z m t - cultura- · pdf filecunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi...

15
z m T -2- Identitate Cultura Română e v echea Cultură Tracă, prima mare cultură a Euro pei, cunoscută cu 8500 de ani în urmă, peste care s-au aşte rnut Cultura Latină şi Cul tura Bizantină, ambele cu ră - dăcini tot în Cultura Tracă. Cultura Tracă pl uteşte „ nevăzută”în negura timpului . Dar, so a- rele trac „ răspîndeşte” încă multă l umină. E lumina care a dat viaţă şi Culturii Greci şi apoi întregii Culturi Europene. Cultura Tracă , aşa cum pînă acum e ste cunoscut, a dat pri mul scris şi primele obiecte din aur ale omenirii. Scrisul „grec” e, de fapt, scrisul trac. Strălucirea galbenului aurului trac ne încîntă ochiul. Fantezia şi culorile picturii trace sînt fascinante. Stili zarea tracă şi mesajul ne urmăresc zilnic. Căci le întîlnim zilnic în arta contem porană. O suprapunere cultural ă de succes care a a dus pe podium o limb ă veche, măiastră , bogată şi exactă şi a dat naştere unui folcl or plin de fantezie şi perfecţiune, unei fi lozofii tolerante şi optimiste de viaţă, unei religii apropiată omului şi unor oameni paşnici. Aureola spi rituală a Culturii Bizantine, ultima şi cea mai mare cultură a Europei, leagănul culturii europene , e prezentă peste tot în viaţa şi filozofia Românului. Spiritualitatea, princi- pala moştenire bizantină, a modelat adînc Cultura Română. Timpul curge lent şi rezolvă totul. Natura este nădejdea unde omul îşi găseşte sprijinul. Animalele sînt îndreptăţite faţa de natură, precum şi omul. Mioriţele sînt apropiatele omului şi nu de puţi ne ori în istorie, pri etenele şi salvato arele lui. C odrul , cu frunzele lui, adăpostul lui. Joiţa aude cuvinte blînde. Murgului i se şoptesc cuvinte apropiate. Căci el înţelege şi simte . Mâncare gătită se serveşte tuturora, căci şi ele au aceleaşi dorinţe şi simţăminte, precum şi o mul. Viaţa e mai presus decît ori ce. Precum şi bucuria vieţii. Străinul e tratat după proverbul: lasă -l s ăracul că -i străin”. O toleranţă, pentru alte culturi, neimagi nabilă. Toleranţă care însă nu de puţine ori a dus cultura română la marginea prăpastiei . Tot aşa a dispărut şi Cultura Bizantină , sub privirea mulţumită a fraţilor creştini vestici. Iube sc popoarele înclinate spre astronomie: caldeen ii, asirienii, precolumbienii, care d in atîta admira- re a cer ului au dispărut din istorie. ”E.M.Cioran- Paris 1952. Dar cea Mioriţă Cu lînă p lăviţă De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace, Iarba nu-i mai place, - Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De trei zile-ncoace Gura nu- ţi mai tace ! Ori iarba nu- ţi place, Ori eşti bolnăvioară, Drăguţă Mioară ? - Drăguţule bace ! - ţi oile-ncoace La negru ză voi, - i iarbă de noi Şi umbră de voi. Stăp îne, stăpîne, Îţi cheamă ş -un cîne, Cel mai bărbătesc Şi cel mai frăţesc, Că l-apus de soare Vreau să mi te-omoare .... Ş- oile s- or strîng e, Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge ! Iar tu de omor Să nu le spui lor Să le spui curat Că m-am însurat C- o mîndră crăiasă, A lumei mireasă ; Că la nunt a mea A căzu t o stea ; Soarele şi luna Mi- au ţinut cununa, Brazi şi paltinşi I-am avut nuntaşi, Preoţi, munţii mari, Paseri, lautari, Păsărele mii Şi stele făclii ! Mioriţa- Baladă populară

Upload: vuongkhanh

Post on 04-Feb-2018

218 views

Category:

