 ноября – 80 лет со дня рождения Михаила Таля (1936 – 1992), советского шахматиста, 8-ого чемпиона мира по шахматам, международного гроссмейстера.9 noiembrie – 80 de ani de nașterea lui Mihail Tal (1936-1992), jucător de șah sovietic, al 8-lea campion mondial de șah, mare maes-tru internațional.11 ноября – 195 лет со дня рождения Федора Достоевского (1821 – 1881) , русского писателя и мыслителя.11 noiembrie – 195 de ani de la nașterea lui Feodor Dostoievski (1821-1881), scriitor și gânditor rus.11 ноября – 305 лет со дня рождения Степана Крашенинникова (1711 – 1755), русского ученого-путешественника.11 noiembrie - 305 ani de la nașterea lui Stepan Krașeninnikov (1711-1755), om de știință și călător rus.16 ноября 1971 года родился Александр Попов, советский и российский пловец, четырехкратный олимпийский чемпион. 16 noiembrie 1971 – s-a născut Aleksandr Popov, înotător sovietic și rus, de patru ori câștigător olimpic.17 ноября 1901 года родился Иван Пырьев (1901 – 1968), советский кинорежиссер и сценарист, Народный артист СССР.17 noiembrie 1901 - s-a născut Ivan Pîriev (1901-1968), regizor de film și scenarist sovietic, Artist Popular al URSS.17 ноября – 120 лет со дня рождения Льва Выготского (1896-1934), психолога.17 noiembrie – 120 de ani de la nașterea lui Lev Vîgotski (1896-1934), psiholog.19 ноября – 305 лет со дня рождения Михаила Ломоносова (1711- 1765), первого русского ученого-естествоиспытателя, основателя МГУ.19 noiembrie – 305 ani de la nașterea lui Mihail Lomonosov (1711-1765), primul om de știință naturalist rus, fondator al Universității de Stat din Moscova.20 ноября 1946 года родился Патриарх Кирилл, патриарх Московский и всея Руси (с 2009 года).20 noiembrie 1946 - s-a născut Patriarhul Kirill, patriarh al Moscovei și al întregii Rusii (din anul 2009).22 ноября – 215 лет со дня рождения Владимира Даля (1801-1872), русского писателя, лингвиста, этнографа, врача.22 noiembrie – 215 ani de la nașterea lui Vladimir Dal (1801-1872), scriitor, lingvist, etnograf și doctor rus.28 ноября – 110 лет со дня рождения Дмитрия Лихачева (1906 – 1999), советского литературоведа, историка культуры, филолога, академика.28 noiembrie – 110 ani de la nașterea lui Dmitri Lihacev (1906-1999), teoretician literar, istoric cultural, filolog, academician

ISSN 2537 - 284X, ISSN-L 2537 - 284X

Давайте откроем Россию вместе / haideţi să (re)descoperim...

Documents