upload.wikimedia.org · yeta0- min [et! ko1 doninulta c. c. cornescu. amice, cand 'ml al dat...

Din stabilimentul graft:

SOCECO. & TECLUStrada Semi, 96.

[25,6823

SCRIERILITERARE SI ISTORICE

SCRIERI

LITERARE SI ISTORICE

ALE LU1

A. I. ODOBESCU

VOLUMI.Ji.... 1

BUCURESCI

EDITURA. LIBRA.RIEI SOCECt & Comp.7. Ca lea Victoriel, 7.

1 8 8 7

-_;1-

'HMO- HFETI KO2

1. 8 7 4.

FRAGMENTE DE LITERATURA POPORANA

1874 -1879.

ISTORIB CON11MPORANA

1876 -1887.

VII.

TETAO-KINHFETIKOI

EPISTOLA

SCRISA CU GEND SA FIE PRECUVENTARE LA CARTEA

NIANUALUL VENATORULUI"

4874.

III. 25,682. 1

YETA0- MIN [ET! KO1

Doninulta C. C. Cornescu.

Amice,

Cand 'ml al dat mal antel sa citesc manuscriptult6fi, intitulat ]Elanualul 76ndlorului", al aratat dorintaca sal fac ed o precuventare. Mai apol 'tI al luat semasi m'aI scutit de ac6sta magulitOre sarcina.

in casul din urma, rëll nu te al Wendit , cool eu.dupe co am résfoit cartea ta, m'am luat in adev6r cuplacere de pe urmele tale de vOnator; dar, pe cand tute ocupal cu gravitate a 't1 alege cea mai buna pupa,a o incarca cu cea mai potrivita mOsura, , a o indreptadupe cea mai nimeritä linie; pe cand tu dresal, de micsi cu o minunata rabdare, pe prepelicarul tell ca 0, as-culte la semnalele consacrate : Pst! Pill §i Aport!; pecand tu in fine studial cu luare aminte caracterele fisicesi etice ale celor mal obicinuite subiecte insufletite devdnatóre, efi, ca un nevdnator co sant, m'am apucat sa

1*

4 nv8o-KvvrivEz-mis

colind restimpil i spatiele, ctutAnd cu ochil, cu audulcu inima, prive1it1, rësunete i emotiuni vOnatoresci.

Colindand m'am rätacit, i lata-më abid acum ajunsdin fantastica'mi ctlëtorie, cu un sac asa ingreuiat de totfelul de petice si de surcele , adunate de pretutindeni,incOt nu mai cutez, DOmne feresce ! nici chiar eü insu'mi

arunc in spinarea ManualuluiAm luat dar pretentiOsa hottrire a le deserta intr'

un volum osebit, ce'l voiu tipári numal pe sdma lor, ,care, subt un titlu pedantesc si archaic, spunond ventto-rilor numal lucrurl ce sfmt cu totul de prisos artei lor,Va intocmi un fel de _Pak Tractat de Têncitorie, Wev8o-Rvvueroe6s , in opositiune fAcist cu Manualul tOü, care ,desi mal scurt , este ansO fart induoidlt cu mult malfolositor celor can vorti sä invete ceva cu temelu.

Dar mai nainte de a pune sub tipar, m'am simtit,amice, ca i dator sa'ti trtmit tie, prinosul acestui vraftde pagine rnanuscrise, pe care, bune sdü rele, le datoreznumal primului tOd indemn amical.

Priimesce-le precum vorn place; dar crede totusi,ct desi iti vinü acum cam ca fuiorul popil, elepurcedii dintr'o afectudst pornire a celui care de mult este

Bucuresci, 7 ?neat 1874. al Ma bun prieten

sail

41

COPRINSUL

I. SA me incurc Ore si en in calea vendtorilor ?Cartea ta Si Precuvêntarea mea. Utile dulci sOd Sosii

dl Socecii. Ce chee Nimrod despre podagra mea.Arcadia pe cOmpul BArAganului. De la mos Doru, dreptin pustii. La conac Vat de bletul Gogoli, ce eraad patd 1

gganil de zestre. Grives en caisse. Diserta-tiune filologica, imbdcsita cu eruditiune. 1000 galbentvenit pe an. G-raurii sold francuzesce mat bine decdtdl Littre! Din fabulele lui Lafontaine pone in 'Mu-rile Rusiel. Anadrata turturea , of 1 sermana , vatde ea ! "

III. Pentru ce poetul Lucretin scie mat bine semacdrmuiril decdt stApdnirea ncistrA. Chiad ! Chia t! prinpAdure. Uncle ne acatam de cOda cdnelul. Brascivesi palavre venAtorescl. De ce vulpea are cOda lunga

ursul n'are de loc.

pi

IL

oi

6 TrE7,8o-Kvvriyertz;3g

IV. D'as sd si ei carte alit scia röposatul Les-sing ! DitirambA in omirea Artemidei. Bine trAia,Diana la curtea lul Henric de Valois! Cuvidsä gravura,nemtOscA. SvvnyErizi,s, salata eleno-latindscA. Sfèr-sirn tot la cOcla'.

V. Iata-ne acum,si in Roma! Mai mare rusinepentru cotgogd-mi-te Imperat!Sculptura istoricA pe ar-cul de triumf al lui Traian. Platon si Xenofon nepoftescil la vènãtOre. Tren de placere prin epoca gla-ciara. Faraoni ven6tori. Pöcat cã Guilorn Tellvorbea nemtesce. De la capra-négrA la lubita, si vice-versa. Poemã campulungdna.

VI. Cum se pricepead s'a canto la vbnatdre Rossinisi Haydn, Maul si Weber. Tonton, tonton, tontaine, ton-ton ! ! Dusmania 1iterar sdd efecte intuitive si ana-chronistice ale Chambertinului de la Ca fd- Anglais, asu-pra poesiei române. Trecem dincolo de Bagdad.Concert simfonic pe apA si pa uscat , dat mistretilor

cerbilor do *ahul Persiei Xhosru Anusirvan.

VII. Zwyearria privitA din puntul de vedere al teo-riilor lui Darwin. Amor si vOrCatOre ! Cum se in-gropaii la Roma urmasii bletulul Ovidn, réposat ca valde dinsul, cam pa la Klustenge. Pustia de oglindkmulte rele face ! Rubens n'a fost vénator, dar Horace-Vernet fail induoiela. 1ilosofia absolute& a esteticeivenatorescl. Italia ne a cam dat de rusine.

VIII. Bibliografie cinegeticá a secolulul de mij-loc. Insira-te margärite artistic si venatoresc. Mi-stretul de Snyders. Wouwerman i calul b6lan. Ve-clut'ai la Luvru pe Bonne, Nonne i Ponne, sea pe Mitte

Turlu, adica pe Desportes s,i pa Oudry ? Princisorii§i

pi

YrEv8o-KvvvvrixO$ 7

nemti de mult visad a Versa Ilia. Ridinger i babita.Tot Ridinger si marchizul de Carabas. Tot Ridinger SiSir Edwin Landseer. Cum te dad de gol baietil de lanol. Cum umblu ed s te aduc pe tine a deveni unsportman fashionabil.

IX. La Carpati 'rul am adus jalea!" Poesie pro-1ins i dichisitä. Prepelicarul in genta, i bicatina invent. Literatura cinegetica, a Muscalilor. Tirolezafard acompaniament de musica. Steeple-chase siste-matic d'a curmedisul artelor venatoresci. 17f! sa,' rösu-flam un moment sub umbrarul lui Kyr Ionita, Buzdnma.

X. .incd un hop! Sus pe plaiul Buzéului.Stu-diü antropologic, lexicografic si moral asupra locuito-rilor din comuna Bisoca. Basmul cu Fata din petra

cu Feciorul de impOrat, cel cu noroc la venat. Vul-tur, dihor i ris, séd zamfir, smarand i rubin. Catese potil intempla unui nemt dem nu pricepe romanesce.

XI. La cotul muntilor. Tot basmul cel cu Patadin para., i c. I. Porumbita i margaritarul. Ce adspus despre muntii Niculele de la obersia Remnicului,Caiu Valeriu Catul, Francois Villon, autorul anonim alRomancerului del Cid Campeador si multi altilIepuriidin Codicele civil §i eel din Dictionnariulu, Academicu.Ne luam dioa buna, in tinda diul Sterie, arendasul de laBisoca. Post-scriptum unde se spune cela ce n's sciutsil spuna, reposatul C. Negruzi, in statistica ce a Mout lu-pilor din Moldova.

XII. Capitolul cel mai placut pentru cititor.

Difficiles nugce

I.

AI voit, amice, ca mai nainte de a osA citesc ell, in manuscript, cartea romanescA cetu al compus sub titlul de Manualul Tiêncitoru-lui" §i , dupe citire , s6;mi §.1 daü pArerea a-supräri.

Pentru atata incredere , nu am cum n'timultumesc; dar, , tema 'mi e c, acordandu'mimie o aa amicalA §.1 lingu§itdre precUere, n'ainimerit tocmai bine, o iscusite vênAtorule !

Ore nu scial sal c6, al uitat cum ca, la ye-nätorie, ca §i la multe altele, eü mö pricep camtot atata preca se pricepea vestitul agemit ,

carele , veclendu-se luat in respër de babele sa-tului, pentru isbénqile ce fãcuse cu puva dimi-néta , in banturA , se apAra in dulcea limba, apoesiel i tinea una

De e curca,Ce se 'ncurca,

La revêrsatulIn calea vOnatorilor ?

a:

sprit.;

10 7.1-Ev8o-KvviiyFrog

Istoria nu adaoge mai departe deca pAguba-ple multumit numal cu acOstä armoniOsbidesdAunare, precum, 'in a1t imprejurare, fusesesuit sA, fad, simigiul cel cu tocrnOla, care, pentrupthcintele mancate, rörnase bun plAtit numal cucanticelul dascAlului Caracang :

Deschide-te pungulitft,piatesci plalcintelele;

canticel care , färA, indoialä , este , in privinta re-gulelor prosodice, cu mult mai prejos de ingeni6Aimprovisatiune a vOnAtorului de curd.

Vei sA, nu pati i tu ca simigiul §i de unde,cu drept cuvént, te a§teptai s6, fii rëspMtit, chiarde la inceput, prin laude meritate, pentru tOtecercethrile seriOse, pentru tOte observatiunile a-&mei, pentru t6te ostenelile ce al depus in operata, sá nu capeti de la mine decat un encomionfluturatic §i fara temelu, psalmodiat §i acela pedrang sOil cantat din frunqA.

Dreptul Jul Dumnalet, in asemenO cas §iadidi dOc 6. critica mea va fi, precum este §ilesne de prevOclut,nedemnä §i nepotrivitA pen-tru scrierea ce a provocat'o, ru§inea va romanonumal pe sOma mea, coci este drept ca fie-cares6, porte ponosul faptelor i iselor sale, i nunumal vOnAtoril mill cum c6, tOta pasOrea pelume, dupe limba el piere".

SA

slat

Tev8o-Kvvr,rEz-ts 11

Fie acestea clise din capul locului, ca nucum-va sa se intêmple ca, vre unui cititor, scarbitindata de uritul precuvOntaril, vina réulgend de a lepada cartea ta din mana, mai na-inte chiar de a fi intrat in materia ei , tratatacu seriositate i cu sciinta-de-cause, de catre con-sciintiosul autor.

11/6 grabesc a declara c acel cititor va fiadevöratul paguba§, cod déca nu scie regulelevOnatoriei mai bine dent mine §i voiesce cutOte acestea sa le invete, el perde cea mai bunaocasiune de a se instrui, citind o carte placuta, incare formulele costelive ale mecanicel §i regetelegretOse ale medicinei-veterinarii, sunt mai pestetot locul fOrte binior furipte printre o multimede nutiuni istorice, de povatuiri intelepte i defapte interesante , care pail sa placa i sa fob-sOsc on carui cititor.

Ca sa fit dar drept §i sa te pun indata laadapost despre on ce neajunsuri arü puté sa'tivilla dupe urma cuvintelor mele , recunosc, iubiteautorule , ca tu n'al avut de gOnd , ca li-ricul nostru strabun Oraiü, sa arati poqilordin viitorime poteca cea buna, ansë tot ai sciut,chiar i in materie de vOnatorie, s urmezi pa-rintescile lui povete, luand drept devisa tacutaa scrierei tale, faimósele lui versuri din ArtaPoeticd :

slit

de0

12 Wfiv6o-KvviiyeTexPg

Omne tulit punctum qui miscuit utile dulci,Lectorem delectando, pariterque monendo 1).

II urez ca s se Ot . aplica cArVI tale 0exametril urmatori, in care sper c cll Socecu,carele in asemené cas ar priimi de sigur sWVfie editor, nu va fi supërat a se ved6 inlocuind,chiar cu prejudiçiul regulelor prosodiei latine, peaitticii domniei-sale quasi-omonimi i colegi in

fratii Sosii din Roma :

Hic meret mra liber Socecio : hic et Mare transitEt longum noto scriptori prorogat a5vum 2).

Dar de vreme ce, pornindu-m6 vorbi des-pre vénAtOre, m v4 för a. veste pribegind perëzórele literaturei, multumesce-te, te rog, amice,ca, in loc de o analisa scrupulós6, a Manualuluit6t, in loc de o apreguire a meritelor ce el vasci neaOrat i cu mai bun succes sb, destainu-iascA, la ochil Omenilor de sciinV, §i de speciali-tate, intr'un cavént, in loc de cela ce'mi al ce-

1) Horatii Ars poetica. V. 343-44

ert5t6. aprobarea o cap5a acela care Intrunesce folosul cu pl6cerea,DestItand pe cititor i instruindu'l tot de o dat5.).

2) Idem. v. 345-46 :

cAcea carte produce banY hit Socecii; ea trece i peste Ing.rYprelungesce In secolY IndelungalY , nutnele vestit ale scriito-

ruluY).

librarie,

a't1

Tev8o-Kuv.ccvert:vi)g 13

rut, multumesce-te, ic, sa'ti spuiu ad numai, ince chip, cum V ce fel, imaginatiunea, sufletulmintea mea aü putut aievé saV insuVsca pl-

cerile i farmecul artei pe care tu , cel d'antéi ,o predai astacli cititorilor romani, injghiebata inregule mai mult seti mai pucin rigurdse.

D6ca chiar in anii tineretii, pe cand truptil_la bete (vita), cum qice Xavier de Maistre,s'aventa mai lesne dupe sburdarile inimei, decape atuncl chlar, gusturile'mi statatOre V trail-dava'ml fire nu m'ail iertat sa deviü venator, apoid'acum inainte ce speranta sa'ml mai remana?mai ales cand, pe tóta Toa, junghiurile in piciore§i podagra imi chezapiescil pentru restulcea mai nerevocabila patenta de incapacitate indeprinderile sprintene i obositdre ale ve'natoriei.

Vorba curata! nici un al duolle Nimrod, ye-rattorul biblic, nici un al duoile Sfant-Hubert,vénatorul minunat al cre§tinilor, eli unul n'am same fac. Trebuie sa renunt cu totul la ap falnicenazuiri, §i chiar déca désa citire a cartii. tale araprinde in mine un asemene dor sernet, nevoiaar cere ca potolesc indata §i sa me hotarësca remane V in viitor, din céta acelora cari, candvedt clova 'Ascend bobocil de rata pe malulbältei, se mira qicend :

SA fie rata? Masa gAinA!SA fie gAina?Botul lAtaret!

§i

14 7.1"Ev8o-Kv2.92yertxog

Dar i eti am crescut pe campul Birä-ganulul! Et in Arcadia ego ! i eti am vörlut car-durile de dropil, cutrierand cu pas mOsurat ci cucapul atintit la paza, acele §esuri Para. margine,prin care aerul, rësfirat in undo diafane subt ar-sita sOrelui de vera, oglindesce lerburile §i Mla-riile din departare §i le preface, dinaintea vederiifermecate, in cetati cu mii de minarele, in palatecu mil de incantari.

Din copith,rie i all am trait cu TarnadLenii,vênatorl de dropii din ba§tina, cari nëm de /Annullor aü ratacit prin Baragan, pitulaV in carutelelor acoperite cu covergi de rogojina i, manandin pas alene glObele lor de c61usei, aü dat rOta,ore, qile si luni intregi, imprejurul falnicilor dro-pioi, carora el le Qica Mitropoliti, Sëü caudace§tia, primavera, se intetesca in lupte amorOse,s6a cand tOmna, el duct turmele de pui sa pascatérinele intelenite.

Eii n'am ultat nici pe re'posatul Caraiman,veselul i priceputul staroste al vdnatorilor Ta-madaieni, carele putea s inghiO, in largele salepantece atatea vedre cat §i o butie de la Ddlul-mare, nici pe iscusitul mo§ Vlad, in caruta caruiaai adormit tu adesé, pe cand el, cu ochi de vulpe,zarea cre§tetul delicat al dropiel miscand printrefulgil coliliel, nici pe bietul Gheorghe Gianta, celcare, cu o rugina de-pu§ca pe care ori-ce vdnatorar fi asv'erlit'o in gunolu, nirnerea mai bine dent

ansC,

Tsvc.3o-Kvvuerixi)g 15

altul cu o carabina gbintuita, §i. care pe mine,nemernicul, m'a adus de multe ori cu venat , laconacul de amlécli.

In cartea'ti plina de regule technice §i de in-vataturi doctrinarii, tu vorbesci, amice, cu undesprq superb despre bite acele petreceri cine-getice, in care vOnatorul n'are nevoie sä umblepe jos, sa caute vOnatul ajutat de canele salsa lovesca fOra sOa paserea in fuga oil in sbor.Nu tagaduiesc ; in principit trebule s aibl drep-tate. Dar ce'i faci firei ? cod mie unula, deco,

cum-va 'mi a placut vre o vOnatóre, apol a fosttocmal din acelea in care piciOrele i manele àümai pugin de lucrat.

§i'n adevOr, s vdem stramb i sä judicamdrept : Ora, ce desfatare vOnatorésca mai deplina,mai netërmurita, mai senina i mai leganata indulci i duiOse visari, pOte fi pe lume decat ace%care o gusta cine-va cand, prin pustiile Baraga-nului , car* in care sta culcat able inaitéza pecal fara de urme? Dinainte'l e spatiul nemarginit ;dar valurile de lei-W., cand inviate de o spornica,verdOta, cand ofilite sub perlitura sOrelui,insufla ingrijarea nestatornicului ocean. In depar-tare, pe linia neteda a orizontelui, se profiléza,ca mo§orOie de cartite uria§e, movilele, a carorurVIA e taina trecutului i podObaDe la movila Nécplui de pe malul IaIomiiT, One'la movila Vulturului din prejrna Borcel, ele stab.

seal

pustietgV.

si

16 nv8o-Kvvurrim,s9s

semönate in prelargul campiei, ca sentinele mutegarbovite subt ale lor bötranet1'. La pOlele lor

culbéza vulturii cei falnici cu late pene negre,precum i eel surl al caror dice ascutit i aprigla pr6da rèsare hidos din ale lor grumazuri ju-puite i gola§e. E grOznic de a vedé cum acestejivine se rapedil la stérvuri i sä imbuiba cumortacluni , cand prin sohaturi pica de bolesnecate o vita din cirecll

Dar caruta trece 'n laturi de acea priveli§tescarbdsa ; ea inainteza incetinel §i ratacesce Parade tel, dupe bunul plac al martogelor aromindesét dupe prepusul de vénat al TamadadanuluIcaruta§.

cu dori1e, atunci cand roua sta ancoaninata firele de Iérba, ea s'a pornit de la co-nacul de ncipte , de la coliba unchiapluI Werunt,carula '1 duce acum dorul Baraganultocmai cand sOrele e d'asupra amIéclulul, ea so-sesce la locul de intélnire al vénatorilor. MaiadesO acest loc e o cruce de pail, strimbata dinpioa eb, sëü un put cu furca, adica o grOpa a-dinica de unde se scOte apa cu burduful. Trebulesa fil la Paicu, in gura Baraganului, séa la Cor-natele, in mlequl lul, ca s gasesci cate o mica

I) Alusiune la cdrciuma uncliTaulur poreclit Dor-mbient ,imprejurul aria s'a InterneYat un sat ; acolo tragead mal adesévenatoriT din Batlgan.

!

vjo,

Wev8o-Kvvweroths 17

dumbrava de vechi tufani, sub care se adapostescilturmele de oi la pOle, iar mii §i. mil de cuiburide clori printre cradle copacilor. In ori ce alt local BaraganuluI, yOnatorul nu aflä alt adapost,spre a imbuca sOil a dormi ioa, decat umbracarqei sale. Dar ce vesele sunt acele intruniri deuna sOü dua ore, in care till i§1 povestescil cateisbOni ati facut sell mai ales erat s faca, cum'I a amagit pasörea viclOna, cum '1 a purtat dinloc in loc §i cum insfOr§it s'a facut nevècluta insboru'i prelungit.

Dupe repaos, colinda prin pustil reincepe cuaceiai placere. VOnatorul, improspatat prin som-nul, prin mancarea i prin glumele de la conac,se aprinde din nog de ispita norocului; el ciu

ochii cauta, vOnatul , cu gOndul sbOr pO catrealto doruri; dar sirniribe '1 sunt in veci de§tepte ;

veghIOta este mereil in mivare §i uritulfuge, fuge departe, dincolo de nestatornica zarea nemarginiteI campii.

Cand sórele se plOca spre apus, cand murgulserei incepe a se destinde treptat preste pustii,farmecul tainic al singuratatiI cresce mai multin sufletul calètorului. Un susur noptatic se inaltade pre faça parriesntului; din adierea vOntulul prinierburi, din tiriitul greerilor, din mh de suneteu§Ore i nedeslu§ite se nasce ca o slaba suspi-nare Nita din sinul obosit al naturei. Atunci, prinnalVrnile vësduhului, slocira cantand ale lor doine,

III. 25,682. 2

;

inima'l

i

rEvb'o-Kvvw r s

lungi §ire de cocorl, brene §erpuinde de acele pa-serf caletOre, in care divinul Dante a intrevèqutgragiOsa imagine a stolului de suflete duIlise, deunde se desprinde, spre a'0 deplange restri§tea,gingap lui Francesca, :

E come i gru van cantando lor lai,Facendo in aer di sO lunga riga;Cosi vid'io venir traendo guai,Ombre portate dalla detta brig& 1)

Dar cate una una carqele sosescil la terlasea la stina, unde vénateril aü sa petréca nOptea;un bordeiu acoperit cu pale, trestia i evarulsunt scumpe in Baragan, cate-va saiele i olu-muri pentru vite, o céta de duldl epeni =randcu invier§unare §i in tOta imprejmuirea un mirosgreti de Ole, de cepa §i de rachit, Iata adapostul§i streja ce le 'Ate oferi baciul de la Radana salcel de la Renclu. Din acestea cata venatoriI sa'§I intecmesca culcq i cilia, dem cum-va n'atavut grija a '§I aduce a§ternut i merinde in ca-rute. Pe cand Anse, pe sub §ure 0 la vatra bor-delului, ospqul i paturile se gatescu, dupe cum

1) Dante, Divina Commedia; L'Inferno, cant. V :

c§i precum cocoriT mergd anand ale lor doTne,ncend prin aer din sine lune sire,Asa v6duTu viind, trggend vaiete,Umbre purtate de pomenita suflare.,

18

Wev8o-Kv 1,77yEr 19

pe fie-care '1 tale capul, limbile se desmoqesdiprin glume, prin risurl cu hohote, ele rescumparalungile ore de tacere ale (lila

Spune tu ce vel voi despre superioritateavenatóril cu perpelicarul i despre placerile inte-ligente §i alese ce resimte omul in unica societatea unui cane dresat dupe regulele artei; en despremine, ea remaiu tot bine inerediqat c cele maidulci multumiri ale vénatOrii sunt acelea in caretrupul nu se afla osfindit la pedepsa jidovului ra-tacitor, i apoi ancö acele care isbucneset cu ve-selie printre nisce buni tovara§i, intruniV la unloc dupe o (v. petrecuta in emoVuni isolate.

Dar chiar in cdruO, vénatul obosescedup'o dna scurttt i somnul a sosit 1).

Venatori i cal-tit* marOge §.1 dull, cul-caV toti' la pament, dormt acum du§I, la tern, ISingure, stelele noptei se uita, de pe cer la din§il;ei audil cu urechile tOta acea nenum'erath lumede insecte ce se strecóra prin lerburi, tiuind, scar-Vind, fluierand, perand i tOte acele mil de gla-suri se cu resunet potolit In tariase lirnpeciescii in aerul ei recoros §i légana insomnie , aqui lor aromit. Cand anse vre unul

1) Eliad clice In cSburätorub sal :<Dar cimpul i argéoa säténul obosesce§i cing. scurta si somnul a sositl.

2"

IxOs

fi

'nalta

dupo

Si

20 nub-Kra/7;2,er min

se detept i clipesce ochil, ampia i se infAgi-§ez6, luminan de scinteiele strälucitere ale licu-ricilor ; une-ori cerul se incinge pe alocurd in de-Ortare , de o vOlvóre ro§atica,, provenita, dinperjol, i un stol intunecos de pasöri se streceaprin nOpte ig

Me opresc , &eel mi se pare c6, , fträ scirea,lui Dumnecleti §i a cititorilor, am inceput s6, tra-duc descrierea stepel malorosiene, una din pagi-nele cele mai minunate din minunatul romantistoric Taras Bulba, de N. Gogoli, scriitor rus,carele, de nu me , a scris , el mai antei perusesce, comedia Revisorul general. A transcrieaci cu placere toth, acea incantatóre descriptiune;ca i Gogoll, intr'o pornire de drägAstos necaz,sfiqi i eil clicend: Dracul s ve lea, campiilor,

mult suntql frumese!" 1) Dar atunci ce s'armai alege din descrierea Ein.rAganului, pe carem'am incercat a o face eü romftnesce?

Las dar pe Gogoll intr'ale sale, c5, 'mi e temasä nu me pre dea de ru§ine

Dar ce fcui, vai de mine! Am ultat cu to-tul cn, este acum admis in radicalele principil desuprem §i absolut patriotism ronln A, de vreme

I) tIepTs Bac% 13g.3LMIT, Baal Bbl xopomn !)Ro-manta]. Taras Bulba este o admirabila descriere a viete Kaza-cilor Zaporojeni , can au jucat un asa mare rol In istoria Orilorromane sub domniile stralucite a ltif MateYu Basarab In OraRomânésca si a luT Vasile Lupu in Moldova.

a§

mull;

ca

TEv8o-Kvi17; ET tit7S 21

ce Muscalil trebuiescii in genere priivii ca inimiclrn-voitori al nationalitatii nOstre, sa ne dis-

pensam cu totul de a numi, ba chiar st neimpunem datoria de a desfigura pe autorii lor,de ate ori bine-voim a traduce, a '1 irnita,sOt a '1 localisa. Prin acésta chiar le facern prémulta oncire !

Vous leur fites , seigneur,En les croquant, beaucoup d'honneur!

II

Eram baiat de vre-o trei-sprelece ani candam invaat sä der cu puva;marturisesc ansëca de atunci n'arn mai facut nici un progres Inacesta arta; ba chiar a pute clice din contra!Insocisem pe tata-meti la Mile de la Balta-Alba,unde se adunase in acel an, sarea §i marea, pre-cum a §i povestit'o cu atata spirit, d1 V. Alec-sandri g), pe carele atunci, acolo, pentru prima Oral'am zarit, domnia-lui tênër, vesel §i ancö de a-tunci cunoscut prin farrnecul neq-romanesc almusei ce '1 inspira, eü copilul, cregend ca tot cesbOra se mananca.

1) La Fontaine, Les animaux malades de la peste:

PApandu'Y, le al facut, stepane, mula on6re ID2) 24 de césurY la Balta-AlbS, 1874, In Ronainia lite-

rani, f6ie periodica. Iasi 1855.

§i§i

'I

22 Teu8o-Kuvweres

Locuiam inteun sat de pe malul stang alBuz6ului, la Grkdi§tea, tot intr'o cask cu baranulcolonel Enghel, acela carele, prin buna sa inimprin vioiciunea glumOtk a caracterului s6t i prinpocita ock,tie a vorbirii sale romknesci, a läsatpläcute i vesele suvenire printre subordonqiilui, acum toti veterani ai o§tirii ; polcovniculEnghel, care, luand de sogie pe o cocOnk, romancka ckril bogatk zestre coprindea o lab° de robi ci-gani, dicea nevestei de cate orb se int6mplk sknadrk vre unul din ace§ti nenorociti: Plinci, Ani-cuta'l ! a murit la dine un sestre !"

Colonelul Enghel imi därui o pu§ck, cu duo6teve, scurt i uVrk, eroit i cumpanitk chiardupe trupul §i dupe puterile mele; el m6 0 in-vktk cum s'o implu, cum sk, ochiesc i cum sktrag. De aci inainte, vai §i amar de bietele vrkbilde pe garduri! Pe tOta clioa stricam intr'inselecate un corn de praf §i cate o pung6, de alice;dar apoi i ce pilafuri ne gktea la mask mqterul-bucktar, sestre al cockei Anicqe!

Mi se pare ck, intru atata se cam mArginescafoile de dafin ce am putut culege in cariera meacinegetica. Areql bine ck cu dinsele nu s'ar putégäti nici macar fahnia de mistret, pe care tu odescril in cartea ta.

fi mai läuduros din fire, 0 nefiind astfel,lath o puternick dovadk ck nu sunt i nu pot sknil bun vénktor, nici macar ca amicul Budurofl

D'a§I

TEV80-KInniyETIX,7 23

d'a fi, ic, mai- lauduros, a puté sa, adaog cg,tot pe malurile m'am incercat a da§i 'n ciovlice de cele motate, care se tot cletinain aer i pe uscat, strigand ca puii de jidan depe ulite : kibrit ! kibrit !" ; am ochit adesé i in

ClocArlia cea volOsa ce 'n vesduh se legAna; ')

ba unde pui ca am cutezat a trage cu pu§ca'n cardurile de gasce sèlbatice ce trecü meret cugramada d'a lungul Buzëului !

De nu rn'ar fi oprit vacarul satului, a fi ni-merit de sigur i cate un graure din cel cari sbOraprintre vitele din ciréda i, impreuna cu ciorile,se cocot6za. jucand pe spinarea boilor, can, cu ofilosofica nepasare, rabda ay. batjocure. Ore cevoril fi qicend boil in mintea lor, , despre aceleobraznice paseruice? i ce gênduri volt fi rume-gand ei, cand se simta intr'astfel calcati subpiciOre ? Mare e limba boului, pe'cat ca nupóte grad!

Nu seta ansë cum i ce fel ne aduse vorbaa pomeni despre grauri i aci, iérta-mö, amiceautorule, sa te iü de 1.611 fiind-ca, in cartea ta,n'ai spus nimic despre acest vénat §i mai cuséma, despre o alta pasöre pe care multi la noio confunda cu graurele, din causa ca ea 'Arta pe

I) C. Wegruzzi, in cAprodul puriceD.

t

24 Wevo-Kvvnyern.fo;

françuzesce, un nume ce s'ar crede c corespundecu al acestuia.

Du-te intr'o diminéta la Cap§a §i spune'l s6faca pentru dejun, un pa§tet din cele ce se

chiama Rite' de grives ; apoi a duoa i la mas,cere la Hugues gatesca o mancare, cese va presenta intr'o gingaV cutiOra de hartievelina alba, sub numirea de Grives en caisse.

Dupe ce vei manca, o sa simV fait, indoléla omustrare de cuget pentru ca al trecut cu vederea

nesocotit vénatul numit grives , 'far,, dupecum se crede, pe romanesce, sturcli §i cocopri(?)

Aci vrend nevrénd trebuie s me urmecli,Ii acosta IV va fi pedépsa,inteo lunga contro-versa , in care filologia are sä se amestece cuistoria naturala , i sa faca un talme§-balmeprecat se va puté mai doct §i mai erudit. Bagade séma ca al a face cu un membru al Aca-demiel !

Romanii,noi, stranepoVi lui Traian, ince-pem tot-d'auna de la Romani, Romanii cuno-sceaii, printre altele multe, §i aceste duce speciide pasërele i le prevalail dupe drepta lor valOre ;unora le qicea turdus, i altora sturnus.

Turdi eraii un soiu de paseri f5rte laudat degastronomii no§tri strabuni. Poetul Martial, pecare arise Traian nu '1 pre facea haz, qice ea,dupe parerea lui, dintre paseri, cea mai buna demancare este turdus, iar dintre patrupede, iepurele.

11

st ti

al

Tev8o-KvvvEz cxh; 25

Inter ayes turdus, si quis me judice certet,Inter quadrupedes, mattea prima lepus. I)

Fie cum (lice Martial in privinta pasërii ! darcat despre lepure, sa m ierte domnia-lui ;cu tata Tralan §i nu aprob cpele poetului. Baancö, de nu 'ml ar ft ru§ine s vorbesc roma-nesce cam in felul Fraucozitelor r6posatu1ui Co-stache Faca, cele cu mantela amour-sans-fin",a§ potrivi aci,§i nu fail Ore-care iscusinta,vorba Romanului : Departe griva (adica la grive)de iepure! 2)

Oratiti anse, se arat i mai entusiast inprivinta turdilor §i , Ou, nu se mira ca uniimananca averea dumicAnd la turdi gra§i, cOci

nimic, clice el, nu este mai bun :

Non, hercule, mirorAiebat, si qui comedunt bona, cum sit obesoNil melius turdo 8).

i) Martialis Epigram. XIII. 92 : c Dintre paseri sturdul,deca cine-va m'ar alege drept judicator,iar dintre patrupecle,cea maY d'antel delicatecl, este Yepurele b

2) Eliad a publicat In vol. V, (pag. 287-311), al Bi-Slioteeel portative (Bucuresci, 1860), puginele fragmente de scrierYremase de la Constantin Faca, carele a murit la 1845-

3) Horatii Epistol. I, XV. V. 39 :Deu, nu m mir,

picea , décu uniY IsT miinânca averea , de Org. ce , cleat un(sturd. gras

Nimicii nu este maY bun,.

eta

.

26 Te9,8o-KvvnyEzotlis

Terequ Varrone, in cartea sa despre agro-nomie, ne vorbesce prelarg despre crescerea §iingralarea acestui solu de pasèrl, in case inadinsclUite pentru sbuittOre, ornithon, pe care le de-scrie cu de-amöruntul i mai adaoge cum a oniAtuO, a lul avea la vila sa de pe via Salaria,in tdra Sabintt, la 24 mile de Roma, un asemenéornithon, din care vindea pe tot anul cinci mil de

cate trei dinari unul; ceia-ce 'I produceaun venit anual de 60,000 sesterVI, adic, pe baniide acum, 12,000 lei noui ').

Ce sthm de ne mai endim, amice? Hai slcautam a prinde turcli i sn, ne asiguram din-

o miie de galbeni pe an, ca mätqa mlTerenVu Varrone.

Dar unde sä '1 gäsim ? Iath dificultatea.Adevèrul e c6, naturalistul latin Pliniü ne

spune ca turdi, precum i merulce (mierlele)sturni (graurii), fAth de a V schimba penele, seduct prin 611 vecine i c6, iérna sunt fOrte multiturcli in Germania 2).

Naturali§til moderni, i in capul lor vestitulBuffon, dupe ce constath c pasörea numita delatini turdus, 'Arta in limba francezn., numireageneria de grive i a ea se asëmën6, cu mierla,din care ans6 difera la pene prin nisce pete re-

1) Ter. Varronis de re Rustica. II. 5.2) Plinii Secundi Histor. natural. IX. 25.

turdi,

§.1

tr'in01

Wevcio-KvviiyEzczas 27

gulate ce ea are in tot-dauna pe pept, imparteacest soiu de volatile in patru specii, numitefranguzesce: grive, proprifi qis4, draine, care estemai mare la trup cleat tOte , litorne i mauvis.Aceste duoë din urma, sunt cele mai preferabilela mftncare.

Diferitele specil, precurn i varien,tile lor, sedistingti prin m6xime, prin coloritul penelorchlar prin unele nAravuri ; dar in genere, acesteOsöri sunt sëlbatice, puçin juatOre, mai multtriste; ele vietuiescil isolate; cuiburile lor suntfOrte curat clädite i ou§Orele lor, frumos colo-rate albastru sea verde. Ele trAiescil in törile de-spre nord §i vial. mai cu semA cRre tOmnA inpArtile meridionale. Sunt fOrte manc6.clOse insqlOratiü ne o atesta,

Amite levi rara tendit retea,Turdis edacibus dolos, ')

le place cu deosebire strugurii, causa pentrucare Francezii a i creat dicaOrea sofa commeune grive, ce se aplica celor cari la noi a furatluleoa nOrntului.

In cetatea Dantzig din Prusia se consuma

1) Roratii Epod. II. v. 33-34 :

eAcatg. de nuiele lagurY ea'scate, momelY pentru sturcliYmancKetog,.

§i

:

§i

28 nv8o-KvvriyertzOs

pe an ca la 90,000 Orechi din specia celor nu-mite mauvis; cele clise litorne lern6za in Austria-de-Jos i in Po Ionia; far in unele Orti ale acesteiultime ëri, catimea species grive este ala deconsiderabiM, Meat se prindil that nunier §i setransport a. luntri pline, inc6xcate cu de acest vénat.

Déca ele ansö se afla a§a de multe prin ti-nuturi vecine cu nol, prin Po Ionia §i Austria ;ddcA, duce-nd dorul viei, ele se nasal cu gr--mada in impöratia hãmeiului §i a berei, este oreprin puti* ca, flmënite, sA nu fi insemnatele anco de mult prin aer, CA1e pe unde, intimpul de acum, avea sa, ne calce, cu fer i cufoc, rApastia consortilor nemtesci? Despre ace§tinoui bumbqiri ai Vrei, scim cu prisos ce soiude pas6re sunt §i numele lor be cunOscem maicu prisos decum am dori ; cu mult mai grail nevine de a nimeri pe acela mai pugin ilustru alimpenaOlor lor compatrioti.

Am consultat pentru acOsta, -Lae dictiona-rele nOstre, chiar §i pe cel facut sub numele So-cietiY romane , §i 'lat . tot ce amputut alege, mai cu seriA din Vocabulariul fran-ceso-romanese al dthr P. Poenaru , F. AronG. Hill :

Grive se oice pe romanesce Stury :Draine se chiarna in limba mistra Cocosar ;Litorne este un fel de Cocopr, cu capulsi Mauvis este un fel de Stury.

Academice

cenusjil,

0i

TE2180-K112,177ETIM.og 29

Autorii Dictionarului Academic nu inscriticuvêntul cocosiariu ; pote ca nu va fi de ori-gina latina ? Cat despre sturdiu, ancö nu aü ajunsla litera S.

Intr'un cuvént, la grive, pe latinesce turdus,nu este catull de pucin graurele romanesc, cutote cä judicand dupe asemuirea lor, aceste duoönumiri pari . a fi rudite.

Littre, in monurnentalul söti diqionar allimbei franceze, nu scie ce origina sa dea cuvOn-tului grive. Ore acest nume nu va fi el derivatdin adjectivul latin gravis, greü, gras, pecare II gasirn calificand pe turdi, in urmatorulvers al lui Martial :

Sylva graves tardos exagitata dedit. ')

Acesta ar fi o derivatiune in forma de sy-nodoche, catre care s'ar alipi, ca o metonomie,denumirea romanesca de graure, data unei altepas6r1, pe care tot Martial o pune in opositiunecu turdi, ingrApti cu masline din Picenum :

Si mihi Picena turdus pelleret oliva,

Nunc sturnos Mopes 2)

1) Martialis Epigram, IV. 66. v. 6.cPädurile bnute ail dat sturdY gr4CD.

2) Idem, idern. IX. 55 :Déca a ave sturdY singr4acY cu msline din Picenum

Dar acum (am numaY) graurY bunY de nimic .

30 Y''ev8o-KvvverixOs

Despre sturni riu s'a pré is mult bine ;Martial, dupe cum vNuram, II declara buni denimic, inopes. Pliniil 1) vorbesce numai de obi-ceiul lor de a sbura in carduri rotunde, indesatiunii mai mult insista asupra acesteiparticularitati Buffon, aratAnd, ca in sburarea lorrapede i sgomotOsa, graurii part a fi supu§1 lao tactica cip se exercita cu o disciplinasubt ordinge unui §ef. Chiar Dante a luat fur-tunosul sbc 1 graurilor, gramaditf in stol larg

plin, drept termen de comparaVune, ca sadescrie, in versuri neituritOre, cum spiritele ne-norocite sunt purtate färä repaos, de suflareavijeliilor infernale :

E come gli stornei ne portan l'ah,Nel freddo tempo, a schiera-larga e piena;Cosi quel fiato gli spiriti mall.Di qua, di la, di giu, di si gli mena;Nulla speranza gli conforta mai,Non che di posa, ma di minor pena

1) Plinii Histor. natural. X. 35.2) Dante, Divina Comedia. L'Inferno, cant. V. v. 38-44:

c§i precum grauriY sunt purtact de ale lor aripePe timpul rece, In stoluri largY i pline,Asa si acea suflare purta spiritele nenorocite.In cód, in colo, In jos, In sus le mâng.;NicI o speranta nu le maY ranghleNu dorlt de repaos, ci de o maT mica pedépsi,.

§i

militath,si

gi

Tev8o-Kvvve-texi,g 31

Nu remane indoié1 c stornei lui Dante, lesdourneaux a lui Buffon §i sturni lui Pliniti §.1 luiMartial sunt graurii no§tri, cu penele negricióse§i. presarate cu pete albe seh sure, cari trMeschin Europa, din fundul vediei One in insulaMalta, i chiar in Africa, pene la capul Bunei-Sperante,cari, dupe ce In luna lui iunie,clocit ouele lor cenu§ii, in cuiburi strriihe' seii inscoring. de copaci, se aduna de petrecl in .stoluri,dormil nOptea in stuf; se ciorovaiescL ra i dimi-neta, se scela toti de o data cu mare volbura§i treca rapede ca un nor negru indesat, se ame-steca printre porumbiel" i printre clog, se do-mesnicescil bine in colivie, ba chiar, deca Ii pui inpension, invata franguzesce, pronuntand graslitera r, intocmai ca la Paris.

Se vede ca Buffon,o spune a an-it vorbind nemtesce, latinesce, elinesce

§i alte limbi; cat despre mine n'am avut partea constata de visu et auditu, talentele poligloteale acestui interesant ném de paseri. Atat numalpot ilice despre dinsul ca despretul cu care iltratéza intrigantul acela de Martial, declarandu'lbun-de-nimica, inopes, me indémn i mai multa lua in antipatie pe acest poet servil §i demo-ralisat, urmand §i intru acésta, exemplul dat deaugustul met stramo§, Caiu Ulpiu Traian.

Ea, de cate on mi s'a intemplat sa manancgrauri, adica sturni latinese, or étourneaux

grauri

32 WEV80-Ki 1,17yETC:Cilg

francezi, i nu sturcli romanesci, set grives Iran-guzesci, le am gäsit un gust f6rte bun maiales un miros de vOnat din cele mai placute. Nucauta dar la cele ce qicti autorii §i, camd vel dapeste stoluri de grauri, inipu§ca, fara disprq catvel putO mai mulV. Poti ft incrediqatunul II voiu r6man6 tare recunoscètor pentrupe§che§!

Deca cum-va acum te , simV cam obositde lunga digresiune zoologico-filologica prin caream resbunat de nepasarea ta, pe sturcli, pe coco-ar i pe grauri, apol tot mai 1Orta-mö sa adaog

vre o duoë trel cuvinte in materii analóge, adicasa'ti fac cate-va intreMri, i apol, clöu, vö dailpace §i ie i. nOmului pasöresc.

Mai antel, te rog spune'mi den, scii sell nuscii ce soha de sburatOre este grangurul? Amauclit de la unii, i a don s aflu dOca aceianu se in§Ola, ct pasaruica astfel nurnita, estechiar acel vrabete grasun care se indOpa cufructe de prin gradini, emeriza hortulanus,care cu drept cuvOnt este socotit in Francia cauna din cele mai delicate imbucaturi ornitolo-gice. 1) AbiO expus la dogorOla jaraticului, el se

i) 'MY am luat séma, sética sl clic mai adevaut,dupece am scris acestea, am aflat c grangorele este o pas6re gal-ben g. si mare cat mIerla, care pe latinesce se chiam g. oriolusgalbula, Tar pe franguzesce lariat. Dar numele românesc al

0

c et

nv8a-livoii:'ErmOs 33

preface intr'o sarmaluta, de grasime profumata.G6ndindu-më la ele, a§ vre sä fiti §i et' printreOspetii §Orecelui din Lafontaine :

Autrefois le rat de villeInvita le rat des champs,D'une facon fort civileA des reliefs d'ortolans ').

Tree la a duoa intrebare. Pentru ce, rc2,-u-te,n'ai spus nici macar un cuvênt despre o altapas6re de padure care, de§i e cam rara la noi,ansö este privita pretutindeni ca unul din celemai delicate vénaturi? Francesii II 4icu gelinotte ;Germanii hasel-huhn (adica gaina de alune); Ru-§ii, it! amintesc numelel rusesc, fiind-ca pa,-

durile de brad §i de mestecan ale Rusiei suntpline de acésta preciósa sburatOre, Ruii onumescil repeik ; iar la noi, ea se chiarna

gustosuluY ortolan, tot nu '1 am aflat, ci din conti a mai multm'am Incurcat v'edênd in museul de istorie naturala de la Aca-demie, duo6 pg.sèrY de mthime si de form6 cu totul diferite,purtand arnenduoè numirea lating. de Emeriza hortulanits, fiIrlde ecuivalente românese. Confusio summa sequetur! E pur,ed am mancat ortolanl, venati In ét.ä la noi.

I) La Fontaine, Le rat de ville et le rat des champs :

cOdini6r1 sOrecele de orasPofti pe s6recele de la camp,Inteun mod f6rte politicosLa mezelicurY de . . . .

25,6S2. 3

(?))

34 Tevcio-Kyv vertn(is

cum se va fi chiamand ? Sciii de sigurcA in judetele de munte ale Moldovei, unde ve-natorii le pandescil pe mu§chiul cel verde de latulpinabraililor, acele pasëri, mai mari decat unsitar i impodobite cu sprincene ro§ii ca comasëlbatici, 'Arta numele de ierunci. Dar dincOcede Milcov, cum le (lice ? gainur selbatice? gai-nu§e de alun

Cand divinul cantaret al Divinel Comedii,calauzit de maiestrul sèll Virgil , ajunge in cer-cul acela din infern unde erati muncite de oaprig i neimblanqita furtunA, sufletele p6cAtóseale muritorilor cari, ad pre pamênt, dand uitriisän6tOsele dar asprele legi ale intelepciunii, iipetrecuse viata in desmierdäri lumesci,

a cosi fatto torrnentoEran dannati i peccator carnali,Che la ragion sommettono al talento, ')

atunci poetul nu afla, in puternica sa inchipuire,alte imagine mai potrivite spre a descrie pe aceinenorociti", decat asemui, cand cu §ire lungide melancolici cocori, cand cu stoluri zapacite degrauri, cand in fine cu arnoróse porumbite care,chiamate de dorinta, cu aripele intinse §i 'ncordate,

i) Dante, Divina Commedia. L'Inferno. Canto V. v. 37-39:cLa cazna aci descrisd erad ostindivi eel can ad pecdtuit

cu carnea, i ad pus irqeleperunea mat' prejos de pldcerile br .

?

..

. ?

a't

Tev80-KvvnyErtx(')9, 35

sbóra catre dulcele lor cuib, purtate prin aer dedorul ce le 'ncinge :

Quali colombe dal disio chiamate,Con l'ali aperte e ferme, al dolce nido-Volan, per l'aer dal voter portate 1)

Rapita de armonia acestor suave versuri,ciripite in dulcea lirnbt toscana, inima se avdnta

dinsa pe urmele amoróse ale paseril uVre ;ochlul o insocesce prin spatit ; gendul se rësfatain desfatarile aceldi cuth dorit !

Dar colo, sub adancul frunQI al codruluista pitit vdnatorul, cu ochlul tintit la prada, cubragul ager la tragaciu. Blanda turturica a sosit,ametita, de .bucurie, aprOpe de socul el; ea s'apus alaturI cu dinsul pe o craca verde a steja-rulul ; gungunincl, ea ii scutura aripile i V in-coveila gup argintie. SOrele de amieclI versa ema-natiudi voluptOse de caldurä in rari§tea paduriI§i subt umbra copacilor ; raqele lui se strecOra lu-minOse printre fruncle i sclipescii ca aurul pe un-dele 1impei ale pdriulul. Totul in fire etacere, dor i speranta ; totul, pentru norocitapareche, plutesce in visuri de placere, in farmec

1) Dante, Div. Com. L'Inferno, Cant. V, v. 82-84 :

Precum porumbil, de dor chiamact,Cu aripele deschise si iepene, la dulcele cunSbórI, purtact prin aer de ale lor dorimev.

3*

lini§te,

36 lrEV Jo-Kruii;/ez-ixi

amoros ! Cu gendul, ea sOrbe pOte o eternitatede fericiri!

Dar de o data un pocnet fatal rësuna, ; echofl re'spunde de prin t6te adimcimile codrului tre-zit. 0 sörmana paserica a picat mOrta sub ste-jar. Irdnatorul vesel o asvérla sangerata in tolbasa. Dar socia turturica, cea care, vafl a r6rnascu i1e,

Cdt traiesce, tot jdlesceSi nu se mal insocesce!Trece prin flori, prin livede,Nu se uita, nici nu vede.

Si cdnd sdde cdte-o data,Tot pe ramura uscata;Umbra prin dumbrav'adUtica;Niel' nu bea, nici nu mandnca.

Unde vede apa rece,Ea o turbura si trece;Unde e apa mal rea,0 mai turburd i bea.

Trece prin padurea verdeSi se duce de se pierde;SbOra pend de tot cade,Dar pe lemn verde nu sede.

Unde vede vOnatorul,Acolo o duce dorul,Ca s'o vdc1, s'o lovdscaSA rm se mai pedepsescal

a

ne8o-lcrvuErixs 3 7

De vreme ce tu, autor al Manualului devénatOre, n'al socotit de cuviinta a numèraturturica printre pasërile de vénat, ea am datcuvêntul Aposatului intru fericire , marelui banIanachita VacArescu, ca s r6sbune de a ta uitarepe aceste dulci i fragede sburatOre. Tot-d'odathgraciósa i jalnica elegie a vechiului poet romanimi va servi drept orqiune funebra pentru totveUatul impenat , asupra cAruia m'arn intins,mi se pare, cam forte peste mesura.

Penë ad dar cu paserile bune de impuvat§i bune de mancat ! Se le fie Vrana, adicaDU sa le fie mai bine carnea u§Orastomacului, §i apoi vecinica lor pomenire !

iii

In tote Vrile ce se bucurA de legluiri hrte-lepte i preveCetOre, pe care le 0 pune in lucrareo sistema de administrapne regulata ca cesor-nicul, prin trite acele Vri, vine un moment alanului cand d'odatä venatOrea se inchide. AtuncicOte-va luni d'a rOndul nu mai auqi nici prinholde, nici prin cranguri, pocnetul ierbei de pu§ca§i pieratura alicelor; atunci se da recreatiunivacaatii venatului, 'far vOnatorilor li se impunepedepsa poprelei.

pi

pi

88 Y"evb-Kvvue,rixbs

La noi One' acum nici legea nu prevede ni-mic, dar Did inalta obladuire nu simte trebuirqade a se amesteca In traiul, mai mult sea maipugin turburat, al lighidnelor selbatice ; ea de ocamdata se muqumesce a regularisi vitele cupatru, i mai ales pe cele cu duoe picióre.

Astfel stand lucrurile in patria ucenicilortei, pentru ce, o tu, dascale de venatorie siste-matica, §i. raVonala, n'ai suplinit lipsele legei §inepasarea cOrmuitoresca, (land Ore-care povqe inprivinta timpului and se cuvine ca venatorulsa'V pupa pu§ca §i pofta in cul §i sa. dea nevi-novatilor sei adversari, un regaz ce, in curend,Ii va asigura, tot lui, o mai spornic i mai dal-nuitdre isbenda ? Spune adeverat ! cate-va cu-vinte asupra acestui punt n'ar fi fost ele OrefOrte la locul lor, in Illanualul tell de vena-torie ?

Bag Anse de sema ca, devit din ce in ce maiexigent §i ca nu fac alta dent a scôte mereil.la merunte pondse, cArtii tale. Sunt sigur cA,

de cand citesci aceste lungi pagine farA §fr, aiOs mil de off pene acum : Lipsa'mi de ase-menea critica , unde se vorbesce mai mult deceia ce nu 'mi a plAcut set n'arn socotit detrebuintA a le spune !"

Scil Anse ca sunt tot felul de fill pe lume.Cand, spre exemplu, dai until om flamend, un

Wev8o-Kv1.,?yeroci?s 39

pranq cu care i§1 póte fOrte bine potoli fOmea,mancand tot lucruri simple, dar sanëtóse §i cu-rat gatite, e invederat ca nu se cade ca el sac6rä mai mult. Dar deca acel om este lacom dinfire mai ales dOca are gusturi rèsfatate, el osa se tot planga ca, nu al dat mezelicuri i tru-fandale, prajituri §i zaharicale; o sa pretinqa ca,in loc de carne de vaca, ar fi trebuit sal pre-senti' dobe de mistret §i kebapurl de capriOra, Inloc de pul de gin fripb, prepelite tavalite inmölaiu §i. bicati prajiti in mustul lor.

Socotesce ca tot cam ma fac §i ebb cu Ma-nualul több, cerOnd pOte prisos acolo unde se aflacela ce este de neaparata, trebuinta, §i, in pute-rea prieteniei, larta'mi aceste nazuri de lacomieliterara.

Da'ml dar vole sa rn6 intorc lax la vorba demai nainte i sa arat, in cate-va cuvinte, causelece trebule sa indemne pe vOnatorul intelept acurma, pentru un moment, ispravile sale. Darde vreme ce tu nu al voit a spune acele cause,mie 'ml e tOrna ca ea nu voiu puté ; de acela,ca sa scapain amOnduoi cu raga curata, hal safacem loc aci intre nob, poetului Lucretia, pentruca, in versuri turnate ca de bronz, precum eraa§i legile Romei, sa invOce el, in favOrea natureiaprinsa de dor, pe nascaOrea spornicei ginte ro-mane, pe desmierdatórea qeilor §.1 a Omenilor, pe

'1

si

40 WEVIY0-11-111.1;7ETWOR

antica Vinere, fecunda §i neobosita prenouitOrea seminVilor lumesci : 1)

Ndsc6tOre a gintel lui Ened, voluptate a Omenilorsi a deilor, spornica. Vinere ! tu, care sub stelele lucindeale cerului, impoporezi marea cea plutitOre i pamOntulcel roditor, prin tine tot ndmul vietuitOrelor concepese nasce spre a vedd lumina sOrelui. Dinainté ta, delta,dinaintd ta si la a ta sosire fugd venturile i nuoril depre cer ; sub tine, ptmdntul impestritat asterne floridrAgalase; tie zimbescd valurile marii i cerul, inseninat

1) Lucretii de rerum natura, I v. 1-20 :

iEneadum genetrix, hominum divomque voluptas,Alma Venus, c2elt subter labentia signaQum mare navigerum, Tice terras frugiterentisConcelebras, per te quoniam genus oinne animantumConcipitur visitque exortum lumina solis.Te, dea, te fugiunt venti, te nubila cceliAdventumque tuum, tibi suavis dcedaia tellusSummittit flores, tibi rident ::equora pondPlacatuinque nitet diffuso lumine mlum.Nam simul ac species patefactast verna dieiEt reserata viget genitabilis aura favoni,Aerke primuin volucres te, diva, tuumqueSignificant initum perculste corda tua viInde ferie pecudes persultant pabula betaEt rapidos tranant amnis ita capta leporeTe sequitur cupide quo quamque inducere pergis.Denique per maria ac montis tluviosque rapacisFrondiferasque domos avium camposque virentisOmnibus incutiens blanduM per pectora amoremEfficis ut cupide generatim sfecla propagent.

'tl

si

ntlo-Krruertxbg 41

de tine, lucesce de o 1umin preste tot imprastiata. CocIindatä ce primavéra desehide sirul frumOselor dile siindata ce sufldrile instrunate ale Zefirului reincepii adestepta puterile fecundaril, mai antOi sburatOrele cuinima sträpunsa de a ta virtute, vestescii, o Oita, a tavenire; apoi turmele inclarjite salta cu veselie prin pa-suni si strabatii in not rapedile riurl; astfel, aprinsa defrurnusetea si de farmecele tale, tOta firea insufletita teurméza, cu infocare pe tine, or1 unde tu o maul a seduce. De acela prin marl i prin muuti, prin apele vol-burdse, prin locuintele frundOse ale paserilor i princampille inverdite, suflAnd tuturor in pept o dulce In-bire, tu fad ca cu placere sa se inmulteseä in eterngeneratiunile lumei".

A§a dar cand sosesce primavéra, arnice ye-natorule, indura-te i tu, i lasa gingaeI Vineri§i dulcelor el desmIerdarl, intrega domnirea lu-mil. N'ai avut tu Ore timp indestul ca sa re-spandescI grOz i m6rte prin cranguri §i pecampfi? Chiar pe acesta zapacla ce se topesceacum subt adierea incropita a zefirului primave-ratio, n'ail fost Ore tiparite urme incrucipte alecopoilor, gonind prin padure Tepurile fricosvulpea viclena, cari, fie-care dupe firea sa, se si-lesca a '§I mini gonacil i a incurca dira lor prin-tre tulpinele despuiete ? Dar Braica, Grivel §iDuda§, cu botul la pament, cu urechile blegite,cu cOda intinsä, alOrga Mra indurare §i cu glasullor spaimenta fOra prin tOte cotiturile el. Latra-tura lor chTe1Jit, cand mal apropiata, candapol plerduta prin atrnosfera 'Arita de ger, re-

42 Vrello-Kyvvvrizin

suna cu o ciudata monotonie la urechile vend-torului, incremenit pe locu'i de panda. Nu sciace córda misteriósa a inimel sbarnie la acea sel-batica armonie ! Cand copoil vestescti apropiereavenatului, nerabdarea il face sa tresara, mai multdecat frigul. Cu ochiul pironit catre partea undes'aude latratul, el a§tepta, ispitesce, cauth, mö-sOra, luciul zapeqei fara de carare ; 'far cand d'o-data s'arata §oldanul cu urechile cu1ie sOü vul-pea cu cOda tiri§, ca intr'un fulger el lea pqcala catare i trage ! ....... . . . .

. . .

Pe cand eram ajuns aci cu scrisul, fuseluintrerupt de fetqa mea care venea in fuga maresa aduca, o veste ce o inveselise fOrte ; mer-end in curte ca sa se jOce cu Capi§Ona, cateoa,a gasit'o culcata pe un mindir de pale §i avendimprejurul el o gramada de eqe1u§1, midi catpumnul §i orbi ca sobolii. Erat un-sprelece bur-sucel, cari se svercoleat, chitaind i mierlaind,subt ugerul mamel, unii negri, aIii murgi §ibaltql. A trebuit negrqit ca dintr'o a§a, de nu-merOsä prasila, sa fac i partea engherului. Acidar, in alegerea cateilor cu drept de via, amavut ocasiunea de a pune indata, in aplicare, in-vataturile §i povetele ce se gasesca in cartea ta ;am oprit dar eaten' cari aveat cap mai mare,bot mai larg, nari mai deschise, urechi mai sub-

mai bine croite, pept mai lat, piciOre mai

'mi

alil

irr

Y"sz,8o-Kvvvertz:o9 43

lungl, cOda mai grOsa la rädcin i maY subVrela vérf".

TI marturisesc, amice, ca in privinta acestelultime recomandatiuni, cu tOta increderea ceam in cunoscintele'ti i in experienta'V cinope-dice, rèmasel pe genduri, intrebandu-me ce felde influenta volt fi avénd grosimea §i formacOdei asupra facultatilor intelectuale fisice aleunui cane ? Aa dar acest apendice al irei spi-narei are i el o insemnatate etica in naturA, §iprin urmare filosoful comunist §i falansterianCh. Fourrier scia ce spune , cand pretindea caomul, spre a fi perfect , ar trebui s alba laspate o Oda cu un ochiu la vérf ?

din contra, ail alteptat de la scurtareacOdei, chiar §i la animale, efecte estetice pentruacestea, dovada caii englezesci, carora li se talecOda pentru frumusqe, ba chiar §i efecte mo-ralisatOre pentru omenire; cod, spre exemplu,Plutarc ne spune c frumosul , rësfqatulsburdalnicul Alcibiad, flórea efebilor din Atena,Ole intr'o i cOda cea frumOsa a unul cane mi-nunat pe care '1 cumparase cu Vpte-cleci de mine(vre o 6,500 lei nuoI), nurnai pentru ca, dand devorba concetatenilor si asupra acestel nevino-vate nebunil a lui, sa '1 oprésca de a cart de-spre dinsul alte lucruri mai rele ').

Plutarchi vita Alcibiadis, IX.

i

AIVI,

44 TEVJO,TCV2,71yETtif.6s

Apoi mai este ancö i o vorba romandsca, :acclei lunget, minte seurta! Teal:5re nesocotita apoporului , pe care adesé o da de minciuna

fernelea cu lungi plete §i vulpea cea lung-codata.

Dar dintr'una intealta, vorbind despre Oda,despre vOnatori §i despre vulpe, imi aduseiu a-minte o poveste pe care am auTt'o adesépe cand eram cppil, spuind'o un bëtran vOnator,caruia II placea sa glumesca cu tovarNii söi.

Déca cum-va vrei. sa dormi i nu vinede sineV somnul, apol pune capul pe pernaasculta :

A fost o-data ca nici o-data, dem n'ar fi

nu s'ar povesti, pe cand se potcovea puri-cele cele-l-alte §i cele-l'alte.

A fost o data un vdnator care, de cOte orimergea la venatore, avea obiceiu sa Yea cu din-sill pe slujitorul sëü, 'far cand se intorcea inapoi,povestea cui vrea sa '1 asculte o mulVme deintOmplari minunate care de cand lumea nu tre-cuse nimenui nici macar prin vis, §i la tOte acestebasne, nu lipsea nici o data de a aduce ca mar-tor pe bleta s1ugi, adev6rat om al lui Dumneqed.

Acp qa, mane 4a, 1)&16 cand intr'o qi a-acesta, satul de a face mereil de pomana meseriaticaldsa de martor mincinos, 10' ceru serna de lastapan §i voi cu tot dinadinsul ca sa '§i Yeaclioa-buna de la el.

§i

'V

?I'ev8o-Ktw1ErexO; 45

Sthpanul sthrui ca s afle pricina acestei ne-a§teptate hothriri i cu vorbe blande, ii intrebA:

Ore nu te multumesci cu simbria ta i cutraiul ce ai in cas6, la mine, de vrei s in6 1a§1?"

SA nu pkAtuiesc, cocdne", rëspunseslujitorul ; tóte sunt bune la domnia-ta. DietsA'ti dea tot bine ! Dar sWV spui curat,nu'V fie cu supèrare: uite, mö mustth cugetulde athtea dovecli mincinOse ce'mi ceri s clan petOt ioa, Gaud incepi, adicA s6, fie cudune, cand incepi a thia la palavre vdnAtoresci.E pkat de Dumneget, cocOne, sa m6 afundez eicu totul in focul Gheenei §i sO, port eta, sAraculde mine, tot ponosul pkatelor cu care domnia-taII incarci de buna, vole sufletul. Lasb,m6 maibine s6, me duc cu Dumnecleti !"

Aa vorbi servitorul i stCpanul se puse pegdnduri; dar fiind-cn, el cunoscea pregul unei slugidrepte §i credincicise, se rësgêndi bine rë-spunse inteast-fel

Ta asculth, ! veq c tu eti omcu frica lui Dumnecleti. Remal la mine i ajuth-me ca M, me desbAr de pfirdalnicul met de n6,-ray. Crede-me, nici êü n'a§ voi s6 spun cela cenu pré este tocmai adevCrul ; dar ce fadnAravului ? Me Tea gura pe dinainte. A§a dar, sa,facem cum e mai bine ; s6, facem intre noi oinvoia14, ca s6, scap i et de a§a urit cusur, st1remal tu impAcat cu sufletul. Cand mö vein

i st

!ern,-

§i

belete

'I

46 Tsvc50-KvvnyezmOs

afla in vre o adunare, tu s. stal la spatele met,0 cat vei aucli ch incep a croi cate una maideochiath, tu s mö tragi de manica hainei, cod.eli Math voiu indrepta-o dupe fiinta adevOruluI".

A§a spuserh §i aa rOmase sh fie.Peste cate-va ile, eynd la mash cu altii,

vOnAtorul incepu sh povestesch ch la o vefiAtOrela Care fusese de curOnd, '1 a e§it inainte o vulpe,care avea o cOdh, o cOdh hingh, laugh cel puQinde cinci stanjeni!!!

Pe cand, in focul povestirii, el rostea ace-stea cu cea mai deplinh incredintare ca §i candlucyul ar fi fost intoctnai dupe cum il spunea,de o data se sinqi tras pe dinderOt, de manicasurtucului. 1.§1 aduse aminte de tocméla cu slu-jitorul ; i§i luh vorha,inapoI i indreptandu-sech, in interbintela vOnAtOril, nu va ft veclut toc-mai bine, reduse c6da vulpei pOnO la vre o duoistanjeni.

0 nouh smincelh de hainh, Ii fAcu s'o maiscurteze cu un stanjen.

La a treia, o cionti 0116 la duoi cOti.Simtind anco §i acum efectele restrictive ale

consciintei servitorului, se induplech a mai re-teza din cOda vulpei : Duoi coti intocmal nuva fi fost; qise el asudand, dar, pre legeamea, ch era de un cot 0 mai bine !"

Sluga , care se bucura acum §i rnultu-mea in sine lui Durnneqeti, auclind pe sthpanul

YrEv8o- Kvv )2y ET ioe 17

sel cum se lepada din ce in ce mai mult deispitele Satanel, creclu ca e momentul nimeritspre a'l aduce la o deplina pocin i '1 maitrase ncö odatA de manicA.

Dar rAbdarea vénatorului era ajunsa la culme,intorc6ndu-se de o data infuriat catre neim-

blanTtul sëii censor, se 'Asti la dinsul, strigandin gura mare : Bine, mi§elule ! Nu'V e destulcu atata ? Ce ! vrei sA las vulpea berca ? Darmai bine sA te lea pe tine dracul de o mile deoff, decat sa r6maie vulpea mea fara códa !"

SA nu'ti inchipuiesci, amice, ca am copiatacesta istoridrA din cartea rOposatului An tonPann, intitulata

Povestea vorbei sat culegere de proverburi,cle prin lume adunate

iarcisi, la lume date ; ')

dar precum am aullit'o de la bötranul met ye-nator, tot cam a§a o §i povestiiu;

Morala el, dem va cAuta cineva o moralaintr'insa, este, precat mi se pare, ca de vremece exercitiile venatoresci all darul de a desvoltaintr'un chip cu totul exceptional imaginatiuneaomenesca, nu trebuie sa cerem de la venAtori oaprecuire rece i nepartinitOre a intemplarilor

i) 3 volume. Bucuresd, 1852-53.

'ti

48 WEv6sokr.vvErtx.g

a isbênqilor ce se atingt de arta lor favorita. Ce-lor ce sunt Achili i Diomeqi pe campul de NI-tale, se cade sa le lertam a fi i Omerl, candincepft a rapsodia pe lira Caliopel.

'apoi, in tesa generala, facend partea sla-biciunilor omenesci, sa nu uitäm c naravul dinfire nu are lecuire i ea cei mai multi dintreOmeni sunt ca lupul, care pörul '1 pottl lepada,lar nnuvul ba.

De acela, cand vine unul i 'V istorisesce,buna-Ora, a a impu§cat de la panda lupul, pecand i Fat adus copoil gonind ; a a injunghiatcu cutitul de la brati a culcat la pamênt peursul, care se rapeqise asupral, ranit fiind deglont §i infuriat, eü unul nu sunt de parere catrebule sa te frarnenti ma tare cu firea i maiales mi se pare ca este cu totul de prisos ca sate cerci a '1 dovedi cum ca se amagesce i eaceia ce spune nu a fost nici o data i nici sepOte alevé intempla. Ore facend astfel, nu camperclI orqul pe gasce ?

Dar imi vel (lice : Pentru ce sa nu corn-batem erorile respandite in public de réoa cre-dinta set de fanfaronada unora ? De ce, chiar inmaterie de vênatorie, sa nu hotarim marginileposibilului ? Pentru ce sa nu aratarn celor cevoiesch a se scrie printre vrednicii cetW alsfantului Hubert, la ce punt al orizontelui vêna-toresc sfintesce sdrele putintel i incepe sa licu-

'§i

i

TE,80-Kop,275Ti.xs 49

résca fofengheruP) indoleinic al fantasticelor plaz-muiri? La ce mintea §i gura sa nu fie drepte,tocmai la aceia cari, cu ochiul cu mana nu

sa dea gre§? Pentru ce 9La tOte aceste intOmpinari judiciOse §i dic-

tate de cea mai candida virtute, tOrna 'mi e catOta brasla vesela i uVra, a vOnatorilor, ince-pOnd de la vataful Pasache i pen6 la tiriachiulCafO-subtire, II va rèspunde in cor cu o pacali-tura vOnatorésca, qicOndu'V : Veqi d'aia n'areursul códa!"

Pasa atunci de '1 mai invata carte !Noi anso cari judidim sanOtos,

can scim vorbi i cu gravitate, cari ne silim agasi adevérul, binele §i frumosul, in ori ce fapt,sri ne vedem de tréba i sri urmam a. culege,chiar i din vOnatorie, cugetari seriOse i impre-siuni placute, atat pentru minte cat §i pentruinima.

Dar de vreme ce nu ne prO intelegern amOn-duoi asupra felului preferit de vOnatOre, tu-tinOnd cu prepelicarul i eti cu caruta Tamadaia-

i) Déca cum-va nu cunoscY acéstA expresiune, m6 grnesca if spune cg. astfel numescil Oranist, in unele locurY, luceferul

cdrula 'Y çlicii i stiva porcula. Expresiunea alési demine este fdr6 induoTelg maY clasic6, cdcT derivg evident dinduo6 cuvinte elinesci : 9-y5g, lumina i Tlyyet, lucesce. Tenni-naOunea, dreptul luT Dumnedeil, e cam sodlesc.

III. 25,682. 4

path

diminece,

i

cegtia-l-alti

50 nv8o- Icy vi;-yErrxi)g.

nului, aidem, amice, s. cautam impreuna, prinlargul domeniii al venatoriei, un camp pe carene vom potrivi pâte la gusturi!

IV

Sant acum mai bine de o suth de ani decand unul din cel mai mail scriitori ai Germa-niei, Lessing, a scos o carte sub titlul de Laocoonset despre mdrginile respective ale poesiei si alepicture Intr'acest cap de opera de critica §i debun gust, autorul descrie cu fineta, cu claritate§i cu eleganta, mijlOcele diferite ce fie-care dinaceste duoö arte pune in lucrare ca sa intereseze,sa multurnesca, s misce §i sa rapesca pe om.

'Mi a venit in génd c o carte de felul a-

cesta s'ar puté scrie, luand cine-va de subiectvenatórea , spre exemplu , §i analisand pe rOndtOte impresiunile ce ea produce asupra imagina-

asupra simtimintelor omenesci, atatprin impart4irea omului la inse§i actiunilecat i prin descrieri literarii, prin irnitaiuni ar-monice sal prin representari plastice ale scenelorde venatOre.

S'ar pute dqtepta intr'o asemenea opera,

I) TiparitA mai antel la 1763 i tradusT in lirnba fran-cez6, la 1802, de H. Vanderbuig.

Vunii i

I)

et,

nvJo-livvvEz-ixOs 51

mil de idei energice i salubre care arti scAldamintea obositA sufietul amortit in rouaritOre a timpilor de anticä virto§ie trupdsc, ;apoi ar veni rOndul cugetArilor dulci i duiOse cevlAsttirescii adesé in traiul singuratic al vdnAto-rului i care, cu tot nesatiul lui de omor, factune on ca o lacrimA de dor §i de indurare s6,1roureze géna. Intr'acea carte '0 aril gisi locul §iintdmplArile cornice, §i spusele glumete, §i petre-cerile sgornotOse, care inveselescil viata vénno-rdsca.; apoi intr'insa s'ar vedé anco cum artele§i poesia aü sciut sa insuVsca. §i ail isbutits6. resfranga in productiuni de merit, tote acestefelurite fapte §i

Inteastfel, mintea cititorului, preumblath,prin spaçiu §i prin r'estimpi, fAit, anso a perdeun minut urmele v'ennoriei, ar vedé, ca intr'opanoramA, desNurandu-se dinainte'l tote acti-unile pornite din acdsth, crudn, dar barbAtéscAaplecare a firei omenesci; c6lAuzit6, de o critiajudiciOs i atr6g6tOre, ea ar trece in revisuiretOte creatiunile prin care geniul sOü talentul afisciut, cu mai mult set mai puQin succes, s con-cepA, s6, ilustreze, sä reproducA i s6, idealisezeinstinctele §i faptele vOnAtoresci ale omului dintoti secolii §i din tOte Ortile lumii.

Unei asernenea ctrY, ca stt nu '1 lipsesc,nici el patronagiul mitologic sOb, divin , uneiasemend cKI 'I a§ da, in fie-care din 0,r-ti1e

4*

i inta-

'0

simtirT.

52 TE1180-16)vusz-mig

sale , cate un titlu luat din regiunile ideale alevênfttoriei; a§ caracterisa-o, pe rOnd, prin -bracapete d'operA ale artelor plastice, in care part ase fi intrupat tOte cugetArile cele mai nobile,cele mai puternice, cele mai gragióse ce instinctulvOnAtoriei a putut vre-o-datä s insufle unorOmeni de genit.

Aceste trel capete d'oper, inn.ete emblemeale artei vOntitoresci, le q afla in statua anticknumitA Diana cu ciuta din galeria Luvrului , ingrupa Diana de Poitiers, sculptatA de artistulfrancez Jean Goujon, i in gravura pictorulurgerman Albert Diirer, representand vocatiuneamiraculOs6, a sfeintulusi Hubert ').

Despre Diana cu auta, care se nurnesce si Diana dela Versalia , fiind-c 5. a slat lung timp in acest loc, dupe cemai ant& s'a adus In Francia sub Francisc I, descoperita' fiindin lacul Neini(?) din Italia, si a fost succesiv expus 6. in castelurilede la Meudon si de la Fontainebleau, veclT : Braun, Vorschule derKunstmythologie, (Gotha, 1854) n. 52.Clarar, Musée de sculp-ture, (Paris, 1850) vol. IV. n. 1202, stampa 284.L- TV. Frohner,Notice de la sculpture antique du Musée Imperial du Louvre,(Paris, 187o).=Diana de Poitiers a luT Jean Goujon e repro-dus6 in Clarac, vol. V. n. 2600, stampa 359. 0 notit6 despreJ. Gcujon figurezA In vol. I. Rived a publicat t6te ope-rile luT, care se aflä si in Musee des Afonuments francais deRobillard Péronville (Paris, 18o3 1810.= G ravura lub AlbertDarer intitulath. St. Hubert si executati cu apSe tare pe fer, seafl,1 reprodusM. in P. Lacroix, Les arts au Moyen-age et L l'époquede la Renaissance (Paris, 1869), pag. 343. Pentru biografia ar-

1)

Ts7J6s0-11-2n,liysTMJS

In aceste trei creatiuni se vede intr'adevörunul §i acela§ scop ; dar In cateli trele, el esteexprimat Sub forme perfecte, a cAror singurA di-versitate dovedesce cat sunt de fecunde §i devariate simtirile §i gendurile ce aü putut sä seresume in a§a, frumOse §i. felurite conceptiuni.Cine ar sci s descrie tOte perfectiunile, tot far-mecul acestor trei opere, eine ar pute sn, rostésc6,tot ce spune ochiului t rninii aceste splendideidealisaxi plastice ale artei vOnntoresci, acela arface cel mal minunat panegiric al acestei arte ;acela ar fi tot-d'odatn, rapsodul , trubadurul §ipsalmistul semintiei lin' Nimrod.