Documents


2 download

TRANSCRIPT

Page 1: z m T - cultura- · PDF filecunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi misionarismul, dă putere spirituală fiecărui individ şi defineşte convieţuirea şi respectul,

z m T

-2-

Identitate Cultura Română e vechea Cultură Tracă, prima mare cultură a Europei, cunoscută cu 8500 de ani în urmă, peste care s-au aşternut Cultura Latină şi Cultura Bizantină, ambele cu ră-dăcini tot în Cultura Tracă. Cultura Tracă pluteşte „nevăzută” în negura timpului . Dar, soa-rele trac „răspîndeşte” încă multă lumină. E lumina care a dat viaţă şi Culturii Greci şi apoi întregii Culturi Europene. Cultura Tracă , aşa cum pînă acum este cunoscut, a dat primul scris şi primele obiecte din aur ale omenirii. Scrisul „grec” e, de fapt, scrisul trac. Strălucirea galbenului aurului trac ne încîntă ochiul. Fantezia şi culorile picturii trace sînt fascinante. Stilizarea tracă şi mesajul ne urmăresc zilnic. Căci le întîlnim zilnic în arta contemporană. O suprapunere culturală de succes care a adus pe podium o limbă veche, măiastră , bogată şi exactă şi a dat naştere unui folclor plin de fantezie şi perfecţiune, unei fi lozofii tolerante şi optimiste de viaţă, unei religii apropiată omului şi unor oameni paşnici. Aureola spirituală a Culturii Bizantine, ultima şi cea mai mare cultură a Europei, leagănul culturii europene, e prezentă peste tot în viaţa şi filozofia Românului. Spiritualitatea, princi-pala moştenire bizantină, a modelat adînc Cultura Română. Timpul curge lent şi rezolvă totul. Natura este nădejdea unde omul îşi găseşte sprijinul. Animalele sînt îndreptăţite faţa de natură, precum şi omul. Mioriţele sînt apropiatele omului şi nu de puţine ori în istorie, prietenele şi salvatoarele lui. Codrul , cu frunzele lui, adăpostul

lui. Joiţa aude cuvinte blînde. Murgului i se şoptesc cuvinte apropiate. Căci el înţelege şi simte. Mâncare gătită se serveşte tuturora, căci şi ele au aceleaşi dorinţe şi simţăminte, precum şi omul. Viaţa e mai presus decît orice. Precum şi bucuria vieţii. Străinul e tratat după proverbul: „lasă-l săracul că-i străin”. O toleranţă, pentru alte culturi , neimaginabilă. Toleranţă care însă nu de puţine ori a dus cultura română la marginea prăpastiei . Tot aşa a dispărut şi Cultura Bizantină , sub privirea mulţumită a fraţilor creştini vestici. „Iubesc popoarele înclinate spre astronomie: caldeenii, asirienii, precolumbienii, care d in atîta admira-re a cerului au dispărut din istorie.” E.M.Cioran- Paris 1952.

Dar cea Mioriţă Cu lînă p lăviţă

De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace, Iarba nu-i mai place,

- Mioriţă laie, Laie, bucălaie,

De trei zile-ncoace Gura nu-ţi mai tace ! Ori iarba nu-ţi place, Ori eşti bolnăvioară,

Drăguţă Mioară ?

- Drăguţule bace ! Dă-ţi oile-ncoace La negru zăvoi,

Că-i iarbă de noi Şi umbră de voi. Stăpîne, stăpîne,

Îţi cheamă ş-un cîne, Cel mai bărbătesc Şi cel mai frăţesc,

Că l-apus de soare Vreau să mi te-omoare

....

Ş-oile s-or strînge, Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge !

Iar tu de omor Să nu le spui lor Să le spui curat

Că m-am însurat C-o mîndră crăiasă, A lumei mireasă ; Că la nunta mea

A căzut o stea ;

Soarele şi luna Mi-au ţinut cununa,

Brazi şi paltinşi I-am avut nuntaşi,

Preoţi, munţii mari, Paseri, lautari, Păsărele mii

Şi stele făclii !

Mioriţa-

Baladă populară

Page 2: z m T - cultura- · PDF filecunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi misionarismul, dă putere spirituală fiecărui individ şi defineşte convieţuirea şi respectul,

z m T

-3- Religia ortodoxă, religia locurilor bizantine, o religie stabilă, o religie paşnică care nu a cunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi misionarismul, dă putere spirituală

fiecărui individ şi defineşte convieţuirea şi respectul, om – natură.

