a început de an şcolar, Asociaţia culturală„Arte. Ro” din Piatra Neamt a primit nouădistincţii importante la prestigiosul Con-curs international de Artă pentru copiiXVI th INTERNATIONAL MEE-TING OF JUVENILE ART- Evora2015 (Bienala de Artă internaţională pen-tru copii, ediţia a -XVI- a, 2015 din

Evora, Portugalia). Astfel, pentru înalta ţinută alucrărilor pe care le-au realizat, au primit meda-lie de argint elevele Gripca Diana şi Oprea An-dreea, iar elevele Filip Ilinca, MichiuscaBeatrice, Mihailă Sara, Tuna Ilinca, Iavorschi

Bianca, Toader Alexandra şi elevul Lungu Aile-nei Andrei au obţinut menţiuni de onoare.

În semn de preţuire a efortului participanţi-lor şi a elevilor premiaţi, organizatorii con -cursului – Consiliul Municipalităţii din Evora,Departamentul Regional de Cultură din Evora,Fundaţia „Eugenio de Almeida” şi Fundaţia Cul-turală TEOARTIS Gallery, au invitat ţările câşti-gătoare, reprezentate de către un profesor şi unelev, la premierea oficială care a avut loc în in-cinta Primăriei oraşului Evora, marţi 6 octombrie

APOSTOLULREVISTA CADRELOR DIDACTICE

Editată de Sindicatul din Învăţământ şi Cercetare NeamţSERIE NOUĂ, ANUL XVII, NR. 182http://apostolul.slineamt.ro

noiembrie

2015

Dr. Ing. Mihai NICULIŢĂ(continuare în pag. 2)

M. Z.(continuare în pag. 10)

ZBENGUIALA MINISTERIALĂDE TOAMNĂ

l Interviu cu domnul Gabriel Ploscă,preşe dintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ

Aşa cum ne-am obişnuit, în ultima vreme,în România nu aduce anul ce aduce ceasul.Iar în ultimele zile, de când se moşeşte noulguvern, nu aduce ceasul ce aduce minutul.Cum v-a găsit această zbenguială ministe-rială de toamnă?

Gabriel Ploscă: – Şi bine şi rău... Cre-dem că ne-a găsit bine. Cel mai important

lucru este că pe ultima sută de metri Guvernulcare a căzut a dat drumul la această Ordonanţă deurgenţă (OUG 54/2015) prin care se măresc sala-riile noastre cu 15%, începând de la 1 decembrie.Important este şi faptul că această hotărâre pri-veşte tot personalul din învăţământ: şi didactic şididactic auxiliar şi nedidactic.

Ar mai trebui reţinut că Ordonanţa de ur-genţă nr. 47din 2015 privind rectificarea buge-tară pe anul în curs prevede sumele necesare

plăţii hotărârilor judecătoreşti pentru diferenţelela tranşa a II-a a acestui an, şi tranşa a III-a pen-tru 2016.

Sigur că în situaţia în care suntem, aşteptămşi noi să se limpezească lucrurile, pentru că acumnu prea ai cu cine să discuţi. Trebuie subliniat însăcă aceste ordonanţe de urgenţă privind majorareasalariilor noastre nu sunt un cadou sau o iniţiativăa guvernului demisionat, ci rodul unor negocieriîndelungate, chiar pe parcursul mai multor ani.Lumea trebuie să ştie bine acest fapt; din propriainiţiativă a Puterii nu s-ar fi întâmplat nimic.

– Adevărul că demisia bruscă a premieruluiPonta a cam încurcat lucrurile. Nu că am fi statpe roze, dar erau pornite nişte treburi…

G.P.: – Această instabilitate ne afecteazăfoarte mult şi în privinţa negocierilor cu Putereapentru o nouă Lege a salarizării. Noi chiar făcu-sem o Comisie a Federaţiei care să propună o

A consemnat Mircea ZAHARIA(continuare în pag. 2)

„Arte.Ro”,din nou pe podiumurile internaţionale

Prof. Cristina S. PETRARIU(continuare în pag. 3)

–

L

În căutareateatrului pierdut (2)

Laudatio ProfesorGeorge Ţigăuenit la liceul nostru din Borca, ca tânărabsolvent al Facultăţii de Filologie dinBucureşti, profesorul Gheor ghe Ţigăunu s-a considerat niciodată un exilat înaceşti munţi. S-a lăsat ademenit deacest loc şi de oamenii săi. Pentru el sa-tele acestea de la capătul lumii au de-

venit o geografieafectivă. DomnulProfesor şi-a găsitaici o şcoală care i sepotrivea şi care îl ex-prima. A trăit aicipoate cea mai fru-moasă dintre iluzii.Destinul însă l-a silitsă plece, să pără-sească oamenii şimeleagurile acestea.,,Părăsesc acest sat

fără să-mi fi făcut datoria faţă de el, fără să lasurme trainice, şi-mi pare foarte rău”, mărturi-sea cu amărăciune Domnul Profesor. Eu credînsă ca a nutrit mereu speranţa că va fi reche-mat, că se va întoarce, că va fi înfiat de oame-nii muntelui. Cred că pentru el părăsireaacestor locuri a însemnat a doua dezrădăcinaredupă părăsirea locurilor natale. Asemenea unuicopac dezrădăcinat, omul plecat nu-şi mai re-găseşte locul. Despărţirea de locurile dragisensibilizează şi fragilizează fiinţa. A iubit atât

V

ontinuăm în acest număr relatareaostilităţilor de pe scena ultimeiediţii a festivalului nemţean. Pre-cizăm pentru eventualii cititoricârcotaşi că neglijenţele mele delimbaj nu trebuie luate ad litte-ram. Iar ostilităţi nu înseamnă ne-apărat cotonogeală. Scriu cum

vorbesc, atâta doar că după punct începcu literă mare. Cine are urechi, să le ciu-lească (Matei, 13, 9 bis).

Aşadar. Prima jumătate a festivalu-lui a fost mobilată cu durere (cred) în aş-teptările spectatorilor, dar sâmbătă afost cea mai bună zi a actualei ediţii(susţin). Lucrurile s-au mai dezgheţat şiau început să apară şi spectacole mai in-teresante. Premiile juriului o confirmă.Vom încerca să argumentăm în conti-nuare.

C

Lecţia de conştiinţă

APOSTOLULPag. 2

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

Premiile Bienalei „Lascăr Vorel”

e 12 noiembrie a avut loc, la Muzeul de Artă, vernisajul celei de-aXIV-a ediţii a Bienalei Naţionale de Artă Plastică „Lascăr Vorel”,eveniment organizat de Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, în cola-borare cu Fundaţia „Vorel” şi Filiala Piatra-Neamţ a Uniunii ArtiştilorPlastici din România.

Concursul reuneşte 126 de artişti membri ai filialelor UAP dinîntreaga ţară, careexpun peste 150 de

lucrări de pictură, grafică şisculptură, expoziţia fiinddeschisă publicului nemţeanpână pe data de 12 ianuarie2016.

Această ediţie se desfă-şoară la 45 de ani, câţi seîmplinesc de la prima ediţiedin 1970, când la Piatra-

Neamţ un grup de oameni cu sufletul deschis spre artă au iniţiat acest fes-tival-concurs. Inimoşi suntem şi noi care ne-am implicat să continuămaceastă iniţiativă deosebit de apreciată de publicul nemţean, dar şi de celdin ţară. Participările au fost de fiecare dată numeroase, iar cea din acestan a fost deschisă, oferind notorietate şi tinerilor care nu sunt membri aiUAP, a declarat, în deschiderea evenimentului, muzeograful Violeta Dinu.Pictorul Virgil Parghel a salutat publicul din partea juriului, după care aufost anunţate nominalizările şi premiile: Ştefan Potop (pictură), SuzanaFântânariu (grafică), Cătălin Aprofirei (marele premiu, sculptură) şiMihai Chiuaru (pictură, premiu oferit de „Petrocart” SA.

Cvartetul VOCES deschide Concursul „Emanuel Elenescu”

Liceul de Artă „Victor Brauner” organizează, în perioada 26 – 28 no-iembrie, cea de-a XXV-a ediţie a Concursului Internaţional de InterpretareMuzicală „Emanuel Elenescu”, proiect cofinanţat de Primăria Piatra-Neamţ.

Concursul cuprinde următoarele secţiuni: instrumente de suflat, percu-ţie, vioară, corzi grave, canto clasic, muzică de cameră şi instrumente tra-diţionale, adresându-se tinerelor talente din domeniul interpretării muzicale

noiembrie 2015

P

Laudatio Profesor George Ţigăue mult aceste locuri, încât nu consimte sădispară sau să moară nimic din ele. Numaicei ce s-au născut şi au copilărit pe o uliţăîn munţi îl pot înţelege. Există amintiri cenumai într-un sat pot supravieţui, ce numaiîntr-un sat se pot păstra. Profesorul vrea caa ceste lucruri să rămână mereu aşa cum le-aştiut. Dorul de oamenii pe care i-a cunoscut

şi depărtarea îl fac probabil să idealizeze acest satşi această scoală. N-a reuşit niciodată să scoată dinsuflet amintirea lor. Ajunge rar aici şi stă puţin,poate uneori este dezamăgit de realităţi, dar n-aîncetat să iubească acest loc. Satul şi şcoala visateneîncetat de domnul profesor au trecut în mit, iarmiturile nu îmbătrânesc niciodată. Miturile se si-tuează în afara istoriei. Mi-l amintesc fără efort peDomnul Profesor Ţigău, de la prima oră de limbaşi literatura română. În clasă a intrat un bărbattânăr şi frumos, sobru, îmbrăcat îngrijit după ul-tima modă, avea o ţinută impecabilă. Expunereaprimei lecţii ne-a dezvăluit un om inteligent şi cul-tivat. Ne-a spus că literatura este cel mai scurtdrum de la scriitor la cititor. Ne îndemna să citimşi să recitim, să revenim pe text, spunându-ne căîn lectură dacă revii nu înseamnă că faci cale în-toarsă. Ne spunea că lectura este însingurare şicartea este cel mai devotat prieten al omului. Neînvăţa să muncim când cei din jur refuză să mun-cească şi să ne smerim prin adevăr. Să nu ne bu-curăm de succesele facile. Ne spunea că dacă nuexistă desăvârşire, există sigur drumul spre ea; căîntr-o lectură important nu este ce găseşti, ci ceeace cauţi. Pentru el lectura şi scrisul erau preocu-pări esenţiale. Lectura trebuia să fie, în viziuneaDomnului Profesor, o călătorie perpetuă, un efortcontinuu pentru însuşirea frumosului. Ne vorbeacu însufleţire despre spaţiul fără hotar al ficţiuniiliterare. Lumea la care a visat mereu ProfesorulŢigău a fost una livrescă, o lume în care nimic nuse întâmplă în afara cărţilor, unde nimic nu poatefi explicat şi înţeles decât prin pagina de carte.Scrisul şi cititul pentru el sunt necesităţi fizice ase-menea apei si hranei. Pentru el cărţile sunt celemai preţioase bunuri ale lumii. Pagina de carte şifoaia albă ce se cere a fi scrisă dau sens vieţii lui.A trudit mereu, niciodată n-a drămuit efortul, ni-ciodată nu şi-a considerat forţele insuficiente. Căr-ţile i-au oferit Domnului Profesor mult mai multesatisfacţii şi mai puţine dezamăgiri decât oamenii.Personalitatea scriitorului George Ţigău este unamestec de perseverenţă, forţă şi fragilitate. Amuneori privilegiul să-l întâlnesc întâmplător sau săfiu chemat de domnia sa pentru o discuţie. Sunt

clipe de o mare bucurie intelectuală. Deplânge ra-ritatea oamenilor cuviincioşi şi corecţi. E dezgus-tat de vulgaritate şi meschinărie. Detestăimprovizaţia, impostura şi indiferenţa. Este atentmereu la locuri şi la oameni, atent la suferinţacelor nefericiţi. Este mereu exigent cu sine şi cucei din jur. Nu poate privi fără să observe. Uneoriîl irită un gest, o vorbă, un amănunt. Impresio-nante sunt nevoia lui de analiză continuă şi spiritullui de observaţie necruţător. Îl provoc întrebându-ldacă este împotriva modernităţii. Nu, nu este îm-potriva modernităţii, ci împotriva exceselor mo-dernităţii. Omul modern spune domnia sa, îşigăseşte din ce în ce mai puţin timp pentru lecturilefundamentale, preferă ca ele să-i fie povestite pescurt, pe NET. Bombardat de torentul de cunoş-tinţe noi, omul modern este înclinat să confundecultura cu volumul de cunoştinţe. Adesea el nu maiare destulă vreme nici destulă răbdare să înţeleagăşi se mulţumeşte să fie la curent cu lucrurile noiaflate din cărţi, de la radio sau de la televiziune.Uneori, în momente de amărăciune, i se pare că apoetizat dragostea pentru şcoală şi pentru oameni.I se pare atunci că prietenia este o iluzie. Îşi repro-şează că era prea tânăr când ne-a predat în liceu şin-a reuşit să ne pregătească pentru imprevizibilulvieţii, că nu s-a ridicat la înălţimea misiunii pe careo avea de îndeplinit. Uneori îşi doreşte să fie indi-ferent, să privească fără să vadă, să asculte fără săaudă. Are revelaţia târzie că nimic din ceea ce a

visat în absolut nu se înfăptuieşte aşa cum a dorit.A vedea, a simţi, a înţelege, reprezintă mai curândun prilej de suferinţă, spune domnia sa. Repro-şează lumii că amestecă răul cu binele şi urâtul cufrumosul. Îşi reproşează lui că vede toate astea.Mereu în luptă cu ignoranţa din jur, caută să se îm-pace cu el însuşi prin lecturi. Nu mai vrea să ac-cepte nimic de la nimeni, nu acceptă nimic ca să-şipăstreze libertatea de a gândi şi acţiona. Nu vreasă-şi angajeze libertatea primind. Preferă să dea„Valori şi destine din Borca – Neamţ”, cartea pecare ne-o oferă astăzi e un asemenea dar. Cuaceastă carte Domnul Profesor Ţigău se întoarceacasă, se întoarce în această şcoală să-şi regăseascăanii tineri aureolaţi de lumea magică a unor clipefericite. Iluziile trăite aici au fost mai importantedecât realitatea. A făcut mereu naveta imaginarîntre oraş şi satul acesta care a fost pentru el primulloc de muncă. Cartea domnului profesor este unrecurs la memorie, o înşiruire de biografii asediatede uitare pe care autorul le cercetează, le descom-pune şi le recompune cu răbdare şi nobleţe. Întâl-nirea cu Profesorul nostru este un examen deimportanţă. Profesorul ne-a chemat pe noi, foştiielevi, acum cu tâmple cărunte, la o mărire de notă.Această lansare este un eveniment memorabil pen-tru liceul nostru, pentru comuna noastră. Pentrunoi domnul George Ţigău nu mai este profesor,este o legendă vie pe aceste locuri.

Cu admiraţie şi recunoştinţă, un fost elev.

ouă grilă de salarizarepentru Educaţie, dar lu-crurile sunt aşa cum suntşi nu se mişcă nimic. Iarviitorul este incert pen-tru că nu ştim dacă ceicare vor veni la guver-nare vor avea dorinţa

sau voinţa politică pentru aavea cât mai repede o viitoarelege a salarizării. Lucru impor-tant pentru că sumele necesareviitoarelor măriri salariale artrebui să se regăsească în buge-tul care se proiectează pentruanul 2016. Chiar dacă Legeasalarizării se va aplica gradualşi măririle ar trebui să se facăîn 3-4 ani, banii pentru anul

201, trebuie prevăzuţi acum.– Altceva ce mai faceţi?

Ce-aţi mai făcut?G.P.: – Ceea ce am mai

făcut. Dorim să încheiam unacord cu toate forţele politicedin România, pe starea învăţă-mântului. Plecând de la situaţiaconcretă, obiectivă, a învăţă-mântului românesc în momen-tul de faţă, ar trebui să ne fixămnişte obiective pentru viitor,dacă chiar nu vrem să moarăacest învăţământ. Iniţiativa estea Federaţiei noastre şi am dorica acest acord să fie semnat detoate forţele politice. Pentruaceasta, am gândit lucrurile îndouă etape. Într-o primă fază,am remis acest acord Preşedin-

telui ţării, care este cel mai înmăsură să se facă auzit de cătreforţele politice şi să le adune laaceeaşi masă pe care estedepus documentul nostru. Şi,normal, ar fi să existe şi pasulurmător, în care să ne aşezămcu toţii la aceeaşi masă. De-ocamdată am trimis semnalulnostru către Cotroceni şi pânăîn acest moment nu avem niciun răspuns. Drumul hârtiilor ecomplicat, iar situaţia politicădin ţară nu e tocmai favorabilăunui dialog deschis. Oricum,am făcut ce se putea face pânăacum. Pentru că, până la urmă,Preşedintele este cel care ar tre-bui să dorească o negociereconstructivă pe această temă.

d

n

Zbenguiala misterială de toamnă

(urmare din pag. 1)

(urmare din pag. 1)

Paşi spre Europa

APOSTOLUL Pag. 3

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

in ţară şi străinătate. De asemenea, competiţia oferă copiilor şi tine-rilor între 6 şi 19 ani, care studiază muzica instrumentală şi vocală,posibilitatea exprimării lor artistice.

Pentru fiecare clasă şi instrument, organizatorii acordă premii şimenţiuni, materializate în diplome. Totodată, pentru fiecare secţiunese acordă TROFEUL FINALISTULUI, materializat în diplome şisume substanţiale de bani. În concertul de gală, finaliştii concureazăpentru MARELE PREMIU „Emanuel Elenescu”.

În deschiderea con cursului, după o conferinţă de presă (joi, 26 nov,ora18,00) va avea loc un Recital al CvartetuluI VOCES. Mai multe detaliidespre desfăşurarea concursului puteţi afla accesând site-ul http://www.li-ceulbrauner.ro.

La Biblioteca Judeţeană „G. T. Kirileanu” –Dumitru Bezem, în colecţii particulare

Pe data de 21 octombrie a avut loc, în Sala „Cupola” a Bibliotecii Ju-deţene „G. T. Kirileanu”, vernisajul expoziţiei „Timpul, anotimpul şi cu-

loarea”, reunind 30 de lucrări ale artistuluiplastic nemţean Dumitru Bezem.

Lucrările expuse fac parte din colecţiaparticulară a familiei Elena şi Vasile Pleşcaşi reprezintă „secvenţe plastice” din diverseperioade de creaţie ale artistului.

„Pictura lui Dumitru Bezem are stil,are culoare, are frumuseţe, are caracter.Faptul că lucrările sale se găsesc în numărmare în colecţii particulare, dovedeşte gra-dul de atractivitate, investiţia de suflet re-simţită de adevăraţii iubitori de artă.Lăudăm gestul generos al familiei Elena şiVasile Pleşca care a găsit de cuviinţă săscoată în public lucrări din colecţiile perso-nale, e un semn că frumuseţea artei trebuie

d

Irina NASTASIU(Continuare în pag. 4)

noiembrie 2015

„Arte.Ro”,din nou pe podiumurile internaţionale015. Au fost prezente delegaţii din urmă-toarele ţări: Portugalia, Macedonia, U -kraina, Rusia (Moscova şi Novosibirsk),Solvenia, India, Hong Kong, Malaysia,Bulgaria, Ungaria, Serbia, Turcia. Româ-nia a fost reprezentata prin: Prof. CristinaS. Petrariu – Preşedintele Asociaţiei cultu-rale Arte.Ro din Piatra-Neamţ, Valentin S.

Petrariu – Vicepreşedinte, şi elevii AndreiLungu-Ailenei şi Diana Gripcă, membri ai aso-ciaţiei.

După ce au fost premiaţi pentru lucrările ex-pediate la concurs, cei 29 de elevi câştigători,

aparţinând unora dintre cele mai prestigioaseşcoli de artă licee, cluburi şi ONG-uri din în-treaga lume, au fost invitaţi să participe la o ta-bără de creaţie plastică care a durat şase zile. Înacest răstimp, micii artişti au surprins în lucrărilelor, pictând în plein-air, în tehnici ale desenului,graficii şi picturii, fragmente din istoria oraşuluivechi Evora reprezentând vestigii romane, po-duri, clădiri, viaducte, stradele, biserici şi pieţe.

Gazdele au organizat de asemenea un par-curs interesant pentru participanţi, cuprinzândoraşele Obidos, Nazare, Alobaca, Monsaraz şiFatima unde elevii au luat contact cu particula-rităţile arhitecturale ale stilului gotic manuelinşi au realizat în şitu schiţe de peisaj şi detalii dearhitectură.

La sfărşitul taberei s-au premiat cele maibune lucrări realizate pe parcursul celor şasezile, iar Asociaţia a mai înregistrat o victorie fru-moasă, obţinând trei distincţii preţioase. DianaGripcă, a reuşit cu una dintre acuarelele sale,performanţa de a primi o Menţiune Specială ajuriului la secţiunea individual pentru tema Fe-restre ale Palatului (Detalii ale Palatului dinGradina publică, Evora). De asemenea, Diana aobţinut tot Menţiune şi la Secţiunea individualpentru grupa de vârsta 15-18 ani. Aceeaşi dis-tincţie, Menţiune de onoare, a obţinut şi elevulAndrei Lungu-Ailenei, la Secţiunea individual,dar pentru grupa de vârstă 12-14 ani.

Diana şi Andrei, suntmembri ai Asociaţiei Cultu-rale „Arte.ro” de mai mulţiani, s-au implicat în nume-roase proiecte şi frecven-tează Clubul de Pictură dincadrul Asociaţiei dar şi pecel de la Palatul Copiilor dinPiatra-Neamţ. Ei au obţinutîn decursul timpului nume-roase premii la competiţiilede arta pentru copii, naţio-nale şi mai ales internaţio-nale.

În cei cinci ani de viaţă,Asociaţia a primit, prinmembrii ei – elevi cu vârstecuprinse între 6 - 19 ani,peste 90 de premii la presti-gioase competiţii internaţio-nale de artă plasticădestinate elevilor, contri-buind la expunerea pozitivă

a oraşului nostru, dar şi a ţării, promovând valo-rile culturii tradiţionale, ale artelor plastice, is-toriei şi culturii româneşti.

