zvonul si dezinformarea

8/3/2019 zvonul si dezinformarea

1/15

LIDERUL SI ORGANIZATIA MILITARAMIJLOACE SI TEHNICI DE INFLUENTARE PSIHOLOGICA.ZVONUL SI DEZINFORMAREA CA MIJLOC DE REALIZARE A INFLUENTARIIPSIHOSOCIOLOGICE N MEDIUL MILITAR.Psiholog Liliana Petric*

Aspecte teoretice n definirea actiunilor psihologice

Desfasurarea actiunilor psihologice baz ndu-se pe tehnici de influentare si manipularepsihologica a adversarului, necesitatea fundamentarii corespunzatoare a specificuluiacesteia n cadrul general al razboiului, a determinat preocupari pe linia explicarii silocalizarii continutului rolului, functiilor, ntr-un cadru teoretic adecvat.

Prima lucrare n acest domeniu o putem considera a fi Arta razboiului", opera ateoreticianului militar chinez Sun-Tzu, scrisa n sec. V .e.n. ntre cei cinci factorifundamentali care, apreciati corect pot aduce victoria pe primul loc este situat Calea- influenta morala, alaturi de Cer - starea vremii; Pam nt - terenul; Capul -comandamentul si cel de-al cincilea Norma - doctrina. Mai mult dec t at t, Sun-tzi, pebaza unei bogate experiente de lupta, ajunge la concluzia potrivit careia " ntreagaarta a razboiului se bazeaza pe nselatorie"[Sun-Tzu, Arta razboiului, Ed. Militara,Bucuresti, 1976, p.33.]

Se impune n continuare prezentarea unor lucrari, autori, nvataminte si elementefundamentale n conceptia unor comandanti militari, ce au dezvoltat teoria n acestdomeniu:- Filip al II-lea, rege al Macedoniei (359-336 .e.n.) a transmis fiului sau trei principiide baza pe care acesta sa le aplice n relatiile militare dintre state. Primul se referandeosebi la activitatea din timp de pace si vizeaza ntretinerea relatiilor de prieteniecu cetateni ai adversarului, astfel ca la nevoie, banul strainului va veni sa sustinacauza proprie. Al doilea se refera la actiunile indirecte desfasurate de agenti secretiprin zvonuri si intrigi care sa alimenteze razboiul nervilor". Cel de-al treilea principiuare n vedere coplesirea opiniei publice" cu numeroase noutati - false sau adevarate- cu un scop bine stabilit: zdruncinare, dezintegrare, dizolvare, prin formele simetodele specifice secolului al IV-lea .e.n.[Maurice Megret, La guerre psichologique,Press Universitaires, Press Universitaires de Frances, Paris, 1960, p.9.];- Istoricul grec Xenofon (430-355 i.e.n.) descrie calitatile necesare unui buncomandant de osti, sub forma unei convorbiri dintre tata si fiu n scopul obtineriivictoriei, un comandant trebuie sa adopte un anumit comportament din care retinemacele sfaturi ce vizeaza domeniul psihologic: sa stie sa recurga la viclesuguri, sa fieprefacut, sa fie siret, sa caute sa pacaleasca si sa fie n masura sa nascoceasca sialte viclesuguri mpotriva inamicului [Xenofon, Viata lui Cyrus cel Batr n,ntemeietorul statului persan, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1967, p.96.];- Sextus Iulius Frontius, detinator al unor functii importante n organizarea statalaromana (sec.I e.n.), n opera sa Stratagemata, scrisa ntre anii 81-96 e.n., structuratape patru parti, face referiri, n trei parti, la stratageme folosite n scopul nselarii si

surprinderii inamicului. Sunt prezentate sub forma unor pilde despre patriotism,curaj, abilitate, inteligenta, disciplina si sunt grupate n functie de situatiile ce se potivi nainte sau pe timpul ducerii luptei. Devin astfel semnificative urmatoarele: cumsa facem sa nu simtim lipsurile sau sa le nlaturam? Cum sa ndrumam oastea lalupta? Cum sa spulberam teama pe care o au ostenii n fata unor semne favorabile?[Sextus Iulius Frontius, Stratagemata, Apud Actiuni psihologice n confruntarilemilitare contemporane, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1980, p.16-19.];- Expresie a experientei militare rom nesti, lucrarea voievodului rom n NeagoeBasarab, elaborata la nceputul sec. XVI-lea sub titlul: nvataturile lui Neagoe


2/15

Basarab catre fiul sau Theodosie", abordeaza reguli de conduita politica si militaranecesar a fi respectata at t pe plan intern, c t si n relatiile externe cu prietenii saueventualii vrajmasi ai tarii. Dintre aceste reguli retinem: asigurarea linistii sufletesti aostasilor prin adapostirea n locuri ascunse si sigure a femeilor, batr nilor si copiilor:primirea regulata de catre militari a drepturilor de hrana si de leafa care li se cuvin;- Organizarea corespunzatoare a sigurantei strajilor pentru a nu fi nvinse si prin

aceasta sa se creeze spaima, ce poate determina pierderea oastei celei mari"[ nvataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, Ed. Minerva, Bucuresti,1970, p.388.];- -Machiavelli (1458-1525) introduce o serie de principii menite sa calauzeascapractica n acest domeniu, n opera sa Principele, ce poate fi considerata de catreunii autori drept un veritabil manual de razboi psihologic [Nicollo Machiavelli,Principele, Ed. stiintifica, Bucuresti, l980, p.16-19.];- Capacitatea deosebita a tipariturilor, ca mijloc de vehiculare a informatiilor, deinfluentare prin manipulare si persuasiune, este receptata si folosita n consecinta,Frederic al II-lea (cel Mare, 1712-1786) a folosit presa n declansarea unei largicampanii de diversiune. Napoleon nsusi recunoaste posibilitatile de influentaremorala, afirm nd ca patru ziare pot sa provoace unui inamic mai mult rau dec t oarmata de sute de mii de oameni [D.A. Volkogonov, Psihologhiceskaia voina, Moskva,Voennoe izdatelstvo Ministerstva Oboroni S.S.S.R., 1983, p.41.].

Mijloace si tehnici de influentare psihologica

nainte de abordarea acestei generoase teme, se impune enumerarea formelor simetodelor folosite n cadrul tehnicilor de influentare psihologica. Acestea pot fi:- Forme si metode de influentare folosite at t n timp de pace, c t si n razboi;- Forme si metode de influentare psihologica n c mpul tactic;- Forme si metode de influentare psihologica n timp de pace.Formele si metodele folosite at t n timp de pace c t si n timp de razboi pun nevidenta sfere si continuturi comune, dar cu dimensiuni si profunzimi diferite.

Confruntarea imaginilor, agresarea simbolurilor, miturilor, stereotipurilor simetaforelor, a matricelor simbolice a unor grupuri dintr-o tara sau a imaginaruluisocial national devine metoda principala. Astazi asistam mai mult sau mai putinprotejati la actiunile coordonate ale unei oligarhii mediatice ce detine putereacomunicativa si care, la r ndul ei, se converteste n putere politica prin raza saenorma de influenta.Analiza operatiilor de folosire a agresiunii simbolice dezvaluie, n general,minutiozitatea pregatirii, modalitatile alese pentru punerea n circulatie a arsenaluluide declansare a procesului de destructurare si restructurare a imaginilor dorite, nfunctie de entitatea socio-culturala, capacitatea de procesare informationala,atributele specifice imaginarului social al natiunii respective.Retinem ca obiective ale agresiunii informational-simbolice:- dezorganizarea natiunii vizate si dezintegrarea socio si etno-organizarilor ce ocompun;- discreditarea autoritatii de stat a personalitatilor si liderilor cu un status deosebit;

- neutralizarea capacitatii de simbolizare a membrilor si grupurilor natiunii respective,- diminuarea puterii de reactie la interventia influentelor agresive.