Acela ax lituda-o cantAnd imnul elenicei Ar-temide, sgomot6sa sor-gemene a argintarcatulgiApolon §i. venerata feciOra, care pOrta, sngeti deaur, bucurandu-se de larma vOiAtorOscA; careprin codri umbro§1 §i. pe piscurI furtunOse, strA-punge cerbii; care intincrenduV auritul arc, a-svèrl ucigOtOre de se cutremur6, cre§tetul

munti, de rësunA Odurile intunecOse sub

tistuluT yelp : Histoire des peintres de toutes les écoles par Ch.Blanc, Ecole allemande, si viaa ha de Eye (Leip7ig, 1860).Pentru diferite representKri ale sfantuluT Hubert se p6te consulta:Galinehault, Dictionnaire iconographique des Monuments de l'an-

tiquite chrétienne et du Moyen-age, (Paris, 1843) si Dictionnaireiconographique des figures, legendes et actes des saints, de a-celas (Paris, 1850, edit. J. P. Migne).

53

dardeinalitor

54 n,,Jo-Kvvr,yezociis

gemetele fdrelor isbite, de se infloreza pamdntul§i marea cu toi pescil din ea').

Ace la ar .face sa rèsune fanfara tiumfala, av'enatorilor feodale, reamintind prosaiculul nostrusecol, imagine poetice din timpii de cavalerèsca,cortesie, din acei timpi de vesele §i elegante pe-treceri, cand nobilul castelan, subt ochii dalbeiregine a cugetelor sale, se pornea calare pe fal-nicul armasar, ca s vdneze, cu sprintena §i tu-multósa lul haita de arca§i, de slujitori, de dulël§i de ogari, cerbul §i mistretul de prin codri setca sa, dobOre, pe sub nuori, cocorii, rapeclind a-asuprä-le agerii söi. oimi, legati de oblancul§elei I

Acela ar cadi cu sfinte miresme, cu smirna.§i cu te'maIe, altarul vdnatorilor, povestind cumsölbaticul uria§ al anticelor legende germanice,cum vènatorul afurisit care V vênduse sufletulcatre diavol pentru ca sa pOta, lovi tot drept,

1) Hymni Romerici : XXVII, in Dianam. V. 1-9.

"Aereutv (iei(Sw xmv2.(ixrcrov, zart(TEL)'172,zatp9'irov 14a99;2ov, ioxiatocev,aroxautypt:v,v yQuue16,?ou

.22 69,17 (ixioevra xrti izp..eas 4yeroe(masTerrOICEPti, 7Cart,75(rEct TOa Teraipel,

frcilcroecra wrovdevra ,V2,7* rea,itiet (Se wftetivaZazet (Sciuzcog 4;4

8etv.'91, 757rO ziayyst:g 1.9)(51, ,I,JiCTUEG TE ;,raa,TOPTO T 1,z4v(ie1 s

al80171p,

'An41.2wpo'4

rife;7

litprpv OVECOV,

8e3

55

printre braqi i printre stand, cum acea fanta-stic6, fiinta a posomoritelor visuri Ogane, prin-tr'o minune cerdscA, se prefäcu in blandul §icuviosul episcop i apostol al Ardenelor cre-tinate

A fost fäth induoieM un vdriätor inspirata sciut s manulasc, bine arcul i sagetile, arti-stul subt a cM.iff dalth s'a mlödiit statua Dianelde la Luvru, acea mêndr i spintena, feciOth demarmuth, care s'avesnth, ager i uVrA, sub cre-.Virile dese ale tunicel el spartane, scurth in pole§i larg-despicath la umerl. 0 micare vie §i gra-çiós6, a grumazului a inAlat capu'i, cu perilsume§l la cdfA in corimb, §i pe fruntea'i, coro-nata cu o angusth diadenA se strecOrA ca unprepus de manie. Peplul II infaVit , ca un brat,talia svelth i cutele vë§mdrituldi ascundt sinu'lfecloresc ; dar bracelel gole, unul se incovOie Iiisus ca s6, scOth o sage-0, din cucura de pe umerl ;cel-l-alt se rezimA, pe cre§tetul cornut al clutel.Ce neastdmpör va fi facdnd pe Vita sä calce a§alute pAmdntul, sub crepideleri impletite pe piciorca opincele p1äieilor no§tri? Pe eine ameninV,ea cu darda impenath ce ea atinge cu degetele'Idelicate ? Tthmite ea Ore in campil etolici al Ca-lidonului, pe mistretul uriq care va muri injun-ghlat de mana regescului vonator Meleagru ?Urgesce ea o crudA rèsbunare in contra nenoro-qlor fil al nesocotitel Niobe ? sOti ca , incrun-

WE V 80-K211,1;7ET

§i!

56 Tev60-Kuv,2;,prizCs

tan, se gatesce a da prada, canilor, pe indraznetulActeon, care, vdnand prin dumbrava, a cutezatsa desfateze vederile cu MmitOrea privektea castei qeite, scaldandu-se in periil?... Cugetulel e o divin taInL Artistul a sciut numal saimpetrésca, in rapedea §i mdridra pornire a mer-sulul eiei, acel vers caracteristic al piosuluicantaret :

Cu inima vitézd, ea trece pretutindeni, prapadindodrasla fdrelor sélbatice 1).

Astfel a isbutit a crea un ideal sublim alartel venatoresci !

0 inspirqune de alta natura a dat nascere,in al XVII° secol, Dianei lui Jean G-oujon, care§i dinsa va remane pururd ca o mardta. simboli-sare a ace1ia§1 idel. Dar sculptorul francez, unuldin luceferff acelei epoce, cu drept cuvdnt nu-mita Renascere, in care productiuni de fruntein litere i arte, ca florile primavéra, rèsareailprin OM Europa din imaginatiunile stimulate destudiul modelelor antice, Jean Goujon, trait lacurtea desfatata a regelui Henric al III° de Valois,vèquse adese pe frumOsa ducesa de Valenti-

1) Hymni Ilomerici: XXVII. In Dianam. V. 9 10 :

cawyov ;Troe kovaamirrn i;Tio-relyezoi, aizovoa yeviOir,p.

'41

4 -5' C,,

Yrev8o-Kvvr,yErtxs 57

nois, pe Diana de Poitiers, favorita regeluiadevörata stapana a Franciei, presidand la splen-didele §i voiOsele v'enatori regale ce se del inpadurile de la Fontainebleau §i de la 8t. Germain.Pe chipul acelei voluptuOse regine a frumusetei,mana maiestra a respandit aureola unel

vOnatoresci.Ansö creatiunea sa, modulata in linil undu:

lose i pline de morbideta, nu mai are nimic dinaspra cand6re §i din energia virginala a anticeiArtemide. Diana lui Goujon e o Vitate lenOsa ;ea se odihnesce, pe jum'etate culcata. Trupu'i,fr vNmént, nu ascunde nici una din desmier-darile sale ; gurari zimbesce cu o trufa0, nepa-sare ; përuri, in v4e undulOse, e ridicat cu omaiestrita eleganta, sub podOba artistica de pecre§tet ; brawl stang, ornat cu bragari la umër§i la mama, tine un arc destins; iar mana drepta,cu Ull manuchiu de flori, inconjOra §i rnangaiegrumazul until cerb maret. Adapostita sub cOr-nele trufa§e ale nobilului animal, geita i§1 rézimatrupul pe Vlele lui; un cane se odihnesce subpiciOrele pe juratate lungite ale Dianel i altul,latos, sth alaturi cu cerbul.

17n aer de nobila moleciune domnesce intr'a-cesta grupa ; infaciareal fastuOsa, i elegantarepOrta mintea entre timpii cand placerile vOna-toril, cu tot cortegiul lor de lux §i de galanterie,

§.1

divini-taV

58 TEV80KIMVETC:fis9S

era numai petrecerea favorita a regilor i a feri-citilor de pre acésta lume.

Cand de la aceste duoö modeluri, caracteri-sate unul prin gragia corecta i prin vigórea,juvenflä a Antichitatii, cell-aft prin eleganta mairèsfatata §i mai sumptuOsa a Renascerei, ne in-tOrcem privirea asupra gravurel vechiului artistgerman, mai nainte de tote, mintea nOstra in-cOrca ca un simtiment de sfiOlt3. Ne intrebarndOca acea scena complicata, cu tot vulgarul apa-rat al vOnatOrii, poseda cu adev'er in sine ele-mentele unei opere estetice ? d6ca cum-va fru-mosul pOte sa existe acolo unde el nu isbescechiar de indata vederile ? Ne uitam, ne intro-birn

Dar cu cat privim mai cu bagare de sdma,combinarea acestei compositiuni, in care geniultudesc se vadesce cu tOte naivele sale amOnunte

cu t6te precugetarile sale reflective, cu atatmai mult incoltesce in nol o simtire induoielnicade multumire, care cresce treptat §i ajunge pOnëla sfOilit a ne Otrunde de o admiratiune ane-voie de definit. Nu eleganta nici graçia formelor,nu perfectiunea nici simplitate corecta a compu-nerii de§tOpta in noi acest ciudat simtiment, cimai mult nu Kiri ce cugetare adfinca care a pre-sidat la conceptiune, nu sciii ce misterios efectpe care '1 produce intrunirea intentionata a atatordetaliuri, a§a de naiv representate.

v&)-IivvuST1% 59

Scena se petrece la pOlele unei stand padu-rose, pe care o incununa un castel feodal cu tur-null cu metereze ; la drepta curge un rit, Thundele carula se resfrange umbra tu4ului de pemal; peste riü trece o punte de petra ; la stangateramul se 'nalta acoperit cu cati-va rani copaci,mai mult franti §i uscaV. Printre acesta, sterpapadure, se zaresce cerbul, purtand cu smereniecrucea rastignirii pe al seü cre§tet, inflpta, in façalatelor sale cOrne. Pe anteiul plan se afla vena-torul cu calul §i cu canii sei ; el a descalicata dat in genuchi, privind cu o cuviOsa mirarevedenia ce tramite cerul. Costumu'l este im-bracamintea vulgara a venatorilor contimporanicu artistul. Calul sta neclintit fan. ca s ved..a

ceia ce produce pietósa mirare a stapanului 0 0-garii, cate-si chid, nedand sema la cela ce se pe-trece, se odihnescil ca de popas.

TOte particelele acestei compuneri sunt lu-crate, ca tOte operile lui Albert Diirer, cuscrupulósa acuratqa; totul e exact, dar nimic inparticular nu are o forma care sa placa mai multcleat simpla i reala natura. Stand, copacianimale, tote sunt in nesimtire, tOte stat in ne-pasare; singuri, cerbul miraculos i venatorul po-cait product contrast, prin posele lor, in care sestraveda simOminte adrinci: cerbul, in repaosulset cumpänit, pare a sirqi de ce pret nestemateste sfanta podOba ce el Oita venatorul vecle

§i

si

'I

o

60 nao-KimveTafbe

uimit, chiar in obiectul persecutiuni1or sale, chiarpe fruntea vénatulul, semnul ce '1 va mantui depecate; el se 'nchina la dinsul, rostind pOte incugetul set, maxima pe care, cu §epte secoll inurrnal, a formulat'o intr'astfel renurnitul venatoral meqiului-ev Gaston Phcebus : Prin venatOre1/scap6, omul de pecatul trandaviel, cod i. acela care

fuge de cele etpte pecate de mdrte trebuie, dupelegea nOstra, sa fie mantuit ; prin urmare vena-torul bun va fi mantuit" 1).

Iata in ce mod arta germana, intrunind idelabstracte cu prosaice, amenunte, a sciut s tra-duc CU penelul, icleile care se resurna in legen-darea venatOre a sfantului Hubert, patronul ye-n Atorilor cre§tini din occident.

opresc, COOT mi se pare ca 'far am gre§itcalea. Intreprinsesem, pe cat tifi minte, a cautain cercul literilor §i al artelor, imagine venato-resci asupra carora sä ne potrivim la gusturi,iata ca me- pomenesc vorbindu'V despre arta

1) Gaston Phcebus, comite de Foix (1331-1391). CartealuY s'a tipgrit maY ant"ei la 1507, sub titlul : Des deduitz dela chasse des bestes sauvaiges et des oyseaux de proie : cEn chas-sant OR évite le péché cl'oisiveté, car qui fuyt les sept péchésmortels, selon nostre foy, Il devroit estre sauvé : done bon alas-seur sera sauve,. Santul Hubert, firi al ducelui de Acuitaniasi apoY episcop la Maestricht, pare a fi trgit hare 656 siCat despre Albert Ditrer, pictor si gravor din Nuremberg, via;aha se lntinde de la 1471 péne' la 5528.

730.

Me

Yrev6o-KviTyermin 6 1

Germanilor i despre gravura, dua lucruri care,precat Tar sci, ii sunt de o potriva urite.

Nu creq, in adever, ca la tine pictorul Al-bert Dilrer sa alba mai multa trecere decatcompatriotiI lul, musicantiI Beethoven Mendel-sohn, §i negrqft ca nu inventiunea gravuril cuapa tare, ce i se atribuie, ii va caltiga mai multpreç in ochii tel.

Póte Anse ca, pentru hatirul patronului tëüsfantul Hubert, me va lerta, in casul de faça §ivel priimi chiar ca , sub rubrica gravuril lulPurer, sa se grupeze, in opera proiectata, totcela ce tie nu't1 place in arta venatoriel.

Acesta ii va fi cu atat mai lesne cu cat desigur, prolectul de carte va remane, cat despremine, pururé in stare de prolect §i c, alteptand

'ml vina momentul de inspiratiune §i talentulde critica ce 'mi arü trebui ca s'o pot scrie, etiunul volu remane intocmai ca vrabia care me-laiu

A§a dar flu pe pace ; n'am sa a§tern aci totce ar trebui s se afle in acea monografie filoso-fid, istorica, literara §i estetica, a venatoriei. Nu

acesta seine-0, idee nu 'mi a trecut unmoment prin creeri §i c n'am inceput chiar aciti, cu acest scop, tractatele in proza, Ktnivi-c-xol, al lui Xenofon §i al complinitorului setArian, notele despre venatdre, coprinse in Ono-masticonul lui lulill Polux , ba Once §i poema

i

sa

viseza.

ic ca

62 T'elnYo-Kvvue-tex

elena a lui Opian , apol i cea latina, a luiGra0 Faliscu, in fine chiar §i serbedele versurifragmentate ale lui Marcu Aureliu NemesianuCartaginezul, imitatorul lui Opian 1).

Vina este a ta ! cine te a pus sa in§iri deaceste nume in Introductiunea ta, insocindu-lecu o grindina de citatiuni latine ? In calitateamea de academic mi s'at aprins calcalele de focul

Ian pentru ce al fost silit s rabcp,in ac'esta epistola, o contrabombardare de versuri

I) 'rota lumea scie c generalul atenian Xenofon a tr'aitcam de la 445 pen6 pe la 335 inainte de Chr.; dar

citaci in urmn, fiind cu mult maT pugin cunoscm,Y, In-semnKm aci epoca vYetuiriY si patria lor : Flay. Arrian, istoricelen, na'scut la Nicomedia In Bitinia, la anul 1o5 dupe Chr.,a d.utat mere"' s imite pe Xenofon ; saC pastrat din scrierile

Expedifiunea 1u1 Alexandru, lndicele, Periplul Pontelui-Euxin,Manualul Epictet, 7ractatul de tacticd, 7radatul de vendtóre$i allele. Iuliü .Pollux (Polydeucte), sofist si gramatic elen,nNscut la Naucratis in Egipet, pe la anul 130 dupe Chr., ne allsat un lexicon ln 10 callY, care porM numirea de Onomasticon$i In care cuvintele sunt dispuse dupe materiT; la inceputulciirtei V tractéea pe larg despre ale vénAtoriei. Poetul elen°plan a trait In al II secol dupe Chr. si a murit fOrte june,lisfind o poemit despre véniltOre, (sfersitul pierdut) si alta desprepescuire. Alte opere ale ltif sail nimicit. Grafiu Faliscu atrait la Roma pe timpul ha August si a lsat numaY poemaCynegeticon.M. Aur. Olimpius Nernesianus a trait In secolul UIdupe Chr. Din trel poeme ale luY, despre vénAtOre, despre pescuire si despre plutire, ati remas numai 325 versurY din cea

seri-

itoriY

luY:

laY

d'anteT.

--

Wfv8o-Kvvnyerts 63

latinescl, ba chiar i elinesci. Acum tine-te bine§i de aci inainte!

Dar cu tOta pofta ce am de a te coplq subun nernete de eruditiune cinegetico-academica,trebuie marturisesc ca am constatat cumlt autorii andel, cari ail tractat despre vénatOre,

do Yenatione, sunt tot ap plini de amenuntetecnice ca i Manua lul tëlt i prin urmare, num'am simit, nicl aci in stare de a face analise.Apoi 'mi a fost mila de nol amenduoi, candm'am gendit ca ar trebui sa traduc pe d'intregul,13 capitole ale Cynegeticelor lul Xenofon, alto 35ale urmaplui set Arian i vre o 85 paragrafedin Onomasticonul lui Polux.

In Opian, in acel naian de gracii, 14'0(4 zt7mxcTvcv, cum il numesce cu ingomfare sholiastulIoan Tzetzes, a gasi, fr induoldla frumusetiindestule de citat., dar tinerelul poet din Ana-zarba Ciliciei, nu pré scia sa cumpandsca bineaventurile polixe ale infocatei sale muse, §i ceai qice, rogu-te, cand spre reaminti numaipoetica descriere a vénatOrii de lei din cantul alIV1e, a mai transcrie aci o stuta tre-cieci i patruexametri elinesci?

Me vei ierta anso a fr mai pucin discret infavOrea canelui, §i pe lting laudurOsele cuvinteale diul de Quatrefages, pe care tu le ai tradus ,pe hinga povetele tale, de care m'arn i folosit,

precum am aratat mai sus, lasa-me sa

'§i

a'V

64 TEv8o-Kvvuertzas

adaog i sa pul unul dupe altul, portretul ca-nelui, facut in versuri elinesci de Opian, i unfragment analog din poema lul Graiti Faliscu,ale carui versuri grele de iqeles ne afl pastratlimba tecnica a stramoVor nqtri, vénatoril la-

limba pe care poetul, ca om de meserie, tre-bule srt o fi cunoscut adanc.

Ian mai antel ce spune Opian , desprecane :

Impreunand nemurile de cani, sã aibl grija a cataspeciile care se potrivescil intre ele si se asemëna maimult. Astfel le vel imperechia mai bine; dar venatorilad observat anse ea, cele mai frumOse din tOte sunt a-celea care remand necurcite. Sunt negresit o rnultime despecii, iar forma si chipul unora din ele sunt astfel :trup lung, sanetos i plin; cap usor cu vedere buna ;ochi care lucescii venet; gura mare cu dinti ascutiti, iarurechile scurte i imbracate cu o pele subtire; gdtullung si dedesubtu'l, un plept puternic i lat; labele dedinainto sunt inteadevdr mai scurte, intepenite pe pi-dere drepte cu fluiere inaintate ; soldurile largl; sira cd-stelor asedata pledis ; cdpsele carnóse, dar nu grase, sila spate ad o cOda tare, lunga si bine umbrita. Astfelde cant se intrebuinteza la alergaturi indelungate dupecapriore, dupe cerbl si dupe iepurl iuti la fuga"

t) Oppiani de Venatione. I. v. 394-413

VE9'vetx Goi xvva-v Ord.«priragovrt eteUaS (0,

4/teat T'cWiplouTtv t:ioza ry Urt

tini,

...

5

er

TEv8o-Kvvii;'eTtxbg 65

SA trecem acum i la Gra VI Faliscu :

impreunéza dar intre dinil canii de acelas soiu,pentru ca prãsila s pone semnele strabunilor ci aflacã parintil cari zarnislescii tineri pruncil lor, iI vord dacant' Metagonti enormi. Mai antOf de tOte sa aibi ceamai mare grija ca sä imparechezi cani de o barbatie in-cercata ; apol a duoa ingrijire trebuie sä fie ca infacisa-rea lor sa nu stea mai pre jos si sa nu dea de rusinea lor fire. Acestia trebuie sa fie cu faca in sus, cu urechiperdse pe frunte, cu gura mare astfel ca mäselile cAs-cate sa verse foc miscandu-se, cu pantecile strinse an_gust la vintre, cu cOda scurta, cu sOle lungi, cu cOmamOrunta pe grumaz, nu prO stufdsA dar indestulk ca sã'iferesca, de frig, iar subt umerii lor sankosi sa se 'naltoun pept care sa duca la alergAtura multa si sa nu seobosesca de cele mai marl One. Fugi de canele a ca-

320e itEduelcc* rcrao 7021; 9qerara iT(XPTOW9-52.1.1 laPELV #01'69raft cl T3 t-E)Za TExpiiear-ro

VS7 S:Ta3;T7 et.O. Tel ptTia 702rt fiTaVTSU,TI5P fl,t(6&81P 110ffai TE W.C.1 6&SL 'rota 7taiut90o31-17;64avy, 8gpag, liextoy, 13,& Yriet,por

Az5yAvoli rwavai (Jzi),3oE1t, jnaL-raiy'rcicYtoe, Tai,9.01 uTopre drulz cY

oiirvra AE7rra;tiotot 7rEetuTiill0h9.38EGV;) ,11,11)!FaaV;), Ca .7-c08a rivffE :,Ta.TarA,E.toia TOl 7S0019'EP (bi T3 Oie;62-eenz ?ro85,-. SaT(01(;ea0TEPEI; rapaoi Oatx,/,ffEs

1:0,110.72C4Tat, 7SA8Sel,-;1, S;TtVal.St T(Z(lari.

1)(19-1;F$ Ei1artf/x0c, niovEg' a'137-a ? t,crla&T

uTell-vt; T ixrealis T 7riAol 80).q6axios ot',et;.niot Tavaotatp WaotutlMQ:.:0f$ 4(13 EMTOWIP 11S220.7S4(Y11 TS Artycogi.

111.25,682. 5

pip a

asetuivxa,rov,xrienavor, 4t:frpe.9.81,

lip4PEO01.

KOLIXOP lora

gip isroaliosero

CO ittpS

66 TS40-Kvrvsa-txriS

rill Ian lasA urme late ; acela e mdle la trebii ; mie imiplacg piciOrele tepene cu muschl uscati cu Walesolide la luptA").

TOte rnergil bine ; dar bag de séma canumai in privinta códei, Opian i cu Gratin' Fa-liscu nu se pi-6 inelegü intre din§ii ; latinul ovrea scuta, cauda brevis ; elenul din contra pre-tinde ca canele sa aiba la spate o códa tepona,arevgyrib lunga, LT/1(40g, i care sa umbrOsca de-parte, doLzóaxtog, adica sa, fie §i 1ung i stu-Pisa. Se vede ca in tot timpul importanta ces-tiune a cOdei, a fost tare controversata, cod

i) Gratii Falisci Cynegeticon. V. 263 278 :

J unge pares ergo, et majorurn pignore signaFeturarn, prodantque tibi Metagonta parentes,Qui genuere sua pecus hoc immane j uventa.Et primum expertos animi, gum gratia prima est,In Venerem jungunt ; turn sortis cura secunda,Ne renuat species, aut qum detrectet honorem.Sint celsi vultus, sint hirtm frontibus aures,Os magnum, et patulis agitatos morsibus ignesSpirent, adstricti succingant ilia ventres,Cauda brevis, longumque latus, discretaque colloCmsaries, non pexa nimis, non frigoris illaImpatiens ; validis turn surgat pectus ab armis.Quod rnagnos capiat motus, magnisque supersit,Effuge, qui lata pandit vestigia planta ;Mollis in officio : siccis ego dura lacertisCrura velim, et solidos hmc in certamina cal ces.

p

TE21130-.K217,177ET ti:0$ 67

adhuc sub judice hs est. ')

Chiar de m'a§ incerca sa, impac intru tOtepe Opian cu Gratiti Faliscu, punend aci §i descrie-rea canelui din Cynegeticele Jul Xenofon, undeAmbii poeti paril a fi gasit mai tot materialul loradunat gata, tot ar remane pricina de svada in-tre Roma i Atena, de vreme ce scolarul luiSocrat cere ca c6da la cane sa fie lunga, drepta

ascutita, lar Arian, facend lauda unui canevestit al set, spune crt acel model al rasel ca.nesci avea o cOda suptire, lunga, aspra la per,mladiosa, incovolata §i la veil mai stufOsa 2).

Dar ce atata vorba despre cOda ? Romanulpretinde ca din coda de cane, sita de matasenu se pOte face", i apol numai la pesce se qice

cOda mai ferita chiar i decat capul.Din acestea se vede curat ca poporul roman,

mo§tenitor al credintelor i al intelepciunil La-tinilor, nu se arata in proverbil sei a§a tare in-cantat ca poetii i prosatorii eleni, de cOda cealunga a canelui, de incovoleturile el mladiose, deperil ei aspri i umbro§1.

1) Horatii Ars poetica. V. 78 : ap6ne acum pricina estein judicata).

2) Xenophontis de Venat. IV : ccni(ng pax,914,yeeris.Arriani de Venat. libel. V : ca,eirs 2ear(Ig pa:Trig,(Sacrriag 7;17, "re,, ixap 177,9(1s, etixet17tEl.s, TO AXe0V Trig 04(XSoirreeov.

5*

ipa'c'es, 21-

ia-

mi

68 THATO-KVI'VETIZbg

Föra de a mai cauta in zadar o solqiunepentru interesanta controversa de cauda canis,hai sa o lasam §i de asta data incurcata.

Pe lumea acésta, cele mai bune i frumdsalucruri trebuie sa alba o margine.

Sa sarim scum pe nerésuflate din literatura.cinegetica a anticilor, in sfera artelor vénatoresci,tot la din§ii.

Déca vre odata, amice, te va ajuta noroculsa, mergi la Roma, ca roman, negrElit te veiduce sa visitezi forul lui Traian §i vei admira,in mijlocul acelei piece, prabuita, sub nivelul ce-tii marqa columna de marmura, careese din pamént incolacita cu istoria originelornóstre naVonale. Acea imagine MO viie a rés-bOielor dacice, scOse la bun capöt de gloriosulTraian, o vom vedd pOte intr'o déca va voiDumnepii i guvernul nostru ! turnata in bronzcu tot proeminentul reliev al insufletitelor salesculpturi, impëiAind pe una din piecele capitaleinOstre ; 4 adaoge chiar ca mai la locul söü decaton unde, ea ar fi in faca Academiei, la puntulunde s'a ale.lat de o cam-data statua ecuestraa voevodului romanesc Michaiu Vitézul, carele,déca ar puté vorbi, s'ermanul, ar spune de si-

V.

moderne,

di,

nviSo-KevuE-roto; 69

gur tuturor cat se simte de ru§inat, vgêndu-seexpus a juca rolul de capetenie pe o vasta,erudita scena, ce pare inadins croita, pentru im-Ora tescul simulacru al dominatorului Urbis etOrbis.

Dar ne avénd de o cam-data nimic de vénatpe piaça S-1"1 Sava din Bucuresci 1), sa ne intOr-

1) Pe piaga nu! Dar 'fa sa ne abatem, in trécét, prinWile de jos ale AcademieT, ocupate provisorili de Museul deAntichit4f.

Scene le de venat6re all fost forte mult intrebuintate ca su-biecte decorative de catre sculptorif antichita0. Chiar si in mu-seal nostru, unde nu ne pré putem lauda pene acum cu multesculpturi antice, tot arise se veda duoe scene venatoresci.

Una e pe un fragment de petra, (o,m 19 naltime; 0,m 24largirne), purtand jos inscriptiunea elena A YPIIA10-f -110-TENH.E. Pe acésta lespede trunchiata se maY yea picThrele unulcalaret cu partea de jos a calului alergand ; sub dinsul, ritulcopitele unuY mistret, asupra cartaa se asverla un cane cu bo-tul cascat si cu c6da in sus. Sapatura e cam grosolani. dar de-semnul e plin de miscare.

Cea-1 alta scena de venatOre e in adever mai desvoltata,dar din nenorocire mai pugin distinctä. Ea se afla pe un braiiaugust care incinge buza de sus a until' sarcofag, ale arta la-wet' externe sunt acoperite cu sculpturt Acest interesant monu-ment a fost adus de peste Olt, (de la Resca sell de la Cele'',

dupe tota probabilitatea), de catre reposatul ban Mihalache Ghicasi depus in curtea caselor sale, care apoY vendendu-se prefectu-re( de Ilfov, sarcofagul a servit caff-va anY d'a rOndul dreptsghTab si Yesle pentru call dorobantilor. Sunt Anse duel anY decand am isbutit, cu ajutorul prefectului, di. C. Manu si al co-mitetula permanent, a face sa se aduca la musea t6te petrele

si

§i

70 f,60-KtIVC/ETCZbg

cem,cel pucin cu gOndul, la Roma, §i aflan-du-te acolo, tu, ca venator roman, nu dita sate indreptezi tocmai in fundul Forului roman, lastanga de Conseil, in capul stradei San-Gregorio,acolo unde se inalta ancö i astacli, un antic §ifalnic arc de triumf, numit al lui Constantin-cel-mare.

Istoria acestui monument nu pré face onOreprimului impërat cre§tin, c6c1,ca sa vorbim cu-

antice care zaceall neingrijite In acea curte Printre dinsele e sisarcofagul.

Pe una din laurile sale cele marT sunt patru personagiein picT6re, infasurate In togele lor ; fie-care se afla subt o ose-bita arcada, formate fiind acestea prin duoT pilastri, la colturT, siprin trei colOne despartit6re. Pe cea-l-alta lature mare, se vediritrei genii aripatT, fie-care pe caw un osebit postament ; geniuldin mijloc suna din cimbale si cel-l-altY duoY dantuTescii, tinendin maul cate o eforchina de strugurT i cAte un manuchTu decal:reline de mac. Pe una din laturele mici, alY duoT geniT, totaripatT si tot pe postamente, câutä, unul din flaut si altul dinnaT. Pe laturea opusa, TarasT duoY geniT, dar pe un singur posta-ment, se pal imbragisatT. Tragii eY 6re impreuna un danT imbi-nat ? se6 sunt el chipurile emblematice ale lupteY amorulta, pecare Elena le numeaa Eros 5i Anteros? La colturile sarcofagulurse vedii patru VictoriT, purtand foT de palme si cordne : duoemaT micT, duoe maT marT.

Acum sa venim si la braul superior, pe care, jur-imprejur,se zarescii, sub stersura roclet6re a timpuluT, vre o duoe-clecT sipatru animale, vre o trei séli patru barbatT, totT in pose fOrteanimate, si p6te Audi si cAti-va copaci. Animalele parr' a fi leT,

mistretT, cerbT si taurT selbateci, atacatT cu furie de caul' colo-

T's

TE0o-Kurvvrixi,g, 71

rat,arcul nu este catu§1 de pugin al lui ; nueste nici macar daruit, ci este tocmai lucru defurat.

Cum ? ce va sa Va. un arc de triumf fu-rat ? Atata namila de marmura, cu o bolta mareOscan, la mijloc §i cu alte duoö arcade mai miclin laturi, cu opt columne de gialo antico, cu optstatue de marmora frigiana viorie, cu intreitefrise, cu timpane i cu medaliOne sculptate, a-tata cladaria, de patru ori cel pucin cat turnulColtii, cum Ore sa o faca zapt cine-va, fie ma-car acela un borfa§ incoronat ?

De vine fOrte cu gret sä aduc aa ne-cuviinciOsa pira impotriva sfantului impOratpatron al Bucurescilor, dar, am mai spus'o §iintr'alt loc, in tot-d'auna cu Traian §i nupot sa las ca sa i se iea ce este al lui.

Apoi tOta lumea scie ca, pe cand marele Ul-pill biruia pe Germani, pe Daci §i pe Parti, pecand el umplea intinsul se'd imperifi de edificiisumptuOse i de lucrari de arta folositOre, sena-

saI i panditi set isbic't de c6tre venMori. La un loc, intre al-tele, se vede lämurit cum un venAtor, proptit 'intr'unii indrepteet suIia cAtre un taur, carele, cu cdrnele plecate,se riipede asupra'T. Ore nu vom fi avend aice representarea uniadin acele scene venItoresci, care negresit se petreceau adeséprin paidurile DacieT, intre coloniT romanT si buoril uriesi (bosurus), ce art läsat $i pene adt crestetul lor fioros pe sterna Da-cieT regritene ?

§i

tit

genu:Mu,

si'mijr

72

tul i poporul Romei se intreceat care de careserbeze cu mai multh pompa. binefacerile

triumfurile gloriosului imperat. II decretarA dartot felul de cla,diri comernorative, la care lucrailustrul architect §i sculptor grec Apolodor. A-tunci se 'naktara, in Roma, forul lui Traian cutOte edificiele decorative din prejurul: portico, bi-blioteca., templu; atunci basilica Ulpiana, cu cincirOnduri de stelpi de granit ; atunci columna res-beielor dacice cu statua invinetorului d'asupra ;atunci in fine, la capul cL Apiane pe care el orestaurase, un arc de triumf pe care Anse' nu'lputura, sreqi, precAt Mice fu marele imperat cuqile ').

Urma§ii lui, gelo§i de a sa marire, mai multse gendira, a'§i face loru'O monumente, cleat aconsacra pe cele ce aminteat poporului nease-muita glorie §i dreptate a ereticului Traian. Dupece trecura, anse duoè sute de ani la mijloc, segasi imperatul Constantin, carele, de cand II ve-nise gustul de a'§i face din Bizant, o noua, Ca-pitala, se deprinsese strapic a despuia faxa, ru-§ine capetele de opera, ale lumei, ca impo-dobésca, cu ele Constantinopolea sa.

1) L. A'ossini, Gli archi trionfali, onorarii e funebri ciegliantichi Romani (Roma, 1836).L. Canine, Gli egifizi di Romaantica (Roma, IS51). Dr. H. Francke, Zur Geschichte Tra-Ian's und seiner Zeitgenossen (Leipzig, 1840). Dioni Cassii,Histor: roman. LXVIII.

'Per 8o-16 rt,;wrildis

sa §i

sa'§1

nt,8O-Kv2,7;yer1zg 73

El vëqu arcul lul Traian stand föra capaéi,in re'spantia cailor Sacr i Triumfala ; la basä,II lipseat cu totul ornarnente §i pe frontispicitn'avea nici o inscrip-tiune votiva, : am!"el tot n'are arch ]. acesta stapan ; aidi sa'l facal men !" i puse indata de'i ciopli pentru pe-destaluri, nisce grosolane figuri de Victorii po-cite ; iar pe ambele fece ale aticului Vernulungi dedicaVuni, in care spunea cum el a sca-pat lumea de tiranul Maxentie, cum a liberat ce-tatea, Liberatori Urbis, §i a intemeiat pacea, Fun-datori quietis.

Astfel arcul lui Traian se pomeni intr'o cica a devenit arcul lui Constantin.

Dar ce folos ? In zadar inscriptiunile laudape noul triumfator, sculpturile din capëtelele a-ticului i cele de la timpanele arcului ne amin-tescti isbènclile trff Traian in contra Dacilor §i Par-tilor ; statuele a§eciate pe intabulamentele colurn-nelor sunt ale regilor barbari, robiV de Traian ;in fine cele opt medaliOne sculpturale care, ala-turate cate duoë, implinesca golurile dintre co-lumne, d'asupra arcadelor laterale, ne atesta §iele pietatea §i iubirea de venatóre ale inving6to-rului Daciel.

Patru din acele marl medaliOne representasacrificii facute de impörat pe altarele qeilor Mi-tologici ; alte patru sunt scene vönatoresci.

Pe unul din acestea, Traian, in tunica scurta,

74

cu tibiale set poturi vén6torescI pe pulpe §.1 cutoga pe umeri, ese cu a1I duol soci de subt Unportic, tinend calul de fret' ; alaturi e Ufl méndrujune cu chlamida asv6rlita pe spate, purtand desgarda un frumos ogar. Cate i patru tinii in mamaland inalte cu ascuti§ romboidal la vêrf, de celece se numeail contus. Totul arata ca el se ga-tescii sa plece la ventitdre.

Pe al duollea, impöratul, in gOna caluluicu capul gol, cu mantia falfaindä, cu o spadalunga §.1 angusta radicata in sus, urrnaresce peun urs, carele fugend i§1 intOrce capul spre din-sul. Duol tovara§i, asernene clri §i fugend cuspadele plecate pe sub cracile unui copaciu, in-sogescil pe Traian.

In al treilea medalion, acelea§i trei persOneimperatul in frunte, strabatil in fuga

mare, un téram stufos §i mNtinos, amenintandcu darde scurte, venabula, un mistret gata a sepreda.

In cel d'al patrulea, vênatórea e terminata.Marele Traian, incununat CU o aureola circularaséti nimb, ca iccinele stintilor no§tri, sta in pi-ciOre subt umbra de copaci, §i da ordine altortrei barbati , tott cu sulite in mama, din cariunul, mai in laturi, tine de fred un cal ; un ser-vitor, in partea opusa, popresce in loc nn altcal. Dinainté irnpëratului e un let mare, lungitmort la pament.

TE1'80-Kt'PliyETISfb$

set.,

Wad,

Ttao-livvvErtx6; 75

Cu fie-care din aceste scene v "entoresci seafla imparechiatA ate o scenA religiOsA in careimpëratul aduce rugn.ciuni i ofrande qeilor cande plece la vOnbtOre, el invOca pe ocrotitorulfamiliei sale, pe Ercul rusticul, al Latiului, pur-tätor de baltag, acoperit cu pele de ; caudmerge st vOneze ursul, el NI oçelesce vOrful lan-eel in focul de pe altarul lui Apolon lung-sage-thtorul, boiti'd).og : dupö ce a ucis mistretul, el IIinfige cn.pëtina in copaciul sacru care umbrescestatua Dianei vOnatorite ; §i. in fine, dupe ce abiruit pe lou, el ii depune virtOsa coma la pi-ciOrele belicosului (let Marte.

In nici un period al ei, sculptura antica n'afost póte mai in stare de a infaci§a cu un ca-racter mai energic i mai adevOrat, asemenea scene,in care solbnicia §i gravitatea subiectelor reclamaOre-care asprime in manuirea daltei. VigOre inloc de gragie, demnitate in loc de frumusete,stricta exactitate la reproducerea naturel ome-nesci in loc de forme estetice ideale, Ian

ce caracteriza stilul sculpturii din timpullui Traian. Aceste calitqf le ail avut mai multdecat orT can ali, arti§tii acela can alt s4patmarmurele columnel dacice, precum i baso-relie-vurile arcului triumfal. Productiunile lor consti-tuiesci.1 ceia ce s'ar pute numi sculptura istoricd,cOd sunt interpretatiuni credincicise i perfecteale faptelor ce ele representh i fiind-c4, in casul

let

call-tqile

sle

76 g1ev6o- K-VVVET tiff) 9,

de faca, faptele aft fost marete, operile de artaaft sciut i ele st pastreze un aspect cu totulimpunetor.

Este lucru cunoscut ca cei vechi nirne-nit sea n'ati volt sa, infacivze animalele, sub for-mele lor reale ; de aceia sa nu catam prd de a-pr6pe la ferele din medaliOnele arcului ; dar vena-torii, dar Traian mai ales, in posele, in mi§ca-rile, in expresiunea, in musculatura lor, suntadeverati eroi la venatOre, precum in realitateerat eroi i pe campul de batalie.

In aceste preçióse rernkite ale artei rornanedin periodul eroic al imperiului, avem tot de-o-data dinaintea ochilor, imaginea clara §i vile a a-celei venatori pe care singura o permitea Platoncetatenilor republicei sale, venatOrea cea per-fecta,dupe cum qice fflosoful,care se face incontra patrupedelor, cu cal, cu cani cu inskiputerea trupului, in care f6ra, invinsa prin a-lergaturi, prin rani, prin loviri, cade sub pro-pria mana, a venatorului, v6natórea care, s'in-gull aprinde in om cleescul dar al barbaVei").

Dar strecurandu-ne incetinel prin tot felul decotituri fara pericol, iata-ne ajunsi pe teramurileaprige ale vénatOrei celei marl, in care gOna re-

Platonis Leges. VII, 824 : cy(;Pc 4 9147C-0

7-151, TET OM/ £.77TO IS, XOl zra- TOCC vz.nra"n,0,,t,az (Jai/taco,. (01, arttivTan, xertzoinsf ilüoaoi al alvni;ai ,elarag, a?',Tozer.nse ari,EICOPTeg, &wt..; filnYncts TiC

raft

I) int.-rs; maif;et(I J7 xvca.

8.etrisbripE;.13,.

i

nt,80-Kinvy.b, 77

relor devine une-ori o lupta crancen i 'n careomul adesd trebuie s dea insui pept in faca pri-mejdiei.

La asemend casuri, prepelicarul tü, amice,nu are ce'ti face, §i chiar, dupe cum tu pre-

cutitul de la braü nu to pré pOte a-juta. Cat despre caruta mea, &VA, numai luand'omartógele la fugh, pOte c m'ar sap, (DOinneferesce !) de av napaste !

Cu tote acestea, §eclênd acuma cold, färagrija, rdsturnat in jetul meü, privind lini§tit peferdstra cum mugurul liliacului se despica §.1 'n-vergesce subt aburósele sarutari ale sOrelui de a-prilie, i ascultand, cu o dulce npire, cum vra-

limbute ciripesct i cum brotacelul canta ve-sel inturnarea qilelor calde, te incrediqez ca'mlar place sa strabatu,fara totu§1 de a md mivadin loc, i codrii urnbro§1, alergand cu Ondulin gOna cerbilor, i piscurile de stanca, dupe ur-mele. ideale ale caprei-negre, §i vizuinele de prinmunV, in prepusa dibuire a ur§ilor, i luncile curichita, dupe umbra direi de mistret, ba chiarpustiile nasipOse, pe unde mi s'ar naluci vOna-tori eroice de tigri infricopti i de lei fioro§1.

Dar fiind-ca pdrid acum, nici prin vis picio-rul nu 'mi a calcat prin asemend prapastiOse lo-curl, i fiind-ca insu'mi, o marturisesc cu umi-Huta, n'am fost nici odata la acea aspra scOlain care, dupe spusa anticului dascal de vena-

tinql, nici

bide

0i

78 nv8o-Kvvryertx;3s

tore '), cetatenii invata a fi melteri in rësbOlein tote cele unde trebuie omulul s scie a

cugeta, a vorbi §i a lucra bine ", de aceia,clic, nu m6 voiu incumëta a spune cela ce aleven'am vgut cu ochii, ci leganat in fesfatarile poe-siel i ale frumóselor arte, voiu cerceta numalcum a1ii, mai pricepql, ait cugetat, alt vorbit

alt lucrat, descriind i representand episodecaracteristice din viata plina de neastempör avOnatOriI celei marl.

Dar in ce parte sa ne intórcem mai antelprivirile ? Pe cine sa intrebam a ne spune in cetimp, in ce loc a fost vénatOrea mai preguita,mai mareta, mai trebuinciósa, mai desfatatOre ?

Cata-vom a descoperi, prin negura timpilorpreistorici, pe sebaticii primitivi al pamentului,cutrierand colosalele vegetatiuni antidiluvianeluptandu-se cu fere urie§e, ale caror semintii s'atistins acum de malt de pe faca lurnel ? Tu alspus, la inceputul cartel' tale, ca vénatórea esteo aplecare firésca a omului, vechie ca i dinsul;elt volu adaoge, tot spre lauda vènatoriel, caacest instinct a inlesnit chiar ornului primelesale inspiratiuni artistice i acésta ne o dovedescilcu prisos figurile de elefantl-maamutl cu dime

r) Xenophontis de Venntione, I: eax roirrcov yaf? yiypov-rat T(X 2-01, noilegov dyaNi, eis re Te liAbz riPti-yx,/ xeri,o3s voav 2ayec), 7refiTTELVV.

0

§i

Elg

PZt

g;

TE1.8o-KrrusT islOs 79

stufdse, cele de reni cu late cOrne röschirate, dede uqi al speluncelor §i de alte animale dispärute,ce s'at Osit pe unelte de corn, pe arme de os

pe placi shistOse, gravate cu sula de ditreOmenii strAvechi, cari in timpii periOdei glaciarea Europei, se ad6,posteat In pescerile de la Ma-deleine, de la Augerie, de la Massat i din altestatiuni cufundate acp sub töramul Perigordului,al Gasconiei al multor provincii din Franciameridional6, ').

Urma-vom cu ochil cetele nesocotite de ar-ca§1 §i de lAnceri, cardurile nenumèrate de sbu-ratóre , turmele nesfér§ite de animale, ce statpuse la §frég printre ieroglifele templelor egip-tene seti pe Oretil de par a. v61-15s, ai palate-lor ruinate din Niniva i din Babilon ? Ca säveneze lei §i tigri, girafe i gazele, ba chiar ie-puri §i cocori, faraonii Egiptului, desputii Asiriei

tiranii Per§i rädicati in piciOre ordil i popOreintregi ; iar dupe terminarea acelor n4rasnicemaceluri, legiuni de zugraVi i de petrarl eraii

I) Despre descopenrile de asemené naturl ale (lb" Lar-tet, Christy, de Vibray, Garrigou i altiY vorbescti tOte publica-tiunile care se ocuph de timpii preistoricY, asa de mult studiatYIn anti ceY din urmh.. In anul acesta chiar, pentru prima Orh,s'ati descoperit 6se de real, sculptate cu figure de acelas animal,si intr'o pescere din Elvetia, la Thaingen. Cine scie decapescerile muntilor nostri nu ne phstrézI destgnuirl de felul a-cesta ?

01

80 TE7,80-Kvy6yET,x?)s

osiindiV ca s Verne pe ziduri, pentru increme-nirea viitorimii, tOte acele nenArginite epopeevOnAtoresci, care, prin nemilostiva lor monoto-nin., sperie i obosescil ai ochii cMOtorului mi-nunat 1).

Asculta-vom, depe ripele inverqite ale lacu-lul voiosul i semetul cantical pWeplui elveVan, cadeqat de musa lui Schil-ler, amanta libertaVi ? Filni lui Guilom Tell ilintona cu glas puternic 0 echo il repetn. din si-nul muntilor inimaV in Uri, in Schwytz 0 inUnterwalden :

Mit dem Pfeil, dem Bogen :Wie im Reich der LiifteDurch Gebirg une Thal Konig ist der WeihKommt der Schutz gezogen Durch Gebirg' und KldfteFrith am Morgenstrahl. Herrscht der Schultze frei.

Ihrn gehort das Weite :Was sein Pfeil erreicht,Das ist seine .BeuteWas.da kreucht und fleugt

i) Wilkinson, Private life, manners and costums of theancient Egyptians.Layard, Niniveh and Babylon.

2) Schiller, Wilhelm Tell. Act. III. Scen. I :

Cu siigéta, cu arcul, Prin munct si pr44stiTPrin muntY si prin vaT, Domnesce liber vénätorul.VénAtorul calc5. intins Al ltif este spatiul ;De timpurill, la racla diminetet Tot ce atinge a sa agetS.Precum in imp&ltia venturilor Este prédaDomn este vulturul, Tot ce se térasce $i sb6r6 I

Celor-patru-cantOne,

').

TEmio-Kvv,iyk-rixOs 81

Aci me aflu din not in mare primejdie caasvérli din mama, fOia pe care, cu mai multa

sü mai pugina, rabdare, tu te silesci a me citi.Cum I am cutezat pune subt ochi chiarversuri nemtesci ? Ore putó-vei sa, me ierV ?...

ostenéla, rogu-te, a cata in josul pagi-nei, traducerea schiopätanda a acestor frumOsestrofe, in care colcotescti cele mai nobile simV-minte ce lubirea de vénatOre pOte aprinde ininima unui om , §i sper c tu , vénator, , tevei impaca indata, cu poetul, dem nu §i culimba lui.

In acea limba Anse este scrisa cea mai ex-presiva poema a vietel vénatoresci, eroica drama,a lin' Guilom Tell, in care resufla peste tot, ae-rul liber i curat al plaiurilor alpestre i lubireanecumpetata de patrie a cetWnilor liberi Elve-VI. 0 téra intréga scapata din robie numai prininima vitéz i prin sagéta dibamanata ale unuivénator, Ian, de sigur cea mai falnica isbénda cucare se pOte méndri vénatoria. Poetul s'a pé-truns de acea méndrie de venator cucata dragoste vorbesce el chiar i de hIelepciu-nea caprei-negre, care, cand merge cu cardul sapasca la intarcatori, pune streja la panda, ca satraga cu urechia sa fluiere cand se apropie ye-natorul 1).

1) Schiller, Wilhelm Tell. Act. I. Scen I :

III. 25,682. 6

Da'ti

§i

sa

ijt

82 Tev8o-KuvuErvAg

Tot despre acea sprintenä §i sfiiciOsa filcaa stancelor a dis i poetul latin , in versurimai vii §i mai colorate cleat cel mai nimerittabel :

Pendentem summa capream de rupe videbis ;Casuram speres ; despicit illa canes. t)

Ian, cum scie poetul s ne faca a simV chiar§i deceptiunea v6natoru1ui. Ajuns pe culmele al-pestr e,

pe stand de scuti de ghiaca, trolene de zapeclipe care o suflare le' arunca rapecll jos,

el se opresce, se uita in drdpta §i in stanga, ca-tand sa zarésca amagitorea preda care '1 a pe-nit din ochi, i apoi intbritat, obosit, manios dezadarnica'i ostenela, el striga in limba lui By-ron.... ba stal ! mai bine sal facem s vorbescaromanesee, in versuri pe care insu§1 autorul lor

D as Thier hat auch Vernunft ;Das wissen wir, die wir die Gemsen jagen.Die stellen klug, wo sie zur Weide gehn'ne Vorhut aus, die spitzt das Ohr und warnetMit heller Pfeife, wenn der 'lager naht).

I) Martialis Epigram. XIII. c)8 :

cVeI vedé capra-negrl atérnat 5. de verful uneY ripe ;SperT cS va cSdé ; dar ea cats cu dispret la cerif,.

Ter 83

va fi ultat ca le a scris odinicira, in departa-telel aiasuri de multumire:

Asa ; i 'n aste locurl cdprita a sdritPiclorul el cel ager m'a incurcat de tot :Cdstigul med de astdclI able de va platiirimejdidsa'ml muncd

Alta data ansë vdnatorul, mai norocos ingona sa, i§1 canta cu veselie isb'enda, §i, in ini-rna'i multumita, dorul iubitei sale vine de se a-mesteca cu placeri1e vdnatoriel. Atunci poetul,acela carele, in secolul nostru, a sciut mai bine&cat ori care s6, improspReze cu o noua dul-cqa i cu un mai viu profum, limba imbëtra-nita a 1u Ronsard, Alfred de Musset a pus ingura plaiè§ului un cant vesel, in care bucuriatriumfului la vdnAtOre se ingana cu dulci amin-tiri de amor :

Chasseur, hardi .chasseur, que vois-tu dans l'espace ?Mes chiens grattent la terre et cherchent une trace.

r) C. A. Rosetti, CfasurT de multumire, (Bucuresd, 1843)traduce astfel aceste versurT din Manfredul ld Lord Byron. Act.I. Scen. II :

Ye toppling crags of ice !Ye avalanches, whom a breath draws down,

Even soThis way the chamois leapt : her nimble feetHave baffled me ; my to-day will scarceRepay my break-neck travail.

6*

2)

84 'E V (50-Kvvriyprix6s

Debout, mes cavaliers ! C'est le pied du chamois.Le chamois s'est leve ! Que ma maitresse est belle 1Le chamois tremble et fuit 1Que Dieu veille sur elle !Le chamois romp la meute et s'enfuit dans le bois.Je voudrais par la main tenir ma belle amie.La meute et le chamois traversent la prairie :Haan, coinpagnons, la victoire est a nous !Que ma maitresse est belle et clue ses yeux sont doux I ').

Cann, §i chiulesce vesel vênatorul, cod is-bénda este a lui ! A prins capra in padure ;in vale, iubita 'I cu odd' dulci Ii altOpta castringa, de mana. Sufleturf acum innOta in bucu-rie. Au trecut, §ters qilele de dor pe candel ratacea prin lunca suspinand doina vOnatorOsca :

Lunca tipa, lunca sblaraPentr'un puiu de capridra.Val de biata inimldra ;Ca si lunca geme, sblaraPentr'o pulca

Frunda cresce, fruncla cade,ChpriOra n'o mal rOde.Val de mine ce m'olu face ?Dorul 'n sufletu meü zace*Inimicira 'ml nu mai tace!

i) Alfred de Mussel, La coupe et les levres. Act. H.Scen: :

a<Venatorule, semele venatorule, ce zaresci tu 6re ln spa iii ?Cânii meT ricaie t6rAna i cauta o urma.Säriti, voinicT ! E copita capreT-negre.Capra-négra s'a sculat Frum6sa maT este Yubita mea !Capra-négra tremura si tuge ! Dumnedea o pazesca ICapra-negra. Int6rce halta i fuge in Odure.

vré sa till de mand pe draga mea Tubita.Haita si capra-négra treat peste pasune :Hura I tovarasT, isbenda este a nOstra!Mult 'rni e frum6s5 lubita si dulcT 11 mai sunt ochii !.

s'ab.

mT

As

§ise11

se

grev8o-Kvv,;yerixos 85

Inirnä, fil rabdatereCa pamentul sub piclere,Pen' ce puica belaiOraS'o interce 'n lunca larkCu cel puiu de cdpriera'

Puica s'a intors in luncA ; ea a infrant §i aAmbit inima poetului mai Mil cleat crudul v6-nAtor cand sfalia fr mi1 sinul apriOrei §1. a-tunci, tot dinsul, tot de Musset, mlödiindu'§i lirape un ton mai dulos, ado'V aminte, amice, cum,in cate-va versuri rApecli §i armoniOse, adeve'ratemargAxitare picate din acel corn de poetice irn-bil§ugSA ce rëvers6, suava lui muss. intr'o fru-mósS, nOpte de maiu, cum scie, qic, a schita intréc'et, o intrég4 elegie vénfttordsca :

Suivrons nous le chasseur sur les monts escarpés ?La biche le regarde; elle pleure, elle supplie,Sa bruyère l'attend; ses faons sont nouveau-nés ;Il se baisse ; H regorge, ii jette a la curéeSur les chiens en sueur son coeur encore vivant 2).

PoesiY populare ale Românilor, adunate si intocmite deVasile Alecsandri. Bucuresci. 1865, pag. 225.

2) Alfred de Musset, La Nuit de mai :

,i1Jrma-vom vêng.torul pe munVi riposiCYuta ii privesce ; ea plange si se roe,Culcusu'Y de burienY o asteptg. ; YediY H sunt de curênd ng.scucf.El se plea.; o injunghie si aruncg n prédg.Candor asudalY inima'Y âncd

1)

?

sites.

VI

86 We 1,8o-Kvv??:,,,Ertxbs

Shrind cu ciuta §i cu capra, din pisc in pisc§i din stanch 'n stanch, cine ne opresce acum dea ne stthmuta pnë i in munVi no§tri ?

Aci ne aktepth V-6natorul Carpapor, pe cares'a cercat a'l canta intr'o lungh baladh descrip-tivä, un muntén roman, un campulungén, carelefr induoielh a gustat plhcerile i ostenelile ye-IA-01-ff de mug §i a resimVt in sufletul sëtitote inviietórele fremete ale vietei de plhiq. Décanatura l'ar fi inzestrat cu darul de a spune pre-cum simte, dl N. Ruchrenu ar fi fhcut de sigurun cap d'operh nemuritor. Dar scil ch are roma-nul o vorbh care cam 'lice a acolo unde nu esteputinta, la ce 'I e buna vointa ?

Cu tOte acestea, in balada -176natorul Carpa-Nor sunt imagine care se vOdü a fi fotografiatede pe natuth. Pécat c aiX aspectul tern al foto-grafiei 0 nu coloritul vit al vietei! Sunt §i ex-presiuni neo§e-romanesci de o originalitate pre-ciósh, care arti luci ca nestemate intr'o frumósa.salbh de versuri armoniOse.

Subiectul baladei este MTh indolélh conceputcu o bogat i adese fericith varietate, chria dinnenorocire cititorul se vede silit al duce meredjalea ; cod pe tot minutul el simte in sine min-tea invrajbindu-se cu urechia. Ei unul mArturi-sesc eh, pétruns find de rnarqele dorinte ale poe.tului, am incercat un fel de simtiment dureros,vOqénd cat de pugin limba i versul aü venit in

Ts00-16170.7-(Zn 87

ajutorul puternicei sale inchipuiri, al nobilelor saleaspiraVunt De ce nu póte omul tote ate ledoresce ? Dar, vai! bunt puçini, forte pugiM aceia;

Non omnia possumus omnes 1).

0 chiamare cake vênatori, la revërsatullei, deschide irul neregulatelor i capricióselorstrofe, scrise in versurl albe.

Usor ca insusl cerbul pdsésce vendtorulPe coma cárdratä piciorulul de munte.In pOlelel se 'ntinde campia str.IucindãDe mil de briliante ce versa auroraPe genal rourata,. pe verchle el bucle.

El trece pe muscelele insmaltate cu flori su-ave ; apol paldsce -Mout pe sub bolta intunecataa fagilor §i a frasinilor, unde murmura isvorul

unde canta merla, grangorul §i sturclul. De odath ansè vOnatorii se oprescb. :

Aternati, feciorl, merindeaSus pe ramure de arbori !Tad, trma cdprioreiPrOspetd, de astd nOpte ;E culcatd 'n faça cOstel&Ai in higiul dintre

pe fuga 'ndatd !Ventul bate de minune !

Virsilii Eclog. VIII. v. 63 : cNu toV putem tOtel.2) aadure jun i forte désiip. N. R.i)

qi-

P pladurtBabateat

88 Wev&-KupoiszczO:

Lüati batala sus din piscuri;Veniti tramba cam spre vale,Drept la fagil eel inalti ;Acolo ne tinem nor.De veti aucli copoilPeste vol trecénd in dosuri,SA taceti, sa nu datl gura,COci se 'ntorct cu ea indatd;Scitl ch trage tot in jos,Si atunci sa intetiti

lute la panda, la tiitori!Coprindeti bine din muche 'n vale !

Si curmatura sa nu rOmâle!Si treceti urnil peste périii!"

Batala' acum incepe i larasl incetOza.Able copoil pe vOrfurf departate ;Dar trecil, se lasd 'n scapdt, si pare ca, venatilCu anii impreund dus pe altä lume.Tdcut acum e totul ; muntdnul nici nu liaised ;In mutal asteptare se ultA l'a sa umbraDin ce in ce crescOnda, i timpul el mOsora.Si 'far copoil. Ca fulgerul de luteSosesdi din muche 'n vale, din vale tar in inuche.Batala reincepe; mereil se intetesce :Chefnitul ') e aprópe ; cat colo fruncla suna,S'aci c'o detunare, tot sgomotu 'ncetezd.

(Latratul copoYuluT comd este pe urma vénatuluT. Comdvenatul adia ursul, mistretul seri lupul vulnerat sta pe loc casi. faca resistenta, atuncY numai copoIul latra, si acésta, ln.lim-bagYul venatoriel, se clice : batii cdniL Tot astfel latra copoYul sitot astfel se clice când el a lnchis capra-negrd in coll seri ani-natOreD. N. R.

s'audd

Cart

s'audd

t)

I

VrEv8o-KvIniyerixOs 89

Din fundul. adance, c'un pas mai rar, dar sigur,Cu deisal respirare, se vede vOnatorulMaret, alegru, sprinten, ce' aduce pe' al sëi umerIPe svelta cápriOrà si pe páment o 'ntinde.

Dupe aceste versuri, care pe lungn, ori cealte merite, ad mai ales pe acela de a se pre-senta adesé sub forma limbagiului vdnAtoresc almuntenilor nqtri, dupe aceste versuri vine des-crierea orelor de repaos : focul de bragi strälu-cind nóPtea prin pAdure, ghicitorile §i iresurilerostite pdn6 sa se gätésct cina, in sfdr§it som-nul ce vine, cand incept ochii a vedé cam susgäina".

Cand apol r6sare din nod sórele, vdnAtóreareincepe.

Alte duo6 strofe , dispuse intr'acela§ chip,implinescti partea curat v6n6torésca i negre§itcea mai interesanta a baladel. Le vom mai tran-scrie numal pe ele, insogite cu notele lor filolo-logice §i patriotice, coci urmarea, 0126 la sfe'r§itne instrainOzA, cu totul de viata vênPitorilor. Per-gendu-se, cand in zadarnice doruri dupe timpiipatriarcall §i eroici ai Domniilor strAbune, candin amarnice manil in contra influentelor sträinece rdsbatt in drO prin cd ferate i prin batele cuvapor, balada ne face sti. simtim atunci, in modobositor, tOte neputintele musel campulungene.Able déca intr'acel chaos de idei strAine subiec-

90 ,i"Evo-KvpriyEzt,i)g

tului §i de versuri anevoiOse, ne ryal dqteptacat-va descrierea furtunei care

Resbubuie p'in braçlil ce suiert ca

sal déca ne mai inviie arnintirea m6ndrute1orcarora vénatorul le destina cate o cetina frumO-sa de brad verde, neuscat", drept semn

Ca vênätorulE ca bradul neschimbat ').

SO, ne intOrcem dar curénd cu placere ca-tre dinsul.

CuriOsa idee a avut Rucarenu de a in-curca pe bietul Véndtor al Carpaplor prin Eisen-bahnul lui Strussberg i prin Kaiserlich.Koniglich-privilegirtul Dampfschiff! Ta mai bine sal rugama ne fi domnialui anco o data calauza spre a neduce prin anindtorile, prin ludele, prin infurcitu.rile i prin coljani, unde se ivesce, sfiet set in-grozitor, vénatul de la munte.

Yenkorul se opresce:Jos, copil, pe brandi cu totil!

Acest ultim pasagiu '1 am credut necesariti aicT pentrudua cuvinte : 6.ntel ca sä completez forma poesieT mele atatde variabila, si al duoilé ca slt dati o mica desminOre acelorautorT seri filosoft rontruzliarY, can all dis ca verLaterul nu p6teama,. N. R.

1)

writ,

i

d'

TEvNo-Kvv,;,,,,62-tzg 91

Audire'ti suleratulCaprei-negre printre stance ?Ne-ad ulmat ; dar sunt nice.Drept l'aninatori ye duceti,Si vedeti de le ltat1 ventulCa nici una sa ne scapeIar in iudele 1) din faça,Se tint cerbil, stall i ursil;Datl.la calif indata drumulFuga sus la 'nfurcitura ;

I) c O gramNdire de arbori 1-sturnacY a cNrii numire de-trivA de la un vent fOrte. furios ce bate maY in acelas tunp, dincmaY multe pIrtY, si pe care venNteril muntenY rat numit Judi 1,cpentru Ca, ducend mirosul de pe tot locul de la om la venat,cacesta 11 ulinit, fuge si se depNrtézii, astfel cS t6t5. ostenéla ye-anStorului r6inâne in van. Cuventul dar este simplu si natural ;cacest vent trkland pe venNtor, a meritat f6rte bine numirea decYzad sell tradetor.Sublim resultat al religiunii ortodoxe in te-crile române ! Thanul cel maY simplu, Ma carte, farS. instruc-(tie, arN. educatie, necunoscend deck necesitNcile si nevoile salecscie prin limba pririntilor sei, ce a audit si Inteles pe totil clioacln bisericS, singura luT scOla ; scie, clic, cN luda a vendut peFiTul lui Dumnecleb, mântuitorul lumiY. 0 D6mne I décli ace

cbarbatY ce ne ad format acestI limbN, sanctionând'o maY. Anteiaprin biserica nOstrA, sunt in imperiul tCb, intre santii tel, pri-cmesce tu acestN lacrima de recunoscintS, ce picN pe aceste ren-(duet' si o transmite lor prin angeliY Ca! FN, DOrnne, ca in se-ccolii secolilor sit dicem : D'antne, p cu nof 1 si nu Domine, estocnobiscum 1 FN, DOmne, ca in totg diminéla, si nu clemanethi, sNclaudAm numele tn.! Tine-ne, D6mne, tarY in credinta, si noccredentia, ta! AtuncY provedinta ta ne va mântui 1 , N. R.

!

!

92 TEv80-Kvv77),E-rix4

Alergatl la creeri unul,Unde ese 'ncornoratul 2).Altul rernanetl la strung&Unde trage, scii, descultul 8);Dar vedeti, coprindeti bineS'armele ye primeniti !Nemtul 4) bate.... a 'nchis capraIn coltanul cel din vale ;Ed alerg pe fuga 'colo ;Fiti desteptl la tiitorl !"

in ludi gonescti copoil, spre vdrf el se 'ndreptdza,Din ce in ce chefnitul mai mult se intetesce.Un trtsnet se aude ; un altul Ii urmdza,Si tot se mal repeta. Apol un röcnet mareCutremura padurea i sguduietar calla batii intr'una, s'un sgomot formidabilDin ce in ce tot cresce, si detuntri teribillDin teve fulminante, resuna in ecouriDin stand, 116116 stanca, din vale One 'ntr'alta;Se perdii in departare.Se face-apol tatereSi nu se mal aude decat murmura surdaA riulul din vale, decal svolandul pierAl braclilor, ce trece, se perde peste goluri,Dar ne'ncetat revine ca undele de mare.

I) cIldurea cea ma InaintatK spre verful munteluT, deunde apoY se Incepe golul culminante). N. R.

2) ceerbulY. N. R.3) cUrsul,. N. R.4) sNume ce se clA maY adese de Vrani cânilor de vénat.

Fac acestä explicatie ca sg, nu se confunde cu un alt nért4 cevom Intélni mei Incolo,. N. R.

i muntil,

'n

n1,80-K.V711,1'ET 1747G 93

0 pausã. i iata pe budur vênatorulDescinde 'ncins cu capra ; lar altil' ajungil acoloCu cerbul Si cu ursul i cu coltat mistretul.E mare bucurie i mOndru vénãtorul

Negre§A ck tabelul ce s'a presentat la ochilscriitorului a fost maret ; inima'i a bktut cu tk-rie la acele splendide privekti, la acel sgomotformidabil, urmat de tkcerea, prin care se au-flea numai surda murmurk a riului din vale§ulerul braqilor cthtii ca undele mArii ! Pecatarise c musele gelóse nu s'aii Murat a'i incordalira pe un ton mai melodios

vré pe and mi se desfkórk dinaintéminii uimite priveli§ti ala de rkpitóre, ca s aud,ca prin vis, o musick plink de farmec, bunk-Orkca cea din opera Guilom Tell a lui Rossini, §i maiales ca acel minunat cor de venktori, care, dupece a trOmbitat pe un ritm violu i alegru, fan-farele de chikmare, se perde apol cu vuet armo-nios, prin tainica resonantk a codrilor de braqi !

VI.

Ce minunatft interpretatiune a vietei venk-toresci este, in adever acestk mkiesträ melopee,

i) cUn fel de stana mare si cu 6re care vegetatie nere-gulat, unde eapra-négra' se tine mai adesa). N. R.

a) N. Rucdrénu, Modeste IncercArY poetice originale i tra-

!

.. 9

94 Tevcio-KyvvErtyi,s

oda scrisa in acea limb fär rost, ale carii su-nete modulate prefira in inima omului, mai lesnecleat ori ce cuvinte, i dorul i veselia ! Se pareca din induoiósa amintire a duoë cantice, culesepóte chiar prin muntii Elveiei, dintr'o arie co-muna din cele care ce canta vesel pe trOmbitade vénatOre, §i dintr'un melancolic lied nerntescpe care Vranif germani 11 galgalescil (judeln),adunati in cor, marele compositor italian a sciutsa plamAdésca acest cap d'opera al musicel devênatorie.

Dar Rossini a intrat cel din urma pe calea,in care alV marl musicaqi II apucase inainte.

Betranul Haydn, parintele acelor simfonii ger-mane pe care tu le uräsci a§a de tare, Haydn,la vèrsta de 68 de ani, puse cap6t sutimilor salede composAiuni musicale, prin oratoriul numitCele patru timpuri ale anului, die Jahreszeiten,in care, recapituland tote amintirile viqei sale,simpth §i sirntitOre, baranul maestro canta perOnd, cu instrumente i cu glasuri omenesci, tOtebunurile §i tOte placerile de peste an. Cand a-junse la timpul tOmnei, unchia§ul obosit nu se

ductiunt Bucuresci. 1873. pag. 56-70. Titlul ce dl R. a datcarta sale este de natur a. a desarma critica; dar noT aci, punén-du'l alaturY cu corifeY aT literatureT, ne am simtit siliti a'T croiun locsor de care nici cunoscuta d"le modestie sa nu se in-

spaimente, nicY ilustra campanie in care se afla sa nu se p6tascandali.

Ter8o-Kvi,772,ertxOs 95

sfii a imbuca barbatesce tr"Ombita vdnatOrescatot sciu ancö st mlödieze prin simpatica i naivadulcéta a geniului sëü, stilul musical cam piper-nicit i cam intoponat al secolului din urma, stilpe care rail denumit, in .0ri1e occidentale, cu po-recla comica de stilul perucelor,Zopfenstil,care la noi s'ar qice : de cand cu Nemtii cucOda".

Cam tot pe timpul cand Haydn scria inViena, oratoriul Celor patru timpuri, un composi-tor francez , carele a inzestrat scena 1iric cumulte opere frumóse i care a compus imnuri

cantate patriotice pentru revolqiunea de la1793, MOhul a dat patriei sale, in uvertura ope-rel Hem*, le Jeune Henri, o incantatOresimfonie vdnatorOsca.

Cele duoë natiuni musicante ale Europei mo-derne, Italienil §i Germanii , contesta neincetatFrancezilor geniul acestei arte.

AsemenO cestiuM nu se desbatir cu pu§ca inJuana, i, fiind-ca noI acuma ne arlam la vdna-tore, timpul nu ne Mrta ca sa aparam aci peBoieldieu, pe Auber, pe HalOvy, pe Gounod, peFdlicien David, nici chiar pe acel sublim genit cutotul francez al israelitului german Meyerbeer.Tot ce putem spune de o cam data, in materiede rnusica venatoresca, este Ca Francezii aü a-vut i aU pAstrat din timpi stravechi, de prinsecolii feodalitatii chiar, precat se scie, o mul-

Junele

96 WEv8o-Kvvriyeroci)s

ime de cAntice vdnAtoresci, pe care slujitori spe-ciali le sunat pe cornuri, in petrecerile sgomo-tOse ale regilor §i ale castelanilor. Fie-care epi-sod al vietei de vénãtOre, fie-care soiu de fellluatA in gOna., fie-care moment al dramei eine-getice avea canticul së consacrat §i traditional,Ca semnalele

Tiu minte c intr'un timp cand, departe detoti ai mei §i cu sufletul adtmc intristat, trAiamintr'un colti§or al Franciei, pe malul unui riü §iin vecinAtatea unei marl päduri, in t6te serile,la ora cand aburil inälVmdu-se de pe ap6, ince-peat a inegura orizontele amurgit, un sunet decorn rèsuna de pe malul opps al riului i repetacate va off d'a rOndul una din acele fanfare vd-natoresci, al axor ritmu 'lute i chiar glumetpare ca, se ingana cu vibra-tiunile melancalice §iprelungite ale instruinentului ce le produce. Nu'mlplace, amice, a'mi repurta mintea catre momentea§a inorate ale trecutului ; dar, din minutele pecare in singurnatea de atunci le socoteam de opotriva cu secolii, numal acelea imi erat man-gaiOse, cand vocea cornului imi legAna auQul insunetele cadentate ale semnalului de venAtOre.Pe tonurile duiOse i intunecate ale trOmbitei me-talice, se juca cu o veselie sAltAreta, melodia can-ticului trances, i atunci, in mine, auqul §opteainimei mahnite, nealteptate cuvinte de sperantä

de bucurie. cat voiu trM, nu voiu ulta ce

militaresci.

§i

TEao-Kuvriyertzhs 97

dulce imi era acel balsam melodios ; el §1 acumimi inmOie inima de cate ori se intdmpla sa audUvertura de ve'ncitdre a lui Méhul in care acela§fanfara domnesce ca motiv de capetenie §i rë-sare, sub felurite tonalitäti, printre diverse epi-sode musicale pline de frumuseti ; aci, artistula imitat tropotul cailor ce fact s resune pamén-tul subt ale lor copite ; aci 'far, el amintesce la-tratul vesel al canilor, cand li se da drumul lagóna ; aci, anco, pare 0,, intr'o dulce melodie,cerbul, in agonia sa plange i cere cu lacrimilertare de la neimblanqitil sO1 du§manY. Dar ace-§tia, spre a V de§tepta meret in suflet o nouaardóre, repetesch din cornuri cunoscutul semnal,pe care tot francezul it scie §i '1 canta pe ri-turnela poporana Tonton , tonton , tontaine ,tonton !"

Dar este ore vre o idee pe care spiritul glu-mq at francezului s n'o fi dat, cum am qicenoi, pe pOrlitura ? Canta, vênatorule,"qicepoetul popular al Franciei, canta prin crangurI§i prin campil, canta merea refrenul tui de ve-natOre Tonton, tonton, tontaine, tonton ! Pecand tu vénezi cerbul din padure, altul mai istqveneza in culcupl ; tu ii urma ciutel §ialtul a ginga§ei tale neveste ; tu dal chlori§ infléra, §i altul face cu ochlul tinerei tale so-gidre, pe care tu al parasit'o, tenerce conjugis irn-

III. 25,682. 7

bIts

98 nvb-Kvvriyerv4,s

memor '), ca s baV codrii. De aceia, cand te veiintOrce, mendru, cu cornoratul a casa,, unflandsunetul cornului töü, Ia asculta, cum acel pri-mejdios pacalitor de Béranger II va intOrce pefrancuzesce clicëtOrea romanulusf: ce scie satulnu scie baz-batul !"

Chasseur, tu rapportes la beteEt de ton cor enfles le son.

Tonton, tonton, tontaine, tonton!L'amant quitte alors sa conqueteEt le cerf entre A la Jamison.

Tonton, tontaine, tonton 2).

Lasam pe francezi sa rip §i se glurnésca,cbilar §i pe betranele, pe frumOsele lor aril de

1) Haratii, Carmin. I. I. v. 25.Manet sub Jove frigido

Venator tenerre conjugis immernor,Seu visa est eatulis cerva fidelibus,Seu rupit teretes Marsus aper plagas.

Sta' sub cerul frigurosVendtorul ullandu'sl têMe'ra sogie,Sal c. canif lul credindosT ail zgrit o Oita,

mistretul marsic a Mtvälit in hohlele roditóre).

2) Chansons de Béranger : La double chassecVenatorule, tu aducY dobitoculSi unfli sunetul cornulta tett !

Tonton, tonton, tontaine, tonton!Atund si amantul plécii de la lubita saSi Incornoratul intal in casl. la tine.

Tonton, tontaine, tonton !t>

Sell c

:

TevJo-.13-vvnyeztxbe 99

ve'natOre, de care ail sciut ala de bine sa, se fo-losésca, francezul Méhul, in uvertura sa §i pecare nu le a despretuit, cu vre o tre-qeci de animai in urmA, nici italianul Rossini, in GuilomTellul sëü, i s ne oprim un minut, intre ace-ste duoë modele de musica, v "enator6sctt, asupraunel opere de aceia§ natura,, in care se resuma,tot geniul naVonal al Germanilor. Freischutz, setLiberul Vènator, e titlul cap-d'operei teatrale alui Weber 1). Fantasie intunecat a. de ridicole cre-dinte diavolesci, simplitatea cea mai naiva. Inviata reala, simtimdritalismul cel mai idealist indorintele inimei : Ian din ce este compus su-biectul operel, i simpatica muzica, a lui Weber,a§a plirA de suave melodii, pare ca. neteqescecu o suflare linä, t6te asprimile, tote nesabuitelecludAtii ale unor aa discordante contraste.

Chorul din al treilea act din Freischutz, in

I) Fran. Zak. Haydn, na'scut la Rohrau In Austria, laanul 1732, a murit la 1809; el are 527 compos4iuni instru-mentale ; oratoriul aDie fahreszeiten, este din anul 18m H.Maul s'a naseut la Givet, in anul 1763 g a murit la 1817.Opera aLe Jeune Henri, este compusa la 1796.C. Ai. Webernascut la Eutin (Holstein) In anul 1786, a murk in Londra la1826. Opera aFreischtitzl este din 1822. Giachimo Rossini s'anascut la Pesaro In Italia, la anul 1792 si a murit in Paris la1868: cea dupe urmii opera. a Id, adica a Guilom Tell s'a re-presentat la anul 1829.

7.