Se spune că românii s-au născut creştini . Creştinismul pare să fi fost născut prin locurile Caransebeşului sau ale Buzăului. Leagănul lui a fost însă Dobrogea, aripa Bizanţului. Omul , prin spiritualitaea lui, este, ca şi în cultura bizan- tină, aşezat în vîrful piramidei vieţii. Valoarea spirituală a individului , deseori în detrimentul colectivului, stă în centrul filozofiei vieţii zilnice a Românului. De aceea Cultura Română este , prin excelenţă, o cultura indivi-

duală. Caracteristci asemănătoare au şi celelalte culturi bi-zantine. Supravieţuirea Culturii Române, în cadrul configu-raţiilor politi ce nefavorabile, de după anul 1699, ale teritoriilor locuite de români, se datoreşte tocmai infrastructurii trace a multor mii de ani , pe aceleaşi meleaguri. Cultura milenară a fost suportul supraexistenţei în aceste vremuri vitrege, căci organizarea colectivă statală slab dezvoltată nu a reuşit să-i dea suportul trebuincios. Doua sute cincizeci de ani de ano-nimat, la marginea prăpastiei naţionale.

Înaltul nivel cultural şi civilizatoric al mileniilor 7 - 1 î.Hr. şi al secolelor 1 şi 2 d.Hr. au condus în secolele 13 - 17, la na-şterea Culturii Române moderne, cultură cu o identitate pro-prie neconfundabilă. „Ştampila” identităţii se poate urmării de peste 8500 de ani. Naşterea, în cca. 900 de ani ( cu precădere în ultimii 400 de ani, pînă la 1699) trebuie mulţumită lor : Gelu (898), Menumorut (898), Glad (898-1017), Leustachius (1176), Ioniţă Caloian (1197-1207), Laurenţiu (1242-1252), Finta (1279), Basarab I (1310-1352) şi Dragoş ( 1336-1352 ) au început,

Bust stilizat. Ani 4300 – 4000 î.Hr. Vădastra. România

Vasile Drăguţ - 1984

Iie ţărănească d in Gorj. Sec. 19

Florea Bobu Florescu-1967

Fotă ţărănească din Argeş. Sec. 19

Florea Bobu Florescu-1967

Page 3: z m T - cultura- · PDF filecunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi misionarismul, dă putere spirituală fiecărui individ şi defineşte convieţuirea şi respectul,

z m T

-4- Mihai ( 1593- 1601) a sfîrşit ! Secretul acestor timpuri : individul în slujba colectivului. Adică state puternice care au asigurat cadrul dezvoltării culturii şi civilizaţiei.

<< Neamul Ţărîi Mo ldovei de unde se trăgănează ? Din ţările Râmului, tot omul creadză.

Traian întăi, împăratul, supuind pe Dahi, Dragoş apoi în Moldoveni premenind pre Vlahi.

Martor este Troianu l, şanţul în ţara noastră Şi Turnul Săverinul, Munteni, în ţara voastră>>

( Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron Vodă încoace. Miron Costin. 6 iulie 1675 )- Dr. Anton Moisin- 1989

Astăzi ştim mult mai mult decît ştia atunci cronicarul Miron Costin. Dromichete, marele Bu-rebista , Decebal şi cei cu cîteva sute de ani de dinaintea lor au modelat şi concentrat moşte-nirea lor culturală tracă multimilenară, în cadrul Statului Geto-Dac.

Dacă astăzi există o minunată Cultură Română, o datorăm acestor personalităţi. Totul e uni-tar şi se potriveşte împreună. Efectul atributului vechimii şi creativităţii. Totul e vechi de mii de ani , dar cu actualitatea de astăzi. Şi totuşi acest tors, plin de viaţă şi cu proporţiile perfec-ţiunii a fost făcut de un artist, pe aceste locuri, acum peste 12.000 de ani ! Creaţia spirituală s-a materializat în piatră, argilă, aur, bronz, sticlă , lemn, cânepă şi in. Pe portul şi în casa Românului. În muzica şi dansul Românului. În fantezia Românului. De

Tors feminin. Ceramică de Sălcuţa. Vela. Dolj. România Paleolitic. Ani cca. 15.000 – 10.000 î.Hr.