Cointeresarea, coruperea, compromiterea, santajul si intimidarea s-au dovedit a fimetode eficace de influentare psihologica n timp de pace si n situatie de razboi.Desfasurate cu predilectie prin intermediul organelor de spionaj care actioneaza subcele mai diferite acoperiri, ponderea lor este n continua crestere, datorita graduluisporit de permeabilitate fata de posibilitatile si masurile de protectie a tintei. Aceastase desfasoara n cadrul unor agentii, ntreprinderi, institutii, misiuni diplomatice,


3/15

asociatii sau organizatii culturale" etc., toate las nd impresia ca obiectul lor este licitneav nd nici o legatura cu vreo activitate ndreptata mpotriva securitatii statului.

Implicarea serviciilor secrete ale anumitor centre de putere n lovituri de stat (Grecia,Chile, Kampuchia, Granada, Afganistan), conflicte militare (Vietnam, Orientul Mijlociu,Malvine), finantarea clandestina a unor grupari politice n Europa si Asia. Aceeasi

strategie o nt lnim si n organizarea si declansarea procesului de destructurare aestului european socialist, rascoale si atentate n Africa, permanente crize de guvernn America Latina s.a., sunt exemple concludente pentru importanta care se acordaacestor actiuni. De exemplu, pentru ncercarile de racolare a unor anumite categoriisocio-profesionale, n care cadrele militare ocupa un rol principal, se cauta mediiprielnice, exploat ndu-se anumite slabiciuni: bani, alcool, viata imorala, tendinta devedetism sau dosarul personal" ca mijloc de intimidare si santaj.

Actiunile gruparilor de presiune si terorist-diversioniste, sabotajele, crimele politice separticularizeaza ca o modalitate eficienta folosita n prezent. Retinem atentia asupragrupului de presiune", deoarece se apreciaza ca, desi activitatea de presiune esteuniversala (presiune face toata lumea"), fenomenul politic al presing-ului" a devenitfoarte frecvent, ca fapt social si subiect de cercetare sociologica, ndeosebi n tarileaflate n tranzitie de la totalitarism la economia de piata si statul de drept. Grupul depresiune dispun nd de o mare capacitate de adaptare si infiltrare n mediileinteresate, de exploatare n folos propriu a oricarei situatii conjuncturale prin actiunirevendicative, poate apela si la actiuni de influentare psihologica propriu-zisa:dezinformare si manipulare, nscenare, incitare la violenta.

Roger Muchelli demonstreaza ca teoria si practica diversiunii este deja bineinstrumentata nca din deceniul VIII. Aceasta perioada a marcat etapa consacrariimijloacelor militare, ca instrumente substituente sau complementare ale forteiarmate.

Actiunile de influentare parapsihologica mbogatesc formele de manifestare alerazboiului nevazut putin cunoscute publicului larg, at t datorita caracterului lor insolitc t si secretului care le nvaluie, ele produc o anumita deruta si frica de a le nfrunta.Daca luam n considerare precaritatea cunostintelor n acest domeniu al marii mase aoamenilor, ca si tendinta fireasca a acestora spre fabulos si necunoscut ntelegemposibilitatile nelimitate n a apela la ele.

ntr-un studiu din anul 1981 al armatei de uscat a S.U.A. dat publicitatii si intitulatAnaliza misiunilor de sustinere a focului" (Fire Support Mission Analysis), se afirmafara echivoc faptul ca energiile nca ipotetice, dar care fac de multa vreme obiectulcercetarii parapsihologiei pot fara ndoiala, sa aiba importante aplicatii si consecinten domeniul militar". O succinta trecere n revista a acestora evidentiaza urmatoarelecategorii de obiective:- depistarea si descifrarea prin tehnicile parapsihologice a continutului documentelorsecrete;- localizarea instalatiilor militare secrete si urmarirea miscarilor de trupe si nave;

- controlul de la distanta a proceselor psihic-volitive ale cadrelor din comandamentemilitare ale esaloanelor superioare si a oamenilor politici din structurile puteriinationale;- anihilarea de la distanta a persoanelor indezirabile si neutralizarea specifica asistemelor de armament de toate categoriile, inclusiv sateliti si rachete spatiale;- antrenamentul propriu al trupelor specializate n misiuni de comando sau interventiispeciale.Prin folosirea acestor metode, vointa si inteligenta oamenilor pot fi paralizate,capacitatea combativa a armatei poate fi lichidata, iar populatia poate fi adusa la


4/15

stare de totala pasivitate.

ncalcarea disimulata a regulilor logicii constituie metoda ce permite sa se maschezeminciuna evidenta si calomnia prin prezentarea unor argumente. De exemplu, inculcnd logica, se vorbeste despre lupta pentru ntarirea pacii, n timp ce n practica areloc pregatirea de razboi. De asemenea, se utilizeaza pe scara larga si un procedeu de

denaturare logica, prin care, n locul unui ansamblu de argumente, necesarefundamentarii unei anumite idei se aleg numai cele care le convin, omit ndu-le pecelelalte. Din categoria ncalcarii disimulate a regulilor logicii fac parte si alteprocedee, specifice acestei metode:- metoda denaturarii;- falsa generalizare, prin care fenomene izolate sunt prezentate ca fiind generale,tipice.Folosirea etichetarii, prin prezentarea unor informatii deformate, este largita prin alteprocedee specifice acesteia:- repetarea frecventa a anumitor lucruri;- referiri denigratoare la adresa autoritatii;- falsificarea h rtiilor" adica dezinformarea fatisa;- adevarul emis pe jumatate;- denaturarea faptelor etc.

Nu este omisa nici penetratia discreta, influentarea voalata a mintii si sufletuluiomenesc, cele mai semnificative si eficiente devenind anecdotele si zvonurile.Drogurile au devenit o metoda consacrata n arsenalul agresiunii psihologice, ncepnd cu razboiul din Coreea si Vietnam, dar si n timp de pace, ca o adevarata armastrategica, viz nd obiective importante pe termen lung. Se materializeaza, de faptideea lui Mao Tze Dung, potrivit careia Daca vrei sa faci inoperante niste trupe,drogheaza-i pe indivizii care le compun". Astfel, fosta URSS a utilizat pe scara largahalucinogenele (L.S.D., amfetamine etc.) n razboiul din Afganistan, reusind sacaptureze unitati ntregi fara sa recurga la arme, deci fara lupta. Efecteledestabilizatoare, nocive si pericolul folosirii n timp de pace a drogurilor constau ncrearea dependentei psihice, cu urmatoarele consecinte:- o dorinta coercitiva de a obtine drogul, n alternanta cu sindromul de abstinenta sipasivism fata de alte nevoi si activitati;- iritabilitate, stare de neliniste sau tulburari de comportament;- diminuarea p na la anulare a responsabilitatii, a spiritului de ordine si disciplinamilitara;- predispozitie spre insubordonare si comiterea unor delicte grave (crima, dezertare,sinucidere).Efectele nocive ale drogurilor, posibilitatea procurarii rapide si n cantitaticorespunzatoare, efectele contagioase ale acestuia l recomanda ca unul dintremijloace, dar si ca o metoda eficienta n realizarea obiectivelor influentariipsihologice.

n ceea ce priveste particularitatile actiunilor de influentare cu aplicabilitate numai petimp de razboi, se pot aminti c teva metode probate n diversele confruntari militare

de-a lungul timpului.Exacerbarea instinctului de conservare, provocarea si mentinerea n limite critice astresului de lupta reactii de stres n lupta - C.S.R.), folosindu-se urmatoareleprocedee:- hartuirea inamicului;- realizarea surprinderii;- suprasaturarea (intoxicarea) cu elemente puternic afectogene, realiz ndu-seterorizarea afectiva;- prelungirea timpului de asteptare p na la declansarea actiunii.