100 Tello-Kuvriyezrzos

care vënatorii proclama c nimic pre parndnt nuse 'Ate asemui cu placerile vênatoriei,

Was gleicht wohl auf Ercien dem Jagervergnugen,

este compus pe un ritm mai pugin variat i areo melopee mai puçin märéta decat canticul v6-natorilor din G-uilom Tell, dar nici originalitatea,nici gragia nu 'I lipsescil i caracteru'i difera cutotul de fanfarele vdnatoresci ale francezilor. Pesub candida veselie a melodiei, sbirniie un acorn-paniament surd care pOrta, mintea in mistice re-giuni. Este fail induoiala un cant cu totul ger-man. Dar sä nu te terni! poti sa '1 asculti ftirfrica ; n'ai sa gasesci inteinsul nimic din acealänged i sdrbada monotonie a unora din cant-cele ner/qesci, pe care romanul a caracterisat'ocu porecla batjocoritOre de tararaoa néntpului.

Ddca fidrele arü fi i in Vele nóstre tot made simVtOre la placerile delicate ale armoniei, pre-cum erau in timpii bine-cuventati al vestituluivirtuoso i tenore-sfogato Orfeü, nOgre§it ca elearil veni singure sa se predd de buna-voie celorcari le aril executa, in rari§tea unei paduri rësu-natOre , un concert simfonic compus din tcltecap-d'operile de rnusica venatorOsca, despre careIV vorbilu aci in trOcöt. Dar val! se vede ca decand pe bietul Orfeil '1 a luat Offenbach in res-

fiérele, scarbite de a vedd scapatareagustului artistic la bipecli, V at luat lumea inper, insa§1

nu80-KvvriyErrxin 101

cap, s'aü selbaticit cu totul i astali este maimult decat sigur cä, déca s'ar ispiti cineva sacerce a instrumenta ssi a vocalisa prin codri,musica, clasica, precum este uvertura lui Maul,set oratoriul lui Haydn, sét chiar §i chorurilelui Weber §i lui Rossini, uqi, lupi, mistreV,vulpi, cerM, ba chiar §i iepurii arü apuca o in-data la picior, impreuna §i cu vénatorul lor,déca cum-va acel vénator s'ar intémpla sa fieamicul meu , autorul Manualului romanesc devénatorie.

Cu t6te aceste n'a fost in tot-d'a-una !

Mult mai incOce de timpii fabulo§1 al pätituluiamant al Euridicei, i chiar in regiuni lipsite decastelani feodali §i de sunätori de fanfare, intéri departate, asiatice, pe care poi le socotim depagane §i de barbare, musica a fost preguitaca o neaparata auxiliara, a petrecerilor véna-toresci.

Primesce, te rog, pentru un moment, sa neintórcem cu vre o cinci-sprelece sute de animai inapoi, pentru ca sa ne incredintam cum cavénatorile cu acompaniament de orchestra nusunt, precum s'ar puté crede, o de§érta inchi-puire a imaginatiunil mole puçin vénatoresci, cica din contra, cele mai marqe sërbari cinegeticeaü fost insocite, chiar din vechime, cu concerteinstrumentale §i vocale. Considera tot de o data,ca acesta, noua digresiune pe campul artelor din

102 FEvI'o-KvrErOw

antichitate, o fac §i pe dinsa numal i numaiintru cea mai mare laudä i glorie a artei vênA-toresci, §i mai ales nu uita ca, pentru ca omulsA facn, un lucru bine, trebule mai antel de totesn, aibn, multa, fOrte multA rAbdare ; de acela §iintelepciunea poporului te invat ea sn, prinqiiepurile cu carul".

Negre§it c. pentru oil care scie s inn, uncondeiu cu trei degite §i pentru off care din aceiscriitori ce nu s'ail pOtruns c scrisul trebuiesn, fie numal o urmare cugetatA a gOndirii i astudiului, fOrte lesne le vine de a scrie currentecalamo, despre off ce materie, sciun sét necu-noseuta lor. t vei, nepriceputi plagiatorl ai a-tot-sciutorului Pic de la Mirandola, tratand cuu§urintn, de omni re scibili et quibusdam

De va fi vorba de music6,, apol II opärescatot intr'o leie pe Rossini cu Offenbach, pe Aubercu un Ore care SouppO, fabricant de operete laViena, pe Meyerbeer cu Lecocq, un alt imitato-ra§ parisian al caricaturistului operei; i apoi dinacea c6,1dare, II scotil la luminA invqaturi i po-

I) Nobilul italian Pic de la Mtrandola, nhscut la 463,invatase la vêrsta de dece anY tot ce se putea sci pe atund sila duoh-ded si treY, se lhuda in Roma ch. p6te vorbi de omnire scibili, de tot ceta ce se 'Ate sci; el muri la versta de 35de anY. MaY minunacc in sciinth decal minunatul italtan, mulffscriitorY de acorn vorbescil nu numaT de tot ceYa ce se p6te sci,dar finch si de chte-va altele, de quibusdam anis.

aliis1).

WEvbso- riyEztzi; g 103

vete pentru formarea §i dirigerea unui Conser-vator national de musicA.

Dar cu atata ar fi pucin ! GrOznic orbesceura pe Omeni §i Mal ales pe supèra,ciosul nëmal scriitorilor, genus irritabile vatum I).

Avem dinaintea ochilor o sptiime:ntAtOre do-vada despre acésta. Sunt in térä la noi dOuë foiliterare care '§I ai jurat neimpaLata, ur i manie;

Duoi Joul se intdritä, i fulgerul jos plumbá 9

Convorbirile literare de la Iai muc. came vile,cand gb,sescii, in Revista Contimporand din Bucu-rescl; Tar acOsta,

Tantmne animis ccelestibus irEe !

impinge urgia penë 'nteatata, incat, spre a de-faima chiar §i titlul rivalei sale, tipaxesce cu li-tere negro pe hartie albA, subt acela§ numedu§manit de Convorbiri 4), felurite pove§ti vred-nice de véntorul cel cu ccida vulpil, in care seqice, intre altele , c6. la anul 1852 Pantazi

i) Roratii Epist. II. n. V. 102.2) Heliade, 20 decernbrie 1843 , in cCurierul de ambe

sexe Period. IV.3) Vfrgilii lEneid. I. v Is cIncape atata urI In suflete

cerescT 1)

4) c Revista Contimporana) , Anul II. No. 4. I aprilie1874, pag. 324.

:

5

104 nr,60-16 vq.zsz-wos

Ghica, de§ertand intr'o ser, prietenesce, paharede Chably, de Chambertin, de Champanie i deXeres, intr'un cabinet la Cafice" (sic) Anglais dinParis, ImpreunA cu Alexandrtr Dumas tan]. cuAlfred de Musset, ail reposat, sermanii, amen-duoi §i nu mai pott mrirturisi, dupe ce 011le a istorisit multe i mörunte despre literatura,musica, instructiunea §i politica Romaniei, dupece le a vorbit prelarg despre dasdilul Lazar, des-pre Alexandru VoM, Ghica, despre mitropolitulDosofteiu , despre Tudor Vladimirescu , desprerne§terul Manole, despre Ianache VAc6xescudespre alii multi cati in Christos botezatpe pnmentul romanesc, in sfer.lit a bine-voit a leciti §i poerna popularA Infirei-te Mdrgeirite deV. Alecsandri". Sn, nu se tine c6, acesta. con-versatiune (intre dri1 Pantazi Ghica, AlexandruDumas tatAl i Alfred de Musset) se pètrecea laanul 1852", chiar dupe cum spune nota autoru-lui (pag. 335), §i cb. (11 Pantazi Ghica le a cititatunci, precum 'lice in limba francez4 , dupetextul romanesc", poema InOrd-te Mdrgârite, pecare anse V. Alecsandri a cornpus'o la Mir-cesci tocmai in anul 1856, adica, cu patru ani inurma vestitei el citiri de Oitre Pantazi Ghica,§i apoi a dat'o la lumina, pentru anteia OrA, inRevista Rometnet din anul 1862 (pag. 160-166).

Pe limba venatordsca, in casul de façä, s'ar(lice c autorul articolului Convorbiri din Revista

i

s'at

dI

di

nv8o-Kvvvvro4)g 105

Contimporana a vendut pelea ursului, pe candursul juca Audi prin padure". Dar intre scriitorinu este ca intre venatori. Loc de joc nu incape,§i, horresco referens 1') cat despre mine, (let, mecutremur de o résbunare literarä ca acésta. D'a§fi macar cunoscut cu redactorii,Convorbirilor dinIa§1, le a da de sigur povata ea sa schimbe catmai eurend titlul fóiei lor, pentru a carui ru§i-pare s'a jertfit cu atata lepädare de sine insui

Pantazi Ghica.Traind Anse cu totul inlaturat de asernené

crancene lupte, eü, amice, cand suit cate ceva,scrit mai mult pentru a mea proprie placere,fara de a cugeta red la aiii, afara, pOte numaide asta data, cand m'am apucat a scrie pentrupecatele tale. Déca anse chiar §i. tu me vei invi-novati cu tot dinadinsul ca rn'am IntMs pre multcu scrisul, i ca fac aci pre mare cheltuiela decitatiuni de prin autori straini, apoi ii voiurespunde c acelea, mai tOte, nestemate culesedin salbele bogatilor, le presar pe saracacicisamea scriere ca s'o mai intolez i sa '1 dail §i eiceva preg; bar dem nu scria scurt i coprincptor,se vede c, red set bine, nici eU, ca multinu me pricep a face intr'altfel.

A§a dar, supus bland la o noua osiinda, bea-tebini§or dupe mine §i vino sa ne indreptam pa§ii

I) Virgilii yEneid. II. v. 204.

(11

altil,

106 Tev8o-Kvvr;:,Errkg

ratAcitorT tocmal subt pólele muntilor din Kur-distan, pe calea care duce de la Bagdad la Ha-madan, acolo unde este stanca stérp i ripósace se chiama B.sutun. Piciorul despre apus alstancei se numesce, in limba locului, Takh-i-Bos-tan, adica, bolta graclinei. Gradina de o cam datalipsesce, unii eruditl creda ca aci vorti fi fostvestitele gradinl atèrnate in aer ale Semiramidel t),care chiar déca odiniOra ail fost ad, apol acumaü sburat cu totul in aer; dar bolta este inflin i pe zidurile el se vödiA nenum6rate sculp-turi sapate nu pré adimc in pétra i [Ate chiarodiniOra colorate. Sa le descriem bite, nu este

I) Diodori Siculi Bibliotheca histor. II. 33 : cDupe ce

s6versi aceste lucrärT, Semiramida, in capul uneY ostirT nume-rose, intreprinse o expeditiune in contra Meclilor. Sosind In facamunteluT Bagistan, ea Ig asécIti acolo talxlra si face o grädinN.care avea dua-spre-clece stadiT (maY mult de duoY kilometri) Inocolul eT; era pe o câmpie si coprindea o fOnt'ang. mare careda apd pentru plante. Muntele Bagistan, care este consacrat luTJoue, forrnéz 5. una din laturile acesteY gradini, prin stancile salerip6se, lnalte de sépte-spre-clece stadil (ca la 2850 metri) siTate drept. Semiramida puse sY scobésed picYorul acestor standsi sä sculpteze pe dinsul chipul eT Inconjurat de o sut 5. de strejY.Ea puse sit sape pe stand o inscriptiune cu litere siriace, Incare se clicea ci. Semiramida, grAmAclind tot bagagiul si tOteuneltele ostiriT sale intr'un singur morman, facuse dintrinsele oscarli pe care s'a urcat peni in verful munteld).D'Anville side Sacy ail creclut cii aceste cuvinte se potii aplica stâncelor dela Bisutun.

ta-

i

T'Ev8o-KvvuertY.Os 107

tréba nOstra ; pe nol ne atinge numal cele dOuömarl scene de pe páretii laterali. adever, peuna se vede o vénatóre de mistreti; pemai tersä, este o vénatOre de cerbl.

Stilul sculpturel, 6re care am6nunte archi-tectonice §i char costumele i usurile figurilorrepresentate ne inth.turä de la prepusul ca. vornfi avend aci dinaintea ochilor, imaginea petrecerilorcinegetice ale vitezel amazone asiriane, ale regi-nei Semiramide,

di cui si leggeChe sugger dette a Nino, e fu sua sposa;Tenne la terra, che '1 Soldan corregge.1)

1) Dante, Divina Commedia. L'Inferno. Canto V. PasagYulintreg despre Semiramida dice : v. 52-60 :

La prima di color, di cui novelleTu vuoi saper, mi disst quegli allotta,Fu imperatrice di molte favelle.A vizio di lussuria fu si rotta,Che libito fe licito in sua legge,Per torre ii biasmo, in che era condotta.Ell' è Semiramis, di cui si legge,Che sugger dette a Nino, e fu sua sposa ;Tenne la terra, che '1 Soldan corregge.

Cea d'ant'a din acelea despre care tu vreY sit aibY cu.

noscinta, dise el atuncY, a fost ImiArKt6A a multorlimbi. La vitiul desfr6nariY a fost asa dedatit incât nerusinareafu Yertatf. sub st4anirea eY penè 'nteatAta incfit insAsY a cu-tezat sg. Yea asuprf.'sT blestemul in care caduse. Ea este Semira-

'mY

108 WEV 80 -Kv vu a 7- tx

Géndul ni se repórth, mai bucuros asupraacelor puternici despoti ai Persiei, apurii, Hor-muzii, Kho§ruiI, Firuzii, Iejghirqii i aliI, cari,din vechia lor cetate a Ctesifonului, aprOpe deBagdadul de acum, sup6rarA mai bine de trelsute de ani pe imperaV romani de söma lui Au-relian, lui Teodosie , lui Justinian, lui Eraclie;asupra acelor m'endrii i luxuo§i Sasaniqi, cari seinchinat focului dupe legea lui Zoroastru, cladeaiipalate gigantice acoperite cu sculpture 0 cu po-leiell inmuiat in fir §i in petre scumpe hai-nele de pe din0i §i hamuturile de pe caii lor.

Vénntórea, lupth cu fierele, alergärile cu caiiincordAtura arcului erau visele de aur cu care

se desfätail ei, atat in fiin, cat §i in priveVeaarmelor, vaselor, uneltelor §i podObelor cu ase-menea scene, pe care mqteril §i arti§til lor lereproduceat mereti , in metaluri §i in petrescumpe 1). Subiectele de v'enAtOre, infacipte cu

mida, despre care se citesce c a dat s. sue. luY Ninu, si apoY'Y a fost si sogie. Ea stgpanea téra pe care o cOrmuYesce acumSultanul,.

r) Arta persang. din timpul Sasanidilor a fost f6rte puginstudiatg ; ea meritg Anse o atentiune specialg., avend pe lane.aspectul imposant al productiunilor antichitatiY asiatice, un ca-racter de energie si de miscare pe care l'a imprumutat de laoperile Elenilor si Romanilor. Multe musee si tesaure ecle-siastice din Europa poseda' vase, monede si petre scumpe gra-vate, de stil sasanid ; dar maY cu semg in Museul ErmitaeuluY

s1i

gi

Wsv8o-Kvvverixog 109

o vioiciune, cu o mivare, cu un foc nespus patfi privite ca una din insurile caracteristice aleartei Sasanide pe care o admiram &II in cate-vapreciOse obiecte de lux ce aü rëmas din aceleepoce departate, prin colectiunile de curiositql.artistice ale Europei, i pe care . o intelnim insculpturele de prin diferite ruine ale Persiei, iarmai ales pe stancile de la Bisutun ').

Ambele vénatori de care avem aci a vorbi,sunt coprinse in difmë cadre patrate, inchipuindtarcuri ingradite cu taraci, de care stab. aternatezaveze off perdele, spre a incinge tot ocolul undese petrece ve-natOrea. Proptele §.1 manunchi detu4, 1egaI cu fringhii, sprijin i intaxesca taracii.

Inteunul din ambele cadre, locul ales e om14tina cu stuf i cu richita, in mijlocul cariaa reMas o lumina, de apa netedA, cu pesci§ori

din Sanct-Petersburg sunt nenumerate placi i ornamente de aur,representand lupte de animale i veratorT, care acestea t6te s'atiOsit prin movilele din Rusia asiaticl. meridionalL Vedt sinAnnali dell' Instituto archeologico, vol. XV. 1843. pag. 98 etsq., articolul dlul A. de Longfierier, intitulat, tExplication d'unecoupe sassanide,, in care descrie un tas de argint al duceluYde Luynes (asfacli la Cabinetul de medaliY din Paris) represen-tând o venttOre sasanidK si reprodus In Monumenti ineditiD,vol. III. pl. LI.

1) Ker Porter, Travels in Georgia, Persia, Armenia, an-cient Babylonia, etc. ,z,oridon t8z2). Vol. II. stamp. 63-64.E. Flandin et P. Coste, Perse ancienne (Paris) Vol. I. stamp.10-13.

si

110 Wev(So-Kuviiye-texo

cu paseri plutitóre intr'insa. Un §irdg de ele-fanti, manqi de cornacii ce '1 incaleca 0 'I im-boldescil, gonesch din dumbrava turme nenumeratede mistrqf call, in fuga mare, cu riturile in-tinse, cu coltii ascutiti, cu spinarea incovoiatacu codita sumdsa, daft' navala prin 1Os i prinmocirla. In douö luntri mari i adanci stat in pi-ciOre , cate un vdnator urie cu capul incoro-nat., cu vNminte bogat ornate §1 cu arcul inmama, ; in prdjrnaAe cadü pe brand gliganil §i vie-rff sagetati. Dar atat in aceste douë luntri prin-cipale, cat §i in alte duod mai mid ce insoceschpe ale regescilor venatori, §ecla jos, cantand dinnisce harpe In forma de dreptare §i cu qece ccirdefie-care, bancle de femei musicante; intr'o a cincealuntre sunt cantarql cari sufla d'a 'n-picidrele,in flaute. TOte vasele sunt carmuite de cate duoivdsla§i cari, cu lopetile spumega faca apei. Pemuchea cadrului se vede cum mistretii uci0 sunttransportati pe spinarea elefantilor, i apoi cumslujitorii II injunghie §i despinteca.

A duoa vdnatOre, cea de cerbi, este cu multmai confusa ; figurile pe alocurd part a fi neis-pravite. Tot Anse' se vede pe ici §i pe cold oimprejinuire de zabrele §i de stofe atdrnate, for-mand o arena cu duoa porti, pazite de cate duolstrejari ; cerbii intra in alergatdre prin pOrta dindrdpta §i sunt urmariti de ven-atori ; un calaretmai mare la trup, in Om, calului, trage cu ar-

'1

si

nvJo-Kvvverwos 111

cul ; a1ii multi, mai midi, se tina §i elgonind, dupe venatorul principal. Cerbii se po-ticnescil §i cadi.1 la pamênt cand ajungil la fundultarcului ; dar ciutele, ferite de un alt calaret cutrup mare , scapa singure pe cea-l-alta pórta, ,

a-vend la glitul lor un arcan cu cOrdea falfaindã.Pe laturile cadrului, se vede, de o parte cum seaduna, §i se pazescti cu elefanti turmele de cerbi ;de alta, parte cum cerbii uci§l prin munti padu-roV se incarca, pe spinarea camilelor.

Dar mai mare §1 mai presus de totl actoriltabelului §i ca privitor lin*it al acestui specta-col animat, sta, calare regele, cu arcul atérnatde gilt i adapostit subt o umbrela rotunda pecare 'I o tine d'asupra capului un slujitor. Im-prejurul lui canta o numerOsa orchestra, aplatade t6te partile, care pe jos, care pe o estradatan cu scara. A colo sunt i harpiste, ca la vdna-tOrea de mistreti, §i cantareti cu flautul, cari §edaturcesce cu piciOrele incruci§ate sub din§ii §itrômbitaV, i tobopri, i muscalagii cu naiul, cudairaoa, cu cimbalele, cu diblele cu surlele, 'Atechiar i cantareti din gura ; inteun cuvent, avemaci o banda numerOsa de lautari, representataGel pKin prir cinci de personagiecu instrumente variate, lucrand toti din mani§i din plamOni ca sa incante pe resfatatulin pomposul i trufa§ul set repaos. Te las sa

inchipuiesci ce kef §i ce mendrete !

inal-

§i

fitioeleci i

inteinsit

;dah,

't1

112 TEV80-KV1,12)/620:b5

Ore ce qici? nu se pricepeat bine regii Sa-saniqi a véna mistretii i cerbii ?

A pluti lin pe ap i din sigurul adapost alluntril, a sageta mistreV, pe cand auqul Ii esterapit de dulcele cantari ale unei armoniOse ple-lade de 'line acuatice, iata o realitate sasanidacu mult mai incantatOre decat basmul primejdió-selor Sirene ale lui Omer §i decat visul ama-gitOrei Loreley de pe tOrmurile negurOse aleRinului

A privi de subt umbra la sunetele unuiconcert ci grande orchestre, peripetiile unei g6ne§i unui macel de cerbi, iata ancO o petrecere sa-sanida, care negrqit ca nu este tocmai de de-spreguit.

Nu römane induoiala ca regii Sasanicli aüfost Omeni cu gusturi nobile i delicate, de vremece le a placut §i de a vOna in sunetele musicei

de a vedO representate in sculptura §i cu co-asemenea petreceri vOnatoresci.Remane numal sa ne batem capul spre

afla dOca musicantii lor i mai cu sOrna dOcavestitul cantaret Barbaud, carele rëspandea inpalatele rnarelui Kho§ru Anur§ivan, cel cu surle-tul marinimos, note mai dulci deGat privighetO-rea", eraü in comparatiune cu Haydn, cu MOhul,cu Weber §i cu Rossini, cela ce sculptorii de laTakh-i-Bostan sunt faça cu arti§tii moderni carialt infagipt pe pOnqa scene de venatOre, buna-

a

nv8o-Ktmnyerodic 113

Ord cu P. Rubens, Fr. Snyders, Filip Wouwer-man, Fr. Desportes, J. B. Oudry, J. E. Ridinger,Horace -Vernet, Edw. Landseer

VII

Dar lath, acum, fArd veste, un nal orizontartistic ce mi se deschide, tot pe t6ramu1 vOnd-toriei! WU! cand plOcd omul la vOnAtOre, nu sciede unde '1 sare lepurile ! Am clis pOn6 aci multe,

ba chiar prO multe, despre litere i poesie,despre sculptur i musica ; am qis i cate-vadespre gravurd, intru cat acestea tOte se atingtde arta cinegeticd, ; dar nu sciu cum s'a intOm-plat de a rèmas pictura cu totul inldturata dincdrarea mult cotitei mele colinde de vOndtor-hoInar. Cade-se Ore sd o läsam cu totul uttärii ?

N'ar fi o nedreptate, un afront ce am facede buna nOstrd vole vOndtoriei, cand am ne-socoti drepturile ce ea are la ndscarea a and,unia din cele patru podObe artistice ale geniululomenesc ?

Am gdsit prilej de a spune cum omul, in-veselit sOti jalnic la vOnAtOre, a simtit gustul dea canta, in elegii si in ditirambe poetice, §i infanfare melodiOse, vitejiile i neajunsurile sale,ba chiar aduce aminte cu dor SOU cumOndrie de drdguta de a-casd.

ru. 25,682. 8

i a'§I

114 vcSo-Kvvrire-corOs

Am pomenit §i de acei sOlbatici ai periOdeiglaciare mid, in lungile lor r'egazuri ati näscocitarta sculpturei, sgariind pe 6se, pe petre §i pecome, profile de dobitOce antediluviane.

Uita-vom acum a qice ct, dupe cat sepOte banui, tot o aplecare de acela§ fel a fa-cut sa se nasc i pictura ?

Dar in casul de faça, nu din dovedj plasticevom pute culege o asemenea sciinta. Filologia nevine aci in ajutor i ne arata ca in limba Ele-nilor, a na.pnii celei mai artiste din antichitate,pictura se chiama (tleaTia, adica scrierea y e a-

animalelor av Nun,.Acum , d6ca s'ar scula cine-va §i ar (lice

ca aa voril fi tOte acestea, dar ca animal nu vreaolica vênatdre, §i ca sapaturile din pescerile

Acuitanei, precum §i denumirea caracteristica apicturei la Eleni ati raport numai la fiiqele in-suflepte in genere, i nu, in particular, la luptelelor, care provinti din instinctul véndtorid, atuncine am vede silii sa mutam judicata la tribuna-lul lui Darwin, carele dupe teoriile sale fisiologice,ne va dovedi ca lupta pentru existenta, adicaConcurenfa vitalci, este unul din cele done' prin-cipii fundamentale ale universului §i a off cefiinta pre lume traiesce i se desvOlta numal §inumai fiind-ca a biruit In acesta lupta, adica afost venator §i nu vénat. El va adaoge pOte, sprea '§i completa teoria, ca vOnatorului norocit

sft

IT

W81, (Io-Ifvvnye-rotos 115

romane i dreptul exclusiv de Selegiune naturaldadicA de a V alege, dupe al söti plac, sogie sétisocii (precum se V simte) scurt i co-princretor intrëg a. a universului se resurn'ain aceste duoö cuvinte: Vêndtore §i Amor !

Pornind d'aci, cum sn, nu credem cA tot cee bun, méndru §i frumos pre lume s'a nAscutdin avénturi amorOse V din porniri vOntitoresci?

Iata-ne dar asiguraV i despre originea pic-turei.

Anse' spre a nu abusa peste mösura, de qi-cala grecescA a irnpöratului August : frrei4E flea-

wc! ! ') sä dim indatA nn,vath, in pictura cu su-blecte vénatoresci. Mi s'a urit mie scriind ; darie citind ! ! !

Cand vine vorba despre vre una din frumó-sele-arte, §i mai cu séma despre pictur4, nol, inlumea modernA, ne gendim numai decat la Ita-lia. Acolo pare CA '0 a gnsit acëst4 artä V lu-mina cu care se impaca, mai bine, §i formele incare se resfa ta. mai bucuros, i tiparele dupe carese mlödie mai cu inlesnire. Nu sciii pentru cerösunetul numelor lui Rafael, lui Corregio,

lui Paul Veronese pare ca ajunge la auq cuvibratiuni mai r6,pedi V mai sonore decat ale lui

i) Suetonii Vita Octavii Augusti XXV. El spune ct acestImperat avea obiceiu a slice c este tot-d'a-una me bine ca omul

se grithésc5. incetinel, Festina lente

8*

viata

huh

cst

i cd,,

Ti-tian,

116 Tev6o-Kvv7iyerix6s

Rubens, lui Rembrant, lui Poussin §i ale tutu-ror pictorilor de la Nord.

FArA induoiela ansë, acesta este o nedrep-tate a miqii nOstre §i cel din noi can iubescilv6nAtOrea §i artele ce ati sèrbat'o, arti fi cold'Antoi cah s'art cAi §i vindeca de o aagre§ita aplecare, cand arti cugeta cA in OM aceagAmada de arti§ti ilustri, cah ati 4ternut, treisecoli de a rOndul, to ti pAretil Italiel cu nemu-ritórele lor picturi, nu s'a gAsit mAcar unul caresä se fi dedat a zugrAvi mai cu placere scene devonAtOre.

Spre a gAsi in Italia picturi vënAtoresci deun merit ore care, in nume'r mai considerabil,trebuie sa ne repurtAm in timpii antici, pe candse vede ca arti§tii pompeiani §i romani aflatimai multA multumire de a decora zidurile cu su-biecte representand luptele Omenilor cu fierelecursele ce el le intindeail.

Printre picturile antice de acestA naturA ces'at pAstrat pe'n6 in timpii moderni, datorim oinduoitA atentiune acelora din sala morm6nta1ftce s'a descoperit la 1674 , acum tocmai duo6sute de ani, intr'un mal de pe calea Flaminia,la o micA distantA de Roma i in care se allatsarcofagele lui Quintus Nasonius Ambrosius §i alfemeli sale, Nasonia Urbica, urmai, dup6 cumse crede, al nenorocitului poet Ovidit Nasone,carele a murit exilat pe Virmurile sölbatice ale

s'ara

§i

- nv8o-Kvv7iyuctsci)s 117

Mirii-Negre, WO, ca mann, dibace pe cOrdelelirei latine, sA. se fi putut deprinde a incorda ar-cul sarmatic,

Moris an oblitus patrii, contendere discamSarmaticos arcus, et trahar arte loci? ')

Un interes induoit se 160, de picturile din

I) Ovidii Pontica I. v. v. 59-50:

cUittod obicdele patrid, Invata-vdu sit incordezArcurile sarmatice si trai-vdu dupe chipul loculd

Poetul Ovidiii a petrecut anil s'el de exil si a mutt in cetateaTomi, pe Marea Ndgra, care fara InduoTala era la satul Ana-

apr6pe de Kiustenge. Vectf A. Papadopulo Vretos, LaBulgarie ancienne et moderne. (St. Pétersbourg, 1856) p. 119-146

186.S'a facut multa desbatere In trecut despre situatiuneacetatiT TOmi i despre morméntul luY Oviditt, pe care mai multiartt fi pretins a '1 fi descoperit In deosebite locurT ale Ungariel,Podoltd i RusieY meridionale. Vecti pentru acésta cestiune, dataluT Ovidili, scrisa. de J. Masson (Amsterdam, 1708) si de Cava-lerul Rosmini (Milan, 1821); disertatiunile ,tlle Ovidii exsilio etsepulchrcoo (de Rabener si de Villenaye) in editiunea completd

anotata a operilor poetuluT, publicata de N. E. Lemaire, (Pa-ris, 1824) vol. VIII; si A. Deville, Essai sur l'exil d'Ovide.Paris, 1859). In Demetrii Cantemh-i, aDescriptio Moldavi(editiunea latina, tip. de Societ. Academ. Roman. Bucuresci,1872), sunt cate-va frase si maT multe note desvoltate ale ilu-struld autor asupra loculd de exil al luT OvidiiI, pe care uniT

creclut a fi Akermanul séti Cetatea Alba , altit Chilia ,amenduo'e in Bucégul Basarabid. (Cap. III, pag. 9. IV,pag. 19 21).

b

dolkToT,'

lad

I

118 Wev8o-KuvriyerixOs

morméntul Nasonilor '), fiind-A pe de o parte elesunt din cele mai bune printre puginele rOma§iteale artel piaturale din antichitate i pe de altaparte, fiind-ca scenele vènatoresci representate inele ne punti dinaintea ochilor curiOse moduri deve'natóre.

Aceste picturi ocupati patru compartimentepatrate pe tavanul boltei i corespundeat fie-carecu cate o grupa de duoö figuri alegorice, simbo-lisand cele patru timpuri ale anului. Cu prima-vera se imbina venatOrea de cerbi; cu vera ceade lel ; cu tOmna, cea de pantere §i'n fine corn-partimentul iernel era ocupat de o vénatOre demistreti 2).

Cele dna d'antei, adica venatOrea de cerbi§i. de lei, se petrecti in paduri ingradite cu zabrele.Un cane gonesce un cerb o ciuta, urmariVde un vênator pe jos, carele opresce. de sgardanumita copula, pe un al duoilea copolu. Alt veha-

1) Picturile din bolta Nasonilor nu maY exista in ;

ele aii lost ânse publicate de Bellori, Le pitture del sepolcrode' Nasoni, disegnate et incise da Pietro-Sante Bartoli e des-critte. Roma. 16So. in folio stamp. XXVI-XXIX.VedI si cOeu-vres choisies des peintres de l'antiquite. Paris, 1846.7, stamp.101-104.

2) Acest al patrulea compartiment s'a diramat indata dupedeschiderea boltet Desemnul publicat de Bellori este dintr'oaltä descoperire facuta la [672 in Roma, in gradinele Serto-riane, sub muntele Celius.

frint:t

TevNo-Kvvuez oo 119

tor cu sulia, pandesce animalele la marginea tar-cului.

Vkatorii de lei sunt mai immero§i ; ei ailtql paveze marl rotunde, din dosul carora seascundti, lipii unit' de aNil. Una din Ure se ra-pede intaritata asupra acelor mi§catori pareti demetal ; dar cea-l-alta a isbutit a dobori jos pe unvénator i '1 strivesce sub propriul lui scut ,

pe care ea calc en o ferOsa mdndrie.Tot cu paveze §.1 cu töpOie, venabula, sunt

inarmaV §1 venatorii de pantere, can inchidti §irostogolescti pe animal intr'un cerc de scuturilate §i solide ; dar ei §i mai mult se bizule, sprea prinde i a ucide fidra, pe o cursa in forma delada patrata in fundul carla ail pus o oglinda.Pantera, turban de manie, ii zaresce de o datachipul resfrant pe faça luciosa a sticlei; ea sta§i se mir6,

Ea tresare, decat socul el Ze-firul mai rapede ; mania el pe tOte strMucitOrele el petese resfira, si, gata a inghiti fri adünca el gura pe vena-tor, ea so opresce dinaintea chipului el resfrant in o-glinda" ').

I) Ciaudiani de Raptu Proserpinm, III. v. 262-268 :

.remit illa maritoMobilior Zephyro, totamque virentibus iramDispergit maculls, jamjamque hausura profundoOre virum, vitrete tardatur imagineue form ;

ij

120 TE1,8o-Kvvvez-m4

apol se asvèrla, rapede spre dinsul §i iat'o prinsäin capcana, unde o ajunge la sigur darda vena-torului, care sta pitit d'asupra oglindel.

In timpil no§tri, oglindele slujescii vênatorilorfrancezi ca sä prinda nevinovate ciocr1ii. Dovadaca in tot dauna §i pretutindeni, oglinda cu min-cinOsele'l stralucia, amqesce §i pe vesela pasa-rica, i pe fiöra sebatica, §i pe naiva Margaretaa lui Faust,

Ah ! je risDe me voir si belle on co miroir ! I)

§i pe botrana cocheta, care, in doru'l plin de pa-rapon, trancanesce verqi §i uscate, buna.Ora, eaversuri de acestea :

i) Aceste versurT franceze sunt din libretul opereT Faustpus pe musicli de Gounod ; in drama origina15 a lui Goethe, o-glinda Margaretei este Insemnatti numaT ca un joc de scend ;apoT i vecina Marta destepta cochearia tinere fete eu acestecuvinte :

cKomm du nur oft zu mir, herd:1)er,Und leg'den Schmuck hier heimlich an ;Spazier ein Sttindchen lang dem Spiegelglas vortiber,Wir haben unsre Freude dran ; 2 -

(Vino tu maT des pe la mine Inc6cepune aci pe ascuns pod6bele pe tine.

Primblg-te ca o or pe dinainté oglindel,g vecli ce mullumire o sX avem si dinteatatal.

§i

§i

!re ao-Kvvnyer tx()s 121

Plane, oglindã, plangi cu mine !Nu gasim ce maI chain 1Cand me vecl acurn in tine,Amenduoe ne'ntristam.

Tu vedus1, vedusj, oglinda,Frumusetea 'mi resarind,

cu 'ncetul eclipsandá,0 vecli iarksi apuind !

in zadar colori silite,Frumuseti de 'mprurnutat ;in zadar dint ingrijiteNisce flori ce s'an uscat ! I).

Dar ce stam sa ne bocim cu baba, in sti-buff vrednice de ale ei colori silite, frumusqide 'mprumutat". Déca e vorba de oglinda i deamagirile el, s ascultam mai bine cum ciripescemusa plina de nuri §i. de dulcqa" a cluceruluiAlecu Vacarescu, lucefe'r trecëtor din secolul dinurma, pe care s'aa grabit a '1 stinge du§maniigloriei romanesci, chiar in clorile vietei salein primul susur matutin al poesiel ndstre na-Vonale.

i) <Cocheta belrânC la oglind5.a, poesie pe care a publi-cat'o,nu pré mil de ce, Lord Stanley, in eleganta sa carte :<Fleurs de la Roumanie, recueil de poésies anciennes et mo-dernes. Hertford (Angleterre) 18562. Se vede cC filorornhnulenglez n'a voit sC ulte, printre florae României, nicr chiar

<Nisce florY ce saC uscat la

L'

0

Ni

122 IFEV 1Y 0- KVV )7y ET il!bg

POte c strofele ce am sa. transcriii nu voltfi tocmai la locul lor ad, in fumul de praf depu§ca cu care et tOmaiez de-o-cam-data carteata, dar in tot casul, fragedul archaism al acestui22

ti c de lume" va fi ca o sorbitura de apa lim-pede i rècorOsa, dupe hapul de trudnic i ba-bOsca versificqiune ce te facuiu sa

Oglinda cand ar arataIntrdga frurnusetea ta,

Atunci i tu ca mine,Te'ai inchina la tine.

N'ar fi mijloc sa to privesciAsemend dupe cum esti,

Si idololatrieSh aduci tu tie!

D'acela nu da creddmOntOglindei, co cu scklemênt

itI face 'nseldcluneSi tot minciuni itl

Ci cdtd esti sa, scil de vrei,Dd creddment ochilor mei,

Fiind-cd nu to 'nsdld,Nici facii vre o grasOla ;

Odin in ea cand 'ti'l arunci, in el te catd sa to vediDo tot se 'ntunecd atunci, Intocmal pe cat luminezi

§i de te si aratd, Si dintr'a lor vederoIar nu adovëratd. Irecll cat& al putere

Crede'l, sdracii, cdnd iti spuniiCa numai tie se supunii,

Si ca tu esti din fireA. lor Dumnedeire ! 1)

I) Poesiile lul Alecu Viiccirescu, filul banului Pinfthitltata luY Iancu V5.0.rescu, sunt cele maY multe inedite ; abié décavre o cateva s'ati pAstrat in melnoria vechilor ItiutarT. Ans6 fiYulpoeluluT le adunase si, déca va vré Dumnecleti, peste pugin voiuisbuti a le publica. Viata acestuY poet, perdut, omorlt negresit

spune,

inghiV,

I

Tev8o-KviiiyET 123

Acum, déca lumina oglindei, in nestatorniciareflectelor sale, ne a preschimbat priveli§tile ye-natoriei in imagine amordse, noi s profitam förazabava de invAtaturile lui Darwin §i, din sferaSelectiunci, naturale, sa ne inapoiem iara§i privi-rile asupra Concurenle'i vitale. AcOsta ne va fi cuatat mai lesne, cu cat al patrulea tabel antic, celcare representa, vënatOrea de mistret , ne facesä intrAm cu totul in focul actiunii vénatoresci,in medias res.

Un vier urid§ fuge urm'arit de un cala,retcu douO sulite in mani, de aNi patru vOnatori cutepOle i cu sAgeti, de cani, unul liber i altuloprit de sgarda ; in faga venatului se presenta,doui juni, unul cu arcul incordat, cela-l-alt cusulita indreptata spre fféra. Tql alergA , tqfstriga, toti sunt aprinI de cea mai fierOsA, tur-bare `). De nu s'artf deosebi, pe subt acésta mi§-

exil, In vre o cetate de peste Dunere, la versta de 32 deanY, e un intreg romant, pe care am de end se '1 povestesccand voht scOte la lumina poesiile ce ali maY remas de la dinsul.Nu me tern a slice ca, pene acum nicl un poet roman n'a avutmaY mult foc i maY multit gragie. Aceste cualitatY resare scln-teYetOre, prin limba invechit i une ori aclY chiar ridiculisateversurilor sale.

1) Tote cualitätile aceste picturY pi p6te chYar maY multemipcare, maY mult foc, se gesescii Intr'un baso-reliev antic dinMuseul Capitolin, la Roma, (sala imperatilor), In care se vedeun vier uriep Irnpresurat pi atacat de pese vanetorY pi de trei

a

124 Tev8o-Kvvuerors

care, sobrietatea de linii a artelor antice i Orecare imperfectiuni de forme care denota o epocade scadere, s'ar pute crede ca acest episod afost schitat de penelul energic al lui Rubens.

Cod i acest domn al pictorilor flamanqi azugrávit scene de vOnatorie, in care fierele selba-tice, mistreti , tigri, lei, ba chiar ipopotamicrocodili, intra in lupth cu ornul. Sunt arise maiales scene fiorOse, in care geniul semet al ma-iestrului a dat venatOrii un caracter cu totuleroic sal tragic, dqteptand admirqiunea atatprin spaimenthtórea incaierare a luptatorilor, cat

prin energia poselor, prin virto§ia muscula-turii lor §i prin vioiciunea coloritulun.

Un for II trece prin vine cand veqi intr'un

canT. Un june, de la spate, a tras cu archl intr'insul; alcY ddui,din care unul p6te fi Meleagru, isi infigIl lTncile lor in sélele lui;o femeie calare, p6te cliiar Atalanta, ii isbesce si ea cusul4a; In faga'T un birbat maT in versta, Telamon, se crecle,

radica baltagul ca sit 'I lovescI in crestet. Un servitor aciiclut sub dobiloc, oprind de sgardi un copoiu ; ceT-l-altT don't'

canT, din care unul molos, salta ca sa 'I apuce de nit. Acestfrumos monument Ora numirea mistretuluT din Calidon.

Petre Paul Rubens, cel maT mare pictor al scOlei fla-.mande, nascut In Colorna la 1577 si mort la 5640, a produs,printre sutimi de tabeluri de tot felul, Cateva subiecte de venii-Ore, care se afla acli prin galeriile de la Munic, Dresda, Mar-silia si in cateva colectiuni particulare din Englitera ; apoi suntde la dInsul i o multime de desemne cu subiecte vénatoresd,chiar si in colecciunea Luvrulul.

§.1

1)

?Fey rTo-.7i-vv tiyErtxhs 125

tabel al lui Rubens, pe un cavaler numid sNiatde cre§tet i de umèr, de catre un leu puterniccare '1 a sarit in carca s'a stêrcit pe vldularmäsaruldi negru ce se radica ingrozit pe piclo-rele'l de dinderöt. Fl6ra aurie muVi, din ume'rulcalaretuluI; un röcnet grOznic ese din buzele cas-eate ale acestuia; faça 'I e invinetin de spaIma§i de durere; ochil II sunt holbat1; din mama '1scapa lancea.

Dar aci artistul a trecut peste hotarele ye-natorescI; coci ne a pus subt ochl o drama decele care, §i d6ca atio, vitejia eroilor, ans6 in-ghiaca indraznOla simplilor venatori. Acestora leplace ca cel pugin printre primejdii, sa se intre-yelt isbênda bor. Numai in asemen6 cas, se pOteaplica cualificatiunea de curat venaloresc, unuitabel set off caruI alt oblect de arta. Acolo undefidra remane inving6tóre i vdnatorul este sacri-ficat, se pOte qice ca artistul a elit din sferaartelor vênatoresci i opera lui inspin un interesde gróza care sfa§ie tOtt armonia regulelor cine-getice; aceia este o non discordann in musicavdnatorieI, o green, de ortografie in grama-tica

In secolul nostril, un pictor francez cu ta-lent de frunte, Horace Vernet, a reinoit in pen-qele pe care .a zugnvit venatorile de lei §i demistret1 din Algeria §i din Sahara, emotiunileunbr scene in care primejdia situatiunilor jOcA.

el.

si

126 nao-Kuvuorixin

un rol de cApetenie; dar fiind insqf el vênAtor,s'a ferit de a comite incorectiuni anti-v6nAtorescica Rubens, i tabelurile lul, aa vrednice de ad-mirat, aii tOte acel caracter care chezApiescein tot d'auna vOnritorilor, o superimitate mngu-litore asupra fierelor vénate').

Un tabel de veUntOre africanä al lift' HoraceVernet a ca o povestire a vestitului oficer fran-cez Jules Gerard, carele in un-spre-clece ani pe-trecqf in Algeria, a impuvat douö-cledi i cincide lei §i a ca§tigat astfel meritata poreclA de27ucigötorul leilor" 2). Chiar basme d'arg fi cate

povestesce vdnUorul i ca,te zugilvesce artistul,tot pare a te scuturI la idea c6, omul se jOcn.a§a, lesne cu viata sa, pentru un simplu gust de-vdntor ; dar cand citesci sell privesci, mult nutrece i afli sell cel pucin gbicesci cl fiera cea

i) Horace Vernet, niiscut la 1789, mort la 1863. DintrenumerOsele luT tabelurY de tot fetal, alegem pe cele de vêt0.t6re:el a expus in anul 1836, <VenatOrea in pustiful Sahara din 28maTu 1833); la 1839, <VenHtOrea de le( In Metigé); la 1855,Ve.nn6ree de muflonY (herbed siabaticY) de cMre Marocani);

<Int6rcerea de la ven6t6rea de leY); <VenittOrea de mistreV inSahara.. A maT fdcut si numer6se gravurY representilnd subl'ectede venItorT europene.

2) Yules Gerard, Wiscut in 1817, a descris ven5.torile saleIn done' volume f6rte interesante : <La Chasse au lion), 1855

si <Le tueur de Lion), 1858. DI Alfred Poissonnier si Vicom-tele Adolf cl'Houdetot ail scris biografia luY.

717ev8o-Kvvriyerixtis 127

primejdiOsa este mai' in pericol decat omul,ea are sa, pice invinsa de al el prigonitor i a-tuna indata, increderea, bucuria, ba chiarméndria se de§tOpta tOte de o data in inima'V,acum 1inititä i manga,iata,. Atunci ici cu in-credintare : Tata, un frumos tabel vOnatoresc!"

Aceste consideratiuni potti sa'ti pail a fiidei metafisice cam confuse, adic, cum am(lice, dupe un termin inventat §i pus la moda,de un vesel i spirituos invalid al vOnatoriei,cam filosofie absolutd '); eü a,nsO staruiesc a

I) Filosofia absoluta » Acestil minunata sciinta noua ocunoscil si o preguescii cati ail petrecut si ail ris in vesela socie-tate a dlui Iancu R , nepot al rilposatului Eliad Radulescu ;din feluritele daruri ale unclaulta, dinsul a mostcnit pc acelanéos-romanesc de a sci minunat sit pacalésca cu vorba pe CCI

slabY de angeri. Dintre nenume'ratele anecdote glumete ale ne-potulta siTt, Eliad, intr'un articol din c Biblioteca portativa »(vol. II, Bucuresd, 186o, pag. 253 i urm.), ne povestesce cumel a dat pe bete, intr'o di, pe unul din acei lIngitT, natane simorocanog de Ardeleni, cari treati une ori din c6c1 de munti incualtitate de profesorY, prospetT scapati din cdte un peclitos degimnasiti unguresc, laud ându-se cit cli a fost succesu pe deplénua absolvere prelectionile la filosofia, necum si cursurile teo-

logall'; ergo se recometridaluiescil cit 'sii hater teologY si filo-

soft absolutil, numal Until ca sa tempesca cu nesciinca lorfumurata pe bleçil copilasi de pe aci. Cântarind numat dintr'oclipa arama filosofulta sitti, pacalitorul nostru, vita de t6rgo-vistén bun de gura, 11 lua la refec si, laudzindu-se cit i dinsul

studiat adiinc filosofia, mai ales in limba englezit, incepu, caproba de sciinta si de sistema sa filosofica, srf tOrne, cu o lim-

§i

a

eft

128 WET, 8o Kvv?iyervecie

crede c, i den nu scit eü bine sd ldmurescaceste idel, s'ar puté totu§i stabili in principitcd, precum arta vOndtoriei consistd numai dinreguli care fact pe vOndtor sa, invingd pe vOnat,

nu vice-versa, tot aa i operile literarii sOdplastice nu se pail cualifica cu titlul de cinegetice,decdt atunci nurnai cdnd ele prevëdil neinduoIOsavictorie a vOraitorului, chiar i dOca une off elearu atrage un Ore care interes de mild set' deadmirqiune asupra venatului persecutat.

Admit Ond o asemenea definiVune pentru tote

butie modulaa pe intonhif de cele maY convingeUre, o vijeliede definitiuni si de formule cam de felul urmatOreY (Pentrumine, domnule filosof, simtirea este un fluid individual, careredus la cea maY simp1S. expresie, printr'o impulsie comunicativIi,

fficend prin hipotenuA o tangentit grin fibrele simt,itive, stet-bate prin tote liniile paralele ce se unescil din natura lor inteunpunt, si prin simObtlitate producti t6te sensatinnile, tote sim0-mintele sentimentalismului celor cincY simtiri ce simtualmentefunctionit prin cele cincY simVirY si cadil t6te in sintesa perpen-diculareY spre a se manifesta spiritulut uman printr'o fosfores-cent'it supranaturalit a intelectului simcitor '

Dupe un val-vertej de felul a cesta, bYetul ungurén, z42Acituluit, remase arise' bine Incredintat cum cit onoratul si mb-

ritul doinnu Iancu este apriet a fire cu mult maY profund sima! absolut filosof decAt dInsul, de bunil samit ca ânc6 sciusemintenas a subtsternere si a respicare certe materie filosoficetare Inchicite, Intru a d.rora esentie perceperea intelighentelsale nece-cum nu potuse bene a resbatere2. Judica4 acumdvOstre, onoracY cititorY, care din doe era maY tare in cfilosofieabsolua I 2

:

si

gievo-Kvvny8-codig 129

ramurile de bele-arte care se ()CLIO cu ilustra-rea vesnRoriei, putem acum st trecem in revi-suire pe toti acei pictori din diferite scoli, carise numescii mai special pietori de véndtdre.

Déca Italia §i cu dinsa Spania, remanii mutela fanfarele de chin,mare ale vênRorilor 1), apoi

I) pieend acestea nu voim a intelege ca. nief o data, niciun pictor italian see spaniol n'a representat in vre un tabel alsea, scene de venat6re. 0 asemené asertiune ar fi f6rte lesnede t-sturnat. picem numai c nief Italia, nici Spania nail avutvre un pictor ilustru care sa se fi dat intr'un mod cu totul spe-cial la pictura venatorilor.

Nu se p6te numi (pictor de vénatori) boloniezul DomenicoZampieri, ce diet"' si Dominichino, (1581-1641), fiind-ca intr'o di a avut gragi6sa inspiratiune care a produs frumosul ta-bel, de un aspect cu totul antic, ce se numesce ( VénatOrea. Di-ane() si care se vede in galeria Borghese din Roma. La margineaunul crang si pe malul unef ape, In care se scalda si se j6citduoe' fragede dine, sépte nimfe padurete se intreca cu sagetilecare de care sa nimerésca mai bine o porumbita, pusa. drept

pe vérful uneI prajini. Diana sig. In fund, la mijlocul pendeT,si le arata pregurde luptei, care sunt un arc de aur i o fareteade purpura. Din dosu'i alte nimfe privescil curi6se; una pe ma-lul apei, se descalca ; alta opresce In loc ogarii. In del:At-tare seVeda mai multe figuri luptandu-se, sunand din bucium, alergandsi purtand, aternata. de barna, o capriOra ucisa. La o parte sezaresca capetele a dud( pastorT, pititT In tufis ca sY. asiste neve-cluti la jocul deitilor. Opera Dominichinuliff e plina. de gragie,de fragedime, de miscare.

Nu se pOte Tar numi (pictor de venatOre) nici spaniolulDon Diego Velasquez (1599-1660) cpintor de camera), maresal

amic al regelui Filip IV, fiind-ca in peisagiul numit (0 ve-

la 25,682 9*

'Y

si

Or

130 nv8o-Kvviiyerocbs

scOlele flamanda, olandeza., franceza, germanaengleza röspundü t6te la apel 0 fie-care din elese presenta, cu unul sal mai multi arti§ti in-semnati, avOnd acesta specialitate. In Flandra,gasim pe Francis Snyders, amicul i conlucrato-rul lui Rubens; in Olanda pe Filip Wouwerman,pictorul de cai 0 mai ales al Calului Man; inFranca, pe Francois Desportes i pe J. B. Oudry,can aü fost pictoril oficiali al vénatorilor date deregii Ludovic al XIVie 0 al XVIe; in Germania,pe J. Elias Ridinger, portretarul vOnatului injun-ghiat de princivrii §i de grofti nemtesci din se-colul din urma, ; in Englitera, traiesce anc6 SirEdwin Henry Landseer, carele a infipt cu pene-lul pe pOnza, cele mai frumOse §i mai originaletipuri de cami englezesci §i a poetisat m6rteatragica a cerbilor märeti din poienile inorate §idin balariile fantastice ale Scotiei.

dere la Prado,, din Museo de Rey de la Madrid, a zugriivitcu penelul sii energic $i realist o incitierKturä Infuriatrt deOmen'f, de cal $i de cata, venand mistretul ; nici fiind-cA intr'untabel din galeria na0onalit din Londra, unde figurez a. regelelare cu tad. curtea sa, a schitat asemera o venät6re de vieri;nici fiind-ca In mai multe alte portrete ale ha Filip IV sell aleinfantulta Don Carlos Baltazar, 'I a presentat In costum de ye-nitt6re, cu arme In manK i cu cara In prejma lor.

Acestea sunt floe( ginga$e, re's:Lite icY i cole, pe campulnäpustit In Spania $i in Italia al artelor venittoresd ; dar cu ofl6re nu se face primavéra, nid cu un tabel seu duo6, o sec%de picturiL

si

01-

¶Ev8o-Kvvriyertmie 131

VIII

In acest §ir de artNti, care se destinde pesteun spatiii de trel sute de ani, avem ca i o is-torie intrega a picturei vdnatoresci, a deosebitelorfase prin care ea a trecut ; se pare ca destineleafl voit ca, in timpii moderni, acesta ramura aartei, bogat i variata in identitatea el caracte-ristica, s incoltesca pe rOnd i sa porte rodtreptat in fie-care din te'rile culte ale norduluiEuropei, Para ca intr'insa sa se ivOsca vre uninterval de amortire. Ca ramura aurita, a Viteide sub pamdnt, able un penel consacrat Dianeiincepea a §ovai in mama artistului imbetranit,altul resarea subt o clima vecina, ca sa intretinatot viie, admiratiunea pentru estetica vdnatorOsca;

Primo avrdso non deficit alterAureus, et simili frondescit virga metallo.')

Dupö ce, in timp de mai multi secoli, vdna-toria n'a avut alti" interpreti plastici cleat pe

miniaturi§ti, cari inluminaa cu poleielecu vapsele cleiOse, multimea de manuscripte, dupecare castelanii secolului de mijloc invaü, prin

) Virgilii iEneid. VI v. 143-144

cRupend una, nu lipsea altatot de aur, i ramura Infrundea de aeelas metal b.

9*

pi

mi-

132 nv8o-Kvvwcz-nd)9

citire i prin exemple zugr6,vite, regulele insem-nate in ar-V vestite pe acele vremuri, precumDe arte venandi cum avibus", scrisft de impöra-tul Germaniei Frideric al Thlea , Le livre du royModus et de la royne Racio", El libro de la Mon-teria que mandô escriver el rey Don Alonso deCastilla y Leon", Les deoluitz de la chasse desbestes sauvaiges" de Gaston Phcebus, pe care nul'al trecut nici tu cu vederea, i ncö altele 1),

I) Cartea impratului Frederic al Illea , fiiul le FredericBarbgros'a: (II91-1250), a fost mai 'antei tipFiria la 5596 deVelser (Augusta Vindelicorum, adica Augsburg), I vol. In 80,si mai complet! de Jos. Gott. Schneider, la Lipsca, 1788-89, 2vol. in 4. (Le livre du roy Modus (et de la royne Racio),,tiprtrit mai ântei In Chambéry, la 1486, in fol. got., a fost re-produs, cu o prefaca de DI Elzéar Blaze. Paris, 1839, in 80,cu 50 stampe. Am mentionat mai sus opera lust cGaston Phce-bus), comite de Foix. Cartea spanioM cLibro de la Monterial,scrisrt dupe ordinele regelui Alfons al XIlea, invingetorul Mau-rilor la batalia del Salado, a fost tiplxitlt de Gonz. Argote deMolina, la Sevilia, 1582, in fol. Voiu mai adaoge la acéstl.list de bibliografie archeologia a veratoriei âncö duo6 cart!curi6se : una, fiind-di este opera unui rege al Franciei si vera-tor vestit, aLa chasse royale par Charles IX, roi de France,.Paris. 1625, in 80, cu stampe ; si alta, ne descrie vena-torile cu soimiT, nu numai in occident, dar g la Grecii bizan-tin! si la Turd : Falknerklee, bestehend in drey ungedrukctenWerken uber die Falknerey : namlich : I. Das Falkenbuch (tunkisch).-2. ckeemoaoTiov, das ist die Habischtslehre. 3. Kai-sers IVIaximilians FIandschrift iiber die Falknerey... aus dem tiir-kischen und giechischen verdeutscht und herausgegeben von Ham-mer-Purgstall,. Wien. 1840, in 80, cu stampe.

fiind-cK

Tev(So-KvvnyErtxOs 133

care at constituit mult timp WO, literaturaton arta venatorilor, apoi tocmai in secolul al

arti§ti adev6r41 incepura a se inspira dinsubiecte venatoresci.

Am spus in ce mod, mistic set dramatic, Al-bert Darer i P. Rubens all conceput asemeneasublecte. El at fost Cara, induoiéla barbatl de ge-nii', dar nu se potti numi curat pictorl de vêna-tore. Altora, mai pugini geniall, dar nu mai faratalent, li se cuvine un titlu a§a special.

Sunt acela chiar despre cari am clis adineurica, in röstimpul de trei secoli, din al XI1T10a §ipea, acum '§i all trecut din mana in ma,na fi-tilul invapMat al operilor de arta. cinegetica,

Et, quasi cursores, vital lampada tradunt ').

In fruntea Ion timpul a pus pe flamandulFrancis Snyders 2), cel care a lucrat alaturi cu

1) Lucretii De rerum natura, II. V. 79 i ca alergraoriY,10. trecil facla vieteY,. Acésta vestitd si frumOs:t' imagine o pre-sentase maY nainte Platon, leg. VI : cxaaChTee Altict(icYa19cOo naea(uVoTa5 allors 1:aAcov,.

2) Francis Snyders (1579-1649) a fost pictor al regeluiSpaniel' Filip III i al archiducelui Albert din ll'rile-de-jos.El a facut tabeluri de veniitóre, animale si nature mórte ; celemai principale sunt in galeriile Belvedere din Viena, Luvru dinParis, ErmitagYu din St. Petersburg, din Bruxela, Anvers, Am-sterdam, Haga, Munic, Dresda i Florenta. Venn.orile la demistrect stint cele maY faimose.

XIVIea,

:

i

§i

134 nv8o-KvvvErmis

marele Rubens a impartit cu dinsul meritulmultor picturi in care Rubens facea figurele o-menesci, iar Snyders animalele, fait, ca acesteasä dea de ru§ine productele e§ite din mama fai-mosuldf malestru. Viata care ferbe in Omenii lulRubens, mi§ca cu aceiai vigOre §i pe férele JulSnyders. Ochii lor scinteieza, närile lor rësufla,falcile lor spumega, botul lor cascat e jilav desange, i cand artistul ne arata cani int'eratatiand paval . asupra until mistret, rupendu'i §6-lele, muvandu'l de urechi, lasand pe unil din-

spintecati la pam6nt, pare ca se i auderösunetul latraturei lor, chi1äIitu1 lor de bucu-rie sal de durere, grohaitul fiérei sunetul cor-nului de vênatOre. Mal bine decat ala nu se pótereproduce cu pinsula, impresiunea ce resimte cam-pénul care, trecesnd prin padure, vede de o datastrecurandu-se pe lfmga dinsul un dobitoc mare

negru, cu haita lui de dulai, urland in urmaqcu turbare.

Aci se p6te mal cu sema pricepe deosebireace exista intre Snyders, pictor din scOla fiamanda,§i arti§tii din scOla olandeza, can aü tratat a-semené subiecte. Filip Wouvverman ) , spre e-xemplu, in loc de a ne duce chiar pe scena dra-

r) Fika Wouwerman , nascut In Harlem (1620-1668), afacut un num& considerabil de tabeluri de dimensiuni in ge-nere mid, In care figureza pretutindenT caT, i neaparat un cal

tr'in§iI

i

.V

Wevb-KvviiyEzexi79 135

melor vênatoresci, ne preumb14 numai in prejmalor, arRandu-ne, cand preOtirile de vOnAtOre incurtea casteluluI seniorial, cand popasul in ra-rNtea Vadurfl, cand vesela intOrcere a vénRo-rilor isbénditori. El fOrte rar ne face sO, fim façachiar la intOmplarile luptel ; acelea pentru nolrèmant afundate in zarea aburOsa a peisagiului.Din contra, Snyders ne mana meret pe campulde bRale, in mijlocul vênAtOrii, in sOnul codri-lor. Cerbul §i. canii sunt actorii de cApetenie altabelului söt; minutul cel place mai mult a a-lege este acela cand animalul, zadarit de haitaprimenita, iI ea inima in diqi §i se apärä cudesperare sOü sare d'asupra canilor sangerati, pecan '1 a spintecat cu cOrnele sale. Acela e i mo-mentul cel mai dramatic, cel mai interesant alvOnAtOrii ; nesciind ancö bine cum are sn, se a-160, urma, privitorul Ii inchipuiesce c dobito-cul, sprinten, u§or, pe care '1 impodobesch chiararmele sale, va isbuti pOte s6, scape i de dintiiaprigi al dulAilor §i. de junghierul venatorului carese apropie.

Wouverman a fest cel d'anteI pictor care asciut s6, scóta, la ivela gragia c1riei i. carele,

alb. MaY t6te galeriile publice ale Europe( si mulct particularYposed 5. tabeluff de ale WY, care se venclii acum,and se gAsescti,

pe preg de to One' la 40 miT francY unul. Tabelurile fals a-tribuite lui Wouwerman sunt AncO si maY numer6se.

136 Tsv8o-Kvv1iyez-tx is

representand mai ades6 scene cu nobili de la tell,cu cavaleri galanV, cu vénatori, a facut ca inpdhzele sale calul sa fie in tot .dauna figura decapetenie ; in multimea cea mare de productiuniale lui nu se gasesce o singura pictura in caresa nu se zarésca macar un §old de cal, iar maicu deosebire un cal Man. A§a de mult 'I a pla-cut a da cailor rolul principal, incat chiarvéncitorile sale, pictorul mnlestru, temendu-se ar6schira interesul, mai nici o data nu s'a ispitita infaAa cerbul in lupta sa disperata cu canii,precum aü facut Snyders, Oudry §i chiar mareleRubens ; el a inteles a atunci cand cerbul, infuga sa minunata, se avdrita ca in sbor, d'asuprarovinilor, set ese din crang i se ivesce un mi-nut prin campie, cu uapul u§or plecat pe umeri,cu trupul §uiu i elegant, cu -pörul plvi, incan-tator de graQie i de lutOla, a iqeles ca ar fipeste putin0 ca atunci toti ochii sa nu se tin-tesca asupräl i ca el sa nu sOrba la sine totinteresul priveli§tei. De aceia W ouwerman maiadesé lasa a se banui vdnatórea, set o schitdzain departare, chiamand vederea spectatorilor asu-pra pregatirilor i urmarilor acestei placeri ; el iipoftesce s asiste la Plecare, la .13(;uturd, la Po-pas sèil la acea vesela gustare ce se chiama In-tOrcerea de la vénat. Ardnatoril, aci inghitti un pa-har mai nainte de a se porni, aci se odihnesch peierba verde, cu cail lithga din§ii, aci iar sosescil

gi in

Wev8o-Kvvgyvr1stog 137

voio§1, sunand fanfarele lor de isbena Dame le,gracios plecate pe §elele lor de catifea négr6,, seuitn, cum oimii se r4edti in aer pe pAsörelelespaime'ntate ; una din ele s'a deOrtat in tain4spre Odure §i dupe dinsa alérgb,, in fuga caluluisëii alb, un galant cavaler, ducendul völul pecare ea '1 a nitat atérnat de craca unui copaciu ;tocmai in fund, pe marginea Oduril, se zkrescii,prin céta umedei Olande , canii urmärind un cerbable profilat.

Pictorul din Harlem, ca odinidr4 francezulJean Goujon, sculptorul Dianei de Poitiers, a pri-vit vénatórea, nu ca Snyders, pasionatul iubitoral sölbaticei naturi, ci oglindin prin raclele mailine ale unui prism de elegantä curtenie.

Tot astfel, inv4-tAturile méndrului amic allui Rubens, trecénd peste o generaVune in min-tea unui alt pictor de véntitdre, francezului Fran-cois Desportes 1), aft luat i ad un caracter maipuQin selbatic, mai potolit. Pornirile impetuOseale lui Snyders se preschimbara in mi§care, sub

i) Francois Desportes (1661-1742) pictor francez, scolaral flamandului Nicasius, carele Invase pictura de la Snyders.Tabelurile lui de ven6t6re, portrete si animale, sunt destul denumer6se (23) In galeria Luvrului; apoi se mai gasescil si Inmuseele de la Lyon, Grenoble, Rouen, Valenciennes, Nancy.VeclY Clement de Ris. cLes musées de Province,. Mai multecasteluri regale ail fost decorate, In parte, de Desportes : Fon-tainebleau, Versailles, Trianon etc.

38 TEv8o-Kvv?iyETtxiis

penelul lui Desportes; furia ce intipari acela inchipurile de animale se prefacu, la acesta, inteovioiciune tot ap de veridicO, dar mai pugin in-teratata. Ce era foc zor pe pénclele maiestruluiflamand, deveni gragie natural i viOle pe alediscipolului francez. Snyders zugravise, albturi cuamicul seTi. Rubens, vênatori la care se cerea oinirna de vitéz. Desportes representa petrecerilevrmatoresci ale curVi i ale domnilor ce o in-conjurail. Cu tOte acestea, in tabelurile lui, ca-

racterul vonatoresc este cu mult mai bine mar-cat decät in ale lui Wouwerman ; el nu se sfl-esce a umple un cadru intreg cu chipul sbOrlit alunui lup, aparAndu-se crancen in contra unel in-trege drOie de cani, can Ii inhaV, de gilt, deurechi, de coma, de pulpe, de pre unde '1 pailapuca. Botu'i rinjit le arata colV ameniqatori §ilimba, de gOna multa, Ii iese uscata din gutlej.

Negrqit, amice, ea, pe cand te aflai scolarin Paris, vei fl ratacit une-ori duminica, cãndploua afOra sell mai ales cand vOntul fluiera inpunga prin lungile WI ale Luvrului, cOptu§itecu tabeluri din scOla franceza. Nu se 'Ate atuncica tu, avOnd fora induoiela de copil instinctulvrmatoriei, sa nu te fl oprit cate o data dinainteavre unei pOnqe pe care se vodil frumo§1 cani devonatOre, prepelicari, copol i alte soiuri, standcu ingrijare prin balaril, un stol de potOrnichi,set sculand rapede 0 parechie de fasani cu pe-

si

TFv8o-Kvv77;,ertses 139

nele auril. Ace la a fost un Desportes, dem nucum-va va fl fost o opera a lui Oudry, cool a-mdndoui ace§ti pictori ail impartit, in lungalor via, favOrele curVi Franciei, zugravind t6tevOnatorile regale i portretand pe rOnd toti caniicei mai ale§1 din haitele de la St. Germain, de laFontainebleau, de la Rambouillet i de la Corn-piègne. Se qice ca Ludovic al XVI°, ba i stra-rnopl sOt marele Ludovic al XIVie, se veselealifOrte cand li se aduceail acele portrete i le pth,ceasa recunOsc gi sa aduca aminte numele fie-ca-ruia din canii lor de vOnatOre: Acestea suntBonne, Nonne §i Ponne !" va fi iS cu gravi-tate Ludovic eel mare, vOclOnd cele trei catelenegre i albe, zugravite de Desportes. Ace§tiasunt Mitte §i Turlu!" va fi strigat riCend Lu-dovic mult-iubitul, recunoscOnd copoii sOI, portre-tati de Oudry.

J. B. Oudry '), care lua hotarirea de a de-veni pictor de vOnatOre, din momentul cand intr'o

profesorul lui if clise, velOnd cum schitase uncane : Tu n'al sa hi alt ceva decat un zugravde cani!", Oudry, care a ilustrat cu aa mult

1) 7ean Baptiste Oudry (5686 1755), scolar al Id Lar-gillières, a gravat InsusY multe desemne. Tabelurile luY sunt laLuvru precum si in museele din Dijon, Toulouse, Montpellier,Nantes, Rouen, Caen etc. VeclY Clem. de Ris. Les musées deProvince.

'0

igf

di

140 YrEv(To-KvvriyE2-tzs

spirit §i talent fabulele lui Lafontaine, Oudry fucontimporanul séti Ore-cum urma§ul lui Des-portes. Nu este tocmal lesne a deosebi unul dealtul, pe acNtI doui arti§ti modul de a vena §i.internplarile venatórii, find pe timpul lor, maitot mereti aceleai, subiectele lor de tabeluri serepetescii neincetat; apoi améndoui fusese mai laaceia§i scdla, adica invatase de la elevi ai ma-lestrilor flamancii. Cu tOte acestea, observandulbine, se vOdti i deosebiri in spiritul lor. Des-portes are un talent lesnicios §i imbil§ugat; elvede, pricepe i imita natura mai mult cu ogragie naiva decat cu sell* i precugetare. Dincontra, Oudry este cu mult mai priceput, maidibaciu in mqtqugurile artei; el scie sä impartamai bine lumina, sa intocmOsca mai frumos ogrupa ; el este inteun cuvent- mai academic; darprin acesta chiar, inspiratiunile 'I sunt mai pucinviOie §i. coloritu'l mai ofilit decat ale lui Desportes.Pentru dinsul natura e dominata de arta; tigrul,sub pinsula lui se imblanclesce, pantera .se in-/riche, leul se domesnicesce; dar cerbul ii pas-treza tOta a lui eleganO, capriOra tót ginga0ael §i in genere, el scie s alega minunat prive-kti placute pentru a grupa intr'insele scene de

Onatóre..Amendoui acqti pictori ail trait fOrte bO-

trani 0 se pcite gice ca ei af fost anali§tii plas-tici ab vOnatorilor din secolul de mai-ire al rega-

;

Wev(Yo-Kvvverixos 141

RAVI franceze. Pe atunci placerile cinegetice aleregilor costar]. Statului miliOne pe fie care an ;slujitorii venatoriei, marl i mid, format o in-tréga armata; caufl erat crescuti §i hraniV cumule; padurile erati pazite cu ingrijire ca sa fiemeret pline de cerbi, de caprióre, de lupi i demistreV. TOte acestea se faceati cu lux , cupompa, cu o solemna maiestate. Ala se cadeamarelui Rege !

Inteleptul Lafontaine, pentru care Oudry alucrat minunate gravuri, povestind despre bro-tocelul care

atdt s'a umflatincdt a crapat,

a qis, sf6r§ind acdsta jalnica dar nefolositóreistorie

Le monde est plein de gens qui ne sent pas plus sages.Tout bourgeois veut bdtir comme les grands seigneurs ;

Tout petit prince a des ambassadeurs ;Tout marquis veut avoir des pages I).

1) Lafontaine: cLa grenouille qui se veut faire aussi grosseque le boeuf,

cLumea este pIint de 6ineni cari sunt tot asa de nebura.Fiesce negustoras vrea sa' cilidéscii ca boYerii ceY marl ;

Fiesce pringisor are ambasadorY,Fiesce marchiz vrea sä OM

Dl G. Sion a localisat acesti fabuM In cIoT fabulev, Bu-curesci, 1869, pag. io8. cBroscolul si boub.

pagfp.

142 Wev80-KVVVETL74)g

Potrivit cu acésta sth,biclune a omenirii ,

princirrii i margrafil nemtesci, cei despre carifara induoiela fabulistul qice en, se umflat cat pu-teat ca srt aiba ambasadori i pagi, voira tina

ei haite luxóse de vênatOre, ba un pictorca ilustreze, ca Desportes i Oudry pe regiide la Versalia.

Acesta se intdmpla sa fie un om plin de ta-lent in naivitatea lui, precum se gasescil adeseómeni printre nemti. Iohan Elias Ridinger 1), na-scut la Ulm, printre vabi, lucra neobosit maimult de o jumötate de secol, cand cu pinsulapictorului, cand cu plumbul desemnatorului, candcu altita gravorului, ca sa represente cerbil vd-nati de nobilii lui patroni i animale s'elbatice

1) Johan Elias Ridinger, (1695-1767). Pe lenga' tabelu-rile luT cu uleiti care sunt in genere mid, el a facut multe de-semne ; apoi a mai publicat in Augsburg si o mare catime dealbumuri si de foi gravate, printre care vom insemna ca mairemarcabile, pe cele urmatere (Cine n'a veclut, flri ca sa' sciep6te, d'ale lul Ridinger?) cParfaite et exacte representation desdivertissements des grands seigneurs). 36 stamp. 1729. sRe-presentation des plus remarquables cerfs et autres animaux de.stinés a etre chassés par les grands seigneurs). coo stamp. 1768.cAbbildung der jagtbahrem Thteren), 90 stamp. 1740. cEnt-wurf einiger Thiere), 90 stamp. 1740. (Fables morales tiréesdu royaume des animaux), 16 stamp. I744.cL'art de monterit cheval.), 22 stamp. 1722.cChasseurs au tir et au vol.), IIstamp. Cele maY bune tabeluef ale ltfi Ridinger sunt la Lon-dra, St. Petersburg, Lipsca si Augsburg.

sai0

sti

n11 (Yo-Kv v 77y 1;49 143

de prin menagerii, i ilustratiuni la fabule copi-laresci compuse de dinsul, i figuri de calarie §ide vênatOre cu canii cu §orrnii. Calëtorind dinloc in loc, el facea pretutindeni chipul animale-lor ce intélnea, insemnand cu scrupulositate pro-veninta lor ; astfel, nu uita chiar a scrie peportretul unei babite gu§ate : Am impqcatacesta, pase're pe Dunare, intro PeterwardinBelgrad". P'aci p'aci Ridinger era sa vie §i One'la noi !

Dar la nimic el nu fu mai mNter cleat larepresentarea vënatorilor de cerbi, pe care le ainfagi§at CU o arta admirabila in tOte peripeVilelor varite. A trebuit ca in secolul nostril saapara pictorul eriglez Landseer 1), cu maretelesale figure de cerbi, dominand printr'o nespusaputere dramatica peisagele negurcise ale munti-lor Scotiei, pentru ca tabelurile qi gravurele incare Ridinger a scris epopea cerbului .sa alba ri-van vrednici de dinsele.

Dar Ridinger subt a carui mann, de raNternatura sölbatica a flOrelor s'a destainuit intr'unchip ala de maret, a fost tot de o data, §i anti-

I) Sir Edwin Landseer e niscut in Londra la 1803. Pic-tor insemnat si favorit al Engliterei, el a fost numit asociat alAcademid la 1830 si nobilit la 1850. Tabelurile le de venK-tore si de can't, precum si portretele, T aii creat o reputatiunemeritatt In tOt lumea.

si

144 nvcto-.11v2,77781-txOs

stul carele, cu o deplina naivitate, a facut, cumam (lice, §i catagrafia de re'posare a vOnaturilorsenioriale din continentul Europei ; numai instampele §i in albumurile lui, se mai vëdti ancöastaqi tipurile §i costumele acelor slujitori, pu-§caV, haltari, bataia§1, oImari, cari compuneatpersonalul v6natori1or din secolul trecut. Candrösfoiesce cine-va acele pagine, pe care statigurati numai Omeni in livrele galonateperuci pudrate, trubaci gaitänqi cu cornul devénatOre incolacit subt umere §i pasërari inzor-zonati cu §oimul pe mana, pare ca aude fan-farele amtate pe ton piVgaiat de chorul vOna-torilor din oratoriul betranului Haydn.

In timpul de acum, cu tot talentul artistu-lui ce le a gravat, acele imagine, a caror vrernea trecut, ne aducti aminte pe faimosul marchiz allui Béranger carele, in secolul nostru egalitar,visdza scutiri §i drepturi ce alt fost de multspulberate de suflarea limpegitOre a timpului.

Vivons done en reposMais l'on m'ose parler d'impots!

A l'Etat pour son bienUn gentilhomme ne doit rien

-Vous, pages et varlets,Guerre aux vilains et rossez-les!

Et toi, peuple animal,Porte encore le bat Modal.

fi-

cu

i

Teao-IrvvnyErixZg 145

Seuls nous chasseronsEt tous vos tendronsSubiront l'honneurDu droit du seigneur.

Chapeau bas ! Chapeau bas!G-loire au marquis de Carabas 1')

Déca in aceste pagine invalmävte, am M-out o parte ap de insemnata b6tranu1ui Ridin-ger, pe care cele mai multe catalOge d6 musee§i pinacotece ii trecil in tacere, causa a fost caam Osit in capul biografiei lui, scrisa de neobo-

I) Chansons de Béranger, cLe marquis de Carabasl :

ttlim dar in pace.Dar ce vine sYna cer mie birua ?

Map' ca pentru averea saUn nobil nu datoresce nimic Statulta.

poslusnici si scutelnid,BatetY pe mojici prspKditY1

far tu, popor dobitoc,Vin de te piéc g. sub jugul boYeresc.