În cursul lunii octombrie, au sosit la adresaasociaţiei cele mai recente distincţii obţinute decătre elevii noştri. Din Ucraina, juriul competi-ţiei cu tema religioasă „Dumnezeu în viaţa co-piilor”, a acordat cinci Premii Speciale elevilor:Alexandru Mihai, Ilinca Tutuianu, Ecaterina Se-verin, Gabriela Florea, Ruxandra Grasu. Acesterezultate deosebite urmează celor patru Diplomaof distinction şi medaliei de aur obţinute de ele-vii Asociaţiei la Competiţia internaţională dearte plastice pentru copii din Hyderabad, India,în vara acestui an.

(urmare din pag. 1)

2

Valori şi destinedin Borca‐Neamţ

ansarea cărţii profesorului GheorgheŢigău, „Valori şi destine din Borca –Neamţ”, apărută recent la Editura Nona,s-a constituit într-o adevărată sărbătoareîn comunitatea de la poale de Ceahlău.Alături de autor, fost profesor de limbaşi literatura română la Liceul Mihail Sa-doveanu, la evenimentul cu pricina, găz-

duit de Centrul Cultural Borca, s-au aflat oparte din foştii elevi, astăzi personalităţi mar-cante, de altfel oameni ce se regăsesc în pagi-nile lucrării lansate, foştii colegi de catedră,oamenii locului şi liceeni. Amfitrionul manifes-tării a fost tânăra profesoară Alina Budăi, careimediat ce clopoţelul începutului de dialog asunat, avea să invite la tribuna discuţiilor peAndrei Valentin, de la Centrul pentru CulturăCarmen Saeculare Neamţ, pe actriţa CameliaParaschiv Katai, pe profesorul Ion Drugă, peprof. univ. dr. Dumitru Lupuleasa, pe preotulNeculai Cojocaru, pe judecătorul GheorgheMoroşanu, pe generalul în rezervă GheorgheMotoc, pe inginerul Ovidius Mărcutianu, fostsenator şi lista ar putea continua. (…) Cât pri-veşte cartea, în frumoasa prefaţă a prof. univ. dr.Vasile Cojocaru-Filipiuc se arată: „Lucrarea,prin farmecul spiritului pulsator al unui maestrucu numele Gheorghe Ţigău, reuşeşte să strângăîn chingi urletele vântului şi lupilor, clăteşteidentităţi, potoleşte magma recesiunilor, identi-fică şoaptele de avertizare şi le transmite citito-rilor (...), oamenilor poveşti adevărate,zugrăveşte frescele vieţii cu albastru de Voroneţ,dă bilete gratuite la spectacolul lumii şi dăru-ieşte flori ambasadorilor Borcutului, în egalămăsură, eroi şi oameni simpli”. Lucrarea, unade referinţă, adună între coperţi 42 de portreteale foştilor săi elevi şi un bogat material ilustra-tiv dedicat comunei Borca şi oamenilor acesteia,de care distinsul profesor Ţigău, muscelean prinnaştere, s-a legat definitiv. „Mi-e dor neîncetatde Borca, de locuri şi oamenii fără seamăn, caremi-au fost nădejde la începuturile destinuluimeu de moldovean şi de profesor”, afirmă pro-fesorul, pentru care recenta întâlnire cu Borca afost un prilej de „revigorare trupească şi sufle-tească”. De reţinut faptul că la întâlnire, prima-rul Ovidiu Niţă, în semn de respect, i-a oferitprofesorului Gheorghe Ţigău o Diplomă de ex-celenţă.(N. R. Text prescurtat)

Ion ASAVEI

L

Dubito, ergo cogito

APOSTOLULPag. 4

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

mpărtăşită pentru a spori. Expoziţia în sine e şi un gest făcut de prie-tenii colecţionari lui Dumitru Bezem la aniversare”, a spus AdrianAlui Gheorghe, directorul Bibliotecii Judeţene.

Despre timpul, anotimpurile şi culorile lui Dumitru Bezem auvorbit Emil Nicolae, Ştefan Potop şi Vasile Pleşca.

Cursuri de artă populară

În cadrul Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţfuncţionează, de aproape un an, un adevărat club al pasionatelor de artă po-pulară din Piatra-Neamţ. Acestea se reunesc săptămânal, sub îndemnul„Coase-ţi ia!”, pentru a duce mai departe o artă tradiţională reînviată în ul-tima perioadă, şi anume cusutul iilor populare.

Miercuri, 7 octombrie, artizanele s-au întâlnit din nou, de data aceastaîntr-un decor potrivit, care aminteşte de interioarele vechilor case ţărăneşti.

În sala care va purta numele „Şezătoarea”, se vor desfăşura şi orele dincadrul cursului de artă populară, coordonat, ca şi anul şcolar trecut, de Mă-

dălina Mariuţac. Proiectul „Coase-ţi ia!” are drept scop revitalizarea uneiîndeletniciri tradiţionale specifice zonei Neamţ şi readucerea în prim plana celei mai frumoase piese de port popular românesc: ia. Proiectul s-a bu-curat de mare succes în rândul iubitoarelor de artă populară, numărul mem-brelor clubului mărindu-se la fiecare întâlnire.

Expoziţie de reptile vii, la Muzeul de Ştiinţe Naturale

Până pe 22 noiembrie,Muzeul de Ştiinţe Naturale dinPiatra-Neamţ a găzduit o expo-ziţie de reptile vii, unică în ţarăca diversitate şi ca număr despecii.

Colecţia deţine 70 de spe-cii de reptile de pe toate conti-nentele, între care se remarcăcele mai periculoase specii de

şerpi din lume, cum ar fi: taipanul australian, mamba neagră şi verde, cobra

Î

(urmare din pag. 3)

noiembrie 2015

ersonalitate emblematică a culturii române, universal prin viziune şiatemporal prin perenitate, mai mult fenomen decât cotidian, cu o crea-ţie posedând atribute de „modul” şi permanenţă de „constantă”, Emi-nescu va rămâne întotdeauna, în universul spiritual al poporului nostru,„omul deplin” al unui loc şi timp istoric de o certă determinare exis-tenţială. O ierarhizare valorică în sine care, departe de a fi o simplămetaforă apelativă, posedă în ea un nesfârşit perimetru de acoperire.

„Gânditorul de la Ipoteşti” e un Demiurg complex, însumând înopera sa literară caracteristicileestetice apartenente tuturor arte-lor. Un „hrisoelefantism” artisticsubânţeles, în care Eminescu fo-calizează reverberaţiile multipleale frumosului, convertindu-le,inegalabil şi personal, în rostirede grai şi slove de gând. „Poe-tica” literaturii sale ascunde în eaşi pe aceea a celorlalte arte, însu-mate organic în spusa condeiuluişi trudind şi ele la zămislirea cris-talelor de desăvârşire.

Pe tărâmul scrisului literar,legendarul nostru autor se prefi-gurează acel alchimist care con-topeşte perfect concretul fiinţăriiumane cu abstractul limbajuluivorbit, pendulând sensibil între evadări de expresie şi statornicii de trăiri.Pentru el, fuga înspre metaforă este ca o reîntoarcere la existenţă, de care îşiancorează, prin înlănţuiri multiple, ţesătura ideativă a gândurilor. Slujind oastfel de artă de frontieră, în lumea căreia creatorul conferă substanţei de zicu zi a vieţii aerajul imponderabil al cuvântului, poetul întruchipează de mi-nune natura duală, dionisiacă şi apolinică, a fiinţei umane.

Eminescu a fost însă predestinat să fie un zămislitor de frumos în general,să îmbrace în orice neastâmpărul gândurilor sale de aur, fie că acel „orice” arfi putut fi dăltuire ori culoare, vibraţie sonoră sau dăruire umană. E un Emi-nescu al unei Geneze totale. Dacă ar fi poposit în lumea Meşterului Manole,o lume dominată de împietrirea acelor zboruri ce au năzuit înspre verticalelesimetrizate ale unui constructivism centripetic şi stabil, Eminescu ar fi dăruitacesteia pasiunea sa pentru o geometrie a repetabilităţii şi a unor echilibrebinare. Fiecare plăsmuire poetică a sa, de la versul liric la poemul de largidimensiuni, se constituie ca o structură perfectă şi suficientă în sine, care, lafel ca şi arhitectura, absoarbe în zămislirea ei statornică, o inegalabilă revăr-sare de echilibru şi cartezianism.

O aceeaşi dizolvare a timpului şi absolutizare a spaţiului, a unui spaţiucare, deşi redus numai la somaticul uman, a anulat cea mai mică înfiorare avieţii, o întâlnim şi în întruchipările statuare. Monocromatismul carnaţiilor reciale acestora strecoară în noi impresia primatului formei. Fie prin „Luceafărul”,fie prin „Glossă”, poetul dăltuieşte tocmai astfel de plăsmuiri imuabile şi per-fecte, din care rostogolirile necruţătoare ale devenirii nu pot rupe nici o fărâmă.

În evoluţia ei înspre abstractizare, arta a trecut la detronarea spaţialităţii,a ceea ce constituia, în esenţă, concretul. Realitatea se reduce, acum, la unprim-plan bidimensional, cu toate deschiderile de adâncime ale perspectivei.E un prim-plan imediat şi intim, atât de aproape de noi, încât putem surprinde

drama luminii care, nemaiavând orizonturi de evadare, se zbate să se furişezeundeva, sfărâmându-se, astfel, în infinite irigaţii cromatice. Şi Eminescu afost atent la această pseudo dimensiune a adâncimilor, mai mult interioarădecât geometrică, devenirile cosmice sau cele istorice căpătând reverberaţiiincomensurabile doar în sensibilitatea eterică a omului. De aceea din întreagasa plăsmuire poetică emană „argint” de pe ape şi „aur” din aer, „aramă” decodru şi „albastru” din flori. Un penel fără pereche, zămislitor, când de lim-pezime, când de voalaj, a cărui destin, însă, a fost acela de a rămâne condei.

Creaţia eminesciană se remarcă, în mod deosebit, prin capacitatea ei dea surprinde anatomia duală a lumii, acea simultaneitate contradictorie a unui„a fi” şi „a nu fi”, a unui „Înger şi Demon” sau „Hyperion şi Cătălina”, ca şiprin cultul candorii, a acelui model protocotidian de om care posedă o canti-tate infimă de informaţii şi experienţă. Toate acestea nu sunt decât atributeleesenţiale care motivează raţiunea estetică a coregrafiei, a dansului pur redusla acel monom sau binom existenţial. E o artă a simbolurilor în care absolutulstatuilor este antrenat, ca pe o „Insulă a lui Euthanasius”, de către vârtejuldevenirii, în urma căruia cristalul monovalent va fi o protoplasmă complexă,confruntată dureros, dar implacabil, cu rostogolirea uriaşă a multiplicităţii.

„Luceafărul” poeziei româneşti s-a simţit atras mult şi de arta scenei, deacest decupaj, esenţializat dar şi quasiverosimil, de viaţă umană, în care şi spa-ţiul şi timpul se contractă, fără a se anula, tocmai în momentele de maximă sauminimă densitate ale cotidianului. Prin demersul dramatic se încearcă a se operao dedublare a realului social, o zămislire paralelă a unei lumi, care să cuprindăîn ea, asemenea Arcei lui Noe, elementele esenţiale ale fiinţării de zi cu zi.

În succesiunea artelor, se pare că muzica prezintă gradul cel mai înalt deabstractizare, de desantropomorfizare a suportului de mesaj, întâlnindu-se,undeva, cu literatura. Aşa epurată de concret, ea duce, în continuare, în lumeaei imponderabilă, imaginea algoritmică a fiinţei umane, cu toate frământările„polifonice” şi confruntările de „allegro de sonată”, cu toată diversitatea de„suită” a vieţii, ca şi cu împlinirile „armonice” ale acesteia. Şi creaţia emi-nesciană poartă în ea, fie prin conţinutul de idei, fie prin sonorităţile de cla-viatură ale înveşmântărilor sale, o neegalată muzicitate. Dacă descriptivismulcu care redă natura aparţine şi modalităţii de creaţie pentru „poemul simfo-nic”, în schimb, atunci când poetul pătrunde în spaţiul interior al fiinţei noas-tre, scriitura sa devine un portativ, pe întinderea căruia se confruntă antiteticdouă teme. Structura „Scrisorii a III-a”, a „Luceafărului” sau a „Cezarei” esteasemănătoare cu acea a „Pateticii” beethoveniene, incluzând în ea arhitecturadiversă dar unitară a unei „sonate”, cu acel „allegro” dialectic, urmat de un„largo” liric şi o „temă cu variaţiuni” plină de înţelepciune.

Prin această creionare fugară surprindem un „Eminescu total”, un de-miurg al întregului şi un bijutier al părţilor. Un Eminescu proteic căruia, dacădestinul i-ar fi dăruit o Clepsidră cât un veac, atunci ar fi ridicat o catedralăgotică sau fântâni renascentiste, ar fi dăltuit o „Pieta” cu gestică de Berninişi puritate carnală de Falconet, ar fi zugrăvit un Voroneţ în manieră şi prera-faelită, dar şi impresionistă, sau ar fi scris balete cu subiect mitologic, ar fiadus pe scenă briganzi schillerieni învăluiţi de meditaţie byroniană, sau ar ficompus muzica pentru un Ulise naţional, cu reverberaţii de Siegfried, dimen-siune de „Divina Comedia” şi lamentouri doinite. Dar Eminescu a rămasnumai poet, spre a ne vorbi direct, de la suflet la suflet, şi despre univers şistele, şi de dragoste şi moarte, şi despre spaţii şi abisuri, şi de nemurirea unuiNeam, din ale cărui „sute de catarge”, unul din ele a devenit Columnă.

Gheorghe A. M. CIOBANU

Creaţia eminesciană la confluenţa artelorP

Cogito, ergo sum

APOSTOLUL Pag. 5

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

gipteană, vipera uriaşă africană, anaconda, precum şi multe alte speciide şerpi (cu clopoţei, vipere, cobre scuipătoare, şerpi regali), şopârle,crocodili, ţestoase.

Expoziţia s-a adresat în special copiilor, elevilor, studenţilor, darşi adulţilor, având ca scop principal educaţia şi familiarizarea publi-cului vizitator cu fauna exotică şi mediul de viaţă al acestor animale.

Cele 70 de specii de reptile au mai putut fi admirate de pietreniîn anul 2013, organizatorii propunându-şi să prezinte colecţia de rep-

tile vii din doi în doi ani, la Muzeul de Ştiinţe Naturale. De la Piatra-Neamţ,expoziţia a poposit la Muzeul „Grigore Antipa” din Bucureşti, unde va ră-mâne timp de patru luni.

„Răzeşii lui Sadoveanu în straie de sărbătoare”

Duminică, 8 noiembrie, de Sfinţii Arhangheli „Mihail şi Gavril”, co-muna Tupilaţi a găzduit manifestarea cultural-artistică „Răzeşii lui Sado-veanu în straie de sărbătoare”. Evenimentul a fost organizat de Primăria,Muzeul Sătesc, Parohia şi Biblioteca „Mihail Sadoveanu” Tupilaţi, iniţia-

torul activităţii fiind bibliotecarul RomicăLeonte, directorul Centrului Cultural Tu-pilaţi.

Manifestarea a debutat la ora 10.00,cu simpozionul literar „Sadoveanu şicopiii”, organizat de Şcoala Tupilaţi,urmat de simpozionul „Tupilaţi – spaţiude legendă şi de creaţie a unor capodo-pere artistice”, organizat de Biblioteca„Mihail Sadoveanu” Tupilaţi. Nu în ul-timul rând, în organizarea Muzeului Să-tesc, s-a desfăşurat simpozionul „Tradiţiide iarnă la Tupilaţi”. Nu au fost uitateportul, cântecul şi jocul, evenimentul în-cheindu-se cu un spectacol folcloric sus-ţinut de Ansamblul artistic al CentruluiCultural Tupilaţi şi invitaţii săi.

e

(continuare în pag. 6)

noiembrie 2015

n perioada 2-5 noiembrie 2015, Facultatea de Teologie Ortodoxădin cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca a găzduitSimpozionul internaţional Misiunea parohiei şi a mănăstirii într-olume în continuă schimbare, simpozion derulat în cadrul manifes-tărilor dedicate anului omagial al misiunii parohiei şi mănăstiriiazi şi anului comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al ma-rilor păstori de suflete din eparhii. Întrucât lumea se schimbă, este

nevoie permanent de o reîmprospătare a modului în care Biserica estechemată să-şi îndeplinească misiunea în rândul oamenilor.

Precedat de o sesiune de comunicări ale tinerilor doctoranzi şi cer-cetători în teologie, simpozionul a fost deschis în dimineaţa de 3 noiem-brie 2015, în Aula Magna a Universităţii, după care a continuat la noulsediu al Facultăţii de Teologie Ortodoxă.

În cadrul manifestărilor a avut loc şi festivitatea de acordare a titluluide Doctor Honoris Causa dr. Ioan Sauca, secretar general asociat al Con-siliului Mondial al Bisericilor şi director al Institutului Ecumenic dinBossey, Elveţia.

La simpozion au participat zeci de profesori, doctori în teologie,cadre didactice din învăţământul universitar şi preuniversitar, clerici şimireni de diferite confe-siuni şi cu preocupări di-verse, în încercarea de adefini rolul şi importanţamisiunii creştine în lumeacontemporană. Referateleşi dezbaterile au fost îm-părţite pe trei secţiuni: Teo-logie, Istorie, Muzicologieşi Artă.

Printre invitaţi s-auaflat şi personalităţi ale teo-logiei din străinătate şi îiamintim pe Francois Der-mange (Universitatea dinGeneva) şi Philip LeMas-ters (UniversitateaMcMurry).

Dintre temele prezen-tate şi dezbătute amintimdoar câteva: Dimensiuneamisionară a parohiei înEpistola către Coloseni, Catehizarea Bisericii Ortodoxe pe „continentuldigital”, Misiunea monahismului şi a Bisericii în lumea contemporană,Mitropolitul Nicolae Mladin, apărător al Bisericii Ortodoxe Române întimpul totalitarismului, Nicolae Ivan, primul episcop al reînviatei Epar-hii a Vadului, Feleacului şi Clujului, Rolul preotului (duhovnic) în cate-hizarea familiei privind formarea religios-morală a copiilor, Misiuneaparohiei prin muzică. Cerinţe şi provocări în secolul XXI, Parohia – cen-

tru al pedagogiei creştine a persoanei, Milostenia – iubire de aproapeleîn comentariul la Evanghelia după Matei al Sfântului Ioan Gură de Aur,Configuraţia religioasă globală – realităţi şi previziuni, Pledoarie pentruun Muzeu al Crimelor Comunismului în România (MCCR). O perspec-tivă social-teologică etc.

Seara a avut loc un concert coral susţinut de către Corul de Camerăal Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca „Psalmodia Trans-ylvanica”, condus de pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul facultă-ţii.

La sfârşitul celor patru zile, în care s-au desfăşurat activităţile sim-pozionului, s-au formulat concluzii care, sperăm că vor contribui la con-ştientizarea misiunii pe care parohia şi mănăstirea, prin fiecarecredincios, mirean sau cleric, trebuie să şi-o asume cu realism şi să o tră-iască în unitatea Duhului Sfânt, ţinând cont de contextul actual. Cel deal doilea eveniment, Conferinţa naţională Text şi discurs religios, a avutloc în zilele de 6 şi 7 noiembrie 2015 şi s-a desfăşurat în cadrul Facultăţiide Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca. Aflată la a optaediţie, conferinţa face parte din cadrul manifestărilor ştiinţifice ale aso-ciaţiei culturale cu acelaşi nume, fondată de către membrii catedrei delimbă română şi lingvistică generală de la Universitatea „Al. I. Cuza”Iaşi. Ediţiile anterioare s-au desfăşurat la Iaşi, Universitatea de Vest dinTimişoara şi Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

Temele prezentate au fost grupate pe trei secţiuni: Traducerea tex-tului sacru, Retorica discursului religios, Literatura şi sacrul.

Lucrările din acest an ale conferinţei au adunat zeci de participanţidin 12 oraşe ale ţării, centre universitare sau nu. După alocuţiunile înplen rostite de Î.P.S. Andrei Andreicuţ, mitropolitul Clujului, Maramu-reşului şi Sălajului, pr. prof. Ioan Chirilă, preşedintele senatului univer-sităţii gazdă, prof. dr. Corin Braga, decanul Facultăţii de Litere, acad.prof. dr. Gheorghe Chivu, prof. dr. Diana Cuibus, prof. dr. Ioan Milică,au urmat lucrările pe secţiuni la care au participat cadre didactice din în-văţământul universitar şi preuniversitar.

Dintre temele prezentate în plen şi pe secţiuni, doresc să menţionez:Alfabetele vechilor noastre scrieri bisericeşti, Retorica discursului pro-fetic vechitestamentar, Împrumuturi glosate prin parafrază în Noul Tes-tament de la Bălgrad, Teme centrale ale predicii în Evul Mediu Apusean,Discursul religios românesc, între tradiţie şi inovaţie, Structuri prover-biale cu originea în Noul Testament, Predica – dar terapeutic al sufle-tului pentru vindecarea trupului, Filonul dualist-gnostic în Luceafărul,Arte poetice mistice, Metafora biblică şi reflectarea ei în decursul ştiin-ţific-filosofic actual, Legenda religioasă, Valenţe ale pronumelui reflexivîn psalmii biblici etc.

Caracterizate prin intensitatea programului, diversitatea problema-ticilor abordate şi participare numeroasă, ambele evenimente au contri-buit substanţial la un real schimb de experienţă cultural-religios pentrucei prezenţi.

Dr. Mihai FLOROAIA

Evenimente cultural‐spirituale de înalţă ţinută, la Cluj‐NapocaÎ

Cărţile profesorilor noştri

APOSTOLULPag. 6

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

Expoziţie omagială Corneliu Coposu

e data de 10 noiembrie, Biblioteca Ju-deţeană „G. T. Kirileanu” a dat întâlnirepublicului nemţean cu istoria şi cu per-sonalităţile care au marcat-o, prin inter-mediul unei expoziţii ce îşi propune să-lomagieze pe Corneliu Coposu, la 20 deani de la trecerea în veşnicie.