J.Andrieşescu, G. Balş, N.Iorga, A. Oţetea, Em. Panaitescu, General R. Rosetti Congresul de Istorie - Oslo- Norvegia- 1929

Muzeul Regional Craiova (foto Agrandi). Craiova. România.

Page 4: z m T - cultura- · PDF filecunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi misionarismul, dă putere spirituală fiecărui individ şi defineşte convieţuirea şi respectul,

z m T

-5- aici şi bucuria vieţii Românului. „Apa trece, pietrele rămân” , a fost mersul lucrurilor pe aceste meleaguri . Documentele în piatră, marmoră, argilă, aur, bronz, sticlă şi l emn ne aduc în faţă miile de ani , ne-prelucraţi şi nedeformaţi.

Continuitatea elementelor de cultură e uimitoare. Ornamentele veştmintelor nu s-au schim-bat de multe mii de ani. Ele sînt documentele viabile ale longevităţii Culturii Române. „Portul ţăranului român este oglinda une i spiritualităţi şi a unei estetici trainic zidite şi foarte vechi. Frumuseţile lui au izvorît din mii d e gînduri, au curs printr-o pulbere de mâini, au fericit şiruri de vieţi, dar au rămas aceleaşi din adîncimi de vremuri tracice. El este portul dac, a l omului nostru de azi de la munte. Strămoşii lu i purtau cu o demnitate care în general nu se investeşte în ha ină, ci în însemnele unei nobleţi. Cu ele, ei au trecut prin cenuşa fumegîndă a atîtor tragedii de neam. Împrejurările aspre ale istoriei începuturilor româneşti nu au îngăduit ca experienţa de viaţă şi filozo-

Femeie şezînd. Ani 4000 î.Hr. Transilvania (azi Ungaria de Est)

Muzeul de Istorie Naţională

Budapesta. Ungaria

Costum de femeie din Lunca Timişului. Sec. 18 – 19 Muzeul de Etnografie al Transilvaniei.

Cluj-Napoca. România

Detaliu catrinţă.

Page 5: z m T - cultura- · PDF filecunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi misionarismul, dă putere spirituală fiecărui individ şi defineşte convieţuirea şi respectul,

z m T

-6- fia să se adune în scrieri anume ale înţelepciunii, dar le-au topit în extraordinara virtute metaforică a limbii, în speciile ei paremiologice şi într-un temperament salutar.” ( C. D. Zeletin- 1971)

Altar de cult. Cultura Vădastra

Ani cca. 3300 î.Hr. Muzeul Romanaţ iului de Arheologie şi Istorie

Caracal. România

Ciob de vas. Ceramică pictată . Ani 6500- 6200 î.Hr. Izlaz . Grădinile. Oltenia. România

Marin Nica - 1995

Covor. Lână. An cca. 1810 Sudu l Transilvaniei. România

Muzeul de Etnografie Brasov. România

Catrinţă cu ciucuri. Sec. 19 Hunedoara. România

Ecaterina Tomida- Bucureşti -1972

Page 6: z m T - cultura- · PDF filecunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi misionarismul, dă putere spirituală fiecărui individ şi defineşte convieţuirea şi respectul,

z m T

-7- „ Trecînd de pe o generaţie de obiecte pe alta, semnele acestea, delicate înscrisuri pe materiale fragile, au călătorit necurmat şi au ajuns pînă la noi numai ele, schimbînd mereu suportul concret, obiectele ca atare, ce au dispărut prin multă întrebuinţare, sau prin neîntrebuinţare, pierzîndu-şi rostul, de epocă la epocă, de la un mod de producţie la altul, de la o tehnologie la alta. Motivele ornamentale au rămas însă şi s-au transmis din generaţie în generaţie de oameni trăind pe pămînturile de la Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră, ornamentica artei populare româneşti fiind una din cele mai strălucite şi mai convingătoare dovezi ale continuităţii ş i unităţii poporului român” Paul Petrescu-Georgeta Stoica- 1981