Numal noT vom ave dreptul a véna,far t6te codanele vOstreVoril ave marea onOreA ne pati dreptul (fecioriel datortt) stitpanulut

Jos dicTula jos dciula IFacecf cinste marchizului de Carabas 1

III. 25,682. 10

StI

VoY,

si

146 grev8o-Kvvvss-tx6e

situl istoric al pictorilor din tote scólele, deCharles Blanc '), cate-va cuvinte care,cu gendulla tine, mi rat semnalat intr'un mod cu totulparticular.

Dar mai nainte de a copia dupe CharlesBlanc, sa nu uit a marturisi un pöcat in caream picat, öÜ, numai din dorinta ce m'a pötrunsca sa mö supun in sfer§it §i eit preciosei i pu-in povete a lui OraVia :

Semper a d eventum festina 2)

Scii frate, ajuns bieii srt te dea de pri-mejdie in -Ora la noi ! Nu poti sa mai scrii unrOnd, fara ca sa te descOs i sa iea socotéla

adica, de unde ai furat cutare idee §i. de undeai tradus cutare pasagiu ? Ce placere mai pOtegusta atunci un biet roman, care '§i ar fi pusbini§or numele soil pe o carte set pe o cuve'n-tare, rumegate de altul i scrise in vre o limbastraina, scrieri pe care el, mintosul, le ar fi scosfrumu§el pe romanesce, curate §i luminate §inumai bune de deochiu, ca apa nenceputa?

deprins sa stea mereü la panda, draco-

1) Charles Blanc, cHistoire des peintres de toutes les Eco-les) ; opert care se publicg. acum de vre o 25 de aril' si carea ajuns a ave peste 58o de fascicule.

2) Hamill cArs poetics.), v. 148 : Mereii grithesce caresfersit) !

urmatel

c'au

S'aü

'Vca

Wev8o-Kvvr1yerosOs 147

ca i cand alta treba n'arg mai aye; cauta,mirost, se furi§éza prin carV i dibuiesct, ma rndecat copoiul cand adurmeca dira fOrei prinAna, i bine n'apuci s te bucuri de vre o nevi-novata haiducie ce te al ispitit a face prin codriiliteraturei, cand föra veste, te §i pomenesci do-vedit. Atunci se fact' Dunare de manie, dnialor,pare ca '1 ai fi jafuit chiar pe dinO, de ave-rea bor.

La noi in Vra ansë a dat Dumnecleil can'avem lege care sa ne poprésca de a véna pemo§ia altuia, i péne acum nu s'a intémplat cavre un proprietar sa faca preteqiune ca l'ai des-puiat de vénatul sou. Dar nemul scriitorilor,tot-d'a-una i pretutindeni mai arNos, nunumai ca apara moqi tote ale sale, dar ancoduce §i grija autorilor de peste §epte§Opte mrI. Indata ce te a calcat focul ca sa tedovedesca vre un coltat din scOla noua ca aifacut in carte'V, ore care imprumuturi tainuite,adica, cum am clice, vre o clupéln, fericirea luie sa te scan, in vileg. Se grabesce, pUganul, ada sfór n. in ei-a ca te a prins cu mana in sac;te Verne prin gazete, cu frasele originale alehotului de pagub4 de gut; te batjocoresce cumII vine la gur i la 'Dena; te pune la rOnd cupunga§ii, cu controbonqii, cu calpuzaniiArai de lume !

ci tu, §fretule, te ai ferit de asemend10.

voq

V.-

tdri pi

148 Wev8o-Kvv72yEztx

neajunsuri i judicand dupe vorba romanului, capaza buna intrece primejdia rea", al in§irat o listade tqf autorii cinegetici pe cari al consultatpentru Manualul tëü. Ia s vedem §i ea den, seva gasi vre unul destul de priceput ca sa ghicescacum ca am tradus de pe Charles Blanc, rOndurIintregi din vietele lul Snyders , Wouwerman ,

Desportes i Oudry? Cat despre Ridinger, lath medaa singur prins i incep a traduce de undespuselu :

D6c6, e§ti venator, trebule sa cunosci peRidinger, cod tql venatoril '1 cunoscii, pre puginin adever prin penqele sale ce sunt rare, darforte mult prin numerósele stampe ce s'aii gra-vat de pe dinsul sOil pe care le a gravat insu§Iel, de pre desemnele sale. Numal de le vel vede,acele gravuri, te apuca gustul venatoriel; coclintr'insele se simte miresmele recorOse ale co-drilor i, ca s ic aa, aburéla petrunqetOreflerelor selbatice. TOte cunosciqele venatoruluistall coprinse in opera numerós i variata a luiRidinger.. . . ."

Negre§it ca tu, ca i mine, vel fi veclut a-dese in trecet gravuri de ale lul Ridinger, precumal 17-Nut la Luvru, tabeluri venatoresci de Oudry§i de Desportes, ba chiar de Wouwerman §i deSnyders, precum and,' nu este prin putin0 casa nu fi vequt i sa nu fi admirat cerbi i canizugraviti de Landseer. Acest artist eminent, res-

'I

Wev6o-Kvviiyezixi)5 149

fatat acum de o jumötate de secol, de WO, aceaspum 6. a societAtii britanice care párM numelede High life, a avut meritul de a insinui gustulfrumOselor arte printre petrecerile sportului en-glez §i a creat astfel o intrdga, scOlA de artNtlcontimporani, ce putO numi fqionabillprintre cari s'a deosebit mai cu sëmã, pe conti-nent, francezul Alfred Dedreux, pictorul elegantal cavalcadelor i al v6nAtorilor du beau-mondeparisian.

In urma acestora, furnica astql prin capi-talele Europel apusene, o g1Ot6, de zugravi, caripe Wtä qioa, a§ternii pe pèncp, §i pe carton, WIchipuri diafane de cal de alerOtOre, race-horse,§i de jokey pestriV, expul la vederea amatorilorpe inverqitul turf, unde el se intrect la steeple-chase , sèü portrete de dul61, de caul §i de c4teIdin tOte acele felurite rase, cu care Englezii §i

imitatoril lor petrecil sOil se servil spre a gonia prinde tot solul de vOnat, incepOnd de la men-drul foxhound, care s'atine nerniluit pe urma fie-relor din codru, penö la ciuful de pinch, care su-cesce gfitul chitcanflor, §i de la virtosul bulldogen botul cam i turtit, 0116 la delicatul king-Charles cu p0rul flocos i mOle ca mätasea.

Dar vOnAtOrea, privit6, din punctul de vedereartistic al pasionatilor sportmen, q." are aqi lite-ratura el, precum 41 are §i artele sale. A§ re-peta nume de autori copriill in lista intocmitA

s'art

si

150 VrEv8o-KvvuErmis

de tine, déc6, m'a§ incerca sA fac o analisA cri-tick, demnA de a figura in gazeta numitA Spor-ting Magazine, i apoi vicomitele Adolf d'Hou-detot i d1 Elzdar Bla ze1) ail luat de mult ase-menea sarcine, pe care soil bine cu cantalent i spirit le at indeplinit. D'a§ fi mai ye-n4tor, sell (Idc a. noi tqi am ave materie i mij-Mee, mai bine ar fi s facem, pentru tdra nOs-tr6, un album sOti un iceapsake luxuos ca acelape care o companie de neme§1 maghiari, av'endin fruntea lor pe comitele Em. Andrasy, omulpolitic de astql, rat publicat, sunt acumva ani, sub titlul : ATOnAtOrea §i Sportul in Un-garia" 2).

IX

Dar la ce sA ne suim a§a de sus cu zltdär-niciile? La ce sA alcam orbesce pragul semet

i) Vicomte Adolphe d'Houdetot. eChasses exceptionelles».Paris. r849.Elziar Blaze. <Le chasseur conteur ou Chroniquede la Chasse, contenant des histoires, des contes, des anecdotes,depids Charlemagne jusqu'a nos joursl. Paris. 1840.

2) <Les chasses et le sport en Hongrie, d'apres l'origi-nal hongrois par Mrs les comtes Emmanuel Andrasy, M. San-der, B. Festetitz et les barons Orczy, F. Pedmaniczky, B. Wenth-hdm et G. Szolkeck, trad. par J. B. Durringer et A Schwied-land,. Pest. gr. fol. cu 25 stambe colorate.

ca,V-

sciinta,

TEv8o-Krvwerw?,,. 151

al trufaylor palate, unde o s ne intdlnim 'Atenumai cu neajunsuri cu ? Nu St ntemnoi Ore stranepoti ai poetului carele a pus maipresus de tOte, auream mediocritatem '), viatasimplä, modest i fericita, pe care tot omul '§io pate dobendi, cand scie rnarginesca tre-bubIele i placerile dupe a sa putinta ?

Nu am invätat noi minte din qisele vechiu-lui nostru letopisif , cand el ne vorbesce despredesyntatele pofte i rivniri ale Domnilor colorlacomi i necumpatap O nesaVsa hirea ornu-

spre latire i avqie Orba ; pre cat se maiadauge, pre atata rihnesce ! Pobtele omului n'athotar; av'end mult , cum n'are aye nimica II

pare ; pre cat Ii da Dumnecleil nu se satura ;avénd bun al WI, §i la al altuia bun a '1 cu-prinde casca, §i ay, lacomind la al altuia, sosescede perde 0 al sën !" 2)

I) Horatii cCarminn. IL X. V. 5-8 :Auream quisquis mediocritatemDiligit, tutus caret obsoleti

Sordiclus tecti, caret invidendaSobrius aula,.

cCel ce se mulOmesce cu preguita mediocritate, remanesi ferit de ranea uneY locuinte ticalose, i aparat cu irqelep-dune de a rivni la palate,.

I) Aceste cuvinte, Miron Costin, in cLetoptsituh sat, leaplica la Donini si la frnperati. cCronicele Romanie, a douaedic. de M. Kogalnicinu. Bucuresci, 1872, vol. I, p. 304.

sa

lui,

i omit

152 Wev80-KVYWE'MOG

§i apoi and)" n'am fost noi tqf leOnaV dinpruncie cu acele strofe primavërOse, in care nis'a spus cum omul pOte sa guste, sub póleleglorilVlor no§tri Carpati, tOte bunataile vieteiticnite ? Obosit, desgustat de de§ertAciunile, devicle§ugurile, de zavistiile lumesci, care '1 ati fa-cut pentru un timp sA oropOsca chiar §i citerafavorita, scumpaptimtenire de la glorioii söiparintI,poetul romL II aduce cu drag amintede dulcea via0, de la tOn, de lini§titele priveli§tiale campului, de invietórele plceri ale ventoriei,§i atunci, in versuri 1impei i lin legAnate elne descrie traiul pacinic §i fericit pe care noi,nesocotitii, Ii jertfim pe tOta dioa sgomotOseloramagiri ale viqei de ora§.

Ascultn §i acuma, amice, cat de dulce §op-tesce, in vechia sa limba :

Se intinde o amplePe sub pole de Carpatl,

Camp deschis de vitoiieLa Romanii laudati.

Surpaturl sunt de o parteD'un era§ ce a domnit ;

0 garlita 'ncOci desparteUn camp Mite 'nveselit.

Acolo am ea casclOraPe un yea de delisor

Curge 'n vale o apsOraMurmurand incetipr.

;

WeVO-Kvv?y.T1cor 153

Impotriva, smaltuiteMufi allele se v6dii,'n valcele 'nfloriteMien paseü, alergd si skid.

Lasand ale lumel mareCinstl, nadejdi i fumurI seci,

AmagirT cu 'ncredintare,Vrajmasi caldl, prieteni reel,

Acolo cu sanOtate,Cu oclihna insocit,

Tot' a vietel bunatateDobendeam ad inmultit ;

Mid la vile, la grädina,Cand la camp, de multe ori,

Cu o munca pre. pugind,Pala dam la muncitorl;

Maid cu mreji amagitOreVII prindeam paseri in sbor,

Cand prin tevl fulgeratOreCu plumb le'asvOrleam omor;

Cdnd cu canil prin padure,Vulpe, lepure fricos,

Lupul nardvit sa fure,II raneam mal cu prisos

1) Colectie din poesiile diuT marelui logofet I. Vtirdrescu.Bucuresci, 1848. c0 cli i o nopte de Prirnh.verg. la V5cHreset,séti Primnrera Amorultica, strofa 24 O urmatOrele.

').

ti

154 Tevb-Kvvwuriabg

Astfel canta citera impacata" a poetuluinostru, la inceputhl acestui secol, de pe ma-lurile têrgovi§tene ale Dambovitei, catand §i elplacerea lui acolo unde o aratI astA0 tu, acolounde o aflase un alt amabil filosof i gracios ver-sificator francez, nobil marchiz, d'asupra carniafurtunósa revolutiune de la 1793 trecu ca prinminune fait. ca sa '1 atinga. Saint-Lambert% inpoema sa didactica asupra Timpurilor-anului, adescris, in cantul al treilea, consacrat tómneY, ye-natórea falnica §i sgomotOsa de cerbi, cu tot a-laiul ei de ogari, de venatorl clri i de sunatoride fanfare ; dar el, ca inbitor al tainicelor

placeri, '§1 a pastrat sief un rol in vd-nnOrea cea singuratica cu prepelicarul, pe careo schiteza in urmatOrele cate-va versuri armo-nióse i placute :

Tant OA dans le taillis je vais, au point du jour,Du libvre ou du chevreuil attendre le retour ;Et tantOt, parcourant les buissons des campagnes,Je cherche la perdrix qu'appellent ses compagnes.Mon chien bondit, s'ecarte et suit avec ardourL'oiseau dont les zdphyrs vont lui porter l'odeur

1) Ilfarehizul de Saint-Lambert, n5scut in Lorena la 1717,a murit ill Paris la 1803 ; el a fost membru al Academia fran-ceze si a trtiit in tot timpul RevoluOunei. la Eaubonnes liingIMontmorency ; a compus mai multe scrieri poetice si filosofice.Poema luT, cLes SaisonsD, a Orut in anul 1765.

i li-

nOtelor

(.50-Kvv0ertxi3s 155

TI l'approche, il le voit ; transportd, mais docile,Il me regarde alors et derneure immobile :J'avance, l'oiseau part ; le plomb que l'oeil conduitLe frappe dans les airs au moment qu'il s'enfuit ;II tourne, en expirant, sur ses ailes tremblantes,Et le chaume est jonche de ses plumes sanglantes t).

Sper, amice, ca acum cel pugin, dupe cedaiu, póte cu ceva prisos, alexandrinele curat te-sMate i frumos dichisite ale unui poet om detreba, i astfel me rostiiu chiar ssi in versuri,copiate de la dinsul, asupra placerilor venatOriicu prepelicarul, acum, qic, sper ca'i voiu fi bro-dit gustul, 111 voiu fi intrat cu totul in plac

de-o-cam-data me pot rösfata plutind pe de-plin in apele tale.

Dar aci trebuie sa marturisesc ca de candsunt eti n'am avut cane de venatóre i nici n'amvenat cu vre un cane de imprumut ; astfel incatde la mine insumi, adica din creerii i din inima

r) cCA.te o data, la reversatul dorilor, me duc In padureca sa astept IntOrcerea Tepureluf sell a capriOret ; si alte day,strabatend bltlriiie de pre campie, caut poternichea pe care ochiamit sogiile eT. anele mell salta, se M. in laturT, si urma-resce cu Infocare paserea al crtrui miros i l'a adus ventul. El seapropie de dinsa, o vede ; aprins, dar ascultator, el atunci se

dila la mine si stii nemiscat. ES inaintez, paserea se scOla; plum-bul, indreptat de ()child men, o lovesce prin aer in momentulcand ea sbOra. Murind, ea se restOrnii pe aripele'Y tremueandesi Térba Ingalbenita se umple de penele ei s'angerate).

ET,

ca

1111-

156 Wsv3o-Kvvnysz-asbs

mea n'ai sa altepV nimic intru lauda acestul felde placere. Atata paguba, !" vel qice fara in-duolela, i vel aye dreptate, cocI, in ay, prilejire,in loc de a spune de la mine, in loc de a imba-lera cu anevointa oil insumi descrierl r011 nime-rite §i cugetarI prost indrugate, me veil silit acere de la altif sa'mI arate i mie cum se 'Ateaprinde inchipuirea omului din venatórea ta fa-vorita, §i cum condebul §i pinsula ail isbutit ane destalnui farmecul el.

In zadar Anse caut in domeniul artelor, ima-gine de acest fel care sa me fi oprit in loc demirare §i sa 'mi fi strecurat in suflet acea pla-cere, acel fior de mul-Vimire ce resimte cugetul§i inima cand o idee set o simVre adanc in-cercata, le este transmisa printr'o opera de arta,conceputa cu putere i realisath cu talent. Nutagaduiesc ca asemend opere trebuie sa existeprin mulVmea de picturl, representand scene dinvenatOrea cu prepelicarul, care pe tot anul

coleqiunile de tabeluri i albumele ama-torilor din Europa intrega ; dar mintea mea poz-nay, nu me lasa de-o-cam-data s me gendesc laaltele decat la pacaliturile prin care Philipon ,

Cham, Bertall, Daumier §i tot veselul taraf alspornicilor caricaturi§t1 de la Charivari, de la Jour-nal pour rire, de la Monde illustre i de la altoatatea fol glumete, ilustreza in fie-care tóinna,la deschiderea vénatOrii, pe bieii burghezi pa-

ina-vqescil

ri

Wev8o-Kyrnys-rnes 157

risiani, negustori cinstiti ca i Burda-Verde, Gur-

Casc, Ton-patera §i a1i nevinovati ipochimenide la noi.

Pare ca ve colo, pe un biet venator, bon-doc §i pantecos, balacind ca vai de dinsul, peplóie i pe slót, intr'o lunca noroiósa, cu pa-ment clisos de o schiOpa pe incaltaminte i tre-cendu'l mii de nadupli ca sa p6rte in gel-1th Im-bierat de giitu'i ghebopt, nu lepuri i poter-nichl ucise cu gramada, ci chiar pe odorul s'eilde prepelicar, caruia ostenit, se vede, de atateaumblete pe jos,ce i s'a parut? ca, cleat a stavdnatul, mai bine 'I ar veni sa stea sa se odih-nesca in mijlocul mocirlei, pare c'ar fi chiar §ila vatra cuinii de a-casa.

Apoi mai uite i altul, slab §i costeliv caun cal de brac, cu ochelarii pe nas, cu gura CAS-cata, descarcandu'§i puva, merga unde o merge!in cocheta becatina ce se zarea pe malul bal0 :

Aport !" striga el cu IngOnfare prepelicarului§i acesta se intOrce, cam pe doue" carari, 'cu obrOsca r'escacarata in bot, pe cand pas'erea fuge,lqinand de ris in sboru'i caprigios.

Tot fabula cea vechie :Parturient montes, nascetur ricliculus mus 1)

Spune intfadevOr deca nu sunt multi vdna.-

I) Horatii Ars poetica. v. t39 : ;Muntii in Muclie nascilun oriceI de As,.

158 nv8o-Kvvvermis

natori, marl §i meruntl, cari aril puté cu totdreptul sa lea acésta poetica antitesa ca devisanemintita a vredniciei lor venatoresci ?

Din norocire, tu Mel gros nu WI, nici oche-larl nu poqi ; prin urmare n'ai sa te sbarlesci,banuind a in vorbele mele jóca ursul prin ye-cini. Dar nu se scie in ce mani potil s pice acestefoi sburatOre, habent sua fata libelli1), 1 ca sarömalu in buna pace cu totl venatoril, chlarcu acela carora le place numai vénatOrea singu-ratica prin crangurI i pe miriti, lasa-meaduc aminte despre o carte pe care am citit'o §io recitesc adese, eti, carele nu sunt venator, cuo nespusa placere.

Se vede cä Ru§iI de cand aü inceput a corn-pune opere literaril, aü aratat un fel de predilec-tiune pentru scrierile venatoresci, mai ales Candacestea le daü ocasiune de a desfalura sub penalor priveli§tile naturel, pe care tot vdnatorul seinvata a o Iubi.

Cunosc numai din spuse cartea lui Aksakof,care mi se pare ca, sub titlul de 3anlicItri oxo-'mum, Serisele unui vêneitor, a improspetat §i adesvoltat cu un talent admirabil i de tot ori-ginal in selbaticia sa, acel tabel al stepel din

i) Terentianus Maurus, De Litteris, Syllabis, Pedibus etMetris, poemit didacticI copring in sGrammatice latinze auctoresanttqui, edit II. Putsch, cHanovrze 16o5. p. 2383. et. sq.c AiI i carcile sOrtea Icor).

st

nv(So-KviTyProe(is 159

Rusia meridionald, pe care l'a schitat mana demaiestru a lui Gogoli i pe care eli am inceput,mai adinéuri sä '1 jumulesc ca s6, 'mi dreg §i sa'mi impodobesc cii strMucitOrele lui pene pAu-nesci, ceia ce spusese despre Mr6ganu1 nostrucondeiul meti ce smed, molatic, serb'ed §i spa-Mcit 1).

I) Am vorbit despre Aksakof dupe aprecierile dlui Has-deft. POte cit faceam mai bine a '1 trece cu vederea, precumfi facut p6te si maY bine sa nu maY fi pomenit, in acesta epis-

nici despre Gogoli, nici despre ori ce alt scriitor rus. Lanoi acum, arid vorbesce cine-va despre slavoni, fie in materiede literatura, de filologie, de istorie si mai ales de agricultura,apol il Yea lumea la ochi, i 'sY aprinde paYe in cap. Se gasesctichiar unii mai radicali, mai puristi, mai romani deck tota cse-mentia romanesca), deck Ott cterrina romanescap, ba si decattoti aboi romanescb, cari '1 isbescil si cu cate curia mostra decritica, de "i resuna creeril. Sper Anse ca cC unul am samalu nevatamat, desi un amic, citind epistola mea in manus-cris, m'a amenintat ca are sa se supere pe mine autorul

skevisorul generab, care s'a jucat Tema trecuta pe teatrulnational din Bucuresci. Acésta amenintare ea Ouse' am privit'oca un ce cu totul imposibil, c6cY amabilul si spirituosul autorscie bine cat am staruit eii pentru ca comedia dsale sa se j6ceprecum o scrisese si apoY ori eine p6te vede in fasiOrele iRe-evistei Contimporane, de estimp, unde acésta comedie se tipa-resce, cum cit numele luT N. GogolY figurezt in fruntea imita-tiunii romane. Nu aci dar ar ave locul vre o imputare dea se tainui cum-va numele autorulta original. Dar sa inchipuimcit ar .ajunge pricina la adica, 6re atuncY l'ar taia capul pedl Petre Gradisténu, dnialui carele de cand este n'a cmanatuboi romanesci, injugati cu jugu romanescu, la aratru romanescu,

ak:

tat,

come-diet

oh-

160 Yr Ey 0-117.4Ty ET Mb e

Ca §i Aksakof, Ivan Turghenief a scris un§ir de istoriere set povestiri venatoresci, Pacita3uoxoTainta, ale caror scene se petrect cand intr'unadin acele betrane paduri de mestécani, de braqi§i de anini, ce crescii sub cerul inorat al Rusiei,pline de sitari, de coco§I sölbatici §i de lerunci,cand intr'un sohat föra margini undo, printrecopitele sglobiilor minji ce pascii in erghelii, sestrecera pitpalacul limbaret, and pe un hele§tetcu zagaz de taraci, din trestiile stufese ale cardiase inalta in aer plotene colturate de rate sel-batice.

Aidem la Lgov!" Ii spune intr'o gi to-vara§ul set de venatere, Iermalai, curat tip detöran xptnocTuoil muscal, plin de frica Tarului,a Stapanului §i a lu Dumnecleti, dar priceput §ime§te§ugarit la vreme de nevole: Aidem laLgov; acolo o sa impusci, batiugca, rate cat veibine-voi sa place ; i cu tete ca rata selba-tica n'are nici un preg in ochii unui adeverat\Tel-labor

cu stremurare romanesca, etc., etc., etc.), s'ar pricepe 6re dneluTca s. ne tOrne cuna mostra?...) Non licet omnibus adireCorinthum I

1) Asa incepe una din povestirile luY Turghenief, caret6te coprinclit câte o mica' scera de obicefuri ale ampenilor Ru-siei, fie boYernasi de tett codnodvortzl3, fie neguciltorY, ckup02fie robY çran, cicrepostnii), precum erati s6.tenii pen'e' acum

'V

1)

Vrev8o-lcvviiyEzocOs 161

Acum inteleg, amice, pentru ce tu vor-bit in cartea ta despre aceste sburROre careAnse din punctul de vedere al ornitologiel natio-nale nu sunt tot ay, vrednice de nesocotit, devreme ce este un venAtor din cel de frunte dela nol pentru care Petrache, preparatorul de lamuset, a impUiat peste treT-IlecT soiuri felurite derate selbatice, impu§cate tOte pe bb,ltile de laGreea i de la CAldAruynT, pajelqteele de la 0-bilesci de la CoconT i prin alte locuri tot vecine.Ar fi interesant de a culege numirile poporaneale acestor specil de rate, chiar deca une on elenu art tine sema de buna-cuviintU, a salOnelor ;apoi arh trebui confruntate cu cele despre carevorbescil naturali,VI seu cel pucin cu cele zugn-grAvite in cartea lui Chenu , L' Ornithologie duchasseur. Iat un suplement pentru a doua edi-tiune a Manualului töt !

Póte c. atuncT, vorbind cu osebindespre adaosele ce vel fi Mcut operei tale, dupeale mele povAtuirT, voTu sfeqi eü istoria luT Ier-malal, carele p'aci p'aci era sA, se inece in baltade la Lgov, impu§cand rate ca un péditos ; Tardeo-carn-dan mArginesc a spune, in trel cu-

vre o dece ani. Rush', in limba lor, forte ceremoniósil i dul-cégrt, dati numirea de .tatU, nitucit (batiusca),, mai marilor, dela imptirat pene' la parcillab.

25.682. 11

real

lauda,

me

III.

162 !('evo-Kuveriso s

vinte, ct descriptiunile lui Turghenief sunt cu-rate tabeluri e§ite dintr'un penel de meter :

Ut pictura poesis ! ')

De cate ori, citindu-le, mi s'a parut catrece pe dinaintea ochilor una din acele simplepriveliV ale naturei, in care pictorul olandezRuysdael a sciut sb. respandesca o umbra demelancolie care Otrunde a§a de adfinc inima!Pe pov6rnip1 unel päduri a (Axel' verde0, incepea se pall de suflärile tómnel, se deschide un drumnäsipos ce se pierde in zarea intunecata a de-pbatarii, sub noel posomoriti ; vêntul bate §i.

aplecb, crbeile pe jumötate góle ; pamentul e pre-sarat cu frunge uscate, ce part a se rostogoli§iind d'a lungul cbdi: Un biet drumq cu o sar-cilia de nuiele la spinare, suie cu greii délul, ur-mat de trei can't Atat i nimic mai mult! 2) Darchiar i in umbletul apasat al caletorului sesimte tainica intristare a firei ; dintr'insul §i din

1) Horatii Ars poetica. V. 36 t : cCa pictura i poesia!,2) Jacob Ruysdael, (1363-1681) nAscut in Harlem, a zu-

grdvit numal peisage in care alA i maT cu sémd. Wouwermansi Derghem, ad addogit une ori pers6ne si animale. Tabelul decare vorbim se afld la Luvru, (Le buisson, no 471) unde 'I amadmirat adesé, precum i altele la Paris, la St. Petersburg, laDresda,. Aci e si peisagYul luT Ruysdael care Ora numirea de

Ven:it orea , cu figuri lucrate de Vander Velde.

'mi

fa-

V:87J1Y0-KV9,722 ET IXOS 163

tOte se resfira preste tot tabelul acel farmec du-los in care inima omenesca cu placere se afunda,cand une ori fugim obositi de lume i remanemsinguratici i neturburql in mijlocul nesimp5riisëlbatici mi.

Fi-va ore §i acesta, una din simtirile in careIsi gasescii a lor multumire vénatorii isolati? Deeste a§a, apoi a trai cate-va ore cel pugin nu-mai cu sine §i departe de ochii acelora cari inlume II urmarescil gOndurile §i micrile, SOÜ cugnij sell cu ura ; a se simti singur, fiinV, cuge-tatOre, in faça unei firi intregi föra de simtiria'§i pune tOte si1inele spre a o supune la a savointa; iata negre§it o nobila ispita pentru men-dria omenesca, i dem dinsa ajunge a se insu§iin trudele singuraticei vOnatori, apoi neaparatacea vOnatOre este o mOndra, o nobila patima.

Aimer, boire et chasser, voila, la vie humaineChez les fils du Tyrol! peuple heroique et fier IMontagnard comme l'aigle et libre comme l'air !

Ce n'est pas son métier de trainer la charrue ;Ii couche sur la neige, ii soupe quand ii tue ;Ii vit dans l'air du ciel, qui n'appartient qu'a, Dieu.L'air du ciel! l'air de tous! vierge comme le feu!

Tu n'as nen, toi, Tyrol, ni temples, ni richesse,Ni pobtes. ni dieux ; tu n'as rien, chasseresse 1

11*

§i

164 Tev8o-Kvvnyez-tx?,$

Mais l'amour de ton cmur s'appelle d'un beau nom :La liberté 1')

Aa canta poetul viata unui popor de ye-nnori, care in singuittatlle muntOse ale Alpilor,tthiesce de secoli pandind vulturul i aprita pepiscuri fait, urine. Arta chiar '1 a identificat cuidea vénAtoriel eine pOte spune c4 n'a vöqiitadesé tabeluri in care, pe o pajilte inverVA cubrad51 uriaY, trecti Tirolesi cu pälgriile lor tugu-'fete §i impodobite cu pene de Oun, purtandpu§ca pe ai lor umeri, iar pe stanci albiciesse cese perdu in v6sdub, s'arata, sfiéta capra négracu cornitelel crescute in formA de carlig. Exist4mai ales in Germania meridionaln, in Bavariain Austria , printre vabi §i Stirieni, o §ce:a in-

,

i) Alfred de Mussel, La coupe et les levres: Invocation:

A Yubi, a be 1i a vena, laCi viala ornuluiLa fiii Tirolului 1 popor eroic i mendru,Munteni Ca acuila si liberY ca aerul I

Nu e tréba luY de a mama plugul.El dOrme pe z4adit; mnifinca deei ucide ;El tri.iesce In aerul cerultif, care e numaY al luY D-cleti.Aerul cerultif? aerul tutulor! feciorelnic ca si focul!

Tu, Tirol, tu n'aY nimic, nici temple, nici avuliY,Nici poqi, nici deflnu n'ai nimic, tet1 de vilnUorY IDar amorul inimeY tale port6 un falnic nume :Libertatea!

pi

pi

Tevb-Kvpriyerixbs 165

trega de pictori cari reproduca neincetat asemeneascene ; dar trebuie sa §i spunem c magnetul lorpitoresc s'a cam trezit, chiar prin spornica lorinmultire. Vorba francezului

Faut du Tyrol ; mais pas trop n'en faut 11)

séü ca s. fim mai clasici §i st aplicam arteloraxiorne de o natura mai filosofica, mai poetica,mai estetica, sa, arnintim regula pe care s'a in-temeiat mult cumpatata cultura, a poporului elen

pe care Pindar, , printre a1I mulV poqi §.1prozatori greci, a exprimat'o intr'astfel

Xei 88 kT;t22 UZ,Tb1) OE na2,1-8 piT(Joy 2).

Ce bine ar fi fost, nu este ma amice?sa 'mi fi adus eü mai de mult aminte de o aaiqelepta, invqatura ! AI fi scapat mai ieftin §i

a§ fi crutat multe din ratacirile netrebnice,din cararile infundate, din cotiturile zadarnice,din urmele perdute, din minclunile vrednice decel mai ind6ratnic vulpolu, prin care te man farade min, de cand ai avut pacatul sa lei acestefoi in main.

Sa volu eü insumi a resuma acuma ate am

I) cBun e i Tirolul; dar Tar pré mult nu trebuie,.2) Pindari Pythia. II, v. 34 : cTrebuie ca in tote ,t in

tot-d'a-una omul si caute drépta

:

:

bv

1216sura).

166 TEVb-ICVVgyETZ3!;3S

spus pea aci, nu sciil de al putO. Macarin privinta artelor v'enatoresci s'ar cuveni ansösa 'mi adun in manuchiu notitele rasipite aci caachiile ca surcelele ce se imprqtie fr foloscand, cu o tesla red manuita, o calfa de dulgherstangaciu ciopartesce bêrna care e§ise mendra §itemeinica din padurile, unde sub paza Domnuluiea a crescut in largul ei.

Dar cum ? Sa mai vorbesc iar41 despre pla-stica v'enatoresca a anticilor, cu idealul lor intru-pat in statua Dianel vénatorie, cu expresivelelor baso-relievuri cinegetice de pe arcul lui Con-stantin , cu picturile lor curióse din morméntulNasonilor ? Sa ne mai intórcem la ve'natorileconcertante ale Sasapiqilor din muntele Bisutun?

d'acolo sa rasarim tocmai in fundul Eu-ropei, ca sa scotocim in pescerile Dordoniel si-luete de flOre antidiluviane sgariate de SamoiegiiFranciei ? i ad sa 'mi gasesc beldoa cuvénatorii cei vestiV, pe Can et am uitat säpoinenesc , i pe din§ii, i pe canii lor a§a multlaudai de tOta antichitatea, i mai ales pe cleullor Cernunos, a carui capqina, frumos irnpodo-bitt o minunata parechie de naprasnice comede cerb, s'a descoperit la 1711, cMar in temeliilecatedralei din Paris i Vde acum in rOnd cueii pe un altar paganesc, expusa la privirile

la rösendirile tutulor one§tilor consoqi parisiani

pi,

i

Galii,

cu

§i

N.

Try (sn Kvviiyz-0x;)6. 167

cari se preumblA curio0 prin instructiva grAdinAa Muzeului de la ospelul Cluny ? ')

SA trecem, sA trecem inainte, Mtand minia-niaturile scAlimbate i ticluite de prin cArtile di-dactice ale secolului de mijloc ; sh nu ne oprimnici la gravorul Albert Darer, nici la sculptorulJean Goujon, cari fie-care a creat in trecët cateo splendidA emblemA a vënAtoriei, unul in spin--tul mistic al Germaniei, cel-l-alt dupe ideile ele-gante i r6sfatate ale Francezilor.

Ajun§i la timpul Renascerei, sA mai salutAmancö o data, dar de departe, pe marele Rubens,care a zugrAvit lupte dramatice Intro fiere

iar nu venatori dupe cum le cerem noi.Amicul sOti Anse', Snyders, indata ne va irnpticapresentandu-ne pe dobitócele codrilor turbate §i

I) Catalogul Muzeuld, No. 3. t Un altar cu patru fece ,sculptate cu cate un bust de deitate fie-care,. Acést6 figuH. estegravat6 in P. Lacroix, tLes arts au Moyen age et a l'epoquede la Renaissance, (Paris, 1869) pag. 353. Déca Galo-Roma-nil aveati pe deul cornorat tCernunos1,, Daco-Romanil ad avutsi ei un tJoue Cernénul (Jovis Cerneni), despre care se facevorb1 inteuna din tablele cerate, descoperite la 1790 in Abru-dul Transilvanie, si publicate maY antei de Massmann, tLibe-lus aurarus, (Lipsca 1840) 5i mai de curend de .R. P. Tim.gipanu, in tArchivul pentru Fililogie si Istorie) (Blaj, 1867) p.72 et sq. Nu putem sci déca Jouele dacic avea si 1 come cacel galic, dar e probabil cä numele lui provenea de la coloniaZernes sell CerneiI de pe malul Dunn-it (Afassmann, op. cit.p. 116- 119).

5i

dmenl,

168 Teu8o-KvvvETtscos

ingrozite de Om vênAtorilor. Wouwerman neva abate un moment de la trudele vdna,torieispre a ne desfAta cu plAcerile el campenescigalante. Dar apol pictoril francezi din gloriosulsecol al Ludovicilor, Desportes i Oudry, arti§tipdtrunqötori i dibaci in studiul naturel, Ans6cumpatqf in pornirile el ca tot aparatul porn-pos al regescilor petreceri , ne voril strAmutadin not in Odurile cu vénat §i in mijlocul hal-telor de cani. La diqii mai antél incoltescesub penel figura eorect i de§tépta, a prepe-licarului.

Némtul Ridinger, p'ckstrAnd i inventoriandpe de o parte tradiVunile oficiale ale artel dinsecolii trecqi , se alAturA pe de alta i maimult, in naivitatea sa germanicA, de selbRicianaturei.

Cu secolul nostru apart' Sir Landseer §i Ho-race Vernet. InzestraV amenduoi cu talente defrunte, unul deschide orizontul dramatic al ye-nAtorilor de cerbl din muqii negurosi al Scutiei;cel-l-alt rechiarn6,, cu mai mult instinct vento-rose decat Rubens, priveli§tea animaft a pericu-lOselor vdriätori din pustiile prigorite ale Africa

Operile acestula dat nascere la o scOM depictori moderni, cari subiectele de tabe-luri in venAtorile de prin tot felul de Vri sträine

depArtate de continentul nostru. Acea scOlnol am numi o Scdlli de picturd vendtordscd exoticd.

ii alega

Wev()'o-Kvvun-tx4 169

Dupe Landseer, carele pe lflng cerbi a maizugravit i cani, cal, lordi §i ladies engleze,imitat in Francia de Alfred Dedreux, a rësarito Sco7ä de picturel dnatorésca a sportuldi.

Apoi, pe o trépta mai modesta a societatii,in Englitera, in Francia i chiar in Germania, s'ativit pictori can äü representat serios vënatOreacea mica, cea cu prepelicarul §i aü creat astfel,in laturi de toti caricaturi§til din acelea§1ce neincetat se léga, de biéta brasla vênatorilormërunti, cela ce am puté numi Scola de picturdve'nettorescei burghezd.

In fine Elvetia i Tirolul , piscurile i ca-prIele, alt inspirat pe numero§ii arti§ti cari con-stituiesch romantica odraslä a Scdlei de picturavéneitorescd alpestrd.

Dupe acésta nomenclatura substantiath, §i

dupe acesta clasificatiune sistematica, a artelorvénatoresci, cel ce va cuteza s ic ca elt n'amcunoscinte speciale In arte, nici metod in scrierilemele, Ii rog sa poftésca domnia-lui la intrecerecu mine i sa'mi spule, drept proba, cni scóle depictura venatoresca, atribuie dhli tabla zugravitade sub umbrarul carciumei lui Kir Ionita Buz-druna, de la morile CIurelulul, unde trecia Nemtilla vénatOre, in care tablä figurka, pe un fundportocalit, un vOnator albasfru tragénd cuintr'un iepure rop, care tine vesel in labe oplosca cu yin, §i tOte acestea inconjurate cu ur-

tëri,

pulca

170 grEv8O-K2yr tiyer tuns

mAtórea devisA, plin a. de dulci §i iscusite adime-niri pentru on ce vên6,tor :

MICA TE /111

KIIOT

CI rump TIM,la IIONTEIFE iU 1.1111.11 E811 (Sic !)

Amice autorule, 'mi a lua acum qioa bunAde la tine 0 m'al inchina ie cu pleckiune, mul-Vmindu'V pentru momentele plb.cute ce m'ai fä-cut s petrec, mai ftntel citindu'V t5tea 0. a-poi gèndindu-m6 la dinsa, ca sb, indrug tOte a-ceste nevoia§e glume, difficiles nugce 1). Dar §iad 'mi e tOm c 0 s6, te superi, socotind cäam vrut sa te las singur singurel, tocmai subtumbrarul lui Kir Ionitä.

S6: cAuthm dar, pentru acest ite missum estal tovAr4iei nOstre v'entoresci, un aer mai cu-rat, mai invietor, in care vechia nOstrA priete-nie sA se simtA mai la locul el, unde s putemrepetsi impreunb, versurile lui Musset pe care nile qiceam i acum vre o cinci-spre-qece ani:

I) Martialis cEpigram., II. 86 :

cTrupe est difficiles habere nugasEt stultus labor est ineptiarum,.

cProst lucru este cand se tine omul de glume nevoYase§i neroclesd. tréba sunt flécurile,.

Axel

Ilcf tipEi

cum,lfingo'ailor cc gull

TET)So-KvvuErtzos 171

Oui, la vie est un bien, la joie est une ivresse.II est doux d'en user sans crainte et sans souci,Il est doux de feter les Dieux de la jeunesse, (?)

D'avoir vdcu trente ans comme Dieu l'a permisEt si jeunes encore, (!?) d'être de vieux amis 1).

Dar ca sa cautam i sa gasim acel loc dorittrebuie, amice , sa te mai ingrijesci despre unmertic de rabdare, trebuie sa faci din not inimavitéza. Haidi!

Macte, nova virtute, puer ; sic itur ad astra I 2)

De a te duce drept la stele, nu prd am spe-raqa ; dar vino cu mine pènö cole, in mun0Buzöului, i pOte e vei petrece pe acolo tucate-va minute placute, cum am petrecut eü, sunt

i) Alfred de Musset. (Poésies nouvelles). Sonnet h Alt.T. 1838.

cDa.1 viata e un bine, st veselia e o betie.E dulce lucru de a se bucura de dinsa Bra temere si Bra grip.;E dulce lucru de a serba tot deii din tinerete,

De a fi trait tre-deci de anY dupe cum a voit DumnedeiiSi.... and; asa de tineri, a fi prietenT vechis..PrietenY, da ; dar finer): . . . .1? nu pré tocmal, Ce did ? sea

vorba romanuluT : cIrrabia puiu!)

2) Virgilii .1Eneid. IX. v. 641 : <Destepta in tine o noua.virtute, baiete ; astfel vom ajunge pen6 la stele).

...

si

172 Tev8o-KvvvsrixOg

acum cati va àfll, ratacind cu ochil pe plaiuri in-cantatere, lar cu auqul i cu gendul prin fantas-ticele regiuni ale basmelor v6natoresci.

X

Pe o frumOsa qi de vera m odihnisem ca-te-va ore la schitul Gavanul,o minunata infun-datura calugäresca din munti, cate-va colibeo bisericuta de berne, semanate printr'o paAtesmältuita cu flori, pe care o incinge un semi-cercde nalte stanci pestrite, ce pOrta numirea fOrtenimerita de Curcubeta. De acolo plecalu Ware casa merg la Bisoca, -sat in doue" chipuri intere-sant : mai antel fiind-ca, de sub delul pe careel géde, isvoresce Pecenega, un pdriü cu numepregios pentru etnografii ; al douilea pentrucä intr'insul tralesch gi se prasescti din nem inném , cei mai frumogi barbaV din tot plaiulimprejmuitor. Ca proba despre acesta din urrnaparticularitate a satului Bisoca, particularitatepe care am putut mai tarclia s o constat intóta intinderea ei, aveam cu mine, drept ca-lauza de la Gavanul pea acolo, un voinic Biso-cén, un fel de Ochq Apolon muntenesc, carelecunoscea ca in palma tOte cotiturile muntilorse mai pricepea i la multe altele, cool era givénator, i cioban, gi cosag, i cantarq la bise-

terei

Te1180-KIM7yETWO$ 173

rica , §i cannret cu cavalul , DOmne iérta!pare-mi-se c mai inNter era la fluier decat instraMi, ba ncö scia ä spunti, §i basme deera drag sa asculti.

Cat a tinut calea, vre o ése ore, guritanu '1 a tacut. D'apoI nici eü nu '1 dam vreme sarèsufle BAdita,. ce livede e asta ?" 11 intrebam,trecénd prin ni§te gu§Y de vai care mö imbatailcu dulcele lor miros de fen prOspët cosit.Cum se chiama lerbile celea care para impletiteV la vérf gaitanite ?" i el imi spunea nu-mirile tutulor florilor, ierbelor i burienilor, ar-

tndu'mi chiar §1 pe acelea ,care sunt bune delee Ceia .este dobri§or i cea-l-alta ghisdeiu ;asta e laptele-stancei i asth-l-alta, zirna-mitOsa;id iat branduv §i cole dedetel; apol lobodadrob, vêzdrOga §i siminoc, iérba-ciutei i piperig,pojarni i sefterea" §i altele multe ... Dar cinele mai tine minte ! D'a fi stat sa le insemnezpe tOte, pOte cn. imi da §i mie Societatea Aca-demicA sa lucrez, nu, vai de mine, la Dictiona-riulu cel cu vorbe numai plivite, alese V. mai cusema croite de pe curata ltinie, ci la pAgu-ba§ul de Glosariu, unde pricopsitii no§tri bexico-grafT §i scornitori de grain not §i pocit asvOrlaca borhot, mai bine de jumötate Wen, frumOsanostra limbrt romanesca.

Din norocire,- Bisocenul met nu scia nimicdespre chipul cum ne batem nob joc in orme de

11'1

§i

174 Wevb-Kvviirettxog

ce avem mai scump remas de la pariql, §i el,in limba sa pe care a da ani din viata'mi cas'o pot scrie intocmai dupe cum el o rostea, inacea limba spornica, virtOsa i limpede a tora-nilor nqtri, imi povestea pasurile i plAcerilemeniler de la munte.

Cand ajunseram pe muchea plaiului ce des-parte vane despre Buzöti de cele despre ROmnic,priveli§tea, din vese1 i placuta ce era, se facuda o data mareta.

In spate aveam culmea intinsa a Penteleu-lui, starostele muntilor din Buzeii, §i pe sub din-sul se remduiab, ca trepte ale unel scAri de mi.é§1, plaiul Raboiului, muntii Neharnita, ambeleMup, Maciepl, Brezeul, Piétra-penet Carambul

multe altele mat aleclate ; dar drept in facanOstra, adapostite sub piscurile semete ale Fu-rului i ale Ste§icului, se inaltail, ca nisce pa-reti sun i macinati d'alungul unei perdele debradet, stancele Naculelor la pOlele carora se a-.ternea, intocmai ca un laicer verde i inflorat,

o poiana larga §i desfatata.Inteadever ai fi ca balada pastordsca,

ca acel picior de plaiu este intocmai o gura deraiu.

Starn §i me ultam cu acea uimire produsaadesé in nol de priveVile nea§teptate ce ne is-besca vederile pe unele culmi despartitOre de vatCalöuzul meg carele, cum am spus, avea sementa

15-

is,

nvSo-Kovi,yartschs 175

multa de vorbi, in6 de§tepta din acea miraremuta AVI, Domnule, ca'sti méndre Petrele fe-ta de la Nacule ? Y4 c'ai r6mas cu ochii laele ; dar mi-te, cand a'i sci i povestea lor ?")7Apoi ce mai star, voinice?" Ii respunseiu cu

gran; spune'o, dOca 0 SC1I. o sä'mi tina de u-nit pe drum". §i Bisocénul met, carele atatatepta, incepu a'mi spune urmatorul basmu, po-vestindu'l in al seii grain poetic §i armonios, pecare in de§ert me voiu sili ell a'l rechiama in a-mintirile mele :

Basmul meb, boieri domnia-vOstra (avearncu mine pe un NOrnt care nu intelegea roma-nesce) basmul met e cam copilaros : dar paremi-se ca nu e tocmai WA de folos !"

Aa fu precuvéntarea lui i, precurn (lice b6-tranul Omer :

Dupe a lui limbA, cleat mierea mai duke curgea viersul 1)

In vremea de demult, pe cand Omenii depe lumea asta, sciat i puteaii mai mult decatce potil §i sciii cei de acum, pe cand pruncul detrei (pole II numéra numai intr'o cliph tOte ste-lele de pre cer, i vedea cu ochiprii cum cresceiérba campului i auclea cu urechile cum sfariiefusele cand tOrce paiajinul pe vremea de

1) Homeri Iliad. 1, V. 249

ToZ c'x7r y2clo.olis itebro; yArxicov avik.

aq-

at 'eier

176 Tev8o-Kvvnyers

atunci trMa in plaiurile Buzöului, o impe'rntesn,tare §i mare, pe care o chi6,ma DOmna Nega 1)Ea NI avea palatele el tocmai colo, in codril Cis-leului, unde se v'eclii §i asth4i, pe o rringurli mare

cu pérale, temeliile de zid ale cetqiiiar grädinile §i liveqile in care ea se preumblacand i se fAcea urit a cas, le avea pe col-nicele Lapoplui, unde sth, §i acum putul ei cucolac de piétr6, s4at cu slove pe care, qui,nici eel mai c6xturari din qioa de astNi nu lemai potti ghici.

Din tql copil catl Dumnecleil II dase §i '1luase inapoi la sine, DOmna Nega rëmäsese invAduvie numai cu un fecior pe care '1 lubea calumina ochilor. Era i dragMa§, batn fericea

puiul de irnpërat! Méndru ca strälucitul sO-

t) Póte c:{ tu sal altul imi yeti. spune ct Dórnna Nega,cea de la Cis la, de la Lapos si de la Tisell, n'a fost tocmaipe cilnd cu Por-impe'rat, de vreme ce (lima tr6Ta in al XVIlesecol, si a dg.ruit chTar m6nAstiriT BratskiT din Kiev, la anul7107 (1600), o cruce ferecaa care s'a si reprodus n publica-ciunea rusésca BOCKPEctioe thenie, an u- 14 é 1840,, pag. 436et sq. Acestea le sciii si eti, ba am si a-casK o citrrmidit luatadin ruinele cetAtiT DomneT Neel', din piidurea CislZ4u1uT, carede sigur nu denotA o maT mare vechime. Dar, de unde sa' as-teptT de la un Viet munten din Bisoca, atata eruditiune in is-torie si archeologie? NotK ad laudes gratesque B. P. _Hastier',aruTa datorez cunoscinta si desemnul cruciY de la Kiev a Difom-net Nég;IT.

ocolith ei,

V

?P'Ev(3.o-Kvvi2yETtx?,s 177

relui la amiql, bland ca raqele line §i mangaióseale lunei, sprinten ca lucèferul sclipitor al dimi-netei i intelept ca §i intréga taria cerurilor. Nuscia maica-sa nic lurnea -Vita cu ce sa '1 maidesmierde, atat era tuturor de drag §i de placut.

De micut 11 dase DOmna la carte §i candable incepuse tuleiele b6rbel sä '1 umbrésca

copilarésca, el vorbea pe de rost tOte lirn-bile de pe lume, ba anco intelegea i graluriletainuite ale paserilor §i ale ffOrelor.

27Atunci Dórnna, cu inima inganata intre dor

§i bucurie, ii vorbi a§a Faul met, carteacan a fost, al invatat'o tOta din scórta pen6 'nscOrta; acum, ca sa te facl orn pe deplin §ivoinic cu temelu, precum se cade unui barbat §imai ales unui fecior de imOrat, toti de totepartile imi spunt c trebuie sri te duel lumea

o co1indi, ca sa incerci §i sa ispitesci viataprin tine insu i sri afli multe i mörunte alelumeY, care se vede ca in carte nu se pott sprie.Du-te, copilul met; mergl de vecli i de invata;dar can, a nu te pre departa de pe aci; adutiaminte, voinicelul met, ca pre cata vreme nu teva simti mama cole in prOjma el, grija, chinul§i mihnirea din sinu'i nu vort lipsi".

A doua i, dinqf de diminéta, feciorul deimp6rat, mai mult vesel decat dulos, i§i lua gioabuna de la Dómna maica-sa, care se silea, sër-mana, pe cat putea, ca stapanOsca plansul

In. 25,682 12

pe-

lia

:

sa

sa'st

178 TE1,80-/CvvvErtxg.

obida ce o 'necat Era vesel voinicelul, fiind-cdin curtile palatuldi Ii alteptati ca sd '1 insogescdin cale o sumd de

boieri marl al ostilor,puterea domniilor

grOza dusmanilor,toti calarl Si inarmaticu sagetl, cu buzduganesi la brale cu arcane;gata-a merge dupe sOresa% incOpä 'o venatOredupe urs1 i capridre,dupe paserl galbiOre,ce sunt bune a mancare

pläcute Ia cantare.

Apucarn, in spre m1646.-nópte i trec6nd peScdri§Ord, unde 'I lesne cui scobOrd, luard apaBuz'euluI in sus tot cantand i veselind. Rësu-naii délurile §i väile §i apele rIulul pe unde tre-cea méndra cétd de voinicl. Dar cand sosird lainfurcitura Biscei, acolo undo se a§terne o poie-niV, verde umbritä de plopl, de stejarl i de fagi,feclorul de imperat de o data IT opri armdsarulin loc in gura mare striga aa cdtre sogil soI:

1VIOI frati ! vedeti colo drept in sus muchea7)nand, §i ple§uvd a Penteleului ; acolo am sä mO

duc, tot in fuga caluldf. Cine p6te, ie-se dupemine !" i dand pinteul sprintenului sOil fu-

gar, ca un fulger se rdpeqi pun valea angustA a

§i

ci

SI

si

TEV60-KVi,VETt1ebC 179

pêriului. Sub copita pintenogului, petrele scapa-rat, apele colcoteat, pulberea in sus se inalta,cu nuoril s'amesteca, §'apoi in jos lar eMea,vnce.oa inegura §i pe voinic 'mi '1 ascundea cutotul din vederile boierilor, cari r6masese departe,departe in urma lu

Trecu el ca in sbor, cu fugarul spumegat,prin. valea Rosilor, pe sub muchea Paltinului, pela gura Teghi ; sari ca un zmea pe d'asupra Cur-selor de Oaf% ; i§i zAri ca prin vis chipul oglin-dit in apele catranite ale Ghenunel DrAPului,printre braqi, printre mo1ifi, printre a1in i le-nuperi, sui mlaca Cernatului Oa in vdrful mun-telui. Sbura calul nebun cu cOma i cu nara invent ; lar calaretul, cu minile rapite de multu-mire, sorbind cu desfatare in piept mirosul röco-ros al braqilor i al florilor, dor' a se simteadus ca vOntul §i ca gOndul, peste stand., pesteverdeta, peste gol i 'MA creta.

Cand fu la amiqul mare, fugarul statu lo-cului i feciorul de imp6rat se trezi singur sin-gurel chiar d'asupra Penteleului. Jur imprejur,cat cuprindea ochiul, zari numal creste de muntf,cari mai marl, cari mai mèrunti. Dar mai pre-sus de toti se ridica crqtetul gol, de pe care elprivea i vedea, jos pamOntul cu verdetile, cu-fundandu-se in tote partile, Iar sus, cerul limpede

senin, scaldat numal in raqe de luminA. &Veledogorea drept d'asupra §i in aiVta

12'

§'1

Si

amiqului,

180 Tev8o Kin/vermin

pare cA contenise adiere; nici o suflare nuse simtea, nic un sunet, nici o mivare.

))Sta mArmurit voinicul ; nici cä mai po-menise el a§a tAcere, aa pustit, a§a mêndrete!cAnd de odatA, pe sub rOta, auritä a sOrelui, seivi o pasére mArOtA, un vu.ltur negru cu aripilefalnic intinse. De grab puse voinicul maim pearc, il incordA §i gata era sA rApNA sagOta, .candpe sus auqi vulturul croncAnind in limba sa ceapAs6rOscA:

imperate luminate,nu'mi lua dilele tote ;lea-mi-le pe jumétate;call volu da eü nestemate,chIar Okra zamfirului,limpedimea cerului!"

Feciorul de imp6rat destrunA arcul, minu-nat de a§a cuvinte ; iar paserea, drept multAmitAcA o lertase cu viatA, lAsA sA 'I pice din cioc peoblancul selei voinicelului, o piOtrA de zamfirmare §.1 frumOsA, limpede §i albastrA intocmai caseninul cerului.

Din césul cand capAtA acOstA nestematA §io puse in sin, nu mai römase pasere pe cer caresA nu fie robin la vointa lul. Pentru dinsul, tOtesburAtOrele, mOndri pAun4, sèlbaticqi cocori,bufnite cobitOre, oimT dOrji, &mile mutate,dumbrAvence cu aripi veri, pupAze cu creste

ori-ce

nv8o-KvvvETimis 181

MI-tate, grauri pestriti, sitari, dropii i lerunci,tete picat ca fermecate, cand e§ea el la vena-tore ; far de se preumbla numal prin codriprin liveqi, mierlile i privighietorile, pitulicele

presurele i sfranciocii, petropil §isfredelu§ii, botgro§ii i scatii, oii, cintezoil §i pi-

tot'i Ii intempinat peste tot locul cu dul-cele lor cantari ; cucul ii vestea la tot cesulmulti. anb cu noroc, §i prigorii cu pene albastre,II insoceat pretutindeni, chiuind i sburand ye-sel d'asupra capului

Trecu o i, trecura douë, ba mai trecuraalte none i voinicelul nu se indura ca sa se

instraineze de la mendrele plaiuri ale Buzeului,in care el domnea acum cu vole buna pestetóta firea sburatdre can, falfaie sub sdre. 1\14-tea pe la cantatori, pené a nu se reversa binede clorl, el era purees la venatore, i mai adesésera Ii apuca prin paduri, ucigend, i stérpindalde paseri cobitdre ce se arata numai prin in-tuneric.

R ata ce a intr'o gi pe culmea padurosa aIstritei,tocmai colo jos, la curmätura delurilor,sub care incept a se alterne campiile,cand deo data, fara veste, pe la sfintitul serelui, se ri-dia, din vale un vent mare i turbat, care indoiafagii, frangea plopii, smulgea ulmil i cletena cuurlet tot codrul §i tot muntele. Inteo clip, no-ril de pretutindeni la un boo se adunara, negurele

sett.

gi

gi sticieii,

-Roil,

gi

182 Wev8o-K7jvnyerixi)s

se indesara, §i preste tot cerul se destinse unpod intunecat de fer 0 de arama, peste care tre-cea 0 se invêrtea sfantul Ilie, incurandu'§i ar-masaril cu tunete i cu plesnete, i scaOrandnumal fulgere §i trasnete, de sub rOtele caruluisëti. Apol dintr'o naprasnica detunatura, se sparsede o data podul, brazdat de mil de sägeti lumi-nOse i incepu a curge pre pamOnt, o plOiegrOznica,

plOie cu irOede facea peraie :phile cu Weide strica potici ;pOe spurnegata'neca lumea tOM ;plOie de potopMcea lumea snop.

Cand se mai potoli furtuna, feciorul de im-p'erat cata a se urni din scorbura unde statusepitulat ; dar el nu mai scia incotro s'apuce, a§a,de tare era, in. codru, §i frump, désa , i nOpteaintunecOsa, i calea pietrósa ; pe unde cata urmaumblata, urma era §tèrsa; pe subt atatea tulpinesurpate i In lapovita inecate, pe subt atatea frun-qare cqute, tote cararile se facuse nevelute. Nuvedea, nu auilea, nici in greul pamOntului, nici inu§urelul vêntului ; numal cand tragea bine cu u-rechia, II venea din departare la auq, chiotul ghio-nOei ce ascutea nOptea ciocul de cOja copaci-'0

YrEv8o-Evvvvrtzl3S 183

lor, §i miorlaitul cucuvailor care se chiamail jal-nic una pe alta prin mijlocul besnei ; apoi une-on ii trecea rapede pe dinaintea ochilor §i cateo umbra négra de lastud ratacit, care cadea dinvOsduh, cu lungele'l aripe ingreuiate de plóie.

Tóta, nOptea ar fi umblat el fara spor ; darnoroc ca, avea cu sine pe coteiul lui cel mai bar-bat, cel mai priceput, cel mai credincios,

Miclau§, cane 'nvatatscia sema la vênat ;el apuca, spre colnic,upr, sprinten i volnic;tot spre vale se lasa,Si cararea cauta,botul prin êrb a. vèrind,urmele tot mirosind.Urma '1 ici, urma '1 colea 1Aficlau n'o mai perdea,pr'intuneric o simtea,nciptea 'ntocmai ca clioa.

Astfel, cu canele calëuza, bunk, voinicul a-puca d'alungul in jos, valea OrgOel. Prin volburaapelor ei se rostogoleat acum cu vuiet, rkdki-nile de copaci i bolovanii de piétra, surpati dela munte. i canele i stapanul umblat incetcu sfiala pe costi§ul lunecos ; dar cand ajunseratocmai d'asupra priporului de unde se vedil, inpOla, urmele unei cetati de Urie§Y i brasda vlad-nick a Troiariului, Mic1u statu in loc miriind

§i

181 TEV8o-KvvriyErtxZ's

ca in préjma de vOnat. Voinicelul sticli ochitFlacarale alburfi qeaa pe acolo din pamnt i sbu-rat d'asupra talnitel unde statura ascunse, atatamare de vreme, comorile de la PetrOsa, clo§cacea vestita cu puff el de aur ; dar la lumina scli-pitóre a vapaIelor, vénatorul zari printre erburi§i petrOle, capqina lungarqa a unui dihor ca-rele, cu ochil rasleti cata drept la dinsul. Tru-pul i ccida, dobitocul le incolacise, le facuseghem in faca coteInlui, cum fact dihoril candloc de scapare in vizuinele lor de sub pamênt.Voinicul nostru era gata sa asvOrle intr'insulghlOga lul cu tinte poleite ca sal prapadescA,cand dihorul incepu a chqai in limba lui de Ii-ghiOn i a qice :

Impërate luminate,nu'mi lua dilele t6te;lea-mi-le pe jum6tate ;ea'ti voIu da eü nestemate,chlar plOtra smarandulul,verdOta paniOntului !"

Feciorul deA

augur -iiirnpërat, aducênduV aminte

cat de bun fusese asemenea vorbe dingralul vulturului,-lasa ghiOga os §i goni canelein laturi ; lar lighiOna, bucurOsa pe a se sirqiscapata, incepu sa ricaie Vrina cu labelescóse dinaintea voinicului o pietra de smarand,mare §i frumOsa, de stralucea verde §i ramu-

alert'§i

§i

nybo-KvvuEznebs 185

rata ca spicul crud al graului, ca rodul Omen-tulut

Atata fu voInicului penë ce ridica de jossmarandul fermecat baga in sin ; deatunci. inainte tOte jivinile cate se térascia prin ërin i cate se ascunda pe sub pament, tote ilcunoscura pe dinsul de stapan. Viezurii cu perilsuff, lungi i drepti ca tepele, i bursucii som-norqi, cari 'fest numai nOptea din vizuirfi ; Verilpadureti cu blana ruginie, desa, mOle frumpsnetellitä, i vidrele coltate de pe malul baltilor ;nevèstuicele cu trup prelung i mlödios i cugu§e albe, care se furi§Oza printre rezOre, venandcuiburi de pasërele , i veveritele §ugubete cucOda valvoin, care safa sglobii pe cradle copaci-lor rontaind alune, ghinda §i scorup ; pintele culabe scurticele la pept, iar la spate cu piciorOnge,care cand umbla, se salta ca locustele, i eaten'pam'entului, de le (lice i uite,cari scat ca-pul la amiell din gauri, ca sa latre la sorepoi mivnii cei cu gropanele pline de grane,§obolanii din srnercuri; bite lighiónele , pene §.1cartitele orbete i aricil ghirnpo§i, ba chiar §er-

giNteril §i vperlele, tOte i se aratat lui incale, set ca slujesca la vre o trebuinta, setca s. piera de mana lui, cand avea placere de ye-nat. Cu dinsul vulpile ii cheltuiat de pomana §iviclenia mintei §i iutela piciorului, coci de fie-care minciuna a vulpei, el afla pre lesne mijlOce

1'1'1

a-§i

pil,

i

j

186 WE 7,8 0- K V 1,12yrt g

o mile ca villa de hac. Apoi cu ursul celmai sëlbatic, el i§1 facea jucarie; fall secure,fár cutit el intra semet in vizuina lui, se luacu dinsul la lupta drept a. in tot-dauna ursulcadea mort la pament.

Astfel prin vèsduh, astfel pe sub pament,el era mai tare, el era mai mare; de ace%traiul lui era acum §i mal mult pornit pe ye-n atóre.

Cand feciorul de impel-at trecea pe delulBalaurului, d'a stanga Slnicu1ui, lighióna cea in-fricopta, cu o falca in cer §i cu alta in

*erpOica cu soIii venjf,n'o ve01, sä n'o visezi

de graba se svercolea, se pitula §i se afunda Onela gurile iadului, ca sa nu o veqa vitezul véna-tor, sa nu'i reteze cu palo§ul §epte capetenuri sting, §epte suflete. Ori cat de mult se si-lea dinsul ca apuce inainte, iazma iaduluiprididea cu fuga i voinicul remanea merefi sa'fisceta, necazul pe paserile cerului §i pe lighienelepamentului. Da Ili peste ci i nu putea nimeri.

Ap mai pati intr'o nepte; §i a doua i, decluda §i de manie, se porni de pe délul Balauru-lui in jos, cand able se miji de dio i ajunsede odata cu qorile, cand se deschideat florile, lavalea stërp i pustie a Piclelor de glod.

Deca nu sciti i n'ati vequt, sa ye spuiu

i

§.1

pament,

i sa

sl'i l

sti !

se'l

Tero-K'pi'eri, 43$ 187

eh c acolo V a avolat Necuratul cazanele cucatran i cu snila colcotita : pe sub pament gal-gale §i ferbe glodul noroios , mai rece decatghiaça, mai negru decat ceta ; apoi, pe guri cs-cate prin tot oColul acelei väi fait de scursdre,Vvesce tina in sus, cand de o schidpã, cand deo palma, cand de un stanjen §i mai mult ; la fiecare gurA imprejur s'a durat muproIti, i balelecatränite pe care Uciga-1\-tdca le scuipa din va-gAune, se scurgh näclaite d'a lungulse aduna in nomol, se usuca de vent, se crapa.de sdre §i Wernü tot fundul vai cu o huma suit§i jilav, pe care nu se prinde, DOmne ferescenici troscot, nici ciulinI

Cand, de pe culmea vecinA, feciorul de im-pel-at facu ochii rOta d'asupra vAi urgisite, elvequ o Meta capricirA rätãcit6, cAlcand cu sfialaprin nomolul uricios al mocirlei; mai departe, ofiera selbatia, un ris sta stercit la papa.; pe-mul de pe lung §i subtire, alb §i cu petenegre, se sberlise in sus ; urechile'i Vaguiete cupamatufuri de peri negri la verf, se radicasedrepte, i ochii lui, vil §i petrumptori ca ochiide femele, scapArat schintel. Numai in doue treisArituri de pisicA, el ajunse d.pridra, se acata cughiarele de pieptul ei, rl infipse dintii in bere-gata, i se gatea sa 'I suga cu desfatare sangeledin vine, cand voinicelul inverti rapede praltiaca sa o isbesca in fiera. Dar ochil risului, care

moviWlor,

dinsul,

!

188 v80-KI,VVErtzg

'vödti §i in mieclul pietrelor, znxirn, ce i se gntea;el se smulse de la pieptul cApriórel i incepu s6.latre in limba lui de fidrä :

impbrate luminate,nu 'ml lua i1e1e tOte ;lea-mi-le pe jumétate,ca. voiu da eü nestornate,chiar piOtra rubinului,colcotirea s'angelui!"

'acum, pentru a trela óri, feciorul de im-pörat 'fern viata risului, precum iertase pe avulturului, precum iertase pe a dihorului ; elstrinse pra§tia pe mana, iar fiéra, veselä i mul-tumitOre ca, scApase cu i1e, scApär6, din ochil elo pidtr6, de rubin, mare i frumcisa,, ro§ie i vile,mai ro§ie decat fraga muntelui, mai vile decatpara focului §i intocmai ca sangele voinicului.

Cand o 1u voinicul in man6, §i. o bAgtt insin, pare c II mai crescu de o schiOpa inimaintr'insul. De aci inainte tOt n. firea cu suflare eraprada lui. TOte fiérele pre care iutela sangeluile impinge in fuga lor, a se Werne pamentuluica *érba campului la suflarea véntului, tOte celecare träiescii din vërsarea sangelui, -Vote cate dinsange i§i ieat puterea i prin sange otOte se supuser6, §i ele la vointele voinicului, capasOrile cerului, ca lighiOnele pAmOntului.

Dinaintea unui qa minunat vênAtor,

'tI

t plerdit,

TaUO-KVV,yeTLg 189

cerbil de la munteplecau a lor frunte,mistretii coltatic'adead improscati,capra saltaretanu scapa culupil din pAdurepican sub secure,iepuril fricosi

Cam pre aci ajunsese cu povestea Bisocénulmeu, cand de o data augliram la spatele nostru,o ietunatura de pu§ca urmata de un Donner-Wetter-Saperment 1 exprimat cu o energie de ade-verat granadir kesaro-kraiesc. Ne intorseram 'luteochii indërët.; dar nu mai era nimeni; tovaralulmed némtul se facuse neveclut.

Saracut de maica mea!" striga din ba-ierile inimei Bisocénul, s'a rëpus domnulger. (Acest fel gasise el cu cale ca sa locali-seze titlul de inginer al tovaraplui met).

Alergaram de graba la locul de unde venisesgomotul i, subt o tufa gasiram pe neA rës-turnat pe spate, dand din maul §i din piciore casa se scöle ; aläturi era puva lui din a aril tevae§ea ancö fum ; pugin mai departe se tavalea: opaserica printre fulgii ei rasipiti pe &ha. Calul,de pe ware calluse inginerul, se zarea departs invale; cu éa pe dinsul, el apucase vesel i ingóna mare, drumul easel, lasand caleretului li-bera facultate, sal de a römané unde caquse,

viatd,

loin-

190 Tevao-KvvuETtzbg

sal de a '§i urma calea cu ori-ce alt mijloc delocomotiune.

Bine, prietene, clisein in sféllit eti pa-titului, dupe ce constataram ca nu se afla in Melo primejdie, M-më sã inteleg mai antéi, cumal caclut dupe cal ?... Apoi pentru ce al tras cupuva?... In sf6qit pentru ce te al departat denoi?" La tOte aceste intrebari, el nu avea altröspuns cleat Asta, (In, nu scia!" .

Caleuzul nostru nu era mai pucin curios de-cat mine ca sa. afle cum se petrecusedar el cel puçin gasea insu§1 pentru tOte, ateun cuvOnt de rëspuns ki de mangaiere.

Lasa, domnule; nu e nimica, ca al ca-pe spate §i te al rézimat in cOte. R6ti era

deca cadeai pe branci, c puteal nasul sa '1

frangl."Cautand apoi prin Orba, el dete peste pasè-

rica rnit i jumulita, care, sOrmana, se svér-colea ca val de ea; era o Wen, ciocarlie. BisocO-nul luand'o in mana, cunoscu indata ca era ucisa,nu de alice, ci de ciocul gaitei: Cu buna sOrna,domnule, dumniata al vrut sa tragi in pas6rea ra-pitOre i nu vel fi nemerit'o; dar lasa ca, nu enici o paguba, ; vOnatul cel bun tot al 'domnieltale a rêmas. Vorba romanului : nu e pqtru cinese gatesce, ci pentru eine se nimeresce".

Dar nemtul se apara ca el n'a tras de felcu puva, ca pupa s'a tras singura i ca, din

lucru0e,

(int

Tev8o-Kuruvrot4 191

aceia, calul speriindu-se a sarit §i '1 a trantit jos,unde '1 a §i lasat fart, ru§ine nici pOcat.

Lasa, domnule, ca §i a§a e bine !" qi-cea Bisocenul. Dumniata tot nu rOmal pagu-ba§, ea, §i d6ca dat in vénat, vdnatul apicat din cer jumulit gata. despre cma-turn, sa n'aibi vre o mahnicIune, ca pamentulnostru romanesc e bun de obrantela;

Cine cade pe el josSe scOla mal sánétos".

intr'adevör, domnul ininger se radicaset6f6r fara vatamare. Se vede ca somnul Ii po-didise pe cand Bisocénul Ina): povestea basmul,pe care el nu '1 putea pricepe, i astfel pe nesim-tite römasese in urma de not Pe cand dar nemtulmotaia Ware i calul i§1 urma calea in ticna, ovesela docarlie se legana prin aer, ciripind lasOre, intocmai ca §i ciocarlia cea din graciOselestrofe ale glum?", vecMului poet francez Ronsard,cel de vita romanesca : 1)

1) P. de Ronsard, printre poesiile numiteGaietés ou Gaillardises) :

He Dieu, que je porte d'envieAux plaisirs de ta douce vie,Aloiiette, qui de l'amourDegoizes des le poinct du jour,Secoiiant en l'air la roséeDont ta plume est toute arrousée

11

§i

cl' Alodette),

realS'apoi

Si

192 nv8o- Kvvnyez izi3;

Hel ! DOmne mult imi sunt draglplacerile dulcel tale vieti,cIocdrlia, care despre amorcantl dindl de diminétä,scuturAnd in aer roilacu care e stropità péna ta !Mal nainte ca sOrele sä rësarAtu inalti trupu't1 spalatspre a '1 sterge de nuorl,cletinandull aripele mërunte

sAltandu-te in midi' säriturl.Tu spill in aer asa dulcl cAntarlin a ta vesel'a ciripire,incat ori-ce amant arcand te aude cantand primAvera,ca tine s6, fie pas6rica.

S'a intemplat ansö ca, in loc de poetici a-manti, ciócarlia nósträ sA fie auclit a. numai de ogaita, MmendA 0, in casul de façä, urmalul ba-nulnl Mära,cine se vede silit s trec n. lira in maim

Devant que Phcebus soit leveTu enleves ton corps lavePour l'essuyer près de la nue,Tremoussant d'une aile menueEt te sourdant it petits bons,Tu dis en l'air de si doux sonsComposez de ta tirelire,Qu'il n'est amant qui ne desireT' oyant chanter au Renouveau,Comme toy devenir oiseau.

clod,

Wevb-Kvvveztxbs 193

stramo§uldi s'eü Virgiliü, ca s sferVsca acéstaistoridra ').

Pas6rea viljmma se rapecii, sblerand prinaer, ca sa prindA pe cantareta, i acésta, miti-tica, in zadar cerca sn, '1 scape prin fuga. Pre-tutindeni unde dinsa, fugind uprica, taia vësdu-hul cu aripile ei, iat i du0nana, cruda gaita ourmärea cu chiote marl prin aer".

La tipetele de bucurie ale gaitei, la vaietarilesörmanei ciocrlil, somnorosul, plecat pe oblancul§eleI, tresAri §i, in mi§careal zapacita, II cadupu§ca de pe umerl; coco§ul se lovi de scan;implutura se descarca cu sgomot ; gaita §i calulse speriara arne'nduol de o data; Ima lash pradasa '1 pice din cioc; cel-alt tranti jos pe cAlaret,§i astfel vênatorul färA vole 0 vénatul nealtep-tat se intelnira ath,turi, pe 6rba verde a plaiului.

Dar calul, ca i gaita, vöclu de calea satovar6lu1 met rèrnase pe jos. De aceia §i Bi-

socénul, carele era cam atins in amorul sell pro-prit de povestitor, prin somnulspunea drept mangalere : domnule in-giner, deca dumnia-ta sciai romanesce §i ascultaiIa basmul met, nu erai s paI atatea nevoi

1) Virgilii Georgic. T-, v. 405-408 :

Quacumque illa levem fugiens secat mthera pennis,Ecce inimicus atrox, magno stridore per aurasInsequitur Nisus.

III. 25,682 13

Ii

inginerulu, II

si

Veqi,

194 TEV ao-Kvvnyermis

Dar fie cand este vorba de vénatOre, apol pomi te 1auI ca esti nascut cu tichia in cap, si

VOnatorul norocosumbla bucuros

pe jos".

Astfel ne urmaram calea spre Bisoca.

XI

Eram acum tocmai pe culmea délurilor subcare se ada,postesce, ca intr'o copaie, satul Bisoca.Gata a cOrmi la drépta ca sä coborim in sat,aruncai imprejurul meü o lung i multumitOreprivire, voind sa, Teat astfel ioa buna, de laintinsele priveli§ti ale plalului, mai nainte de ale pierde cu totul din vedere:

SOrele apunea drept dinaintea nOstra ; cercullui rosatic scapatase p'enö pe zarea orizontului

calde i senine, pare ea, se alternusepreste tot sesul räsariten al Wei, care ni sedestindea acum subt ochi. De pe acest täpanculminant de unde muntii Sacuieni cotescii spretéra Vrancei, tot_ Baraganul, tot campultot% sesul Galatilor, cu matca ROmnicului, cu va-lea BuzOului, cu lunca Siretului, tOt acea lata

campie se arata scaldata, intr'o lumingalbuie §1 1uciósä ca faça unei urie§e sinil de

sa

'ml

Brailei,

Obla

flu radelel,

Tevao-Kvvve-coti3s 195

aur; printr'insa, liniile vrpuite ale riurilor sedesprindeat ca fire crqe de betélä argintie, 'farsuprafaça neteda a apelor s6,rate din Balta-AllA

din Ba1ta-Amar6, oglindeat ca nisce ochiuri deferecate in mijlocul dauritel table. In de-

pArtarea cea mai afundan, Muffle dobrogene,tivite cu aburdsa corde a Dun6xel, incingeat, cacu un cerc plumburit, acest curios tabel, al cAruiaspect devenea cu totul fantastic, prin neobici-nuite metalice reflecse.