5/15

Dezinformarea si manipularea combatantilor pentru a realiza depresiunea mentalaindividuala si colectiva, apel ndu-se la urmatoarele procedee:- convingerea si repetarea n legatura cu anumite valori care sunt prezentate subforma de manifeste, stiri, zvonuri. De exemplu, n razboiul din Golful Persic, fortelealiate au tiparit 25.000.000 de materiale de propaganda (manifeste, denumite si

gloante de h rtie" foi volante, permise de libera trecere, lozinci, caricaturi, brosuri,carti postale etc.), din care 14.000.000 au fost difuzate cu sprijinul aviatiei;- procedeul marturisirii si nvinuirii altora ( n special pentru motivarea agresiunii) ;- procedeul intimidarii pentru a provoca fenomene ca: lasitate, apatie, defetism,dezertare etc.;- procedeul coruperii, acordarea unor recompense pentru cei care se predau cu saufara armament si tehnica de lupta.

Principalele caracteristici care fac din influentarea psihologica desfasurata de catreagresor un tip special de influentare sunt [Lt. col. Constantin Hariuc, Protectiampotriva agresiunii psihologice, Ed. Militara, Bucuresti, 1994, p.28-29.]:- are un singur sens, si anume negativ. Prin asemenea actiuni, agresorul realizeaza ointensa presiune psihologica, prin care urmareste subminarea starii psihomorale avictimei, reducerea capacitatii ei de rezistenta, a vointei de a lupta, cu scopul de a odetermina sa capituleze si sa accepte dominatia militara;- se urmareste, de catre adversar, realizarea unor schimbari radicale ntr-un timpscurt utiliz nd n acest sens, cu preponderenta, forme si metode soc" (de tipsubversiv), cu influenta foarte mare asupra luptatorilor. n conditii de razboi,succesiunea situatiilor este deosebit de rapida, n cadrul careia surprinderea sipresiunea sufocanta asupra inamicului duc la scurtarea intervalelor (pauzelor) dintreactiuni. Astfel, subminarea starii psihomorale a tintei stabilite, diminuarea vointei delupta si a capacitatii de rezistenta se va realiza prin intensificarea, acutizarea siamploarea crescuta a actiunilor de razboi psihologic.- influentarea trece frontiera unor sisteme (popoare sau armate din state diferite),vine din necunoscut si este n afara contactului direct;- sursele de influentare n mare majoritate, nu-si declina identitatea, iar c nd o fac,folosesc manipularea informationala, adica inducerea n eroare, bine planificata, aoamenilor;- se realizeaza o documentare totala asupra victimei.n ceea ce priveste starile psihice negative (Anexa nr.1), ca reactii si procese

emotionale puternice si prelungite, provocate n primul r nd, de conflictele la careeste angajat luptatorul, de lipsurile resimtite sau nelinistile provocate de situatia ncare se afla la un moment dat, acestea reprezinta produse caracteristice ale actiuniide influentare psihologica.

Omul se raporteaza totdeauna la situatia n care se afla sau la cea n care s-ar puteaafla la un moment dat si evalueaza n permanenta sansele de reusita. Aceastaevaluare induce stari care pot fi negative c nd omul considera ca are sanse putinesau deloc de a face fata situatiei. Analiz nd conflictele care au avut loc dupa cel de-aldoilea razboi mondial, specialistii n actiuni psihologice au previzionat ca o viitoare

conflagratie va declansa la combatanti:- reactii nevrotice anxioase acute; reactii de panica sub forma de rigiditate sauactivitate necontrolata;- agitatie si fuga;- reactii nevrotice depresive;- reactii de genul epuizarii luptatorului;- trecerea de la reactii nevrotice la traume psihice.Aceste reactii nevrotice evolueaza de la stari suportabile la forme grave, adica de lasuspiciune p na la panica sau demoralizare. Principalele trepte (stari negative diferite


6/15

ca intensitate) pe care le pot parcurge tulburarile de comportament cauzate deinfluentarea psihologica sunt prezentate n continuare.

Starea de neliniste ca tip de reactie emotionala, apare c nd omul se gaseste nsituatii complexe (neasteptate) si are raspunderi de care nu se poate achita, datoritaactiunii unor factori perturbatori (criza de timp, obstacole, nereusite, situatii

periculoase etc.) [Colectiv, Psihicul si realitatea c mpului de lupta, Ed. Militara,Bucuresti, 1979, p.75.]. C nd nelinistea ajunge la nivel maxim, apar tulburari ndesfasurarea proceselor psihofiziologice, creste ncordarea - starea ce faciliteazaproducerea unor greseli de percepere, aparitia miscarilor sau actiunilor impulsivesau, dimpotriva, foarte ncete, scaderea atentiei si a puterii de concentrare,pierderea controlului timpului etc.

Teama este reactia emotionala exteriorizata deseori printr-o stare apasatoare. Eaprecede, de regula, ndeplinirea misiunilor care implica raspundere, risc sau pericol.Specificul presiunilor generate de teama decurge din faptul ca omul se raporteaza lao situatie periculoasa cu caracter ipotetic, deci care nu s-a instalat n fapt si esteposibil sa nu apara. De pilda, zvonul ca subunitatea va fi supusa unui atac cu armachimica este de natura sa duca la instalarea acestei stari n r ndul militarilorrespectivei subunitati.

Frica este o reactie emotionala care survine atunci c nd luptatorul ajunge ntr-osituatie primejdioasa fara a fi pregatiti pentru aceasta. Spre deosebire de teama,frica se instaleaza n fata unui stimul concret cum ar fi atacul din aer asupra uneisubunitati, fara ca aceasta sa fie prevenita n vreun fel.

Frica influenteaza toate procesele psiho-fiziologice si produce modificari nsemnate nfunctionarea organismului uman. n anumite limite, chiar si n razboi, frica este unsentiment normal. Atunci c nd frica l stap neste pe individ, acesta nu-si mai poatecontrola atentia, zonele de perceptie se ngusteaza, el pierde din vedere lucrurielementare si aprecierea corecta a situatiilor obisnuite. Unii oameni devin impulsivi,au miscari dezordonate, altii fug nspaim ntati - caut nd salvarea - sau ram n mpietriti locului" de frica. n acest caz, individul si pierde capacitatea de g ndirelogica, nu-si mai poate stabili relatii normale cu mediul. Sunt nsa indivizi care nsituatii identice nu traiesc starea de frica, ci, dimpotriva, simt m nie sau curiozitate,sentimente care stimuleaza activitatea pozitiva.