„Ţesute, cusute sau brodate, motivele ornamentale de pe piesele textile împodobind interiorul ţărănesc tradiţional şi de pe piesele costumului popular- textile şi costume d in toate zonele etnografice ale României-, constituie una din cele mai bogate categorii ale ornamenticii româneşti. Bidimensionale, ca dezvoltare în spaţiu, ele au o strălucire sporită prin culorile care le animă şi le conferă o identitate proprie,atît în ansamblul ornamenticii populare româ-

neşti, cît şi în contextul repartiţiei teritoriale, gama cromatică fiind unul din aspectele definitorii ale diverselor caractere zonale” Paul Petrescu- Georgeta Stoica- 1981 „ Documentele , de-a lungul secolelor au dat indicaţii foarte im-portante în legătură cu structura şi evoluţia costumului popular românesc şi dovedesc că, în decursul îndelungatei istorii şi-au păstrat nealterate caracterele esenţiale. Deşi la început mijloacele tehnice au fost destul de modeste şi ma- teriile prime erau produsul gospodăriei ţărăneşti, totuşi realizările artistice au fost uimitoare. Piesele componente ale portului sînt ornamentate cu o bogată măiestrie a ţesăturilor şi b roderiilor din fire colorate cu culori vegetale” Ecaterina D. Tomida - 1972.

Idol. Ceramică. An 4300 – 4100 î.Hr. Rastu . Oltenia. România V. Dumitrescu - 1996

Ţărancă din zona Lugoj. Sec. 19-20

Costum cu catrinţă ( şorţ ţesut în aceeaşi tehnică şi cu aceeaşi compoziţie ornamentală ca a opregului)

Tancred Bănăţeanu şi Elena Zlotea - 1977

Page 7: z m T - cultura- · PDF filecunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi misionarismul, dă putere spirituală fiecărui individ şi defineşte convieţuirea şi respectul,

z m T

-8- Istoricul Herodot ( An : 420 î.Hr.) atestă larga folosire a broderiilor în portul tracic. Cânepa şi inul , materiale de bază în confecţionarea înveşmîntaţiei româneşti, până şi în secolul 20, erau

utilizate şi prelucrate cu mii de ani înaintea timpurilor noastre.

Arheologia de la Seaca de Vale ne vorbeşte de folosirea şi prelucrarea cînepei şi inului în epoca de bronz ( Ani : 1800 – 800 î.Hr. ). Ateliere de prelucrare şi ţesătorie a inului şi cânepei , din secolele 11-12 au fost scoase la iveală la Garvăn - Dinogeţia (Dobrogea). Bogăţia artistică a portului , obiectelor de casă, casei, jocului şi cîntecului au dat o stabilitate incredibilă elementului de cultură românesc. Elementul de influenţă străin nu a mai prezentat interes. Conservatorismul tradiţional al ţăranului român, favorizat şi de independenţa economică a vatrei săteşti, a fost garantul identităţii culturale române. Sate de munte şi deal trăiesc şi astăzi , în sec. 21, aproape complet izolat , avînd propria existenţă economică. Viaţa sătească este şi astăzi preferată de mulţi români, ca întotdeauna, vieţii orăşenşti. Chiar dacă material este mult mai modestă, dar spiritual mult mai bogată.

„În „Cronica evenimentelor moldovene între 1536-1538”, Antonius Wranacius Sibenicensis Dalmata spune că „ moldovenii ţin morţiş l a straiele lor, şi cu moartea se pedepseş te la ei oricine ar adopta ori îmbrăcăminte , ori rochie sau orice alte asemenea de la turci sau altă naţiune” Tancred Bănăţeanu- 1977. Nu acesta a fost însă motivul pentru care portul românesc şi-a păstrat identitatea. Căci elementele lui le regăsim la culturi devenite vecine. Cultura Română a fost un impor-tant emisar de cultură şi un neînsemnat receptor !

Costum de femeie cu zadie. Sec. 18 - 19 Bihor. România

Tancred Bănăţeanu şi Elena Zlotea - 1977

Podoabă ( lătiţar) din mărgele Bihor. Sec. 19 -20

Muzeul Ţării Crişurilor-Oradea - România

P. Petrescu , G. Stoica - 1981

Page 8: z m T - cultura- · PDF filecunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi misionarismul, dă putere spirituală fiecărui individ şi defineşte convieţuirea şi respectul,

z m T

-9- Motivul de ornamentaţie al zadiei, aşa cum se vede din detaliu, este identic cu motivul de pe costumul figurinei de la Vădastra.