Mai aprOpe de nol anse, sub forme §i cucolorl Mai reale, se vedeaa pe vérful Bisocei §ipe al Ulmuprului, marl petrdie sure §i murgi,unele gramädite la un loc ca turme de vite adu-nate la repaos, altele rAsipite prin 1ivei ca va-

cUe cand pascii pribege. Apoi, subt aceste muchii,la stanga pAmentul se 16,sa la vale in costiv

pripóre gradate, pea se cufunda in jghiabu-rile mult umbrite ale ROmnicului §i ROmnice-lului; tot pe acolo, la locul ce se 'lice intreROmnice, se zäreati ance poienile fragedeale NAculelor, adApostite sub stancile rovate,care se numescti Petrele-Fetei; i in fund de tot,InAltandu-se in allAstrela ineguran a cerului, seperdeag culmile pHurdse ale Ste§icului, invelitein umbre viorii, civite §i negre.

Preumblandu'ml ochil, cand preste §esul custraluciri i schintele, cand prin muntii cu tainice

recordse mile, me arlasem pe un bolovan de13*

§i

sticla,

i

§i verql

196 1rEvc50-Kvvvez1 zbs

Okra §i a§teptand sa, disparA cu totul s6rele,nu me puteam sAtura de asemenea priveVI, cenoe, orA§enilor, ne este dat arare-ori a le vedé ;dar caleuzul nostru scia ca, nOptea are sA, vin5,lute i c scobori§ul One la sat ne va cere, prinintuneric, p6te o or i mai bine; de aceia elne indemnA s6, ne pornim indatA, i drept man-gMere, imi spuse ca are tocmai vreme ca s6.

ispr6,vesc a. basmul cel cu Feciorul de imperat,norocos la venat, pene vom sosi de vale.

Bine qici, ; II respunseiu ; ne-gre§it c trebuie s6, mi '1 spui tot, d6c6, maieste. Dar stall unde remsesql? ... pare cA in-cepusql a indruga o iretenie de lighiOne ca ceadin hora desgovelei :

Ursul cu cercelumblA dupe miei,Lupul cu cimpoluumb15, dupe ol,Vulpea in papuciumblã dupe curd',*'un iepure schiop,intr'un vOrf de plop,treierá la bob.

A§a este ?Cam ap, dar 'far nu pre, imi respunse

muntdnul piergendu'§i Ore-cum sArita, in urmaglumel mele de care me i cMam, i scArpinan-du-se la cAfa ca omul care st6, la induoielä. Pe

§i

Moly,

Tev Kvviiyer txc 197

semne, boierule", adaogi el, s'a facut uritunde am tot spus anume tOte soiurile de paseris). de ivine care traiescil pe la noi, la munte. Darde! ce sa'i fac eü, dOcn, a§a e basmul ? Va sa '1spuiu i eu dupe cum este artul i datinaD'acum inainte ansë nu mai avem nimic a facecu lighiOnele cele cu patru piciOre, nici cu celemulte sburatOre ; destul numai sa vö fie in scireea, Feciorul de imporat nu avea sémönul set pelume la ale vOnatOrii. Cand d'abie da cu gendulsa, faca vreo isbOnda la venat, voina pe data ise i implinea ; d'aceia i lumea intrega cand po-menea despre dinsul, nu'i (Ikea intr'altfel pe nume,ca : Feciorul de Impörat, cel cu noroc la vénat.

De va fi stat o luna, sea un an set doui,petrecOnduV viqa fara alte nevoi decat numaicu plcerea i cu mangaierea de a prinde §i dea ucide fiére pMurete i pasèri cantarete, eine vasci, spuna-o. Pe noi ce§tia, plaiq )51 venatori demunte, atata ne tale capul ca omul la venatOre,fie pe ger §i ninsOre, fie pe nacluf de sOre, nicinu prinde veste ca ce.timp mai este, nici nu vreasa scie cum are sa'i fie, nici nu baga 'n somala munca de '1 chiama, nici ca Yea minte de oil cecuvinte, ci vesel omora vremea care sbOra, faragriji traiesce, pe pamOnt domnesce, i e la venatca i impérat.

Acum, dati i dvostra cu socotOla, den chiatnoo, nisce bieV p6catog plini de trude 0. de

lui.

ti

198 TeT,J0-11-212/71yETa:g

nevoi, vénatórea ne ogelesce sufletele §i nepesce minile, apoi ce incantic de fan, 0. de vi-tejie trebuie sa fi fost pe voinicul fecior al DOm-nei Négal Vesel §i voios la inima, ager i vér-tos la trup, el zimbind eva dirninéta din palateleparintesci, zimbind se inturna sdra la rnaica-sainapol. Aa via, lina i neturburata, doeca inraM peite sa mai fi gustat cine-va.

Dar grijele §i mahniciunea lasat'ati vredata, multa, vreme pe om fara casa se lege decapul lui ? Firea omenésca, ap este ea de la Dum-necleil ostindita, ca sa nu plutésca neincetat uprca fulgul pe apa, i sa, nu calce mereil tot pec6,1 desfatate. Coci, acolo unde este poiana maiinfloritä §i cu fruuclari acoperita, acolo e cursapriponita. Dai intr'insa fär ca s'o yap ; to apuca,te glodesce i une-ori chiar de rea nu vrei sa, o

la sa. vedeV acum in ce fel pasul avea sa'lajunga, pe voinicelul nostru, i cu ce gingav a-magiri avea sa'i sece puterile stinga feri-cirile.

Inteo sOra ca cea de astäi, pe la apusde sOre ca acum, el §eciuse sa se odihnésca peunul din pietrOiele macinate de pe délul Ulmu§o-rului, tocmal d'asupra garliciului de petra, carnia

qicem noi grajdul Zmeilor, ffind-ca, acolo se a-daposteaii odiniOra, in vremea de demult, fiOrelecele aripate. edea el §i privea in jos cum negu-

ra-

o-

II

!

si

credi.

i sti

TiEvSo-Kv vi2yertx?,s 199

rele intunecat treptat vaile i culmile, cand vëqutrecénd incetinel pe d'asupra capului sn, o po-rumbqa, uVra §i alba ca spuma laptelui la mul-sOre, ca florile crinului la raga de sOre. I se facudor de acea pas6rica i ca s'o prinda de vile, pusemana in sin, la zamfirul cel fermecat ; dar ea, III-tandu-se la dinsul en ochi dulci, fermecatori, gun-guni galq in limba el cea pas6rOscti, :

Ab, voinice, voinicele,nu opri cMle mele;ci te lea dupe' al meii sbor ;cod, cu sinul plin de dor,te chiamti sa'ti facã darun scump, alb margdritarmOndra Fat6.' a Pletrelordin valea Nãculelor".

Aceste cuvinte, aa dulce §optite, de§tep-tail in inima voiniculul un frOmèt necunoscut;in sinul lui se aprinsera doriqe nedeslu§ite, pecare pOnè in ciasul acela nici in vis nu le incer-case. Fara, de a mai sta sa cugete, el se radicalute in piciOre; sangele i se incinsese ca foculprin vine; pleptul II svOcnea; in tot trupul sim-tea un avOnt neinstrunat ce '1 pornea s mergasupus i ascultator la chiamarea porumbiel. Ur-marind cu piciorul pe uscat sborul el lin, cum-p6tat, el scobbra vai, suia deluri, strabatea pa-duff, trecea lund i pOrale, i de ce umbla, pare

gise

200 W c50-KvviiyerotOs

ea, mai u5or pa5ea. Cand raqa cea mai tarqie asOrelui se prelungea sfiéta, pe foitele erbei inflo-rite din poiana de sub stancele Näculelor,rica se opri pe o rësura, imbobocita §i cu graiudulce cantator, striga a5a :

Tu ce plangi in stancala umbra adinica,esi acum din pletra.,alba, dalba fata,vile s,i frumOsa,blânda, recorcisa,cu chip luminos,cu trup mlödios,cu per aurit,pe urnerl leit;esi fata din pletrasa te vecla'o data,scurnpul ted ursit;cod iatn sosit!"

Ca un vis, ca o parere, se cobori de pestanca , méndra alba, fan., naltä , mlödiOsa cao trestiOra, cu perul de aur, cu ochi de balaur,rupte, din sore intocmai ca Lena Cosinzena. Defrumcisa ce era, de alba, ce s'arata, la sOre puteaicata, lar la dinsa ba! Cine '1 vedea mersul, cine'1 zarea chipul, cine augea glasul, nu putea sao privesca §i sa nu o indragesca, nu putea sao auc i sa nu i se Incréqa.

Cu zimbet ginga§ pe gurita, cu ()chi ga1e§1parunclOtori, venea mendra cam descinsa, pa-

pase-

'1

?FE 1'80-KvPliyFT Whg 201

ind u§or i legamat prin érba mole i dOsä apaji§teI. Ea se opri dinaintea voinicului §i, ark-tandu'i intre degqele, un bob naëruqe1 de max-garitar alb, curat §i luminat ca laptele la mul-sOre, ca flOrea crinului la sOre ca dragostile defata, mare, ea, cu viers dulce ferneiesc, care mailesne decat sAgeta sträpunge inima voinicului,II gri, ricrend, a§a :

Dati-l'as si nu l'as da,cd më tern Ll vel uitacand la venat te tot plimbl!Ba l'as da, de vrei sh'l schimbicu piara zarnfirului,limpeclimea cerulul,cu plétra zmarandului,verdéta pdmOntulul,cu pletra rubinului,colcotirea sdngelul".

Feciorul de impörat rëmb,sese uimit ca di-naintea unei n1uciri incanthtOre. Nu scia, binedOca este dqtept seu deca viseza. Nu '1 venea

dea creVmOnt nic vederilor, nici auqului;cu tote acestea, clina ce '1 sta in faç Ii priveacu ochi fermecatori, aruncand prin tot trupu'l,cand aburl fierbinV, cand fiorl de ghIaça,; vorbaei II rësuna 0116 in suflet, dulce §i induplecatóre.Pe cand ea cata la dinsul i zimbea, lui i se nA-lucea pare cd campul inflorise i cerul se lumi-nase, Iar cand ea deschise gura ca sa '1 vorbOsca,

sä

202 EllrYn-K).vliyerofs

pentru dinsul, muntii resunara, apele se turbu-rara., bradii se scuturara, coclril se trezira, frun-dile §optira, stelele sclipirä §i in loc se oprira.Atunci viata, sa '1 o fi cerut dinsa, gata §i bu-curos era el sä '1 o dea, numai ca merea sa pOtprivi la ea, numal ca in veci sa o pOta miry.

De graba scóse din sin cate'§i trele neste-matele fermecate, care pene atunci fusese §i tOtputerea §i tOta bucuria lui, i, fär sa se maigendesca, fara sa. se induoiasca, le arunca cumultumire in pOla dragala§ei copile. Buzele elfragede i rumeióre se resfoira intr'un ris de ne-bunatica bucurie, i apucand margaritarul introdintil el albl §i mörunti" ca §i bobul nestemat, Iipuse bini§or pe buzele voinicului, intr'un dulce§i lung sarutat.

A tunci umbrele caldurOse §i bälsamite alenoptii de vela ascunsera in negura, §i in tacerepe fericitil miri ; singura porumbita cea alba ildesmierda prin intuneric, cand cu vesele cantari,cand cu blande vaietazi; dar cand rosarira qorile,de o data cu florile, porumbita amagitOre i ladragosti indemnatOre, peste teri §i peste marlsburase, prin vesduh se departase, fugind ca sanu mai vie, §i luand cu sine in vecie, scurnpul,feciorescul dar, bobul alb de margaritar.

Dile i nopti, luni i septemani trecura. Fe-ciorul de imperat §i Fata din pietra traiaa in-strainati" de lume, singuri singurei, el numal .cu

!/-EvJo-KyruErzzin 203

dinsa, ea numai cu el, §i alta grijä nu purtat,alta placere nu gustail decat ale dragostelor lor.Cercuind lumea intrega in poienita inflorita §i cufrundari acoperita de sub Pietrele fetei, voiniculnapustise codril, urise isbéndile vietei sale demai nainte. Tenat Orea era uitata ; inima lui sescalda acum tOta in desmierdari noue §i necum-patate. Pase'ri, fiere §,i lighidne traiat de el orop-site ; tOte se instralnase i se lepädase de al lorsburdalnic stäpan; nici una nu'l mai cunoscea,nici una nu'l mai asculta; dar nici lui, nesocoti-tul, de ele nu 'I mai pasa. Arcul §i sAgetile,ghiOga si pra§tia stat aruncate la pamOnt ; ru-gina i putregalul se lipise de ele §i le rodeatiputerea. Asa feciorul de imp6rat, uitand vitejiavénatoresca, uitand i casa parintesca, sedea dioa

nOptea lungit mOle pe covdre i cu capul inpOla copilel, se uita cu ochii in ochii ei, ii sorbeasuflarea dupe gurita §i 'I cerea meret sa '1 de-smierde cu canticele ei.

Cdritä'ti, mOndro, canticul,cã 'ml e drag da sufletul.Canth, scumpul men odor !Id cu tine as vrea sa mor!"

Dar muierea tot muiere! DI ce core cao sa te certe de ce i l'ai dat. Cu incetul cu in-cetul, incepu fata a lua sema ca sufletul voini-cului se inmulase la dogorela dragostelor feme-

r

204 TE1180-Kvvi7yEr1Zbg

iesci ; acum II parea rat 'I venea ciuda ca iu-bitul ei nu mai era ca mai nainte, vitejelul pla-lurilor, caruia lumea II qicea cu lauda : Feciorulde Imperat, cel cu noroc la vdnat ! in zadar IIcanta ea, cu viers dulce femeiesc, méndru cantichaiducesc ; in zadar Ii ruga sa se trezdsca dintraiul langed §i trandav in care il cufundase viatade iubire ; in zadar il tot indemna ca sa, esa cudinsa din pustietate, ca s'o duca sa vérla lumea.El in brace o stringea, dulce o desmierda,ala II tot vorbea :

Fad, lumea ce va face,noi traim aci in pace,cum n'o drag cum ne place !T)ica lumea ce va cjice ;fericirea de aicetot nu p6te si ne'o stricelSpuna lumea ce-o voi,noi aci cat vom traifara grip ne vom -iubi".

Dar uritul, uritul cel pocit, bdia ceade creqem'ent , care din placeri trezite incol-tesce, sufletul Ii amaresce, cu doruri se hranesce

la noui placeri rivnesce, uritul cel urgisit,care usuca §i topesce, mereü i necurmat In inimacopilei se prefira i pe fie-ce qi mai adfmc otrundea, in ea zilnic se 'nculba, mai amarnic orodea. Feciorul de imp'erat vedea i simtea tote;dar lee sieV nu '11 scia gäsi. Fata umbla mai

§i

gi

mi'gi gi

fara

0

pd-

Wei; Jo-KvvuEroes 205

adesé razna prin pb,duri §i prin 1ived cu frunteainoratä, cu faça th,criniaM cand se intorcea lasocul el i '1 0.sea vLtandu'§i tristea, lungit subtulpina bragilor, , ea II icea plangend i sus-pinand :

ScOld, draga; scOla frate !nu mat tot zacea pe spate,

'nni am uritmutand capetilele,and la cap, and la piclOre,cand la umbra, cand la s6re.

Of ! drag* lubita mea!nu pot, nu pot, chiar d'as vrea;bOla mea nici ca s'o duce,pen'ce tu nu'mi '1 aducemura' albastr a. arnarksloiu de ghlaga 'n mled de veil

Of I draga, Iubitul men!ajutall-ar Dumnecleulen totl muntil '1 am calcat,mura: albastra n'arn aflat,sloin de ghlaga n'am gasit,ca. pamentu'i

FetisOra din Buzen,'Imura' albastra ochlul ten.

care me ucide ren;slolu de ghlaga netopitae chlar racitä

de mine deslipita".

ca

si

si

ai

pole,

incnictit.

inimall

206 Tee (Yo KvvriyErts

Cand ajunge inima sa fie sleita de dragoste,apoi curênd piere i mila. Fata din pétra, satula

de pustiul munt4i1or i de iubirea singuraticA,visa acum nOptea i se géndea qiuia intréga,la locuff desfatate §i pline de lume, la ora§e cusgomot, cu petreceri i cu veseliI, la cetati undetoti s cate la dinsa cu dor i cu drag, §i dinsacu méndrie la tott sa se arate frumOs i impo-dobita in haine trufar i in pietre nestemate.Destul, destul iI inchisese ea tineretele in de-Oxtail, de lume instrainata ; destul gustatecerea Yubirilor tainuite. Acum inima'i sbura cafluturele, dupe lumina ; sufletul el cerea sgomo-tul veseliilor, stralucirea averilor, vOlva trufiilor.Astfel de doriqe II fraindntat meretscim cu totii C ce se nasce in cap de muiere,inteinsui neistovit nu pIere.

Inteo diminqa, cand Feciorul de imp'eratse trezi din somn, ingreuiat de langore i deinima-rea, Fata din petra perise de hinga dinsul.0 aitepta sa vie la amTéqi, o altepta sa vie s6ra;dar umbra molifililor se a§ternu incetinel d'a lun-gul paji§tei, scaclu §i crescu Tara§i, dovedind scur-gerea vremiI, i nimeni, nimeni nu veni...

Atunci pricepu dinsul ca copila a fugit §i

in paduri l'a napustit; atunci v6clu bine ca puicaa sburat, s'a dus i pe dinsul l'a rëpus. Atunciin la-untrul lui se facu adünc intuneric ; in pieptinima'i sdrobita se incolacea ca crampeie trun-

§i

pla,-

rniniPs, si

noo-KvvvEr,g. 207

chiéte de §Orpe veninos. J2ioa la sOre, el se fra-ménta in durere ; nOptea la stele, din ochl if pi-cura isvor de plansóre, §i la tot césul, nOptea ca§i qioa, clioa ca §i nOptea, glasul lui dulos résunaprin codril : DómnA a inimel mole, stApanA aacestor locuri 1 de ce m'ai pArbsit ? Uncle te aldus ? Ah, unde ?...1)

aducea aminte d'ale el dalbe frumuseti',d'ale el dulci cannel, de qilele fericite pe candglasul muntilor §i al apelor respundea cu veselsusur la glasul copilei , pe cand ea umbla legA,-nandu-se, ginga0 §i uOr, pe verdqa liveqilor,,pe cand ea tremurand, scutura de pe cositelelMale , zk-ada mai pugin alba decat pelita ei.Atunci inima MT, cu suspine, intreba in zadar pecodril §i pe stand'. : Uncle §i in ce tar6, va maifi acea méndra flóre, acea dragästósä romanca,cu faga albA ca crinul, cu glas incantátor de

?... Numaf riul acuma, numal apele, candse clAtescii, respundil cu vuiet la gemetele mole...Ah I unde mai sunt, stApana mea doritä, ah !

I) Tesoro de los Romanceros y Cancioneros espanoles, re-cogidos y ordenados por d. Eugenio de Ochoa, (Paris, 1838) p.137 : Romances del Cid Campeodor :

cRey de mi alma, y desta tierra conde,aPorque me dejas ? d6nde vas ? adonde ?s

I§i

qina

208 nv(So-Kvvveztx,3

11unde mai sunt chiar §i viscolile de odini-Ora !"1).

Dar tOta jalea lui era in de§ert ; ce a fostverde s'a uscat; ce a 'nflorit s'a scuturat. Intea-Cale plaiuri, in care el gasise mai antdi

venand §i prinpnd cu nepasare paseri dopre cer §i fiére de pre pamént, in acele dumbraviunde apol IY aflase fericirea la sinul dragalmeifeciOre, acum totul era veted, totul era ofilit,totul se imbracase intr'un giulgiu de ger i deintristare. El cerca sa. radice de la pamènt arcul

sagetile, ghiOga §i pr4tia; dar armele erafl ru-ginite, puterele'l erati slabite, ochiul vedea tur-bure la Vnta, braQu'i nu mai scia sa nimeréscatelul. De odata cu nestematele perduse i farme..cul lor puternic ; Fata din 'Tara le luase cu dinsaca sa faca cu ele cercei i ghiordane; lar el, ser-manul, el Ii aducea atunci aminte, cu dor §i cu

jadis :2) Francois Villon (1431), Ballade des dames du temps

(Dictes moy, oè, n'en quel paysEst Flora, la belle Romaine,La royne blanche comme ung lysQui chantoit it. voix de sereine.Echo, parlant, quand bruyt on maineDessus riviere ou sus estan.

sont ilz, vierge souveraine ?Mais sont les neiges d'antan ?).

mu1V-mirea,

Oil

oii

TEV(Io-KvvusTofi3e 209

jale, despre locul unde nascuse, despre caminulunde crescuse, despre maicuca dulce care pe si-nul el il leganase, despre tOte bunurile, tOte a-verile §i tote multumirile pe care le perduse. Else ingrozea vëqêndu-se ajuns a rand, ca un su-flet calëtor Mat tarie, prin locaple sölbaticeale flOrelor, a cerca prin codril i prin pustilluca fericirilor, §i inima'i sangera, rasipita, in thr-qiI i zadarnice cainte 2).

i) C. V. Ca !Jai, Carmen LXIII, de Aty, V. 50-73 ;

cPatria, o mea creatrix ; patria, o mea genitrix,Ego quam miser relinquens, dominos ut herifugxFamuli solent, ad Ide tetuli nemora pedem,Ut apud nivem et ferarum gelida stabula forem,Et earum omnia adirem, furibunda, latibulaUbinam, aut quibus locis te positam, patria, rear ?Cupit ifsa pupula ad te sibi dirigere aciem,Rabie fera carens dum breve tempus animus est.Egone a mea remota hnc feral- in nemora domo ?Patria, bonis, amicis, genitoribus abero?Abero foro, palstra, stadio et gymnasiis ?Miser, ah miser, querendum est etiam atque etiam, anime IQuod enim genus figurx est, ego non quod obierim?Ego puber, ego adolescens, ego ephebus, ego puer,Ego gymnasii fui flos, ego eram decus olei.

Ego vitam again sub aliis PhrygiR columinibus,Ubi cerva silvicultrix, ubi aper nemorivagus?Jam jam dolet, quod egi, jam jam que pcenitet

III. 25,682 14

'

gi

an-

It

210 nao-Arvv7iyeztxS

Cali a1ii pe lume lI vedti ca dinsul, virtu-tea §i norocul spulberate prin nesocotinta lor !Cand e omul tênër, el nu scie, biet, s preguiéscabunurile cu care pronia cerésca, muma darnica

IubitOre, '1 a inzestrat. Se imbata de veseliajunetei, de farmecul frumuseVlor, de pläceri tre-cötdre, de sburdari arnagitOre, §i, déca intr'aceabetie ii pierde sal il rasipesce nestematele o-&ire cu care il imparta§ise sOrta, curénd, curéndin urma, 11 ajunge i ciasul amarnic al caintei;'apoi, dupe dinsul, se casca, intunecos i rece,

täcutul, pustiiul mormént !

Ap! ye -Ve§tejiti vol -Lae, plapande floriale vietei, tinereV, iubire, placeri, trecötOre fru-museV, frumusete, dar din cer pe care cerulpisrnN indata ni'l rapesce, in graba ye ofiliV§i peg bite, déca printre vol Mil nu se pre-fir un fulger cu arsura, vre un fior de ne-murire!

Cata cu un ochlu de mila la cea tinerime deremd care, in toiul frumusqelor traiesce in de-smierdari i 'n desfatari se imbata.. Cand yagoli péné la fund paharul cu 'ncantarile, ce o sase mai alega dintr'insa? Cine o sa mai scie deea?... GrOpa, care o altepta, o va intréga.

§i

vre

'nghiti

Tevb-Kvvvertx6s 211

Tacerea de veci o sa sting, dupe lume, cu a elsterpe iubiri!" ')

Lacramile de cad* i duiósele cugethri alefeciorului de imperat, cel ce fusese odiniOra no-rocos la v.enat, me pornise §i pe mine pe tristegenduri; imi veneaa acum unul dupe altul a-minte atatea falnice visuri ale junetei mele, care,impreuna: cu anil cei rapeqi, nimicit in za-clarnicul de§ert... cool 144, vai! rapeqi se stre-córä anii!

Eheu, fugaces, Postume, Postume,Labuntur anni

Dar era nópte in tOn puterea cand incepurAsa, ne salute latratorii din satul Bisoca. In bata-

i) Lamartine, Meditations poétiques : A Elvireclrous tomberez ainsi, courtes fleurs de la vie !Jeunesse, amour, plaisir, fugitive beauté,Beauté, present d'un jour que le ciel nous envie,Ainsi vous tomberez, si la main du genie

Ne vous rend l'immortalité.Vois d'un oeuil de pitié la vulgaire jeunesse,Brillante de beauté, s'énivrant de plaisir ;Quand elle aura tad sa coupe enchanteresse,Que restera-t-il d'elle ? A peine un souvenir ;Le tombeau qui l'attend l'engloutit tout entiere.En silence éternel succede a ses amours....,

2) Horatii Carmin. II, XIV.

14*

tiqa, 'ale el

Sail

212 Tevao-KvvvE-cots

tura easel arenalesci ardea un foc mare ; des-calecaiu la flAckaia trosnitóre a br4cli1or, i dom-

, nul Sterie arenda§u1 ne e§i cu plin inainte.Intr'o mana tinea o bota cu pöstrovi vii, pais-peti §.1 sglobii, pescuiti in pe'riul spumegos de subpOla umbrita a Pietrelor Fetei; in cea-l-altä purtao cu§cA cu lepura§i de cas, plocOne trAmise destaritul unui schit vecin, carele hranesce i pr6,-

sesce in curtea m6nästirii d'alde aa arqoiu §ispornic vOnat, rar in tell la nol §i botezat inCodicele civil, art. 468, cu numele pozna§ de La-pini pe lAngd casd, 'far in Dictionariulu

Romane, elaboratu ca proiectu dupo insarcina-ma data de Societatea Acaclemica Romana, pa-gina 981, cu aceia, tot ap diochiatb, §.1 puçinromanesca, de : Cunicule seu cunicle, specia deanirnali,, d'in genulu iepurelui, forte assemine cuiepurele, i de acea-a numitu pre a locurea si ie-pure de casa, francesce lapin".

A§ don s aflu care sunt locurile undo, vor-bindu-se néo§ romanesce,. se mai qice i altfel,bunA-Orn,, cine'l, pus'ai degetul pe el?Cuniclu §i Lapin.'

D'a§a látinie dobitocèscä,d'ap pacalitOre francuz6scaunul Domnul sá fer6salimba ncistrã parintêscA!

Dar domnul Sterie, din tindA,, ne poftesce lamancare. Drumul, basmul i gOndurile melanco-

inui lim-bei

cine'l,

Wev8o-Kvvuerovis 213

lice m'ail secat Ia stomac ; me grAbesc dar aintra in casA, unde ne a§tepta masa, care demult stA intinsA.

tu Anse n'ai fost poftit impreunAcu mine, te las afar i drept mangaiere, IItrAmit de departe, ca hranA intelectualA, bunAde rumegat, acestA poveste incurcatA, insocind'ocu o prietendscA salutare .... cam slabA §i ser-bedA mAncare!

Dar sä fie cu iertare,COci suntem la vOnatdre

Post-scriptum. Nu me lértA consciinta casA nu indreptez o eróre ce s'a strecurat in pa-ginele de mai sus. Am clis cA la nol guvernulnu s'a ocupat nici odatA de a regula venAtórea.M'am Inelat. Reposatul C. Negruzzi , carele nua fost numai un scriitor plin de talent , de spi-rit de inimA , ci a mai fost §i directore' al 0-ficiului de Statisticft din Moldova, ne dA in scri-erile sale urmAtOrea notA plinA de interessprijinitA pe calcule nediscutabile :

De la 26 ianuarie 1841 One la sfer§itullui decemvrie 1815 , s'aii ucis , dupe catalOgeleVistieriei, acqt1 lupi :

§i

§i

Fiind-ca,

I

214 Tev8.9-Ifvviniermi,g

In anul 1841 ... 113 lupi mari1842 . . . 198 idem1843 . . . 318 idem . .. 59 pill

11 771844 .. . 340 idem 111 idem

77 711845 . .. 261 ideal ... 101 idem

120 lupi mari,Total 1501,

271 pul

s'a plAtit din Vistierie 18,450 lei pentru 1230lupi marl si 203'21/2 lei pentru 271 pui. In total20,4821/2 lei.

//SA vedem acurli folosul acestei legiuiri.S6, inchipufin ca fie-care lup era sA

ntnce pe an cate 12 oi. Pare-mi-se c sunt des-tul de moderat. ,Care e lupul ce s'ar mulVmi cuo Oie pe lun0 In cinci anl vine de lup 60 oi,care pentru 1501 hipi face 90,060 ol. Socotindacum Oiea ate .20 lel, face 1,801,200 lei , dincare scWend 20,4821/2 lei, precul capetelor a.

1501 lupi, remarie folos 1,780,7171/2 lei."

Tot cu acOstA ocasiune, autorul Neatelor ti-nereplor mai povestesce i o istoriórá pe caream socotit c nu va strica s o transcriü aci,cocl ea va fi ca pnarusul de Fine Champagne,dupe un prftnq Indesat i anevole de mistuit,rudis indigestaque moles !

Tan, ce scria Negruzzi in luna fevruarie1846 :

§i

...

Wev8o-Kvvusrexiis 215

Vit de la venatOre, prietene, unde am im-pu§cat un lup. Da.'mi vole deci vorbescdespre el.

Rita lumea cunósce lupul , fiera asta car-nivora §.1 nesaVósa, du§manul pastorilor §i grOzaoilor. Din vremea regelui Edgard , la anul 966,lupif n'aii mai v6qut paméntul Engliterei; i cand,din tote staturile Europei erat proscri§1, numaiin Moldova, sunt acum cinci ani, vieuiaü caIn sinul unei republice, incat era o blagosloveniecum lupii §i jidanii cresceah §i se inmulteatil:A.ns6 la 1841 , ministerul trebilor din la-untruMcu o legiuire prin care se puse prec capuluide lup. pranii incepura ucide , pastorii a fimai lini§titi, §i oile a dormi mai fara

Spunt nu sciii de e a§a, clupii vedendosfinda ce li se pregatesce, ail ales o deputatiedintre ei, care viind in capitala, '§i a tocmit unvechil ca s le apere dreptul ce '§i inchipuiailat. .Acesta le a facut o jalba lung i Ian, incare dovedea tetragonicesce ca, de la descalicarealui Drago§ lupii alt trait in buna pace in Vra,ca n'a mai facut nimeni sprafca ca sa veda cateoi mancat; ca de vreme ce lupil sunt lasatica sa manünce ol §i. oile ca sa, fie mancate delupi, apol dupe tOte formele, legile §i obiceiulpamontului, lupii se cuvine a fi volnici sa ma-nance oi, §.c.1., §.c.I.

Ministrul Lupu Bal le intOrse jalba cu

sa'ti

ca

argrip,.

s'ab

216 Tev8o-KvvuErix:::.

nadpis gicend ca obiceiul pamentului pOte slujide lege, cand nu este vatamator legei, i numalatunci li se va lua in bagare de sema reclama-

cand volt da inscris §i chieza§ie ca nu voramai manca came, ci vorti pasce troscot, ca niscedobitOce ce sunt.

Deputatii e§ira cu cOda intre vine, gendindla nedreptatile Ornenilor. Viind la gazda §i sim-tind apetit , se pusera la masa. Ospatarul ledete bor§ cu miel, cotelete de miel i fripturade miel.

E bine! striga unul din _ei, mai crmica este dreptate in lumea asta. Omenil mtnuncaoi, i noi sa nu mancam?

Ba sa ,mancati, domnii mei ; le qise unjune supleant de profesor, omul §i lupul suntlasati ca sa nianfince came; dintii lor cei canescio dovedesca. Eu cand nu mananc came, nu potpronunça nici cel d'antei vers din Eneida,

Arma virumque cano, etc.

Din vorba in vorba, lupii spusera viitoru-lui filosof scopul soliei lor §i neisprava cu careall qt de la Ministru.

Advocatul care '1 aT avut era un igno-rant, le Tse acesta. Sunt sigur ca nici rudimentelelimbei latine, ale limbei mume, nu le cunoscea.Sunt sigur ca petitia ce v'a facut era plina debarbarisme i de solecisme s;i scrisa cu slove ci-

tia,

Wev8o-Ifvvwertx.Cs 217

riliane. Sa v6 fac eü o suplica cu litere latine §iyeti ved6 cum voiu face capot pre ministrul cutot departamentul

Indata le scrise o jalba cu litere latine,care se mantilla prin acest calambur :

Lup te chamá i hip estY,Lupil dar ce prigonesci?

Omonimul lor ministru le rupse jalba , qi-c6nd c nu'l plact poetii §'1 c, cu WO, cuscre-nia ce ei arata Ca aril ave cu dinsul, nu pOte cAlcadatoria postului ; prin urmare porunci unuicomisar de poliVe intiresca din ora§.

Ajungend la bariera, nenorocitele fiëre i§1scuturara praful de pe copite, i lacrirnand, tin:sera labele spre cer, cuventand acest blestem .

it

Aci autorul i§I precurma povestea , necu-noscénd , dupe cum se vede , coprinsul blestemu-lui bietelor fiere nedreptqite. Deca pe llinga totspiritul i talentul ce el avea , reposatul C. Ne-gruzzi ar fi posedat §i darul proorociei, el ne-gre§it ar fi pus in gura lupilor un blestem de fe-lul acesta :

n, DOmne, ca toti ace% can alt géndurirele asupra nOstra sä fie osiinditi, spre ped6psalor, a citi dintr'un capöt penentealtul, ota Pre-cuvèntarea la Manualul Rnatorului, romftnesc; dar

sêii."

sal

218 nv8o-Irvrverestin

tot de odata opresce'i, DOmne , de a se folosicAtu§1 de pugin de invätAturile coprinse chiar incorpul Manualului, cod fail de acdstä a ta p6-rintescA ocrotire, va fi de acum inainte vai g a-mar de nëmul lupesc , in Vra bine-cuvéntatä aRomftnilor, unde , de la descalictOre , blajina lo-calnica stapanire ne a ingaduit sO, träim ca insinul lui Avram , f6,ra, de a ne mai sastisi custatistice iscodiri !

21Amin !"

XII

WEV80-Kyvilyerg 219

SPERSIT

V I I I,

FRAGMENTEDE

LITERATURA POPORANA

1874-1879

CREDINTE, DATINE SI MORAVURT ALE pOPORULUI ROMAN.JUPAN RANICA-VULPOIUL. TIGRUL PACALIT.

VECIld POETI Al ROMANILOR. --DECE BASME MITOLOGICE.POVESTiLE UNCIITASULUf SFATOS.

--

-

CREDIV[E, DATINE I NIORAVURI

ALE

POPORULUI ROMANPrecuventare la cartea diul G. D. Teodorescu, cu acest titlu.

7)SA nu pArAsim ansë cu totul cercul tradi-

tiunilor §i al canticelor ce se repórn la vechiulcult al naturel, färA, a pomeni despre un obiceiapoporan al antichitAtii, cu care se MO, §i 'un can-tic copilAresc ce, in parte, s'a pästrat ca o amin-tire departan, in centile nOstre.

Ateneil ne spune a a ainta remdunica ,

xE,lcdov*tv, se chlamä la Rodieni o Ore-care co-linda, despre care Teognis, in a doua din scrierilesale asupra serbarilor din Rodos, vorbesce astfel :Rodienii numescil a ceinta rôndurica un fel de co-lindare ce se face in luna lui Boedromion, (sep-temvrie al nostru). Numele acesta vine din cu-

224 CREDINTE ALE POPORULIII

vintele ce se cAntA atunci §i care stint cele ur-mAtOre :

Venit-a, venit rOndunica;cu dinsa i vremea frumcisd,cu dinsa s,i timpul cel bun.E alba curatft pe gusasi negra cu totul pe spate.Asverld-ne 'nccice smochinedin casa ta plina, bogafa,si da-ne Si vin in ulcicas'o cosnita plinA cu brinza;dar fie si pane de risca

turta cu 'Dud, tot ado:prilmesce ori-ce rOndunica...Luam ceva, on sä ne ducem?Dar clã-ne, coci altfel nu mergem,ba ancO luAm cu no! usa,ori polita cea de d'asupraoi chiar pe neVasta'ti ce sOdein casa colo tocmal sus.Meruntaq i lesne o ducem 1Dar da-ne cevasild mai bine,

cata vr'un lucru mai mare!DeschidetT, deschideti toti usa,coci Tat' a venit rOndunica.

fa! nu sfintem unchiasi,ci suntem copii, copilasI 1"

AcestA colindA, adauge Ateneti", a arAtat'omai Antéi Cleobul Lindianul, cand incepu a faceprin Lindos stringere de bani".

SA o fi compus frumosul Cleobul, unul din

si

Si

*i no!,

CREDINTE ALE POPORITLIII 225

cel épte inteleKi ai Greciei, sea fiicafsa Cleo-bula, cum (licü a1ii, acest camtare coprinde, ne-gre§it, un inteles mai adimc deca al unei co-lecte de bani set de merinde. Inteinsa vedemca se vestesce sosirea vremei frumOse i a tim-pului celui bun, cod in tónana, ar§ita sOrelui s'apotolit i casele s'ari umplut de avutil : rOndu-nica prevestitOre de bunuri, revine sprintenavesela,. Deschideti, deschideti'l u§a! Bogatule, im-parteV cu saracii comorile! Asfel vO gralesceglasul nevinovat 1 copiilor.

Astacli Sncö, pe tOte tOrmurile Greciei,chiar in Atena, pe la inceputul primaverei, copii,adunqi in cete i inOnd in ma,na o morira, cuaripe de ita, ce, invOrtindu-se, inchipuiesce o rOn-dunica, alérga din casa in casA, cftntand un can-tic de felul acesta :

ROndunica vine de pe alba mare; ea trees ma-tea si face un fuisor Si Ode intr'insul sä resufle ,

cliceMartie, Martie noros, i Fevruarie ploios, lacá

dulcele Aprilie se vestesce c'a '1 aprOpe.Pagrile ciriposc, pomisoril inverdescn, gainele

cloncAnescd i incepü sä clocescã.Turmele purcedn la munte, ieçlii sard i pawl

mugurul cel non.Animale, pasérl, Omenl, toti se veselesen din suflet;

ghiaca, zapada si crivetul ad incetat.Martie, Martie noros, Si Fevruarie ploios, lath vine

Aprilie eel frumos 1Esj afarã, Fevruarie, i tu, Martie, du-te, card-te!..."III. 25,682 15

ei

226 CREDINTE ALE POPORIILIII

sfiqescil cu sunetul ce '1 facem nol din buzeca s gonim o pisica.

Cine pOte tägäclui ca acest cantic este ovarianta moderna a vechiului Chelidoniasmos ro-dian? Cine nu va zari in amdnduoë idea comuna§i firésca de a vesti lumii, prin gura copiilor, oscire inveselitOre : sosirea timpului placut, a cal-durii cumpëtate, a zefirului primav6ratic, a ye-getatiunil inflorite ?

O alta veste buna, de o natura mai mis-tica, mai pugin pipäita sinqurilor, dar V maimangaietore pentru iMmi, deVApta nOptea dinsomn pe copii, in clima mai aspra, in t6ra maicre§tina a Romanilor. Pe cand zapada acoperepaindntul, pe cand gerul sleiesce chiar apele, o

Stea, icOna a celei ce s'a inältat odinióra pecer ca s calëuzesca pe cei trel Crai cle la Re-

mana cete de copii prin intunericul ulitelorviforOse, in ajunul CrAciunului, §i le ind6mna avesti cu glasuri nevinovate creVnilor adormiV,ea, peste pugin are sa vina cósul solemn V dorital mantuirii I Ei nu ameninta, ca copiii din an-tichitate, cu furti§aguri, dar le e frig, le e f6mebietilor copila§i, V, dupe ce ati strigat :

Buna diminóta la lfo-Ajun f

ei cerh sa le dea macar un covrig , ca mortide frig", macar o nuca, ca, se dati cu capul

sdrit,

'1

CREDINTE ALE POPORIILII1 227

Ie uluca" , mgcar un mër, ca sa te timgüde per !"

01 veal datine i vechi cantice ale popo-rului ! ce dulce farmec coprindeti vol in naivelevóstre expresiuni! Aspra critica se sfarma dina-intea vOstra, cod mintea omului, deprinsa, cu voldin pruncie, pare ca. se scaldg, la auqul vostru,in nevinovatia'l primitiva. Vol sunteti pentrunoi amintiri suave, ce invileza junia in suflete !Pentru popor, sunteti flOrea neultaril !"

Aceste rOnduri le scriam acum vr'o trei-spre-clece gni , aruncand intr'un articol desprecanticele nOstre poporane cate-va idel culese instudiul antichitatii §i puse in comparatiune cucela ce fie-care din nol a veclut sëii a invatat dincopilaxie in caminul parintesc. i pe cand lescriam , iii minte ca, gendul iml era a cerneprin sita studielor clasice, cele mai multe din,a-cele datine betranesci, pe care nol cel de astqlle am apucat and', dar pe care stranepotii nqtrinu le volt mai cumisce pâte cleat din scriselenóstre.

Aveam de génd a intreba in carti pe vechilplugari al Latiului dem nu cum-va dinii, sea celpugin flctii lor, cari ancö nu imbracase gra-vitatea togel virile, n'aa inventat ore el aceaurare vesela §i glumeta cu care tinerimea din

15*

228 CREDINTE ALE POPORIILId

satele thistre intémpinA sosirea anului not 0,mAind serA cu sgomot, cu plesnete 0 cu clopqei,Pluguprul, strign, la casa fie aruia pe rOnd :

Sa vina cu isbêndaanul cu mare dobenda I

Sa. pi6rá viclesugulsi sa sosésca bilsugul I

Hal, hailPlugusor cu dol-spre-ce bol,

Plesniti meiHal, hal I

Aveam de gend a cerceta prin ce curiós'A ana-logie de fapte, de idei §i de imagine, vechiul (leglatin al pluoilor, 'Jupiter Pluvius, representat pecolumna Antonin6, din Roma, sub chipul unuiunchia§ cu straie MOse, se aduce ala de multcu laietele mistre de Paparude, carele, acoperitecu frunqe de bozii 0 muiate liOrcA de donita,vecinelor, ur6z6, sAltand 0 chiuind :

Ca sa cada pluoileCu galetile,

Sa, sporOsca graneleSa umple patulele

i

Aveam de gênd Dar ce folos a vorbidespre cftte are ornul de génd? Timpul a trecut.Alte multe lucr611, 0 alte mai multe nelucräri,

CREDINTE ALE POPORIILIII 229

facut s dai uItri aceste scumpe i pla-cute studil'.

Datinele nóstre romanesci, din marea nOstranepasare, arü fi römas pOte reduse pentru viito-rime la puginele ce spune despre dinsele nemuri-torul Dimitrie Cantemir, care, intr'o carticica denici duo6 sute de pagine a spus despre Romani

despre tera lor mai muit i mai bine decattoti cari, dupe dinsul, aü scris pOn6 astaqi.

Cu tOte acestea, eü cred ca puçine sunt cer-cetarile care aril avO pentru Romani mai multeadimeniri decat descrierea, lamurirea, explicarea

compararea acelui lir de ieresuri de idoll,antiquum Dacioe cultum redolentia numina , pecare domnescul descriitor al Moldovel ni le da,in rapejunea penei sale, tOte ca rörna§ite ale cul-tului vechilor Daci.

N'ar fi 6re a face o istorie a cugetarilor in-time, a credintelor, a placerilor i a suferintelorpoporului roman , cand cine-va ar despica cu de-am6runtul origina i intelesul tuturor cugetari-lor poporane ce se ascundU in acea gramada denumiri misterióse , pe care Cantemir le a culesdin gura poporului?

Ore numai despre Dad §i nu despre tOtecredintele care s'at intiparit treptat i d'alungulsecolilor in mintea locuitorilor Romanieine artiaminti cuvintele i datinele de Eado i Mano ,

_pina i Dragaica, Doina i Stafia, §'apoi i Dra-

m'ail

§i

§i 0

230 CREDINTE ALE POPORIILTA

cut-in-vale, Ursitele i Frumosele, Sdnzenele Joza-mariple, Paparuda i Chiraleisa, Colinda §i Turca,Sburatorul i Miecla-ndpte, Srica i Tricolicii, Le-gatura i Deslegatura , Farmecul i Desceintecul ,Tergelatul i altele de acela§ fel?

Aceste multe §i stranii numiri, pe care nile a Ostrat Cantemir, precum §.1 altele, cu careun cercentor diligent ar put6 s'adaoge cu mull .lista ieresurilor poporane ale Romftnilor, consti-tuiescd o comór6, din care i poesia §i istoria potdftncö culege preçióse odOre.

CAV-va din poetii nostril aü sciut pénösmulgA cate o nestematä din acel te-

saw, i mai ales musa rösfatatA a di"1 V. Alec-sandri care adasé scie sd. imbrobodéscA, cua§a mun gragie §ugubéta §i ginga§al façA inmarama terAn6sc6, ne a cantat, cu mult far-mec , §i Dotna , i Ursigi, i Sburdtorul , §i pa

13,6mane ca §i istoricii indeplinésc a. da-toria, sA V lea partea lor de sarcinA, parte maigrea §'1 mai spinósti, , in care subtilitätile obosi-tOre ale criticei inlöcuiesct avénturile sprintene

mth,diOse ale poesiei.Cat despre mine abiO mö ispitisem, acum

lead asupiti'mi o asemenea sarcina,'ndatA am lusat'o jos. Dar asta41 junele autor

al paginelor ce urrnOz6, iatA'l c6, vine, plin de ar-dOrea tineretel, plin de o pietOsu veneratiune

a-cum sa

'§i

Craiu-nog.sa'§i

caV-va ani, sadi

CREDINTE ALE POPORIILUI 231

entre datinile vechi ale poporului roman, plin dedorinta de a cunOsce traiul i crediqele natiu-nilor antice i straine, §i ne presentä, in carteade f'aga, cate-va Incercari critice", in care nedovedesce larnurit nu numal c iubesce cu pre-dilectiune, dar cbiar ca cunOsce adfinc subiec-tele pe care s'a insarcinat a le trata.

Am citit eü unul i toti aceia cari la nolpOrta interes studielor nationale, facute cu se-riositate, volt citi, ca 0 mine cu o vile placeredescrierile unor obiceiuri traditionale, care, Thrainduoiéla, poth, cand sunt bine clescrise 0 bine ana-lisate, se constitule titluri istorice patriei nOstre

sa, deslege enigme ale vietel morale a poporu-lui roman.

Autorul acestor incercari critice a dat do-vada, pare-mi-se, in studiele sale asupra credin-telor, datinelor i moravurilor poporului romanstudii facute, am pute ice, pe bancile scOleica este inzestrat cu o adevörata intuitiune inmaterii de a§a anevoilisa critica. Déca n'am avésä constatam i alte materii, probate prin cerce-Wile de eruditiune clasica ce contint aceste pa-gine, ne am puté margini a recunósce c aceafacultate intuitiva este darul cel mai precios pen-tru omul care V propune sa verse lumina asu-pra amurgului din trecut.

Avem arise tarea credinta c Incercetrile defaça nu voril fi pentru autorul lor culmea stu-

i

si

232 CREDINTE A.LE POPORIILIII

dielor de acestA natun ; de ace% inchiMem, atatprin multumiri, cat §i prin urri, aceste nein-semnate rOnduri pe care le am aruncat pe hartieca o dovada de vita p16,cere ce am resimtit, ye-clénd vechile nOstre aspiratiuni ala de bine, apde spornic vlAsMrite sub 'Dena altuia.

Nu ridql, cititori, décá i eü, om in tóta,firea, me voiu atinge, sfer§ind, de ramura de laurcare o-diniórn, se depunea la fie-care capet de anpe altarul anticel geite latine Anna Perenna,care la noi s'a preMut in Sorcova vesela a copii-lor romani; §i mai ales nu rideti. decn., tot cuatata naivitate, anse cu mult mat puginA graçiedecat dinii, voiu ura §i efi celor ce se ocupA cuardóre de preciOsele datine strabune :

sa 'nfloriti,Stt märgaritj,Peste vér5.,PrimAverä,Ca un per,Ca un mer, lute ca ogelul.

La anul,la multI anI!"

Ca un firDe trandafir;Tare ca pletra,lute ca sagOta;Tare ea fierul,

Bucuresd, 1874. Precuvêntare la volumul: Incercaricritics asupra unor Credinte, DatineMoravurz ale poporaluf romdn, de G-.Dem. Teodorescu.

0

JUPAN RANICA VULPOIULBasmu pentru copi localisat.

A fost o dataCa nicI o data;DAca n'ar fi,Nu s'ar povesti

pe vremea cand chiar dobitócele ajungeailse faca domni §i boieri aci pe Omënt,... a fostun puiu de leu, mêndru §i frumos, carele, findel din vita de domni, fiérele §i lighiemele 11 ale-sera pe dinsul ca sa fie peste ele mai mare, §ide acela fl i cliserA Leonila impërat.

Afland ans6 Leonila imp 61-at cã dobitOcele nutraiescil in buna pace unele cu altele i c celemai taxi jefuiescti pe cele mai slabe, fr macarsa céra vole de la dinsul, el hothri inteo cii s6,

adune la sfat pe totl supu§ii sei, ca sa le dea deseine cum ca voiesce cu tot dinadinsul ca lucru-rile sa merga intr'altfel pe viitor. De acela, in-

sa

234 JIIPAN RANICA. VIILPOITIL

data tramise preste tot locul porunci strapiceca toti de acum inainte sa alba a trai in cea maibuna intelegere §i ca sa nu rnai fie vole a se facecul-va vre o nedreptate, fait de scirea §i de in-voirea impèratiei. Tot-de-o-data, , porunci sa sechiame la curtea domnésca tot n6mul dobitocesc.Atunci venira din tote parOle, pas6ri, lighiOne

animale de tot felul, care mai marl, caremal midi, i tOte se inchinara impOratului i ilmuqumira din baierile inimei pentru porunca in-telepta ce dedese. Dar pe cand tote capeteniiledobitocesci se adunase la curtea imp6ratOsca, cas ie sfat , de odata se lati vestea cum ca,unul numal dintre fruntali lipsea i ca acela cunici un prec nu volesce sä vina. Acesta era chiarjupan Ranica Vulpoiul, lighióna vic1On i pri-ceputa. Lesne intelesera toci pentru ce nu cutezasa'0 arate faca dinaintea impëratului ; coci pre-tutindeni eran cunoscute multele mi§elii ce el M-euse, calcand i puind pe tot minutul la ultareporuncile date de stapanire. i adevOrul era catOte dobitOcele venisera cu Gate o plangere im-potriva lul, afar. numal de buna lui ruda, va-taful Bursucel.

Mal antel ei cu jalba, vornicul Lupu Falca-Lata, cerOnd sa i se faca dreptate pentru tOtenecuviintele cu care jupan Ranica Vulpoiul in-draznise a se purta catre socia §i catre copii&ale. Apoi se arata, cu plangere tot impotriva

fiére,

JuTAN RANICA VIILPOIIIL 235

lui, aprodul Potaie Du Mu §i medelnicerul Ure-chila Iepurau dar cel care din toti sbiera maitare §i mai fail de §ir era chiar Magari la ye-chilul, pe care alesese de advocat dobitOcelecele mai pugine la minte. Indata ansë ce toti a-ce§tia iI sfêqira pirile §i jeluirile lor, vatafulBursucel, ca o ruda buna, incepu s apere cuvorba pe veri§orul sëü \Tulpoiul §i p'aci p'aciera sal scape de orl ce ostinda, cand de o datase rapeQi in mijlocul adunäril, cu penile i cucrésta sbérlite , vestitul logofa Cucurigu Co-ccq, carele, in gura mare, declara tutulor ca ju-panul Ranica 'I a fost ucis pe pruncii §i pe prun-cele &ale : Imp6rate !striga bietul Cucurigufa dreptate celul mai nefericit dintre Coco§1. Co-)) cOna Clo§ca, sogia mea, scosese o spuza, o men-drete de puippri, §). cu totii impreuna traiarnnoi norocit'f, sub paza cator-va dulel din cei maivoinici. Dar inteo qi, mi§elul acela de Ranicaveni in batatura la nol, irnbracat cu o rasa. ca-

lugërësca §i prefacèndu-se ca Myatt% pe dinafaraporunca ca s'o alba in veci aminte.Nol, biet, arnagindu-ne de haina lui cea mind-nosa, nu ne am temut de dinsul, ci am urmata colinda rasipiti d'a lungul gardului, ba chiar27

de a rataci prin balarii, departe de paznicilnoWi. Atunci, vai ! viclénul, indata ce ne simtifara de aparare, dete navala printre sërmaniipui§oril mei i pe ca,t1 dintr'mVi apuca, pe toti

11

Mariei-Tale,

i

236 JIIPAN BANICi VIILPOIIIL

Ii sugruma. tan, privesce : puica mea cea maiIubita zace aci mOrta. dinaintea Mariei-Tale77m4rite impe'rate, cu lacrimile in ochi cer sa mi

7/se faca dreptate 1"Leonila impdrat se supöra fOrte si se intrista

adfmc de acestea; deci nu voi sa mai dea craldmentspuselor si apesarilor vatafului Bursucel. Indataporni pe banal Martin Ursul, unul din cei maide frunte boieri ai curii, pentru ca, cu vole Caravole, aduca pe vinovatul Ranicä. Acesta ansd,ocolind primejdia, facia buna priimire banului Ur-sul fligadui c va merge cu dinsul ; dar mainainte de plecare, II pofti ca arate un locunde el qicea ca se pott gasi multe faguri demiere, de cele ce 1acit asa de mult ursilor. Candajunsera Anse la un loc cunoscut de RAMA eldete brand Ursului, i acesta caqu, biet, cuciorul prins intr'o cursa ; lar Vulpoiul fugi p'aci

e drumul, rildnd cu hohote i strigênd mere' :

Rica bine, mo§ Martine!'ti clan miere de albine.

Able scapa sdrmanul Urs din cursa, lasandin manile satenilor vecini, Can umblait s. 'I u-cida de WAY, jumdtate blana de pe dinsul i maiales cOda IntrOga. Vecli de aceia nici nu mai areursul cOda! Asa jumulit, betOg i rusinat, el seint6rse inapol la curtea lui Leonilä.

Imperatul, manios tare, tramise atunci pe

§i

pi-

el,

san

sri.

00

JIIPAN BANICA VIILPOWL 237

postelnicul Motan Cotolfil, carele era vestit priniscusinta lui, cu porunca st aduca, cu on ce pregpe Ranica; dar nue): p'acesta nu '1 lAsa VulpoiulneOcAlit. El il tot mana cu vorba, II Muda,e vêndtorul cel mai minunat i puindu'i méndriain joc, 11 indemrA in sfèr§it sa, se cerce a véna

if)reci i chitcani intr'un ambar intunecos, undescia bine ca, sunt intinse lacuri pentru ca s6, seprimp intr'insele dihorii i alte lighiOne stria-ciOse. Bietul Motan , picénd §i el in capcanA,miorlAia de durere §i de fric6, din 16,-untru; 'farR6,nicA, batOnd cu laba in päretii ambarului, Iistriga de afath, riclênd :

Tprrut, 1 Tprrut, motan 1Prins'al §Orec or ohitcan ?

Postelnicul Cotoiu mAncA §i el o batale bun6,ca vëru-sëu banul Ursul i se intOrse la curte,plouat ca val de dinsul cu cOda intre piciOre.Atunci, toti intr'o unire, osandira la mOrte pejupan Ranic. Vulpoiul, pentru ca. nu tinuse insema, poruncile impëratesci i Ii bAtuse joc detrAmi§ii snpanirii.

Cu tOte acestea, vAtaful Bursucel tot se mairuga sa, se facO, rudei sale §i o a trela chiAmare

se insArciiA chiar dinsul a '1 aduce. Cftnd Vul-polul vOciu viind pe credinciosul sëü prietin Bur-sucel i intelese de la dinsul a nu mai este locde joc, se gOndi §i el a ar fi mai bine sA se duel

c.

j

238 JIIPAN RANICA VIILPOIUL

insu0 la imp6ratie. Dar cu cat mai mult se a-propia de curte, cu atat i se facea mai multagrijä, vaqénd mai ales cum se gramadea glOtaca s '1 veqa trecénd. Cu tOte acestea, Ranicamerse de se inchina smerit l cu supunere laimpöratul, carele nici gend n'avea sa, '1 dea iertare.El povesti fOrte lamurit neajunsurile ce patisela dinsul banul Martin §i postelnicul Motan i seartä gata a rabda orl ce asprime a sOrtei. Atuncipiritorii lui e§ira, la lumina, avOnd in capul lortot pe vestitul vechil Magarila; dar el erat aade nurnero§1, avocatul sbiera ala de urit i Ranicase apara cu aa multa iscusinta, incat mulVdin adunare incepura a dori sa '1 vOqa scapat.Ansö tocmai atunci se detera pe faga cele maigrOznice mi§ehi ale lui, §i judicatorii, toti intr'ounire, Ii osilndira ca vinovat bun de spOnqura-

Indata atunci, rudele lul tote parasira cur-tea, §i imp6ratului nu '1 paru bine de acOsta,cOcl acele rude i rebedenii eraü multe la numOr§i tot dobitOce cu putere i cu dare de mana.Boierii Lupu Falca-Lata, Martin Ursul i MotanCoto 'fill, Vu, nu prO sciail cum o vorh scOte lacapötiiu cu indeplinirea pedepsei; lar Ranica ,

simtind tOte aceste greutati, Ii batea joc pe as-cuns de din§ii §i incepuse a se chibzui cum safaca ca sa scape nevata mat. Cand i se puse§trOngul de gilt ca sa '1 spOnqure, el se ruga safie ingaduit a V märturisi in faça lurnii p6ca-

tOre.

5IIPAN RANICA VITLPOIIIL 239

tele, mai nainte de a muri. I se dete vole; §i el,numal atAta altepta. Dupe ce povesti nemerni-ciile tinerqelor sale, prin cuvinte mqtepgite,dete s invlegA cä, in viata lui, furase o marecomOrn, de bani 0 de scule, cu scop de a opri §ide a nimici un complot ce se urclise impotrivalui Leoniln, Imperat. Auqind aceste cuvinte, im-pe'rgtésa prinse mare dorinta, de a sci cum 0 cefel se petrecuse lucrurile §i ea induplecA pe soculs8ti ca sä dea vole lui RänicA sn, spuie -Vibe maipre larg. Acesta, prefazOndu-se c ar fi adilncpötruns de mustrare 0 de griA, istorisi Math,o lun0 poveste despre un complot care s'ar fiunlit mal de demult intre banul Martin Ursul,vornicul Lupu Fa1c6,-LatA i postelnicul MotanCotoiul ca sA dea jos de pe tron pe Leonil4 Im-pörat 0 se rádice pre Martin Ursul la scaunuldomniei. Ca s6, nu lase nici o bänuialä asupraadevèrului scornirilor sale, el amestecA in acelinchipuit complot pe re'posatul -10,01 sët, caremurise de mult, i chiar pe prietenul i rudalui, vataful Bursucel. De pre spusele lui, WO,acea urV1A era intemeiat6, pe o bogatA comOrn,de bani, cu care rösvr6.titorii aveat de g8nd sacumpere pe osta0i, pe paznicii §i pe slujitoriiimp'eratului ; 'far el, RanicA, furand acea comOrã

ascunclend'o, scapase i1e1e lui LeonilA tin-përat.

Aflãnd acum mai antei despre tOte acestea,

240 J1SPAN RANICA VIMPOIIIL

impöratul i imp6ratesa incepun a cam dorist capete pe séma lor acea vestin comárA §icercetar6, pe Ranica despre locul unde ea seaf18, ascuns6, ; dar Vulpoiul *iret gAsi atuncivremea numai burA ca s intre la tocm616, a-supra IernriI sale. Imp6ratul cam sta la Induo-ielä ; dar imp6rResa ceru cu tot dinadinsul cajupan InnicA s6, fie iertat. Acesta spuse atuncic6, comOra se aft pitit6, in préjma unei fOntani,in mijlocul unei päduri , departe, fOrte departe ;'far, fiind-cn, impëratul nu pre voia s6, dea cre-qemont la o istorie ala de neaura , VulpoiulchiAna6, drept dovada , pe bietul medelnicerul U-rechith Iepural, carele tremura de fricA , spre amMturisi i 61 deca nu e adev6rat c6, se aflAdeparte, fOrte departe, o padure , intocmai astfeldupe cum el qisese.

Ciudat lucru se pare, dar impëratul se mul-Vmi cu acestA mArturie. El bucuros ar fi mersinsiq cu Rnic. 1)&16 la acea pAdure, dar Vul-poiul , rumegA,nd in mintea lui alte nesdravönii ,

ii rug s. 'I dea voie a se duce mai Ant61 la omönAstire , de precum se legase cu sufletul, cas6, se rOge pentru iertarea pécatelor sale. Impe-ratul nu fAcu nici o impotrivire. Pe banul Mar-tin §i pe vornicul FalcA-Lath II bagA la inchi-sOre ; bar kir Behehe Berbecila,, care era §i. tir-covnicul palatului, citi lui RAMO, o molitvA casä '1 fie drumul norocos. Se luA tot atunci hota-

JIIPAN RAN ICA VITI,PaTUL 241

rire ca tOtä curtea imp6ratesca sa '1 a§tepte incale, nu departe de locul unde avea s merga §iastfel el se porni. Dar ca sa nu '1 fie urit sin-gur la drum , el ruga pe Behehe Berbecila §i pemedelnicerul Iepura§ ca sa, '1 insoqesca amenduoimacar o bucata.

Cand se vMu aprOpe de casa , facu ce facu§i desparti pe tovara§ii lui, unul de altul §i in-data inghesui pe bletul Iepura§ la o strimtere'I suci gatul. Apucase, el §i ai lui, de g mancasecarnea sörmanului dobitoc , cand sosi Berbecilaca sa caute pe socul sëti de drum. Ranica '1spuse ca medelnicerul Urechila, sirntindu-se camostenit, se inchisese intr'un cuptor ca s dOrmamai lini§tit, dar tot de-o-data el adaogi :frate Berbecila, ca trebuie indata sa pled inapoica sa dud' impOratului o scrisóre fOrte insem-nath, din care negre§it §i Val tale ti se vorttrage marl folOse §i vei capeta multa trecere peilinga imperatul, dem '1 vei duce cat mai curenddarurile care sunt in acesta desaga."

Cum auqi una ca asta, gugumanul de Be-hehe incepu a salta §i a se gudura de bucurie ,

pe cand Vulpoiul cu Vulpciica §i cu Vulpi§orii lor§edeaii Iungii pe pat §i se uitail cu mirare ladinsul cat de pozna§ juca el de veselie. RanicaII aterna atunci de gilt o desaga, in care el ghie-muise pielea Iepuraplui jupuit §i mancat , §i IIfacu vent sa plece.

III. 25,682. 16

§i

Soil,

ca

242 roplisr TUNICA VIILPOIIIL

Puteti sa v6 inchipuiti ce supërare coprinsepe impërat cand deschigênd desaga cea cu sciril

cu darurile, in loc de acestea, pica dintr'insapielea sérmanului Urechila! Atunci pricepu cachiar §i pe dinsul II imelase mielul de Ranica.Banului Martin §i vornicului Fa lca-Lata le detedrumul de la inchisare, Iar pe kir Behehe, impe-ratul, ne mai voind s '1 véga in ochi, Ii 1s pesema Lupului ca dinsul s '1 procopsesca cumva sci i sa '1 gasésca lee la tate neajunsurilecate suferise. De atunci s'a i fault ruptare caberbecil i oile sa fie jafuite de lupi. Dar nici cuatata nu se multumi imp6ratul, ci dete §i o ser-bare mare, numal pentru ca sä aduca mangaierelui Falca-Lata §i lui Martin Ursul, pe cari II ne-dreptatise. Tocmai in mijlocul veseliilor aceleisërbatori , sosira §i alte sciri despre m4e1ii maiprOspete ale jupanului Rania Vulpoiul. Maniin-du-se atunci impëratul peste mësura hotaritrarniV, WO, ordia sa ca sa prapaddsca cu totulpe acel indraznet inplator. Dar vataful Bursucel,tot mereti credincios veri§orului sëti, se grabi a'1 da de scire §i '1 indemna ca sa vie cat maineintailiat la curte §i s. rëspunqa insug. la in-vinovätirile ce i se aduceat. El se indupleca

veni.Bursucel se duse la irnpörat ca sa '1 rOge

srt priimesca, pe ruda sa, jupanul Ranica ; far a-cesta, cand se vëclu dinaintea lub Leonila, se a-

sa

Ii

strpArr RANICA VIILPOIIIL 243

propie cu indraznOla de tron i dete in genuchi,in faca tuturor lighiOnelor adunate. Imperatul, cuglas aspru, II imputa Ca ar fi ucis m*lesce pesluga lul cea credinciOsa medelnicerul Iepura§, §ica el a pricinuit mOrtea tircovnicului se'll kirBehehe, carele canta a§a frumos in strana. Laacestea, Ranica cu façarnice cuvinte, se prefacupare a ar fi adfmc mihnit de cele ce s'aii in-tèmplat ; dar tot de.o-data , el arata o mare mi-rare de cate auqea §i starui fara de ru§ine a 'lice

Berbecila, iar nu el, a ucis pe epura§ ca salea de la dinsul nisce bogate daruri pe care chiarel , Rania , le dase credinciosului medelnicer caA, le duca mai lute Märiei Sale. Dar impëratuluii se facu acru cu atatea incuraturi, nesciind cesa mai alega din a§a multe minciunl, §i de multäsupörare se scula §i plea la vénatóre , lasandpe boieril sëi s faa cum volt sci.

Ranica ansë nu V pierdu cumpëtul i pe locII dete in Ond sa céra ajutor de la o vechie prie-tina a lui, barana jupanesa Albina, care era decasa la impèratésa, II facea dulceturi i il des-canta de deochiu. Dinsa puse pe fie-care qi laimpëratesä ate o vorba bunä pentru Rnic, ast-fel incat nu i se facu nici un rü. Mai pe urinaea se ispiti a aduce aminte despre sculele pe careVulpoiul dicea ca le ascunsese, le lauda precumse pricepu mai bine i incredinta pe sthpana-saea Rania singur ar fi in stare sa, le gäsésca §i

16

ca

244 JIIPAN RANICA VIILPOIIIL

st i le aduca, déca i s'ar da drumul de la in-chiscire. Pe de alta parte, jupan Vulpolul mijlocica sa se optésca la urechia impëratului despremultele slujbe pe care le Meuse Statului rëposa-tul pe cand traia; mai pe urma el cernca cel ce '1 aü pirit sä dea cel pucin doveqiin sfer§it, ca s curme mai lute tOte greuthtile,propuse ca neintelegerea intre dinsul i duvna-nil lui, sa, se stinga printr'o lupta drOpth. Pevremea de atunci era obiceiu 0 lege ca ori-ce sfad6, ori-ce certh §i ori-ce judicath sä sesparga cu bataie ; partile protivnice se apucati latranta §i care din doui biruia, acelula ii rëma-neat -bike dreptatile.

Propunerea lui jupan Ranica se VDU in sOmavornicul Falca-Lata ceru numal decat ca el,

0 nu altul, sa intre in lupth cu Vulpolul. Acestaanse, sciind bine ca Lupul e mai virtos la vinadecat dinsul , se cam codea i cauta prilej Ascape ; dar tote full de prisos, cOci Lupul erafOrte indOrjit din pricina tutulor rëuthtilor pe careRanica cu drept cu nedrept le aruncase asu-pra lul. Se hotari dar lupta fara de crutare §i sealese ca loc de bAtaie tarcul rOtund al tirlei im-përatesci.

A doua i, dupe ce trase un somn bun -OMnOptea i manca ca un voinic diminëta, RanicA.intr In cercul luptel cu pèrul de pre dinsul lins

prelins, cu trupul uns peste tot cu uleiu. A§a.

tata-sëü,

51

si

g

JIIPAN RANICA VIILPOIIIL 245

11 invatase jupanesa Albina , care se pricepea latot felul de farmece babescI ; ba ea II Meuse Vdescantece ca sa póM birui pe dqmanulLupul i Vulpolul se pusera drept in faca unulcu altul ; *far tote cele-l-alte dobitOce, de la impë-rat pênè la parcalab, i de la vladica pénö laopinc, stag rOnduite jur imprejurul ZarculuI §ipriveati cu ochii sticliV la lupta volnicilor. Vul-poiul incepu indata sa inve'rt6sca coda cea stu-fdsä, ca o aparätóre, §i prefackdu-se c vrea safuga, arunca cu taina in ochii Lupului, de 'I luavederile ; indata sari lute pe dinsul §i se cercadin tOte rësputerile ca sa '1 sfa§ie i sa '1 su-grume. Dar vornicul Falca-Lata, opintindu-se §idinsul , printr'o sucela puternica , culca jos peRanica, Ii propti sub picidre i '§I infipsein laba lui. VulpoIul ansö nu '§I pierdu saritaintr'o primejdie a§a de mare, ci intorcOndu'V pefurl§ ochii in partea staulului, unde se inchisesepentru acea 4i, turma de oi a impaatulul, in-cepu s strige SaI, jupan vornice, sca-pat midi din staul §i 'I mananca canil 1" Lu-pul lacorn i prost se rapeqi s apuce V el uncarlan; dar in vremea acesta, Vulpolul sprintenii sari in chica §i '1 dobori jos. 'L ar fi ucis peloc dOca insu§1 Leonila impérat nu 'I ar fi dissa '1 ierte cu

Din minutul acela jupan fOnica VulpoIul ré-mase tare V mare, V fart, de vatamare. Imp6-

set.

: c'atr

cotit

246 supArr nlisTICA vIILPOIIIL

ratul puse de '1 irnbraca cu caftan de catifearo§ie imblänit i II facu mare vistier. ToV detOte partile venira de se inchinara la dinsul cusmerenie i supunere, ba ancö 0 la cocOna vul-pOica 0 la coconmii vulpi§ori, care sosira indatala curtea impörätesca.

Trecu astfel cat trecu ; dar fiind-ca naravuldin fire nu are lecuire, jupan Ranica, Vulpoiul nuse lasä de mancatoril §i de vicle§uguri, nicl candajunse om de frunte. MieIii1e lui se detera dinnot pe faça dar in rOndul acesta, nu '1 maiajuta nici un niqte§ug, ci fu silit sa fuga qi dela curtea impèratesca §i de la casa lui ; hoinar§i pribeg, el de atunci inainte Ii petrecu viata,furi0ndu-se prin tufe i prin vizuini, huiduitbatjocorit de toti, pOn6 ce intr'o i, umbland, dupenaravul sëh cel vechiu, sa se vire intr'un cotetcu gini, copoii din batätura 11 ulmara, ii zarira,11 luara in gOna prin pMure, Ii prinser i '1 fa,-

curb. mici-föramici. S. fie te'rina uVra!

incálecal p'o el:5dt de vulpespusel cui vru s'ascultebasmul luf RAnic6, 1Tulpolu1pe care '1 a rëpus copoiul.

Bucureset, 1875. Din Bibliotecct ilustratd pen-tru copii, editatn de dl Socecil& Comp.

'I

§i

;

TIGRUL PACALITPoveste pentru copii localisatà.

Ma deunali eram la Galati §i pentru ca'mi tréca de urit sa mai aflu §i ate ce-va, ame§it sa mö primblu la port. Norocul a voit caintélnesc indata pe un veciiiu arnic al meta, pecare de mult nu'l velusern i sa petrec cu din-sul cate-va ore fOrte placute. Amicul mei esteun negugator din partea locului, om fOrte consi-derat §.1 fOrte iubit de tOta lumea, ffind-ca el,prin munca sa, '§i a ca§tigat o avere insemnata,de care se bucura, facend bine cul p6te ; iar fi-rea lui este ma, de vesela §i de glumOta incatcu dinsul nu pOte cui-va sa i se urasca. Scie saspuna i sa descrie o multime de lucruri pe careinsu§1 le a völlut i le a invqat in numerOsele

se.

sei

248 TIGRUL PA CALI r

sale calëtoril; cod, fiind de parinti din Galati, el,de tenOr s'a inrolat ca matroz pe o corabie en-glezesca §i, cutrelerand tote tOrile 0 tete mai-Helumii, s'a ales penO in sfer0t cu multa minte,sanOtate, avere §i vole buna. Astfel este amiculmet domnul Stancu Poloboc, cu care mO prim-blam mai deuna-q1 pe portul Galatilor.

Vorbind cu dinsul cand de una , cand dealta, ne opriram In faca unel mendre corabiI en-glezesci, care plutea falnic d'asupra apelor Duna-ril, languita in ancorile ; dintr'insa se descarcafelurita marfa §i mai ales butele cu capqinicu bulgarl de zahar. Amicul met, aducendu'0aminte cu placere de timpul tineretil, pe cand 0 eln'avea alta Isocuinta decat o astfel de scoica uri-Op de lemn, imi arata 'mi explica folosulintrebuintarea diferitelor parti ale coräbiei, pre-cum catarturl, pOne, fringhii, cerme, palimari

altele.In timpul acesta, matrozil corabiel §i crtto-

ru hamalii portului umblat in sus §i in jos,ca furnicele, scotend din magaziele adfinci alepantecosului vas plutitor, baloturi §i butele cumarfa, incarcandu-le pe robe (set, cum se (licela Galai, pe tarabente), §i aducendu-le, pe unpodi§or de Mime, pea la mal, unde le aleqatin tencuri. Tete acestea se faceaa cu ocu o aprindere, cu un zgomot care mO asurgeat

mO ameteat ; dar totqf imi placea Mae a

el

set

0

flu

i flu

si

lutela,

TIGtrL PACALIT 249

mö uita, cOci toti erail vesell, sprinten i lucrailcu inima §i cu multumire.

Pe cand in acea invalma§dla tarabOntele in-carcate cu marfa trepadati in tOte partile, pur-tate in fuga mare de matrozi, se intémpla cadou6 din ale sa se ciocnésca §i butOiele de zaharse rösturnara pe jos, rostogolinduse care in cotroapuca. Unul din butdie se i desfunda in aceacadere i zaharul in bulgari, ce era in el, se ri-risipi pe pamènt. Indata canii, cari nu lipsescilin portul G-alatilor, se rpedir s. imbuce din el,socotind, bietele avre flamdnde, c ati dat pestevre o mana; dar matrozii, ca sa '1 departeze, de-tern brand butoiului crapat, carele sucindu-se deo data, acoperi, ca intr'o cu§ca, pe unul din cal-nii eel lacomi.

TOta lumea se puse pe ris; dar mai mult §imai tare decat toti ridea amicul mea Stancu Po-loboc ; II dase lacrimile in ochi i se tinea la piept§i la pantece, bietul om, de hohotele ce Ii podi-dise. Mie undia imi era tema sa nu se inece cuatata ris.

Cand se mai potoli acesta veselie, abid putusa 'mi vorbdsca, stapanindu-se cu anevointa.

Frate, imi spuse, cand am veclut in-te-mplarea cu canele §i cu butoiul, am adusaminte de o istorie ce am ptqit eil, sunt acummulti ani, tocmai prin insullie Africei; §i trebuiesa soil ca de cate orl imi vine in gênd istoria ti-

'ml

250 TIGRUL PACALIT

grului, pe care 'I am pandit a§a de frumos,nu me pot opri de a ride ore intregi".

spuind astfel, Stancu met se porni dinnoil pe ris. Eram forte curios sä cunosc is-toria tigrului pacalit ; dar able mai tarp o pu-tui afla de la amicul met, carele 'mi o povestiintr'astfel :

Pe cand eram matroz, lucrand §i caTtigan-du'mi panea pe o corabie englezescä, se intern-pla adesé ca sa caletorim pentru negoçul nostrupene prin töri fOrte departate, i treceail une-oriluni intregi farã ca sa, vedem pamentul cu ochii,ci nurnai valurile marei jur imprejurul nostru,lar d'asupra capului, cerul, cand albastru §i se-nin, cand intunecos i posomorit.

Dar cand, atunci, dupe o lunga plutire so-seam la vre un Vrm, mare placere era pentrunol de a ne cobori din corabie §i de a calm pa-mentul tepen sub piciOre. Era pentru noi cork-bierii, ca o i de serbatOre cand puteam sa gus-tam un pranq lini§tit, intin§1 la umbra, pe Orbaverde. Anse ocasiunile de acest fel erail ala derare incat une-ori ne coboram chiar pe termuripustii i necunoscute, fail de a purta cea maimica grija de primejdiile ce ni se puteati intempla.