Expoziţia are un caracter itinerantşi a mai fost prezentată în cadrul BiblioteciiNaţionale a României, a bibliotecilor judeţenedin Timiş, Arad şi Cluj-Napoca, a Muzeuluide Istorie Naţională şi Arheologie din Con-stanţa, Complexului Muzeal „Iulian Anto-nescu” Bacău, Ateneului Popular din Focşanietc.

Organizată de Asociaţia Creştin Democrată „România de Mâine” înparteneriat cu Fundaţia Hanns Seidel Romania şi Organizaţia PNŢCD –Neamţ, expoziţia a fost prezentată în Holul principal al Bibliotecii Judeţene„G. T. Kirileanu” Neamţ de către Cristian Tomuleţ (preşedintele FilialeiNeamţ a PNŢCD), ing. Sergiu Bumbu şi scriitorul Adrian Alui Gheorghe.

Expoziţie de publicaţii periodice vechi

Pe data de 30 octombrie a avut loc, la Muzeul de Istorie şi ArheologiePiatra-Neamţ, vernisajul expoziţiei „Publicaţii ştiinţifice, culturale şi edu-cative aflate în Biblioteca documentară a Arhivelor Naţionale din Neamţ”,eveniment organizat cu ocazia Zilei Arhivelor Naţionale.

Au fost expuse peste 70 de publicaţii, încadrate cronologic între sfâr-şitul sec. al XIX-lea şi prima jumătate a sec. XX, acoperind o paletă largăde domenii: educaţie, învăţământ, viaţă politică şi culturală, agricultură saureligie. Între cele mai vechi lucrări expuse se numără revistele „Columnalui Traian” (apărută în 1870, la Bucureşti, sub direcţia lui B. P. Haşdeu),„Mihai Eminescu” (apărută în 1903 la Iaşi), „Amicul poporului” (apărută la

P

(urmare din pag. 5)

noiembrie 2015

hiar de la primul contact cu această carte –„400 de ferestreˮ, de Giuseppe Masavo(editura Limes, Cluj-Napoca, editor MirceaPetean, colecţia Magister) – cititorul va fiincitat, atât prin insolitul titlu cât şi prinima ginea de pe copertă (realizată de Cris -tian Cheşuţ), să descopere, la lectură, sen-suri şi semnificaţii neaşteptate. Îl avertizăm

însă că nu le va sesiza decât după ce va parcurgeîn întregime textul aşternut pe suprafaţa celorpeste 100 de pagini.

Cititorul cărţii lui Giuseppe Masavo va aveasurpriza să i se dezvăluie o serie de „ferestreˮ princare autorul îi permite/propune să privească sprelume şi nu în ultimul rând, spre sufletul său, pe par-cursul textului structurat în două părţi (,,Jocul cuparantezeleˮ şi „Corzi, batistuţe, cercuri... bisericiˮ),la rându-le, compartimentate prin titluri incitante.

În primul compartiment al cărţii – „Jocul cuparantezeleˮ – alcătuit din 14 momente, autorul,cu toate simţurile treze, atent şi inspirat de viaţadin jur, o receptează în toate aspectele ei: de la în-tâmplările banale, diurne sau nocturne, la marii fi-losofi ai antichităţii (Platon), sau scriitorii clasicidin literatura universală (Dostoievski, de ex.; nueste uitat nici Nichita Stănescu). Astfel reuşeştesă alcătuiască un tablou al lumii ca un puzzle, ase-mănător unei opere de artă, în culori deosebit detari, încercând să răspundă/şi să ne răspundă la în-trebarea „Ce se întâmplă cu lumea?ˮ Totodată nise atrage atenţia asupra unor mari adevăruri:„viaţa ca şi matematicile/plină cu semne esote-rice/pe care o minte dughie/nu le înţelegeˮ sau„viaţa e previzibilă, o linie şerpuindă inima unmecanism stereotip zăcământ/aurifer moartea atâtde aproape încât îţi devine prieten...ˮ; iar în finalţine să precizeze propria-i părere despre poezie:„poezia creşte la sat la oraş/în lună pe soare în prafîntr-o altă dimensiune/pe marginea şanţului îngura beţivului pe ţeava tunuluiˮ.

Din cele 20 de texte (incitante atât prin tema-tica lor cât şi prin ineditul, frumuseţea şi inspiraţiapoetului) ce alcătuiesc compartimentul al doileaal cărţii, semnalăm în ordinea includerii lor învolum doar câteva poeme. Mai întâi, „Romanţafelinarelor curţii domneştiˮ– poem dedicat frumu-seţilor oraşului natal al poetului, oraş prezentat întoate „etajele luiˮ, în care nu uită să-i aşeze, la locde cinste pe poeţii locului şi nu numai. Tot aici nutrece cu vederea intervenţia primăriei, care cu pa-sajul ultramodern – „o monstruozitate de betonˮspunem noi – „a deranjat morţii/nu ştiu ce arhitecta gândit/parcările scările rulante/fântâniţele/bos-cheţii ornamentali/pornind/chiar din oasele lorˮ,spune poetul, care mai departe include şi un bles-tem pe care-l reproducem spre luare aminte: „cinea inventat ceasul/ceas să se facă/în două limbi să

ajungă/ca arcul să se-ntindă/ca rotiţele săticăie/nisip să se facă/vânt să-l spulbere/dumnezeusă-i dea pedeapsăˮ.

Cititorul avizat nu poate trece cu vedereapoemul „Rânduri oarecum patrioticeˮ, ce conţineo frumoasă poezie de dragoste dedicată iubitei pecare nu pregetă să o admire chiar în biserica dom-nească, sub privirile impasibile ale domnitoruluictitor Ştefan cel Mare, dintr-un tablou „cu ochiageri de om aprig la mânieˮ, cum zic cronicile. De

fapt întregul text este un poem dedicat frumuseţiifeminine: „Ştefan cel Mare se uită la genunchii tăicu miros de flori de/câmp/care se rostogolesc înmine/din minte începând/ca apele cascadei cailorşi-ale duruitoarei/(şi-ale niagarei şi-alevictoriei)/la genunchii tăi se uită/cărora mă rogîn/fiecare dimineaţă zilei ce vine/să vină/la primaoră/să te abandoneze într-un/coşuleţ lângă uşăˮ.

Nu puţine ferestre din cele 400 sunt deschisede Giuseppe Masavo cititorului, oferindu-i o pri-velişte plină de aspecte din viaţa social-politicăcontemporană de la noi (,,vorbeşte despre legis -laţia rutieră, dreptul la viaţă al animalelor/roşiamontană, subiectul tău preferat (sfârşit al uneimari iubiri)/fără nici o noimăˮ) sau de aiurea(,,din rusii vine un vânt cu o mie de guri/tot din

nord ţârcovnici cu icoane furate/şi stepe şi ierni– cu siberii, cărări şi păduri/şi clopote poleite cuhar siderate...ˮ).

În „ş.a.m.dˮ, ca în întreg volumul, prin cele„400 de ferestreˮ ale minţii şi sufletului poetuluidau năvală toate impulsurile vieţii din afară, re-ceptate cu toate simţurile fiinţei umane, ascuţitela maximum, apoi transformate în metafore aşe-zate ca după un dicteu automat, într-o formă sta-bilită cu mult timp înainte de inegalabilul

Caragiale în cunoscutaproză „La moşiˮ: „ ...co-lecţionar de vechituricercei/piercinguri inelebrăţări lanţuri/ colierebroşe sfetnice candelependule/ chei broaşte şil-duri yale mânere/ cleşti/ciocane topoare nicovaleroţi căruţe/ şi/ţiganii luitarcovski, ruşii lui cehov/

ai lui tolstoi chiolhanuri cu cărnuri/cu vinuri cufemei trecute/şi tinere/...ˮ

Mai reţin atenţia în mod deosebit referirile lacompetiţiile vieţii, pentru ca, în sfârşit, în „Ulti-mul CVˮ să-şi pună o întrebare pe care o vorgândi cu glas tare cei mai puţin obişnuiţi cu astfelde literatură: „oare ce-a vrut să spună cu asta?ˮ.Desigur, cititorii care vor „rezistaˮ şi vor duce lec-tura până la acest ultim vers.

Toate aceste imagini, văzute prin cele „400 deferestreˮ ale sufletului său, sunt transformate cu oştiinţă aparte în poezie de către Giuseppe Masavo;fără îndoială ne aflăm în faţa unui poet de o origi-nalitate inconfundabilă în peisajul contemporan alpoeziei.

Constantin TOMŞA

C

400 de ferestredeschise spre lume

Cărţile profesorilor noştri

Aniversări culturale, noiembrie 20154. MUŞATESCU, TUDOR (1903–1970) scriitor; 45 ani de la moarte 05. SADOVEANU, MIHAIL (1880–1961) scriitor, academician; 135 ani de la naştere 07. DURRELL, LAWRENCE (1912–1990) scriitor englez; 25 ani de la moarte10. ODOBESCU, ALEXANDRU (1834–1895) scriitor, academician; 120 ani de la moarte 12. RODIN, AUGUSTE (1840–1917) sculptor francez; 175 ani de la naştere 13. KIRILEANU, G. T. (1872–1960) academician, folclorist, bibliofil; 55 ani de la moarte 14. MONET, CLAUDE (1840–1926) pictor francez; 175 ani de la naştere 15. CONTA, VASILE (1845–1882) filosof, poet, om politic; 170 ani de la naştere /15 nov

19. POUSSIN, NICOLAS (1594–1665) pictor francez; 350 ani de la moarte 20. TOLSTOI, LEV NIKOLAIEVICI (1828–1910) scriitor rus; 105 ani de la moarte 22. GAULLE, CHARLES DE (1890–1970) general şi politician francez; 125 ani de la naştere 24. MACEDONSKI, ALEXANDRU (1854–1920) scriitor; 95 ani de la moarte 25. ALEXANDRESCU, GRIGORE (1814–1885) scriitor, fabulist, traducător; 130 ani de la moarte27. DUMAS, ALEXANDRE (fiul) (1824–1895) romancier şi dramaturg francez; 120 ani de la moarte 27. IORGA, NICOLAE (1871–1940) istoric, scriitor, om politic, academician; 75 ani de la moarte 27. REBREANU, LIVIU (1885–1944) scriitor, traducător; 130 ani de la naştere 29. COCEA, N. D. (1880–1949) scriitor şi publicist; 135 ani de la naştere.

0

Semnal editorial

APOSTOLUL Pag. 7

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

ârgu Jiu, în martie 1898) sau „Revista nouă” (apărută în 1887, subconducerea aceluiaşi B. P. Haşdeu).

Dintre revistele de educaţie pentru copii amintim „Pentru inimacopiilor” (revistă lunară pentru educaţie şi instrucţie în casă şi şcoală),„Căminul”, sau „Şcoala şi familia de mâine”.

Sunt prezente şi publicaţii cu apariţie locală, dintre care menţio-năm „Viaţa şcolară”, „Apostolul”, „Solia”, „Buletinul medical” sauo serie de publicaţii legate de farmacia Vorel.

Expoziţia va putea fi vizitată până în luna ianuarie a anului 2016.

Ziua Mondială a Poştei

Pe data de 9 octombrie este sărbătorită Ziua Mondială a Poştei, dedicatăactivităţii de curierat a poştaşilor. Ziua Mondială a Poştei este serbată înpeste 150 de ţări, administraţiile poştale lansând emisiuni filatelice dedicateacestei date sau noi servicii poştale, organizând festivităţi şi evenimentespeciale, precum şi conferinţe şi seminarii cu specific poştal şi filatelic.

Serviciul poştal a fost înfiinţat în 1874, sub denumirea de Uniunea Ge-

nerală a Poştelor, patru ani maitârziu schimbându-şi numeleîn Uniunea Poştală Universală,prin semnarea Tratatului de laBerna de către cei 22 demembri fondatori, între care senumăra şi George Lahovari,directorul general al Poştelor şiTelegrafului.

Clădirea Poştei din Piatra-Neamţ, operă a renumitului ar-hitect italian Carol Zani se află

pe lista clădirilor de patrimoniu din judeţul nostru, construcţia fiind defini-tivată în anul 1936.

Între clădirile ridicate în Neamţ de Carol Zani se numără Palatul Regal,reşedinţa de vară a suveranilor României, Şcoala primară din Tarcău, bise-ricile din Grinţieş, Dreptu, Hangu, Cut, Precista iar la Piatra-Neamţ PalatulAdministrativ, Gara nouă, clădirea Teatrului, Liceul de fete, Şcolile normalede băieţi şi fete, Şcoala de băieţi nr. 1- azi „Muzeul de Artă” ş. a.

T

noiembrie 2015

espre istoricului Mustafa Ali Mehmet seştiu puţine lucruri, iar despre recenta sacarte „Haremul sultanilor otomani”, apă-rută la Editura Contrast, ar trebui să sevorbească mai mult.

Născut în judeţul Caliacra în 1924,Mustafa Ali Mehmet se înscrie în 1937 la

Seminarul Musulman din Medgidia, şcoală ab-solvită în anul 1945. Câţiva ani predă în şcolidin Dobrogea şi în 1950 este admis la Faculta-tea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti.Colaborează încă din anii studenţiei cu Institu-tul de Istorie al Academiei, unde a şi rămas cacercetător după absolvirea studiilor. În anul1965 trece la Institutul de Studii Sud – Est Eu-ropene.

A publicat în 1976 O Istorie a Turcilor, înanul 2003 a tradus şi publicat Coranul în limbaromână, iar în anul 2013 a publicat Pagini din

istoria turcilorlucrare pentrucare a primitpremiul Acade-miei Române. Asemnalat şi va-lorificat nume-roase volumede cronici şi do-cumente tur-ceşti referitoarela istoria Româ-niei şi a publi-cat articoleprivitoare la re-laţiile româno –turce de-a lun-gul vremii.

Haremul desemna partea nevăzută, intimăa instituţiei social – familială a lumii turco –musulmane, spaţiu rezervat femeilor, prezumtivloc al orgiilor sentimentale, un loc bine păzit deunde nu răzbăteau informaţii exacte, ci doaripoteze cuprinzând de cele mai multe ori fante-zii şi exagerări. Autorul arată că în cei pesteşase sute de ani de existenţă ai imperiului întinspe trei continente şi între cei 36 de sultani aufost şi unii care s-au dedat unor excese, daracestea nu pot fi generalizate şi nu pot anate-miza întreaga istorie a Turciei.

În haremul sultanilor, considerat de unii oenigmă a istoriei, erau prezente categorii dife-

rite de femei: sultane mame cu copiii lor, ca-dâne din care unele cu copii, dar şi sclave.Aveau acces în haremul cu o singură intrarebine păzită, padişahii şi eunucii (bărbaţi sterilisau castraţi), rareori medicul şi un bogat perso-nal de îngrijire, educare şi supraveghere care nuavea posibilitatea de a colabora cu lumea dinexterior, încălcarea regulilor fiind plătită cucapul.

În harem, sultanul organiza uneori îm-preună cu soţiile şi copiii lor petreceri şi cere-monii. Aveau loc şi concerte mai ales cumelodii religioase sau laice, dansuri şi chiar jo-curi. Cadrul era fastuos, bogat şi strălucitor, darpereţii erau împodobiţi cu versete din Coran şicu maxime ale profetului Allah îndemnând lapioşenie şi cumpătare. Doar pentru cine ştia săcitească. Şi cu toate că Şariatul islamic preve-dea un număr de patru soţii cu cununie şi unnumăr nedefinit de soţii fără cununie, impera-tivul nu prea a pus capăt dezmăţului sexual.

Au fost în harem şi românce. Dintre celeştiute, Ancuţa fiica lui Mircea Ciobanu şi adoamnei Chiajna, căsătorită cu Murad al III-leasultan între 1574 – 1595. (Conf. Magazin isto-

ric nr. 10 (583), 2015, p. 23).Desigur, haremul a fost şi locul unor întâm-

plări nefericite şi lupte acerbe mai ales între ca-dânele care aveau băieţi şi care încercau să-iimpună ca urmaşi la tronul împărăţiei otomane,fapt care a dus la săvârşirea unor crime şi tra-gedii în care otrava şi pumnalul jucau rolulprincipal. Aşa au fost sacrificaţi un şir ştiut şineştiut de moştenitori la tron. În harem au avutloc uciderea marelui vizir Ibrahim Paşa (1536),sugrumarea Şehzadelei (prinţ moştenitor) Mus-tafa (1553), uciderea marelui vizir Kara AhmedPaşa (1555) sau declanşarea rivalităţilor întreSelim şi Baiazid – manifestări care demons-trează că nu întotdeauna suveranii aveau ulti-mul cuvânt.

Aşa se şi explică existenţa în istoria Turcieia unor perioade în care femeile au dominat înharem, aşa numita „Domnie a cadânelor”, carea durat peste o sută de ani, începând cu Hurrem,(Alexandra Lisowska) sultana de origine slavă,continuând cu Mihrimah, Huma, Nurbanu,Kosem, Turham.

Recomandăm această carte în care se gă-sesc informaţii despre tumultuoasa istorie a Im-periului Otoman şi despre Soliman Magnificulcare, ajuns sultan la 25 de ani, nu a fost un maremilitar precum bunicul şi tatăl său, însă a fostun mare legiuitor. Printre altele, el a fost celcare în urma luptelor cu Petru Rareş a înfiinţatîn anul 1538 raiaua Benderului.

Înv. Neculai FLORIAN

D

Invitaţie la haremSemnal editorial

Aniversări culturale, decembrie 20151. ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI (zi nelucrătoare) 02. LABIŞ, NICOLAE (1935–1956) poet; 80 ani de la naştere 02. LIPATTI, DINU (1917–1950) compozitor, pianist, academician; 65 ani de la moarte 04. RILKE, RAINER MARIA (1875–1926) scriitor austriac; 140 ani de la naştere 05. PILLAT, DINU (1921–1975) prozator şi istoric literar; 40 ani de la moarte 06. SOCIETATEA COMPOZITORILOR ROMÂNI, preşedinte George Enescu; 95 ani de laînfiinţare 08. SIBELIUS, JEAN (1865–1957) compozitor finlandez; 150 ani de la naştere (aniversare Unesco)

14. DÜRRENMATT, FRIEDRICH (1921–1990) scriitor elveţian; 25 ani de la moarte 16. BARBU, LĂUTARUL (Vasile Barbu), cântăreţ, cobzar şi viorist (1780-1861) 235 de ani de la naştere 17. BEETHOVEN, LUDWIG VAN (1770–1827) compozitor şi pianist german; 245 ani de la naştere 19. PIAF, ÉDITH (1915–1963) actriţă, cântăreaţă şi textieră franceză; 100 ani de la naştere 23. CHAMPOLLION, JEAN–FRANÇOIS (1790–1832) orientalist francez; 225 ani de la naştere 29. MINOVICI, ŞTEFAN (1867–1935) chimist, academician; 80 ani de la moarte 30. COSTIN, NICOLAE, cronicar (c. 1660-1712) 355 de ani de la naştere30. KIPLING, RUDYARD (1865–1936) scriitor britanic, laureat Nobel; 150 ani de la naştere30. URECHE, GRIGORE, cronicar (c. 1590-1647) 425 de ani de la naştere.

0

Paşi spre Europa

APOSTOLULPag. 8noiembrie 2015

De cât timp sunteţi profesor la Liceul Sacré Cœur din Vannes?– Am venit în Franţa în anul 1990 împreună cu soţul meu, doctor

chirurg şi între timp am obţinut şi cetăţenia franceză.– Cum aţi devenit profesor titular în Franţa?– În urma unui concurs destul de solicitant, în care am susţinut o

probă scrisă de 5 ore la disciplina matematică, apoi o probă practicălegată de metodica predării acestei discipline; după ce am tras biletulcu subiectul propus mi s-a dat timp de pregătire de o oră, în care am

avut acces la surse de informare: cărţi, reviste de specialitate şi apoi am sus-ţinut în faţa comisiei un model de activitate didactică la clasă. Înainte dedesfăşurarea efectivă a concursului, m-am înscris la Rectoratul RegionalMorbihan, am depus toate documentele necesare la dosar, mi-am exprimatpentru ce tip de şcoli vreau să candidez (am ales învăţământul privat) şi res-tul a urmat conform procedurilor de aici. După concurs am avut posibilitateasă prind post la Liceul Sacré Cœur din Vannes. Precizare importantă: aicinu devii titular direct pe o şcoală ci pe regiune şi apoi eşti repartizat, funcţiede punctajul obţinut, la o şcoală.

– Ce ne puteţi spune despre sistemul de învăţământ francez şi despreperfecţionarea şi formarea continuă a cadrelor didactice de aici?

– Sistemul educaţional francez estefoarte similar cu cel din România şi cu-prinde:

Şcoala primară (clasele 1-5);Şcoala secundară (clasele 6-12), care

la rândul ei include: college (clasele 6-9) şilycee (clasele 10-12);

Dupa college, se susţine examenul„Brevet des Colleges”.

Absolvirea şcolii secundare conduce laBacalaureat.

Toţi elevii studiază discipline generaleca: limba franceză, istorie, limbi străine(prima fiind de obicei engleza, iar apoi germana sau spaniola), educaţie fi-zică.

Pentru ultimii 2 ani de liceu (clasele 11-12), se optează pentru unul din-tre profilele:

Real, cu accent pe matematică, fizică şi biologie;Economic, cu accent pe economie şi ştiinţe sociale (logică, psihologie);Uman, cu accent pe literatură, franceză, filosofie şi limbi străine.Bacalaureatul francez poate fi susţinut numai după cel puţin 2 ani de

studiu în Franţa. După bacalaureat, un elev se poate înscrie la universitatesău la o şcoală vocaţională.

Copiii români pot studia în Franţa atât în şcoli private (tarife de la10.000 EUR / an), cât şi în şcoli de stat (tarife de la 8500 EUR / an). Pentruo acomodare mai uşoară şi o integrare mai rapidă în sistemul de învăţământfrancez, este recomandată participarea fie la un curs intensiv de vară, fie laun program academic pregătitor cu durata de câteva luni.