Cojocelul, exact prezentat de artistul anonim în ceramică, s-a pastrat de cca. 5500 de ani. Nu numai ornamentaţia portului, dar şi elementul de modă ne oferă o imagine a înveşmîntaţiei a acelor timpuri şi a preocupărilor pentru frumos. O „fotografie” autentică !

„Atestări documentare, prin texte şi gravuri, ne dau importante indicaţii în ceea ce priveşte structura şi evoluţia portului popular românesc. După reprezentările de ţărani români în port popular, în lupta de la Posada (1330), aflate în Cronicum Pictum Vindobonese de la 1358, apar imagini de femei în costume populare în picturile bisericilor din Strei-

Figurină. Cultura Vădastra . Ani cca. 3200 î.Hr. Muzeul Romanaţiului de Arheologie şi Istor ie

Caracal. România

Zadie (deta liu).

Tancred Bănăţeanu şi Elena Zlotea - 1977

Costum ţărancă. Comuna Fîntînele Prima jumătate a sec. 20

Muzeul de Etnografie – Alexandria . România

Page 9: z m T - cultura- · PDF filecunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi misionarismul, dă putere spirituală fiecărui individ şi defineşte convieţuirea şi respectul,

z m T

-10- Sîngeorgiu (1409), Rîbiţa (1417), pe emblema din 1556 a breslei bijutierilor din Braşov ş.a.; urmează date privind portul popular românesc în lucrarea lui Antonius Wranacius Sibenicensis Dalmata ( De situ Transilvaniae, Moldavie et Transalpinae, sec. XVI), Georgio A. Reicherstorf, (Moldavie quae olim Daciae pars,Viena, 1541), Johannes Troester (Das alt und neue Teutsche Dacia, Nuerenberg, 1666),

Laurentio Toppeltino (Origines et occassus tran-sylvanorum, Lugduni, 1662), Dimitrie Cantemir (Descriptio Moldavie, 1716) şi altele, care devin tot mai numeroase în secolele XVIII şi XIX.” Tancred Bănăţeanu-1977

„În secolele XVII-XIX portul popular românesc îşi continuă evoluţia pe aceeaşi structură proprie, ca o creştere internă datorată talentului meşterilor populari. Produsele de import şi fabricate, care devin tot mai numeroase, sînt integrate în foarte mică măsură. Majoritatea pieselor de port continuă să fie create în cadrul gospodăriei închise, sau de către meşteri populari care uneori se specializează în aşa măsură, încît formează sate întregi specializate în meşteşuguri artistice. Şi în secolul al XIX-lea portul popular mai continuă să păstreze caracterele morfologice ornamentale specifice feudalismului, pe care vin să grefeze unele elemente noi, datorate condiţiilor tipice care apar” Tancred Bănăţeanu-1977

Iie ţărănească de pe Mureş. Sec. 19- 20 Transilvania . România.

Alexandrina Enăchescu Cantemir- 1939

Idolul Rastu . România Ani 4500 – 4200

î.Hr.

Vasile Drăguţ - 1984

Page 10: z m T - cultura- · PDF filecunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi misionarismul, dă putere spirituală fiecărui individ şi defineşte convieţuirea şi respectul,