Inteo qi dar, tragend cu vasul la cOstaunei insule nelocuite din marile Africei, mi sefacu tare dor de a vede de aprOpe Fs:i de a pipaicu piciorul Orba campului. Ceruiu atunci vole de

qn,

Si

TIGRUL PACALIT 251

la capitanul corabiei ca sa, me dat jos la malsa, petrec cate-va ore pe uscat. Matrozii, tova-ra§ii mei, nu pré aveat incredere in acele locurinecunoscute, §i able gasii unul un a-merican 'nalt i uscat, cu barba dar farä mus-tati, carele primi sa me insoçésca in cilletoriamea pedestra. Luaram cu noi o span, grasa de ri-mator afumat, o butilca cu yin de cel mai bun,un urclor cu apa prOspt i cu aceste merinde,ne porniram veseli catre mal.

Cand me simtiiu, eü unul, pe uscat, traseiude bucurie chiuincl un puiu de daq romanesc,o corabiasca vertOsa. de GalaV ; 'far tovara,§ulmet americanul, veclend a§a, incepu 0 el sa tro-pote in faca mea, jucand fOrte serios §i pe taca-nelä, un daq englezesc ce se chiama Gig". Dan-tul apse ne facu gol la inima indata ne veniin gOnd sa gasim un adapost de sdre ca sä nea§ternem masa. Di cautam cu ochii in drepta §iin stanga ; mi se pornise, Met, minile cu dorcatre recorOsele dumbravi din lunca Seretului ;acolo, in insula cea pustie i prigorita de &Veleafrican, able se zäreati copaci din aceiacu ramurile 'nalte §i §uie, care se chiama,§i nisce tuN selbatic, pe unde mai tot-d'a-unacuibeza vrpii cei venino§1 cu plesnitori la dia.

alte fiere uriciOse.Pe campia §esa, vequram anse Un ce negru

rOtund, despre care nu ne pré puteam da serna.

§i

§i

§i

cAV-vapalmi,

§i

§1

252 TIGIVYL PICALI T

Staturam cat-va la induoiala d6ca ne vom in-drepta seti ba catre acel punct necunoscut, care,dreptul liii Durrmeceii, ne cam -punea la ingri-jare; dar americanul met scOse un ochian dinbuzunar i, indreptandu'l catre acel punct, vequ- .ram curat i lamurit ca obiectul banuit nu eraalt-ceva decat un butolu de lemn a§eqat in mij-locul cam piel.

E un poloboc !" strigalu eil cu bucurie,vorbind moldovenesce, pare c'a§ fi fost chiar inin portul Galatilor.

O ! o ! Poloboc!" repeta americanul demai multe ori cu mirare §i din minutul acela, elnu me mai chth,ma altfel pe nume decat Poloboc.In urma, matrozii facura toti ca dinsul,

iata cum, iubite amice, 'mi a remas numelede Stancu Poloboc, de care nu me plang catu§ide pucin.

Fie dar Poloboc ! noi alergaram indata Onela butoiul cel minunat §i acolo, la umbra lui ne

a§eclaram ca sä ne facem pranqul. Rezi mat'amenduoi de dOgele lui cercuite, deprtaram \re-sell butelca de yin, imbucand i din spata afu-

Lumea in se parea tOta a nOstra, §i creqca in palate de marmura i pe covOre de matase,n'am fi trait mai fara grije decat la umbra bu-tolului, pe erba eea verde.

2/ Dar pe cand noi gustam aa dulciplaceri, un mare pericol ni se pregatea. Se

§i

§i

mata.

i links-Lite

TIGRUL PACALIT 253

vede a mirosul mancarilor §i resunetul vesele-lor nestre cantari dqteptara pe un tigru, mare

flamend, care dormea ascuns sub un tufi. in-vecinat. Fiera cea selbatica, semönand la trup cao pisic uriép la per ga1ben i vergata cu ne-gru, se scula bini§or din locul unde era pitita,se furi§a printre Wadi §i pe tacute se apropiede butolul nostru. Ajunsese ferte aprOpe candnob amliram fkiind in dosul butoiului. Ne scula-ram de o data in piciere, trantind jos talerepahare, i cand deteram cu ochii de acea grez-nica dihanie care sticlea privirea ei incruntata asu-pra nestra, inima in nob se facu cat o gamaliede ac ; tot sangele ne peri din faça ; perul ni seradica viavolu i ne crecluram mai mult morti de-cat vii. Cu nol, arma n'aveam. Fiera racnea cuturbare, rinjea arata colii. Butoiul sin-gur ne despartea de dinsa.

Ce sa facem ? tn cotro s'o apucam ?)7Tigrul lungi pasul ca sa ne ajunga ; noi ne

strecuraram imprejurul butoiului. El incepuiutesca, dand ocol polobocului ; noi alergarammai tare in jurul lul. §i astfel, nob inainte §i. ti-grul dupe nob, ocoliram de mii de orb butoiul.Nici dinsul nu ne putea prinde ; dar nici nob nuputeam scapa. Incepusem a crede ca serta ne aosündit la gróznica pedepsa de a ne petrece de,aci inainte tóta viata (land mereü raite §i. ter-cele in jurul butoiului, cu tigrul dupe nob.

sa

ii

254 TIGRTIL PACALIT

)7Arai! ce viitor de spaima! Oceaifl nol in

nOstre, turbate de frica de ostenelä.Dar se vede ea, i tigrului i se urise cu ace-

sta g6na rotocolitä, in tocmal ca alergatura cai-lor cand trelera la arie. El de o data se opri inloc, §i cugetand un minut, se rapeoli sä sara dreptd'asupra butoiul ca sa ne ajunga indata pe par-tea cea-l-altä. Dar, cum drese cum facu, ca sa-rind, i se acnara labele de dinainte de buza bu-toiului , care era desfundat. Greutatea flerel Ii

facu sa se cletene §i sa se povernesca in parteael. Noi atuncl, (pare ca cerul ne a lurninat) re-sturnaram polobocul cu fundul in sus, tocmaid'asupra tigrului ce sta acaOt de buza lul,flera remase sub butolu, ca un Orece prins incursa. Atundi amenduoI sariram pe fundul vasu-lui i ne proptiram din t6te resputerile d'asupra

ca nu cum-va lighiOna infuriata sa '1 ridicede o data in sus i s scape de la inchisere.

Tigrul racnea cu turbare i se svercoleaamarnic intre dOgele polobocului, isbind intr'in-sele cu capul, cu labele, cu cOda, cu ce putea.Nol apasarn d'a supra cat ne sta prin putinta,gendindu-ne acum ca ne a ajuns alta nevole ;cod inteadever, cela-ce ca§tigasem era numal oschimbare de osunda. In loc sa dam vecinice ocOlebutolulul, acum ne vedeam sinf sa stam tOta,viata d'asupra lui, proptindu'l ca sa nu se misce.

mintile si

faRIIL PACALIT '255

Dar norocul ne mai ajuta §i in rOndulacesta !

Din multele sucell §i invOrteli ale tigruluide dedesubtul polobocului, coda lui cea lunga §istufOsg, scapa de o data pe gaura cepului ce eradat la fund, §i e§i ca un pamatuf la ivéla. Catveluram nol ma , tovarMul meg se prinse cuam6ndou6 mgnele de dinsa, §i ell de el, §i cu mul-tele nOstre si1ine, cu multa nevole, o traseramtót afar pe gaura cepului.

Ce mai cOda ! pare ca era un §orpe flocos,cu dungi galbene §i negre, §'apoi lungg, sa te fiincins de douö on cu dinsa ! D'a§ fi putut atuncisa o retez de la curmatura el, negre§it ca a§ fipastrat'o §i pOnè acuma.

Americanul anso i eü, ne Ondirain atunciintr'altfel. sa vecli ca rëii nu ne am géndit.Ce nu '1 da omului in cap la vreme de nevoie !

YNOnd ma lungime de cOda, ne apucarams'o inodam de vre o duoë trel on i, facénd ast-fel dintr'insa un cata-mal ghemul, mult Mai grosdecat vrana prin care ea e§ise, isbutiram de alega pe tigru in butoiu.

Urra!! !" strigaram atunci aménduoi cuo nespusa veselie , §i sarind jos de pre butoiu,p'aci ne fu drumul ! 0 luaram la fuga cat neneat piciOrele i apucaram drept entre corabianOstra.

Tigrul smunci atuncl butoiul §i i§i scOse ca-

l

ti-

256 TIGRUL PACILIT

pul la dar trupul lui remase jumetatein fundul vasului , incat able putea sa, se miscedin loc. Sca,pand la sanetesa , nol ne intorceamochii din cand in and spre dinsul ca sa ridemde turbarea lui, cod de cate orl vola s fan omi§care, el shAea §i auqea polobocul rostogolin-du-se §i hodorogind in urma lui.

Cand in sfeilit ne vecluram, noi pe corabietigrul urland la mal, eü simtindu-me atunci la

largul meil, rideam din baierile inimei i pisandpumnil, dupe obiceiul nostru romanesc , strigamin gura mare :

Sic, tigrule, sic! Sic, ca. te am OAR!"Iar americanul met , §i toi matrozil dupe

dinsul, in§irati d'a rOndul pe coverta corabiel ,

repeteati cu hohote de ris : Poloboc ! Poloboc!Atuncl i eü, veclend c cu me§tepg am

scapat de primejdie, Tceam romanesce :Poloboc nu '1 dobitoc!Poloboc e cu noroc !"

rata, istoria tigrului pacalit pe care apovestit'o ricrend amicul meii de la Galati.

Rideti §i domnia-vestra, den, ve este pe plac!

B ucureseT, 1875. Din Bibtioteca ilustrata pentrucopii, editatb de dI Soceeil & Comp.

lumina ;

'nil

pi

VECHI1 POETI AI ROMANILOR

Precuventare la Colectiunea de poesii vechi.

Déca acum de aprOpe opt-spre-gece sutimi deall, poporul romanesc II pastr6za ãncö fiinta sanestramutata , printre atatea nemuri straine §iinimice ce'l incunjOra, Ii impresOra §i '1 strivesctde tote partile, nu mai remane induoidla ca el a-cesta tarie o datoresce mai cu sema Umbel sale.

Rornanii, pe cari able un secol dupe Cristos,Traian '1 a stramutat pe vaRe de sub pólele Car-patilor §i pe §esurile de-a-stanga Dunarii, acela,off cat de rnult '1 ail cople§it s6i1 '1 at adimenitstrainii, el tot at pastrat din graiul lor eel pa-rintesc atat, incat nimenul sa nu'i Vita fi lertata spune, cu buna credinta, c Romanil de astqlnu sunt drepti mo§tenitori al colonilor adu§i aicide preste Alpi.

Dar ail venit timpuri grele, cand ei s'ail ye-qut sibib sa faca loc pe campiile lor, navalirilor

III, 25.682. 17

258 Nr Emit I' OE Ti

pustietóre a tot felul de némuri pagane §i sol-batice. El atunci, s'at strins la ola1t i s'atpitulat in vane muntilor, lar cand vre miff din-tr'illii, mai indraznet'i §i mai nesocotiti incercatWA de spor sa se rapqa §i sa respinga pe co-tropitori, altii, mai milqi, mai intelepti §i maiprevOptori, le strigail pe a lor limba, Ore cumschimbata de cum fusese mai nainte, dar rOmasatot latinOsca in sunetele in cuvintele el :

Torna ! Torna ! Fratre !"Mai apol, sträinii umblara sa nimicesca pe

Romani, prin alte mijlOce mai pucin grosolane.El se incercara sä le stinga sangele lor latinesc§i firea lor ,nationala, citindu-le rneret Ciaslovulslavonesce in biseric i dandu-le Urice §i. Zapiseslavonesci la mana pentru stapanirea ori cariisforicele de mo§ie, ori carui drept cetatenesc.

Astfel socoteaa 'Ate ca poporul Roman se vaamagi a crede nä limn a celor sfinte i limba defolos i de omenie, nu pOte fi decat o limba stra-ina, buna-Ora cea slavonesca, dincOce de CarpaV§i cea ungurésca dincolo. Dar pe cand vladica inbiserica, lar domnul §i bolerii in divan, bolboro-seat graiuri straine, poporul de rOnd staruia avorbi in caminul sOil tot romanesce, a se inchinalui Dumnellet tot romanesce, a canta tot roma-nesce doina de jale §i de vitejie a trecutului.

Ap incat, de cate ori se intémpla ca, din-tre Omenii de la noi, cu sciinta de carte straina,

§i

VECHII POETI 259

sa se ivesca vre-unul cu minte mai deschisa, cuinima mai generosa, el pe data, folosindu-se de sci-inta sa, cerceta coliba töranului, a celui care, nu-mai dinsul, pe atunci mai cuteza a se numi Ru-mcin, i recunoscOnd din graiul lui ca dinsul evita de Roman, Ocea §i el indata cu mirare §icu mOndrie, despre poporul acestei tëri :

Mid aü adus intr'insa rumanesca limba -

De bun nein Si feritã de calea strimbá,Se trage din sange ruda impOratOsca.Dumnecleii Pad sporitu'l nainte sa crdscA !"

'intr'adev6r ca set sporéscd acest popor debun ném, care se trage de rudd imp6reitesca,ca sa crésca ferit de calea strimbd, a trebuitsaV pastreze i '1 trebuie and) sa cultive ro-meine'sca lu limba.

De vre o douë trei sute de ani in cóce, nolputem urmari pas cu pas mersul treptat al na-tiunil romane. Ea sta langeda i trudita, se mi§cafara spor, atunci cand anco nu cutezase a vorbi,in tote ramurile vietei ei sociale, limbo sa pro-prie, limba sa originara.

Dar din minutul cand piedicile limbelor stra-me mai incurcara nici in biserica, nici in viatapublica, nici in productiunile literaturei, din mi-nutul acela av'entul ei fu nemësurat. De atunciincOce ea sporesce intr'un an mai mult decat o-

17*

'I'§i

n'o

si

260 VECIII1 POET

diniOra in dece, mai mult decat intr'o suta dinseculii trecuti.

'nteadever . nu este nici un Seco1 deplinde cand toti Romanii s'ati decis a scrie numailimba lor, in tan. a lor viaa publica ; i in a-ceste cate-va decimi de ani, putem dice ca rësu-netele limbei romanesci, rostita, fara sfiala, atidWeptat tOtn, natiunea din adormirea ei, §i

audit cu tarie de catre tote cele-l-alte popOre aleEuro pel.

Limbd dar, limbei nostre, mai mult decat oricarui alt dar mqtenesc al poporului nostru, sun-tem datori acOsta minunata reinviere.

Deci, tot de la staruitOrea cultivare a UmbelnOstre trebuie sa alteptam §i inaintarea i inta-rirea nationalitatil nóstre pe viitor. Cu limba nos-trd vom invinge One' 'ntru sférlit tOte limbiledumane din jurul nostru

Dintr'o asemene convingere a näscut in sinulunei Societati iubitOre a progresului Romaniei,idea de a gäsi un mijloc pentru ca toti Romaniisa Rota parunde cu inlesnire in cunoscinta cul-turel limbel romanesci. Acea Societate a decisdar a consacra mult pucinul capital de care eadispune, spre a tipari o Bibliotecd a poporulu'iroman, prin care, cu costul cel mai redus, sapOta capata toti Rornanii in manele lor, scrie-rile cele mai bune ale limbei romanesci, de cand

§i

s'ati

I

VBOHII POETi 261

ea a inceput a fi scrisa i tiparita, 0116 in clioade astNi.

A inceput prin a tipari acest mic volum, incare s'au adunat cele mai frumOse dintre Cânti-

bkritnesel ale poporului roman, dintre acelecompuneri poetice ale norodului, care s'ail pästratpe la cantatorii din sate, föra de nume de au-tori, dar pe care ilustrul nostru poet IT VasileAlecsandri a sciut ap de frumos a le aduna §ia le reconstitui, dupe adevörata lor fire poporana.

Apol lar, tot in cercul compunerilor poetice,s'at adunat aci scrieri de ale celor mai vechipoei romani, de ale acelor Omeni de merit cari,pe cand mai nimeni nu scria romanesce, aü avutpatriotica pornire spre cultivarea limbel natio-hale, i, precum a putut fie-care, art indru-gat, cu mai _limn séIt mai pugin talent, stihuriseTi vierfuri romanesci.

In fruntea lor stä vestitul mitropolit al Mol-dovel, Dosoftel, carele de la anii 1668 pdnë la1690, canta in versuri romanesci lauda Vrei,din care am transcris mai sus patru stihuri,lauda lui DumneVii, in Psaltirea lui David, tra-dusa Vita de dinsul in versuri romanesci.

Apoi s'aii ales cate-va din cele mai pläcutepoesii ale acelor boieri din Tera Romanesca §idin Moldova, cari, intre anii 1770 i 1830, se in-cumaara a dovedi dascAlilor greci ce domneaUatunci in cercurile literare din Vrile nostre, cum

rile

262 vEcad POET!

ca se 'Ate scrie, i dulce i frumos, chiar i indesprecuitul graiu al Vlahilor.

Acel boieri sunt, pentru Tera Romanésca,familia Vrteiireseilor, cu banul Ianttehitet in capul

avênd el doui feciori, améndoui poqi, adica.clucerul Alecu §i logofétul Nieulae, §i in finecu vestitul poet Ioan Vticareseu, fit al .cluceru-lui Alecu.

Toti acqti trei din urma aa indeplinit Cusfintenie indatorirea ce le lasase cu limba demórte, tatal §i mo§ul lor, banul Iftnachita, printestamentul s6a literar, unde el clice :

Urmasilor meI Arh.cAresciLas voë mostenireCrescerea limbel romanesci

patriel cinstire!

At mai fost, pe acelea§i timpuri, §i alti Ro-mani cu iubire de tera i de limba lor, iar prin-tre acWia vom nurara mai cu lama, pe ParisMomulénu, carele a scris numerOse versuri inBucuresci, One pe la anii 1828.

Din Moldova avem de asemeni a pune alaturicu boierii Vacäresci cei din Tera Roman6sca, pelogofötul Constantin Conaki §i pe vornieulAleeu Beldiman, cari §i unul §i altul, pe la in-ceputul secolului nostru, ii aveat de oniire dea scrie in versuri romanesci, cugetarile lorfapte din istoria

el,

pi

VECHII POW 263

In fine, pentru ca din culegerea coprinsa inacest mic volum sa nu r6mana cu totul instrai-nata o buna jumötate a romanimei, i anumeaceia care traiesce dincolo de CarpaV, s'a pus totaci i istoria in versuri a lui Arghir, compusaacum vre o 50 de any, de un bëtran poet po-poran al Ardelului, de Ioan Barac.

S'ar fi putut face mai mult! Dar, ca uninceput, fie bine priimit de catre publicul roma-nesc, acest mic volum de vechi poesii naVonale

Societatea, care '§i a pus in end sa urrna-resca, fara preget publicarea Bibliotecd poporuluiroman, va sate treptat din intunericul uitriisal din ingradirile grele de rësbatut ale scum-petel, tOte acele scrieri romanesci in versuriin prosa care, dintr'o priviqa Ore-care, potil placela citire, gi care, aratand treptat prop4irea

nOstre, vort indemna negrqit pe mulV a a-daoge literatura nationala cu alte opere, ancömai perfecte.

AdapostiVi sub modestul umbrar al anoni-mului, editorii acestor carticele vort fi rësplatiticu prisos, cand vort vedO cä tiparirile lor aducilpoporului roman folosul ce ei altepta de la dinsele.

BucurescY, 1878. PrecuvOntare la Colecyuneade poesii vechi, din Bibliotecapoporulid roman.

ki

lirn-bei

si

clECE BASME MITOLOGICE(INEDITE)

Prelucrate dupe G. W. Cox, Tales of ancient Greece.

I.

EPIMETEt *I PANDORA

0 ceita mare se scornise intre Zevs 6-

meni. Titanul Prometeti, cel cu minte multa,nea cu acNtia i 'I invqa sa nu fad, pe placulnoului cleü ce coprinsese cu sila stapanirea ta-tälui sea Cronos.

El le qise : NMI Omenilor! acest Zevs elacom de avqii §i de daruri; dèca voi, cand in-junghlati" vite in omirea lui., i le yeti inchina cutotul, apoi sa sciti ca veV ajunge curénd sa daticle capöt tuturor turmelor vOstre, oil cat de nu-merOse arll fi. Aide mai bine sä facem cu Zevs

ti-

266 BASME MITOLOGICE

o tocmela pentru-ca i vol Ornenii §i el, sa yebucura5 de ate o parte din vitele jertfite in eca-tombe, adicg, cu sutile pe altarele qeilor."

Atunci el alese din ciredi un boil mare §ifrumos, Ii injunghie §i fgcu dintr'insul duoëIntr'una puse vintrele §i carnea, i le inveli inpelea boului; in cea-l-altg, a§ecig numal Osele,bine infavrate in gräsime. Apol Qise lui Zevsa§a, : Alege'V partea ce vei voi, cu hotarire cacea pe care vei pune acum mana, sg. rèmang, intot-d'a-una pe sémg'ti."

Zevs se 16,comi §i intinse pe loc mana lapartea unde lucea grgsimea ; dar cand vëgu cg,sub dinsa erail numal Ose , fOrte tare in sine semanic. Cu tOte anse, din acea qi inainte se Maidating, ca, in sacrificii , Ornenii sg, inchineilor nemuritori numal Osele i grgsimea de lavictime.

Ca sa '§i rösbune de semintia muritOre aOmenilor, Zevs hothri sa nu le mai tramita jospre pg,mont, focul cu care el ii dgruia mereilmai nainte, §.1 astfel II lasg, in mare lipsä, sufe-forte de ger,, de intuneric i de Rime. Dar Pro-meteil se rApeT in cer, , räpi de acolo foc, il as-cunse in téva unei trestil, i Ii aduse Omenilorinapoi..

Cand Zevs afla una ca acOsta , el se infurieala de tare incat asvdrli cu trösnetul in Promo-teti i tremise pre credinclosul sèti vestitor Er-

parti.

de-

RPIMET1i6 p PANDORA 267

mes ca sA '1 prinã, sA 'I ducA tocmai pe piscu-rile sterpe ale muntelui Caucas , i acolo sA '1ferece de stancA cu cAtuv tepene de fer, pune-n-du'i streja un vultur care sA '1 sfa§ie mereUinima cu clontul sëii ascutit.

Dar nici cu atat nu se impAcA Zevs; el maiscorni §i un mijloc de a munci pe Meta Ornenimuritori. 1§1 aduse a-rninte cA Prometet II povA-tuise §i '1 indemnase sA nu priimèsca Mei undar de la (lei i cA lasase cu din§ii pe frate-s61.1Epimeteu, ca s le porte de grijA §i sA '1 ferOscAde vicleniile fifuluI lui Cronos.

Atunci Zevs se géndi intr'astfel : SemintiaomenOscA nu scie pOn6 acum ce este nici bOla,nici durerea, nici certurile, nici rAsboiul, did fur-tilagurile , nici trAdarea ; cod tOte aceste rele letine inchise Epimetet intr'o cutie push sub bunApazA. 0 sa fac ce volu face ca ele sa scape deacolo i sA umple pAmèntul de mi§elii §i denevoi. "

IndatA chiAmA pe Efestu, me§terul focului,O. '1 vorbi ay. : SA 'mi gAtesc1 un ce minunat,cu care eii all sA dAruiOsca pe Omeni. SA TeltOrin i sA plArnadesci cu dinsa un chip de fe-meie. S'o fadi cat mai frumOsa la vedere; dar sabagi intr'insa o fire rea , pentru ca dinsa s 'mirOsbune de cate rele 'mi all fAcut mie Omenii."

Efestu luA tOrinA §i plAmAdi, de pre cumi se spusese , un chip frumos de femeie. Is3leita

268 BASELE NUTOLOGICE

Atena o imbrach cu o rochie minunath §i pecap uI puse o cununh, de unde atérna o maramhca pencla Oiajinului, de able il ascundea umerii§i peptul , albi ca zhpada. Ermes o invAth ungraiu Win de farmec §i suflh intr'insa un cugetneshtios §i neastemperat , pentru ca sh scie aindupleca §i a at-ita pe némul omenesc. ApolEfestu o duse in adunarea qeilor, i toti rema-sera, inchntati de frumusetile el.

Atunci Zevs luand'o de manh, o dete luiEpimetet, §i 'I clise ceva? M'am gén-dit eh vol Omenii sunteti, biet , impovhrati demunch multh pre phment, §i a ve lipsesce o fi-inth care, prin dulcele el desmierdari, ve punhinima la roc dupe atatea grele osteneli. De ace%nol eii nemuritori ne am indurat de sOrta v(5-strh, §i, spre a ye aduce o blhndh alinare, 'lathve dhruim aces-0, mangaiOsh, fiinth a femelel, pecare am §i numit'o Pandora , fiind-ch este inzes-trath cu tOte darurile."

Epimetet , cel cu mintea tarcie, ulmit defrumusetile Pandorel, uita, povetile fratelui set,§i impreunh cu dinsul tOth semintia muritorilorse arnrigi de cuvintele lui Zevs §i priimi darul,care II fermeca pe toti indath ce daü cu ochilde dinsul. Dar, val! bucuria nu le tinu mult.

Pandora, nesatiOsh de a ispiti tOte, \recluseo cutie mare, pitith mai cu ingrijire decht ori-cealte avutil , In ba;ca cu comorile lui Epimeteii.

sa

apa:Scil

BR I AR Et 269

II ardea inima s scie ce va fi intr'insa. Deci,intr'o se furi§a de social ei cel pré lesne in-creq6tor, §i ridica capacul cutiei.

De-o-data scapara dintr'insa cu grnmada, canisce iesme pocite, certurile i batalle, rievoilebólele , hoiile i turbarile , grijile §.1 necazu-rile tote.

Coprinsa, de spaima , able apuca ea sa 4aserapide capacul in jos. Pe fundul cutiel römasese,

dóra numai speranta. De aceia , able demcu dinsa se mai póte mangaia une-ori sörmanaomenire de cate rele a respandit pre pamOntnesocotita Pandora.

BRIAREt

Mare nemultumire era in palatele Olimpului,loca5 al qeilor nemuritori, de cand Zevs biruisepe eii cei b6trani §i se a§eqase cu sila pe scan-nul impèratesc al tatalui sëü Cronos.

El tinea acum in manele sale trasnetul; subpiciórele lui zaceaii gramädite tunetele §1 fulge-rile, i toti eii rOnduiti" imprejuru'i, tremurailde frica dinaintea puterii i mririi lui.

El le impunea insarcinari grele §i le vorbeatot aspru, voind prin astfel de purtari strapice,

qi

§i

pitita,

270 BASME M1TOLOGICE

sti, intemeieze domnia lui fara cumpa peste toticleii dupe uscat §i dupe mare.

ToM cliulica, agerul lui vestitor Ermes tre-pada in sus §i in jos, ca sa duck in tOte partileporuncile sale ; coci Zevs voia ca OM firea sa 'Ifie de o potriva supusa, §i nu '§i mai aducea ca-tu§l de pucin aminte de timpul pe cand §i din-sul era slab §i fara putere.

Atunci se auclira 'din partea cleilor pam'entu-lui §i ai maril, suspine §i §opte infundate de ne-multmnire, §i ei tql se adunara la un Joe ca sase sfatuiesa.

Posidon, impëtatul valurilor intunecate, inn,*mai antel glasul §i vorbi ka : Ascultati-më pemine, vol, Ero §i Ateno ; hai sa ne r6sculam im-potriva lui Zevs §i sa '1 aratam O. el n'are niciun drept de a ne strknici pe noi! VedeV binecat de rëti se porta de cand 'I a incaput putereain mani. Nu 'g mai aduce de loc a-minte ca totnoi 'I am ajutat in rasbolul ce a avut cu, tatälsëii Cronos ; far dupe ce '1 am Mcut sa invinga,el, tocmai pe socii lui eel mai puternici II ne-dreptqesce mai tare. Pe Promoteil, titanul bine-facötor carele a dat focul inapoi muritorilor §i'1 a scapat de grOznicele urgii ale gerului §i aleMine], iata a a pus sa '1 ferece pe piscurilesterpe ale Caucasului. De Ore ce nu 'I a fosttoma sa lanculasca intr'astfel tocmai pe un Ti-tan, baga bine de sema, Ero, sa nu '1 abaM in-

BR I ARE ti 271

teo qi de ma,nie, ca sa te nenorocesca mai rëilpe tine!"

Atena vorbi atunci intr'astfel Intelepciu-nea lui Zevs '1 a parasit ; tOte faptelesale sunt acum numai viclenii i trädari. Ce maimteptam ? Hai sa '1 prindem i sa '1 ferecamtOpän ca nu dOra sa ajunga cerul i parnOntul afi cu totul prada luptelor 0 a batallor".

Deci se jurara cu totii ca sa nu mai rabdeasupririle lui Zevs, 0 dupe ordinul lor, Efestufauri nisce catu;e urié§e, cu care sa '1 ferece in-data ce somnul greii i se va lasa pe pleOpe.

Dar eia Tetis, ascunsa in pescerea ei demargenuri din fundul marilor, auclise cuvinteleml Posidon §i ale Atenel. Ea se 'Malta de pemare ca o ce-ta alburie 0 se Wernu in genuchidinaintea tronului lui Zevs. II imbraci§a piciOrele0 '1 vorbi Asculta-me i pe mine, o Zevs!Jeii nemuritori tremura de frica dinaintea pute-rii tale ; dar el sunt amariti de vorbele'ti aspresi de stragficall purtare ; ei Tcu ca intelepcluneaa parasit mintile tale, §,i ca faptele'ti sunt acumnumai viclenil §i tradari. Mai asculta-mo ancö, oZevs! Efestu a faurit catup uri*; iar Era §iPosidon, impèratul marilor i feciOra Atena s'atjurat ca te volt fereca in data ce somnul greilse va lasa pe pleOpele tale. Da'mi vole saaduc aci pe Briaret, uriOul cu o sun de main',ca sa te apere la nevole. Cat va fi el lunga tine,

mintiM


n'ai sä te temi nici de mania Erel, nici de a luiPosidon. Dar, in data ce va trece prirnejdia, adoVaminte o Zevs, ca s stapanesci cu blandqecu dreptate, coci cel ce voiesce a domni neso-cotind binele §i iubirea supu§ilor sei, acela ilelune do domnie nu are. Apoi 'far nu uita caacelora care dat ajutor, nu se cade s efad parte ca lui Promoteil pe care '1 ai ferecatpe stancile Caucasului. Va veni pcite o i candII voiu cere i eü ceva, pentru fiiul met Achi-let, care acum traiesce in casele tatalui set, Pe let.Atunci, adoV a-minte c eü te-am scapat de ca-tu§ele lui Efestu".

Zevsrespunse cu omenie, i vorbi 0Tetis, grabesce §i ado'mi incóce pe puterniculBriaret, ca sa me apere cu suta lui de brace ;lar pentru cele ce 'mi ai spus, sa nu aibi nici otèma, ceci Zevs nu va nesocoti povqa ta ceabuna, clei nu volt mai aye cuvent deaci inainte a se plinge de stra§nicia mea §i devorbele mele aspre".

Atunci Tetis chiama pe Briaret ca sa 6sadin baierile adfinci ale pamentului §i st vina in-tru aparerea lui Zevs. Urie§ul se arata in pala-tele Olimpului i indata toti ceii incepura a tre-mura, cand Ii veclura alaturi cu Zevs, careleacum se resfata in puterea sa.

Cu tOte acestea , el le vorbi intr'astfel :Ascultati-me bine, voi, Ero, Posidon §i Ateno !

't' aü

i ceT-l-alV

DEUC ALION 273

Eta' , ale vOstre planuri le cunosc ; scit c. aveatide génd sa mö puneti in languri, ca sa scapatide relele mele purtari. Dar sa nu mai aveti nicio temere. Fiti" de aci inainte tot-d'a-una cu volebuna la indeplinirea inteleptelor mele vointeYe jur a nu yeti mai aye cuvént a ye plange

Zevs este un domn crunt i viclën."A§a se facu iar pace in cer, pre mari i pre

pament.

IllDEUCALION

De pre scaunul sëtl , inältat pe muchia in-norata a Olimpului, Zevs privi la fiii dmenilor

'1 vëqu pretutindeni dedati cu patimile, farade a purta catu§1 de pugin grija dreptätii. Ininimile lor r6utatea crescuse rnereü; 'far, spre aimbuna pe ei, ei inchipuise un soiu not de in-junghieri i de sacrificii, care mohorise pamen-tul cu sange.

Departe in vane adismci ale Arcadiei , fill luiLicaon Il petreceaü viata nurnal in ospete §i,in necumpëtata lor ratacire , vorbeail vorbe ne-socotite i nelegiuite chiar i despre Zevs. Deaceia, Zevs se cobori insu§1 de pre scaunul sëü

se duse sa veqa de mai aprOpe fapteletraiul lor.

In. 25,682. 18

ca

§i

gi

0


&Vele era pe scapêt, cand un biet unchia§betran se apropie incetinel de portile cetatii Li-cosura. Pletele lul carunte II ate'rnat pe umeri,§i barba lui, alba §i desa, , ascundea trentele depe dinsul. Sosea greil §.1 anevole unchiapl , cutoiagul in mama, trAge'nd cu urechia la chiotelede veselie ce se aulleat din departare.

El ajunse insf6r§it pe'n'è in piaga cea mare acetatii; acolo, fill lui Licaon se gramadira indataimprejurul lul, vorbindul El! bine al sosit,unchia§ bëtran ! Tu trebuie sa scii multe. El! lasa vedem ! Ce ai s ne mai spul? Nu cum-va alsa ne povestesci de pe cand a rèsarit parnêntuldin baierile lui Haos? Coci de betran co eti, tutrebule sa fi fost atunci de faga "

, batOnduV joc intr'astfel de unchia§, eiIi pusera sa §6dä pe jos , langa masa lor ceamare. Apol II clisera: Acli noi am injunghlat omultime de victime, lui Zevs. Te al nimerit toc-mai bine , ca sa capeti §i tu o particica din os-pOtul nostru."

Atunci umplura cu vèrf o strachina cu car-nun de om §i 'I o intinsera; cOcI, vOrsand sangeomenesc el socoteati ca vort face mai pe pla-cul geilor.

Dar unchlavl asvêrli cat colo strachinamohorita §i de-O-data se ridica voinic in piciOre.Semnele botranetil peril% de pre faga lui aprinsä,'far focul care scapära dintr'insa, incinse i mis-

a§a:

§i I

DEUCALION, 275

tui intr'o clipa pe fiii lui Licaon. Cod acela cese aratase lor, era insu0 Zevs trasnetele lulif Meuse praf §i cenu§a.

Dupe aceia , Zevs se intOrse in Olimpul satde manios ce era, facu semn apelor ca sa se

reverse pe d'asupra pämentului §i s innece penil Omenilor,, ca sa 'I pedepsesca, de multele lornelegiuiff.

Austrul sufla atunci cu turbaro ; noff in-tunecoV i indesatI cu plOie, venith mereii de seaternur In voia lor preste tot cerul, cOdi yen-turile de la miècla-nópte, care rasipescu céta §i.aburela pamentuldf, sta strins ferecate in fundultemnitelor. Deci, incepu cerul a turna §frdie in-cat vOI i déluri, totul pre pament era inne-cat; riurile, covéqind matca lor, , se revOrsarapreste campil, i apele lor se ridicara meret penOpe cOstele muntilor.

Dar pe o culme de munte din téra Ftiei,1§I avea casa 14 Deucalion, flub lui Prometet. El,de acolo de sus, se uita cum cresceaii mereil a-pele imprejuru'i; cand anso, ele ajunsera sa, aco-pere vaile de la pOlele Muntelui, Deucalion chia-ma pe socia sa, pe Pira, fata lul Epimetet, i '1

vorbi a§a :Iath ca ne ail sosit qilele prevestiteodinióra de tatal met , de inteleptul Prometet.Gatesce tu chivotul lucrat de mine , §i pune in-teinsul merinde indestule pentru cat timp vatine potopul pre pament. Colo in departare

18

i

§i,

pi


tocmai pe stancele Caucasului, Prometet sta, fe-recat cu catw de ()gel §i un vultur II sf4ie me-reil inima ; dar, , pe nedrept; cod iatA , cuvintelelul s'ati implinit. El de demult spusese c reuta-tea Omenilor are sa aduca, pre pamént o grOz-nica, revOrsare de ape. Ori-ce ar fi, nici insu§iZevs nu pOte face alta decat ceia ce este ursitde catre unul, §i mai mare decat dinsul, §i pecarele el, vr6nd nevrénd, trebuie sa. '1 asculte."

Pira facu indata precum II spusese Deuca-lion, i umplu chivotul cu de tote. Ei alteptaraipênO ce apele, suindu-se aprOpe de culmea muqi-lor Ftiei, scaldara pOlele vasului pregAtit de Deu-calion. Atunci, pescii se strecurati in not printre-vdrfurile bOtramilor ulmi din codri i pluteahturi cu bu§tenii noduro§1 de stejari, 'far le§urilede órneni inecati se cth,teati i se rostogoleat pefaca, apelor. Deucalion, din corabia sa, vedea cugrdza cum acele chipuri invinetite de voinici, decopile §i de prunci, evat une-ori la ivd1 pe d'a-supra valurilor ce spurnegat in colcote, §i apoiindata se afundati in sinul bor.

Opt qile d'a-rOndul chivotul fu purtat pe aped'asupra celor mai inalte plaiuri, i toV fiji Ome-nilor perira, afar a. numai de catf-va, forte pucini,cari gäsise anpost pe ate un pisc mai se-inq de munte. A noua i, corabia se npri pemuchea Parnasului, §i Deucalion, impreun a. cu so-

alt-

's1

DEUCALION 277

cia sa Pira, pusera din not piciorul pe pamentul,carele acum era cu totul pustiit.

Cu 'ncetul §i treptat, valurile se scurseraprin ATM', 'far pescii i lighionele de mare rèrna-seth ate'rnate de cradle copacilor. Pe cat puteacoprinde ochiul, nu se mai zarea imprejur nici oviqa, osebit numai de vulturil cad da róta pecer, p6n6 ce se rapelleail la stdrvuri.

Atunci Deucalion se uith lung la Pira, i pelimenduoi II coprinse o jale adlinca. El spuse a-tunci sociei sale: Cine scie, soro, de voril maiti remas i ali fii de Omeni decat nol pem'entul acesta? iar, cine scie cand ne vasosi i ciasul nostru! Atata numai putem sci ca,cel a-tot-puternic, carele a napustit potopul asu-pra Ornenilor, s'a indurat de ne a scapat pelenOstre. Hal! sa '1 c1dim un altar i sa ne in-chinam la dinsul, in semn de multumita!"

Indath cladith altarul i Zevs asculta cuplacere rugaciunea lui Deucalion. De aceia, se po-meni de-o-data dinsul, in faca lui, cu tramisul luiZevs, cu Ermes carele II vorbi ay. : Cere tuacurn ce vel voi, i cererea ta va fi implinith,fiind-c6, numal la tine, dintre toi fiii Omenilor adovedit Zevs o mann, curata §i o inima frade path".

Deucalion se inchina dinaintea lui ErmesIi spuse a§a : Pamentul acesta a remas tot

§'apoi

§i

pustit.

pa.


E pëcat de dinsul ! Noi nu cerem alt-ceva.cleat sa se ivesca din noil Omeni pe dinsul".

Ermes II röspunse intr'astfel: Fie-vë pe placdar s y6 acoperiti fegele cu ve§mintele yóstra§i, umbland tot mereil inainte, sa asvOrliti inurma, Osele mumei vOstre !"

Dupe ac6sta, Ermes sbura catre locuinta lulZevs, i Deucalion r6mase pe genduri, cugetand la.cuvintele qeului; dar, intelept fiind ca tatalsëii Prometet, el pricepu cä muma-sa trebuie safie insall terana pamèntului, i ca, coborand de.pe Parnas, n'aveail alta de facut decat a arunca.pietre in urma lor.

A§a i facura ; bar pietrele pe care le asy6r-lea Deucalion se faceau indata barbati , i cele-

pe care le asveTlea Pird, se faceati femei, i ast-fel rësari pe lume o semintie noua de Omeni, cadnu cunosceat pe parintii bor.

SOrele ei iaraI pe cer cu caldura sadogori i inteleni huma cea playa ; de atunciinainte, Omenii avura a se lupta cu munca ceaanevoiOsa, care nici 1)60 acum nu s'a mai up-rat pe paandnt. De aceia, traiul omulul a römasa fi greil i silnic, ca §i piétra din care dinsulse nascuse.

Dupe ce mai trecura ani la mijloc, DeucalionPira facura copii, al caror ném a stat cu lo-

cuinta in muntii din Ftia. Din nil lor, din Elens'a prasit poporul vitéz al Elenilor, bar din fata

r

§i

§i

di

PATIMELE DEMETREI 279

lor, Protogenia, s'a nascut Aetliu carele in viatalui a facut multe fapte minunate §i al carui fe-cior, frumosul Endimion, dOrme dus pe colniculdin Latmos.

IV

PATIMELE DEMETREI

Persefona cea frumósá se juca cu alte fete,sOge ale el, pe campia Enei din fericita Wra aSiciliel. Ea era fata mult-iubita a mamei Deme-tre, pe care WO, lumea o cinstea ; cöci mamaDemetra era catre toI bun i darnica; larct fiica-sa Persefona nici o fata nu era mai ye-sela §i mai voldsä.

Aa dar, ea se juca cu veselele ei sóce cu.legend flori de pre campie i impletind cu ele cu-nune ca sa impodobésca lungile lor cosite. Mu-nase ele o multime de rose, de ofranei, de vio-rele, de crinl i de zambile de pre paj4tea ceasmaquita, cand Persefona zari in departare unstuf indesat de ghiocei infloriti ca prin minune;ere' o suta pe aceial tu1pin i respandeatun miros imbatator prin cer, pre mare g prepam'ent.

Ea se rapeqi in gran ca sa culega minuna-tele flori; dar, de o data se crapa i se deschise

de-

280 BASME MIT OLOGICE

Vrina dinaintea ei, §i dintr'insa ei un car po-leit cu patru telegari negri ca taciunile. In carera un barbat cu chip méndru dar posomorit,pare ca, faca lui nu scia ce e zimbetul, nici inimalui ce e bucuria.

Inteo clipa el sari jos din car, prinse inbrace pe Persefona, o sui alaturi cu dinsul, §i,dand biciu cailor, se facu cu totul nevequt in a-düncul pam "entului.

Cand sosira fetele la acel loc , stuful cughiocei era in fiin0,, dar sOca. lor Persefona pe-rise; ele o cautara in tOte pari1e, pe campiaEnei, cu gOndul ca se va fi pitit unde-va ; dar,nu o putura gasi nicaieri periö tarcliti inserat ;atunci intorcOndu-se, de voie de nevoie, spre casa,ele trecura mai antei pe la mama Demetra casa spuna a nu potil sci ce se va fi facut ffica-sa, care a perit fara veste dintre ele.

Mare jale coprinse pe mama Demetra, candafla una ca acOsta. Ea indata se imbraca cu vel-mMte de lana negra, Ina in mani Mehl aprinse0. se duse sa caute pretutindeni pe fiica-sa Per:sefona, alergand pe campi i preste ape, din ochllacrimand §i pe, toV intreband dem nu cum-vao a vöqut cine-va. Dar nimeni nu scia sa rës-punqa ce se facuse fata ei.

Tocmai dupe Ose qile ea se Intel/1i cu Ecata,dOmna lunei i, cercetandu-o i pe dinsa, EcataII clise Glasul i l'am auit, strigand pare c'ar

'1

h

PATIMELE DEMETREI 281

fi rapind'o cine-va ; dar cu ochii nu am vNut'o§i nu scit unde va fi dusa."

Mama Demetra i§1 urma calea inainte. Mersecat merse §i se intélni cu Elios, domnul sórelui,

'I vorbi Elios, fetul met, tu carele cuMelia serelui le yell tote pre pamént, nu cum-va vei ft vequt tu pe fiica-mea Persefona ? Spu-ne'ml adeverat, Elios, fötul met !"

Lui Elios i se fficu mila de multa el durere,'1 r'espunse Ba am veclut'o, mama, De-

metro. Ades, imp6ratu1 ladului, a rapit pe fiica,-ta Persefona, ca sa o lea de socie i s'o facaimpèratesa preste Vra cea adanca §i intunecatadin fundul pamentului".

Cat era de intristata bieta. mama Demetra,ea Anse nu putu stapani mania, cand afla unaca acésta ; de atunci inainte hotari sa nu '1 maicalce piciorul in palatele de pre culmea Olimpu-lui pe care Zevs, imperatul cerului, VI le inal--ase in norl d'asupra Vrei. Tesaliei, fiind-ca eapricepuse indata ca numal cu voia lui Zevs in:draznise domnul Iadului sa fure pe filca-sa Per-sefona.

Se cobori dar la vale de pre muntele Glimpapuca ratacind o cale lunga. Tocmai catre

sera, pe cand sórele incepe a se ascunde in tasulsëii de aur din dosul délurilor civite, ea ajunsela portile cetatii Eletsis. Acolo §equ jos hinga ofOntana a caril apa prefirandu-se prin érba desa,

'§1

§i

a§a,

§'1 ala 1


se scurge intr'un Iaz limpede, umbrit de un Inas-lin cu frunqil stufos.

Tocmai atund veneat dupe apa, voicisecu urdirele pe cre§tet, fetele lul Keloü, domnuldin Eletsis. Ele vNura la fOntana pe mama De-metra i, cu tOte a. nu o cunosceat, inteleserade pre portul §i de pre faga el, cat de tare eraamarita blOta botrana.

0 intrebara cu blandete dOca nu pota cum-vasa '1 fie de vre un ajutor. Mama Demetra le mul-tumi 0. le povesti ca a perdut o fata, pe care acautat'o preste tot locul §i nu a putut'o and,gäsi. Atund fetele detera curOnd fuga a casa, casa cOra, de la parinti voie sa le aduca ca Ospepe Meta baba straina 0 se intórsera indata,sprintene i vesele, indèrët §i '1 vorbira a§a :

Hai! vino cu noi a-casa. Tata, mama 0 nol tOteIi vom da ce 'V va trebui vom face ce neva sta prin putinta ca upram durerea".

Mama Demetra se indupleca de mangaIoselelor cuvinte. Keleü i sogia lui o priimira cu voiebunä in casa bor. Dar 0 dinsa le fu intru tOtede qa mare ajutor, incat nu numal nemul lui

ci intrega cetatea se bucura se laudamereil de bunatatea i de intelepclunea mamelDemetre. De aceia , se hotarira cetb,tenil sa '1

cu cheltuiala lor §i numal pe séma ei, unmOndru loca§, pe o magura inalta, chiar in mij-locul cetatil.

§i

§i.

pi

at. 't1

Kelet,

Malts,

PATIMELE DEMETRE1 283

Acolo trai, timp de un an, Demetra precuithlaudata de toti , dar ascunpnd mai ades6 in

taina singurätätii , mihnirea dorurile inimeisale. Ea luase la dinsa, ca sä '1 cresca §i s '1

invete, pe Triptolem, unicul fecior al lui Kelet..insè copilul, de bine ce '1 ingrijea noua sa

dädaca, ajunse a o iubi mai mult pe dinsa decatpe mama lui cea adev6rata. Dintr'acesta, socialui Kelet prinse pica asupra mamel Demetre §iceru sa lea inapol de la straina pe copilul desuflet, carele numai dinsul mangaia ceva pe De-metra de perderea filcei sale.

Scornindu-se atunci o cérta intre arnêndou6muierile, mama Demetra se supara f6rte §i seporni cu mare urgie asupra lui Kelet §i. asupratuturor Omenilor cari nu sciuse sa precuiOsca in-destul bunatatile ei.

Din minutul acela, tote rodurile pamOntuluipurtara blästemul mamei Demetre ; pomil nu maidel rod ; holdele nu se mai impodobeaü cn spi-curi ; érba i florile nu mai rèsareat pe campii.Terinile erail sterpe i intelenite. Omenil §i viteleplereati de fOmete §i de langóre. Nici Vika- numai avea cine i ce sa le inchine.

Atunci Zevs, ingrijat, dupe culmea munteluis6i1 din Tesalia Ii arunca ochii pe pamént §iv6qu ca totul avea sä piOra dupe faca lui, denu va gasi curênd un mijloc ca sa, impace mania

durerea mami Demetre.

0gi


in datA trAmise pe vestitorul söti, pe Er-mes, in Tad, la impöratul cel aspru §i posomoritca sA 'I facA cunoscut cA trebuie neapArat sAlase pe Persefona a se intórce la muma-sa. Adesnu cutezA a se impotrivi, dar Persefona il era§i lui dragA, §i el nu vola sA o plérdA cu totul ;de acela, I dete sA mAnance cAte-va bole dintr'orodie minunatA, sciind bine cA, deca dinsa va gu-sta mAcar o bObA din acea pOmA descAntatA, ise va face dor de dinsul se va intOrce bucu-ros la el.

Dupe acela, puse sA inhame telegaril cel ne-gri ca tAcIunele la carul cel poleit. Ermes se suiintr'insul, alAturl cu Persefona, dete bid cailor§i , lute ca vOntul i ca géndul , ajunsera la

Cand sosirA la poqile cetAtil, Ermes detedrumul telegarilor ca sA se intórca la Tad, §i pela apusul sóreldi pleca §i dinsul cAtre Olimp.

Persefona, remAn6nd atunci singurA, se in-dreptA spre föntAna cea limpede undo zAri v-Ond sub mAslin, o femele b6tranA cu .ve§mêntde lanA nOgrä. Ea pricepu cA aceia trebuie sA fiemuma el, care o dorea §i o jAlea neincetat. Candsosi aprOpe de dinsa , mama Demetra aucp o§opta In projmA'I, ridicA ochil in sus §i veclu peinsi Persefona dinaintea eI.

Cine 'Ate sA spunA cu ce bucurie o strinsela pept §i o saruta ? Fericirea mumel era 'Ate

Eletsis.

i

P ATIMELE DEMETREI 285

acum §i mai mare de cum II fusese mai naintemihnirea. 0 mangaia, o desmierda, o cerceta des-pre bite ce i Se intemplase, i simtea cA o viqd,noua i se de§teptA in inimA.

Pe cand o saruta §i o mangaia, ea ii (risealas Acum, fata mea, copila mea dorita, tu etilard0 a mea, §i cu mine voiu sa remai pentrutot-d'auna. De acum inainte voiu sci sA te ferescde rApitori §i urgisitul acela de Ades nu te vamai prinde in intunecOsa lui imperaVe".

Dar Persefona II respunse: Ah! mama, taci;nu mai vorbi a§a. Ed nu pot sa reman pentrutot-d'a-una cu tine, cod One nu m'a ridicat Er-mes din Tad, socul met 'mi a dat sa gust nisceUbe dulci de rodie §i m'a legat cu acest farmecca sA me intorc la dinsul peste noue luni de qile.

drept sall spun, mamA, nu'mi pare reti, ceci,dqi el nu ride nici zimbesce, de§i totul e in-tunecos in loca§ul lui, dar cu mine e bunbland, §i numai cand sunt cu dinsul se simteimblanclit. SA null pare, red, mama; el s'a fag,duit ca in toti and' me va lAsa sa §ed cu tine acipe pAment noue luni de ; iar trei le voiupetrece cu dinsul in negrul lui loca§ de subpAment".

Printr'aceste fagaduinte mama Demetra sesimti i dinsa mangaiata ; iar pAmentul §i rodu-rile lui se bucurara indatä de imblangireaPomii se umplurA Yard§ de rod ; Orba §i florile

. §i

clile

el.

286 BABME MITOLOGICE

irnpodobira campii, i spicurile aurite incepuraiar4 a se indesa pe holde, leganate de adiereacaldurOsa a verel.

None luni de multumire 0. de imbilpigaretrecura pe parnent, 0 dupe aceia, vestitorul Er-mes veni cu carul cel poleit §i cu telegarii negrica taciunele, ca sa iea pe Persefona i sa o ducain tinuturile intunerecului. Atunci, ea Wi luclioa buna de la muma sa, clicendu'I : Nu plange,mama, i nu fii ingrijata de mine ; in locapl so-cului met sunt la adapost §i la caldura ; el melubesce §i eau-0, bine de mine. E bun, §i pestetrei lunI Imi va da vole sa me intore tot veselaaci pe pament".

Mama Demetra ii stapani inima rea §i sehotari sa a§tepte cu rabdare timpul dorit al ina-poierii.

Totusj, géndul ei adese se repurta cu dor lailele fericite cand Persefona, copila voiOsa,, se

juca cu sócele sale i culegeat fiori pe veselelecampil ale Enei.

In regazurile altepthrii, retrasa in locuintael' din Eletisis, ea 41 afla mangaierea invatandcu mare tain i intelepcinne pe Triptolem, co-pilul ei de suflet, cum se sadesca, cum se cresca§i cum se ingrijesca rodurile folositóre ale Omen-tuluI, daruri nepreguite ale cleitel Demetre.

Acele marete §i spornice invataturi, pe careqelésea dadaca le impartalise invatacelului ei,

POSIDON I ATENA 287

in templul de la Eletisis, chiar i in intunereculnoptei, la flacara fachilor, remasera printre po-Ore ca o datina, sfintita, §i fura numite TalneleEletisine.

V

POSIDON SI ATENA

Un Ore-care Erechtet incepuse sä cladescä ocetate pe un loc sterp i pietros d'a lungul ape-lor Kefisului. El era parintele i capetenia unuipopor de mendri voinici i, cu tote ca cetatealui era ancö mica i pugin aratósri, dar, in inte-lepclunea sa Zevs prevecluse ca ea are sa fie in-teo j cea mai vestita din cate cetqltat aieve pre pament.

De aceia, un ceü §1 o Vita, adica Posidon,impèratul marilor, §i. feciOra Atena, film pre-iu-bita a lui Zevs, se certaii amOnduol care din eisa, dea numele sell cetatil lui Erechtet. Ca sacurme cérta, Zevs hotari o qi, pentru ca in façaadunaril tutulor geilor celor marl cari locuiati peculmea Olimpului, s li se alOga dreptatea.

Cand veni acea qi, tov gen' se aleclara pe scau-nele lor de aur, rOnduite in cerc pe malul Kefi-sulul. Mai presus de tOte se inalta tronul lui

slat inal-

288 BASME MIT OLOGICE

Zevs, parintele qeilor i al Omenilor, i alaturicu dinsul §edea cleita Era, soçia lui.

Fill Omenilor aveat vole sa ridice ochil asu-pra lor de ore-ce Zevs II lasase la o parte ful-guile sale, lar ceI-1-alt1 ei venise i din§iI acololipsitl de stralucirile lor, care 'fail vederile, ca safie de faça la udicata dintre Posidon i Atena.

Acolo era Febus Apolon, cu lira sa de aurin mana cu chipul söt bland i luminos ; darochil lui nu scaparat schinteIe ca in ciasurile demanie i sulita lui, de care nu se pat feri su-fletele in§elätOre §i limbile mincinOse, sta rezi-mata de scaun. Alatuff cu dinsul, §edea soru-saArtemis, feclOra care V petrece cpele venand peuscat flerele sebatice §i jucandu-se cu inele Nimfeprin stuful de pe malul riului Erotas.

Ltinga Zevs se afla Ermes, crainicul carelein adunari 'Malta glasul in numele geilor ; tottenOr, tot sprinten i tot frumos, el tinea inmama caduceul set tolagul sOil cu aripi, prin careindeplinea poruncile tatalui sOfi. Apol, de-a-rOn-dul venira sa se a§eqe Efestu, mqterul focului,§i Estia qeita casnica care 'Arta grija vetrei,Ares ileIescul rasboInic turbat dupe lupte, i Dio-nisig cel mult dedulcit cu ospetele i cu cupelede yin, insfOqit Afrodita, gingap Vita, rOsaritadin spuma marilor, care cand se ivesce umplelumea de zimbete i de lacrimi.

In faca acestora sta amOnduol maretiI pro-

EosmoN ATENA 289

a§teptand judicata lui Zevs. Atena tineatare in mana stang n. sulita ei cea nebiruitä,la mijlocul pavezel sale de piele de capra, ascunsvederii muritorilor, era acel ingrozitor chip al Me-dusei, pe care nici un om nu'l 'mite privi fAraca sA pice indath mort.

Apr Ope de ea sta §i Posidon, incregotor inmarea lui putere i aeMstand cu o trufa0, ne0-sare urmele judicatii. In maim drepta tinea cumendrie furca Jul cu trei dintl, care sguduie pA-mentul i despica apele marii.

Ermes, vestitorul geilor, se sculn, de pe scau-nu'l de aur p cu glas resurAtor, vorbi intr'astfelcatre adunarea m'aretA a cleilor :Ascultati vo-inta lui Zevs, care va alege intro Posidon §i A-tena. Cetatea lui Erechteil va purta numele a-celuia dintre acesti duoi ei, carele va face saremit din päment, darul celui mai folositor pen-tru fijI Omenilor. Déca acel dar va veni de laPosidon, cetatea se va chinma Posidonia; iar deva veni de la Atena, se va numi purure Atena!"

Imperatul Posidon se scOla atunci cu tOtafala maririi sale §i isbesce jos pamentul cu tri-dintele sn. Se cutremura muntele pent) in baie-rile lui ; pamentul se deschide, §i, din adanculsell, se rapede un cal, precum anco nu s'a maiv'equt, ager i incordat. Mai alb decat fulgil dezapada Ti era pörul, i coma lui resfixan fOlfaimendru in vent, and 1)Ru cu copita in terina

m. 25.682 19

tivniel,

290 BAEINCE MITOLOGICE

§i. se porni in vesele desghinuri prin valcele §ipe cost*.

Posidon gise :Acesta este darul met. Pri-viti'l V nu mai staV la induoiela ; daV numelemet. cetatil ; coci eine va put6 ore s dea fiilorOmenilor un dar mal nepreguit cleat calul ?"

Atena lini tit cu ochil s6i albastril ca ce-rul se uitabirept la gel ; ea se pleca bini§or §iinfipse in pamOnt un simbure mërunt pe care '1tinea in mana drepta. Nici o vorba nu spuse, cise ulta meret la adunare, fara de nici o grija.Atunci, se zari incoltind din pamOnt un lastara§,carele rapede crescu mare, dete ramuri §i. se a-coperi cu frunge. El se inalta din ce in ce maimult p'enë ce se arata, porn mare impodobit cufrungi§ verde V stufos, §i incarcat cu rod imbil-§ugat.

Atunci Atena gise :Vegl, o Zevs 1 nu pre-guiesci Ore mai mult darul met cleat al Jul Po-sidon ? Calul, pe care el l'a daruit fiilor órne-nilor, va aduce printre dInii Wahl, luptegriji ; lar pomul met, ms1inu1, e chiar un semnde pace §i de bi1ug, o dovada de tarie i desan6tate, un chezal al fericirii §i. al libertätil.Ore, spune, nu se cuvine mai bine ca cetatealui Erechtefi s porte numele met. ?"

Atunci, inteo unire, se augira resunand dinglasul tuturor qeilor, aceste cuvinte Darul A-tenel este, fail induoléla, cel mai bun ce s'ar

POSIDON ATENA 291

puté face fiilor ómenilor. El vestesce a cetatealui Erechtet va fi mai mare in pace decat inrasbóle, i c6. intr'insa libertatea va precui maimult cleat puterea. Remana dar cetätii numeleAtenel".

Zevs, feciorul lui Cronos, facu semn din spri-c6nA cä priimesce de bun sfatul Vilor ; pletelenemuribire ale pèrului söit, fOlfairA pe a sa frunte,'far pamèntul se cutremura sub piciOrele ml, candse scula de pe tronu'i de aur ca sä se intOrca, inpalatele sale din Olimp.

T2eita Atena, rèmase mai in urm i can,lung §i cu dor la p6,mèntu1 care de aci inainteera al et Ea V Intinse sulita ocrotitóre pe d'a-supra cetatii lul Erechteti i vorbi :

A mea a fost isbénda i ad Imi voiu ariacu locuirqa. Copii mei volt cresce aci liberl

fiii Omenilor de pre aiuré volt veni acica sa invete legile dreptAtif g ale cump6tului.Von vedé ei atunci cate minuni potil s6, facA ma-nile: muritorilor, cand sunt ajutatl de qeil Olim-pului. Cand ans6 faclia libertatii se va stingepentru Atena, ea de aci va fi purtatA pe aiuréspre luminarea altor popóre. Omenii voril cunOsce

darurile mele sunt cele mai bune i volü ciicepururé c preguirea legilor i dorul neatérnAhiIn cugete i n fapte, le vint din cetatea lui E-rechteil, care va purta in veci numele Atenel I"

19*

t21

aga

gi fe.

cit

292: BASME MITOLOGICE

VI.

APOLON IN DELOS

Din tell in VIA ratacea wan, (pa, Leto s6i1Latona, plina de temeri §i de durere, pentru-ca nicio ér i nici o cetate nu vola dea un loc§or,unde sa, traiasca in pace. TOte locurile, daruitede clei cu bil§ug, aveaü frica de urgia Vitel Era,care era durnana neimpacata a bietei cline Latona.

Din insula Oretei, ea trecuse la Atena, dinAtena la Egina, din Egina pe plaiurile Pindululg ale Atonului, de acolo prin insulile intinsel §ialbel marl' a lul Egeü, de-a-rOndul, prin Skyros,§i Imbros, §i Lemnos, i Chios cea mai frum6s1din t6te, cerOnd pretutindeni un adapost. Dar in-de§ert se rugase ea de tote aceste pamenturi ca.sa o priimOsc a. a se a§ecla in sinul lor. Nicaierinu cutezase a o priimi.

In sfOr§it ea ajunse i p'enö la mica insula.pustie din Delos §i 'I fagadui ca dinsa vabeUdi in viitor o neasemuita marire, d6ca va voisä o adapostOsca pe termurile el. Ea il vorbiintr'astfel, inaltand glasul din departare Ascul-ta-m6 cel puQin tu, insula din marea adfmca! Devei ingadui tu ca Latona sa se wile cu locuintape pamentul töti, va veni un timp cand tOte po-pórele lumei vora pluti cu drag spre tine §i volt

do-

sal

APOLON N DELOS 293

aduce in sinul tut tot felul de avutii. Coci pre.pamentul töü voiu nasce pe Febus Apo lon, dom-nul luminel i al vietei; Tar atuncir Omenil totivolt veni aci ca sa afle vointele lui §i s cattige prin daruri a lui buna priinta".

Insula Delos respunse Latono, tu fa-gaduiesci lucrurl marl; dar se aude clicendu-se caputerea lui Febus Apo lon are sa fie ala de maretwat lumea intrega able o sa, '1 incapa, §i Lanimic pe lume nu 'I va puté sta impotriva i caable déca lumea intrega 11 va fi de. ajuns. Apoi,uite-te i yell cat e de august -§i de sterp co-prinsul met. La mine, vai ! n'al pe ce sa puniochiul. Deci, 'ml e terna ca lui Apolon Ii va fiurit pamentul met pietros i sterp. El, de aci seva duce in vre o alta tera mai placuta, made ise volt Malta templuri marete, i atunci avu-iiile cari tu mi le fagadulesci, el le va Mitzialtar popóre ; *far eü, blet, voiu remane tot pa,rasita i pustie 1"

Dar qina Latona se jura pe &ruffle fait,marginl de pre capul el, pe pamentul nemesuratce o impresdrä, lar mai cu sema pe negrele apeale riului Stixul care scaldä. pdlele 1adului, sejura ca in Delos va fl negre§ft adapostul sfintital lui Febus Apolon, i ca d'alungul anilor scumpemiresme volt arde pe altarele lui.

Astfel se intempla ca Latona sa afle re-

Vila

's1

291 BABDIE MITOLOGICE

paosul in mica insula Delos, unde se §i nascu,curênd dupe aceia, qeul stralucit Febus Apo lon.

Mare fu, atunci bucuria printre ceiI nemuri-tori, cari loculati in Olimp §i tot ala de mareprintre Omenii de pre pamént, cand tql din tOtepartile vMura faca Jul zimbitOre rësärind din a-pele marii pe cerul inveselit.

Templul cel de capetenie al geului lumineifu inaltat in Delos, i mereil, de prin tOtevenira acolo popOrele ca sa cOra de la dinsul pre-vestiri sOi oracole, §i sa inchine la altarele luivictime numer6se §i daruri bogate.

VII.

AP OLON PITIANUL

Febus Apolon §equ cat rlu la locul s6ü denascere, in insula Delos din mijlocul marilor. Petot anul se adunati acolo stranepotii betranuluiIon, ca sa '1 faca jocuri i sërlAri dinaintd tem-plului sal. Dar cand crescu mai mare §i se in-taxi, tOnörul clei . cu pörul de fir se simti pornita strabate lurnea §i a o limpeqi de iesmele intu-nericului.

Luand cu sine lira lui de aur, pe care Iiplacea a canta, el mai antei sosi la pragul Olim-pului, unde sta Zevs in marirea lul, inconjuratde cei-l-alti qel nemuritori; acolo se puse a canta,

Vrile,

APOLON P1TIANIIL 295

§i toI Ii ascultarn, uimiti de pincere. Nouö feteale lui Zevs, tote me§tere cantärete, Muse le, seapucarn §i ele a canta cu viers dulce, fericirilefan de sémën ale ciellor nemuritori, i apoi ne-voile §i necazurile bietilor Omeni muritori, cancu nici un chip nu potti sapa nici de barnneteMei de mOrte.

Atunci cele-l-alte (line §i cleie ale Olimpului,Ore le blajine, Haritele pline de daruri, EbeArmonia, desmierdaórea Afrodin i voinica Ar-temis, sora lui Apo lon, se prinsern, in horn,printre ele se amestecarn qelescii flacni, Ares celvitéz §i Ermes carele ucise pe negrul balaur Ar-gos, cel cu o sun de ochi. Astfel se petreceatimpul in Olimp, cu jocuri frumos ronduite, cucantäri frumos mësurate ; iar Zevs, in a lui ma-rire, se bucura din suflet de a§a méndre sörbnri.

Lui Apolon ansè IT ardea mai cu sOrnn de afolosi pe muritori cu virtutea sa §i de a V a-lege pe uscat un loca§ statornic, de uncle sn rès-pandescn printre Omeni lumina prevestitOre aoracolelor sale.

El se cobori de pre Olimp in téra Pieriei lacetatea Iolcos i pre campia Lelantel din insulaEubei; dar nicnieri, pe acolo, nu gnsi loc potrivitpentru templul söti. Apoi stralantu apele särateale Euripului i, trecénd prin Micalesa prin gra-sele paluni ale Teumesei, ajunse pe locul undeavea sn fie Teba cetatea cea sfintitn ; dar nici

§i

0

296 HASME MITOLOGICE

aci nu voi sa se opr6sca, fiind-ca OmeniI nu IA-trunsese and) in aceste locuri ; nu el-at nici cal,nici potecl, ci numal codri sëlbatici.

El i§1 urma calea tot inainte; afla pe drumdumbrava Onchestel unde pasceat ergheliile decal ale lui Posidon; trecu pèriul limpede al Kefi-sului, §i, lasand in urma'l m'endra cetate Ocalea,se opri in campiile Aliartel, tocmal limga fOntanaTelfusel. Acolo II veni gêndul a '§i cladi un tern-

cocl locul era placut §i inzestrat cu de tote;deci el vorbi intr'astfel catre fontana :O, Tel-fuso, in valcéoa ta cea placuta imi vine saaleg §eclötóre; aci vort. veni Omenif de pretutin-deni sa iea povete din oracolele mele i sa 'micera ajutor la vreme de nevoie; lar tu veivestita preste tot paméntul, cand inO vel ayepe mine de stapan i de Ospe".

Dar Telfusei nu '1 placea de fel sa vèlla peApolon luand in stapanire valceaoa el §i a§ter-nénd intr'insa temeliile templului sëii. Ea II vorbiatunci cu mqte§ug §i spuse a§a: Ia, ascul-ta-me si pe mine, o Febus Apolone. Tu umblisrt 11* facl aci lOcuirrta, i nu te gendescl ca in-tr'acest loc nu vel afla nici o data ropaos. Cam-pia mea e larga ; deci Omenii tol aci at sa '§Iporte luptele lor, i, cu strigëtele lor, cu sgomo-tOsele lor caruri, incurOndu'§I armasarii i mu-larii, at sa tulbure lini§tea templului tOt sfintit.Apol chiar §i in timpil de pace, turmele §i cire-

'rni

fl

phi,

APOLON PIT/AM:FL 297

qile \Torii veni mereil sa se adape in apele mele,mugetele lor selbatice vort strica armonia dul-

celor tale cantari. Du-te mai bine penë la Crisa,§i alege'ti eq6tOre in vre una din vale adanciale Parnasului; acolo Omenii volt merge mai bu-curos sa aduca daruri , din tote colturilelumii."

Apolon se increqu Telfusei; trecu clincolo de-Ora Flegeilor i, suind rapede stancile Parnasu-lui , se opri la Crisa. Acolo , inteo vale adanca,umbrita de piscuri präpastiOse, el a§eqa temeliiletemplului söt. Feciorii lui Ergin, me§terii Tro-fonit i Agamede , aducend de aiure lucratorimulti , inaltarã paretii tot cu lespeqi luciOse depietra.

Dar imprejmuirile acestul loc erat pustii,cod apr6pe de acolo, la gura unei fOntani, trariao iasma sëlbatica , un balaur uriel care prada§i bantuia jur imprejur, , pe Omeni §i pe vi-tele bor.

Filul pocit al Erei , cruntul uriel Tifaoncrescuse la sinul set cel plin de cugete rele, peacel §erpe veninat §i. II dase domnia preste aceleaspre locurl.

Febus Apolon infipse o sägeta in inima ba-laurului , carele dill la pamént urland §i. svOr-colindu-se ; sangele lui , scurgendu-se pe nasip,facu o mlmtina in care penë in sfer§it se nä-moli i trupul lui puroios. Atunci Apolon ii stri-

298 SAME MITOLOGICE

ga : Piel aci, fiéra, turban; putreqi-trar trupulin ac6sta térina , pe care stérvul tëü o va in-gala! De acum inainte tu nu vei mai chinui pebieii muritori. Dilele i s'aid implinit , i niciTeel eI cu suflarea veninósa, nici urgisita Chi-mera cu trei capete de fién, nici alte iesme nute volt mai scapa ; ci numai muceda tèrina,dogorela sOrelui von putreqi aci rëmal'itele stkr-vului MI!"

Astfel peri balaurul, i inteadevër el putreqichiar pe acel loc, carele, de pre limba Omenilorde acolo, se numi de atunci inainte Pito, adicaputrejune; de ace% se dete i mantuitorului Fe-bus Apolon, la care Omenii se inchinat in tern-plul vestit din Parnas , numele de Apolon Pi-tianul.

De pre aceste fapte ans6, cleul Febus intelesect Telfusa Ii amagise, cod ea nu 'I spusese ni-mic nici despre balaur, nici despre firea aspra alocului. El se intOrse atunci catre dinsa , pinde manie i '1 vorbi a§a: Telfuso, nu ti se ca-dea tie sa, mO ineli prin cuvinte prefacute. AIvoit sa, aibi, singura, parte de aceste frumOselocurt Sa scii ansO ca, nu va fi pre gendul tëll;voiu curma isvorul apelor tale, §i numai eü voiurèmane mare tare aci !"

Indata rostogoli de pre munti, cate-va stand:d'asupra isvorului , i apele incetan de a maicurge, 'far valceoa stOrpita a Telfusei r6mase pa.

di

APOLON PITIANIIL 299

stie i paräsita , pe cand, din potriva, tOte po-pOrele sörbat marirea lui Apolon Pitianul , intemplul söü stralucit de la Crisa.

NIOBE 1 LATONA

Odinióra, pe vremea de demult, era intr'ocetate grecésca, numita Teba, o femele de vitadomnOsca, pe care o chiama Niobe. Ea avea multifeciori i multe fete, i ma tare se mOndrea cufrumusetea lor, incat i se parea ca. in tOta téra,ba nici chiar in bit . lumea, nu se mai afläcopil frumo§1 ca al el.

Drept este ca, de cate off paménteniI loculuivedeat pe feciorii i pe fetele Niobel, alergandjucandu-se prin NAY i prin liveqi, impreuna, cucopii lor, toti se uneati a qice c cu aceia niciunii nu se puteat potrivi. Iar Niobe, den auqea

crescea inima in piept, §i din ce in ce maitare se IngOmfa qi se ametea de trufie, laudandcatre toti puterea neasemuita i virtutea i men-dretea copiilor sei.

Pe atunci anso veni acolo, din mica insulaDelos, o alta femeie de nem geese caria ii qiceaLeto sea Latona. AcOsta avea numai duoi copii,o fata a-nume Artemis i un fecior numit Fe-

VIII.

alI

ma, II

300 HAMM MITOLOGICE

bus Apolon ; dar, frä induoiela, amenduol eratminune de frumo§1; de sprinteni §i de virto§l,incat la sOre §i la luna nu putea nimeni sa natemai cu drag decat la din§ii. Cu tOte acestea,Niobel tot i se parea ca copii el, eel multi §.1

ginga§i, sant §i mal frumo§I decat al demnelstraine.

Intr'o i vdeat de vorba amendoue femeileNiobe §i Latona, privind la copii lor, cum se ju-cat toti impreuna pe o pajiste de verdeta. Fe-bus Apolon, sunand minunat din strunele lirelsale, ma jos instrumentul, §i, luand de pe umerarcul set de aur, incepu s asverle Cli dinsulsägetl care tote nemereat fait, gre§ la Vnta.

Niobe nu pre baga de sema Mel la arcul,nici la sagetile lui Apolon, ci, catand mai cudrag la pruncil el, spuse aa catre Latona: Veqi,surata, cat stint de mendri §i de vertoll §Osefeciori §.1 §Ose fete ale mele 1 N'am ce qice, uritinu sant nicI Artemis, nici Apolon al tel. Dar,ce at a face pe langa al mei ? Departe sunt dedin§ii apol, tu aT numal duol, §i et am ;too-mai §ese feciori i Ose fete, tot unul §i una."

Pe cand Niobe vorbea cu a§a nesocotita tru-fie ea nicl se gendea cat de tare atita maniaLatonel. Acésta tacu Infundat ; dar indata cepled, de ilinga dinsa Niobe cu COO el, ea chiemape Apolon i II vorbi a§a: Nu pot sa surer peacesta Niobe ; ea se lauda cu copii ei §i cuteza,

I qi

NIOBE LATONA 301 .

a qice ci. din§ff sunt mai frumo§1 decat tine §icleat soll-ta. A§ vrea s o inväl minte, saant cat este de prOst a. cu cat voi stintqfmai presus de odrasla et"

Auqind -acestea, de o data Febts Apolon seaprinse ; faça lul, têndrä §i lumindsn, se inegurA;fruntea i se posomori §i din ochi II sclipirtt ful-gere de manie. El nu 'Ilse nimic ; dar, luand cusine arcul de aur §i atèrnand pe umeri tolba cusAgeti ariptdre, el apucA in urma Niabei §i a co-piilor el, §i II ajunse tocrnal cand se coborail in-tr'o vale adfina.

Se opri pe muchea unul pisc de unde fl pu-tea ochi, luA din tolba o sageta, o puse d'acurmegi§ pe arc , intinse cu mana cOrda c--tre sine, pdnd ce vdrful sägqi ajunse la mar-ginea arcului, §i II dete drumul sa sbdre injos. COrda instrunath sbirnii cu vuet i, caraqa luminOsb, de lute, sAgéta ajunse la V1,iar unul din feciorii Niobei caqu. mort la pamént.Indata dupe aceia, altá sagétä sburn, de pre arc

alt fecior al Niobei Op, i apoi ancö unul,ancö unul, i anal unul, pênd ce toV feciorii

§i tOte fetele bietel Niobe cqurn, moqi in pre-largul vAii.

Atunci Apolon, incins de o turban, arlitä,striga in gura mare Niobei : mai lauda-te

acum cu mOndretea copiilor tdi!"Dar tOte acestea se petrecuse a§a de rApede

*IT

i

,,Ia I

gi

gi


Incat Niobel i se 'Area ca viséza: nu '1 veneasä crkla ca, col6 In prOjmal, zact morV copilpe cari adinéuri anco. II voquse plini de viaV,de tarie. Acum ei erat culcaV pe verdqa, reel0 fait de mi§care. Ochii le erat inchi§1 ca §iand arü fi dormind; pe faça le rëmäsese tiparitun zimbet dulce, ce '1 arata mai frumo§i cleataiev6.