– Cum se desfăşoară cariera unui profesor în Franţa?– După ce a devenit titular, un profesor nu mai are de dat alte examene

(cum sunt gradele didactice în România) ci este evaluat, anual, de conducereaşcolii şi este suspus evaluărilor specifice din partea inspectorilor din cadrulRectoratului Regional al Academiei Morbihan (în cazul meu); este un felde corespondent al inspectoratelor şcolare, dar au o acoperire regională(cum ar fi mai multe judeţe).

În Franţa inspecţiile de evaluare sunt făcute doar de către inspectori,care sunt obligaţi să efectueze 100 de inspecţii de acest tip/an) şi constauîntr-o inspecţie la clasă de o oră, urmată de o oră de discuiţii şi de analizareadocumentelor. Criteriile care stau la baza planificării inspecţiilor de evaluaresunt: evaluarea calitativă a actului instructiv-educativ – la stagiari, la soli-citarea profesorului – pentru a trece la o alta tranşă de salarizare său dacănu a fost niciodată evaluat, eventual la pierderea postului); la cererea direc-torului (disciplinar); profesorii care au dificultăţi în predare. Pe site-ul Aca-demiei se află listele cu cadre didactice, pe specialităţi, gradul/eşalonul, notapedagogică şi data când au fost evaluaţi, inspectorul responsabil şi directorulunităţii şcolare: o oglindă a tuturor profesorilor şi notele acestora. Doar înunele Academii din Franţa se organizează inspecţii frontale; însă existăideea ca acestea să fie generalizate la nivelul întregii ţări. (Proiectul de re-formă). Se organizează şi inspecţiile numite „visite d’établissement”, careau aceleaşi obiective ca şi inspecţiile frontale de la noi. Inspecţia este anun-ţată cu cel puţin două săptămâni înainte şi este precedată de un chestionarde preinspecţie, care este completat de cel ce va fi inspectat. Înainte de in-

specţie: se dă un telefon şi se vorbeşte cu directorul, acesta trimite orarulprofesorului care va fi inspectat, inspectorul anunţă apoi ziua în care va venişi, cu 8 zile înainte trimite trei documente: Protocolul de inspecţie (acelaşipentru toţi), fişa profesorului (date despre acesta) şi o adresă către profesorprin care este înştiinţat de inspecţie. Putem spune că aici, profesorul nu esteprea stresat sau solicitat de inspecţii, grade didactice, iar în plus, nu preaexistă reclamaţii, plângeri său alte şicanări generatoare de stres.

– Cum se desfăşoară activitatea educativă şi cu ce resurse?– La nivelul fiecărei şcoli există un responsabil cu «La vie scolaire»

care nu are şi activitate la clasă şi care este absolvent de Ştiinţele Educaţieisău Psihologie. Pe lângă proiectarea programului activităţilor educative, îm-preună cu diriginţii, coordonatorii a ceea ce se numeşte «La vie de classe»şi cu părinţii (un foarte puternic şi prezent partener educaţional – sunt con-stituiţi în asociaţii APPEL, au reglementari legislative specifice şi se implicăfoarte mult) acesta supraveghează şi coordonează şi partea disciplinară aelevilor; dacă un elev a întârziat mai mult de 5-10 minute, nu mai întră înclasă ci trece mai întâi pe la Responsabilul cu «la vie scolaire» unde spunede ce şi cum, iar acesta transmite dirigintelui, directorului şi apoi, direct pemail, părinţilor care trebuie să vină la şcoală şi să stabilească împreună mă-surile ce trebuie luate spre a nu se mai întâmpla aceste lucru.

– Ce-mi puteţi spune despre «opţionale»?– Opţionalele nu sunt ca în România, parte a normării unei catedre la

un cadru didactic, ci sunt activităţi realizate în afara orelor, de obicei cu ca-racter interdisciplinar (exemplu «Dimensiunile istorice ale vieţii bretonilor»în care au intervenţii pe câte un număr de ore profesorii de: istorie, filosofie,

matematică, chimie, biologie, artă plastică,muzică) la care se adăugă câte 1-2 său 3 orede «assistance îndividuelle» pentru elevi lacererea acestora sau a părinţilor doar pentrulimba franceză, matematică şi filosofie.

– Ce motivează profesorul şi elevul?– În primul rând, baza materială gene-

roasă: sunt laboratoare, ateliere dotate cutoată tehnica şi logistica necesare şi sunt înnumăr suficient de mare astfel ca fiecareprofesor să-şi poată susţine activitatea şi înalta loc decât sala de clasă; biblioteca, salade servit masa de prânz, sălile şi terenurile

de sport, săli pentru activităţile artistice: teatru,cor, dans etc.

Apoi, vine asociaţia părinţilor cu o cotozaţie anuală, pe care ei o stabi-lesc, o strâng şi o depun în contul unui ONG, pus la dispoziţia elevilor pen-tru participarea la activităţi cultural-educative şi extraşcolare. În acelaşi contintră de asemenea banii obţinuţi din vânzarea unor dulciuri, produse în casăşi vândute de către părinţi, în curtea şcolii, după un grafic care nu iartă penimeni.

Apoi, vin resursele primite de la Rectoratul regional, de la Consiliullocal şi astfel, ori de câte ori se doreşte derularea unei activităţi: spectacol,excursie, concurs etc. sunt asigurate toate resursele necesare; pentru trans-portul elevilor şi al profesorilor primăria pune la dispoziţie autobuze binedotate.

Pe lângă aceste condiţii asigurate şi de care elevii beneficiază, maiamintesc că, pentru ziua liberă de miercuri, la nivelul fiecărei comunităţiexistă spaţii în care aceştia pot participa la tot felul de activităţi alese de eiîmpreună cu părinţii, cum ar fi: karate, dans de societate, muzică, teatru,sport pe diverse specialităţi (fotbal, baschet, gimnastică etc.) foarte moderneşi dotate pentru care participări părinţii achită o sumă mai mult simbolică(de exemplu doar 120 euro pe an).

Elevii nu au teme pentru acasă, iau prânzul la şcoală, iar dacă părinţiinu-i pot lua la 16.30, când se termină programul, aceştia rămân la «garderie»cu un supraveghetor până când vine cineva (legitimat şi cunoscut de şcoală)să-l ia. Notele sunt de la 1 la 20, notarea se face prin lucrări scrise, cu pro-cente şi elevii sunt foarte degajaţi, dar şi plăcut implicaţi în dezvoltarea lorşi prin participarea la toate activităţile cu entuziasm; la absolvirea fiecăruiciclu de învăţământ, fiecare elev are o perspectivă motivantă!

Nu în ultimul rând, amintesc şi salarizarea care, pentru un profesor ti-tular ajunge la 2200 Euro pe lună. Legat de plata orei de «dirigenţie», aceacoordonare a clasei, «La vie de classe», fiecare profesor este plătit cuaceeaşi sumă, nu cu 10% din salar ca în România, în definitiv activitateaprestată e aceeaşi.

– Colegii noştri din România ar putea fi invidioşi...– Nu cred. Drept care, în încheiere, doresc să transmit tuturor colegilor

din ţară, multă sănătate, o viaţă profesională atractivă, motivată şi care săle aducă satisfacţie şi recunoaşterea muncii grele şi pline de responsabilitatepe care o desfăşoară!

A consemnat Niculina NIŢĂ

O româncă,profesor de excepţiela Liceul Sacré Cœur

din Vannes

–

Profitând de un sejur prelungit în Franţa şi de oportunitatea dea cunoaşte şi Români fericiţi, am realizat un interviu cu profesoarade matematică Simona Niculescu, de la Liceul Sacré Cœur din Van‐nes, Bretania.

Pagina Casei Corpului Didactic

APOSTOLUL Pag. 9

Pagini coordonate de Niculina NIŢĂ –profesor metodist la CCD Neamţ

noiembrie 2015

Familia şcoliiEmoţie de toamnă”, aşa aş caracte-riza în doar câteva cuvinte loculunde îmi măsor vârsta în ani şcolarişi, dincolo de poezie, este întruchi-parea celor întâmplate…

De curând, Şcoala GimnazialăCostişa, locul unde muncesc, a fost

gazda unei activităţispecifice învăţămân-tului, dar care pentrufiecare dintre noi, ceiaflaţi la catedră, vinecu o mare dorinţă,aceea de a arăta că aicu ce te mândri şi că oparte din sufletul tău eacolo.

Cercul pedago-gic al directorilor de şcoli – eveniment de-osebit pentru şcoala noastră prin onoareade a fi gazdă – a constituit un moment debilanţ, care a reliefat multiplele schimbărifăcute, acolo la capăt de judeţ, de o mânăde oameni cu mult suflet, cu gânduri buneşi cu înrădăcinata judecată de valoare a„omului ce sfinţeşte locul”.

O şcoală cu un interior primitor,aproape în întregime renovat, un teren desport ultramodern, extinderea cu două sălide clasă şi o sală de sport sunt câteva exem-ple din cele pe care oamenii şcolii le-auenumerat cu mândrie invitaţilor – directoriai unităţilor şcolare din comune nemţene,dar şi din Piatra-Neamţ – dorind parcă aarăta, că distanţa dintre sat şi oraş dispare,acolo unde toţi au acelaşi ţel, al lucruluibine şi pentru semeni făcut.

Cu ani în urmă, când în marea şi im-portanta, pentru mine, familie căreia îiaparţin, şcoala, au fost şi momente maigrele, le spuneam colegilor mei că este uşorsă fii director când ai un colectiv model, căpoţi fi un bun gospodar, dar acest lucru nudepinde doar de priceperea ta, ci şi de bani.

S-au schimbat multe de atunci... Oa-menii care prin tinereţe şi dăruire au ţinutpasul cu transformările, neluând în seamăaltceva decât singura politică, cea a elevu-lui, au reuşit să dea o notă de prospeţime co-lectivului didactic şi îmi sunt mereu alături.

Cine ne-a trecut pragul a rămas alăturide noi, fiind rare situaţiile când un coleg aprivit şcoala noastră doar ca pe o punte delansare spre mediul urban.

Mult mai tinerii mei colegi, odată in-tegraţi în colectivul primitor, au rămas aicipentru copiii frumoşi şi talentaţi pe care îiîndrumă, fiindu-le nu doar dascăli, ci şiprieteni. Iar ceea ce spun este o realitate cu-noscută, aceea a copiilor cu părinţi plecaţiîn străinătate, cărora colegii mei le suntuneori singurii buni sfătuitori.

Am fost întrebată adesea de ce nu plecspre oraş, „mai aproape” de casă, nefiindlocalnică. Sunt născută în Piatra-Neamţ şisunt în continuare „orăşeancă”, dar asta num-a împiedicat să simt mai mult ca oriundecăldura oamenilor de la ţară, sinceritatea,bunul simţ, astfel că ruperea de locul undemuncesc m-ar lipsi de apropierea copiilor„cu sufletul în palmă”, aşa cum doar aiciam găsit. Apoi, sunt 25 de ani de când pre-dau la Costişa, astfel că acum predau copii-lor foştilor mei elevi. Consider că aici estea doua mea familie.

Iar familia înseamnă acasă…Corina LATCU

„

Premisele unui învăţământ de calitate

Briza unui gând atlantic

oi, 5 noiembrie, s-a deschis sezonul cercurilorpedagogice din zona Târgu Neamţ cu activitateaCercului pedagogic al directorilor, nr. 10, gazdăfiind Şcoala Gimnazială, „Ieremia Irimescu”Brusturi.

Au participat directorii următoarelor unităţişcolare: Şcoala Gimnazială, „N.Grigorescu”Agapia, Şcoala Gimnazială Bălţăteşti, Şcoala

Gimnazială, „Grigore Săvinescu” Crăcăoani, ŞcoalaGimnazială Drăgăneşti, Şcoala Gimnazială, „VasileConta” Ghindăoani, Şcoala Gimnazială Grumăzeşti,Şcoala Gimnazială Păstrăveni, Şcoala Gimnazială Rău-ceşti, Şcoala Gimnazială Timişeşti, Şcoala GimnazialăNr. 2, „Grigore Ghica-Vodă” Târgu Neamţ, ŞcoalaGimnazială Nr. 3, „Ion Creangă” Târgu Neamţ, ŞcoalaGimnazială Tupilaţi, Şcoala Gimnazială Nr. 1 Ţibucani,Şcoala Gimnazială Urecheni, iar coordonatori au fost:inspector şcolar, prof. Preda Elena şi inspector şcolar,prof. Sava Camelia Nina.

Temele abordate în cadrul evenimentului s-au con-centrat în jurul unor subiecte de actualitate privind ma-nagementul operaţional în instituţiile de învăţământ dinjudeţul Neamţ: funcţionarea curentă a unităţii de învă-ţământ, funcţionarea sistemului de gestionare a infor-maţiei, asigurarea serviciilor medicale pentru educabili,asigurarea securităţii tuturor celor implicaţi în activita-tea şcolară, asigurarea serviciilor de orientare şi consi-liere pentru educabili, asigurarea transparenţeiinformaţiilor cu privire la resursele financiare ale şco-lii.

Pornind de la definirea teoretică şi temeiul legal alacestor probleme prezentate de către prof. CostacheStafie, director al Şcolii Gimnaziale, „Ieremia Iri-mescu” Brusturi, s-au concretizat discuţii ce au vizataspecte practice întâlnite în unităţile şcolare nemţene,domnii directori împărtăşind din propria lor experienţă.

S-a accentuat faptul că unităţile de învăţământ,prin directorul şcolii, în colaborare cu cadrele medicaleşi autorităţile publice locale, asigură condiţiile igienico-sanitare privind organizarea şi desfăşurarea, în bune

condiţii, a activităţii instructiv-educative.Consilierea şi orientarea elevilor constituie un de-

mers important în dezvoltarea personală şi înzestrareaacestora cu cunoştinţele şi abilităţile necesare pentrumanagementul propriului traseu educaţional şi profe-sional, reprezentând un proces de pregătire şi îndru-mare potrivit structurii de personalitate a acestora,proces ce implică toţi factorii educaţionali.

Un management operaţional eficient presupune obună colaborare a şcolii cu comunitatea locală, acestlucru este reliefat şi de prezenţa la această activitate aPrimarului Comunei Brusturi, domnul Lozonschi Da-niel, care apreciază maniera domnului director StafieCostache de a promova şcoala şi rolul acesteia în viaţalocalităţi şi a Preotului Gavriloae Dinu, parohul satuluiBrusturi.

Activitatea s-a încheiat cu un moment artistic ofe-rit de Ansamblul folcloric, „Izvoraşul”, moment ce aîncântat ochii şi sufletele oaspeţilor prin păstrarea obi-ceiurilor şi tradiţiilor populare româneşti.

Atât d-na inspector şcolar, prof. Elena Preda, câtşi d-na inspector şcolar, prof. Camelia Nina Sava, auconcluzionat că, pentru a fi funcţional, managementulare nevoie de adaptare la nou şi la schimbare, iar suc-cesul managementului poate fi sporit de acţiunile inte-ligente ale managerilor.

Costache STAFIE

erul sărat cu miros de alge mă învăluie levita-bil, iar iarna bretonă mi-a demonstrat că şi înacest anotimp pot înflori trandafirii, că „hui-tre-le” au un gust unic atunci când le sorbidupă ce le-ai dezlipit de stânca dezvelită demaree, că armonia este în orice anotimp... Zba-terile oceanului seamănă cu ale noastre, doarcă nu ascund definitiv cele menite a rămâne

neştiute, ba chiar le scot la malul disperării mai vizi-bile, căscând în juru-le hăuri ce par a spune „şi câtemai sunt...”. Îmbrăcată lejer (şi eu care mi-am aduscu mine cizme, guler de blană...) în această „toa-

miarnă” (amîmprumuta tm e l a n j a re afrancezilor),fără grija ac-cesoriilor, acoafurii saumachiajului,doar cu cealegată de să-nătate, hoină-resc prinparcuri şi pă-duri sau alergpe malulo c e a n u l u itrăindu-mi oaltă tinereţeplină de nă-dăjduirea unuialtceva, ca un

semn al nemuririi. Învăţ de la bretoni să mă simt binecu mine însămi, să mă proiectez într-un mod fericit

spre o altă zi mereu mai bună decât cea care trece...La început eram surprinsă şi oarecum contrariatăcând vedeam prezenţe „neconforme”, cum ar fi o fe-meie într-un mare market îmbrăcată cu adidaşi, fărăciorapi, cu pantalon scurt de sport şi cu o hainăgroasă de la brâu în sus, cu un guler pe care şi-l ri-dică să nu simtă... frigul??! Acum, totul mi se parefiresc; fiecare se manifestă cum simte, cei din jur nupar a fi surprinşi, toţi sunt prinşi într-un dans lent cucostumaţii care mai de care mai specifice. Aşa esteaici normal! Da! Poate trebuie să învăţam să fim maifireşti şi la noi acasă (România), mai sinceri, maipuţin pentru că „aşa se cade, aşa trebuie, aşa….” şisă nu mai acceptăm mimări şi „făcături”, forme fărăfond, oratori fără un discurs cu conţinut, dărnicii dinbunurile altora, „băieţii deştepţi” care ne ocupăagresiv cu zgomot şi deşertăciune şi căută să ne in-unde, să ne ocupe total „prim-planul” vieţii noastrecare nu se petrece decât o singură dată!!! Eram ten-tată să amintesc aici şi de cei „şmecheri”, dar n-amvrut să aduc atingeri nedrepte, acest cuvânt prove-nind de la germanul „schecker” care desemna un de-gustător de vin, chiar dacă unii din cei la care făceamreferire sunt prea de(z)gustători!

Acest „gând atlantic” l-am scris spre a va alinaca o briză în vremurile fierbinţi de pe la noi (uneleprea fierbinţi şi cu plata prea scumpă... viaţa ne estedată doar o data!) şi spre împărtăşirea unui firesc şia unui normal necosmetizate, neminţite, pentru ca fie-care apoi, picătură cu picătură, să reumplem oceanulromânesc cu limpezime, curăţenie şi sinceritate sprea ne simţi mai bine unii cu alţii!

Prof. Niculina NIŢĂ

J

A

Festivalul de Teatru Piatra-Neamţ

APOSTOLULPag. 10noiembrie 2015

În căutarea teatrului pierdut

l Sâmbătă, 17 octombrie 2015

EŞTI UN ANIMAL, VISKOVITZ!

artea lui Alessandro Boffa „Eşti un ani-mal, Viskovitz!”, un mare succes în Italia,a fost tradusă mult, inclusiv în româneşte,în urmă cu vreo zece ani. Propunerea tea-trului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlceapleacă de la o dramatizare semnată chiarde regizorul Tudor Lucanu. E o întâm-plare fericită, pentru că s-a translat cu

limba teatrului şi ochii regizorului, care vedeauurmătorul act scenic. Acum, textul lui Boffa în-cadrează între intervenţiile unui narator – la în-ceputul şi la sfârşitul reprezentaţiei – povestealui Viskovitz, o vietate care aparţine unor claseşi categorii zoologice felurite: e ba un microor-ganism, ba un gândac, ba cintezoi, ba melc, bapapagal, ba porc, ba un burete alcoolic, ba unrechin, ba… Un personaj în căutarea iubirii per-fecte, cu aventuri galante sau existenţiale, în fie-care variantă/secvenţă imaginată cu umoratroce şi fantezie debordantă. Un spectacol co-erent cu actori profesionişti, de valori sensibilegale, total implicaţi şi cu un puternic sentimentde echipă. Un decor simplu şi plurivalent func-ţional, costume frumoase care răspund plastictrimiterilor spre multitudinea de personaje carebântuie prin scenă. Dans, muzici, umor, amuza-ment de calitate şi recitaluri actoriceşti pentrutoţi interpreţii. Poate uşor prea lungi prologul şicâteva monologuri… Dar mai binele poate de-veni uşor duşmanul binelui… Hachiţe…

FĂ-MI LOC!

Unul dintre cele mai aplaudate spectacoledin festival a fost adus la Piatra-Neamţ de Aso-ciaţia „Inspira” Bucureşti. „Fă-mi loc” de An-thony Michineau, o piesă bulevardieră foarte

bine scrisă, prilejuieşte, sub bagheta regizoralăa lui Radu Beligan, două recitaluri actoriceştide excepţie: Marius Manole şi Medeea Mari-nescu. Subiectul textului e simplu: EA, Camilla,singură, încântătoare, dezinvoltă, neinhibată, segăseşte întâmplător, într-un vagon de tren carepleacă de la Paris, cu EL, Manuel, bărbat sătulde căsnicie şi terorizat de o nevastă care a pier-dut trenul, sau de care a fugit. Şi cum suntem înpreajma Crăciunului, se desfac şi se schimbă ca-douri, poveşti de viaţă, pijamale. Totul cu un haznebun, cu partituri lucrate cu meticulozitate,bine mişcat (performanţă absolută, având în ve-dere spaţiul de joc: o cuşetă cu două paturi su-prapuse), bine tensionat, ocolind mereupatetismul, plictisul şi repetiţiile. Ceea ce nu-ide ici-colo.

FĂ TU PRIMUL PAS

Prezentat de „Teatrul de Artă” din Bucu-reşti spectacolul „Fă tu primul pas” are la bazăun text bulevardier semnat de Jean-ClaudeCarrière (regia Andrei Munteanu), bine jucat şinuanţat, – chiar foarte bine de către Marius Că-lugăriţa şi fandosit monocord de Raluca Aprodu.