Angoasa, este o neliniste maxima, caracterizata printr-o asteptare nfricosata a uneisuferinte sau nenorociri nedefinite si se asociaza cu impresia neclara a unui pericolde neevitat. n acest caz, caracteristica este data tocmai de caracterul nedefinit alpericolului. Dintre factorii care ar putea determina aparitia angoasei, cel mai adeseasunt numiti a fi izolarea si lipsa de informatii.

Formele caracteriale se concretizeaza n stari de indiferenta si dezinteres pentrusoarta celorlalti membri ai subunitatii, iritabilitate, insomnii, cosmaruri etc. si apar,mai ales, la militarii supusi timp ndelungat conditiilor de razboi, fara perioade de

ragaz si refacere psihofizica. Manifestarile colective sunt fenomene specificerazboiului modern si apar, de regula, la trupele mai putin instruite, insuficientmotivate moral, rau comandate sau care au acumulat tensiuni psihologice ale unorlupte ndelungate ntre aceste manifestari panica de grup este cea maireprezentativa.

Panica de grup survine n momentele de mare dificultate (lipsa informatiilor asupradesfasurarii luptei, insuficienta influenta a comandantului, esecuri repetate, atacuriprin surprindere ale inamicului, actiuni subversive psihologice abil lansate si


7/15

ntretinute etc.), c nd exista un pericol real sau imaginar. Starea de panica poatecuprinde grupuri mai mari sau mai mici de oameni, poate sa apara brusc, ori sa aibao evolutie lenta; se propaga cu mare repeziciune, si determina dezintegrareagrupurilor respective, pierderea influentei normelor de comportament prestabilite si aautoritatii sefilor, renuntarea la ndeplinirea misiunilor de lupta, parasirea rapida sidezordonata a zonei n care se manifesta factorii reali sau imaginari de pericol.

Parasirea dezordonata a raionului de lupta este o forma acuta a panicii si se face, deregula, spre napoi (poate fi si spre nainte, av nd drept consecinta acte depseudoeroism colectiv). Acutizarea panicii se poate exprima si n alte forme, cumsunt simularea mortii, sinuciderea n masa ( n situatii disperate).

n continuare sunt prezentate tulburarile grave de comportament ce pot cuprinde at tindivizi luati izolat, c t si grupuri psihosociale (subunitatea, unitatea) :1. Siderarea, proces de inhibitie totala care se caracterizeaza prin imobilitate psihicasi rigiditate motorie; el creeaza luptatorului o imagine de mpietrire", de statuie".Individul nu mai este capabil sa ia masurile de aparare a fiintei sale fizice, impun ndu-se scoaterea lui imediata din lupta;2. Panica, forma superioara de manifestare a fricii, exprim nd o stare de confuzie, dedezorientare, o frica mpinsa p na la paroxism, n prezenta unui pericol real sauimaginar; este nsotita de o reactie instinctiva de fuga. Individul si pierdecapacitatea de g ndire logica, nu-si mai poate exercita functii de autocontrol si numai poate stabili relatii normale cu mediul;3. Forme delirante acute apar, cel mai adesea, pe un fond de epuizare psiho-fiziologica. Ele se caracterizeaza prin prezenta parazita n g ndirea luptatorului a unoridei sau nuclee delirante, obsesive, fobice sau maniacale. Subiectul are preocuparibizare, rupte de realitate, situatie care poate dura de la c teva ore p na la c teva zile;4. Formele hysterice constau n manifestari ca:- Surdomutitatea;- Tremuraturile;- Crizele isterice propriu-zise.5. Formele depresive sunt stari care au ca specific gestul de autodistructie, av nd laorigine o stare conflictuala intensa acompaniata de un puternic sentiment deculpabilitate legat de anumite momente si situatii de pe c mpul de lupta. Aceste staripot fi induse prin caracterul insidios al actiunilor psihologice ale agresorului, carepractica n unele situatii santajul emotional si moral, cu efect distructiv asupracomportamentului luptatorilor.

Zvonul si dezinformarea ca mijloc de realizare a influentarii psihosociologice

Omenirea, n evolutia sa istorica, a fost marcata de numeroase conflicte politice,sociale, etnice, culturale, militare nsotite de ample si diversificate actiuni dediversiune si dezinformare psihologica. Prezente at t n perioada premergatoareconflictelor, sporite ca numar si intensitate pe timpul desfasurarii acestora,dintotdeauna au avut drept obiectiv sa genereze nesiguranta, panica, frica, ndoiala,si pe acest fond sa slabeasca rezistenta psihomorala a luptatorilor si populatiei civile.n acest scop, unul dintre cele mai folosite mijloace a fost zvonul, cu o influenta

deosebita datorata puterii de persuasiune si al posibilitatii influentarii unei mari masede oameni.

Zvonul, ca fenomen psihosocial. Zvonul, ca fenomen psihosocial reprezinta oinformatie ce se doreste a fi autentica si cu caracter de noutate, cu posibilitatiminime de verificare: o informatie de cele mai multe ori tendentioasa, care circulaparalel si n mod frecvent n contrasens cu informatiile transmise prin mijloaceleoficiale de comunicare. "Copil al insecuritatii, zvonul creeaza legaturi puternice ntremembrii unei comunitati a carei tema nu mai suporta ntrebari fara raspunsuri"


8/15

[Maurice Olender - "La Rumeur", Apud Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas,Bucuresti, 1993, p.19.]. Zvonurile sunt creatii colective si au functii si disfunctiisociale. Chiar daca unele au o sursa de lansare bine sau - cel mai adesea - rauintentionata, prin retransmisii succesive, amprenta personalitatii colportorilor seimprima ad nc n continutul lor, cu at t mai mult n cazul zvonurilor emergente,rezultat al tranzactiei colective" [Tamotsu Shibutani-Improvised News, A Sociological

Study of Rumor, The Bobb-Merril Company, Inc., New York, 1966, p.29.], prin punerealaolalta a resurselor intelectuale ale grupurilor umane n vederea interpretarii unorevenimente importante, dar ambigue, despre care lipsesc informatii, sursa oficialaneav nd credibilitate.

Se impune considerarea zvonului n raport cu alte fenomene nrudite: ponegriri, b rfe,clevetiri, povesti, legende, vorbe care circula din gura-n gura pentru a identificaposibilitatile reale de influentare individuala si colectiva. Pentru aceasta reamintim caorice tip de comunicare poate fi definit din sase puncte de vedere: dupa sursa,continut, mod de difuzare, mijloc de difuzare, obiect al comunicarii si natura efectelorproduse. Zvonul si vorba provin din surse neoficiale. Primul termen se refera la unproces de difuzare n lant, la o forta de propagare, la o amplitudine al carei rezultateste sunetul care se nalta din toate aceste voci, si pe care-l putem urmari:Vorba se refera la un proces lipsit de continuitate, ezitant, foarte limitat n spatiu: enormal sa nu se propage nimic, din moment ce e doar o vorba vaga. Nu e dec t ovorba" nseamna ca sunetul abia daca a fost perceput, deci mesajul nu are tocmai oexistenta reala, sigura: nici nu se aude. Vorba este lipsita de nsemnatate. La origine,cuv ntul ponegrire" se referea at t la sursa, c t si la efectul unei comunicari: eragrohaitul porcului mistret [Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti,1993, p.41.], iar n prezent acest cuv nt se refera la continutul si obiectul comunicarii:e vorba de comentarii josnice, la limita calomniei, ce se fac pe seama cuiva. Este untip de mesaj, ce exprima o judecata subiectiva asupra continutului zvonului sau alvorbei.