Niobe umbla de la unul pOn6 la altul, pipa-ind manele lor inghiagate, sarutand fegele lor al-bite. Abie din racela §i din palirea lor se putuea domiri in sfèr§it c erati tot"' uciii de sagetiledogoritore ale lui Apolon.

Atunci §equ jos 0 dinsa pe un pietroiu, inmijlocul lor, §i. o podidirti lacrimile curgénd gi-rOie din ochii 61. Cu faca scaldata de plansori,rënaase ea acolo, qile, sèptömani i lunI, tot Rade neclintita ca §i copiii eT, cquti morti impre-juru'i. Ea nu '§i mai ridica capul in sus, nicivoi sa mai privésca la seninul cerului. Increme-nita acolo pe pétra, din ochii ei se scurse meretun isvor nesecat de lacrimi, pe'nè ce insa0 fucoprinsa de racéla pietrei. Plansdrea II era tacuta ;in trupul &I, se slei treptat caldura vieeT, i.

inima '1 inceta de a mai bate. Niobe era mOrta;dar i month, plansul ei picura lin d'a lungullespedei, cod nesecata el durere o prefacuse instana de para. 0 plansdrea el', In limpede isvor.

Toti ómenii cql, de atunci incóce se in-

el,

ADMET 303

intémplä s tr6c5, prin acea vale p6,räsita., ye-clênd albele pietrOie räsipite prin Orba §i mai alesstanca cea cu isvor, : Acesta este Niobecare s'a preMcut in starA de piOtra, dupe ce Fe-bus Apolon '1 a ucis toti copii, Rind cá se Mu-dase cu trufie c ei art fi mai frumqi decadinsul".

Mult timp in urm6., dupe ce pletra se inve-chi se acoperi cu mu§chlu, tot Anc6 pArease vede intr'insa chipul Niobel; de aprOpe nu semai deosebeat träsurile unel femel; dar din de-Ortare se cunoscea bi6t5. Niobe, vcIénd josWind pe méndri el copii, doboriti toti. la pamentde infricoptele sAgeti ale lui Febus .Apolon.

Ix.

ADMET

Mash mare era intins g. in palatele din Feres,cod domnitorul de acolo I§I adusese a-cas 6. camirésA, pe frum6sa Alcesta , cea mai gingap,dintre fetele ml Pelias. Cantaretil serbail mririleeasel domnesci din Feres, i, povestind isb6MileJul Admet, spuneat cum, prin ajutorul lui Apo-lon cel cu mendre plete, acest voinic InhAmasealAturi, la carul sü, un leu §i un mistret, i cuastfel de telegari intrase in cetatea Iolcos, ca sa

qict

cai

304 SAME MITOLOGICE

indeplinOsca, dorinta mI Pe lias, carele dase pretu-tindeni de scire c va marita pe filca-sa, numaidupe acela ce inteastfel se va arata dinainté

Strigatele de veselie umpleat tót casa. LuiZevs, mai ante, i apol i celor-l-alti gel, se in-chinara pe rOnd cupe cu yin ; lar, dintre tOte nu-mele geiesci, numal acela al Artemidei fu uitat;

acestä nOpastuire aprinse in inima Vitei ogrOznica manie impotriva easel lui Admet.

Ca sal apere anse de rele, Admet avea ,unocrotitor mai-puternic dent insag cleita Artemis;cod filul Latonei; Apolon se afla chiar atunci ba-gat ca argat in curtile domnesci din Feres, §i,printeacdsta ostinda, el se rescump6ra de pOcatulce facuse, ucigOnd pe ciclopii, me§terif vestiV carifaurise trasnetele lui Zevs.

Nu era sange de muritor, sangele ce curgeaprin vinele lui Apolon ; dar, de0 era scutit demOrte §i de betranete, el i§i indeplinea ped6psacu blandete §i cu rabdare ; §i de Ore-ce nici unuldintre muritori nu era in stare sal pricinuTascavre un rOü, toti Ii preguiati i Ii Tubeat, de bun0 de milos ce era..Din qioa cand el intrase incasa lul Admit, t6te sporeati, tOte mergeat sprebine in intregul tinut.

Indata ce se sfOr0ra sOrbarile i veseliile nun-tel", el chiarna, la o parte pe Admet 1i1 vorbi in-tr'astfel : ,,S scil ca sora-mea Artemis e taremaniata, pe tine, g p6te sa se intOmple ca sa

lul.

g

ei

ADMET 30:3

te ajunga vre o sagetä de ale el, care nici o datanu lovescii cu gre§. Tu 'mi ai fost stapan bun,

cu tOte sfmt argat, dar tot mai am §iacum ceva trecere la tata-meii, la Zevs, carelep6te tot ce vrea. Deci, am cerut §i am doben-dit de la dinsul ca, de cum-va te va atinge sa-geta Artemidei, tu sa nu mori, deca se va gasiatunci cine-va care sa volasca a se cobori pen-tru tine in imperatia intunecata a Iadului."

Trecura de atunci qile multe la mijloc, §isOrele se suia dimineta pe cer i sera se afundaspre apus in apele de la marginile pamentului,'far d'a-lungul atator multe i Iinitite (pie, tim-pul se scurgea numai in fericiri pentru Admet§i pentru ten6ra sa sogie Alcesta ; cod inimilelor erail unite in cea mai senina iubire, i nicitin nor, nici o umbra de neintelegere nu Intu-neca sufletele bor.

Numal intr'un rOnd, Admet deschise vorbaAlcestei despre tristele prevestiri ale lui Apolon,

atunci Alcesta Ii rOspunse zimbind: ce nepasa noO ? Este Ore mOrtea o suferinta pentruacei ce se iubesca ? Fara de tine, scumpul metisogior, voi sa traiesc Mei o clipa pe lume ;dar sa mor in locul tn, ar fi o fericire pen-tru mine".

Peste cat-va timp se mai dete o masa marein casa ml Admet, spre a ospOta pe Eracle, ve-stitul fla al Alcmenei, carele pe atunci cutriera

fu. 25,682 20

§i ca

n'a§

4

306 BA.SME MITOLOGICE

pamentul indeplinind pretutindeni vointele viclé-nului Euristeti. Pe cand ansö cantaretii spuneatiisbénqile capeteniilor din Feres, de o data periradupe faca lui A dmet, semnele ; minutulprevestit de Apolon Ii ajunse. Dar curénd dupeacésta, sangele i se prefira din noil prin vine,

aduse a-minte ca somnul mortii puteasä fie alungat de la dinsul, de va gasi pe cine-vacarele sä voiasca a '1 lua locul.

Ce n'ar face, biet, omul ca sa '§i pastrezeviata ? i cum mai ales nu s'ar indupleca els'o scape, cand glasul iubiril Ii indémna, ?

Alcesta, catand la dinsul cu ochii plini deo nemèsurata dragoste, II qise : Pentru mine,loca§ele Iadului nu volt ft intunecate, de a§ muriacum eti, in locul tée.

Abié apucase sa rostésca aceste cuvinte §i,ca printr'un descantec, Admet se trezi din amor-tela, iar fiica lui Pelios ii simti puterile slein-du-se treptat.

Inteo clipa tOn veselia se stinse; tacere adan-ca se facu in Mille ospëtului, i lirele canthreVlorstatura mute; abié de cuteza cate unul s vptescacu frica vre o cuviosa rugaciune; cOci se a§teptasosésca infrico§atele Mire, Vitele morii, ca sa ri-dice pe Alcesta i s'o duca in impOratia umbre-lor. Ea era intinsa pe al ei alternut, mai albadecat albul nufOr care plutesce pe luciul apel, §ifrumOsa ca blanda Eos, qina giorilor, cand, in

cod i

sä

vietif

HARMS 307

amurgul serei, incepe a se stinge dupeceruri.

Un minut mai lipsea ancö §i lupta vieteiavea sá se sferVscA ; iar bietul Admet, plin dedor §.1 de cAintA, rëmanea pentru tot d'auna ye-duv de a sa mult iubita, soçie.

In ala gróznict prilejire, nobilul suflet al luiEracle fu pëtruns de indurare ; el se jurA a nuva ierta ca negrele Mire sn, '§i implinescA, cruntalor dorintb,. Atunci indata se §i porni in lungn,cale §i, ajungend colo departe, departe, in loca-§ele nevNute, se lu a. la luptA cu dónanele mor-

astfel sapA pe Alcesta din ghiarele prä-dAtOre i nesa,tiOse ale crudului Tad.

Atunci ea se intórse la viatA §.1 se arn,t6, luiAdmet, mai frumós6, de cum alevé fusese.

Strigntele de veselie rësunarA iarW in pa-latele din Feres ; dar cantAretii serbah acumafaptele vitejesci ale bunului §i nobilului Eracle ;'far dinsul, Msand pe toti cu snalëtate §i Q1.1 bu-

curie in curtile lui Admet, plecA departe, in altelocuri, ca sA indeplinèsal cu o sMruintA Mr6,de preget, vointele mér§avului Euristeil.

X.

NARCISPe malul Kefisului, qina.Echo vëclu pe fru-

mosul Narcis i indata se prinse a '1 iubi. Dar20*

lumina'S

tii, i

308 BASME DIITOLOGIOE

lui Narcis pugin II pasa de lubirea feciOrei de lamunte ; cod el ducea numal dorul surorel sale,pe care '1 o rapise Ermes, i o dusese in negrulpamént, decind6 de tristele ape ale Stixului.

Cat era ilioa de mare, el edea pe malulriului, cu gendul la ginga§a fiinta a earn' viataera legata de a lui, fiind-ca, tot intr'o qi i totintr'o clipa, e am6nduoi vMuse lumina sOreldf.

Biéta Echo se apropia de dinsul, se a§eqa peOrba alaturi cu el i in tot felul se cerca, sër-mana, sa '§i faca un loc§or, cat de mic, in inimalui cea rece :Uita-te §i la mine !" qicea eacu glasul ,inecat de lacrimi; veqi-m6, eu pOtenu voiu fi mai urita decat surora pe care tu oj alesci !"

Dar Narcis nu rOspundea nimic, tem6ndu-sepOte, ca nu cum-va gale§a fetita sa afle vre unmijloc de a '1 indupleca. El sta tacut, cu ochil.tintiti in luciul limpoliti al apelor. i apele oglin-dind a lui faça, II aduceat aminte pe surióra acarui perdere Ii lasase nemangaiat.

Pare ca i se mai alina durerea, cand, in a-düncul zarea dual ochi albaltri ca al lul,privind la el cu drag, §i uneori i se arata pareca §i din buzele ei rumene, naluca apelortea dulci cuvinte.

0 jale ca a lui Narcis nu se putea potoli culacrimi; ea cu Incetul II seca i isvOrele

ii

riului,

NARMS 309

In de§ert II resunat la urechi blandele rugaminte,meret inganate de Echo :

Narcise, Narcise!" §optea dinsa cu glasprelungit, scoborindu-se a-lene din vane vecine,

Narcise, dorul tëti can, o fiinta care nu 'Ateauda tacuta chiamare; §.1 tu nesocotesci pe

aceia care te cat i te doresce, care din adan-cul sufletului, r6spunde dulbs la fie-care suspinal Wu !"

Dar Narcis, fära de a o asculta, fara de a otine in sOma, nu '0 mai lua ochii de la chipulgemenei sale, resfrant in apele Kefisului ; i ast-fel, sorbind mereh cu vederea acea scumpa na-luca, el adormi pe malul lunecos al riuluifurat binivr de valuri, se 'nec i peri in sinullor rëcoros.

De atunci iI stinse i Echo rösunetele gla-sului ei tanguios; ea se a§ternu cu durere peverdele mal , de unde perise frumosul Narcis.Alaturi cu dinsa rösari o dalba fibre, un ghiocelcu buze rumeióre §i cu dulce miros, care s,i din-sul, plecat d'asupra valurilor, se oglindesce meretiin luciul lor bimpeiü. Omenii locului qisera, pelimba lor, acelui mdndru ghiocel, flOrea lui Narcis.

Bucuresci, 1887. Inedite.

sa

ii

'V

si,

POVESTILE UNCHiASULUi SFATOS

BASME PAGANESCI.

Precuventare la Ia parte din Povestile Unehlaptai sfoleos. Basmepdgdnesci intocmite de P. Ispirescu.

Cel ce a scris acésta, carticicA , i al cAruinume s'a tot pitit péne acuma sub modestultitlu de Culegdorul-tipograf, One' cand in sfeilitmeritele sale literaril, de toV recunoscute, ne aüfAcut s6, '1 siUm acum pentru anteiat (lath, a seda in vilégul pub1icitii, cel ce a scris acéstac6,rticica,, ie, 'mi a facut onOrea i pth,cerea dea me consulta adesé asupra alegerei faptelor,pe care voia sn le povestéscA intr'insa.

'I a dat in minte diul P. Ispirescu bunul gendde a lamuri pe cel din cititoril rornani can nusunt tocrnai cArturari adfinci. asupra unei mul-timi de nume , de cuvinte de qicètoni sträine,pe care in timpul de acum le intrebuinVzA me-

312 BASME PAGANESC1

reü scriitorii notri, prin gazete i prin felu-rite carV.

Ce va sa clica un Ercule , un Promote,un Anfitrion? Ce fel de pOma va fi 112rul discor-did? Ce fel de lighiona sa fie Chimera? Ce cro-iala mai osebita sa fi avut Urechile lid Midas?

multe altele de felul acesta."Iat cela ce volt fi clicênd in sine0 mulV

din eel ce citescii pe tót qioa, prin clime i carti,nume §i cuvinte de acestea, care de sigur trebuiesa aib i ele vre un InVes.

Apoi cum sa 'I faci pe aceVa sa, parunclasecretul ce sta ascuns subt aa nalte, subt aalate i ciudate vorbe ale procopsiplor ?

Sa'i tramiti la scóla ? Le a trecut, Wet, tim-pul de a trepada pe cararea dascaliei, i mai binese lipsesct de ori-ce KU*, decat s mèrga a ocapata, la vreme de betranete, pe bancile clase-lor, d'a rOridul cu copii.

La acésta s'a gendit, prin insall a sa incer-care, fostul nostru CulegOor-tipograf, §i, ca ompriceput care nu se impledica de greutaVle mun-eel d1 s'a apucat cu mare rabdare sa, citésca,sera acasa, cartile inva.tatilor, cate nu avuseseprilej a le r6sfoi in copilarie; apol dintr'inseletrase, scOse §i stOrse cu me§tepg tot ce trebuiaca sa desluVsca, pe cei neinvqatd:, asupra rnul-tor enigme mitologice §i istorice, cu care cartu-rarii inpönéza scrierile lor.

,

POVESTILE 1INGHIATITLITI SFATOS 313

Dar atata ar fi fost pugin lucru meritulcelui ce a facut carticica de faça s'ar fi marginitnumal intru rabdarea cu care dlin a sciut sa cu-MO, de prin autoril mitologici §i istorici, fapteledeslu§itOre ale acelor enigme.

Pentru acésta parte a lucrarel dsale, a cre-qut de cuviinta a se povatui adesé cu mine §.1de aceia a 0 pretins cu tot dinadinsul ca s yineil sa spulu acésta cititorilor, chiar aci in capulcarticelei sale.

E! drept ca a§a este! M'am silit, precat m'ampriceput i eü, st 'I arab isvórele de unde pótecapeta informatiunile cele mai bune i cele maiarnenuntite. Ca sa nu mai fie yorba intre noi,m'am invoit a marturisi aci ca cu acésta, dar,sa fie bine inteles , numa cu ace"sta , me potlauda i eti in intocmirea acestel lucrari.

Trebuie anse sa marturisesc tot-de-o-data,déca am luat aces-0, puginica parte la lucrareamaiestrului nostru Culegebr, apoi am facut'o cuo vile placere, fiind-ca, sciam bine ca indicatiunilemele vort fi folosite ala cum fOrte pucini la noiart fi sciut sa le intrebuinteze.

Sciam ca tot ala mare mqter este tipogra-ful nostru spre a culege din cqtiele mintil sale,spre a avila drept la locul cuvenit, i spre ascOte la ivela cuvin tele 0 frasele curat romanesci,precum este §i 'Inter spre a jepti, pe vingalac,spre a face fpalturi, §i a pune sub tésc literile

si

g

314 BASME PAGANESa

din cqtiele tipograflei sale ; §i astfel erarn demai nainte incredintat a el va sci , precuma §i sciut , sa dea povetilor sale , imprumu-tate de la straini, acel farmec neasemuit de lim-ba nécl romane.sca, ce able se mai pastrdza a-sta-qi in gura satenilor, i prin vechile basne §iqicëtori b'etranesci ale poporului nostru.

Sciam c infaci§ate subt aces-0, forma noun§i adimenitóre, miturile religiunii anticilor Elenivolt deveni pentru poporul nostru o invatätura,folositOre i inlesnitä, pe care carturarii o dobên-desct cu anevoinV, numal, prin studil indelungate

greóie.Mai 'sciam in sfer§it ca, din "Ana celui ce a

suflat via0, romamesca asupra acelor po-ve§ti imbetranite , acestea aü sa, esa, fragede,sprintene i sglobii, aa incat ele vorii da citito-rilor romani de ori-ce trepta, o petrecere literarAdin cele mai placute, prin stilul vid, simplupopular, in care plinul de merite autor al acestorfoite va sci mai bine cleat ori-cine a le inbaiera.

Judice acum cititoril déc eti m'am fostIne1at!

Adevërul este cri, asupra mitologiei celorvechi s'ati soils multe §i felurite caqi in tOtelimbile lumii civilisate; sunt chiar i capete deopera in poesie i in prosa care trateza asemenOsubiecte.

Totu§i mi se pare a nimeni nu s'a cercat

asta-qi

0

POVESTILE UNCHLAFIA71 SPITOS 315

0116 acum sa improspateze anticele poveV pa-ganesci ale Elenilor, sub forma populara a Pove-stilor Unchiaplui sfatos; §i astfel anse ele au desigur sa devina de aci inainte adevOrate basmeromdnesct.

A§a dar, , prin folositOrea petrecere a uneiplacute citiri i Para de a V bate cat de pucincapul , ori-ce cititor din poporul romanesc , careva rësfoi acésth carticica , va capöta dintr'insa

din cele cu acelal titlu ce o vorii urma, in-tru ace% ce privesce mitologia antica , tOth

ba 'Ate §i mai multä decat aceia cu carese falescti ingOmfatfi carturarI, cand presath scrie-rile lor cu erudite numiri i cu alusiunl adUncila miturile vechimii elinesci.

Apoi, pentru un a§a bun servicit, nu secade 6re sa multumim di-1,1 P. Ispirescu , culegè-torul i scriitorul atator Basme, Sno've gi piee'tonromanescI, consciintiosul i meritosul lor editor?

Ba, dëti, fOrte mult, §i. eti unul m6 simt , a-cum fericit c 'ml a dat insql prilejul de a '1aduce, prin aceste rOnduri, cel d'antel prinos demultumire.

Sunt incrediqat ca in urrna'mI are sa seadune glOta mare.

BucurescY, 15 Octomvrie 1879. Precuvêntare la I partedin Povestile Unchiaplui sfdtos.Basme pagoinesci intocmite deP. Ispirescu.

V

sciinta,

IX.

ISTORIE CONTIMPORANA-1876

CATE-VA ARTICOLE DE POLITICA DIN DIARUL ROMINUL". -N. BALCESCU. - MOTII I CURCANIT. -

REGATUL ROMANIET SI REPUBLICA FRANCEZA. -PIA DESIDERJA.

---1878

CATE-VA ARTICOLE DE POLITICA

DIN

pIARUL ROMANUL"

I.

E FUR SI MUO VE

E pur si muove ! Cand ilustrul Galileil, omulde geniii, care prin ajutorul sciintei a doveditmaY ant61" ca tOta urcléla lumil este intemeiatape o neintrerupta mivare , cand Galilefl garbo-vit de betranete i infrant prin chinurile temni-

fu scos in fine la lumina cu génd ca se valepada de sublimele sale descoperid, el totu§i re-vöcend cum raclele sOrelui treptat strapungti §irasipesciti umbra, cuprins de taria adevërului, izbicu piciorul pamèntul pe care calca, §i din adisin-cul pilternicei sale credint,e, striga: FaceV cumine ce yeti voi ! dar efl pururé voiu (lice calumea e in mivare. E pur si muove !"

tei,

320 E PUB SI MUOVE

Sunt acum ca i trei sute de ani de candun frunt4 al sciintel moderne a rostit, in patrucuvinte, axioma pe care se bizuie tan, existentanaturei, WO, vietuirea ornenirii, §i pare ca rest-rea acestor magice cuvinte ar fi avut farmeculde a luti viata omenirii , de trei sute de aniincóce ea a calcat cu paV mai intinli decat inori-ce timp, pe calea mult agitata a progresului.

Este ore aqi, vre o ramura a desvoltärii in-telectuale séü sociale a popOrelor globului, 01.16la care sä fi rësbatut cuvintele sublime ale luiGarnet i despre care sa, nu se On E pursi muove?

Precand strabunii nqtri, sfio§1 i mereil in-grijati", able cunosceail i cereal hotarele imprej-muitóre ale mqiei, in sinul caria aveat a se luptacu mii de nevoi, aqi pamentul intreg e incins cucOrde cu retele de fer, care prin virtutile decurdnd aflate ale aburului i ale trasnetului ,

pOrta pretutindeni sciri §i incumetriri infratitOre.astfel, pe cand in spatiele nem'esurate ale uni-

versului, pamentul Il urmOza eterna sa mi§care,pe faca pamOntului, pe apele lui, in adfincul si-nului sal i 'n atmosfera ce '1 inconjórá, omeni-rea vile veghiat i neobosita se mild, in totsensul, dovenind pe fiecare di cate un noft folos,cate o noua sporire, cate o noua mi§care sprebine. E pur si muove !

qice:

i

E PIIE SI IIIIONTE 321

D6ca in cele ce spuseram pe'në aci ne-amaruncat ochii a§a departe de timpul 0 de loculcare pe cititorii no§tri i pe noi in§ine ne ocupaap de mult in momentul de faca, causa a fostca, in nemuritOrele cuvinte ale lui Galileit, nolam gasit balsamul cel mai mangMetor pentruneajunsurile trecutului nostru 0 tot de o datasprijinul cel mai puternic, boldul cel mai inviie-tor pentru activitatea, pentru mi§carea, ce cutotii suntem datori st o impunem Wei nóstremai cu séma in qina de astaqi.

0 fOrte rapede ochire asupra faselor princare a trecut Romania numal inteace§ti cati-vadin urma ani, ne va arata ca nicaieri póte de-cat la noi, nu s'a dovedit mai adevörata axiomade progres care conduce lumea moderna: E pur-Lsi muove !

Cel dintre noi, can ait copilarit in ani deurgie pe cand ii dati sufletul pëcatos ultimeledomnii fanariote, Ii aducti negre0t aminte in cestare erati, pe la 1800, Wile romane. Déca uniidin acei loètrani cari au apucat cu mintea cOptaprimul patrar al secolului da ostenélapupa faça in faça starea materiala a Wei depe atunci cu cela ce este ea acum, déca maiales ei art tine séma de mi§carea ce s'a facut incugetul moral al poporului, in desvoltarea lui in-telectuala, in simtul s6t de demnitate nationala,in preguirea drepturilor sale sociale, negre§it ca

III. 25,682. 21

'11. ar sa

322 E PUB SI MIJOVE

luAnd drept punturi de ochire, sernönate in viatapolitica a Romaniel, epocele lui Tudor Vladimi-rescu la 1821, aceia a Regulamentului organic la1832, a Revolutiunii entusiaste de la 1848, a de-claratiunii de principii fäcuta prin Divanurilead hoc la 1857, a pacinicei miscari de la 1866prin care s'au realisat pe deplin acele dorinte;§i cantarind astacp valOrea si efectele fie-cariadin acele miscari, negre§it c acel om, care inrealitate va fi trait de vre-o sese sea sépte oriclece all, va fi in drept a crede ca a petrecut insinul- Romaniei tot atatea secoli.

Fie-care din aceste epoce memorabile, precare le am enumerat aci dupe §irul lor crono-logic, o putem asemui cu brazda cea improsp6-tata, pe care '§i o trage plugarul cand scie ca etimpul sa semene din not ogorul intelenit. Fie-care a dat rodul sèri la timp, §i rod in tot d'a-una spornic i imbilsugat; iar deca in urma fie-carii rodiri a venit §i un timp de oboséla, delangegire, de amortire, un timp in care tdrinaremane paxagina iar viata social i cea politica anatiunii sta adorrnita, apoi noi Rornanfi s nemangaiem, sa ne mêndrim cu aceia ca nu cusutele, nici rnacar cu clecirnile de ani s'at nu-mérat la noi acele peri6de de slabiciune, de urni-lire, ci able cu scurte sorOce de §epte, mult deqece ani.

Pe paimenturi straine, trebuie sä treca, cate

E PuR SI MUOVE 323

cinci i ese ierne peste o Vrina, pentru ca sa sesemene grail unde a mai fost semënat ; la noisëminta buna rësare la anul in miri§te.

Iata acum dar, chiar din invataturile istorieinOstre, ale istoriei pe care de cati-va ani amtrait'o aci cu totii in sinul ërii, iata aflarnsunt epoce predestinate i epoce des prenouite,in care trebuie cu totii sa punem manele la cOr-nele plugului, ca sa spargem ogorul de cate onnepasarea nOstra l'a lasat sä se intelenésca.

Deca rèsmirita lui Tudor Vladimirescu ne ainapoiat Domniele dupe alegerea tërii §i a pre-gatit liberarea t6rmuri1or Dunarii de la Turd ;deca Regularnentul organic ne a Mout sa intre-vedem §i sa dorim folOsele unui guvern controlatde natiune ; deca Revolutiunea nationala de la1848, cu Uii avént plin de sublimul entusiasmal junetei, a aruncat in poporul roman s6mentatuturor libertatilor; (MO, Divanurile ad hoc de la1857 ail manifestat in mod spontaneil dorintelenatiunii §i all stabilit basele pe care Principa-tele romane ail crequt a '0 puté intemeia o e-xistenta politica i sociala mai temeinica ; d6cain fine la 1866 alegerea mai lini§titä a unel di-nastii stabile a pus capët la realisarea tuturoraspirqiunilor, care la 1818 fusese asvérlite invéntul revolutiunilor, §i care la 1857 fusese con-firnaate cu o staruinta dernna de o natiune cesimte viitorul; deca, in cateva cuvinte fie-care

21*

OS

324 E PUR SI NIUOVE

V a indeplinit la noi in fOrte scurt timp scopulpentru care ea s'a manifestat in sinulapoi e invederat ca fie-care din ele a fost impe-rios ceruta de imprejurarile momentului. De ateori asemenea evenimente s'ati produs, trebuintaunei noue milcari se simtise in viata pripitaspornica in secolul nostru, a natiunii romane."Venise pentru dinsa timpul de a face ogor not'spre a semOna intr'insul sèrriOnta prósp6ta.

Ore ne intrebam acum : astaqi, cand in urmaultimel mivari de viata, manifestata ca atatademnitate i energie la 1866, fatalul moment de1ange01a, de trandavie, de amortire, la carebiciunea firei omenesci Ii condamna ca pe totce vietufesce, a tretut din norocire peste poporulroman ; astaqi, cand s'a reintors timpul de a semanifesta energia periodica a activitatii roma-nesci i cand totul ne spune c putem Oce cudeplina credinta despre dinsul : E pur si muove,nu trebue Ore mai antO1 de tOte sa ne dam sémadespre modul i natura acelei activitaV, care inrOndul de faça nu s'a manifestat prin nici o in-fierbOntOla momentana, prin nici una din acelemi§cari mai mult seil mai pucin desordinate, ca-rora li se ilice revolutiuni?

In acesta imprejurare chiar ni se pare a re-cunósce calea ce se deschide pentru moment ac-tivitiliI

Ierte-ni-se, spre a o caracterisa in mod mai

sla-

Romanilor.

E FUR SI DITIOVE 325

explicit, de a lua ancö un exemplu din viataordinara a off carui om intelept, care traiesce inlume dupe legile naturale ale societatii. Candprintr'o stäruinta nepregetata, printr'o muncacontinua a ajuns ornul a V cladi casa pe sOmasa, datoria i grija lui este de a o diretica inlantru cum e mai bine, de a o inzestra cu tOtecele de folos, de a o impodobi chiar §i de a VrOndui viata, subt acoperemOntu'i ocrotitor, ast-.fel ca dOr cu timpul 1.1 va ajuta cerul i propriasa staruinta de a darui cu binefacerile sale totcuprinsul mo§iei parintesci.

Cele din dorintele sale a caror implinire na-tiunea romana cerut'o prin ultima ei mi§care,putem afirma ca le am vëclut -Lae implinite;casa, adapostul natiunii, e ca i zidita din te-

pOn6 in strO§ina. Din douö Principate tri-butare §i de protectorat satule, Romania a de-venit ca i un Stat de sinqi stAtator, caruiapuQin II mai lipsesce ca, sa se asemene cu celemai multe tëri independinte ale Europei

Dar ce e Ore acel pucin ?S'o spunem ? E o viata sociala bine inteme-

iata pe legi potrivite cu trebuintele §i dorintelepoporului. E o crescere morala §i intelectualacare sa chezkuiésca, onesta i sincera aplicare

observare a acelor legi. E o micare regulatain activitatea nationalä, tinCend a stabili in tOrala nol adevëratul progres, adica progresul sta-

melii,

§i

a

326 PATICIOTISMUL 31/ 800LE

tornic, continuii, care sa inlocuiésca acele inter-mitente de revolutiuni V de amortiri, acele fri-guri pe care cu nici un prec nu trebuie sä lelasam a deveni o bóla cronica, a natiunil romane.

Iata, credem, scopul pe care natiunea /Astra,se cade sa '§i'l propuna in noul period de acti-

4 vitate in care intram, dupe mai multi ani deindörëtnicie. Ating6nd acest scop, töra /Astra, vadobéndi acel pucin ce lipsesce, spre a fi pedeplin un Stat cu valOre in concertul european.Incercarea timpilor culésa din analele contimpo-rane ale poporului roman ne face sa afirmam custäruinta, ca in acest sens, acum e timpul cutotul riimerit spre a qice din adtincul puternicelnóstre credinte, despre natinnea romana pentrupresent V pentru viitor : E pur si muove !

:N.4ercurr, 8/20 iulie, 1876.

PATRIOTISMUL IN SCoLE

Peste douë-trei septomani, scolele mistre se-cundare, gimnasii i licee, se vorii redeschide ;cursurile In care tinerimea oraplor primesce in-vatatura ce o pregatesce pentru tOte carierile,voril incepe §i nu ne putem induoi c corpul pro-

PATRIOTISMUL tN SCOLE 327

fesoral pe care natiunea romana '1 a gasit pururégata a 00 cu demnitate pe calea mi-§cari nationale, i carele cat se va simti subt unregim ce 'I permite a rësufla aerul invietor al

i§1 va depune cu atat mai mult silin-tele spre a desvolta prin lectiuni bine cum-'Amite intelegenta agera a unimei nOstre, incor-and tot de o data in inimile tinerilor nobilulsimtiment al patriotismului.

E un fapt netagaduit ca nicaleri acest simti-mént nu pcite nasce mai lesne 0 a se hrani cumai multa tarie decat in scOla §i mai ales inscOlele publice, unde tinerii din tote starile

traind o viata, intelectuala oomuna, nu cu-noscil alt stimulent de rivalitate decat laudabilaemulatiune la studit.

Cand atmosfera morala a instructiunil nueste vitiata de idei migalóse set perverse, candprofesorii sciti sa diriga cu prude* i cu tactavénturile impetuOse ale sufletelor tinere, scOlaeste pentru viitorii cetateni mai mutt decat unizvor de cunoscinte folositóre in viata ; ea de-vine atunci Iordanul in care ei primescti adevöra-tul botez al patriotismului.

Cei din noi can all ajuns in versta in careomul pOte sa dea s6ma de tote impresiuniletrecutului, i catand inapoi, sa judice cu mintedrépta, unde 0 in ce fel au dobéndit simimin-tele care '1 at indemnat la faptele vietii lor, sa

ori-carii

sods-tb.tii,

328 PATRIOTISMUL tN SCOLE

spuna cu cuget curat ddca scOla romanesca dinnainte de 1848, déca acel colegit al sfintuluiSava din Bucuresci, acea academie Mihailena dinIa0 §i chiar i scólele mai modeste de prin ju-dete fost adevöratele vetre de patriotism lacare s'ail incalqit inimile lor.

Era puçina sciinta, can, se invata in acelecO1e; erat marginite i modeste programele lor

nimeni n'a putut e§i un erudit, un doct dupebancile lor ; dar spiritul ce domnea intr'insele eracurat romanesc ; junele inteligente zareail ori-celucire a sciintei printr'un prism de nationalitate

tuturor elevilor vechielor §cOle roma-nesci erau p'atunci tote inflacarate de dorulDéca timpul §i neajunsurile vietei ail mai récitCate unele din ele, apoi din norocire pentru Ro-mania 0 spre eterna lauda a vechielor §cóle, suntanco multi barbati din junii, din copiii de la1848, can aü pastrat pOnö cum cu sfintenie pefruntea §i in sufletul lor pregiosul maslu de pa-triotism, cu care at fost miruiti in scOlele ro-manesci de acum duoëleci i cinci sdü trei-qecide ani.

terte-ni-se de cel tineri acesta dulce amintirea trecutului. Scopul nostru, cand rememoramacest fapt neinduoios, nu este de a pune la induo-iala nici bunele intentiuni de care se afla astaqiinimat corpul nostru profesoral, nici dispositiunile

inimele

n'ad

PATRIOTISMIL XN SCOLE 329

favorabile cu care este inzestrata junimea deacum.

Credem anse ca in timpul de faça ideilepatriotice, avénd mijlocul de a se manifesta inbite cercurile societatii rornane, cu mai multalibertate dent in vremile trecute la care ne re-purtam, ochii patriotilor sunt mai pugin atintitiasupra §cOlei, ca asupra unicului focar undeschinteia nationalitätii sta odiniOra concentrata.Cand sdrele lucesce, I ica mu1lI, n'avemtrebuinta de focul de la vetra spre a ne incalqi".

Aci arise ni se pare di este o grqela capi-tala in rationamentul Omenilor de Stat, cari Tetiintr'astfel.

Patriotismul difus, permita-ni-se acest ter-men de fisica spre a califica acel patriotism caresta respandit peste tot locul, 1i care nu se in-vata nicairi, patriotismul difus, pregios pentrumantinerea activitatii in clasele virile ale socie-tatii, n'are destula tarie asupra junimii din scóle,§1 acei juni cari n'at supt iubirea de tOra dinmaduva instructiunii de la scOla, acela, in viatalor de mai apoi respandescil imprejurul lor op depucin patriotism incat, numai cu astfel de Orneni,in curend spiritul de nationalitate piere , cumpiere curend lumina cand sOrele, producetorul ei,apune subt orizont.

Ala dar and) odata este un mare bine, esingura seine* spornica pentru viitorul terei,

880 PATRIOTISMUL IN SCOLE

ca spiritul patriotic sa domndsc viü i veghietin scole. Este o nobi1 misiune a corpului profe-soral aceia de a '1 semöna cu inteligenta in ini-mile junimei studiOse. Este o datorie imperiesaa emenilor de Stat care presida la instruirea po-porului , de a regula invataturile intr'astfel demod ca ele sa inlesnesca sarcina profesorilor §ide a clispune in programe i metede studiile a§aincat ele in mai mail sal mai niici proportiunlst graviteze tote in jurul simtimentului de patrie.

Deca cumva ni s'ar imputa c aceste consi-deratiuni sunt pre mult abstracte §i ni s'ar cereca, de la aprecuiri generale, sa ne lasam pe tera-muri mai practice, fara. ca sa pretindem a da acisoluVuni cu totul precise, vom exprima de-o-camdata nurnai dorinta ca sa se dea o mai mareextensiune §i o mai viie ingrijire unor studil, caredupe programele urmate pea acum in sage, §imai ales in scelele secundare de Mieti , sunt cutotul lasate pe un plan inferior.

Dorim , spre exeinplu , ca studiul limbei ro-mane in special i despartit de al limbei latine,sa, ocupe un rol de capetenie in gimnasii i licee.

Nu este aci locul de a trata din puntul devedere curat literar, marele folos al dispositiuniipe care o reclamam ; ne ajunge a constatadupe prirnul period de inflorire, care 0116 pe laanul 1848 promitea fOrte mult , literatura ro-mana se aflã acum intr'o stare mai de corn-

ca,

PATRIOTISMUL EN SC6LE 331

pieta stagnatiune. Ni se va qice c reformelenóstre politice aü inläturat spiritul de la produc-iunile S'o admitem §i acésta. Dar §i

atunci vom rëspunde ca pentru reformele mistrechiar, ne trebuiesce o limba corectä , limpede ,

clara §i placuta tuturor. In desbaterile improvi-sate ale tribunel, In pripita redactare a cliarelorse cuvine ca sa vorbim §i s scriem curat §ifrumos romanesce. Astfel ne vom intelege maibine. Aclesé o expresiune precisa , lamurita §i

bine caracrerisata, feresce de marl neintelegeriin afacerile Statului.

Fara Induoléla dar, nu nurnal spre a fi li-teraV §i erudi.V, dar chiar spre a fi bunt cetateniromani, trebuie sa schn a vorbi §i a scrie binelimba nóstra.

Datoria cea d'antel a scólei nostre este darde a inväta bine limba térei, copiilor no§trii, d'a'1 face s'o cunósca, s'o iubesca, s'o precuiésca.

Iaca cum, mai cu sema, scóla va intiparisimVmesntul patriotismului in sinul tinerimei.

Limba nOstra a fost acum de Vpte-spre-qecesecoli, paladiul nationalitatii romane ; fara dinsanol astql n'am fi. Déca voim sa mai fim §imane i poimane §i mai apoi, sa nu nesocotimlimba nOstra; sa 'I redam pretutindeni i maiales in scdla, locul ce i se cuvine, locul de frunte.

Chiar legea nóstra de instruqiune (art. 116),indata in urma religiunii, printre obiectele de

literare.

332 PATRIOTISNITL IN BOOLE

studiti ale liceelor, prevede mai antei limba ro-mann.

A fost o eróre de a confunda prin programeacest studiti cu acela al limbel latine. Nici subraportul culturei limbistice, nici subt acela aldesvoltArii simtimëntului national, acésta confu-siune nu s'a dovedit a fi fost nimerit i folosi-tOre. InvitAm i rugam pe ministeriul instructiu-nil publice a lua m6suri seriOse i radicale spre adesfiinta o anomalie ap de prejudiciOsa tinerimei

prin urmare viitorului patriei nOstre.Dar, cele ce am clis despre studiul limbei

romane in scOlele nóstre secundare, am trebui sale intindem §i la alte duoë ramuri de studil a-ting6tOre de patrie.

Geografia Romaniei §i istoria Romanilor o-curd ele Ore locul ce li se cuvine in scólele Ro-maniei ?

Am avut mai de multe oil ocasiune d'a con-stata cat de pucin cunoscaori de trecutul chiarde starea actualA a törei lor, esti din scOle elevide eel buni ai invAtamOntului secundar.

E urgent ca sa se descopere causele i sA seindrepteze efectele acestei grave lacune in cul-tura nouei gener4uni. Nu ne vine a crede caprofesorilor, cari in genere sunt inimati de celmai mare zel patriotic, sä le lipsésca dorinta dea instrui pe elevi tocmal despre ale patriei. Apoinici e probabil ca elevii romani de astAcli volt fi

§.1

PATRIOTISMUL t11 scOLE 333

avesnd mai pugina aptitudine pentru studiile na-tionale decat pentru cele straine. De unde darsa vina rèul ?

Ore nu vorti fi lipsind textele, cal-tile dupecare aceste studil s'ara face cu mai bun succes,carti de acele care, subt o forma precis i inteolimba citeta, s ofere junelor inteligente un ade-v6rat interes instructiv §i tot-de-o-data sa,

tepte in inimile tinerilor acea nepreçuit i te-meinica iubire pe care adev6ratul patriot nu opike da unei abstractiuni, until ideal de patrieuniversath i de ginta, originarie, ci o concentrézanumai i numai asupra törel care '1 a nascutasupra poporului din care face parte ?

Acésta cestiune de mare importanta o pro-punem, sfèr§ind, la examenul ministeriului i alconsilielor de instructiune publica, atragendu-letot-de-o-data atentiunea asupra comorilor de totfelul ce stati inchise in unii din cronicarii nqtri,

nu sunt cunoscute junimei din scólele na-tionale.

MartT, 1143 august, 1876.

§i

det.

334 REanaul... CONSTITUTIONAL

REGIMUL CONSTITUTIONAL

S'a is i. s'a repetit adese c guvernul con-stitutional este un compromis intre regimul au-tocratic §i cel republican, adica intre ideile auto-ritare ale unui trecut care nu mai pOte fi,

aspiratiunile catre o stare sociala cu totul egali-tarn, pentru care cele mai multe din popórelecontimporane nu sunt and) pregatite.

Din asemenea consideratiuni, sistema bazata,pe un 'echilibru mai mult set mai pugin stator-nic intre prerogativele unui suveran i libertatilesupu§ilor sèi, a fost adoptata, in secolul nostrude mai tOte popórele civilisate, ca cea mai con-forma, cu starea societatilor.

Acestea sunt adevëruri pe care le aü recu-noscut §i. le au demonstrat Omeni politici dincei mai de frunte i mai practici din timpiimoderni.

Nu vom lua dar sarcina a calm in urmaacestora ; ci avOnd in vedere ideile generale pecare sta intemeiat dreptul constitutional, ne pro-punem aci a cerceta pentru ce, in sinul patrieinOstre, regimul cunoscut ca cel mai apropriat lacerintele popOrelor moderne , incerca acum devr'o cinci-sprelece ani aa mari anevointe sprea da Statului roman . consistenta i prosperitatea

BEGINCIIL CONS'I'ITIITIONAL 335

ce noi toti am sperat ca le vom dobéndi, indatace marile puteri ale Europel ne ail pus in posi-tiune de a ne constitui dupe placul i pricepereanóstra.

Voim s arlam din ce causa dupe atati LADYtraiti acum sub firma regimului constitutional,Statul nostru s clatesce ancö nestatornic, intoc-mai ca picatura de argint vid, ce nu '§i a gasitand, echilibrul sub teva de stela a unei nivele.

Voim s cercethrn pentru ce o necesitateimperidsa ne impinge mai pe tóta (pa a rësturnalegile i dispositiunile administrative, care in ajunle priimisem de bune ; de ce guvernele se succedala nol cu pripa, resturnand mai mult cleat ceail edificat ; de ce toti cu totul ne sve'rcolim cugret i amar visand §i incercand mereti la re-forme, care tOte se schimba, earl, de neastèmpë-rul §i de nevoile intregului popor; de ce intr'uncuvént ne lipsesce acea cumpëna drepta, care esingurul temeiu al constitutionalismului?

Adevèrul e ca prin insIti natura sa, nimicnu este mai supus la scranteli, la deviatiuni, la

ca regimul constitutional. De vremece el este tot bazat pe un perfect echilibru alcumpenei, pugin sa apese mai tare mobilul din-tr'una din balante §i 'Tata echilibrul rësturnat.

Tereziele i§1 incept dantul cel destramat, carein sus, care in jos; de o parte guvernul sa, in-dOsa i sa priponesce ca sa apese mai greil §i

fallificari,

336 REGIMUL CONSTITUTIONAL

prin presiunea sa, sä svente in sus pe popor,ca sä '1 lase cat mai u§urel ; pe de alta, parteTar poporul, simtindu-se primejduit in sborul fan-tastic ce '1 impune ambitiosul set antagonist,se salta din ce in ce mai mult se sbuciumain desperare ; dar dinsul avend in realitate maitot-d'auna mai multä greutate §i mai mult te-meiu decat cei din balanta rivala, vine un mo-ment cand , printr'o opintire adese off brutaladar fOrte logica, asverla in vent §i spulberä pecei cari, in nesocotinta lor, se ispitisera a stricaechilibrul cumpenei constitutionale.

Mi§carile politice pe care le caracterisam aciprintr'acest joc al balantei , presentat aades in statele moderne, ba chiar la noi in tera,incat este o datorie din cele mai importante aleOmeniloi ce se ocupa, cu cestiunile sociale, ca sastudieze pentru fie-care popOr in parte, care suntmijlócele de a inlatura causele unei a§a vetama-tOre nestabilitati.

Credinta nOstra este ca, in tera la noi inparticular, vindecarea nu este an evoie de gasit.

chiar de acela ne intemeiem a (lice ca sistemaconstituonala ar fi cu totul priinciOsa §i pla-cuta poporului roman, cand i s'ar aplica pe de-plin mijlocul de vindecare, care este singurulcheza§ al echilibrului perfect intre guvern §i na-tiune i anume cand i s'ar da prin liberarea de-plina a comunelor, o organisatiune administra-

§i

i

§i

ILEGIMUL CONSTITUTIONAL 337

tiva, care sa lase poporului cea mai mare partedin actiune §i din respundere in afacerile publice.

Ni se va qice pOte c descentralisarea ceamultä, insocita cu cea mai intinsa libertate aa sistemei representative, transforma un Stat in-tr'un regim republican.

La acésta intOmpinare n'avem alta a rès-punde decat c numai denumirea specidsa derepublica nu este astaqi pentru noi garantia sta-,4ril sociale celei mai fericite, ca in acesta ca intOte nu ne ocupam de eticheta unel sticle cudoctorii, ci de eficacitatea doctoriei, ca ceia cevoim cu dinadinsul este sa suprimarn revolutiu-nile §i ca, in starea de astaqi a Europei, regimulconstitutional stabilit dupe cumpana cea dreptape care o reclama atat ideile culturei moderne,cat §i trebuintele poporului roman, ni se arataca organisatiunea cea mai nimerit i cea maiprofitabila pentru patria nOstra.

Ansë, s'o mai repetim : cerem constitutiona-lismul franc, cerem libera actiune a poporului IntOte ramurile speciale de interese ale lui, ceremca, printr'o combinare bine nimerita a sistemeirepresentative, guvernul central sa porte asupra'§inumal sarcina §i röspunderea acelor m6suri deinteres general §i national , pe care poporul i leva fi a-nurne incredintat.

Numai intr'un Stat intemeiat pre asemeneaprincipii, valdrea personala a indiviqilor §i dem-

III. 25,682 22

338 REGIMUL CONSTITUTIONAL

nitatea nationala se pat ridica la o astfel deincat capul Statului n'ar aye sa se

tema a nu va gasi cine sa '1 secundeze, de cateoff va cere de la poporul söt sa, 'I dea sprijinpentru realisarea unei marl idei civilisatóre setnationale. Dupe parerea nOstra, numal intr'o ase-menea situatiune marota capul Statului póte sasimta o adevorata méndrie §i sa se clica mare,glorios §i puternic , prin insa§1 maria, gloriaputerea poporului set, adica prin taria i demni-tatea de caracter, prin cultura intelectuala , prindevotamentul patriotic §i chiar prin avutia ma-teniala a fie-carula din supu§ii söi.

A fi in fruntea unui popor liber este cudevOr a personifica in sine tOte calitatile celemarl pe care libertatea singura le póte da unuipopor. Lingu§itorii nepriceputi ai puteril vorilqice pOte ca acolo unde poporul se bucura detOte libertatile , suveranul devine sclav al capri-cielor vulgulul i '§1 perde ori-ce initiativa.

AcOsta este o adfinca erOre. Din nainteaveranului unui popor liber se deschide o carieramareta, pe care el o 'Ate indeplini cu atata maimulta onOre §i inlesnire, cu cat la tote ideile §ifaptele sale cele marl , el va gasi de tOte partileimprejurul sprijin puternic i devotament inteli-gent. El tine in mana drapelul national §i '1este dat a '1 inalta din ce in ce mai sus. El 'Atedeschide porti tuturor reformelor celor marl de

a-

su-

inalpime,

pi

REGIMUL CONSTITUTIONAL 339

interes comun , el da tarie legilor, , el confirmaactele de justitie §i singur dispune, ca de o pre-rogativa providentiala , de marinimosul drept deiertare; el pOte rospandi printre popor folóselesciintelor, , bine-facerile umanitätii; el 'Ate sa in-lesndsca natiunii sale laudabilul lux al artelor.

Astfel dar, tin6nd de sus cOrma morala i in-telectuala a poporului , suveranului ii este datanobila misiune de a '1 indemna prin mu de mi-jlóce a se straluci intr'o glorie care sa se res-frAnga asupraq.

Am voit prin aceste cate-va cuvinte sa schi-tam care ar fi rolul maret al suveranului inStatul constitutional, organisat astfel Inca sa semantina pururé intr'un bun echilibru.

Hotariti a urma acest studia , §i a '1 punein cea mai libera desbatere publica , vom intrain ore-care amönunte asupra organisatiunii unuiStat in adevör echilibrat, dupe opiniunea nOstra,incepOnd de la temelia lui, care, precum am maispus'o i alta data, este legea comunala.

Plecand ansö de la acesta lege , de la teme-lie, printr'o gradatiune simpla i suprimand catsa va pute mai multe din acele rotagii admini-strative, care irnpiedica fara folos mersul naturalal afacerilor publice i incarca Statul cu chiel-tuieli vatamatdre i natiunea cu imposite vexa-torii, vom cerca sa aratam cum se pOte inla-tura set nimici acea lupta, perrnanenta , care

22'

340 REGIMITL CONSTITUTIONAL

exista intre guvern i popor, in t6te acele Stateconstitutionale care n'ail reu§it ancO a '§i into-meia echilibrul, nu pe antagonismul intre admi-nistratori i administrati , ci pe o repartire catse pote mai 1arg i mai egala a sarcinelor i arOspunderilor in Stat.

Deca in cele ce am spus pOnö aci ne am ye-qut siIii a expune mai cu sOrna idei generale,sa nu se crOcla ca acOsta am facut'o cu gOndulde a preintOmpina Ore-care incriminari, ce ni s'arputO arunca dinaintO publicului , de catre ceicari snot invatati a specula cu regimul consti-tutional i a face dinteinsul o uneltã de min-ciuni, de coruptiune i de falsificare a libertatilorpublice. Unil ca aceia arü pute sa se ridice incontra ideilor ce enuncam §i vom enunca infavOrea descentralisarii comunale §i a lárgirii sis-temei representative, cu acusatiune cä prin aceleidel combatem chiar regimul constitutional.

Ancö o data ne socotim datori a repetiacest regim noi Ii sustinern , i '1 sustinem toc-mai flind-ca credem fOrte realisabila sincera luiaplicare, astfel incat el sa nu mai fie, precum afost pea acum in mai multe iëri, §i mai cuosebire la noi, din nenorocire, o exploataremincinósa a libertAtilor publice in folosul asu-pririi guvernamentale , o cumpana nedrOpte. careclatesce i ametesce, sOil, ierte-ni-se acest ter-min cam de rOnd da in dulap pe poporul roman.

Dumineca, 15 august, 1876.

ca

PROGRESITL PAIN SCOLE 341

Iv.

PROGRESUI PRIN SCOLE

Fabulistul francez Lafontaine, intr'unul dinale sale mid i. cap-d'opere de poesie §i de morala,arata cat de dulce i placuta datorie este a o-mului de a pregati un viitor fericit urma§ilors61; el povestesce cum trei juni, vëqe^,nd pe ununchia§ de optleci de ani, c sMesce pomi ro-ditori, Ii Tea in ris §i Ce te mai ingri-jesci, mo§ule, de un viitor care nu este pentrutine ?" Iar baranul le respunde : Stranepotilmei imi volt datori acésta umbra. Ore nu e sar-cina iffteleptului de a purta grija de multumirilecelor mai de apol?"

In acest apolog este rostita cu glasul§i profetic al b6tranei experieqe, maxima

cea mai de frunte a prosperitatil unei natiuni,simtimèntul care trebuie sa domnesca in faptelefie-caria din generatiunile unui popor ce voiescesa '§i. pastreze i sa '§i imbunatatesca existenta.

Sa sadim astacli, chiar d6ca n'avem noi in-0ne sa culegem rodul, dar sa sadim pentru fijI

stranepotii no§tri.Cum ans6 i ce sa sadim? Care e sëménta

ce asigura marirea natiunilor §i care e modulde a o semöna?

Modul este instructiunea practica §i solida,

'1 'Vet

§i

im-blamlit

342 PROGRESUL PRIN SCOLE

respanditA cu profusiune in popor ; sëménta estesciinta, dar, precum qiceam §.1 mai deunAcli, sciintaintAritA cu iubirea de patrie.

Noi sustinem cA chiar i in desele descep-tiuni pe care le incercA patriotul in qilnica saactivitate politicA, de un singur lueru nu 'I estepermis a despera vre o data, §i acel lucru este :viitorul ce prin instructiune el póte pregAtitörel sale.

Sdrobit sub povara greutAtilor momentane,ca unchia§u1 lui Lafontaine, garbovit sub sar-cina anilor, el 'Ate neincetat sA qicA cu lucre-dere : SAdind aqi sërnesnta binelui, generatiuneaviitóre va culege rodul munch mele. Ea va inde-plini faptele marl, dinainté cArora se infrangitslabele nóstre puteri. SA cultivAm, sA instruimjunimea §i viitorul va fi al nostru!"

A§a dar din -Lae preocupatiunile omului deStat, instruqiunea publicA s'ar cAde sA fie ceamai de frunte. ImprejurArile voiescil anso ca po-litica qilei, ingrijirile §i preocupatiunile grabniceale situatiunii presente sA absórbA mai adesécugetArile i activitatea Omenilor ce tina cOrmaStatului.

Din acestA causA, cu mare pagubA pentruviitorul natiunii, invAtAtura publicA s'a aflat merellla noi respinsA pe un plan secundar.

Rarele momente ce autoritatile legiuitOreale törii ait consacrat la organisarea ei, ait fost

'§i

PROGRESUL PRIN SCOLE 343

rapite in trécel altor preocupatiuni, nu mai grave,ci mai urgente ; astfel incat in pripa s'a intocinitultima lege de instructiune a Vril, in pripa tot-d'auna votat budgetele scOlelor §i tot in pripa

cam fr ir s'aii luat dispositiuni relative laorganisarea intregei administratiuni scolare.

Din mini§trii respectivi, cari '§i aü trecutd'a rOndul acest portofoliü, unii, nepricepêndu-secatu§1 de pugin la o asemenea organisare , aülasat in nelucrare multe din dispositiunile legil,

mai ageri dar §i mai roa interrionati, aflfalsificat §i aft calcat in picióre tot ce nu cores-pundea cu tendeqele lor.

Astfel instructiunea publica la nol, putemqice ca a trait in curs de mai aprOpe doui-spre-clece ani o viqa langeda §i precarie, dand insutitmai pucine resultate decat cele ce se puteatNtepta Mar de la legea actuala de la sumelece pénO acum i s'ail consacrat.

Cum ca anse acea lege promulgata la 1861in virtutea Statutului i intru cat-va modificatain anul urmator, are trebuinta de o revisuireseridsä care sa o faca a fi mai conforma cu tre-buintele i en putintele naiunii, acesta nu su-fera induoiala.

Ne propunem a desvolta mai pe larg mareparte din importantele cestiuni ale instructiuniipublice. FOrte apropiata intrunire a Consiliuluigeneral de instructiune, care est-timp, dupe pre-

s'aü.0

0

341 PROGRESUL PRIN BOOLE

scriptiunile legei, se va deschide la 1 septemvrie,aduce aceste cestiuni la ordinea ; suntemincredintat'l ca actualul minister al instructiunilpublice va semnala reinturnarea guvernului la res-pectul legilor, consultand, in virtutea articolului28 din lege pe Consiliul general asupra tuturorcestiunilor, care ail raport la intinderea §i imbu-natatirea instructiunii".

Experienta a dovedit ea in acea lege exista,§i. lacune importante, §i 1ips de o sistema bineMnQuita a elementelor ce poth da poporului ocultura regulata, practica §i temeinica ; in fineea, in unele privinte, emiténd principii negrNitfarte bune §i farte folositare, nu da tot de odata o sanqiune posibil aplicaiunil lor, astfelincat, dupe un obicelu devenit din nenorocireforte frecuent in tate administratiunile nastre,legea (lice una, i fapta dovedesce cu totul alta.

Printre dispositiunile legil , care cadti subtacasta ultima osiinda, avem, din nenerocire, asemnala chiar pe aceia care se pate considera cafundamentul instructiunii publice, ca basa edi-ficiului.

In adev6r legea qice la art. 81: Instructiu-nea elementara este obligatorie pentru toti' co-

pii de amanduoë sexele, incepand de la opt pOn6la duoi-spreiece ani implinii ai

Acesta indatorire este impusa sub penalitä-tile aid mai jos prescrise parintilor, tutorilor,

PROGRESIM PRIN BOOLE 345

stapanilor, maiestrilor §i ori.carei persOne ce arave subt ingrijire un copil".

mai jos, subt articolii 34 pesnö la 39, sta-bilesce dispositiuni dupe care parintii, stapaniietc. art aye sä platescn, diferite amende, dèca nuvora tramite pe copii lor la scOlele primare, dandconsilielor comunali sarcina de a impune §i de apercepe aceste amende.

Ore, intrebam, este 0116 astqi in tera altamai ilusorie prescriptiune 1egaI dent acela carese refer% la articolii de mai sus ?el vre o data 0 vre undeva ? Dar, ce e maimult, aflä-se 6re posibilitate la nol de a seaplica legea, observandu-se dispositivul el?

Ori ce ora practic, care s'a ocupat de cesti-unile de invatatura, publica, 0 care cunOsce atatfelul de viata §i nevoile poporatiunii mistre ru-rale §i chiar urbane, `far pe de alta parte §i mi-jlOcele de care dispurra acum scOlele nOstre primare,va declara cu sinceritate c legea astfel, curl] eformulata nu este aplicabila de o cam data §iea '1 trebuie modificatiuni notabile , care sa opuna in conformitate cu usurile i cu putintelen6stre.

Un arnic , care s'a ocupat cu activitate deaceste cestiunl , ne spunea ca, indata dupe pro-mulgarea actualei legi de instructiune , avénd o-casiune la Paris de a vede pe Duruy,, emi-nentul profesor i ministru de atunci al instruc-

iAplicatu-s'at

346 PROGRESUL PRIN. SCOLE

iunhi publice in Franca, barbat, care tot-de-auna s'a interesat de patria nOstra §i chiar avisitat'o , dinsul '1 qicea cu un zimbet cam in-duolos pe buze: Am aflat, ca la dvOst" ati de-clarat instrugiunea primara ca strict obligatoriepentru ame'nduoë sexele. Vö felicit din tot su-fletul pentru acest mare pas ce faceti" pe caleaprogresului. Cat despre nor, in Franca, martu-risesc cu tOtä. umilinta ca anal pe'në acum nune simtim in stare de a Werne in mod absolutacest mare principal in legiuirile nóstre, temén-du-ne c ne voril lipsi mijlOcele practice de a '1pute aplica §i voim ca legea sa fie fapta, iarnu vorba scrisa pe hartie. In materie de ins-tructiune , mai mult decat off unde, este lucrufOrte periculos de a se lua cuvintele drept valOrea lucrurilor: II ne faut pas se payer de mots!"

Amicul nostru, (marturisesc astaqi ca acelaeram eü insumi) care cunoscea bine puterileFrancei in materie de instruutiune §i ancömai bine , care sunt ale nOstre, s'a grabit aschimba vorba priimind in sine, ca o inteleptrt po-vata , felicitarea cam ironica a bine-voitoruluiministru francez.

DOca memoram aci opiniunea unui om fOrteexperimentat in cestiunile de administratiune ascOlelor,, nu Mil c pretindem a se -terge dinlegiuirea nóstra principiul cu totul liberal i pro-

ci

PROGRESUL PRIN qcOLE 347

gresist al obligativitatii invatAmêntului primar,precum nici acela al gratuitatii

Am lipsi tuturor credintelor nOstre, cer6ndo asemenea mOsura. Ceia ce vrem din contra esteconfirmarea , intarirea, sanctionarea principiului,prin regularea nimerita a unor mësuri practice,care sa faca astfel incat el, cat mai curénd, M. de-vina la noi o realitate.

Astfel i mai 'nainte de tote, plecand dinidea ca trebuie sa ne deprindem a pazi cu sfin-tenie legile ce dam Vrei nOstre i s nedam de röul invat de a clice §i de a crede ca,legea e una i fapta e alta, noi opinam ea estebine sa declaram, nu in mod afirmativ ca instruc-tiunea elernentara este obligatorie pretutindeni intera, ci ci. legea prescrie a se lua t6te rn6surileputinciOse spre a face ca instructiunea primarasâ devinci obligatorie pretutindeni in Romania.Astfel vom fi puqin in marginele posibilului§i ale adevörului.

Marturisim ca ne mustra cugetul de cateori ne intOmpina cate o dispositiune legala, pecare o forta majora, o neputinta materiala neimpune absoluta necesitate d'a o ocoli. Una dinconditiunile principale ale unei bune legiuiri ested'a nu pune pe cetateni §i pe guvern in obliga-tiunea neaparata de a calca, vrOnd nevrOnd, dis-positiunile ei, cod cu asemenea practice din i inqi, set consciinta celor de la putere mai mult s.

1111.

lent-

cel

348 PROGRESUL PRIN SO6LE

tocesce, sal respectul datorit legit' de catre poporplere; i atund abusul sOt anarchia devinü o starenormala in cercul acelei legi.

Suntem destul de patitl in felul acesta sprea lua bine sOma de acum inainte pentru caschimbarile ce vom face in legluirile nóstrefie conforme cu adevOratele trebuinte §i cu ade-vOratele putinte ale natiunii.

Dar spre a ne margini acum intru cele cese atingii de invatatura primara, trebuIe sa luarnin consideratiune duo6 lucruri : de o parte mij-lócele de care dispunem in momentul de faça,spre a o respandi in mod profitabil printre po-porul nostru; Iar pe de alta parte , mesurile cesunt de Mat spre a ajunge ca sa putem satisfacecu totul cerintelor unei depline 0 sincere obliga-rivitAtl a eI.

ReducOnd o scOla primara la elementele re-ale, prin care ea exista, §i 'Ate indeplini sar-cina de a instrui pe scolari, vom recunOsce ca '1trebuiescil in ordinul obIectelor materiale : local,invaptor §i carp, seil mai bine instrumente de

; iar in ordinul abstract : limp, programasOü obiecte de studit §i metod spre a le preda.

As,a stand lucrurile, s aruncam o rapedeprivire in jurul nostru §i st vedem IAA la cepunt téra nOstra posed ai acele "Ose elementeneaparate orl carei scOle primare i iar6V sacatam cum i cand i s'ar putO indeplini lipsele,

sä

'hi

PROGRESUL PRIX SCOLE 349

spre a intemeia in sinul ei cu deplin succes obli-gativitatea instructiunii primare.

Ore posede, nu t6te catunele singuratice, darcel puOn cele mai principale comune rurale cateun local de scOla ? Ormele chiar, capitala Roma-niei aü ele destule scOle primare spre a incapeaintr'insele toti copii intre 8 §i 12 ani cati träiescain ele? Datele statisticei sunt de faca spre a do-vedi cä., in clioa de aq sub raportul localelor,,invatamOntul primar este cu cate-va clecimi deoil mai prejos de prescriptiunile legii obligati-

Ne intrebarAm doca este prin put* caStatul, luand chiar m6surile cele mai energice,sa facä a se infiinta indata tote localele de sc6lece lipsescü prin orav i min sate ?

Sa cercetarn budgetele comunelor i sa vedemcate din ele se afla in stare a cladi set macar ainmuii chiriile pentru atatea locale ate le lipsescil.

Lucrul se va puté face numai treptat, darla acea infiintare treptata a localelor cuKiinclOsepentru scOlele primare, trebuie neincetat sa ve-ghieze de aprOpe autoritatile.

Sunt, scim f6rte bine, Omeni, cari in dis-precul lor pentru viata materiala, pretindil ca in-vatatura n'are trebuinta de a fi predata in localede o structura specia1 i de o ingrijire particu-lara : Sciinta, qicti ei, se pOte capeta tot a§a debine intr'un §opru, ca i intr'un palat".

350 PROGRESUL PRIN scOLE

Negre§it c privind lucrul in mod absolut,acest fapt e netagMuit; dar sa nu uitam iar*ca de la locul in care copii stail adunati ore in-tregi depinde san6tatea lor, prosperarea corporalaa generatiunii viitOre, i apoi anc6 s. amintimca, oil care ar fi felul lor de train in familie,scOla trebuie sa fie pentru elevi un model de or-dine, de' curqenie, de bunacuviinta, care sa leinsufle asemenO usuri pentru tOta viata lor demai apoi.

intr'un local de scOla bine Vnut, un inva-Vtor bun gasesce inlesniri mai mari spre a faceeducaVunea morala §i fisica a scolarilor.

Din cate am spus rösare, credem, faptul catrebuiescil luate m6suri pentru ca sa, se pita in-fiinta la noi locale bune de scóle pretutindeni,unde lipsescil, adica pretutindeni.

La 1867, unul din profesoril no§tri cei maidistini §i care consacra mereii timpul §i mij-lOcele la inaintarea in mod practic a instruc-tiunii in tera; fie-care a recunoscut in qiselenóstre pe di- V. A. Urechie, la 1867, dsa ca di-rectore al ministeriului instructiunii publice, luaseOre care mësuri fOrte nirnerite spre a inlesniinfiintarea de locale bine apropriate pentru scO-lele primare. Se Meuse planuri i modele cu de-vise economice, care puteat lesne a se realisadin cele mai modeste budgete comunale. Se dis-pusese ca asemenea locale sä fie treptat cladite

'§i


prin comune. Se regulase in mod practic §i pucincostator chiar §i mobilierul neaparat al localelor.Dar de atunci, facutu-s'a vre un pas in sensulindicat de acel nrbat luminat, activ i practic ?

Cerceteze ori cine, pe unde Ore s'ati mai in-fiintat de acele scOle modele i \Tap In ce starese afla marea majoritate a celor existente.

E un ce intristator ! E o rqine ! Nu voirna ne pune in comparaVune cu ërile avute prinintinderea i industria lor ; nu pomenim nici despreFranca 0 Germania, nici despre Elvetia 0 Bel-gia ; dar cftnd un om a v6clut 0 a citit cum 0 cefel sunt cladite, instalate i ingrijite simplele vOlesAtesci in unele Vri mai tot ala de pucin popo-rate 0 nu mai bogate decat a nOstra, precumsunt ëni1e scandinave , Danemarca , SuediaNorvegia, el nu se 'Ate opri de a striga cu in-dignatiune: Vina e a nOstrA i nurnai a nOstradOca nu avem i noi ceia ce ail acele poporatiunia§a pugin favorisate de o natal, asprA i sArA-cAciOsa. Cel cari la noi luat pOnë acumsarcina de a organisa 0 de a conduce inv*-mOntul public, sunt sal incapabili, sea röil-voitori,

datoria on carui om ce iubesce patria estede a de§tepta pe cetateni §i de a soma pe gu-vern ca sa se fad, cat mai curfind 0 la noipentru cultura poporqiunii i pentru scOlele ele-mentare in special, ceia ce alto popóre i alto

§i

§

at

352 PROGRESUL PRIN SCOLE

guverne, ma rll inzestrate decat nol, ail fa,-cut facti neincetat la dinsele".

Romanul ice cA dupe biserin se cunóscepopa ; apol uite-se lumea la scOlele nOstre, maiales la cele primare, compare-le nurnai cu celedin Statele mai sus numite, §i apol va pricepece pucin6, grijn, , ce culpabilA nepAsare ail avutla noi Omenii de la putere pentru infiintareabuna intretinere a templelor, in care generatiu-nea nou are s6, formeze mintea i inima.

Spagiul nu ne i6rtA astNi s6, intrnm in exa .minarea celor-l-alte elemente,constitutive ale uneiscOle primare, spre a vedé cum stati acelea aqila noi, ce folos ne potil da ele imediat §i ce feltrebulescii modificate set desvoltate spre a co-respunde pe deplin cu trebuintele poporului.

Le vom cerceta treptat, precum i alte ce-stiuni relative la invOmêntul secundar, profe-sional i superior.

Fie-ne permis ansë pentru astAcp:, dqi seva p6.re póte o procedere pré mult positivistAde a vorbi mai inainte de tOte in materie de in-structiune, despre locale, fie-ne, icem, permisde a ne mArgini de o cam data aci, aträgéndasupra localelor de scOle primare atentiunea, atata ministerulu i a autoritatilor scolare superiOre,cat §i a tuturor cet6,teni1or i a consilierilor co-munale de orar i de sate.

GéndescA-se fie-care cetb,ten la cate pericole

§i

i

si


sunt expq copii in frageda lor vOrsta, cand seafla indesati in camere röti construite, umede,lipsite de aer curat, rëü intretinute. Interesul celmai scump inimei parintesci le impune datoria dea reclama de la autoritatile locului, ca ele catmai curdnd s infiinteze locale bune i bine apro-priate trebuintelor scdlel.

Gendosca-se apoi i barbatii pu§i. la cOrmainstructiunii publice cata influenta asupra viito-rului potü avd cele mai neinsemnate ingrijiriin materie de educatiune. Prin buna regula, prinmësurile de salubritate, prin aspectul de curate-nie de ordine, pe care el voril ingriji a se da§i a se observa in scOle, vort face ca efecteleunei bune i sanëtOse cresceri materiale sa seintiparesca in noua generatiune i astfel II vortinsufla pe lftngiX altele i acele preçiOse calitatifisice i morale, care nu sunt fara de importantain viata unui popor.

Peste pugin vom relua cuvéntul spre avorbi despre invatatori, despre ciXrT, despre` pro-grame i cele-l-alte, i ne vom simti fericiti décacele spuse de noi voril puté sa dqtepte , seucel pucin sa stimuleze activitatea tuturor aceloracari cugeta i potti lucra la reorganisarea instruc-tiunii poporului.

S'amblt6., 28 august, 1876.

III. 25,682. 23

0

354 SCOLD t2I BANCI 1113RALE

V.

SCOLE SI BANCI RURALE

Clasa din poporul roman care are mai puginemijlóce §i ocasiuni de a arata pasurile §i d'aprovoca indreptari gentru dinsele, este fara con-testatiune aceia a Vranilor plugart

Dei legile nóstre constituVonale s'arata ca'I punt intr'un rang de perfecta egalitate cu toVcei-1 cetateni, nu putem ans6 tagadui c lorOn'acurn le lipsescil organe directe prin care sa

exprima d'a dreptul trebuinVe §i cerin-tele lor.

Pentru ca membrii din ac6sta, clasa §i stobservam ca ea este cea mai numerósa intr'oVra agricola ca a nóstra s pOta participa d'adreptul la manuirea afacerilor publice §i sä pótarespandi §1 impune ideilor publicului o direqiunefavorabila inaintaril el §i prin urmare §i a a-devëratei prosperitaV publice , ar trebui ca in-struqiunea cea practica sa fie mult mai respan-

prin cornunele rurale i ca starea sociala aVranilor sa fie cu mult mai bine intemeiata de-cat cum este astacil la not

at duo6 resultate care trebuie sn, ne preo-cupe fOrte tare, dOca nu voim sa perpetuarnsä intarirn mai mult acea divisiune a poporu-lui nostru in duoö portiuni cu idei , cu cultura ,

pOta

dita

'41

V

pi

scaLE I BANC1 RIIRALE 355

cu interese i pOte chiar,, la o iv de pericol, cutendente diferite.

D'o parte, am ave atunci pe cetateni, Omenicu cultura intelectual i cu activitate politica;de cea-l-altä pe sateni , glote nenorocite , läsatein prada ignorantei i ajunse la desperare dincausa grelelor sarcine ce ii s'ar fi impus.

Fie-care din aceste duoö divisiuni ale popo-rului, tr6ind o viata cu totul osebitä, s'ar simtiisolata de cea-l-alta; pOte ades6 chiar interesele

ideile lor vora ajunge a fi aa de diverginte,incat neintelegerea i ura arü puté sa nasca intreoraleni §i clasele rurale.

Casul nu este tocmai rar, de§i se presentamai mult in sensul invers. In unele localitatif6rte industriale, spre exemplu , proletariatul ur-ban, glOta lucratorilor din fabrice desprecuiesce

invidieza pe proprietarii fonciari rurali, off-catde midi arü fi proprietatile lor.

Suntem negreit fOrte departe de o asemenestare de lucruri ; Anse nu putem iaraV tagadui

progresele ce s'ail introdus la nob cu rapecli-dune in clasele urbane, de la un timp incOce,

pötruns in proportiuni egale in poporatiu-nea rurala.

Poporul de la sate traiesce cu mult mai in-strainat de activitatea politica a oralenilor. Chiar§i reformele sociale ii yin(' in mare parte fara cael sa fi fost consultat in mod real §i multe

23*

ce

356 scOLE qI B-NC- RIIRALE

chiar fara ca el sa fi fost pregatit pentrudinsele.

Astfel, cand satenilor, lipsiti de luminele in-structiunii i saraciV prin grele sarcine, li seimpunt mösuri administrative a caror garantie stanumai intr'o stare de cultura inaintata i pentrua caror sustinere se cert miNce de care sate.nul,in trista lui positiune , nu 'Ate sa dispuna , a-

tunci invederat se comitil acte grqite §i culpabile,se compromite starea

Trebuiesce ca poporului s i se lase putintad'a sustine sarcinele ce i se impuni-i, set, i maibine , s. nu i se impuna decat acele sarcine pecare insu§1 el simte ca le póte purta.

Din aceste consideratiuni, noi tragem dreptconsecinta c duce' punturi sunt mai ales caretrebuiescil sa preocupe pe Omenii de Stat intrucela-ce privesce clasa rurala din tera nóstr6.Cand datoriele ce aceste duce' punturi implicavoril fi indeplinite de legiuitorii §i de administra-torii törei, atunci credem ca poporul nostru ru-ral va fi asigurat de prosperarea lul i printr'in-sul -Statul roman va putd fi cu adev'erat tare

avut.Aceste duo6 punturi sunt :Pe d'o parte, instructiunea cea buna i prac-

tea, respandita prin sate;Pe d'alta, inlesniri banesci facute töranului,

ca s '§i pOtä activa i perfectiona munca agri-

§i

ustiunin

Saila TI BANCI MALE 357

cola i tot-d'o-data st '1 deprinda cu un traiu a-devörat economic.

NumerOsele sarcine i neinsemnatele folOsece are aqi la INA plugarul, facü ca viata lui sä fieo existen0, fara prevederi economice , un traiude ad:i p6n6 mane.

In ce privesce instructiunea claselor rurale ,ni s'a pArut tot-d'a-una ca nimic nu este mai e-ronat decat a crede ca e de ajuns ca sätdnul sainvete a seri a citi , fara ca sa i se mai deaalte notiuni sciintifice i morale , mai aplicabilela viata sa de agricultor i de cetate.n.

Din scólele rurale in tocmite cu simplul scopde a da notiuni de citire §i de scriere esti, pentrutOte comunele din telt, , un numOr care dinnenorocire se inmultesce din qi in qi de aspi-rant): la posturile salariate ale comunelor, notari

scriitori, ii prin sate haind albastrd , §i dis-pq mai tot-d'a-una a se folosi de marginitelelor cunoscinte ca de un mijloc de marpva eNploa-tare aplicata la nesciinta de carte a bietilor sateni

a tuturor nevoilor ce '1 apasa.Cu astfel de sistema de instructiune, nici o-

data clasa rurala nu va ajunge la o adeveratacultura, dar nici macar la o precuire justa a in-structiunii. Sciinta de carte i se va face din qiin qi mai odiOsa, ca un mijloc de coruptiune ceataca pe cel ce se atingii de ea.

Sätenilor le trebuiesce o invatatura practica

i

V

358 BOOLE qi BANOt ILURALE

aplicatA , cum am clis , lit lucrArile lor usualela viata socialA, o invAtAturA in care scriereacitirea arü fi considerate numai ca mijlóce acceso-rii, §i. nu de loc ca scop al invAtAmêntului.

A§a dar,, nu numai A invata pe sAteni sAcite'scd §i sA scrie trebuie sA fie scopul scólelorrurale, ci a invAta sA indeplinéscA cu suc-ces i progres profesiunea lor de cultivatori aipamOntului i rolul lor de cetAteni ai patriel.