Spectacolul, bine tensionat regizoral, e co-mestibil şi se poate urmări cu plăcere – dacă eştiblând şi nu eşti sastisit de poveştile: văzut, plă-cut, pipăit, certat, împăcat, dragoste nebună etc.Dar măcar e o propunere cinstită, necontorsio-nată inutil, care lasă să se simtă bine, actorii şipublicul, deopotrivă.

l Duminică, 18 octombrie 2015

VIZĂ DE CLOWN

Piesa „Viză de Clown (Aliens with Extraor-dinary Skills)” prezentată de Teatrul Odeon, Bu-cureşti a fost produsă în 2008 la Teatrul „JuliaMiles” din New York, şi a fost bine primită depresa de peste Ocean. Tocmai îmi frecam mâi-nile de bucurie că pot vedea, în sfârşit, şi un

spectacol semnat de un dramaturg de-al nostru,din popor, Saviana Stănescu e româncă, nu?,când începutul reprezentaţiei m-a răpit de peplaiul mioritic şi m-a trimis taman la New York.Şi acolo am rămas, pentru că spectacolul n-aavut pauză. Textul, se spune în prezentarea tea-trului, pleacă de la un fapt real – un român şi unucrainean ar fi adus în SUA peste 800 de imi -granţi ilegali, pe vize false de artişti de circ.Bravo lor, mi-am zis, numai că piesa nu e despregeniul poporului român, ci despre destrămareacelebrului vis american. Atât pentru imigranţi,care trăiesc într-o lume marginală, la limita su-pravieţuirii, cât şi pentru bieţii americani caretrăiesc de azi pe mâine într-o ţară dură, rece, in-sensibilă la poveşti lacrimogene, indiferentă ladurere. Vai de capul lor. Din spectacol se reţineuşor interpreta imigrantei Nadia (Nicoleta Lef-ter), o brunetă temperamentală care trece cuuşurinţă de la ingenuitate la pasiune şi de la co-medie la suferinţă. Şi retur.

13 TABLOURI CU OAMENI

Spectacolul lui Dabija, o adaptare extremde liberă după A. P. Cehov, prezentată de Teatrul„Elvira Godeanu” din Târgu Jiu a fost o hăr-mălaie incoerentă cauzată de un text mixat/ câr-pit din prea multe povestiri şi un teribilism(?) alregizorului care crede că orice atinge se trans-formă în teatru. De cele mai multe ori, lucrulăsta se întâmplă; de data asta, cred că nu. Sau,

mă rog, avem un teatru care bate mai mult spre„Baba Hârca” decât spre Cehov.

Necazul cu Cehov, cu dramaturgul Cehov, ecă nu te poţi apropia de el fără să ai o distribuţiecât de cât acătării. Poţi să n-ai cine ştie ce ideiregizorale (dar Dabija a avut întotdeauna!),însă, dacă ai o trupă bună, o scoţi la vopsea. Săzicem că n-ai distribuţie pentru cele patru capo-dopere, nici pentru piesele lui scurte, şi atuncimergi la dramatizările lui Gabriel Arout. Dacăn-ai distribuţie nici pentru asta şi comanda e

CEHOV, şi e musai, atunci îi tragi o adaptare li-beră şi împuşti „13 tablouri cu oameni”. Şi ieseun spectacol de echipă, în care, într-un cadru şio atmosferă grotescă (cu miros de HieronymusBosch şi Pieter Bruegel cel Bătrân), toţi joacăde toate şi nimic. Baiul e că aici nu mai e vorbade o creaţie colectivă după Creangă, ci de unCehov, nu tot atât de bine cunoscut publiculuiromânesc. ş. a. Dincolo de decorul apocalipticşi de costumele aşijderea, rămâne de admiratnesfârşita sursă de umor a regizorului – de laplantarea unor ciori în decor, la funcţionareamaşinilor casate din scenă (atunci când necesi-tatea o impune!) şi chiar la titlul spectacoluluiş. a.

l Luni, 19 octombrie 2015

THE HISTORY BOYS. POVEŞTI CUPARFUM DE LICEU

Cred că „The history boys. Poveşti cu par-fum de liceu”, pe un text de Alan Bennett, pre-zentat de Teatrul „Excelsior” din Bucureşti estespectacolul care merita cel mai mult să se aflepe scena Festivalului. În primul rând datoritătemei: e mereu important să discutăm despre va-lorile cu care noile generaţii pleacă la drum dinşcoală, despre sensul pe care îl imprimă educa-ţia. Întrebările textului/spectacolului nu mergdoar spre tinerii care trebuie să opteze între vi-sele adolescenţei şi instrumentele de abordare a

realităţii cu care urmează să dea piept. Ele seadresează, în egală măsură, maturilor invitaţi

C

(urmare din pag. 1)

Festivalul de Teatru Piatra-Neamţ

APOSTOLUL Pag. 11noiembrie 2015

În căutarea teatrului pierdută-şi retrăiască adolescenţa şi să deaseamă pentru ea.

În al doilea rând, asistăm la un spec-tacol de echipă în care protagoniştii, optliceeni gata să ia în piept propria viaţă,cu tot entuziasmul, inconştienţa şi ino -cenţa lor, sunt – împotriva aglomerări sce-nice – nu doar o masă amorfă, ci şi

caractere bine diferenţiate, cu carismă proprie.Este acesta meritul regizorului Vlad Cristache,care face posibilă individualizarea lor, alăturide cea a personalităţii copleşitoare a actoruluiMihai Dinvale, interpretul lui Hector, pitoresculşi nonconformistul lor profesor. Spectacolul sederulează lin, calm şi incitant, împotriva zgomo-tului de la suprafaţă, bine orchestrat, anunţândşi dezvoltând ulterior, teme, nelinişti, dezastre.Acţiunea piesei, fără să cadă în vulgaritate tecucereşte şi te ţine în priză până la final când,deodată, scuturi din cap şi te întrebi: Stai puţin.Despre ce vorbim noi aici?Vorbim despre un sin-gur lucru: viaţa trebuie trăită cât mai frumos!Este un mesaj pe care tânăra generaţie n-ar tre-bui să-l ignore. Şi nici următoarele.

9 DIN 10

Produs de Asociaţia „Reciproca şi Reactorde creaţie şi experiment” Cluj-Napoca, „9 din10” (n-am văzut titlu mai prost în viaţa mea!)este un spectacol despre standardele impuse de

societate, despre tipare comportamentale, des-pre cum trebuie să fii şi ce trebuie să faci ca săfii unic, la fel ca toată lumea.

Plecându-se de la observaţia că ne compa-răm mereu cu cei de lângă noi, că suntem într-ocompetiţie continuă cu ceilalţi, şi că în aceastăgoană spre individualitate ne depersonalizăm şine supunem voluntar unor tipare, spectacolulpare să fie o pledoarie pentru autenticitate şibun simţ. Atâta doar că aici nu e vorba de teatru,ci de o producţie a unor tineri binevoitori care,deşi sub diapazonul unui regizor (Leta Po-pescu), mâna unui dramaturg? (Ana Cucu Po-pescu) şi uşor alfabetizaţi, nu fac altceva decâtsă producă lozinci şi zgomot. Iar replicile suntcam aşa: „Sânii mici sunt sexy! Am dinţii albi.N-am fundu’ mare... mare.” M-am uitat, le-amdat dreptate şi am plecat. N-avea.

l Marţi, 20 octombrie 2015

HOTEL PM

Spectacolul Andreei Gavriliu prezentat deTeatrul German de Stat Timişoara are atât depuţină tangenţă cu teatrul, încât nici nu se poatepovesti. Dar s-o luăm binişor:

În preludiul reprezentaţiei, spectatorul

poate vedea cum, într-o cameră de hotel, dupăo perdea transparentă, o doamnă/domnişoarăinterpretă face un duş interminabil, mişcându-se provocator şi aţâţându-ne binişor simţurile.Zic binişor, pentru că elanul nostru erotic e binetemperat de o mamaie care dă cu aspiratorul,călcându-ne pe nervi, tot interminabil. Apoi seaprinde lumina; ea iese din baie şi dansează fă-cându-se că scapă prosopul cu care-şi acoperăuna-alta, da’ nu-l scapă, muzica e dată tare,apoi mai tare, tot mai tare. Pe fereastră întră untip mişto îmbrăcat în Superman. Dansează. Sefugăresc. Dansează. Se pupă şi se stinge lumina.A doua zi(?) dansează din nou şi pleacă undevăd cu ochii. Vine iar mamaia cu aspiratorul.Dansează şi aspiră, aspiră şi transpiră. Dă mu-zica mai tare. Apare o damicelă de companie,dansează cu însoţitorul, mimează orgasmul,dansează, pleacă. Şi din nou, aspiratorul..

E o hărmălaie continuă, cu proiecţii video,jocuri de lumini, mult dans bine dansat, multămuzică bine urlată. Dar unde-i teatru, te poţi în-treba tu care ai citit pe afiş „Spectacolul de tea-tru-dans”? Nu ştiu, domnilor, întrebaţi-o peAndrea Reisz, că ea semnează dramaturgiaspectacolului.

COCKOŞI Teatrul ACT, Bucureşti

„Cockosi”, de Mike Bartlett, a avut pre-miera absolută la Royal Court în 2010, an încare a şi primit premiul „Laurence Olivier” pen-tru dramaturgie. A fost jucată apoi pe Broadway,cam peste tot în Europa şi, la Piatra-Neamţ, deTeatrul ACT din Bucureşti. Într-o singură frazăpiesa poate fi descrisă ca o tragedie a unei des-părţiri care n-a mai avut loc. Un cuplu de ho-

mosexuali e pe cale să se destrame; unul dintreei s-a îndrăgostit de o femeie şi trebuie săaleagă: ori, ori…Pe de o parte se află certitudi-nile, trecutul cu şapte ani alături de un bărbatde care a devenit dependent într-o relaţie sigură,puternică şi profundă; pe de altă parte este in-certul, misterul, viitorul normal, cu copii, nepoţişi brad de Crăciun… De fapt nu există nici o li-bertate de opţiune, ci doar jocuri pentru putereîn care cel mai slab pierde: John rămâne acasă,asumându-i cealaltă normalitate: gay, şi atât.

Printre alte puncte forte ale spectacolului –regia semnată de Horia Suru şi profesionalismulinterpreţilor –, presa bucureşteană remarcă şilipsa lui de vulgaritate. Aşa e. Când actorii sejoacă de-a ursuleţii şi iepuraşii prin curte suntchiar drăgălaşi; când unul dintre băieţi înge-nunchează în faţa partenerului, punând evidentla cale o mică şi delicată felaţie, se mişcă atâtde natural încât vulgaritatea dispare ca princeaţă; iar când flăcăii se sărută „en pasant” pegură, o fac fără pasiune, aşa că nu mi-au stârnitnici o poftă…Cum spunea cineva, frumuseţea eîn ochiul care priveşte. Tot aşa o fi şi cu vulga-ritatea?

l Miercuri, 21 octombrie 2015

FAZANUL

„Fazanul”, montat de Alexandru Mâzgă-reanu pe scena teatrului Nottara din Bucureşti,

pleacă de la piesa lui Georges Feydeau, unuldintre cei mai importanţi dramaturgi francezi. Eun text clasic, pe o temă de largă circulaţie – ceaa păcălitorului păcălit – o temă binecunoscută,dar inepuizabilă şi generatoare de spectacole în-cântătoare, atunci când mecanismele comiculuisunt bine articulate. Acţiunea nu trebuie poves-tită – asistăm la un spectacol în care toată lumeavrea să se culce cu toată lumea, din spirit de cu-ceritor/cuceritoare, aventură, răzbunare, perfor-manţă sau plictiseală. Numai că nu prea apucă.Neveste şi amante/soţi şi amanţi schimbă rolu-rile lejer, sub imperiul imprevizibilului care răs-toarnă mereu lucrurile, nici o situaţienerezolvându-se aşa cum fusese programată.Punct. Decorul e elegant, costumele sunt fru-moase, actorii se simt bine în pielea personaje-lor, regizorul lucrează cu precizie profesionistă.Asistăm la o spumoasă comedie bulevardieră(termen hulit de masteranzii care dorm cu „Es-tetica” lui Georg Lukacs sub pernă), agreată depublicul care îşi doreşte două ore de relaxare.Mai ales când regizorul se distanţează discret –prin comentariu sonor sau de ecleraj – de clişee,fals romantism sau predică morală.

ANTISOCIAL

Spectacolul „Antisocial”, semnat de regizo-rul Bogdan Georgescu, are la bază un text rea-lizat prin tehnici de Artă Activă împreună cuinterpreţii spectacolului, în cadrul unui wor-kshop iniţiat de Teatrul Naţional „Radu Stanca”din Sibiu şi Departamentul de Artă Teatrală alUniversităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.

Spectacol pleacă de la ruperea dialoguluidintre generaţii, şi, într-un mileniu care stă subsemnul vitezei şi al tehnicismului, chiar şi de lalipsa de comunicare reală în cadrul aceleiaşi

s

(continuare în pag. 12)

Festivalul de Teatru Piatra-Neamţ

APOSTOLULPag. 12

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

Noiembrie 2015

1/1860 – n. Dimitrie Hogea (d. 1941,Piatra-Neamţ), memorialist. După ŞcoalaDomnească, frecventată în oraşul natal, aurmat Gimnaziul Clasic. Din motive ma-teriale, nu a urmat cursuri superioare; asusţinut examenede specializare la

Facultatea de Drept dinIaşi. A fost funcţionar laCurtea de Apel din Ga-laţi. Revine la Piatra-Neamţ (1902): avocat,consilier, ajutor de pri-mar, primar (1914-1918),timp în care s-a terminat

Bulevardul „Emil Costinescu”, s-au reparatunele străzi, s-au construit trotuare şi uzina deapă. A înfiinţat cantine pentru refugiaţi (1916-1918). I-a cunoscut pe: I. L. Caragiale, GeorgePanu, V. G. Morţun, Constantin Istrati, Mihai

Kogălniceanu, I. I. C. Brătianu, Alexandru Ave-rescu, însoţindu-i pe Muntele Ceahlău. A făcutparte din redacţia Revistei „Apostolul”. Scrieri:„George Panu la Durău”; „Amintiri. Din trecu-tul Oraşului Piatra-Neamţ”.

■ 2/2002 – d. Eduard Covali, la Piatra-Neamţ (n. 11. 09. 1930, Orhei, Basarabia).

■ 7/1944 – n. Constantin Bostan, la Bo-deşti, Neamţ, absolvent al Liceului „PetruRareş”, al Facultăţii de Limba şi Literatura Ro-

mână, Bucureşti (1969),redactor la „Ceahlăul”(1969-1974), bibliotecarşi director (1997-2013)la Biblioteca JudeţeanăNeamţ, Colaborări:„Apostolul”, „Antiteze”,„Asach i” ,”Ateneu” ,„Convorbiri literare”,„Cronica”; a editat, îm-preună cu Dumitru Si-mionescu şi Emil Nicolae, „Acţiunea”. Cărţi:„G. T. Kirileanu. Contribuţii documentare”(colab.); „G. T. Kirileanu sau Viaţa ca o carte”;„G. T. Kirileanu, «Scrieri»”; „Ştefan cel Mareşi Sfânt, istorisiri şi cântece populare strânse laun loc de Simion T. Kirileanu”; „Sub trei regişi trei dictaturi”; „Cozla. Povestea muntelui cu

Rememorări nemţenen

noiembrie 2015

În căutarea teatrului pierduteneraţii. Avem pe scenă un text grav des-pre starea deplorabilă a învăţământuluinostru, despre haosul şi arbitrariul caredomnesc în absenţa unei legi normale şimorale a şcolii româneşti. Şi o invitaţie ladialog constructiv adresată publicului, so-cietăţii civile. Întrebarea „cât de departesuntem de peşterile din care am ieşit?”

devine o obsesie nu numai a spectacolului, ci şia publicului care părăseşte sala cu acest subiect

de meditaţie la purtător. Din păcate, spectacolule prost şi stereotip mişcat, fără magie şi fără emo-ţie, jucat de o echipă aflată la început de drum.

l Joi, 22 octombrie 2015

PISICA VERDE

La acest spectacol produs de Teatrul pentruCopii şi Tineret „Luceafărul” din Iaşi (text-Elise Wilk, regia – Bobi Pricop), o reprezentaţiecare adună pe scenă public şi spectatori de-avalma, nu m-am dus. Am fost avertizat să am bu-letinul la mine, pentru a primi o pereche de căşti

ca să ascult muzica spectacolului şi să mă potimplica, dansând, în acţiune. Era un spectacoldedicat adolescenţilor (după cum mi-a spus re-gizorul) dar, ca să nu mă trezesc ca surda lahoră, am evitat ridicolul.

CONCERT NICU ALIFANTIS

După decernarea premiilor, concertul de în-chidere a festivalului a fost cel al unui profesio-nist deplin, de la mobilarea şi eclerajul scenei,la calitatea procesării sunetului şi a manevrăriipălăriei cu care baladistul mulţumeşte aplauze-lor publicului.

Histrion deghizat în haine de menestrel,Nicu Alifantis intră în empatie cu urmele de poe-zie din sufletul fiecăruia dintre noi. El îşi scriepropriile versuri navigând blând între Sorescuşi Minulescu, în cuvinte simple, pe cele maidulci-amare corzi ale sensibilităţii sale. Ape-lează însă şi la poezia de cea mai bună calitate,scriind muzică pe versuri de Nichita Stănescu,Arghezi, Ion Barbu, Blandiana, Nina Cassiansau Miron Radu Paraschivescu… Dar eu amplecat acasă – cum plec de pe vremea când Ali-fantis scria la Piatra-Neamţ muzica pentru „Ne-vestele vesele din Windsor”- ca de obicei, cuversurile lui Geo Bogza: De-aş avea patru dro-madere/Mi-aş cumpăra un palmier/Şi stând subel într-un hamac/L-aş tot citi pe Apollinaire/Cij’avais quatre dromaadaires…

Desigur, 26 de spectacole dintr-un festivalnu pot da o imagine concludentă a stării teatruluiromânesc, în această clipă. Dar pot da, cu omarjă acceptabilă de eroare, măcar câteva tuşeale acestei imagini.

Referitor la dramaturgia română lucrurilestau rău: se scrie puţin şi prost (nu orice text dia-logat înseamnă teatru!), se colează texte, scri-sori, note, procese-verbale; se experimentează,colaborează, asociază şi semnează. Iar Teodor Ma-zilu, Marin Sorescu, I. D. Sârbu, Dumitru Solo-mon, Tudor Popescu & comp. zac prin sertare,alături de dramaturgii noştri clasici sau interbelici.

În privinţa racordului la dramaturgia străină,lucrurile stau bine; se traduce şi se joacă camorice, aproape simultan cu scena europeană.

(urmare din pag. 11)

Premiile Festivalului de Teatru Piatra – Neamţ, ediţia a XXVII‐a, PLEDEZ PENTRU TINE(RI)

Juriul format din criticul de teatru Maria Zărnescu – Preşedinte, scenografa Alina He-rescu şi regizorul Szabó K. István a acordat următoarele premii:l Premiul pentru cel mai bun spectacol „Eşti un animal, Viskovitz!” (Teatrul „Anton

Pann” Râmnicu Vâlcea)l Premiul pentru cel mai bun actor Dan Rădulescu pentru rolul Ludovic din spectacolul

Factorul uman (Teatrul de Comedie Bucureşti)l Premiul pentru cea mai bună actriţă Nicoleta Lefter pentru rolul Nadia din spectacolul

Viză de clown (Teatrul Odeon Bucureşti)l Premiul pentru regie Tudor Lucanu pentru spectacolul Eşti un animal, Viskovitz!

(Teatrul „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea)l Premiul pentru scenografie Andreea Săndulescu pentru spectacolul Hotel PM (Teatrul

German de Stat Timişoara)

g

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

Festivalul de Teatru Piatra-Neamţ

APOSTOLUL Pag. 13

pe minerale, parc, pârtie, schit şi telegon-dolă”; „Gh. T. Kirileanu. Un destin, subsemnul lui Creangă şi Eminescu, la Pala-tul Regal” ş. a. LA MULŢI ANI!

■ 10/1910 – n. Nicolae Gr. Steţcu,la Galbeni, Bacău (d. 12. 05. 1995,Bacău), profesor, istoric literar, fost elev

al Liceului „Roman-Vodă”, licenţiat în litere şifilozofie (Iaşi), membruactiv al Institutului de Li-teratură din Cernăuţi,profesor la Liceul Co-mercial de Băieţi (din1946) şi la Liceul„Roman-Vodă” (din1949), ambele dinRoman. A fost membrual Asociaţiei Culturale

„Miron Costin”. A debutat în publicistică cu ar-ticolul „V. Alecsandri, scrisori inedite” (1937).A colaborat la publicaţiile: „Ateneu”, „Făt-Fru-mos”, „Descătuşarea” (Roman), „Ceahlăul”. Arealizat, în colaborare cu Gheorghe A. M. Cio-

banu, lucrarea „Pagini din istoria Liceului«Roman-Vodă». 1872-1972” (1972). Postum i-afost publicată cartea „Contribuţii la viaţa luiIbrăileanu”, 2013.

■ 11/1934 – n. Constantin Prangati, laOprişeşti, Comuna Burdusaci, azi, Răchitoasa,Bacău. Licenţiat al Facultăţii de Istorie-Filoso-fie a Universităţii din Iaşi (1965). Profesor laLiceul din Adjud şi la Liceul „Calistrat Hogaş”,

Piatra-Neamţ (1968-1998). Peste o mie de arti-cole, recenzii, studii în ziare şi reviste dinNeamţ şi din ţară. Cărţi: „Liceul «CalistratHogaş»”, monografie, „Dicţionarul oamenilorde seamă din Judeţul Neamţ”, „Din istoria în-văţământului matematic din Judeţul Neamţ”,„Oameni politici şi de stat din Judeţul Neamţ”,„G. T. Kirileanu. Însemnări zilnice”, „NicuAlbu şi gândirea economică a epocii (1853-1908)”.

■ 12/1946 – n. Mihai Hanganu, la Hân-ţeşti, Suceava, profesor, poet, eseist, a absolvitFacultatea de Matematică, la Suceava, Faculta-tea de Studii Economice şi Social Politice (Aca-demia „Ştefan Gheorghiu”, Bucureşti);

Rememorări nemţene

a

Constantin TOMŞA(continuare în pag. 14)

noiembrie 2015

În căutarea teatrului pierdut

ăcatul e că, a fi jucat sau premiat în afară,nu e un criteriu care să dea în mod auto-mat valoare textului; am văzut-citit o mul-ţime de tâmpenii ovaţionate azi şi uitatemâine.