Cuv ntul b rfa" se refera la obiectul zvonului sau al vorbei. B rfa se leaga depersoane: povesteste bucuriile si necazurile celor ce ne nconjoara, fie ei bogati sausaraci, persoane nsemnate sau ne nsemnate. n general, b rfa nu e rautacioasa si sepractica n special de dragul de a vorbi, de a avea un subiect de conversatie:interesul pe care l prezinta e de scurta durata, de aceea o b rfa trebuie repedenlocuita cu alta mai savuroasa.

Cuv ntul clevetire" reprezinta o definitie a mesajului din punct de vedere al sursei.Ca si ponegrirea, reflecta si o judecata de valoare, un mod de a discredita zvonul sauvorba, repros ndu-i provenienta dintr-o sursa total lipsita de credibilitate. Atunci c ndavem de-a face cu surse oficiale sau care se bucura de respect, mesajul primeste untitlu de noblete: este o informatie". n cazul unei erori, nu este un zvon ci oinformatie falsa".

ntelegem astfel, prin zvon, idei, relatari, afirmatii sau presupuneri ce pot fi nntregime false sau contin nd unele elemente adevarate, dar distorsionate n raport cu

situatia si centrele de interes ale unor indivizi sau colectivitatea determinate.n lansarea si asigurarea circulatiei zvonurilor se mizeaza pe unele caracteristici ale

acestuia:- noutatea;- plasarea actiunii sub aspectul consecintelor n viitor;- corelarea continutului sau cu sperantele, asteptarile, aspiratiile si temerile indivizilorsau colectivitatilor.n conditiile n care are loc mpletirea continutului informatiei cu interesele si

aspiratiile celor ce receptioneaza, zvonul poate determina stari de spirit curente de


9/15

opinii, atitudini si comportamente specifice mesajului transmis.Ca forma specifica de comunicare, ndeosebi interpersonala, zvonul are la baza oserie de mecanisme psihologice ce exploateaza unele caracteristici general-umane,cum ar fi:- curiozitatea;- dorinta unor oameni de a se arata ca fiind bine informati, depasind informatia

oficiala;- tendinta de a amplifica o stire prin elemente si comentarii personale;- reactia fireasca de a transmite mai departe o informatie, anumite stari psihice(nemultumire, anxietate) etc.;- capacitatea imaginativa si anticipativa, nevoia de a integra necunoscutul ntr-ununivers cunoscut, de a transmite noutatea imediat.

Jean Delumeau explica psihologic zvonul prin credulitatea maselor [Jean Delumeau,Frica n Occident, vol.1, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1986, p.291.]. Zvonurile analizatede acest autor se brodau pe doua elemente: frica si g ndirea magica. Frica, emotiaabsolut fireasca, ne face uneori sa vedem primejdia mai mare dec t este ea nrealitate. Anxietatea patologica conduce la reactii dezaptative si se fondeaza pesituatii si elemente periculoase inexistente. Receptarea si retransmiterea continutuluizvonului sunt potentate si de importanta pe care fiecare individ o acorda datelorvehiculate prin intermediul acestuia. n lipsa adevarului sau corespunz nd pe de-a-ntregul realitatii, este suficient ca informatia sa se transmita fara ncetare din om nom pentru ca zvonul sa-si realizeze circulatia dupa o logica proprie, n caredistorsiunea informatiei este o conditie fundamentala pentru a se putea manifesta siactiona, pentru a se putea propaga.Daca privim propagarea ca un fenomen obiectiv ce este un produs al comunicariiintragrupale si intergrupale, putem nuanta ntelegerea factorilor care marescposibilitatile de grupare, gradul de omogenitate si asezare spatiala, de coeziunespirituala si comunitate de interese si importanta temei, concordanta dintrecontinutul mesajului si motivatiile individuale si de grup. Cu c t e mai mare interesulmediu n cadrul colectivitatii cu at t cresc sansele de rasp ndire a zvonurilor. Petimpul transmiterii zvonurilor, apare ca proces specific modificari si distorsiuni aleinformatiei pe care le contine [Coord. Jean Niculescu - Psihicul si realitatea c mpuluide lupta, Ed. Militara, Bucuresti, 1979, p.189.].

Distorsiuni ale informatiei specifice zvonului

Nivelarea. Reducerea sau amplificarea informatiei, facilitarea ntelegerii si relatarii ei.Pe masura ce un zvon circula, el tinde sa devina mai scurt, mai concis, mai usor denteles. Versiunile sugestive cuprind tot mai putine cuvinte si detalii. Reductia numerge, nsa, p na la disparitia totala a mesajului. Efectele ei se produc dupaurmatoarele reguli:- cu c t o povestire este mai scurta si mai concisa, cu at t are sansa sa fie reprodusamai fidel;- cu c t subiectul are mai putine detalii ntre care sa aleaga riscul distorsiuniiulterioare, scade;- relatarea devine at t de scurta nc t este memorata mecanic, lucru care confera si

rapiditate circulatiei (asa se explica rapiditatea cu care circula din om n om) .Accentuarea. Zvonul este supus si unui proces de accentuare, n sensul ca suntretinute si produse selectiv un anumit numar limitat de detalii. Accentuarea estecomplementul inevitabil al reducerii. Una nu poate sa existe fara cealalta. ninteriorul acestei tendinte se produc fenomene ca:- sunt retinute cuvinte, imagini sau simboluri bizare sau frapante;- adoptarea unei forme numerice, detaliile accentuate fiind multiplicate n povestire;- plasarea desfasurarii evenimentului la timpul prezent; n general ntr-un cadrudinamic, spatio-temporal.


10/15

Asimilarea. Continutul zvonului este ajustat si n functie de atitudinile, aspiratiile simotivatiile transmutatorului, ale grupului din care acesta face parte. Acest procesevidentiaza capacitatea de ajustare conform predispozitiilor emotionale ale celor carerasp ndesc zvonul, ale intereselor lor, ale prejudecatilor individuale si de grup, asigurnd, astfel, circulatia lui ntr-un mediu determinat si nu n oricare altul.Aceste trei tendinte-reductia, accentuarea si asimilarea actioneaza simultan si

reflecta un proces de subiectivare, care are ca rezultat deformatiile ce caracterizeazazvonurile. Formulele introductive care netezesc lansarea zvonurilor - se spune", amaflat", cica", am auzit" - contin nemijlocit avertismentul adresat ascultatoruluiasupra acestor posibile erori.

Efecte individuale si colective ale propagarii si receptarii zvonului

Zvonurile pot fi spontane, generate de ncercarile oamenilor de a-si explicaevenimente, procese, fenomene despre care nu au date certe sau deliberate adicasunt concepute si lansate cu scopuri bine determinate de catre organele despecialitate, n scopul de a determina o anumita atitudine, comportare a unor indivizisau grupuri umane. Elaborarea deliberata a zvonurilor, n cadrul conflictelor militaredin secolul XX, au evidentiat preocuparea existenta n toate tarile de a organiza siinstrui nca din timp de pace forte si organe specializate (cuprinz nd politologi,psihologi, sociologi, lingvisti, etc.) care sa construiasca" zvonuri ce ofera explicatiimistificate, dar cu un mare grad de credibilitate, n scopul influentarii fortelor armateadverse, a unor mari comunitati umane si chiar populatii.