z m T

-11- „Una din cele mai răspîndite podoabe femeieşti din ţara noastră este lătiţarul - o bentiţă îngustă, alcătuită dintr-o ţesătură fină de mărgele mici, colorate, cu frumoase ornamente geometrice policrome. Aceste ţesături din mărgele se poartă deobicei la gît. Dar unele lătiţare, mai late şi mai lungi, servesc şi drept cordoane sau panglici la pălăriile feciorilor. Ornamentele geometrice sînt asemănătoare în toate regiunile ţării şi aparţin unui străvechi fond stilistic comun, dovedind prin aceasta vechimea lor. Diferenţele sînt mai ales de ordin cromatic. Astfel, de pildă, în Maramureş fondul este negru, iar în Oaş roşu. Lătiţarele au de obicei marginile drepte. Sînt însă unele regiuni etnografice ca Bucovina, Hunedoara sau Bihor, unde se poartă şi lătiţare cu marginile în colţuri. Valoarea artistică a lătiţarelor, pe lîngă frumuseţea lor cromatică şi ornamentală, constă în faptul că se armonizează şi completează perfect costumul femeiesc popular.” Tancred Bănăţeanu şi Elena Zlotea- 1977 „În coloritul ţesăturilor din cînepă şi bumbac frapează predominanţa tonurilor de roşu în toate acor- durile cromatice, ca o constantă specific românescă. Albastrul şi negrul, cele două culori care urmează în ordinea preferinţei creatorului popular se îmbină armonios cu dominanta. Raportul dintre culoarea de fond şi tonurile folosite pentru reliefarea decorului pune în evidenţă acelaşi simţ al echilibrului şi simetriei pe care l-am observat şi în compunerea motivelor ornamentale.” Paul Petrescu şi Georgeta Stoica- 1981 Limba română, muzica populară, dansurile, portul, olăritul, bucătăria şi arhitectura ţărănea-scă sînt complementare şi alcătuiesc un tezaur unitar al Culturii Române. Ele au caractere proprii, de neconfundat, care pregnează identitatea culturală română. Diversi tatea este copleşitoare şi oferă pentru toate si tuaţiile vieţii, plăcute sau neplăcute, un sprijin spiritual. Sunetul doinei, fie că e al taragotului, fie al vocii omeneşti, e adînc şi vine de departe. Legă- natul curgător al muzicii de pe Tîrnave aduce liniştea şi mulţumirea. Totul e „rotund” şi fără „colţuri ascuţite” care să deranjeze văzul sau auzul. E rotunjimea pe care vremurile îndelungate au ros-o. Portul popular românesc are o bogăţie fascinantă. Elementele lui de ornamentaţie sînt vechi

de mii de ani şi pot fi considerate adevărate „pagini de istorie”. Conservatorismul ţăranului român, prezent încă şi în zilele de astăzi, a fost garantul de supravieţuire a Culturii Române. Portul popular original se mai poartă încă şi astăzi în multe sate româneşti , în ciuda puternicei industria-lizări de după anii 1960.

Pieptar bărbătesc. Romanaţi. Muntenia. Sec. 17

Muzeul Ţăranului- Bucureşti. România

Page 11: z m T - cultura- · PDF filecunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi misionarismul, dă putere spirituală fiecărui individ şi defineşte convieţuirea şi respectul,

z m T

-12-

„Costumul românesc din toate provinciile ţării se caracterizează prin folosirea masivă, ca f ond, a culorii albe. Nota sa dominantă este întrebuinţarea ţesăturilor albe de cînepă, in, bumbac şi lînă”. „Motivele ornamentale sînt, în marea lor majoritate, geometrice. Chiar atunci cînd sursa de inspiraţie a acestor motive este na-tura, elementele ei- flori, păsari, animale, mai rar figuri ome-neşti- sînt supuse adeseori unui proces de stilizare” Tancred Bănăţeanu, Elena Zlotea - 1977. „Maniera cea mai caracteristică a întregii tradiţii naţionale apare mai ales în broderiile care împodo-besc costumele populare....O varietate, o bogăţie de culori viguroase care se armonizează cît se poate de fericit.” Charles Diehl, despre portul popular românesc. Aceleaş elemete ornamentale se întîlnesc şi pe obiecte ceramice. Ceea ce lasă să se înţeleagă o organizare socială deosebit de închegată.

Idol din necropola Cârna. Dolj. România Ani : 1500 î.Hr.

Vasile Drăguţ - 1984

Vas. Ceramică. Ani cca: 4500 î.Hr. Decor excizat şi încrusta t spiralic

Muzeul de Istorie – Slatina. România

Ciob de vas. Ceramică pictată Ani 6000- 6200 î.Hr.

Cârcea. Viaduct. Oltenia. România Marin Nica - Cluj-Napoca -1995

Page 12: z m T - cultura- · PDF filecunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi misionarismul, dă putere spirituală fiecărui individ şi defineşte convieţuirea şi respectul,

z m T

-13-

Portul popular indică şi organizarea socială a timpului respectiv, în special prin bogăţia ornamentală şi a culorilor. Portul popular are atît un rol utilitar cît şi ornamental şi se adaptează zonei de relief, ocupaţiei şi cu stilul şi mişcările dansului popular. Obiectele arheologice ne aduc în faţa ochilor informaţii precise despre viaţa şi cultura populaţiilor trace de pe terito- riile locuite şi astăzi de azi de români, vechi de peste 8000 de ani. Continuitatea elementului cultural este copleşitoare.