În ceea ce priveşte arta spectacolului,cred că la capitolul regie (mai ales regiatânără) lucrurile stau bine, oricum mai

bine decât la capitolul actorie. Aici amatorismulşi inflaţia sunt în floare: o producţie de zece orimai mare (faţă de dinainte de ’89) la capitolulabsolvenţi actorie nu înseamnă nici pe departede zece ori mai mulţi actori talentaţi (rezultatede excepţie obţine şcoala de la Cluj, se spune).

Cât despre spectacole, cred că dezvoltareatehnicii de scenă, a proiecţiilor video, a eclera-jului sofisticat şi a efectelor acustice – folositeintens şi fără discernământ – deplasează accentulde pe cuvânt pe imagine, nu întotdeauna spre lu-minarea şi sănătatea spectatorilor (am înghiţittone de fum la mai toate spectacolele, cât să măţină conservat binişor până la următoarea ediţiea festivalului).

Şi nici publicul parcă nu mai e cel pe care-lştiam de la festivalurile trecute; în general se as-cultă bine şi civilizat, dar se mai şi râde şi

aplaudă aiurea, iar lumea se ridica automat în pi-cioare la terminarea spectacolului, indiferent cei-a fost servit pe scenă. E un reflex dăunător –ne-am obişnuit vreo 50 de ani să stăm în picioareşi să aplaudăm, dar ar cam fi cazul să ne mai re-tuşăm gena de aplaudaci. În ceea ce mă priveşte,am încercat o dată să aplaud performanţa scenicăa unei actriţe, şi lumea m-a privit cu milă. Amînţeles că sunt un spectator expirat, am plecattiptil spre casă şi am mai fredonat o dată, fals bi-neînţeles, Ci j’avais quatre dromaadaires…

Teatrul Tineretului şi-a reluat Festivaluldupă o îndelungată absenţă motivată. Vorba ro-mânească zice că e mai bine mai târziu, decâtniciodată. Nu cred. E bine, când e bine; cândnu, nu prea. Iar ceea ce am văzut pe scenă arătanu prea. Cum nu prea a fost prezenţa cronica-rilor care, chiar socotiţi după reţeta Pristanda,nu depăşesc numărul degetelor de la o mână –două (?). Am înţeles că şi absenţa asta e moti-vată, certitudinea susţinerii festivalului venindtârziu, după ce pixurile de notorietate se anga-jaseră pe alte cărări. Acu’ nu-i vorbă că ţara astas-a umplut de festivaluri de teatru – mai multde 50, cred – campate, de la cele tradiţionale(Piatra-Neamţ, Oradea, Galaţi, Braşov) în celemai ciudate locuri: Fălticeni, Vaslui, Caracal,Turda. (N-ar trebui totuşi să fac mişto de Turda,pentru că teatrul de acolo – care n-a strănutatniciodată de vreo 65 de ani – a avut un specta-col în recentul FNT, întimp ce TT n-a maicălcat la acest festivalnaţional de ani buni;din 2012, cu Yerna,cred.) Faptul că uneletitluri au participat laîntruniri festivalieresecond hand, nu în-seamnă nimic. Dar nutrebuie să condamnămneapărat acest lucru. ŞiTeatrul Odeon a fostcu un spectacol deRadu Afrim la Caracal,dar nu pentru aceasta îliubim noi. Pe Odeon.

Revenind la oilenoastre, bănuiesc că şicriticii îşi fac progra-mul selectiv: dupăprestigiul manifestării –

probabil, dar sigur – după repertoriul ei. Punct. De altfel, TT pare să treacă printr-o pasă

nea gră de imagine nu doar din punct de vedereal unui repertoriu şi unei producţii discutabile,ci şi tehnic: acustică deplorabilă, scaune inco-mode, mult plastic, puţin ştaif şi puţină persona-litate. Pe dinăuntru şi pe dinafară. Singurul lucrucu miros de teatru, cu stil şi eleganţă este foaie-rul de la etaj. Semn că se poate.

Să nădăjduim însă nădejdi bune. Istoria ne-ademonstrat că toţi tinerii furioşi, creatorii carechiar au ceva de spus, se clasicizează mai repededecât cred ei înşişi, că TT poate renaşte din pro-pria cenuşă (pardon de vorbă bătucită – iaca ca-cofonia!), cu spectacole eveniment produse nuneapărat după o anumită ritmicitate. Să-i lăsămpe tineri să zburde, dar să nu-i lăsăm să confundelibertatea cu libertinajul, să creadă că lumea în-cepe cu ei. Mai devreme sau mai târziu, trebuiesă recunoaştem că există şi istorie.

Şi oricât de năbădăioşi am fi şi am reinventazilnic roata, trebuie să recunoaştem că, dincolode greci, de vreo patru sute de ani, teatrul a datla pace cu publicul său, consfinţind împreunăadevărul că lumea încape între patru puncte car-dinale: „Romeo şi Julieta”, „Hamlet”, „Mac-beth”, „Regele Lear”.

Le jeux sont faits, rien ne va plus!P

Invitat special: CARTEA Sub genericul „Invitat special: CAR-

TEA!” au fost lansate, în sala Rotondă a Fes-tivalului, cărţile:

„Laika” de Adrian Alui Gheorghe(Premiul pentru Cartea de Proză pe 2014, alUSR). Prezentare de Adrian Alui Gheorghe,Emil Nicolae, Adrian G. Romila. Lectură îninterpretarea actorilor Nora Covali şi MirceaPostelnicu.

„Trecere” de Alexander Bibac (EdituraVremea, 2015). Prezentare de CristianGreţcu şi Gheorghe Bunghez.

„Tânărul artist de teatru. Istorii româ-neşti recente” de Oltiţa Cântec (EdituraTimpul, 2015). Prezentare de Raluca Na-clad. Lumea n-a prea dat năvală din cauzaprogramului încărcat al spectacolelor, dartoate cele trei cărţi prezentate merită maimult decât un succes de stimă.

Şcoala altfel

APOSTOLULPag. 14

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

acultatea de Management. Până în 1989,a fost profesor şi a îndeplinit diferitefuncţii politice şi administrative. Cărţi:„Nostalgii”; „Bucoavnele bucolicei Bu-covine”; „Apa regală”; „Fractalia”; „CraiNou”; „Fleacuri”; „Judecata de apoi a ro-mânului”; „Desculţ prin roua poemelor”;

„Constelaţia destinelor”;„Bombe cu efect întâr-ziat”; „Sub judecata tim-pului”; „Nemuritorii” ş. a.LA MULŢI ANI!

■ 14/1965 – n. Mi-haela Robu (pseud. Mire-lei Clopoţel), la Piteşti,profesoară, poetă. A ab-solvit Facultatea de Litere

a Universităţii din Iaşi (2005) şi este profesoarăîn Piatra-Neamţ. Ca profesor, este autoare a câ-torva lucrări ştiinţifice publicate în revistele:„Iniţieri didactice”, (Iaşi); în „Auxiliar meto-dic” şi în Anuarul Colegiului Tehnic „Gheorghe

Cartianu” (Piatra-Neamţ). A debutat în revista„Ateneu” (iunie, 1999) şi a colaborat cu poezieîn revistele: „Asachi”; „Credinţa neamului”;„Cronica”; „Porunca iubirii”. „ECO-uri”, Primacarte de versuri publicată: „Calea robilor”,2005. LA MULŢI ANI!

■ 15/1845 – n. Vasile Conta, la Ghin-dăoani, Neamţ (d. 21. 04. 1882, Bucureşti), fi-losof, a frecventat Şcoala Domnească dinTârgu-Neamţ (1853), Gimnaziul Central din

Iaşi; primeşte o bursă şiface studii comerciale înBelgia (1869-1871). În1872, a obţinut diplomă îndrept şi va preda la Uni-versitatea din Iaşi. Devinemembru al „Junimii”(1873) şi va publica, în„Convorbiri literare”,scrieri filosofice: „Teoria

fatalismului”, „Originea speciilor”, „Teoria on-dulaţiei universale”, „Încercări de metafizic㔺i versuri. În 1879, devine deputat; va conduceM. C. I. P. (1880), în guvernul lui Ion C. Bră-tianu; membru al Curţii de Casaţie. Lucrări apă-rute postum: „Bazele metafizicii”, „Întâieleprincipii care alcătuiesc lumea”. Volume:„Opere complete”, 1914; „Opere filosofice”,

Rememorări nemţene

(urmare din pag. 13)

F

noiembrie 2015

Scapă cine poatem copilărit în prundul Bistriţei într-omahala amărâtă cu oameni nevoiaşi.M-am hârjonit inconştient cu tovarăşiide copilărie printre plute, plutaşi, ţapi-nari şi pescari. Umblam desculţ toatăvara pe toate coclaurile. Ronţăiam toategorgoazele ce ne ieşeau în cale şi bă-team mingea de cârpă în strada plină de

gropi şi mizerii, până ce mamele noastre ne„repatriau”, cu jordia, acasă. De câte ori ple-cam la scaldă, la Bistriţa, mama mă atenţiona:„Dacă te îneci, te omor!”. Şi eu, ascultător, măîntorceam viu şi nevătămat la domiciliu.

În România mea, de după Război ţânciinu erau îndopaţi cu engleză, pian, vioară, gim-nastică ritmică şi computereală. Nu ştiau deBamboo, Vama Veche, Kent şi Coca-Cola.Apa aia colorată fără niciun Dumnezeu, dar cupriză la fraieri. Pe atunci se trăia într-o lumeveche răscolită de război, foamete, păduchi,purici şi molii cât cuprinde. Cum se scăpa,cum se ieşea din mlaştina mahalalei? Cu aju-torul cărţii, al şcolii, al ştiinţei. Cine „rodea”cartea scăpa, cine nu, era condamnat la robietoată viaţa. Paradoxal, astăzi nici cartea nu temai salvează. Tot şomer rămâi, cu toate pro-misiunile mincinoase ale guvernanţilor.

De pe strada copilăriei mele (Unirii) dinrândul puştanilor mucoşi şi mazaci sau ridicattrei medici (Iacob, Urziceanu, Agafiţei), treiprofesori (Urziceanu, Rusu, Iacob), doi ingi-neri (…). Cartea i-a salvat, i-a făcut „domni”.În ultima casă de pe pomenita uliţă stătea bu-nica Gătej care avea patru fete. Pe toate le-aînvăţat carte. Şi astăzi o mai ţin minte peDoamna Ana M. Avădanei, învăţătoarea carea luminat elevii de la şcolile din Costişa, Slo-bozia, Oanţu, Sarata-Dobreni, Şc. nr. 4 PiatraNeamţ (Valea Viei). Distinsa învăţătoare acondus coruri şcolare, şezători, cursuri de gos-podărie. A fost un exemplu în toate. S-a căsă-torit cu învăţătorul Mihai Avădanei,inspectorul care a colaborat la revista „Apos-tolul” şi a scos ziarul „Ceahlăul” în anii răz-boiului. Locuiau sub Borzoghean pe str. IonNegre. Mai târziu s-a retras la Iaşi şi a ajunsprofesor universitar. Nea Mihai, pietrenii nute-au uitat. Ai fost dascăl mare şi la propriu şila figurat.

Dumitru RUSU

Salvează ca să fii salvat!ltima săptămână a lunii octombrie 2015a fost marcată, la iniţiativa Şcolii Postli-ceale Sanitare Piatra-Neamţ, de activita-tea educaţională Salvează ca să fiisalvat!, acţiune care se derulează în câ-teva unităţi de învăţământ din Piatra-Neamţ: Liceul Tehnologic „Spiru Haret”,

Şcoala Gimnazială Nr. 11 şi Şcoala Gimnazială„Daniela Cuciuc”. Acestora li s-au alăturatŞcoala Gimnazială „Ion Bojoi” Flămânzi (Bo-toşani), Şcoala Gimnazială Nr. 1 Orăşeni Deal(Botoşani) şi Centrul Şcolar de Educaţie Inclu-zivă ,,Constantin Pufan” Vaslui.

Având un caracter complex, activitateaface parte din seria celor peste 200 de activităţirealizate la nivel naţional pe durata lunii octom-brie, lună dedicată în mod special comunităţiide practică Prof 21, comunitate ce a fost înfiin-ţată în cadrul unor atelierele de planificare par-ticipativă desfăşurate în toată ţara în septembrie2015. Organizatorul acestui proiect a fost Cen-trul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţio-nală Bihor în parteneriat cu Fundaţia pentruDezvoltarea Societăţii Civile şi Asociaţia Re-

ţeaua Europeană pentru promovarea unei eco-nomii responsabile, sec. XXI, care în perioadaoctombrie 2014 – iulie 2015 au implementat se-siunile de formare profesională Dezvoltareaabilităţilor de viaţă în contextul dezvoltării du-rabile în mai multe centre.

S-a conceput o paletă de activităţi educa-ţionale inovatoare, menite să formeze în rândulelevilor o serie de abilităţi de viaţă, indispensa-bile în contextul unei societăţi complexe şi im-previzibile, precum cea de astăzi. Gândireacritică, gândirea prospectivă, gândirea siste-

mică, capacitatea de a-şi clarifica propriilor va-lori, autocunoaşterea, autoîngrijirea etc. facparte din abilităţile de care copiii au nevoie pen-tru a se dezvolta armonios şi pentru a contribui,ca persoane responsabile, la dezvoltarea dura-bilă a comunităţilor în care vieţuiesc.

Scopul parteneriatului despre care menţio-nam la începutul articolului constă în organiza-rea şi desfăşurarea unor activităţi comune,privind dezvoltarea la elevi a unor abilităţi deautoîngrijire – acordarea primului ajutor încazul unor accidente comune spaţiilor în careelevii îşi derulează activităţile. Ca obiective, s-aurmărit ca elevii să identifice posibilele acci-dente minore în mediul şcolar şi extraşcolar, săexecute în mod corect manevrele de acordare aprimului ajutor în situaţii concrete şi să cu-noască organismele abilitate care trebuie con-tactate în cazul unui accident.

Nu trebuie neglijat faptul că abilităţile deautoîngrijire presupun adoptarea unui stil deviaţă sănătos, igienă şi siguranţă personală. Ast-fel, în zilele de 27 şi 28 octombrie 2015, la ac-tivităţile desfăşurate de către elevii ŞcoliiPostliceale Sanitare Piatra-Neamţ, sub îndru-marea d-rei maistru instructor Simona-OanaTopciu, la Liceul Tehnologic „Spiru Haret” Pia-tra-Neamţ şi la Şcoala Gimnazială Nr. 11 Pia-tra-Neamţ, au fost implicaţi peste 80 de elevialături de cadre didactice, care s-au deprins cuprincipalele manevre de acordare a primuluiajutor în caz de accidente, pansarea unei plăgi,oprirea sângerării nazale (epistaxis), imobiliza-rea membrelor în caz de entorsă, luxaţie saufractură, procedura de utilizare a număruluiunic de urgenţă 112 etc. Elevii au fost antrenaţiîn exercitarea manevrelor privind acordarea pri-mului ajutor în cazul situaţiilor menţionate, ac-tivitatea fiind ceea ce s-a dorit de la început,una aplicativă, practică.

Considerăm activitatea de un real succes înrândul elevilor ciclului gimnazial şi nu numai,astfel de acţiuni fiind necesare să fie derulatecât mai des în unităţile de învăţământ pentru apreveni consecinţele nedorite ale unor acci-dente, fie ele minore.

Dr. Mihai FLOROAIA

AU

Ultima oră, la Roman

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

APOSTOLUL Pag. 15

922; 1967; „Opere filosofice alese”,1975.

■ 16/1931 – n.Natalia Rusu, laTighina, s-a refu-giat în dreapta Pru-tului (1940 şi în

1944), profesoară, poetă,a urmat cursurile licealeîn mai multe locuri, în-cheiate la Roman, în1950. A absolvit Faculta-tea de Filologie a Uni-versităţii ieşene (1954). A profesat la Liceul„Roman-Vodă” şi la Liceul Nr. 5, ambele dinRoman. A fost preocupată de îndrumarea tru-pelor teatrale, ceea ce i-a atras supranumirea de„tinereţe fără bătrâneţe”. Cărţi: „Plaiuri muşa-

tine” (culegere de folclor); „Basarabia, razamea de soare”; „Poiana cu flori târzii...”; „Bu-curie”; „Cartea bucuriei mele”, „Comorile co-pilăriei”; „Caruselul vesel”. LA MULŢI ANI!

■ 19/1973 – n. Cornel Paiu, la Adjud, a

absolvit Seminarul Teologic „Sfântul Gheor-ghe” din Roman, Facultatea de Teologie şi Aca-demia de Arte „Luceafărul” Bucureşti. Estepreot la Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului.A debutat cu poezie în Revista „Agora”, Roman(1995), editorial: „Paznicii pereţilor”, (2010),urmat de: „Tabor – liturghisire” şi „Paznicii pe-reţilor” II. A realizat „Lampadeforii”(antologialaureaţilor Concursului Naţional de Poezie „Iz-

vorul Tămăduirii”)”. Membru fondator al revis-telor „Clepsydra „ (2010) şi „Trei paie la doimăgari” (2012). LA MULŢI ANI!

■ 21/1955 – n. Aurel Dumitraşcu, la Sa-basa, Borca, Neamţ (d. 16. 09. 1990, Bucureşti),poet, a absolvit Liceul„Mihail Sadoveanu” dinBorca şi Facultatea de Fi-lologie, Iaşi (1987). Mu-zeograf la Muzeul deArtă din Piatra-Neamţ,Consilier la Inspectoratulpentru Cultură Neamţ.Debut în Revista„Tomis” (1976). Edito-rial, cu „Furtunile memo-riei”, versuri (1984). Unul dintre organizatorii

Rememorări nemţene

(continuare în pag. 16)

1

noiembrie 2015

ala de festivităţi a Colegiului Tehnic „Miron Cos-tin” a găzduit vineri, 13 noiembrie, un evenimentde amploare din cadrul Campaniei „19 zile de ac-tivism pentru prevenirea violenţei împotriva co-piilor şi tinerilor”, acţiune susţinută de FederaţiaInternaţională a Comunităţilor Educative, secţiuneaRomânia. Organizatorii, poliţiştii de la M.A.I. îm-preună cu un psiholog, au reuşit să conceapă

această activitate pe placul elevilor, însă în concordanţăcu caracteristicile vârstei anilor de liceu, desfăşurătorulacţiunii cuprinzând momente diverse, după cum urmează:

1. Vizionarea unui film de scurtmetraj pe tema vio-lenţei în şcoală, care i-a avut drept protagonişti pe eleviiAlexandru Murariu, Mihai Nădejde,Teodor Samoilă,Ionuţ Chinez şi Petru Movilă, coordonatorul acesteiechipe fiind Prof. Carmen Grădinaru;

2. Prezentarea unui material didactic prelucrat deLiviu Costel Sava şi Ioan Năstasă, reprezentanţii M.A.I.la această acţiune;

3. O demonstraţie de tehnici de autoapărare făcută cumăiestrie de elevii Alexandru Murariu, respectiv MihaiNădejde. La final, psiholog ElenaChelmuş le-a prelucrattinerilor materiale interesante, bine realizate şi adaptatetematicii, de o atenţie aparte bucurându-se chestionareleaplicate prin care li s-a cerut participanţilor să recunoascăprofilul unui individ periculos şi violent. Momentul carea încheiat întâlnirea a fost un concurs de desene adaptattematicii prezentate cu acest prilej, astfel că, prin lucrărilelor, prin tricourile inscripţionate purtate pe toată perioadaactivităţii, dar şi prin intermediul flyerelor realizate şi îm-părţite de elevii din clasa a IX-a A (diriginte prof. CarmenGrădiaru) tinerii au transmis mesaje antiviolenţă, cuexemple din viaţa lor dar şi cu soluţii, concluzia fiindaceea că „în caz de agresiune, tăcerea nu este o soluţie”,în entuziasmul colectiv tinerii scandând, în mod repetat,„Fără violenţă”!

Partenerii prezenţi la Colegiului Tehnic „Miron Cos-tin” au primit din partea gazdelor mulţumiri dar şi di-plome, activitatea bucurându-se de un mare succes înrândurile celor circa 120 de elevi prezenţi în sala de fes-tivităţi a colegiului romaşcan. A fost prezentă directoareainstituţiei, prof. Ana Maria Zăloagă, care împreună cuDir. Adj. prof. Cristinica Sava şi-au îndeplinit cu briorolul de gazde. Acţiunea a făcut parte dintr-un programmai amplu, global, fiind derulată la nivel internaţional lainiţiativa Women’s World Summit Foundation-Geneva,care a propus ca activităţile să se desfăşoare în perioada1-19 noiembrie.

Prof.Carmen GRĂDINARUC. T. „Miron Costin” Roman

e cum s-a dus sărbătoarea SfântuluiAndrei şi se-aude fanfara la defila-rea de Ziua Naţională, aerul Sărbă-torilor de iarnă parcă se simtede-aievea şi ţine-te iar cu pregătelide tot felul, cadourile fără de careparcă nici n-a tre-cut Crăciunul şi, la

pachet, nelipsitele ilus-trate de sezon...Eeeeeeeei, aici e aici, cuilustratele care nu maisunt ca pe vremea buniciide când cu internetul şi cutehnica asta „la distanţă”care transformă totul câtai ziceeeeee… Moş Cră-ciun! Şi pentru că venivorba, să vedem cam cesoluţii avem la-ndemânăsă ne... personalizăm săr-bătorile, trimițând priete-nilor şi celor dragi ofelicitare chiar cu chipulnostru… Paşii sunt chiarsimpli, totul plecând de lacondiţia să ai un calcula-tor/smartphone/tabletă cuposibilitatea de a te co -necta la Internet. Apoi, aşa, olecuțică diîndemânare în mânuirea calculatorului,obligatoriu o brumă de limbă engleză,acolo (merge şi cu Google translate, la oadică ne salvează binişor!) şi uncuvânt/expresie cheie cu care să căutămce ne trebuie, de pildă să spunem „free on-line cards macker”! Dar, de căutări v-amscutit deja, tocmai asta-i idea acestui text:să vă scutim de căutări şi să vă oferim câ-teva soluţii pe plac de a vă personalizailustratele de sărbători... Şi iaca începemde-aici, de la web adresahttp://www.123greetings.com/events/christmas_card_day unde avem o mulţime devariante, bătrânul site 123greetings ofe-rindu-vă însă doar felicitări potrivite mo-mentului, majoritatea dintre ele cântătoare(cu opţiuni pentru piesa muzicală!), ilus-trate diverse care se pot expedia via e-mail sau/şi FACEBOOK, doar că nu potfi personalizate, chiar dacă merită să ză-boviţi pe această pagină web. Aşa stând

lucrurile, iaca opţiunea http://photofun-maker.com/christmas-photo-frames o pa-gină web pentru care trebuie să aveţi timpsuficient la dispoziţie deoarece modelelecurg de-a dreptul, care mai de care gatasă-ţi ia ochii, setări din belşug, opţiune

pentru upload foto personală precum şiopţiunea „save” în format foto/jpg, carepermite postarea pe orice reţea de socia-lizare, sau expedierea via e-mail. La fel debogată şi de fascinantă, ca modele şi op-ţiuni este şi paginahttp://viptalisman.com/frames/album-the-seasons/winter/ un site în limba rusă, careîncurcă puţin pe ici, pe colo (în cazul mo-delelor titrate în limba producătorului),însă, altfel, este de nota 10!

