ZONE PROTEJATE IUCN

Uniunea internațională pentru conservarea naturii, conform Union internationale pour la conservation de la nature sau International Union for Conservation of Nature (acronim frecvent, IUCN) este o organizație internațională fondată în octombrie 1948 dedicată conservării resurselor naturale.A fost fondată în 1948 și are sediul în Elveția, în localitatea Gland de pe malul lacului Geneva. IUCN reunește 83 de state, 108 agenții guvernamentale, 766 organizații non-guvernamentale și circa 10.000 de experți și oameni de știință din țările întregii lumi. [1]

Misiunea IUCN este să influențeze, să încurajeze și să asiste societățile din întreaga lume pentru a conseva integritatea și biodiversitatea naturii și să asigure ca orice utilizare a resurselor naturale să fie echitabilă și sustenabilă din punt de vedere ecologic.În 1994, în cadrul Adunării Generale IUCN, care a avut loc la Buenos Aires, s-au stabilit 6 categorii de arii protejate. Arii naturale protejate sunt delimitate în funcţie de obiectivele de conservare ale acestora.I. Rezervaţia naturală strictă/ aria sălbatică: arie protejată pentru ştiinţă sau protecţia naturiiI.a Rezervaţia naturală strictă: arie protejată administrată în special pentru ştiinţă.I.b zona sălbatică: arie protejată administrată în special pentru conservarea sălbăticiei.II. Parc naţional: arie protejată administrată în principal pentru protecţia ecosistemului şi pentru recreere.III. Monument al naturii: arie protejată administrată în principal pentru conservarea caracteristicilor naturale specifice.IV. Arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejată administrată în principal pentru conservarea prin intervenţii manageriale.V. Peisaj/ peisaj marin protejat: arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului terestru/ peisajului marin şi recreere.VI. Arie protejată cu resurse gestionate: arie protejată administrată în principal pentru utilizarea adecvată a ecosistemelor naturale.Alături de categoriile de arii protejate stabilite de IUCN mai pot fi adăugate şi alte tipuri de arii protejate convenite prin diferite convenţii, acorduri sau tratate.Situri ale patrimoniului universal: au ca şi scop conservarea anumitor obiective considerate a fi de o valoare deosebită pentru omenire.Rezervaţii ale biosferei: sunt areale ale ecosistemelor terestre sau costiere care promovează soluţii pentru armonizarea relaţiei dintre conservarea biodiversităţii şi dezvoltarea durabilă.Situri RAMSAR: au ca şi scop protejarea speciilor de păsări de apă de importanţă internaţională, împreună cu habitatele acestora.Geoparcuri: sunt teritorii în care patrimoniul geologic universal este protejat şi administrat adecvat.Situri Natura 2000:reţeaua europeană de arii protejate, ce include toate ariile SPA (arii speciale de protecţie avifaunistică) şi SAC (arii speciale de conservare)Natura 2000 reprezintă angajamentulul ţărilor membre ale Uniunii Europene pentru conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, amenajarea teritoriului şi dezvoltarea durabilă a economiei locale.Natura 2000 nu exclude activităţile umane, ci promovează cooperarea dintre om şi natură. Siturile Natura 2000 sunt valoroase tocmai datorită modului tradiţional în care sunt administrate (cosirea fâneţelor, agricultură la scară mică, dezvoltarea satelor folosind durabil resursele naturale). Conservarea naturii este privită ca o parte integrantă a politicii de amenajare a teritoriului şi poate fi compatibilă cu agricultura, silvicultura şi alte activităţi economice şi poate conduce la crearea de noi locuri de muncă.Reţeaua este menită să asigure menţinerea sau readucerea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică de interes comunitar.Natura 2000 este o reţea ecologică constituită din situri Natura 2000 de două tipuri:

Arii Speciale de Conservare Arii de Protecţie Specială Avifaunistică U

Un sit poate fi desemnat în baza uneia dintre directivele menţionate sau a ambelor, pe acelaşi perimetru sau pe perimetre diferite.

Din punct de vedere al biodiversităţii, România este considerată una dintre cele mai importante ţări europene, datorită habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice, cu precădere a mamiferelor mari, a păsărilor, a pădurilor naturale.Pe teritoriul Uniunii Europene au fost identificate 9 regiuni biogeografice. Între ţările membre, România deţine cea mai mare diversitate biogeografică. Pe teritoriul României se găsesc 5 regiuni biogeografice: continentală (cea mai comună), alpină (în ţările cu zone montane), panonică (se găseşte în Ungaria şi ţările vecine), pontică (doar în România şi Bulgaria), stepică (doar în România). Astfel, România, prin valoarea ridicată a biodiversităţii pe care o deţine aduce o contribuţie importantă la Reţeaua Ecologică Europeană Natura 2000.Suprafaţa totală a propunerilor de situri Natura 2000 reprezinta 17,84% din suprafaţa ţării. O bună parte din aceste situri se suprapun peste ariile naturale protejate de interes naţional (parcuri naţionale, parcuri naturale şi rezervaţii).

Scopul şi principiile de management şi organizare a ariilor naturale protejate din România sunt definite în concordanţă cu principiile IUCN.1. Rezervaţiile ştiinţifice – corespund categoriei I IUCN. Scopul acestor arii naturale protejate este protecţia şi conservarea unor habitate naturale terestre şi/sau acvatice care curpind elemente reprezentative de interes ştiinţific. În aceste areale este interzisă orice activitate umană, cu excepţia celor de cercetare, educaţie şi ecoturism cu limitările descrise în planurile de management şi cu acordul Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române. 2. Parcurile naţionale – corespund categoriei II IUCN. Au fost constituite pentru protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional ce cuprind elemente naturale cu valoare deosebită şi oferă posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice.3. Monumente ale naturii – corespund categoriei III IUCN. Scopul lor este de a proteja şi conserva elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor. În funcţie de gradul de vulnerabilitate al elementelor naturale accesul populaţiei poate fi limitat sau chiar interzis.4. Rezervaţiile naturale – corespund categoriei IV IUCN. Sunt arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor habitate şi specii importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Pe lângă activităţile ştiinţifice pot fi admise şi activităţi turistice şi educaţionale organizate sau activităţi de valorificare durabilă a unor resurse naturale.5. Parcurile naturale – corespund categoriei V IUCN. Sunt arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor zone în care interacţiunea activităţii umane cu natura a creat de-a lungul timpului zone cu valoare peisagistică şi/sau culturală mare. Sunt încurajate practicile tradiţionale ale populaţiei locale, activităţile ştiinţifice şi educaţionale şi sunt oferite activităţi de recreere şi turism.În ţara noastră, pe lângă ariile naturale protejate de interes naţional, există şi arii naturale protejate desemnate la nivel internaţional:1. Rezervaţii ale biosferei: Delta Dunării, Retezat, Pietrosul Mare (Munţii Rodnei);2. Situri Ramsar (zone umede de importanţă internaţională): Delta Dunării, Balta Mică a Brăilei, Lunca Mureşului, Complexul Piscicol Dumbrăviţa, Lacul Techirghiol;3. Situri naturale ale patrimoniului universal: Delta Dunării;4. Geoparcuri: Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului, Geoparcul Platoul Mehedinţi