Aparitia presei, apoi a radioului si n sf rsit explozia audiovizualului nu a fost nsa denatura sa potoleasca zvonurile. n ciuda mijloacelor de comunicare n masa, publiculcontinua sa preia o parte a informatiei din gura-n gura. Expresia din gura-n gura"defineste un mijloc de transmisie: conversatiile n doi, discutiile n grup, confidentele,discursurile solemne.

Obiectul zvonurilor, pornind de la aceste particularitati ale retransmiterii permanente,l poate constitui scaderea eficientei, grupului caruia i este destinat urmarindinfluentarea moralului si coeziunea acestuia. Pentru ca un zvon sa devina eficace,prin efectele individuale sau colective, este necesar a cunoaste anumite conditii cerealizeaza eficacitatea. Retinem dintre acestea:- publicul este actor, informatia reprezent nd o valoare, aur curat" aceasta ncearcaastfel sa obtina c t mai multa informatie;- starea de spirit a grupului si situatia psihologica a epocii accentueaza saudiminueaza;- n cadrul grupului determina mobilizarea atentiei acestuia, care ncearca sareconstituie puzzle-ul alcatuit din cr mpeie de informatii;- av nd uneori un s mbure de adevar, este privit n totalitate exprim nd adevarul;- produc nd dezorganizarea functionarii psihicului individual si al comportamentuluicolectiv, zvonul produce panica generatoare de catastrofe;- martorii unor evenimente raspund mai mult n functie de gradul de probabilitate alucrurilor n functie de ceea ce observa. Unul dintre specialistii studiului minciunii G.

Durandin [G. Durandin, Les rumeurs, multiplicat Lecons de psychologie sociale, Paris,l950.] analiz nd rezultatele unor experiente rezuma n felul urmator comportamentul:1. martorii dau informatii false cu aceeasi siguranta cu care le dau pe cele corectefiind n acelasi timp de buna credinta;2. numai n mod cu totul exceptional se poate obtine o marturie n totalitate exacta;3. de multe ori ceea ce declaram reflecta mai degraba automatismele g ndirii noastrede g ndire, dec t ceea ce au vazut cu adevarat;4. n consecinta, daca mai multe declaratii coincid, aceasta nu nseamna neaparat casunt adevarate. Asta nseamna pur si simplu, faptul ca mai multe persoane


11/15

mpartasesc aceleasi automatisme si aceleasi clisee mutuale, percep nd faptele nacelasi fel si totusi eronat [I. Gritti-Elle, Le rumeur, Stanke, Ottawa, 1978.].- nivelul capacitatii de procesare sociala a informatiei individuale sau colective ducela interpretarea gresita a unui mesaj, ne ntelegere ce se poate accentua. Un cazcelebru ilustreaza felul n care procesul ne ntelegerii se poate repeta: n masura ncare de fiecare data noul mesaj ram ne ambiguu, acesta permite o interpretare

personala din partea fiecarui nou receptor. n cazul nostru, este vorba detransformarile suferite de un articol de presa n momentul reluarii lui de alte ziare[J.N. Kopferer, Op. cit., p.61-62.]. n timpul primului razboi mondial, un ziar germanKolnische Zeitung" a fost primul care a anuntat caderea orasului Anvers. Titlul de peprima pagina era: La vestea caderii Anversului s-au tras clopotele". Pentru ca ziarulera german, se ntelegea de la sine ca n Germania se trasesera clopotele n cinsteaacestei victorii. Informatia a fost reluata de ziarul francez Le Marin". Potrivitinformatiilor din Kolnische Zeitung", preotii din Anvers au fost fortati sa tragaclopotele dupa ce orasul a fost ocupat". stirea din Le Marin" e preluata de Trimes"la Londra: Potrivit ziarului Le Marin", via Koln, preotii belgieni care au refuzat satraga clopotele la caderea Anvers-ului au fost demisi din functie". A patra versiune seafla n Corriere della Sera": Potrivit ziarului Trimes", cit nd informatii din Koln, viaParis, nefericitii preoti care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anversului aufost condamnati la munca silnica". Ziarul Le Marin" reia aceasta ultima informatie:Potrivit unei stiri din Corriere della Serra", via Koln si Londra, se afirma ca barbariicuceritori ai Anvers-ului i-au pedepsit pe nefericitii preoti pentru refuzul lor eroic de atrage clopotele, sp nzur ndu-i n clopote cu capul n jos, ca balante vii". Astfel, LeMarin" a fost cel care a alimentat zvonul barbariei germane la Anvers. Trebuie saremarcam mai multe lucruri: pe de o parte, daca distanta dintre prima si ultimaversiune e apreciabila, trecerea de la o versiune la alta nu are nimic surprinzator. Sesupune unei logici de clarificare a cuvintelor ambigue sau de percepere selectiva alor. Pe de alta parte fiecare ziarist a introdus c te un element nou: dispun nd de oinformatie prea saraca, a ncercat sa reconstituie un puzzle complet cu riscul de ainventa piesele ce lipseau. Aceste elemente reflecta starea de spirit a momentului:razboiul din 1914 devenise aproape un razboi sf nt. Franta avea sa-si ia revansaasupra germanilor, spal nd rusinea nfr ngerii din 1870 si eroismul era cu at t maimare cu c t dusmanul era descris ca un barbar. Deformarea confirma cliseele ce sevehiculau despre nemti, justific nd temerile latente ale populatiei;- prin interventia mediilor de informare, publicul zvonurilor sporeste considerabil,nemaifiind strict local, ci international;- raportarea permanenta la sistemul de referinta folosit de fiecare pentru a evalua oinformatie;- zvonul prezinta anumite strategii si filtre caracteristice specifice categoriilorsocioprofesionale. n cadrul unei anchete ntreprinse n U.R.S.S.[Bauer R.A., GleicherD.B., Word of mouth communication in The Soviet Union, Public Opinion Quarterly 28,1964, p.216-224.], n legatura cu credibilitatea zvonurilor, 95% dintre intelectuali,fata de 56% dintre taranii intervievati, au declarat ca zvonul e mai plauzibil dec tinformatia transmisa de mediile de informare oficiale. taranii acorda cea mai micancredere zvonurilor, dar sunt cei care le folosesc cel mai mult. Pentru ei zvonul esteun substitut al mediilor de informare oficiale, acestea fiindu-le mai putin accesibile.

Dimpotriva, intelectualii beneficiaza pe scara larga de mediile de informare oficiale,dar au nevoie de un zvon pentru compensatie. Pentru ei, zvonul este un conectiv:permite decaderea inteligenta a informatiilor oficiale. Intelectualii au astfel si einevoie de zvonuri pentru a dob ndi o perspectiva asupra mediilor de informare sipentru a dovedi ca nu se confunda cu publicul larg.n concluzie, putem afirma ca zvonul nu este neaparat fals", n schimb el este

neaparat neoficial. El demonstreaza ca toate certitudinile sunt de natura sociala: esteadevarat tot ceea ce grupul din care facem parte considera ca fiind adevarat.