Succes şi nu uitaţi de toate aceste de-pozite online, de lucruri minunate care nepot face sărbătorile mai strălucitoare, iardacă aveţi răgaz, o căutare cu GOOGLEvă poate purta pe alte astfel de pagini,totul este să cumpăniţi bine la cuvintelecheie…

Sărbători fericite s-aveţi!

Nicoleta DANCIprofesor de Informatică

C.N. „Roman Vodă”

Sărbători cu un... click! Împotriva violenţei!

D S

APOSTOLULPag. 16

Antologia revistei Apostolul

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

olocviilor Naţionale de Poezie de laNeamţ. Alte cărţi: „Biblioteca din Nord”(antum); postume, îngrijite de poetulAdrian Alui Gheorghe: „Mesagerul”;„Tratatul de eretică”; „Fiara melancolică”;„Carnete maro, I-IV”; „Scene din viaţapoemului”; „Frig sau despre cum poezia

ne-a furat moartea. Epis-tolar (1978-1990)” ş. a.

■ 27/1940 – n. IoanI. Scurtu, la Dochia,Neamţ, absolvent al Li-ceului „Petru Rareş” dinPiatra-Neamţ şi al Facul-tăţii de Istorie Bucureşti,profesor universitar, doc-tor, preşedinte al Secţiei

de Ştiinţe Istorice şi Arheologie (2007), mem-bru al Consiliului Ştiinţific al A. O. Ş. din Ro-mânia. A fost director general al ArhivelorNaţionale, membru în Consiliul National al Is-toricilor din România, de pe lângă Academia

Româna (din 1996). Onorat cu diverse ordine,diplome, titluri, cu premiul Academiei Române(1983), pentru „Viaţa politică din România.1918-1944”; premiul „Gheorghe Brătianu” alFundaţiei „Magazin istoric” (2003) pentru„Viaţa cotidiană a românilor în perioada inter-belică”. LA MULŢI ANI!

■ 28/1950 – n. Arcadie Răileanu, la Pe-rieni, Basarabia, absolvent al Institutul Politeh-nic din Chişinău, specialitatea Arhitectură, a

debutat la expoziţia U. A. P. Moldova, Chişinău(1982). Stabilit la Piatra-Neamţ, este prezent cu

expoziţii personale şi degrup (1993-2004), la Pia-tra-Neamţ: Galeriile „Las-căr Vorel”,, Galeria TopArt, Galeriile „Vert”, T.T., Bienala „LascărVorel”, Târgul de Vară; înţară: Râmnicu Vâlcea,Craiova, CâmpulungMoldovenesc, Călimă-

neşti, Iaşi, Bârlad, Cluj, Saloanele Moldovei,Bacău-Chişinău, Timişoara, Bucureşti; pestehotare: Bălţi, Tighina, Uniunea Scriitorilor şiBiblioteca „Onisifor Ghibu”, Chişinău, Inter-naţionala de desing Moscova ş. a. LA MULŢIANI!

Rememorări nemţene

(urmare din pag. 15)

C

noiembrie 2015

e când mă ştiu am avut un soi de curiozitatepentru originea cuvintelor, a căror explica-ţie rezidă, după cum se ştie, în etimologialor. Fără să am cunoştinţe de lingvistică,nevoia m-a împins uneori spre preocupăride etimologie, motivate, cel puţin în ulti-mele decenii, de necesităţi didactice.

Anume, cursul de tectonică pe care-lpredam studenţilor din anul III Inginerie geolo-gică era încărcat de un volum mare de termenispecifici disciplinei. Recurgerea la etimologia lor,adică la semnificaţia din limba de origine, făcea,fără îndoială, asimilarea mai uşoară.

Mărturisesc că aceeaşi curiozitate m-a făcutsă descopăr, cu timpul, că noi, moldovenii, amavut mari lingvişti, precum Alexandru Philip-pide (1859-1933), Alexandru Lambrior (1845-1883), iar mai încoace Iorgu Iordan(1888-1986), fost elev al celui dintâi, nume decare se leagă, după cum îmi mai amintesc, lucruriinteresante, unele aproape anecdotice.

Alexandru Philippide, academician, a pusbazele lingvisticii la Universitatea ieşeană şi aavut ample studii privind originea şi evoluţia lim-bii române. Se spune că Garabet Ibrăileanu, pecând era profesor la Universitatea Cuza, a fost ad-monestat de către Senat pentru faptul că a dat exa-men cu un student în timpul unei plimbări pestradă, de la Universitate şi până acasă. Surpriză!Împricinatul nu era altul decât Alexandru Philip-pide, viitorul lingvist, ajuns, după cum am văzut,până în elita nemuritorilor.

Alexandru Lambrior, nemţean din satul Soci,fost coleg de şcoală cu Calistrat Hogaş şi bunamic cu Vasile Conta şi Eminescu, era lingvistulautorizat al Junimii şi uluia cenaclul, după spu-sele lui George Panu, luând odată cuvântul raţă şiplimbându-l cu uşurinţă prin toate limbile Pămân-tului. În ce-l priveşte pe Iorgu Iordan, bulgar de

origine, născut la Tecuci, reţin din memoriile luio informaţie care mă duce azi cu gândul la soartaingrată a dascălului român, anume faptul că în pe-rioada interbelică, spunea el, o catedră universi-tară echivala cu o moşie.

În anii din urmă, cu ocazia elaborării mono-grafiei comunei Tarcău, problemele în speţă mi-au dat din nou târcoale. M-am confruntat de dataaceasta cu chestiuni de toponimie, o ramură a lin-gvisticii, ca şi etimologia. În plus, am putut con-stata, ceea ce se ştie, de fapt, că limba românăîncepe să sărăcească şi vocabularul românului săse împuţineze, odată cu dispariţia multor meşte-şuguri de tradiţie, cum sunt, industria casnică,plutăritul, butnăritul sau stupăritul, ceea ce ne-aconvins că se poate vorbi de o agonie a cuvinte-lor.

Nu este o noutate că de la o generaţie la altaaceastă sărăcire se accentuează. Din câteva zecide termeni uzuali în viaţa de fiecare zi din gos-podăria rurală, copiii noştri au reuşit să recu-noască din punct de vedere semantic doar 20%,în timp ce, pentru nepoţi, aceştia s-au dovedittotal necunoscuţi.

Nu ştiu ce mă face să cred, dar generaţiamea, deşi în parte convertită la urbanism, este, separe, una care mai are încă legături strânse cuobârşia, cu rădăcinile, pentru că încă mai avemun limbaj comun cu satul, cu ai noştri rămaşiacolo. De aceea, în monografia de care am vorbitmai sus am inserat cuvintele care-mi aduc amintede copilărie şi adolescenţă şi pe care le-am invo-cat în experimentul amintit. Ele se află în mono-grafie într-un capitol intitulat Toponime şi termenilocali cu circulaţie în restrângere. Am preferattermenul de restrângere, deşi mulţi dintre aceştiase află în anticamera agoniei; spre exemplificareîmi îngădui să reţin cititorul cu o parte dintre ei.

Arcer. Piatră de formă paralelipipedică, pre-lucrată sau găsită în albiile de râu, folosită pentruascuţitul coasei; se mai numeşte şi cute; are ori-gine italiană, după acciaro care înseamnă cutepentru brici.

Baracă. Construcţie provizorie din scânduripentru locuit sau depozitat; din limba italiană încare baracca înseamnă colibă.

Beschie. Termen regional pentru joagăr saufie- răstrău lat mânuit de două persoane; termenulîl au şi bulgarii, bičkija.

Butnărit. Meşteşug cunoscut şi sub numele

de dogărit; se pare că obârşia lui este din latină încare buttis, buttina, înseamnă putină, bute saubutoi.

Căpăcitură. Înveliş subţire de ceară care si-gilează mierea din fagure; este o ceară de calitatesuperioară.

Claie. Grămadă de fân de formă conică, maimare decât căpiţa în care se conservă nutreţulpentru anotimpul de iarnă. Derivă din slavulklasti – a clădi şi claja – nutreţ.

Cociş. Nume dat cărăuşilor care transportaucu caii sau boi buştenii de la tason la rampa de în-cărcare. Îşi are originea din maghiară, kocsi – că-ruţă şi kocsis – cărăuş. Cociorvă. Unealtă de casăcu mâner de lemn folosită la scoaterea din cuptora jarului şi cenuşei, înainte de a se pune la coptcozonacul sau pâinea; are origine slavă, kocergaînsemnând vătrai.

Culişer. Sinonim cu făcăleţul sau melesteul;de origine slavă, din kulišir.

Cerdac. Pridvor, balcon, terasă cu balustradăşi cu acoperişul susţinut de stâlpi; dicţionarele îidau originea din turceşte – çerdak.

Cioflânc. Lanţ prevăzut cu un cui de fier lacapăt care se bate în buşteni, pentru a fi traşi deboi sau cai. Se bănuieşte că-şi are originea în dia-lectul saşilor, în care schivlenk înseamnă cârlig;probabil că maghiarii l-au luat din limba română– csopling.

Cioplaş. O tăietură în „V” făcută din toporla baza trunchiului de copac cu scopul ca după re-tezarea cu joagărul acesta să se prăbuşească în di-recţia dorită; probabil provine din maghiară –csaplaş.

Ciobacă. O barcă pescărească, primitivă,pentru o singură persoană, scobită dintr-untrunchi de lemn moale, salcie sau plop. Îmi aducaminte din copilărie că era folosită de unii tărcă-uani, înrăiţi în ale pescuitului, şi care aveau ade-sea de furcă cu pădurarii silvici. Ca origine estede observat că transcrierea seamănă foarte multcu termenul în maghiară – csobák, sau ucraineană– čiobak.

Colţuni. Termen care se mai foloseşteuneori, local, pentru ciorapii împletiţi din lână; sebănuieşte că îşi are originea în cuvântul grecesckaltsune; de altfel, şi ciorap provine din turceşte– çorap.

Corhănit. Transportul buştenilor din loculde tăiere de pe versant, din ţapină sau pe ulucpână la tason; etimologie necunoscută.

D

Agonia cuvintelor

(continuare în numărul viitor)

Constantin GRASU

APOSTOLUL Pag. 17

In memoriam

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

29/1949 – n.Gheor ghe Hi-bovski, la Dum-brava Roşie, Neamţ,poet, autor dramatic,regizor, absolvent alUniversitatea de

Arte „George Enescu”,Iaşi, (2008). După cursu-rile liceale, a practicat di-verse îndeletniciri (1970-2006): în domeniulspectacolului teatral (sufleur, regizor, instructorartistic, la casele de cultură Bicaz şi Piatra-Neamţ, profesor la Şcoala de Arte, a scris sce-narii, caiete de regie şi scenografie şi ainterpretat mai multe roluri; a iniţiat proiecteculturale (Teatrul de Iniţiere „Act” şi Festivalulde Teatru „Yorick”, Teatrul de Joaca, Teatrul

„Tandem”). A primit Premiul pentru proză laConcursul „Mihail Sadoveanu” (1982). Mem-bru al U. S. (2011). Cărţi: „Cloaca maxima”;„Circus maximus; „Viclenii de păsărar”; „Des-creieraţii”; „Pisica năzdrăvană!”; „Parcul Li-

bertăţii”; „Caiet de dramaturgie, I-IV”; „Teatrulşi principiile lui generatoare”; „Om şi mască”.LA MULŢI ANI!

■ 30/1860 – n. Vasile Morţun, la Roman(d. 3. 08. 1919, Bahna, Roman). Absolvent alŞcolii Nr. l din Roman, al Institutul AcademicIaşi, al Facultăţii de Litere, Sorbona. Membrufondator al cercului socialist şi al revistei„Dacia viitoare” (Paris), continuată la Bruxel-les. Revenit în ţară (1884), membru în comite-

tul de redacţie al revistei „Drepturile omu-lui”. La Iaşi, conduce Revista „Contempora-nul”; împreună cu I. Nădejde, scoate „Criticasocială” şi „Revista socială”. A înfiinţat ga-zeta „Muncitorul”, organ al mişcării socia-liste. Deputat de Roman. Intră în PartidulLiberal (1899), vicepreşedinte al CamereiDeputaţilor (1902), Ministru de Interne

(1914-1916). Traduce şilocalizează câteva lu-crări din limba fran-ceză. Autor de poeme înproză, piese de teatru(„Ştefan Hudici”, „Zul-nia Hâncu”). A îngrijitvol. „Versuri şi proză”,de Mihai Eminescu(1890).

Rememorări nemţene

n

noiembrie 2015

Grigore Carazan urmă cu un anmurea, la vârsta de85 de ani, la Piatra-Neamţ, GrigoreCaraza, fost deţi-nut politic şi simbolal rezistenţei dinjudeţul Neamţ. A

executat 21 de ani de puş-cărie politică, în penitencia-rele de la Piatra-Neamţ, Bacău, Galata – Iaşi,Văcăreşti, Jilava, Târgu Ocna şi Aiud şi doi anide domiciliu forţat. Între colegii săi de suferinţăs-au numărat Petre Ţuţea, Istrate Micescu, Ni-chifor Crainic, Radu Gyr, Ion Petrovici, Dumi-tru Stăniloaie, Justin Pârvu, Dumitru Bejan sauPaulin Clapon.

Autorul „Aiudului însângerat” a trecut laDomnul pe data de 10 noiembrie 2014, dupăcinci luni de suferinţă pe patul de spital. Moarteaa fost cauzată nu de leziunile fizice şi sufleteştidobândite în perioada detenţiei, aşa cum s-arputea crede, ci de un act criminal, comis de unindivid bolnav psihic.

A fost o înaltă şi lucidă conştiinţă româ-nească, mărturisitor al unei generaţii de excep-ţie, care a ştiut să moară şi să renască pe toatecrucile istorie, el însuşi fiind o istorie zdrobită,dar niciodată înfrântă, cu destinul tăiat în car-nea vie a celui mai smintit dintre veacuri. Gri-gore Caraza a fost doar contemporanul şimartorul parţial al unui fenomen pe care s-astrăduit să-l înţeleagă şi cu care a venit în con-tact mai mult în temniţă, decât în timpul primeitinereţi. Destinul i-a împins pe tinerii generaţieisale într-o tragică fundătură. Faptul că cei maimulţi dintre aceştia, deşi anulaţi social şi profe-sional, au rezistat moral tuturor cumplitelor în-cercări este o dovadă în plus a bunei lorplămade, dar şi un posibil reper pentru generaţiade astăzi. «Aiud însângerat» este imaginea măr-turiilor din penitenciare, a atrocităţilor la carea fost supus Grigore Caraza, prin izolare şi în-fometare. El se situează pe poziţia celor care nuau acceptat reeducarea, rezistând condiţiilor deexterminare din Zarca Aiudului (închisoare în în-chisoare), până la amnistierea ultimilor deţinuţi.Din păcate, noi, românii, suntem încă departe dea fi învăţat până la capăt lecţia propriei noastreistorii… Dumnezeu să-l odihnească în rând cuSfinţii Săi!, sunt vorbele soţiei lui Grigore Ca-raza, prof. Rodica-Ştefania Caraza.

-au împlinit, pe data de18 octombrie, 24 de anide la moartea reputatu-lui medic nemţeanGheor ghe Iacomi. Năs-cut la 19 aprilie 1914, laPiatra-Neamţ, Gheorghe

Iacomi a urmat şcoala primară şiLiceul „Petru Rareş”.

A studiat medicina la Cluj şiBucureşti, absolvind-o în 1939.Ulterior obţine doctoratul în şti-inţe medicale cu meritul „MagnaCum Laude”. În timpul celui de-

al doilea război mondiala fost medic pe front,mergând în prima liniepână la cotul Donului. În1942 a revenit în oraşulnatal, unde a profesat camedic specialist chirurg(1942 – 1949) şi apoi camedic primar chirurgpână la pensionare(1978).

După pensionare aprofesat în cadrul Policli-nicii Piatra-Neamţ, la ca-binetul de MedicinăSportivă, până în anul1984. A fost consideratunul din cei mai buni

medici chirurgi din ţară. A fon-dat Filiala Neamţ a Uniunii So-cietăţilor de Sţiinte Medicale dinRomânia (1948), fiind, de ase-menea, iniţiatorul ConsfătuirilorChirurgicale din Moldova(1971).

A obţinut brevet de invenţie(colectiv) pentru patul de terapieintensivă (1966). A prezentatpeste 600 de comunicări în ca-drul congreselor şi conferinţelorinterjudeţene de chirurgie, dincare aproape 70 au fost publicateîn revistele de specialitate. În1981 i s-a conferit premiul „Bis-turiul de aur”.

Pe lângă pasiunea pentruprofesia sa, Gheorghe Iacomi adovedit şi o dragoste deosebităpentru natură, cu precădere pen-tru muntele Ceahlău.

A promovat şi susţinut acti-vităţi privind cunoaşterea şi pro-tejarea mediului înconjurător, camijloc de educare şi întreţinere asănătăţii, punând bazele turismu-lui montan şi ale Salvamontuluiîn judeţul Neamţ.

e data de 20 octombrie s-au împlinit cinciani de la moartea meşterului popular Ni-colae Popa din Târpeşti (n. 13 august1919), renumit pentru Muzeul Popular ri-dicat cu eforturile proprii, în curtea caseisale. Vestite în lumea întreagă, măştile lui Ni-colae Popa au fost admirate de-a lungul timpu -lui de mii şi mii de turişti români şi străini.

A fost un colaborator apropiat al arheologilordin Bucureşti, creator de costume şi măşti pentru tea-trul popular (Ursul, Irozi, Jieni etc.), culegător de fol-clor, creatorul unui muzeu de artă populară şietnografie în Târpeşti, creator de versuri pentru tea-trul de amatori şi creatorul unui roman autobiograficîn versuri.

Din tinereţe mi-au plăcut datinile şi obiceiurilestrămoşeşti. De aceea am făcut muzeul. Mi-am datseama că numai păstrând tradiţia putem dovedi căam existat ca popor. Şi Iorga spunea că o naţiunecare nu-şi păstrează istoria poate să dispară! Regretcă tinerilor le e ruşine cu portul nostru tradiţional.Port naţional mai frumos ca în România nu existănicăieri. Şi Apostolul Pavel îi povăţuia pe credin-cioşi să păstreze ce este bun. Ai noştri însă, în loc săţină ce-am avut noi, tezaur şi bogăţii, se leapadă deele. Tinerii au început să îmbrăţişeze ce vine din

străinătate. În schimb, străinii apreciază mai multdecât noi ce avem noi aici, spunea meşterul nem-ţean.

De-a lungul timpului, lucrări lui Nicolae Popaau fost expuse în mari oraşe ale lumii, despre elescriind Michel Fortin, Raymond Charles (prof. univ.dr. la Sorbona), Samuel Glotz, Sandra şi Scott Win-deart sau etnologul Romulus Vulcănescu. În 1967 aprimit premiul special al UAP, un an mai târziu a ob-ţinut Meritul Cultural clasa I, iar în 1969 a luat Pre-miul I la expoziţia republicană de artă popular,precum şi o menţiune de onoare la Trienala Interna-ţională de Artă Naivă de la Bratislava. În 1974 a câş-tigat Medalia de aur la expoziţia republicană, iar în1982 a primit Crucea de Onoare a Societăţii Franco-Britanice.

Lucrări publicate: „Cartea vieţii mele” – romanautobiografic în versuri (1996); „Din lumea văzutăşi nevăzută” – cugetări, întâmplări şi snoave – înproză (2002); „De la lume adunate – altfel de întâm-plări, povestiri, glume şi strigături” – în versuri(2006).

De asemenea, Nicolae Popa a reunit cultura, va-lorile tradiţionale locale şi obiceiurile din viaţa obştiiîn care a trăit în lucrarea „Lumea satului – datini şiobiceiuri pierdute”.

Nicolae Popa din TârpeştiP

ÎS

Dr. Gheorghe Iacomi

Grupaj de Irina NASTASIU

APOSTOLULPag. 18

Ultima oră la Roman

noiembrie 2015

Fără romaşcanila conducere!

inele lunii octombrie a marcat un mo-ment important pentru viitorul elevi-lor nemţeni prin faptul că, în ziua de30, a avut loc Adunarea Generală aConsiliului Judeţean al Elevilor (CJE)Neamţ, principalul organism de con-ducere al structurii care apără şi repre-

zintă interesele elevilor din judeţul Neamţ.Cu acest prilej a fost prezentat raportul

de activitate al CJE Neamţ pentru anul şco-lar 2014-2015, după care a avut loc prezen-tarea candidaţilor, dezbaterea şi prezentareaprogramelor în vederea alegerii pentru func-ţiile din Biroul Executiv al CJE, în urma vo-tului fiind aleasă conducerea nouluiConsiliul Judeţean al Elevilor, noul preşe-dinte care va avea mandat de un an fiindGeor giana Mihăilă, elevă a Colegiului Na-ţional „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ.