Obiect de cult. Ceramică. Ani : cca 2900 î.Hr Cerăt. Alma j. Dolj . România

Muzeul Olteniei - Craiova. România

Vas. Ceramică pictată . Ani: 3700 î.Hr. Cultura Petreşti. România

Petrescu- Dîmboviţa. Bucureşti - 1995

Idol din necropola Cârna . Dolj. România An : 1500 î.Hr.

Vasile Drăguţ - 1984

Page 13: z m T - cultura- · PDF filecunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi misionarismul, dă putere spirituală fiecărui individ şi defineşte convieţuirea şi respectul,

z m T

-14-

Capitel de antă. Calcar Sec. 5 î.Hr.

Muzeul Histria Histria. Dobrogea. România

Ţăranii satu lui Sântămăria – Orlea. Pictură interioară. An 1311 Biserică Ortodoxă (azi reformată) din Sântămăria. Orlea. Ţara Haţegului. România

Fragmente de tipar. Sec. 2 – 1 î.Hr. Radovanu. România

Muzeul de Arheologie- Olteniţa România

Iubirea noastră cum a fost Nu ştie nimeni pe de rost, Doar rare regăsiri în minte Ca giuvaere în morminte .

Aceste perle sînt probabil Surîsul tău mereu amabil;

Iar ochii, verzi pe cît se pare, Smaragde două de valoare.

Page 14: z m T - cultura- · PDF filecunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi misionarismul, dă putere spirituală fiecărui individ şi defineşte convieţuirea şi respectul,

z m T

-15-

Meandra liniară şi spirala, printre cele mai vechi ornamente atestate, sînt ca o ştampilă de autenticitate a elementelor de cultură româ-neşti. Ceramica şi portul le-au purtat dealungul timpului. Mantaua lui Ştefan, domnitor al tradiţiilor strămoşeşti, poarta semnul spiralei.

Fiica ctitiorului bisericii. Pictură interioară. An 1311

Biserică Ortodoxă (azi reformată) .Sântămăria Orlea. Ţara Haţegului. România

Ştefan cel Mare (1457-1504). Frescă . An 1488 Mânăstirea Voroneţ. Moldova. România

O broşă uite-n chip de fluturi ! Înseamnă, poate că, săruturi. Pe sîni ? Pe gură ? Pe pantof ?

Şăgalnic vîntul spune : of !

Întunecat acest inel Evocă, dacă nu mă-nşel ...

-Dar nu mai ştiu nimic. Afară Începe altă primăvară.

Giuvaere. Mihai Beniuc-1943

Page 15: z m T - cultura- · PDF filecunoscut inchiziţia, cruciadele, războaie religioase şi misionarismul, dă putere spirituală fiecărui individ şi defineşte convieţuirea şi respectul,

z m T

-16-

Manta. Romanaţi. Muntenia. România Sec. 19

Tancred Bănăţeanu şi Elena Zlotea - 1977

Farfurie. Ceramică. An cca . 1750 Satu Nou. Braşov. România

Muzeul de Etnografie al Transilvaniei Cluj – Napoca. România

Iie din Olt. Sec. 19 Muzeul Judeţean

Slat ina România

În trupul livezii macii visează. Mi-e sufletul în soarele de-amiază,

Pe holde risipit, ca vîntul cald. Ne-a îmbătat minunea de smarald.

Văzduhul vibrează albastre coarde;

Sub talpă glia înfierbîntată arde, Şi spicele tremură arzînd sub soare,

Armate cu lănci, necălătoare.

Cu pasul liniştit mergînd mă leagăn, Îmi vine să mă culc pe lutul reavăn

Şi să ascult cum lanurile cresc Bogate din ogorul românesc.

Vîntul îmi flutură părul şi visele,

În suflet îmi zumzăie poeme-nescrisele, Şi beat de viaţă pieptul mi-l umflu,

De chiote văzduhu-ntreg să-l umplu!

În trupul livezii.. Mihai Beniuc- 1940