12/15

Dezinformarea - definire, scop si obiective

n epoca noastra, dezinformarea este o problema la ordinea zilei. Acestui fenomen i-au fost consacrate mai multe lucrari, mai ales n strainatate. Ziarele, revistele,radioul si televiziunea fac tot mai multe referiri la faptul ca azi conceptul este folositn acceptiuni diferite si ca este gresit calificata drept dezinformare orice lipsa, alterare

sau manipulare a faptelor de catre mijloacele de informare n masa.

ntelegerea naturii si efectelor dezinformarii se poate realiza cunosc nd perspectivelepolitice si strategice pe termen lung si mediu. Dezinformarea este ntotdeaunadeliberata, iar decizia de a recurge la ea releva o stare de spirit ale carei resorturicomplexe nu pot fi deduse clar. Poate fi dictata de necesitate, av nd n vedereamploarea mizei si pericolul unei confruntari deschise, relev nd astfel slabiciune saufrica. Poate fi, de asemenea, o actiune premeditata pentru a obtine succesul cu forteminime deoarece agresorul crede, pe buna dreptate, ca influentarea constiinteloreste mai putin riscanta dec t violenta fizica. Dezinformarea poate deveni nsa oobisnuinta fatala pentru o societate care se vrea nchisa, secreta si care astfel poatepierde contactul cu realitatea. Dezinformarea punctuala poate oferi un avantajimediat uneori decisiv ntr-o confruntare favorabila. C nd se desfasoara permanent sisistematic ea devine o redutabila forta de distrugere, care nu-l scuteste pe cel ce ainitiat-o de efecte nebanuite de retorsiune. Dezinformarea interzice prin natura saorice schimb interuman, deoarece este un act antisocial.

Nu este deloc simplu de a defini dezinformarea, termen nu ntotdeauna folosit corectsi cu discernam nt. Dezinformarea este o arma cu tehnici si metode specifice, nsa sio stare de spirit rezultata din adaugarea dimensiunii ideologice de razboi total", pecare Ludendorf o definea ca fiind extinderea luptei la nivelul ntregii activitati sociale,at t militare c t si economice. Se pot da o multitudine de exemple de adevarateoperatiuni de razboi derulate exclusiv prin mijlocirea informatiilor, nsa nu exista nicimacar un singur conflict politic, economic sau militar care sa nu fi facut apel lapropaganda n mod deschis sau pe ascuns, la intoxicarea sau la tentative deinfluentare a moralului si deciziilor adversarului prin nselaciune, amagire, diversiunesau intimidare si n acest caz si n celalalt este, bine nteles, vorba de lupta.

Dezinformarea este considerata astazi un fel de mesaj, mai mult sau mai putinexplicit, un fel de comunicare de tip special ntre dezinformator si tinta sa. Poate luaforma unei declaratii, unui gest semnificativ sau adoptarii unei anumite atitudini.Pentru a se numi dezinformare trebuie sa existe alegerea deliberata, intentia demanipulare sau exercitare a influentei. Mesajul nu este dec t unealta cu care se cautaca un subiect selectionat sa actioneze n sensul dorit. Se dezinformeaza mai putinpentru a convinge, c t pentru a conduce c tre un tel care, de regula, este ascuns. Seactioneaza pentru a forta alegerea unei anumite directii de catre o persoana saugrup, fara nsa sa li se permita libera apreciere. Putem considera ca dezinformareaeste forma psihologica a subversiunii. Ea vizeaza destabilizarea unui grup, stat sausocietati, subminarea capacitatii sale de rezistenta, fara a fi necesara punerea nactiune a fortelor armate; cel mult pregatirea conditiilor pentru intrarea acestora n

actiune si aceasta numai daca actiunea militara se dovedeste a fi absolut necesara.Caci cele doua forme de lupta, cea fizica si cea psihica, se completeaza reciproc ceeace permite o anumita variatie a nivelului de violenta n functie de conditiile concrete.

Arma sau stare psihica, dezinformarea este obiectul unor multiple abordari, n caregasim implicata subiectivitatea fiecaruia. Termenul n sine este de data recenta,ncep ndu-si cariera n mediul sovietic nca din anii 1920. Dezinformarea desemnaun arsenal de mijloace cunoscute sau oculte destinate influentarii guvernelor straine,discreditarii opozantilor politici, n special emigranti, subminarii ncrederii ntre aliatii


13/15

ostili Uniunii Sovietice, falsificarii aprecierilor adversarilor privind realitatea. Lenin daun nou impuls noului procedeu. Dzerjinski, definea fara greutate un sistem de armedestinat compensarii inferioritatii fortelor armate sovietice. nca din 1917 el scria:Comunistii trebuie sa fie pregatiti sa foloseasca la nevoie tot felul de siretlicuri,planuri si stratageme ilegale, sa nege si sa ascunda adevarul. Cuvintele mele eraualese n asa fel nc t sa provoace ura si confuzia, nu pentru a convinge adversarul ci

pentru a-l disloca nu pentru a-i ndrepta greselile ci pentru a-l distruge, matur ndu-istructurile de pe suprafata pam ntului"[Barron John, K.G.B., Elsevier - Sequoia,1975.]. Acelasi autor n lucrarea Ancheta asupra KGB" defineste dezinformarea cafiind propagarea constienta si deliberata a faptelor si opiniilor eronate". G. Veraldi nprefata lucrarii lui Pietre Nord i indica scopul printr-o exprimare deosebit desemnificativa: Crearea unei realitati false at t de convingatoare nc t adversarul sa oconsidere justa"[Nord Pierre, L'intoxication, Livre de poche, 1971.].

L. Batman, specialist ceh n dezinformare, arata ca aceasta constituie una dinaspectele masurilor active si cuprinde: scaparea organizata a informatiilor false;propaganda neagra (aceea care si ascunde originea), desfasurate pentru slabireainamicului din interior. Accentul este pus pe ansamblul mijloacelor utilizate nsa cupredilectie pe ascundere, disimulare si actiune din interior. Academia Francezapropune urmatoarea definitie: Actiune intermitenta sau continua - prin folosireaoricarui mijloc ce consta n eroarea unui adversar sau n favorizarea subversiunii n rndurile acestuia n scopul de a-l slabi".

n concluzie, dezinformarea poate fi definita ca ansamblul formelor, metodelor,procedeelor prin care se urmareste schimbarea dirijata a comportamentuluiindividual si grupal n scopul controlarii si directionarii acestuia, prin inducerea uneirealitati false, pentru a diminua si slabi capacitatea obiectiva de raportare larealitate.

Scopul dezinformarii l constituie finalizarea unor actiuni ce vizeaza realizarea unorproiecte de natura politica, militara, culturala, religioasa, diplomatica hotar te deorganul investit cu putere n conducerea domeniului respectiv, care determina nspecial repartizarea diferitelor mijloace avute la dispozitie:- contacte prin negociatori;- campanii de presa;- demonstratii de forta militara;- presiuni economice,- manipularea constiintelor.

Aportul ce va reveni dezinformarii va fi decis n cadrul general al actiunii si printr-opreocupare foarte atenta acordata unei coordonari perfecte a actiunilorcomplementare ntreprinse. n cadrul ansamblului, dezinformarea are o structuraproprie permanenta sau temporara, cu responsabilitati, mijloace si misiuni propriinsa ntotdeauna subordonate scopului fixat.