Astfel, cel puţin pentru intervalul de 45de zile cât au avut la dispoziţie noii aleşi săorganizeze alegeri pentru funcţiile de secre-tar şi directori pentru cele şase departa-mente, elevii din zona Romanului au rămaspe dinafara opţiunilor colegilor nemţeni.Asta după ce, în ultimii doi ani, Romanul adat un preşedinte în mandatul 2013-2014, înpersoana Dianei Alexandra Toma, de la Co-legiul Tehnic „Petru Poni”, precum şi un di-rector de departament, respectiv Vlad Nagâţ,de la Colegiul Naţional „Roman-Vodă”, rea-les în 2014 în funcţia de vicepreşedinte,înmandatul lui Cătălin Zugravu. Din echipacare şi-a încheiat mandatul în fruntea CJE înaceastă toamnă au mai făcut parte şi alţielevi din zona Romanului, după cum ur-mează: Andreea Pâslaru, de la Colegiul Na-ţional „Roman-Vodă”, care a coordonatDepartamentul pentru concursuri şcolare şiextraşcolare, Sabina Rotaru, tot romanvo-distă, care s-a ocupat de bunul mers al De-partamentului de formare şi educaţienonformală, respectiv Ramona Sandu, elevaLiceului cu Program Sportiv Roman, care acoordonat Departamentul de sport şi pro-grame pentru tineret.

Aşa stând lucrurile, rămâne de văzut câtde convingători vor fi reprezentanţii liceelor

din zona Romanului la alegerile care ur-mează, lipsa unor portofolii putând să fie in-terpretată drept un eşec, având în vedereprezenţa lor numeroasă dar şi cu prestaţiibune în ultimii doi ani de activitate încadrulConsiliului Judeţean al Elevilor Neamţ.

Speranţe pentru „Roman Vodă”… ea de a XVI-a ediţie a Concursul interju-deţean de matematică aplicată „Speranţeolimpice”, organizat în prima săptămânăa lunii noiembrie de Colegiul Naţional„Mihail Sadoveanu” din Paşcani, i-a avutca protagonişti pe mai mulţi elevi dincursu rile primare şi gimnaziale de la Co-

legiul Naţional „Roman-Vodă” (CNRV). Astfel,în urma acestei întreceri destinate elevilor din

clasele a III-a până la a VIII-a, romanvodiştii s-aunumărat printre fericiţii câştigători, obţinândpremii şi menţiuni, cei mai buni între romanvo-dişti fiind şi la acest concurs elevii Teodor Băl-toi (clasa a VII-a, prof. Daniela Suman) şiRareş Polenciuc (clasa a VI-a, prof. GabrielConstantin), ambii întorşi acasă cu premiul I.

O comportare deosebită la concursul de laPaşcani au avut şi elevii profesorului PetronelaHusaru care au obţinut şase menţiuni prin Mih-nea Butiurcă, Mihai Andrei Mărtinaş, respectivFrancesco Martinuţ, cu toţii în clasa a V-a, pre-cum şi în urma prestaţiei bune a elevilor AndreiRadu Ghiţă, Tudor Bursuc şi Diana Husaru,elevi în clasa a VIII-a la CNRV. Tot cu menţiunis-au întors acasă şi elevii din clasa a VI-a IarinCristian Bârgăoanu şi Alexandru Rusu, Prof.Loredana Leoreanu, pe lista premianţilor celeide a XVI-a ediţie a Concursul interjudeţean dematematică aplicată „Speranţe olimpice” figu-rând şi George Chiriac, clasa a VII-a, elev pre-gătit de prof. Daniela Suman.

Bucurii pentru copiii vlădicăi Melchisedec…Un grup de elevi de gimnaziu reprezen-

tând clasele I-IV de la Şcoala „VasileAlecsandri”, respectiv Colegiul Naţional„Roman Vodă”, au făcut o vizită colegilorcare se bucură de asistenţă socială în ca-drul Centruluide zi al Funda-

ţiei „Episcop Melchi-sedec” din Roman,întâlnirea fiind rezul-tatul unui parteneriatîncheiat între Parohia„Sfinţii Voievozi” dinRoman şi cele douăunităţi de învăţământdin oraş. Obiectivulvizat fiind sprijinireacopiilor proveniţi dinfamilii defavorizate.Astfel, sub împreunapurtare de grijă a ca-drelor didactice LiliaErimia şi Anişoara Cojocaru, respectiv apreoţilor Valentin Băltoi şi Dorel Eva de la Bi-serica ortodoxă „Sfinţii Voievozi”, micuţii vi-zitatori au oferit celor 50 de beneficiari de laCentrul de zi din cadrul Fundaţiei „EpiscopMelchisedec” rechizite, jucării şi dulciuri, ac-ţiunea fiind subscrisă proiectului generos denu-mit „O jucărie şi un caiet pentru semenulmeu”. Activitatea din ziua de 30 octombrie s-aderulat cu binecuvântarea ÎPS Ioachim, Arhie-piscopul Romanului şi Bacăului, caracterulacesteia fiind unul educaţional-filantropic, iarmarele câştig este acela că, în urma unor astfelde proiecte, se speră la o reală încurajarea frec-ventării şcolii de către copiii proveniţi din fa-milii defavorizate şi, implicit, împiedicareaabandonului şcolar.

l Câteva zile mai târziu, în data de 9 no-iembrie, Fundaţia „Melchisedec Ştefănescu”din Roman l-a avut ca oaspete pe PS Macarie,

Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Eu-ropei de Nord, care a făcut cunoscute celor pre-zenţi câteva aspecte ale învăţământuluipreşcolar promovat în şcolile din Europa deNord şi modul în care Episcopia pe care o păs-

toreşte se implică în educaţia religioasă a tine-rilor români din diaspora. Preasfinţia Sa a fostînsoţit de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim,Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, îm-preună cu care a vizitat obiectivul, binecuvân-tându-i pe copii, la finalul periplului romaşcanoaspetele închinându-se în capela ce adăpos-teşte mormântul marelui cărturar şi ierarh Mel-chisedec Ştefănescu. Cu ocazia acestei vizitedirectorul fundaţiei, dl. AurelianAlexa, a pre-zentat distinşilor invitaţi principalele obiectivepe care şi le-a propus conducerea fundaţiei pen-tru perioada 2015-2016, precum şi proiectelecare urmează să fie implementate.

Centrul de zi „Episcop Melchisedec Ştefă-nescu” funcţionează din toamna anului 2012,având drept scop ajutorarea unor elevi de laşcolile din Roman pentru ca, astfel, să-i men-ţină aproape de şcoală şi de Biserică, să-i sti-muleze pentru a învăţa mai bine şi pentru a fimai buni.

F

l

C

Azi, în Sighişoara, mâine-n toată ţara”…Parafrazând un slogan care a scos Româ-nia în stradă cu nişte ani în urmă, cam aşapar a sta lucrurile şi când vine vorba des-pre teatrul medieval, ajuns mai nou şi laRoman, chiar dacă, deocamdată, la nivelde bune şi măreţe intenţii artistice. Că este

„trendy”, nici nu se mai pune problema, dovadăşi ieşirile în acest ton ale tinerilor care se agaţăde orice eveniment potrivit pentru aşa ceva, ceamai aproape de târgul lui Roman Muşat fiindCetatea Neamţului, care adună la vreme de varăcavaleri şi domniţe de pe toate moşiile judeţului.

Dar, cum încă nu există ceva reprezentativ,organizat, conducerea Colegiului Naţional„Roman Vodă” s-a gândit să trimită răboj, prinpropria-i bătătură, întru întocmirea degrabă aunei trupe al cărei obiectiv, ţintit încă din start,este participarea la Festivalul de Teatru medie-val de la Sighişoara, din 2016. Însă, cum nu-ilucru de colea să te-ntorci în timp tocmai de pescenă, iaca şi tocmeala pe măsură cu cei dinşcoala cu nume de voievod, care s-ar înhăma launa ca asta. Despre talent, nici o vorbă, că, de,fără aşa ceva la Sighişoara se poate ajunge doarca... turist! Altfel, seriozitate, implicare, muncăşi rezultate bune la învăţătură şi asta doar pentrua ajunge la preselecţia pentru care junii dornici

să urce pe scenă într-o astfel de-ncercare trebuiesă mai aştepte, până hăt, pe 11 a lui Undrea. Iarpentru ca totul să capete patina cuvenită, devizala care trebuie să răspundă candidaţii nici că seputea să fie alta decât „Toţi, pentru unu, unupentru toţi!”, asta, între noi fie vorba, chiar dacăpe la Sighişoara n-a călcat în veci picior de mus-chetar!

Trebuie spus că, dincolo de respectarea te-maticii festivalului, fiecare candidat la preselec-ţie musai să pregăteascăun monolog dramatic,evident, tot cu patină,autorii nefiind aleşi în-tâmplător, pe răboj figu-rând numele unor maridramaturgi: WilliamShakespeare, Carlo Gol-doni, Alessandro Man-zoni sau/şi Victor Hugo.Acu, revenind în actua-litatea evenimentului, n-avem a mai spune decâtnumele celor prevăzuţila rubrica „oameni de le-gătură” înscrisă pe răbo-jul dătător de speranţă,însărcinaţii cu misiunea

preluării talentelor romanvodiste fiind cei doiCrăciun (fără nici o legătură cu sărbătorile carese apropie!), Bogdan şi George, preşedintele,respectiv vicepreşedintele Consiliului Şcolar alElevilor de la „Roman Vodă”, aceştia urmând săfie susţinuţi în acest delicat demers de prof.Rusu Ana-Maria.

Şi-am încălecat pe-o şa şi iaca povestea meacu viitoare domniţe şi cavaleri numai buni să iacu asalt cetatea Sighişoarei, încolo, la anul, laconfruntarea preselecţiei care, după spusele cro-nicarului care a întocmit răbojul cu pricina, seanunţă a fi una decisivă...

APOSTOLUL Pag. 19

Ultima oră la Roman

Sumaron ASAVEI – Gheorghe Ţigău „Valori şi destine din Borca– Neamţ” (pag. 3)

Gheorghe A. M. CIOBANU – Creaţia eminesciană laconfluenţa artelor (pag. 4)

Nicoleta DANCI – Sărbători cu un... click! (pag. 15)Constantin GRASU – Agonia cuvintelor (pag. 10)Mihai FLOROAIA – Evenimente cultural-spirituale de

înaltă ţinută, la Cluj-Napoca (pag. 5) * Salvează ca să fii salvat!(pag. 14)

Neculai FLORIAN – Invitaţie la harem (pag. 7) Carmen GRĂDINARU – Împotriva violenţei! (pag. 15)Corina LATCU – Familia şcolii (pag. 9)Irina NASTASIU – Infocult (pag. 2, 3, 4, 5, 6, 7) * In memo-

riam: Gheorghe Iacomi, Grigore Caraza, Nicolae Popa (pag. 17)* Sadoveanu lui Baba – Povestea unui portret (pag. 20)

Mihai NICULIŢĂ – Laudatio Profesor George Ţigău (pag. 1-2)Niculina NIŢĂ – O româncă, profesor de excepţie la Liceul

Sacré Cœur din Vannes (pag. 8) * Briza unui gând atlantic (pag. 9)

OPRIŞ A. – Fără romaşcani la conducere! * Bucurii pentrucopiii vlădicăi Melchisedec * Speranţe pentru „Roman Vodă”(pag. 18) * Sărbătorile de toamnă în şcolile romaşcane * Întoar-cerea-n timp (pag. 19)

Cristina PIETRARIU – „Arte.Ro”, din nou pe podiumurileinternaţionale (pag. 1-3)

Red. – Aniversări culturale, noiembrie 2015 (pag. 6) * Ani-versări culturale, decembrie 2015 (pag. 7) * Peste un milion deabsenţe (pag. 20)

Dumitru RUSU – Scapă cine poate (pag. 14)Mihail SADOVEANU – Mă tângui ca un stih din Psaltire

(pag. 20)Costache STAFIE – Premisele unui învăţământ de calitate

(pag. 9)Constantin TOMŞA – Rememorări, noiembrie 2015 (pag. 12,

13, 14, 15, 16, 17) * Cărţile profesorilor noştri. 400 de ferestredeschise spre lume (pag. 6)

Mircea ZAHARIA – Zbenguiala ministerială de toamnă. In-terviu cu domnul Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului Învă-ţământ Neamţ (pag. 1-2) * În căutarea teatrului pierdut (pag. 1,10, 11, 12, 13) .

I

noiembrie 2015

Întoarcerea‐n timp…

Sărbătorile de toamnă în şcolile romaşcanee cum se abate toamna pestecalendar, rapsodiile anotim-pului roadelor îşi schimbăacordurile, odată ajunse înbătătura mai multor şcoli dinzona Romanului în mai ve-selul şi preaplinul de semni-

ficaţii „Mulţi ani trăiască”, celpuţin lunile octombrie şi noiembriefiind marcate de astfel de sărbători.Aşadar, aşa, pe la fine de Brumă-rel, în calendar tronează maiestuosşcoala cu nume de voievod din târ-gul muşatin, Colegiul Naţional„Roman Vodă” trecând toamna

asta pragul venerabilei vârste de143 de ani. Tot pe-acolo, aproapeşi în calendar ca şi în nomenclato-rul instituţiilor de învăţământ cen-tenare din zonă, se situează LiceulTehnologic Adjudeni, comuna Tă-măşeni, care a sărbătorit pe 30 oc-tombrie 119 ani de existenţă,şcoala primară din Adjudeni fiindînfiinţată în anul 1896, în timpulministrului reformator Spiru Haret.Imediat următoare, în zodiac, hopcu aniversarea altor două şcoli ro-maşcane importante, respectivŞcoala gimnazială „Vasile Alec-

sandri” şi Colegiul Tehnic „Danu-biana”. Prima, la cei 183 de ani dela înfiinţare, a doua, la o dublă ani-versare: anume, 64 de ani de învă-ţământ tehnic şi 41 de ani de laridicarea unităţii de învăţământ larang de liceu.

Dacă la „Roman Vodă” ani-versarea a fost una mai potolită,nefiind „cifră rotundă”, în vecini,la „Vasile Alecsandri”, n-a fostnici atât din pricină că manifestă-rile au fost programate dinainte,pe 2 noiembrie, ziua a treia dedoliu naţional în memoria victime-

lor de la Clubul bucureştean „Co-lectiv”. Aşa stând lucrurile, ceicare au mai ambalat niţel tonul lasărbătorile în discuţie au fost ceide la C.T. „Danubiana”, pe 5 no-iembrie, iar ceva mai înainte cucâteva zile Liceul Tehnologic Ad-judeni, comuna Tămăşeni, sprebucuria foştilor şi actualilor elevişi profesori care s-au bucurat, ast-fel, de „roadele toamnei” şi la pro-priu, şi la figurat...

Pagini realizate deA. OPRIŞ

„

D

Zig-Zag

APOSTOLUL – revistă a cadrelor didactice din judeţul Neamţ, serie nouă, apare prin colaborarea SindicatuluiÎnvăţământ Neamţ şi Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ (martie 1999).

FONDATORI l noiembrie, 1934: C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, M. Stamate, I. Rafail, M. Avădaneil martie, 1999: Florin Florescu, Ştefan Corneanu, Gheorghe Amaicei, Dumitriţa Vasilca

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: Gabriel PLOSCĂ – director general, Iosif COVASAN – director economic,Gheorghe AMAICEI, Liviu RUSU, Gabriela GRIGORE.

CONSILIUL DE REDACŢIE: Mircea ZAHARIA – redactor-şef, Constantin TOMŞA – redactor-şef adjunct, Mihai FLOROAIA, Irina NASTASIU, A. OPRIŞ (subredacţia Roman), Dorel NEMŢEANU – DTP;

Dorin DAVIDEANU – editor online.

ISSN - 1582-3121

Redacţiaşi administraţia:

str. Petru Rareş nr. 24,Piatra Neamţ.

Tel/fax:0233.22.53.32

revista_apostolul@yahoo.com

135 de ani de la naşterea lui Mihail Sadoveanu

Mă tânguica un stih

din Psaltireă tângui ca un stih din Psaltire,Gândul închinându-mi-l ţie;Ore sarbede, ore de mâhnire,Ore de veşnicie.

N-am sprijin, n-am argument; fără sensO inima-a altuia în mine mai bate;Se-ncercuie tot mai strâns şi mai densÎn juru-mi singurătate.

Câte zile, câte săptămâni, câte luni,Câţi ani, câte veacuri suntDe când o primăvară cu minuniA înflorit pe pământ?

Amintirea paradisului e-n mine,După umbra ta rătăcesc din loc în loc;Uit că te-a furat spre ţărmuri străineFantastica pasere Roc.

Între primejdii şi drumuri grele,Surd şi orb, te-oi aştepta până cândTe vei coborâ dintre evuri şi steleŞi mă vei căuta surâzând.

Lemn de-aş fi, ori gheaţă, ori stâncă,Ori mormânt uitat,Voi ieşi din noaptea-mi adâncăDe vedenia ta deşteptat.

Cum m-atinge varga de aur şi apa vie,Mă scol din basm şi te salut uimit:„Bine-ai venit, Domniţă, la Împărăţie...Lung somn am dormit...”

Mihail SADOVEANU

M

Sadoveanu lui Babal Povestea unui portret

e-a lungul anilor, figura ex-presivă şi impresionantă amarelui romancier a repre-zentat o bogată sursă de in-spiraţie pentru numeroşiartişti. Însă cel mai cunoscutşi îndrăgit portret al autoruluieste, cu siguranţă, cel reali-

zat, în 1952, de pictorul CorneliuBaba.

Acordând o atenţie deosebitămâinilor şi ochilor, ca elementecheie în caracterizarea personalită-ţii umane, asemenea lui Rembrandtşi a marilor portretişti din şcoala

olandeză, Corneliu Baba îşi pregă-tea portretele printr-un număr uriaşde schiţe.

Iată, mai jos, relatarea mareluipictor român despre perioada încare a realizat portretul lui MihailSadoveanu, relatare consemnată învolumul „Ei l-au cunoscut pe Sado-veanu”, apărut la Editura IonCreangă, în 1973.

În anul 1951, anul în care îi fu-sesem prezentat, maestrul MihailSadoveanu locuia într-o casă maredin str. Pitar Moş. (…) Îl găseam deobicei sau în hall-ul spaţios, insta-lat în fotoliul său obişnuit, sau îl aş-teptam să coboare din camerele desus. În vara lui 1952 i-am început

portretul. După câtevaschiţe preliminare,dintre care un desencolorat păstrat azi încolecţia mea, mi-amclarificat definitivcompoziţia. (…) Insta-lat, ca de obicei, în fo-toliul său, venerabilulmeu model avea gran-doarea cea mai auten-tică şi frumuseţea celuimai veritabil Doge ve-neţian. Privirea recemarca sever caracte-rul feţei cu trăsături demedalie, nasul uşoracvilin, gura desenatăaspru, bărbia puter-nică şi rotundă, părulde un alb strălucitor.Pelerina completaprin tonalitatea ei joa -să pieptul îmbrăcat în

catifeaua roşie a caţaveicii brodatăcu blană aurie. Centrul compoziţieise prevedea de o mare forţă croma-tică. Mâinile, două pete de lumină,întregeau severitatea figurii. Un braţde scaun sculptat, pe un fond uşorîntunecat, aceasta era tema. Am în-ceput portretul cu o pasiune pe carenu o mai cunoscusem demult (...).

Se pare că tabloul i-a plăcutmult lui Sadoveanu, după cum măr-turiseşte însuşi Corneliu Baba:„Am semnat tabloul cu emoţie, l-amîncadrat într-o ramă aurită, dupăcare maestrul mi-a propus să-lexpun în camera în care îl lucrasemşi să invit lumea să-l vadă. Păreafoarte mulţumit”.

Portretul a rămas în biroul scrii-torului până la moartea acestuia, re-venindu-i apoi cumnatului şisecre tarului său personal, ConstantinMitru (fratele Valeriei Sadoveanu).

În 1987, tabloul a fost expuspentru prima dată în „Casa MihailSadoveanu” din Copou, Iaşi, însă,după doi ani, revine în colecţia dela Bucureşti a lui Constantin Mitru.Acesta va dispune, prin testament,ca, după moartea sa, portretul sa fiedonat pentru totdeauna MuzeuluiLiteraturii Române din Iaşi.

Din anul 2002, tabloul poate fiadmirat de vizitatori în Casa me-morială de la Copou, alături dedouă lucrări de grafică înfăţişându-ipe Valeria şi Mihail Sadoveanu,semnate de Ştefan Constantinescuşi donate de Maia Mitru, soţia luiConstantin Mitru.

Irina NASTASIU

Peste un milion de absenţein cele 1.336.472 de absenţeînregistrate de elevii nem-ţeni în anul şcolar 2014 –2015, au fost motivate634.095. Cu excepţia învă-ţământului liceal, cursuri dezi, numărul absenţelor ne-motivate la celelalte nivele

de studiu a fost mai mare decât alcelor motivate.

În învăţământul primar aufost înregistrate 158.608 de ab-senţe, din care 64.920 au fost mo-tivate. Multe absenţe au făcut şielevii din învăţământul gimnazial(422.219), dintre care 240.383 nuau putut fi justificate. Cele mai

multe absenţe au fost înregistratela învăţământul liceal, cursuri dezi (639.484). La liceu, numărulabsenţelor motivate a fost de342.638. Elevii de la învăţământulliceal seral, cu frecvenţă redusă şifără frecvenţă, au acumulat în anulşcolar trecut 27.383 de absenţe,din care au fost motivate 8.867, iarcei de la învăţământul profesional,88.778 de absenţe, din care nemo-tivate – 52.944.

Cele mai multe cauze careprovoacă absenteismul sunt denatură socială. Mulţi copii au unpărinte sau, chiar, ambii părinţiiplecaţi la muncă în străinătate. În

aceste situaţii, motivarea copiilorde către bunici sau rudele în grijacărora au fost lăsaţi este mai difi-cil de realizat, aceştia fiind în im-posibilitatea de a fi la curent cucercurile pe care nepoţii le frec-ventează. Legătura profesor-eleveste importantă în reducerea ab-senteismului şcolar. Elevii trebuiesă ajungă la şcoală de plăcere, şinu din obligaţie, iar programeleşcolare trebuie să vină în întâm-pinarea aşteptărilor elevilor, adeclarat de curând Sorin MihaiCâmpeanu, ministrul Educaţiei.

Red.

D

D