Conducerea operatiunilor stabileste dezinformarii obiectivele, respectiv, opiniile,

atitudinile sau comportamentele pe care ea este nsarcinata sa le determine la tinteledestinate atacului. n cadrul general, chiar daca pot fi reunite procedee av nd siobiective intermediare, conceptia si conducerea actiunilor de dezinformare trebuie saram na centralizate. Nu poate fi lasat la ndem na oricarui executant dreptul de adecide n domeniul sau, deoarece acest fapt poate antrena efecte contrare celorurmarite. Dezinformarea ca arma si ascunde cu grija originea si si camufleazaintentia de transformare a tintei ntr-un obiect manipulat, refuz ndu-i dreptul latrasaturi si comportamente specifice. Este relevanta pentru ntelegereaparticularitatilor dezinformarii si prezentarea unor tipuri clasice de dezinformare:


14/15

Ascunderea unei actiuni. Este una dintre modalitatile cele mai comune, prin care seurmareste continuarea unei perceptii false a realitatii sau de a crea n cele mai miciamanunte o realitate falsa. Acest mod de folosire a dezinformarii, deceptiongame"cum l numesc anglo-saxonii, se nrudeste cu camuflajul si diversiunea prin punerean joc a unei diversitati de mijloace cuprinz nd obiecte false, deplasari false, traficradio fals, informatii false. Exista o multitudine de exemple de acest fel de actiuni,

mai ales n timp de razboi. Una este foarte bine cunoscuta: actiunea aparuta subnumele de Omul care nu a existat niciodata". Scopul acestei actiuni a fost de aascunde zona prevazuta pentru debarcarea aliatilor n Europa, dupa recucerireaAfricii de Nord, n iulie 1943. Actiunea prevedea deturnarea atentiei germanilor de laSicilia, furniz ndu-le, prin mijlocirea unui canal credibil, informatii eronate care sa-ifaca sa traga concluzia ca viitoarea debarcare se va efectua n Sardinia sau n Grecia.Serviciile secrete britanice au abandonat n largul coastelor spaniole cadavrul unuifals ofiter de stat-major care avea prinsa cu un lant de ncheietura m inii o mapacontin nd documente false, sau mai bine zis fanteziste, ntocmite nsa n modautentic de nalte personalitati militare, care acceptasera complicitatea la mistificare.Actiunea a nregistrat un succes deplin. Au favorizat aceasta operatiuneminutiozitatea pregatirii, ambianta psihologica n cadrul careia s-a desfasurat si oprofunda remaniere desfasurata n acea perioada n cadrul conducerii Abwehruluiceea ce a mpiedicat de buna seama o analiza critica a documentelor falsificate.

Discreditarea unei personalitati. Pentru discreditarea unei persoane, a uneiorganizatii sau a unor grupuri se porneste de la luarea n considerare a unei maximepopulare ntelepte care afirma ca de unde nu e foc nu iese fum", folosindu-se nacest scop metode ca: zvonul, insinuarile, campania de denigrare, folosindinterpretari tendentioase ori documente falsificate. Un exemplu edificator l constituieafacerea Tuhacevski" (1937), la care participau mai multi actori si care se desfasurape mai multe etape. Cei trei protagonisti ai afacerii, Salin, Heydrich si Skobalin auactionat n aceasta afacere determinati at t de motive personale c t si de obiectivepolitice. Se construieste un scenariu pe baza de informatii si zvonuri, prin caremaresalul Tuhacevski, fost ofiter tarist, comandant cu o mare influenta n r ndurileArmatei Rosii, este prezentat ca fiind un vechi agent al serviciilor secrete aleReichswehrului si ca se pregateste un pretins complot al generalilor rusi si germani,toate cuprinse ntr-un voluminos dosar. Este greu de apreciat p na la ce punct Salin afost nselat. Totusi, acest dosar a constituit punctul de plecare a marii epurari dincadrul Armatei Rosii (1937-1938) care va afecta, incredibil, 90% din generali, 80% dincolonei si aproape 50% din ofiterii cu pregatire militara sau tehnica superioara.

Crearea ne ntelegerilor dintre natiuni. Uneori prin dezinformare se mpiedica oapropiere, se dizolva o alianta, se urmareste sa se anihileze influenta pe care o mareputere o exercita ntr-un stat oarecare, obtinerea unei rupturi ireversibile. Estecunoscuta operatia afacerea Palmer din Indonezia (1964), care a constituit unremarcabil succes pe plan tehnic nsa cu consecinte finale catastrofale. Terenul dedesfasurare a fost foarte bine ales, Indonezia era condusa de presedintele Sukarno,ce se voia unul dintre cei mai nflacarati purtatori de cuv nt ai lumii a treia mpotrivacapitalismului si neocolonialismului, si care se gasea n conflict cu statul vecin

Malaysia. Actiunea este declansata de cehi si urmarea perturbarea relatiiloramericano-indoneziene. Prin intrarea pe r nd n actiune a unei modalitati specificedezinformarii, se insinueaza ca W. Palmer, care asigura de 20 de ani importul defilme americane n Indonezia este o nalta oficialitate CIA. Pentru aceasta se folosescdrept canale de informatii: ambasadorul indonezian n Olanda, care lucra pentru cehi,articole mpotriva lui Palmer aparute n Ceylon si Singapore si atacuri ale studentilormpotriva institutiilor culturale americane. Agitatia antioccidentala ntarita si prinprogramele unor posturi de radio est-europene (din URSS si Cehoslovacia), mpingepartidul comunist la insurectia din 1965 la sugestia comunistilor chinezi. Reprimarea


15/15

a fost dramatica: peste 500.000 de comunisti si simpatizanti sunt masacrati. Abiapeste 20 de ani partidul comunist indonezian si va regasi o mica parte din influentasa de alta data.

Captarea ncrederii unui factor de decizie. Exista cel putin doua modalitati de aactiona asupra unei personalitati sau asupra unui grup mic decizional prin

intermediul liderului sau. Se poate ncerca, adesea dupa o pregatire care dureazaani, infiltrarea unui agent n anturajul unui factor de decizie sau instalarea lui ntr-unpost ce incumba o mare responsabilitate pentru ca apoi influenta acestuia saserveasca la reorientarea deciziilor. Se cunosc numeroase exemple relief nd aceastamodalitate care i ntrebuinteaza pe agentii acoperiti ai serviciilor de informatii.Semnificativa pentru aceasta modalitate a dezinformarii afacerea Guillaume.Serviciile secrete ale R.D. Germania au reusit sa infiltreze pe unul dintre agentii lor nr ndurile celor mai apropiati colaboratori ai cancelarului R.F. Germania. n momentuln care a fost demascat, cancelarul Brandy a fost nevoit sa demisioneze si a fost alesnoul cancelar H. Kohl.

Protectia mpotriva zvonurilor si dezinformarii ca forme dintre cele mai periculoaseale agresiunii psihologice este o problema a tuturor sau mai bine zis, a fiecaruiadintre noi. Protejarea mpotriva minciunii este, nainte de toate, o problema de vointaindividuala. Este nevoie ca institutiile si organizatiile care au responsabilitati ndomeniul asigurarii psihologice si a securitatii nationale n general, sa actioneze ntr-o asemenea maniera nc t sa promoveze valorile nationale si militare, sa le asigurestabilitatea la orice ncercari ce urmaresc diminuarea semnificatiei sau chiarschimbarea acestora.

zvonul si dezinformarea

Documents