D'o potrivA cu scdla este Ans6, dupe pArereanOstrA, folositOre i instituirea de band rurale,pOntru de§teptarea §i rAdicarea poporatiunil sA-tesci.

Nici cA mai vorbim despre mijlOcele do exi-stentA materialA ale sAt6nului roman , adicA deconditiunea locuintei, ve§mintelor §i hranei lui,coci ele aü ajuns a fi reduse la cel mai inaltgrad de sobrietate §i de simplitate. Dar greuta-tea de a V procura mijlócele de exploatare faceca plugarul sA trAiéscA o viatA cu totul precarie,coplqit pururé sub datorii pe la arendalipe la hangii, cArnAtarii i lipitorile satelor, robiticu munca la alii, pe and propriele lor culturesunt cele mai Mil cAutate i mai puçin pro-ductive.

Toti volt recumisce rëul acesta ca existand;puçin sA fi trait cine-va la téra , in ori-ce partea judetelor nóstre , i va fi pe deplin incredintatdespre acesta tristA situatiune a Vranilor.

§i

'i

§i

SCOLE F BANdi RIIRALB 359

Dar care e mijlocul de vindecare ?ni-se va.

Noi credem ca el exista. El exista, in alteVA' , unde tot el a sapat poporatiunea ruraMdintr'o positiune tot ala de pericolOsa,.

N'avem decat a cauta ca sä '1 introducem0 la noi.

Tera despre care am vorbit este Scotia. A-colo, de mai multe clecimi de ani , functionéza osistemA de band rurale, care inlesnesd plugarilormijlócele de exploatare i cArora plugaril Mere-dinteza economiile lor, , spre a trage chiar i fo-los din ele.

Organismul acestor lAncl este din cele maisimple ; daraverile ce ele fact , de0 bazate pesume fOrte mid, sunt arise colosale prin multi-plicitatea i frecuenta lor.

Ele (Jail prosperitatea cea mai infloritOre co-munelor rurale; ele ati introdus spiritul de ordine0. de economie in clasa micilor proprietari sateni;ele ati inavutit lOra i ati moralisat poporul.

Ar fi o fericire pentru noi, dem Omeni- spe-ciali art intreprinde sä studieze modul prin careo asemene institutiune s'ar pute impamenteni

la noi.Credem anse cä in01 proprietaril cei marl

aril ave un imens interes creand pentru fie-carejudet o banca rurala de acest fel ; el aril puteforma asociatiuni , depunend drept garantie pro-

Tee.

si

360 SIMPATIILE UNGURILOR

prietatile lor cele marl spre a atrage capitaluridin ér i din strainatate , prin care s'ar putéinaugura acesta spornica §i patriotica instituti-une a bancelor rurale, dupe modelul scotez.

Am doh ca publicul , ba chiar i guvernul,s. puna cel mai curénd in studiti aceste duo6marl cestiuni intaritOre pentru patrie , de ore-ceele vorii reda viata i avént celei mai numerdseportiuni a poporului roman, i adica :

1. Organisatiunea, programa §i metddele sco"-lelor rurale.

2. Instituirea de banO rurale pentru inles-,nirea exploatarilor la sateni, dupe sistema scoteza.

VinerT, 1V2t septemvrie, 1876.

VI.

SIMPATIELE UNGURILOR PENTRU TURCIA

Manifestatiunile natiunii maghiare se aratadin ce in ce mai ostile popOrelor creVne din O-rient. Am publicat mai de-unali apelul pe carejunimea universitara din Pesta l'a facut spre aarata simpatiile sale cele vii catre Turd, §1 prinurmare spre a respinge ori ce solidaritate de ideicu tote cele-l-alte natiuni vecine. Acest fapt estea§a de puçin logic incat socotim ca o datorie a

SIMPATIILE IINGUR/LOR 361

publicitätii de a '1 combate cu speranta (pugin in-temeiatn, trebuie sa marturisim) ca argumenteleproduse de foi clevotate cu sinceritate interesuluicomun, voril provoca r'esg'endiri in sinul natiuniiunguresci.

Am clis c speranta ne este puçina, coci dinnenorocire vecinii no§tri de peste Tisa aa dove-dit in cele mai mune rOnduri o incapOtinare inratacirile lor politice, care a fost mai tot-daunafataln, atat intereselor generale ale popórelor orien-tale, cat §i lor in§i§1.

Este dar greil lucru a strecura adev6rul inmintile celui care nu vede, n'aude set nu voiescesa veqa i s. auqa. Cu tete aceste din minutulce ne am luat sarcina de a veghia ca streja nea-dormita pe valul de aparare al intereselor orien-tale de vesti pre toti de verb ce pericol ne arameninta, nu putem astaqi sa nesocotim datoriace ne este impus i sa nu de§teptam mereti a-tentiunea asupra unei manevre gre§fte pe ccare oexecuta, din ratacire 'Jae mai mult decat dinrea vointa, un aliat firesc, un frate de cruce, ca-rele trece la Mimic, compromitOnduV sOrta saproprie mai mult âncö decat pe a celor-l-alti par-tni al lui.

In adevër, cum Ni path inchipui Ungurii ca,cari sunt nimic mai mult decat una din nu-

merOsele nationalitati ale Europei resaritenechiar nu una din cele mai numerOse, aril ave in-

§i.

qi

el,

362 SIMPATI/LE IINGURILOB,

terese diferite de ale ce1or-l-a1V, precum Slaviimeridionali, Romanil §i Grecii ?

Décn, nu ne amtgim, casul lor sn, presentAin modul urmAtor :

Natiunea maghiart, se vede in alternativa dealege a1iai, sét in campul nedreptt,titilor, set

in acela al nedreptAtitorilor ; ea, neputdnd sa. steamOrtn §i nepasatdre In colcotirea presenta a Eu-ropei rësAritene, se vede silitt, a se pronunca infavdrea unia din cele dou6 partide care V" dis-pun domeniul viitor al peninsulei Balcanice. Nupdte intr'altfel decat a fi séti cu Turcii, setcu crektinii, fie aceltia de off ce origint, arü fi, la-

slavona, on elenicn..Intr'acéstA impericis alternativA, pe de o parte

se presenta aspiraVunile la libertatea nationalt.,la progresul social intemeiat pe ideile lutnindseale lumel culte ; pe de altä, tdmpirea absolutis-mului, tirania cea mai Orin, bazatn, pe cuceririlestrAvechi ale sabiei.

Obligati sA a1ég6., ce fact Ungurii ?Desprecuind legAmintele care le at asigurat

existenta lor europeanA, uitand c ei mftn-tinut in mijlocul nostru, ca sprijinitori ai civili-satiunii occidentale, §i prin urmare nesocotind a-devöratele lor interese pentru viitor, ei vint as-ttli a imbrAci§a causa asupritorilor in contra ce-lor asupriti, a barbariei asiatice in contra pop&

aV

tina,

s'at

SIXPATIILE IINGUILILOR 363

relor europene, care nu cei il alt-ceva decat a tit"viata de libertate §i de luminA a lumii civilisate.

Unde e aci dreptatea ? Uncle e logica ? Undee chiar interesul practic ?

ca s'a de§teptat acum in sinulnatunii maghiare caldura sangelui omogen,ea alérga printr'un avOnt firesc al inimei, in a-jutorul fraVlor sëi de aceiali origina ?

Dar acesta nu pOte fi decat o gluma. Aceaatraqiune a sangelui a stat amorp in timpimai pucini luminati cleat al nostru, in epoce pecand interesul real al Maghiarilor ar fi fost de ase asocia frate§te cu ordiele puternice ale Osman-liilor, spre a purta impreuna cu ele semi-lunatriumfatóre peste tOta Europa.

Pe atunci ans6 Unguril, flu de adop-Vune alsocietatilor occidentale, sciaii sa se lupte vitejescein contra Turcilor i n'aveat alti mai neinpacatiinimici decat pe inchipuiVi lor frati de astäqi.

Nu cUmva Ore se simth ei aqi pOtrun§1 demustrare §i viséza in cainta-le fraVsca, de a inde-plini mane, poimane, cela-ce n'at voit s faca intimpil de isbOndA al Mahmuqilor i al Solimani-lor ? Nu cumva ii facu naluca despre intórcereapre lume a lui Attila secundat de Omar? Culmeaextravagantei ar fi negregt de a vede rësarindin sinul Ungurimei pretentiunea de a cuprinde intovarasie cu Turcii, tO domnirea OrientuluipOte chiar de a se intinde cu timpul peste alte

§i

Dice-ni-se-vasi ca

364 SIMPATIILE IINGERILOR

VII ale Europei. DOca. cumva amst4 o asemeneafantasmagorie va fi existand in imaginatiuneavre unor fanatici ai despotismului asiatic, fie inTurcia, fie in Ungaria, aceia nu cuteza, a o rosti,

bine fact cticl n'aril pute provoca decat risul.Argumentele §i apreciatiunile pe care se ba-

zeza, astacli manifestatiunile turcofile ale Ungu-rilor sunt de-o-cam-data de alta, natura. El, inschimbarea ce s'a produs acum in politica lortraditionala, a pastrat Ore-care bun simt. Nuvoril sa invedereze ca, pe cand in sinul tuturorpdpOrelor din Europa civilisatiunea moderna adesvoltat idei liberale, numal la din§il le a produsefecte cu totul contrarii, §i. nu 'I a intors cudosul catre barbaria §i tirania asiaticA.

Acest fapt monstruos sta ansë ascuns infundul consciintei maghiare ; in faça lumel elfact acum spaima de colosul moscovit, pe care IIvédii sprijinind pe asupritii Portii §i pe temelulajutOrelor morale chlar materiale ce Rusia

pOte Ancö va mai da Serbilor §i Bulgarilor,Maghiarii volt sä dea i el ajutor §i sprijin Tur-cilor.

Rusia e in drept a face cola ce face. Chlarprincipiile simplei morale aril puté-o indemnape dinsa, putere mare i influenta, a starui cutot dinadinsul ca sa nu se comita nedreptatl,cruclimI §i nelegiuiri in contra ornenirii. Apol in-vederatele legaturl de sauge, de religiune §i de

(Th,

§i

0

ii

si

SIMPATIILE IINGURILOR 365

limba, care exista intre Ru§i, Sêrbi §i. Bulgari,daa terneluri §i mai nerecusabile unel astfel deinterventiuni. De n'ar exercita-o, pOte ct cii dreptcuvênt Rusia ar fi criticata; ea face dar cela cetrebule §i se cuvine sa faca. Dovada despre a-cesta este ca inski Anglia, care IAA acum afost stelpul §i scaparea Turcilor, a recunoscutca nu exista aqi altä linie de purtare onorabila`in Orient.

A§a dar nici un om cu mintea sanëtOsa n'arputd sa formeze cel mal me'runt rationament,prin care sa dovedesca lumil ca, de ore-ce Rusiaaparand pe Slavil din imperiul turcesc, sustinecausa dreptatii §i. a umanitatii, resulta dintea-cOsta c Ungurii trebuie sä vina cu sufletul §.1pOte mane cu armele in ajutorul Turcilor, cariati acum in faça lumii intregi rolul de asupritoricruql §i. nedreqi.

Maghiaril ânsO, facOnd astfel, se creda mai a-&mei politicl decat lumea intrOga; li se pare CavOda mai bine l mai departe decat toti.Ian cum.

In interventiunea energica a Rusiei, el simthun mare pericol, care ameninta tot Orientul. Co-ulosul moscovit, qicü el, intinde aql Diana, de aju-tor, cu care mai apol el are de gdnd sa sugrumetote popOrele r6saritene. Primejdia cea iminentaastaql este pentru din§il intinderea imporatiei

§i

366 SXMPATIILE UNGIIRMOB.

Tarului asupra intregel peninsule BalcanicepOte and, §i mai departe.

Sa admitem cä purtarea de astqi a Rusiel,logica §i morala in imprejurärile actuale, ascundescopuri interesate. Lucrul e in sine destul de fi-resc §i nu trebuie sä fie cine-va tocmai istetpriceput, ca sa inteléga, ac6sta.

Dar ne intrebam, care ar fi obstacolul celmai firesc §i cel mai puternic ce s'ar pute opuneunor asemenea intentiuni cuceritOre din parteaimperiului rusesc ?

Fi-va Ore de a lila partea Turcilor, cari res-pingii on ce idee de progres social, cari asuprescapopOrele, cari sustinii in Europa un guvern deabsolutism têmpit i de rea credinta?

Nu este ansè cu mult mai demn i mai logicca tOte nationalitatile crqtine ale orientului, Ro-mani, SOrbi, Bulgari, Greci i Unguri, uniti cutotii in aceleV interese, in acelemi aspiratiunicatre libertate i civilisatiune, sa dea lumel in-tree dovegi pipaite ca prin infratirea lor,, eiconstitulesdi o putere din cele mai respectabile,caria se pole lasa cu deplina incredere paza §iprosperarea Europel orientale, de 6re-ce ea nuvoiesce a fi nici a Turcilor, nici a Ru§ilor, nicia nimenui.

Deplinul acord al tuturor poporatiunilor ori-entale asupra unei asemene idel, ar fi fara, in-

gi

gi

SPIRITIIL DE CUCERIRI 367

duoiala stavila cea mai neinvinsa la ori-ce la-comie

Ar trebui ca Ungurii sa pricép i din§iiacésta idee, precum o pricepll toti vecinii lor;sa fie bine incredintati, ca d6ca ei n'ati dorintade a fi cuceriV de RINI, acésta dorinta n'o ailnici Romftnii, nici Grecii, nici Sêrbi, nici Bulgaril.Fie-care din acetia voril sa tralesca cu sine §iprin sine ; dar to-ti impreuna aril fi mai siguride independenta, de prosperitatea i de viitorullor, cand n'ar exista printre din§ii pretensiuniabsurde i aspiratiuni avide ca ale Maghiaribor,care nu sunt alt-ceva cleat variante ale acelorfapte pe care le vedem toti la Turd i ale ace-lor dorinte, pe care el le banuiescii la Ru§1.

Miercuri, zo octomvrie (1 noemvrie) 1876.

VII.

SPIRITUL DE CUCERIRI

Dispositiunile pacifice sub care s'aii deschisconferentele de la Constantinopole inlatura Ore-cum pentru moment ingrijarea in care se aflatOn lumea, mai ales in ultimele trel s6ptemani.

De patru cinci luni, publicul este leganat in-

politica,.

368 SPIRITIIL DE CISCERUa

tre speraiIele de pace i grijile rasboiului, i totipublicNtil din Europa aft desvoltat, cu mai multäsdti mai puginb, perspicacitate, dar tot-d'auna Parade temeluri positive, probabilitätile ce existatpentru solutiunea pacinic sOü belicósa a cestiu-niT .

Fiind-ca anso, de o cam data, orizontul seafla mai mult inseninat de lumina placuta a bu-nei intelegeri intre puteri, socotim ca publiculnostru va aprecui ore-care consideraVuni, emisenu de mult de un judicios sciitor francez, careV dinsul a suqinut mereti, ca mai siguri, sortilphcei, basandu-se pe raVonamentele originale §iinstructive pe care le vom presenta in pre-scurt.

Pentru ce, intrdb thnsul, regil §i impëratiiaril face räsboiu in momentul de faça ?

In genere, rasboiul se face pentru a se do-bêndi un adaus de teritorib, o prada materialä,sOrt cel pucin, spre a ca§tiga glorie §i lauc16.

Apoi de adaose de teritoriti are acum tre-buinta impöratul Rusiei, care able i§i cunOsceintinderea coprinsului in Europa i in Asia?

S'aü is fOrte multe despre induoiosul testa-ment al ml Petru cel mare ; dar iat ad un do-cument cu mult mai curios, ce l'am aflat dinintOmplare. E vorba despre principele DimitrieCantemir, fost Domn al Moldovei, care trecu inalianta §i in serviciul arului rusesc.

orientale.

SPIELITUL DE CIICEBIR1 369

Cantemir, care vorbea un-spre-qece limbi, eradragomanul lul Petru, in timpul rasboiului ceacesta intreprinse in Persia; el avea ,,sarcina aredacta manifesturile in limba persana. Inteo vor-bire ce avu cu Tarul in privinta biruintelor lui,principele Ii felicita pentru nouele sale cuceriri

II ura ca in curdnd sa adauge, pe limga cele-l-alte ale sale titluri, i pe acela de ah alPersiel.

La acestea Petru rdspunse : vm ca fortepugin al pdtruns cugetele mele i fOrte rèü 'mial inteles interesele. Eu nu cant a cuceri noulparnènturi ; am mai multe cleat imi trebule.Numal pentru apararea i asigurarea mea, amintreprins athtea rasbole. Sa nu crecp ca am la-comia cuceririlor ; din contra, printeinsele gar-nizOnele militare se rasipesch ; linia de circonfe-renta se destinde nemösurat §i puterea interna aStatului slabesce i se compromite".

Acum ne intrebam : este Ore cu putinta caactualul impOrat al Rusielor sa aiba un alt puntde vedere decat al gloriosului set stramq, elmai cu sema care V a legat numele de faptacea mai maréta, cea mai nobii i cea mai dreptadin istoria patriel sale, desrobirea teranilor ?

Adausul de glorie ce ar puté altiga dinsuldintr'un räsboiu, fie chiar i pe deplin victorios,este mult pre neinsemnat, pentru ca el sa sedecida cu uprinta a tramite la macel pe eine-

1I1. 25,682 24

370 SPIRITIST, DE CIICERIRI

nii carora insu§1 le a daruit libertatea. Ar fi,One' la ore-care punt, a V desminti, a de-sprecui propria sa opera.

Chiar déca, precum se (lice, el s'ar simtiimpins la rasboiu prin nebunia belicOsa ce sepretinde ca domnesce acum in Rusia, apoi pa-rasi-va el traditiunea intelepta §i gloricisa a luiPetru cel mare, spre a da dreptate acelui §ef debanda, lipsit de caracter i de convictiune, careqicea : Le sunt capetenie ; trebuie urmez?"

TrecOnd apoi la alt suveran, nu este Oreevident ca astaqi imparatul Wilhelm scie fOrtebine ca rasboiul cel mai norocos, cel mai trium-fal, este o grOznica, nenorocire, chiar i pentruinvingétor ?

Germania nu este astacli nici mai avuta,nici mai fericita cleat inaintea rasboiului francez.

Din contra, s'ar pute qice ca dinsa a sufe-rit mai mult dintr'insul.

Invingetorii alt invatat a cunOsce nevoi pecare nu le simteat ncO ; iar invin§ii ati primitnumai o lectiune , de care vat sci a se fo-losi, i astaill a ajuns ca aceia sa duca, dorulacestora.

Invingetoril ad avut in adevar curiOsa pla-cere de a pustii holdele ; dar, cftnd s'aiiintors a-casa, alt gasit campiele lor intelenite

putut convinge ca nu cu brace frante §i cucapete sparte se cultiva terinele, precum iar

V

§i

Wan

sWI

invin0lor

Wan

SPIRITUL DE CIICIERIR1 371

Incredintat c cel ce se duce departe sa tale ...frump, de dafini, nu mai afla in ogorul sëü grailde secerat.

Din acestea a resultat pentru OM Germania,de la impörat pênè la parcalab, simplul calculurmator : ca. adica o prajina de pamênt binearata §i bine sem'enata, in préjma easel, este ocucerire mult mai mare, mai folositOre ba §i maigloriOsa, decat qecimi de mil de pogóne luate cupustiire de la straini.

in adevör, la ce mai pail servi acum cu-ceririle ?

0clinióra, in timpil de barbarie, rasboiul 41"avea negrNit folOsele sale ca meserie. Cand secucerea o straina, biruitorii i§1 imparteatintre dinii pamênturile, avutiele, femeile ; elrobeat pe bärb41 sileati sa 'I hranesca, prinmunca lor.

Osebit de acèsta, cel can pe atunci mergeaala räsboiu, adica ostalii de meserie, erai puginila nume'r ; pe cand din§ii se bateati,

a-casa paméntul §i. pregateati pentru toVhrana.

Astacli nu mai este ap. De§i rasboiul de-tepta, ancö instinctele cele rele ale omeniril,

omorul, jafurile, incendiele i pustiirile, dar nä-

ravurile moderne purra la tOte acestea o mar-gine. Cucerirea nu mai este o plaod , precurn

24*

érä.

i '1

alVi

372 spIrtrrom DE CUCERIR1

se clicea pe atunci ; ea s'a prefacut acum inanexiune.

Negre§it ca astacp and)" se pott dobéndiprovincil i cedari de teritorit, printr'o bataliecaltigata, tot ap, de bine ca §i printr'o simpiltproclarnatiune, insKita de Ore0-care terorism.

Nimic mai lesne de facut, cand norocul ajutti;dar iara§1 nimic mai lesne de desfacut. Cati-vaani dupe cuceririle lui Frederic cel mare, Fran-cezil erat in Berlin ; i cati-va ani dupe ale luiNapoleon cel mare, Prusianii erat in Paris.

Un lucru cu mult mai anevoios acuma pen-tru un Stat Ore care, este de a V intrupa oprovincie in mod durabil. 0 astfel de operaVunenu se p6te executa decat In timpi de secoli, prinamestecul locuitorilor cari, in ori ce cas, trebuieluai cu incetul, cu bini§orul, respectandu-le maiant61 ideile , naravurile , obiceiurile §i prejudi-catile, ca sa se induplece i sa se preschimbeon timpul.

Alt-mintrelo invingötorul nu face alt-cevadecat a tine cat-va timp in sclavie un num&mai mult sea mai puçin insemnat de invin§i,cari la ori-ce moment favorabil sunt gata a se'desrobi i a se deslipi de corpul Statului cu-ceritor.

Socotesca dar on i cine cata bataie de cap,cate chieltuiell §i can, staruinta cere astqi ceamai mOrunta cucerire ; puna intr'o cumpana

MARELE BOLITAV AL ORIENTIILLI 373

Omenii banii ce trebuiesct sacrificati cu rdsbo-lul, spre a obtine un aa anevoios §i nestatornicresultat ; iar In cea-l-altn, cumpnnn, grn,mädéscnfolOsele ce ar aduce aceiai Omeni, aceia§i bani,aceIai bAtale de cap i aceiassi stn,ruintn, dëcn,art fi depuse la perfectionarea industriei l a agri-culturei Statului;

Nu avem nici o induoi616, en, dintr'o astfelde cumpAnire va resulta pentru tot'i convingereacn, regii §i impöratil earl se OA astnkli in capulStatelor europene nu sunt ómeni ay lipsiti decalcul, de omenie, de prudentn, de intelepciune§i de amor proprit, spre a intreprinde de la sineun rn,sbolu fn,rn, de scop, seri a se indupleca laavdnturile nerationate ale unei pärti minime din-tre supup lor.

Sâmb5.16, 4/16 dechemvrie, 1876.

VIII.

MARELE BOLNAV AL OR1ENTULUI

tOtn, Europa de Turcia numai se o-eupn,, suntem datori s ne ocupn,m i noi dedinsa.

Anul care expirn, a arnat cn, acest Stat seafln, in opositiunea cea mai vklita cu spiritul

Fiind-c6,

gi

374 MARBLE BOLNAV AL ORIENTIILITI

cu esenta tuturor Statelor marl i mici ale Eu-ropel.

In acest an, Turcia a debutat printr'un felde bancruta, care a produs mare emotiune pepiecele cele mai puternice ale Occidentului, inEnglitera i in Franca.

Dupe aceia a venit o succesiune de detronaride maceluri in conacele sultanilor- i vizirilor.

In acela§ timp, uci§ii §i ucigaiii din Constanti-nopol sövèrpti pe rOnd alte §i mai culpabilemaceluri printre nisce poporatiuni laboriOse aleimperiului i tot-de-o-datA cautat a masca Europeicrimele comise.

Avem apoi sa inregistram un rasboiu de §éseluni, sustinut cu puteri inqecite, in contra a douömidi poporatiuni cari se luptara pentru dreptu-rile omenirii in Contra. celei mai Orbe sëlbatecii.TOte puterile Europei civilisate privira aceste actespaimOntatOre cu acea mirare, plina de nehotaxire,ce art incerca membrii unel adunari de Omenide omenie, can art vedO de-o-data pe unul dintredInii comitOnd acte mi§elesci.

Toti arti sta atunci la induoiala §i s'arti in-treba : Ore a inebunit cutare ? SOÜ ca noi nefaceam ilusiune asupra onestitatii lui?"

Cei cari pOnë atunci II fusese mai favora-bill, mai amid.", cuteza de-o-datA a se leOdade din sul ; dar '1 aril cam ocoli.

Cei cari de mai nainte aveat asupräl Ore-

n'aril

si

MARBLE BOLNAV AL ORIENTIIL1 1 375

care banuielY, totu,li, din consideratiune catre ye-chiul arnic, n'art cuteza ancö sa '1 mustre i sa'1 stralnicésca precum i s'ar cade.

lath, cum ni se presenta situatiunea Impe-riului otoman in cursul anului 1876.

Mai nainte, in curs de ani indelungi, POrtainsqi a avut pudOrea sOü bunul shift a V aco-peri, pe cat putu, s1biciuni1e i defectele. Standumilita la glasul puterilor creltine, §i cunosc'end

temerile ce inspira distrugerea ei, ea sciu sa'§i caltige buna-vointa §i protectiunea statornicaa unora din ele.

Cand Turcia a fost amenintata in integrita-tea ei, portiunea cea mai civilisata a Europelapusene, Englitera, Franca i Italia, ail alergatin ajutorul ei, aa luat semi-luna subt ocrotirealor, i V ail v6rsat nobilul lor sange pentru apa-rarea stegului lui Moharnet !

Fost-a Ore acea generOsa urmare un invatprofitabil, un indemn spre bine pentru guvernulturce sc ?

Din contra. De atunci in cOce, de cate orlel n'a stat cu totul adormit in lenevirea'i obici-nuita, momentelel de trezvie le a intrebuintatnumai spre a inventa mijloce in directe, tertipuri,pentru a scamota i buna credi nta a Europenilor§i fagacluintele de indreptare ce dase protecto-rilor sOi.

Trei-cleci de ani trecura de la ultima pace,

fti

376 MARELB BOLNAV AL ORIENTITLIII

plina de fagaduinte de dreptate, i totul in Turciase afla ancö in starea cea durerOsä, cunoscutaacum de tOta lumea, §.1 data de gol in anul 1876de insu§1 guvernul turcesc. El arata Europel, lim-pede §i curat bancruta, detronari in harem, uci-deri de ministrii §i de agenV consulari, maceluri§i pustiiri prin provinciele cre§tine cele mai im-bil§ugate, lipsa totala de autoritate morath, cru-Tmi, barbarie §i facarnicie pretutindeni.

Spectatorii unei aa triste i sangeróse dra-me au avut timp indestul ea sa judice, sa in-cerce §i s pipaie pe actorul, pe faptuitorul ei.

cu tOte aceste el cuteza sa presente Eu-ropei, in ultima scenä a oribilei sale representa-Vuni, Constitupunea otomand, care nu este cleato naivitate odiósa, prin care culpabilul, doveditdin tote paqile, spelt sa mai amagesca pe judi-catorii sèl.

Opri-se-va §i acum Europa dinaintO temeriinecunoscutului, in resolvarea cestiunii orientale?

ce pcite fi acel necunoscut aa de sprii-méntator ?

TOte ptterile vecine cu Turcia aü declaratacum ct certi, nu mariri de teritorit, ci numaigarantii positive spre a nu mai avO spectacolulbarbariel in coprinsul continintelui european.

La acesta declarare, prin ce le rëspundeTurcia? Erin Constitupunea imperiului otoman, de

§i

§i

MARELE IIOLNAV AL ORIENTTILIJI 377

care nimeni in Europa n'a putut'o citi fara azimbi §i a da din umeri.

Deci, pe o astfel de garantie, nimeni, cudrept cuvint, nu pune nici cel mai mic temeiu.

Dar, pe de alta parte, P6rta declara ca nupOte,,i. nu volesce dea cheza§ie.

Intru acest unic punt fagaduintal este sigura.Constitutiunea el este, pentru dinsa ca

i-pentru tOt'a lumea, o amagire, o spoialn. Ma% te-meiu. Dar ea spune curat puterilor europene ea,dectt ele nu se pott multn,mi cu acestA, amAgire,apoi ea, POrta, nu se simte in stare moraln,rnaterialrt a face mai mult decat atAta.

Din acesta resulta ca ori-ce combinatiune argAsi puterile Europel, in care ar intra ca unfactor guvernul otoman, este o ilusiune care seva disolve chiar prin natura elementului corupt

corosiv al factorului principal.Nol credem ca, aceste idei at pétruns astNi

in tOte cercurile diplomatice ale Europei §i cAnouele prelungiri care se fact pentru a Se da osolutiune cestiunii, sunt termene luate, in partecu Ore-care speranta, ca se volt intelege asupraunei combinatiuni mai rationale, mai temeinicedecat ace% in care imperiul turcesc s'ar ames-teca ca un disolvent.

Dar, fi-va anul 1877 acela in care volt a-junge de indata puterile a se intelege asupraacestei noue combinatiuni ?

sa alta

378 NARELE BOLNAV AL ORIENTITLIIf

atä cela ce, din nenorocire, nu ne este per-mis a afirma ; coci, de§i in realitate, puterileeuropene unite art puté realisa indan o consti-tuire a peninsulei Balcanice, pe baza nationalith-

totql vedem c6. 0116 acum fie-care din ele'se simte slabb., in sinul fortel sale, din causalipsei de intelegere asupra acestel intocmiri.

0 situatiune ca acésta explicA neincetateleprelungiri de 0116 acum i ne insufla temereacä, §i de rOndul acesta, imperiul otoman i§1 vadatori prelungirea existentii sale in Europa aceleineintemeiate sfieli reciproce ce arat 6. puterilecre§tine in relatiunile lor politice, pe cant], inconsciintA, toti capii de Staturi i toti consilieriicabinetelor sunt uniti in credinta c prelungireadornnirii Turciei in orientul Europei este o ranAfr vindecare, in mijlocul cAria va trebui nea-pOrat sá se infigä scalpelul.

AtAta mai adaogem. Medicii cari din compA,timbre, din lene sal din gelosie de meserie intresine , dati i dupe qi spre a face o imputatiunece nu se póte delAtura, sunt Omeni fAr6. milcAtre insu§1 bolnavul, fãrä pricepere de al lorproprit interes; cOci tot-d'auna corpul curatit derAni i insn,nOtNit este pentru fie-care de folos,iar cel ..bolnav cade mered ca o ntipaste asupratuturor.

Mercuri, 29 dechemvrie 1876 (to ianuarie 1877).

0 OUGEPARE POLITICA 379

IX.

O CUGETARE POLITICA"

1°

Ingrijarea firésca ce a coprins mintile tutu-ror in gravele imprejurari ale situatiunii actualea provocat la noi, ca i aiuré, pareri diferite a-supra solutiunii ce s'ar cuveni cestiunii orientale,

i. in parte, asupra purtarii ce are a p6zi Ro-mania in eventualitatea unei intetiri a conflictu-Jul politic din peninsula balcanica.

Penö iu qioa de aqi, in curs de vre o clece

luni, petrecute sub dogoréla primejdiósa a focu-lui ce ardea la vecini, nimeni n'a putut sa aflevre un defect, vre o incorectiune in linia de con-ducere ce aft pastrat poporul i guvernul roman.

Cea mai deplina neutralitate, cea mai stricthnepartinire aratate catre luptatorii de peste Du-flare, fie din§ii martini sal c1ii, aü dat pipaitedoveql despre statornicia cu care Romanii scita se tine sub scutul politic ce puterile europeneaft intins asupra lor, de la tratatul din Paris in-cóce.

at de mult ei precuiescd acésth positiuneneutrala, pe care noi toti am dori s'o vedem con-firmath printr'un act diplomatic definitiv, acéstaRomanil aft manifestat'o i mai deunali, in mo-

380 0 CUGETARB POLITICA

mentul cand, pe nëa§teptate §i 'n urma unei ne-intrerupte pasivitati care fusese a§a de favora-Uil , Romanii trezit dinaintd uneiviolente cercari din partea guvernului otoman d'ale radica drepturi chezapite lor de secoli.

Indignati d'o a§a necalificabila lipsa de sitn-ul moral al recunoscintel §i de tactul politic

cel mai rudimentar din partea Turciei, Romaniis'at marginit a protesta cu tarie i demnitatein contra ataculul, i ncö o data, cu insutitainsistentA, all invocat scutul tutelar al neutrali-litatii lor i al inviolabilitatil dreptului lor politic.

1)&16 la acest punt, suntem incredintalltoti barbatii de Stat aI Romaniei stail intr'unperfect acord, i ca numai inarnicl ai nationali-tatii romane arll fi putut sfatui o purtare maipucin prudenta, sea mai puQin demnä.

A§a dar ce s'a facut pOn'acum, bine s'afacut.

Cestiunea se complica Aliso fOte tare, maiales in urma ultimelor apucaturi agresive aleguvernului otoman, &ea, cumva, in loc d'a seresolve printr' o impaciuiro generala , conflictuloriental ar ajunge in curénd sa'§I caute o solu-tiune in sortii armelor.

In asemenea cas, ce cafe are sä urmeze Ro-mania ?

Ca teritoriul ei sa fie respectat de eatre pu-terile inconjuratOre ce arts intra in rasbolu, nu plite

PorteI s'at

cii

0 CIIGETARE POLITICA 381

fi speranV. Pamênturile Romaniei sunt din ne-fericire trecötOrea firësca a celor ce apara seU a-tacä pe uscat peninsula balcanica.

OdiniOra, pe cand imp'erqii din Roma dispe-rase de a pute. 'Astra o provincie romana pemalul stang al Dunarii de jos i a Vne plept, pe§esurile meridionale ale Romaniei, ordelor de bar-ban navaleati despre nord, acele latenOse campii römasese pustiite de locuitorii Ion.Imp'eratil i§i trasese legiOnele de osta§1 dincolede Dunare, i bieii coloni, cari nu se indurail sapärasOsca cu totul noua lor patrie, se pitise prinascunqdturile Carpqilor.

Sa notAm acest fapt, pe care s'ar pute bazateoriile unei politice is tradi-tionala a Latinilorde la Dunare".

Sa distingem ausë bine i sa recum5scem canumai lipsiti de apardtorif, bor arm*, pe cari te-merile egoiste ale impéraVlor II stramutase din-colo de Dundre, cobonil seu plugarif, romani se re-trasera spre Carpap, lasand §esurile p'ustii inpréda barbarilor.

De cate ori, mai tarp, acei coloni,pe §esuri, àü avut in mann, o arma, sOil o ar-man, cu care sa se On apara in contra cotro-tropitorilor veniti de peste Dunare, de peste Nis-tru, set de peste Carpati, istoria ne dovedesceci ei luptat voinicNte, singuri cancl all pu-

i rna-

reintor.11

s'aa

earl

382 0 CITGEVARE POLITICA

tut, alaturi cu aliai maI puternid, and miji.6-cele le eraa mai slabe.

Numai atunci, cand colonil latinI din ori-cetimp avut printre sine ostall romani,numai atunci all fugit sa se ascuncla cu mdneleOle, in munti, de ate off, la camp se vesteatinavaliri de duriani.

Acésta este traditiunea Dolitic, a coloniel ro-mane de la Dunare, demn i gloriOsa une-ori,trista, umilita in alte r6nduri.

Cestiunea este de a sci, in care din acestedoue fase ale existentil sale se afla astaqi natiu-nea romama.

Ne am inaltat in cursul timpilor, péne" laoriginile nationalitatii nóstre, cu scopul d'a punepe public in positiune d'a precui, in mod mai corn-plet, linia de conducere traditionath, a Statelor ro-mane §i mijlócele de actiune de care ele aü dis-pus la diferite epoce.

Deca cine-va, voind saV dea se-ma despre rolulpolitic al Romanilor, i sa traga dinteinsul inva-taturI pentru present, s'ar margini intr'o analisaarn6nuntita, a purtaril voivoqilor fanarioti, a bole-rilor munteM i moldovenI din secolul al XVIII,and Principatele erail ajunse la cel mai tristgrad de slabiciune, declaram c acela nu p6te a-junge decat la solutinni conforme cu starea tim-pilor de care s'a ocupat.

n'at mai

i

0 CITGETARE POLITICA 383

El va perde cu totul din vedere timpil an-teriori, secolii indelungi §i adesO g1orio§1 in carestatele romane se aflall intr'o positiune mult maianalogA cu aceia a Romaniei de astaqi ; am puteOce chiar a nu tot-d'auna strabunii noWi alldispus, spre a lor demnä aparare, de mijlOce cacele ce ne stall a-mana in present.

cu tOte acestea, prudenti pOnë unde secade, ei impins prudenta One' la umilire, decate on àü simtit c binele viitor al tèril le im-fpunea datoria de a se infige in lupt i a nu sta

fugind cu inima codace din ochii strãi-nibor ce calcase in tOn.

Aceste consideratiuni asupra secularei actiunipolitice a Romanilor le am cules din istoria na-tionala, ca s intOmpinäm cu dinsele argumen-tele pe care, tot din istoria nationala, le produceautorul unei bropre intitulata 0 cugetare politicd,1877, spre a intemeid pe ele, Ore-care povatuirice da natiunii romane, in casul unei Wean' a te-ritoriului nostru de catre arm ate sträine; pornitein räsbolul oriental.

Dupe ce autorul acelei bropre cercetéza di-feritele cal ce deschide atunci dinaintO nOs-tra, i dupe ce desvOlta, cu un netagMuit talentde expunere, tOte nevoiele ce all avut a suferiterile romane de la politca §i de la Wirile Ru-siei, precum §i tOte pericolele la care ambitiOseleplanuri ale imperiului slavon de la Nord expunti

Mail

Mari

384 0 CIIGETARE POLITICA

pe natiunea romana, dupe ce a presentat acesteasub colorile cele mai spAimentatOre, apoi de-o-data, Ii curma cugetarea po1itic, prin cate-vafrase in care mintea cititorului can in de§ert osolqiune practic i demnä, un mod de actiuneconform cu putinta reala cu traditiunea secu-lara a politicei romanesci.

De0 ne propunem a reveni asupra cator-vaalte idei din acésta insemnata bro§ura, care idelsunt ating6tOre de starea generala a peninsuleibalcanice, am socotit en, mai mult importa pen-tru noi Romanii ca s. rafuim mai antdi cu dinsasemile politicei nationale.

taca, dupe cat putern irqelege, sfatul ce 'Ida autorul, Statului roman cel cu cinci miliOnede locuitori, cu 60 1)&16 la 100 mil de ostali, cuun budget de 18 i de 14 miliOne consacrat petot anul o§tirii. El se resuma in urmatOrele cu-vinte :

Idea care ni s'ar par6 mai nemerita ar fi de a nuincuragla prin atitudinea i prin cuvintele nestre nicl peTurd, nici pe Rusi ; a nu arata nici unuia, nici altuia,nici simpatie, nici antipatie ; a pastra, cum s'ati rostitcorpurile legluitdre, neutralitatda nOstra, o neutralitateadev6rata, lar nu o neutralitate cu mestesuguri; a nuinlesni nici impiedeca trecerea; Tar Tn cas de trecere, fiea unuia, fie a celui-1 alt, sa protestam sus si tare dina-intea Europei in contra violaril teritoriului nostru i sane reservam actiunea pe viitor, retrdydnd armuta nOstrddin ochif trupelor strdine ; sä ne manifestam do-

i

0 OUGETARE POLITICA 385

rintele i sperantele, ca s obligArn pe Europa sá ne ga-ranteze pe viitor acea neutralitate de care avern atatatrebuint2a, si care if este chiar i eT atat de necesara".

Nimeni nu tagaduiesce folósele neutralisariiabsolute a teritoriului Rornaniei, la care cu totiiaspiram ; dar unicul mijloc de a o dobOndi esteOre acela pe care '1 1aud rOndurile de mai sus?

Neutralisarea politica a unui Stat este ca unfel de inviolabilitate, de adapostire consacrata,ce se acorda de alte Staturi mai puternice unuielement vital al societaii, a carui existen0., in-temeiata mai mult pe vigOrea lui morala decAtpe fortelel materiale, merita a fi respectata detoV ca folositOre tuturor.

Nu unui corp sterp §i degradat, nu unei na-Vuni ce se condamna de sine§1 la o urnilitOreinactiune, va veni cui-va gdridul acorde pre-rogativa neutralisärii.

On ce ar (lice autorul broprei, alta e stimace cViga in opiniunea tuturor Statul a,caruiarmata a fost batuta in lupta de una mai pu-ternic sOfl chiar a fost depuna ar-mele dinaintea unui inamic norocos, i alta e pa-rerea ceV fact Omenil i cabinetele despre o tern,care, dupe ce a cheltuit rnilióne in timp de 20de ani cu formarea unel armate, ascunde inmuqi la vreme de pericol §i. o retrage dinainteainarnicului cu care nu cuteza a se rnösura.

Autorul broprei, caruia ii place ap multIII. 25,682

silith sa'§i

25

ott

286 0 CIIGETARE POLITICA.'

aduce aminte de unele din evenimentele is-torice, sit ne spuna dee& cum-va aqi Romania da-toresce propa§irea ei politica fugilor periodice laBra§ov ale boierilor, së-a deca o datoresce ace-lor cate-va picaturi de sange romanesc, pe carePat vörsat cu vitejie pandurii lui Tudor §i pom-pierii din Delul Spirei ?

Nu fugind la Brapv §i adresand cand arz-malizaruri Portei, cand plecate jalbi la impëraVidin Petersburg i din Viena, s'a de§teptat simtulnational al romanimil i s'a ridicat poporul ro-man la stima i la increderea ce aratat'oputerile europene in timpul nostru.

Ele increclut in nob, ffind-ca ail vNutca nob scim Ando sa udam cu sangele nostru pa-méntul stramovsc, cand este trebuinta de a '1apara.

Ele all simtit ca timpii de umilinta ai seco-lului al XVIII1e all trecut pentru Romani,ei sunt gata a relua firul traditiunilor din secoliianteriori, i a redeveni un bulevard al culturei eu-ropene in Orient.

Acestea pare a le fi uitat autorul brovrei.,Pugetarea politicd pune in cumpana politicel ro-manesci numai rolul Domnilor fanarioti i bole-rilor de sub domnirea lor. Noi Ii rugarn sa,inalte privirile mai sus, cu. atat mai rnult,cu cat ne arata ca p6te 's'o faca, §i negre§it

a'§1

at

s'at

'I

i

cli

t

0 CIMETARE POLITICA 337

va vedé mai limpede cA nu ni se mai cade aia fugi la Bravv.

SA fugim la Brarv ? . . . Autorul clice nu-mai sti ne ascundem in munc dar sA ne ascun-dem cu armata ndstret intregd.

LAsand acum la o parte consideratiunile dedemnitate nqionalA pe care le am expus pênè aci,il mai intrebAm ancö dacA s'a gêndit serios lala putinta d'a realisa idea sa.

SA presupunem cA intrA in Vra, o armatAstrAMA, cu care nu voirn niel a ne lupta, nici ane infrAti ; atunci ni se (lice : Ascundqf cu-rend armata vOstrA in munti !"

Dar strAinii scit bine cA avem §i noi o f6-ramA de vre 60 mil ostql ; credetf cA el, luandin stApanirea lor Vra pArAsitA de firescil ei apA-rAtori, se voril multumi a trAi intr'insa, la camp,lAsand in dosul lor, la munti, pe osta0 nooriromani ?

Nimeni n'ar puté fi atat de naiv incat sAnu bAnuièscA in ce pericol s'ar afla, cand, prin-tr'o schimbare a politicel, acea armata romanAar crede de cuviintA a esi din vizuinele sale mun-tóse, spre a conlucra cu antagoniOii puterii carear fi ocupat vsurile pArAsite ale Romaniel.

Spre a inlatura o asemenea primejdie, strAi-nil cotropitorl vort prigoni dar indatA prin mull-

iT Romaniel pe ostaiI noOri cel furipti §i a-celti ostaI, avend statornica hotArire a nu se

25*


bate, ca sA satisfacA Cugetarea politica din bro-§urA, se vorii tot trage inapol 0116 ce intr'ovoril ajunge la hotarele României.

Aci, venirn nol a intreba pe autor : Ceall sA facA atunci cel 60 mil de ostag romani ?

SA fugA la Bra§ov ca boleril din timpil Fa-nariotilor ?

acolo la Brarv, ce voril gAsi el ? Amidset inamici ? In orl ce cas, Ornen1 earl II voril de-sarma §i 'I voril despregui !

Iath unde se infundA, dupe nol, Cugetarea,politica.

AratA-ne ea vizuina unde sA se pOtA ascunde, fArA d'a fi dibuitA, o Vire formatA cumarl cheltdieli in timp de SO de aril ; arate-nepescerea fantasmagoricA unde, ca in basmele orien-tale, s'ar puté face nevëclut tot poporul nostru,in timpul luptel ; arate-ne mai cu sèrnA regiuneamisteriOsA in care natiunea rornana s'ar puté stre-cura neintinatA de umilirea fugei i din care arputé reveni dinsa dupe lupta, cu tOte drepturileei din trecut ; arate-ne tOte acestea, i atunci nevom pleca capul dinaintea prudentei inVepciunia Cugetarif politice din 1877.

Altmintrelea, nol vom sustine cA tipografula gre§it data cu un secol pe coperta acelei bro-§uri. Ea de sigur se aplicA la anul 1777. Vomreveni in curend asupra altor idol, care i aceleatindh dupe nol, a dovali anachronisme, ant in

0

i


privinta situatiunii Statului roman, cat ssi in astArii actuale a popOrelor de peste Dun Are.

In ori ce cas, d'o-cam-datA, intorcénd frasalul Macau ley, cu care se incepe ap de frumosbro§ura in cestiune, vom qice cA déca s'at ye-qut timpi cand hotarele naturale ale tërilor aftfost inlocuite prin hotare morale", apoi de sigur,urmand povetile politice ale autorului broprei,armata §i natiunea romanA, impinse fiind, in fugalor rqinOsA, a trece peste hotarele naturale aletérel lor, s'art expune a cAlca tot in acel moment

peste hotarele morale ale stimei ce ele Oneaqi aft isbutit a'§i atrage in lume.

SA cAutam mai bine a ne tine cu tarie, subtOte privirile, in adevOratele nóstre hotare.

JoI, 2/11 fevruarie, 1877.

X.

0 CUGETARE _POLITICA, 1877"

so.

LuAm iarA§T in mama bropra anonimA inti-tulata 0 cugetare politicti, 1877 ; i o luArn deastA-datä cu scop de a cerceta décA nu cum-va,in privinta stArii generale a Orientului, autorullei nu se amAgesce tot atata cat asupra liniei de

gi

390 0 ClIGETARE POLITICA

purtare, in care el volesce s impinga in viitorpe natiunea roma,na.

Este de mirare a ved6 cum un preguitor a§a,fin al faptelor politice i al intrigelor diplomaticedin secolii i din deceniile trecute, a putut ajungecu géndul la o solutiune a§a, de pugin practica,ca aceia pe care ne o recomanda.

Ac6sta, constatare o vom puté face anali-sand apreguirile sale asupra spiritului care domne-sce printre locuitoril de peste Duna,re, §i vomved6 atunci cum, dintr'o abatere de la realitateafaptelor in acésta, privinta, decurge o intrega, si-stema. de politica inapoiat i eronata a penin-sulei balcanice, care vine de se infunda intr'opovata, pe care noi am dovedit'o ca nerealisabila,adica aceia de a fugi cu qtirea nOstra la munti,

-in casul cand RuV §i TurciI arü p6trunde la noiin tOra, spre a se bate unit cu

Scopul acestei fricOse manevre ar fi, dupeparerea autorului, de a sili pe puterile Europel

ne ac9rde neautralitatea mistra.Causele el aril fi intentiunile ambitiOse

cuceritOre pe care le hranesce de secoli marea na-tiune slavona, de la Nord, i care fact' ca existentaimperiului otoman sa, fie o necesitate, pe cat timppoporaVunile cre§tine ale acestui imperit slaba-nogit nu vora fi in stare a se apartine lor insele.

Acest drept, de a se apartine lor insele, au-torul concede ca, puterile Europel '1 a recunoscut

aliL

sa


numai Grecilor §i Romani lor, §i acésta au facile()pentru ea, ace§tia ail deteptat in cabinetele cc-), cidentale sirnpatii mai vii, pentru ca e pe de oparte at dat dovq1 (intre anii 1821 i 1856)de o aptitudine mai mare pentru civilisatiune,

pe de alta, find-cd sunt de ginta diferitd defamilia slava. Europa a fost bucurósa veqaluand o desvoltare mai rapede ca sa devinarepresentantii ideilor occidentale in Orient, sadevina baza pe care sa se pOta intemela edifi-ciul politic cel nod in Orient, sa fie chiagulund confederaliun1; politica justa i salutara,

72atat pentru tOte popórele Oriintului cat i pen-tru echilibrul european".

Observam mai ant6I, intr'un mod inciden-tal, ca autorul pune pe natiunea romana, peala anul 1821, pe aceiai linie cu Bulgaril, cuBosniacil , cu Herzegovinenii , qicend §i despredinsa ca Europa '1 a recunoscut dreptul de a seapartine, ca i cand nainte de anul 1821 Roma-nil art fi fost simple raiale turcescl i éra lor

ca i cand ei nu V art fi apartinuttotd'auna i Ora lor nu V ar fi avut chiar intimpil cel mai nenorociti, Domnil i administra-tiunea el separata. La ce Ore trebule sa atribuimacesta uitare a positiuniI pe care tot-d'aunaocupat'o Romania ? SA lasam Anse aceste amö-nunte ce ne descoperä o premisa cu desövêr§ireeronata se scie la ce conclusiuni duct premi-

sal

fl

,/

a

5i

pa5alik,


sele gre§ite spre a ne ocupa numai de poli-tica generala a peninsulel, astfel cum o tratézaautorul.

Este evident, dupe liniile reproduse mai sus,autorul vede unica scapare a Orientului euro-

pean intr'o confederapune care singura pote redaun echilibru statornic Europei.

noi am fost i suntem pentru confedera-tiunea orientala. Intrebarea ce provOca anse au-torul broprei este de a se sci care a-nume po-pore volt forma acea confederatiune, al caruichiag aü sa fie G-recii §i Romanii, a1e§1 de pute-

-i-

rile europene spre a pune basa edificiului celuinot in Orient ?

Cu cate-va reinduri mai sus, autorul pare aspune a cabinetele occidentale destula sim-patie pentru gintele de familie slavâ, spre a lechiama i pe ele in acest concert ; deci, urmandtot mereil a le tine departate de simpatia lor,acele cabinete lasa camp liber Rusiel de a con-duce, prin idea slavismulta, pe acele poptire, insinul carora tot autorul nostru recuthisce ca. apétruns acum adimc spiritul de nationalitatede patriotism, ce inlocuiesce la ele, in momentulde fa0, vechiul legament religios al crNtina-tatii, al ortodoxiei, singurul drapel in jurul ca-ruia se stringeati odiniOra popOrele cre§tine dinOrient".

A§a dar, idea de nationalitate, de patrie, a

ca

n'ail

,T


rësarit i s'a incuibat astaqi, in mod puternicprintre popórele slavone de peste Dunare. Auto-rul recunOsce acest fapt, chiar de la inceputulscrieril sale. 'apoi el ne arata, ca, de acesteRusia singura, urmanduV gróznicul ei plan decotropire a Orientului, profita stimuland patrio-tismul Iugo-Slavilor, pe cand puterile occidentalese sfiescil de acest nob spirit patriotic al popora-tiunilor slavone din Turcia i altepta cu rabdareca el sa dispara de sine§i, i ca acele popOreajunga, in stare a se apartine lor insele, pentruca in urma, sa participe i ele la confederatiuneaorientala.

Dar ore nu ne isbim aci de un cerc views, pecare insq autorul '1 a incins in jurul politiceisale oriintale ?

Tata cum se exprimã asupra rolului in carevolesce a perpetua existenta imperiului otoman,faça cu tendentele Slavilor de sub jugul turcesc :

Pe cat timp va exista idea ca disolutiunea impe-riulul otoman ar aye drept resultat a marl si Mai multputerea Rusiel i cã poporatiunile slave dintr'acest im-periii nu sunt ancö in stare a se apartine lor insele,dmenif de Stat ai Europel vor ft unanimi a cauta sagasésca mijlOce de a prelungi clilele imperiului otoman,

de va fi necesar, puterile occidentale nu se vonii dainapol nici chlar dinaintea unei actiunl ca cea de la1851 (??); rivalitatile i geloziele vorg tacea tot-d'aunadinaintea temerilor ce inspirit ambitiunea de predoninirea unel puteri cu exclusiunea celor-l-alte.

sa


Acestä stare va dura pent) ce poporatinnile slaveale Turciei, mai bine inspirate si mai luminate asupfaadev6rate1or lor interese, vord put6 presenta o solutiunecare sa pdta fi realisata farã pericol pentru echilibrulpolitic".

Citind aceste rOnduri §i confrontandu-le cucele qise mai sus in privinta dqtepthrii consci-intei nationale la Bosniaci, Muntenegreni, Croat'',Serbi i Bulgari, ne intrebam, cum Ore se vaputé descurca vre o dath politica Orientului? Care

fi 6re, dupe parerea autorului, mijlOcele dea inspira mai bine §i de a lumina asupra adev6-ratelor lor interese pe poporatiunile slave aleTurciei?

Dupe chipul nostru de a ved6 lucrurile, unpopor, care, dupe un jug secular, , .a recaltigatconsciinta sa nationala, acela este de sine§1 bineinspirat ; el se luminéza, insu§1 asupra adevera-telor sale interese; el este in stare a se apartinesie

Tot cam astfel au cugetat i cabinetele eu-ropene cand aü acordat simpatia i ajutorul lorGrecilor spre a '§i recapata independenta.

De ce Ore aril mOsura ele dreptatea cu altcantar poporatiunilor slavone de peste Dunäre ?

comitend ele o asemenea nedreptate, nueste Ore evident ca n'ard face alt-ceva cleat alucra in folosul ambitiunilor panslaviste ale im-periului rusesc, cu mai multh energie decat insäi

potts

insuE41.


diplomatia cabinetului din Petersburg §i decatpropaganda comitetelor panslaviste din Kiev §idin Moscva ?

Desprecuind i reprimand dreptele aspiratiunide independentA ale popOrelor iugo-slave, nu le artrapeqi ele d'a dreptul in bracele Rusiei, care li sedeschidil pururé cu blande promisiuni?

Diplomatia puterilor occidentale a precuit demult acésta cOrda, simtitóre a politicel orientale.In rasboiul de la 1853, ea a lucrat i a izbutita instraina pe Se'rbi §i pe Muntenegreni de laalianta Rusiel.

De atunci in cOce, ea nu a perdut din ve-dere mi§carea neincetat prop4itóre a supu§ilorslavoni al Sultanului ; i dovecli despre acéstasunt chiar faptele pe care autorul broprei letrece cu vederea, adica, adfmcul interes ce opini-unea publica in törile apusane, in Franca i inEnglitera, lar in urma chiar §i Omenil de Stataü aratat in anul trecut Slavonilor, cu drept ra-sculati in contra barbarel §i nesocotitel asupriria guvernulul turcesc.

Pe ce dar sa mai bazéza speranta autoruluicum ca, puterile occidentale nu se vorii da aiinapoi nici chiar dinaintea unei actiuni ca cea dela 1854 ?"

Ierte-ne autorul a 'I spune c. i aci, ca in-tru cola ce privesce rnijlOcele de actiune actuale

indatoririle politice impuse ai poporului ro-§.1

396 0 CIIGETAItE POLITICA

man, el se atIA r6mas in urma curentului general.Pe cand betranii diplomati al Engliterei, apa-

ratorii traditionali ai autoritatil otomane in pe-ninsula balcanica aü ajuns a declara ca guver-nul Sultanului nu mai pOte da cheza§ii solidepentru drepta administrare a poporatiunilor cre-tine, singur autorul Cugetdrii politice a rémas

visand regenerarea Orientutut prin Turd.Mergem pOte cam departe. Bropra pare a

Oce numai ca Turcia este MO necesaret spre aface educapunea Politicci a poporatiunelor slavonede sub jugul ei.

Ciudata sistema de pedagogie politica esteaceia pe care n ait descris'o, in vera trecuta,qiarele engleze, franceze §i germane.

Acea sistema a inspaimantat chiar i pe di-plomatil englezi. Pi-vom noi Romanil mai tari lafire, ssi lucra-vom ca sa intemeiem prin purtareanóstra actele nesocotite ale Turciei ?

Déca acésta este ceia ce ni cere de catreautorul OugeteiriI politice, apoi noi vom réspundeca nici interesul nostru propriii, nici al Europeicccidentale nu este ca noi sa urmam intr'astfel.

Stabilirea noului echilibru in Orient devinedin qi in qi mai contradictorie cu perpetuareaputerel otomane.

Nu luam parte activa cu popOrele rasculate,dar nu suntem nici aceia cari vom aduce nouëpedici acelui dorit echilibru.

,


Sn, nu ni se cOr6, dar ca, cu sacrinciul demni-0;0 i putintelor, pOte chiar cu al vietei nOstrenationale, s facem, mane poinaftne, treburile gu-vernului otoman i ale aliatului söü, adicA al na-iunii care amënduoi aspin. a '§i da

mftna pe d'asupra apelor

Sâmbna, 11/22 fevruarie, 1877.

XI.

O CUGETARE Po LivaA, 1877.

3°

Scirile tOte sunt spre pace. Serbia V a tr--mis soli): la Constantinopol; de bun a. séma deci-Vndu-se a trata chiar la Constantinopol, estefOrte hotaritn, a inchiada pacea. Aceimi hotarireav'end'o i Turcia, 'Ate MO mai mult cleat Ser-bia, nu in cape induoiala. c numai o complicareextraordinar i nepreyMun ar pute rupe d'o-data tratativele pacinice. Ceia ce confirm i maimult asigm%rile de pace, este ca, nouii ale§i pen-tru Scupcina, care a impins pe Serbia la r6s-bolu sunt in mare majoritate partisani

Muntenegrul din parte'l, dupe ce mai antOis'a cam impotrivit de a trtimite soli la Constan-

i

maghiare,Dunarii.

al pacii.

398 0 CITGETARE POLITICA

tinopol i a cerut sa trateze la Viena, apol laCattaro, a trecut in cele din urma §i peste acestscrupul de amor propria national, §i a trarnisdoui representaqi la Constantinopol.

Pentru ca Muntenegrul sa lea o asemenea de-cisiune, trebuie in adevër sa. fie fOrte doritor dea inchiaia pacea. i odata, facut pasul atat de ne-placut de a reveni asupra primului sëii refus,este anevole de admis c solil muntenegreni vortpleca de la Constantinopol WA, a duce la çettinietratatul de pace.

Se va qice amsë : Bine, Serbia §i Munte-negrul inchiaie pacea, dar Rusia?

A.ntéi, pacea odata inchiadata intre Turcia,Serbia §i Muntenegru, care ar mai fi ratiuneapentru ca Rusia sa declare rasboiu Turciei ? Erade presupus c. Rusia va alerga in ajutorul consah-genilor §i coreligionarilor söi in lupta cu Turcia;ca,nd ansë acqtia inchiaie pace cu Turcia §i luptaincetOza, in al cui ajutor ar mai aye s alergemarea natiune slavona de la Nord ?

Apoi dem insa§1 Rusia n'ar dori pacea, nunumai dupe cum o arat a. in actele sale oficiale,dar chiar in cea mai deplina §i intimA sincerita-te, Ore Serbia §i mai cu osebire Muntenegrul artmerge la Constantinopol sa trateze cu POrta?

Nu qicem de loc prin acesta ca, cele dou6princip ate slavone din peninsula balcanica urmezrtintr'un mod servil impulsiunea ce le d, Rusia;


din contra, suntem convi4 de spiritul lor de in-dependen i de demnitate nationalA. Dar careeste Statul, fie §i mult mai puternic deck Ser-bia §i Mu ntenegrul, care s6, se expunä sortilor

cu un inarnic superior lui in numërin mijlóce, fr s scie de cine va fi sustinutcine '1 va scApa de peire la cas de neisbe'ndA?

Serbi a i Muntenegrul ail inceput räsboiul invederea a nouë i marl avantagie §i in sperantanegrqit c Rusia, intervenind cu imensele salemijlóce militare, le va asigura acele avantagie.Ei bine, cum Ore ast6,c11 Serbia i Muntenegrularü renunta la frumOsele sperante cu care ail in-ceput r6,sboiu1, când art fi sigure c Rusia totva alerga in ajutorul lor ? Cum Ore mendrul Mun-tenegru ar priimi s se conforme dorintelor Pontei i sa. trateze despre pace la Stambul, décan'ar sd c. Rusia doresce pacea cu sinceritate?

Purtarea Serbiei §i a Muntenegrului ni separe a fi indiciul cel mai sigur cä declaratiu-nile pacinice ale diplomatiei rusesci sunt expre-siunea adevOran a simtimintelor guvernului §iimpëratului Rusiel.

Am spus'o de mai multe luni, Rusia n'are'a trage in nici un cas un folos direct din acestr6sboiu ; el ar fi pentru dinsa o luptA de mare

pur sacrificin, §i. este in natura lucrurilor caun Stat, ori-cat de puternic, s se gêndesca,s6. cumpa nesc6, de 0 miie de oil tOte eventuali-

ras-boiului si


O.-tile, mai nainte de a se arunca intr'o aseme-nea 1upt. D6ca dela inceput Rusia ar fi fostpe deplin hotarita a face rasbolu, de mult timpea '1 ar fi inceput.

Den dar pe de o parte Rusia nu este deloc nerabdatOre de a se incaiera inteun rasbolu ;déca pe de alta inchiaiarea pacii intre Turcia, Ser-bia i Muntenegru ar inlatura cu totul pretex-tul unei Mterveniri armate din afara, ce ratiunear mai ave rasboiul ? Ce ratiune ar mai ave oagresiune din partea Rusiei, and ea a declaratde la inceput ca. nu volesce decat s vina in aju-torul consangenilor i coreligionarilor soi in luptacu imperiul otornan ?

Discursul rostit de impOratul Germaniei ladeschiderea Reichstagului confirma in totul acesteconclusiuni. ImpOratul Wilhelm, care meret a ta-cut Ono acum in acesta mare cestiune, ridica as-tqi de o data vocea §i. de la inaltimea positiuniide arbitru al politicei Europei, unde '1 aü urcatmarele isbènde realisate de Germania sub dom-nirea lui, da asigurarea ca pacea va fi maqi-nutd, chiar déca Turcia n'ar executa din proprial

reformele privitóre la tratarea supu§i-lor cre§tini".

Aceste cuvinte contina o indouita prevestire ;cea adresata Turciei pare a fi unita cu o amenin-tare : chiar déca Turcia n'ar executa reformeledin propria'i qice impOratul, ca §i cand

I-

initiative ,

0 CIICiETARE POLITICA 401

in acest cas, ar fi lucru decis de a executa re-formel e din ini tiati v a" puterilor.

Cea-l-altd prevestire pare a fi adresata, ori-cuiar voi s. turbure pacea ; afirmarea impëratuluie atat de energicA incat ea este echivalentb. cudecisi.u.nea puternicului imperi'i de a se opunede a dreptul la ori-ce veleitate de declarare derasboiu.

Este mult timp de cand s'a scris in columneleacestui (liar cA, Germania, prin positiunea ei fackatat cu Rusia cat cu Austria, 'Jae sa, decidädespre pace i despre itsboiu.

Astaqi decisiunea s'a arAtat in mod solemn,de ctitre insu§1 impöratul; ea este pentru pace.

Constataitm astfel imbucuratdrea situatiunece pare a fi inInturat de asupra RomAniel ame-nintArile ce le vedeail multi in isbucnirea untilitsboiu, i acum putem trece, intr'un interescurat teoretic, la discutarea unei idel din impor-tanta bropit O cugetare despre caream mai scris.

AstNi nu mai este vorba de o amenintareiminentN ci pur §i simplu de a opune o cuge-tare" altel cugettbri", de a discuta pe una, pen-tru a putO legitima §i intemeia pe dis-cutiune lipsitA de ori-ce pasiune, de ori-ce ideepreconcepuM, de§i avênd cel mai mare interespentru viitor, in partea sa practicA.

Sunt subiecte atat de bogate prin natura25,682. 26

politica",

III.

i

pi

cea-l-alta,


lor, incat off in ce mod le ar intórce §i le ardesbate cine-va, pe tote fegele i din tOte pun-tele de vedere ele rëmant anco pline de interes§i nu obosescil nici pe eel call le discuta, nicipe cititori.

Astfel este subiectul dat de O cugetareprin povata de a retrage (in cas de inva-

siune) Wirea nostra din ochil trupelor straine,protestand sus i tare inaintea Europei, in con-tra violarii teritoriului nostru".

Pentru a pune cestiunea fait inganare pe a-devëratul ei toram, sa stabilim ca, dupe insu§1autorul Cugetarii politice", nu este vorba de in-trarea altor trupe straine decat de cele rusesci.Despre Turd autorul ne da asigurarea ca nu ei

gOndi st treca Dunarea; cat despre Austro-Unguri, dem ei ara trece Carpqii, atunci ca saretragem o§tirea nOstra, din ochil Ion" ar trebuinegre§it Oü s'o aruncam in Dunare, seu s'o tre-cern peste Prut, cola, ce de buna serna nu ne po-vatulesce autorul sa fa cem.

Servindu-ne de expresiunilel proprie, vom for-mula dar astfel povata data de O cugetare po-litica" :

In cas de a voi Ru§iI sa tréca Prutul, sprea merge sa, faca rasboIu cu Turcii, nof nici sä neinvoim a 'I' lasa sä treca, nici sa ne opunem cuputerea, ci sa protestarn sus i tare inaintea Eu-ropeI in contra violariI teritoriului nostru §i sa

po-litica"

s'arn

0 CITGET.A.RE POLITICA. 41)3

retragem armata nóstra din ochii trupelor rusesci,adica s'o retragem la mun-ti.

Este pöcat c intr'o lucrare atat de ingrijithcum e 0 cugetare politica", autorul s'a oprit tocmalacolo de unde able incepea cestiunea principala.Vine numai penë la primul fapt ce ar Ii sa, seindeplinésca de catre Statul roman, protestarea

retragerea la rnunti, §i. apoi nu discuta de loceventualltatile ce aril pute nasce din acest fapt,nu arath ce ar trebui sa faca Statul roman infaca acelor eventualitati. Pentru a convinge penatiunea romana despre intelepciunea povetei sale

despre efectele ei bine-facetOre pentru Vra,era neaparat sa discute tote eventualitatile posi-bile sa traga dintr'insele conclusiuni in favó-rea acelei povete.. Cola ce n'a facut autorul, s'o facem poi pescurt, pentru propria nOstra edificare, precum §i.pentru edificarea cititorilor.

Ne retragem armata la munti i lasam totrestul tërel in prada ar voi s'o calce.

Prima eventualitate ce trebuie sa ne o infa-gissam in urma acestul fapt, este ca Turcii cutrupe neregulate, Cerchezi, Ba§ibuzuci, völtendfruntaria cu totul nepazith, volt trece indatain Romania ca intr'o tera parasita de aparatcrilel ; pentru a ridica piedici in calea armatei ru-sesei, ei vora distruge calle nOstre de comunica-tiune, vora arunca in aer podurile, voril Mmici

26*

ti

orlcul

§i


caile nOstre ferate, voril face golul in jurul ar-matelor inamice, luand cu din§ii tote provisiunile,ridicand set incendiand grau, porumb, fèn, etc.,rapind vitele, bol, cai, oi, i ducèndu-le peste Du-näre pentru aprovisionarea armatelor turcesci ;apoi setea de prada §i de barbare devastari, unin-du-se cu trebuintele rasboiului, casarmele, edifi-ciele nOstre vorb. fi incendiate, sub pretext de anu se lasa adapost trupelor inamice ; insi ora-§ele vora fi pradate i incendiate de acele turmebarbare ale caror monstruOse neomenii ail ridi-cat indigqiunea Europei intregi ; campiele nOstrenu volt mai fi decat un pustiü desolat, pe carevoril geme sute de mil de familii perind de f6me,bantuite de tOte ororile ce le aril aduce cu din-sele bandele sëlbatice armate de Turcia §i des-lançuite, in forma incontra trupelor inamice, ansoin realitate mai mult incontra nenorocitelor po-poratiuni romane.

Admitem, dupe cum cu drept cuvént se a-sigura, ca este o absurditate strategica, de a qice

trupele turcesci volt trece in Romania spre aopri pe cele rusesci; din contra ele se voril marginia pazi trecerea Dunarii, trecere la care s'ail sf6-ramat atatea formidabile armate. Este ans6 ne-contestabil c Turcii volt ave interesul cel maidirect a distruge, inainte de sosirea armatelor ru-sesci, cane nOstre de comunicaVune i a lua provi-siunile pe care armatele rusesci le ar gasi la noi.

\

p

oh


Credem a pute afirma c. acésta intra chiarin planul de aparare al Turciei.

Pentru a '1 realisa, indata ce armata nOstrava ft ascunsa in munti, nu voril ave trebuintade a expune armata lor regula0 dincóce de Du-nare ; volt rapeqi bande neregulate care sa '§iindeplinesca sarcina de distrugere §i de preda ;apoi cand drumul va fi facut, acele bande nicivolü mai a§tepta ordine ; volt trece dupe bunullor plac. DOca asth4b cand armata romana facepaza pe fruntarie, acele bande se incerca, a trece,§i cand pott, pred i ucidit, dar mi-te atuncicand volt sci ca o§tirea romana nu mai pa-zesce malul stang al Dunarii!

Chiar dOca am admite c comandantii supe-riori turcesci voril tramite trupe regulate spre adistruge caile mistre a ne lua provisiunilecela ce nu este asemene Mci o binefacere pentru

Ore Cerchezii i Ba§ibuzucii voril avetrebuinta sa cera vole spre a trece i din§ii cutOte cruqimele lor ?

Cat despre Rusi, din momentul ce nol vomfi protestat i vom fi parasit nob in§i-ne Vra latOto ororile rAsboiuluI, negre§it ca nu ei se voritsirnti indemnati set datori a face politia, in loculnostril, ci voril cauta de mi§carile lor strate-gice, i cat pentru restul tërei, Ii volt lasa invoia ori-cui ar puté prade.

Tan prima eventualitate, pe atat de pugin

ca

§i

Vra,

's1

sa'l


zimbitOre pentru sërmana tera pre cat §i de fa-talk ce ne o inftigi§eza Cugetarea", produnendu-ne de a ne retrage cu o§tirea nóstra la munti.

Ian cum chiar cugetarea cea mai patrioticapOte s ajunga, prin fatalitatea imprejurarilor, arealisa visul de aur, atat al marilor comandanti'turci, cat i al bandelor sebatice de peste Du-nare ; unii pentru a puté cu inlesnire nimici dina-intea Ru§ilor cal de comunicare §i mijlóce de a-provisionare, altil pentru a V puté satisface inburin, voie setea lor de préda §i macel.

Idea de patrie §i de datorie catre dinsa dis-pare dinaintea acestor efecte ale cugetarii de carene ocupam; nu mai remano decat, de o parte unnumér Ore-care de Omen! a caror posit'mne lepermite sa, scape peste munti de tOte urgiile ras-bolului, 'far de alta parte un popor intreg de maimulte miliOne parasit de cOrmacil lui in prédatutoror suferintelor imaginabile, dupe ce aceialTcOrmaci ati ripit i toti aparatoril §i tOte mij-lOcele lui de aparare.

Astfel s'ar improspéta, dupe dotielect de an!de existenta independinta §i de sacrificie pentrua ne constitui, canticul séü mai exact blestemulcu care poporul roman urmarea pe aceia cari o-diniOra treceat peste munti §i '1 lasail in prédaincursiunilor turcesci :

'I


DOnane, bani mai multi,Ca sä trécA peste munti,

Saracii de el 1SA mergA 'n tera nemtdscdFi toti sA se prApAddseA,

Sftracii de el !

In alt numër vom examina cele-l-alte even-tualitaV ale retrageril armatel nOstre a munti.

SâmbHt6, 12/24 fevruarie, 1877.

XII.

O CUGETARE _POLITICA, 1677."

4°.

Sunt idei care din momentul ce se WI pu-blicitatii, nu mai potil rèmane intunecate de negurainduoielei ; ele ceril sa fie desbatute , analisate §icernute prin sita discutiunilor publice, periö cand,despartite §i v6nturate de ori-ce törite , va ré-mane numai grauntele curat, astfel Meat ori-cinesa póta precui cu siguranta calitatea §i valOrea.Cand o idee de acelea este aruncata in public,datoria ori-cui Vne o 'Ana este de a intra in lu-crarea de limpeclire i rafinare.

Ac6sta datorie ne am implinit'o §i ne vommai implini'o §1 astaqi in privinta idei ca, lacas de a voi Ru§ii sa treca, prin Romania spre

'I

408 0 CIIGETARE POLITICk

a face rasboiu cu Turcia, noi sa nu ne inpotrivim,nici sa consirritim, ci s protestam sus tare

sa retragem armata 'Astra din ochii trupelorstraine", adica sa ne retragem cu dinsa la rountf,läsand tot restul Orei la discretiunea ori-cui arvoi sa dispunä de dinsul.

Acèsta, idee este la cel mai inalt grad, de na-tura celor despre care vorbiram; este o adev'erathfericire ca, ea pOte sa fie discutata in lini§te, cusange rece, fara int6ritarea unei amenintari imi-nente de räsboiu; astfel oricine o póte lira dupecum ea este in realitate, adica inspirata de cele maipatriotice ingrijiri, i sa '1 opuna alt mod de avedé, inspirat de aceleql simtiminte ; in scurt,

presente faça in faça duoë opiniuni de o po-triva respectabile, rëmânènd ca publicul roman

juclice intre dinsele.Am spus, in numërul nostru de dumineca,

atunci cand (lice cine-va sa protestam §i sane retragem" , cestiunea able este desemnata ; a-cesta este primul ei cuvént ; romane ca de aciinainte sa, ne infaçi§am tOte eventualitatile decare ar pute sa fie urmata o asemenea decisiune,pentru ca sä putem judica in cunoscinta decausa despre utilitatea bunatatea ei, din pun-tul de vedere al interesului national.

Am aratat, ca prima i cea mai imediatadintre eventualitati, tera mai intrOga lasata jaf§i macel Balibuzucilor i Cerchezilor, deslançuiti

sä

st

ct

si

i

0 CUGETARE POLITICA 409

pentru a distruge cane nOstre de comunicatiunedinaintea armatelor rusesci, pentru a face golulin jurul trupelor inamice, rapind tot ce s'ar maiputé gasi ca cereale i vite. Scim indestul cesunt Ba§ibuzucii, Cerchezii §i ostai turd in ge-nere , pentru a nu mai ave nici o induoidla caaceste acte art fi insoçite de cele mai monstru-Ose brutalitg §i cruclimi asupra nenorocitelornóstre poporatiuni , care ar urmari cu un eternblestem pe cOrmuitorii ce fi paräsit astfelin prdda unor nemësurate suferinte, rapindu-leaparatorii i mijlócele lor de aparare.

S6, discutam astaqi §i cele-l-alte eventua-linv.

Ce am face protestand contra pa§iriipe teritoriul nostru, spre a se rasboi cu Turcii?

Negrqit un act de ostilitate contra Rusiei.Ce am face adunand armata i materialul

nostru de rasboiu §i retragandu-ne la mug, infaça trupelor rusesci?

Neaparat o demonstrgune militara in con-tra armatei rusesci, echivalenta cu o declararede rasbolu.

011-cat am voi s intortochiem lucrurile , a-césta este purul i exactul adevër.

Dand dar faptelor adevëratul lor nume, fãräa ne juca asupra cuvintelor, este vorba de a facemi act de ostilitate, i pe lUng acesta, o demon-stratiune militara in contra Rusiei.

art

RuVor

'Ig.1

410 0 CITGET ARE POLITICA

Pe ce ne am interneia intru acesta? Care nearü fi aliaii siguri i puternici , ce ne art veniimediat in ajutor ? Autorul Cugetarii politice"nu ne o spune.

St qicem c l'am ascultat; fara de a ne fi asi-gurat de nici o alianta, fara de a fi vöqut ca con-tra Rusiei se ridica cu armele vre o putere Eu-ropeana, noi am protestat, ne am luat tunurile,puscele , munitiunile , soldatii i ne am retras lamunti. Ce se intèmpla in asemenea cas ?

Ore Rqlor le ar da mana sa lase in spa-tele lor o armat ostith, gata la ori-ce moment,la ori-ce prefacere politica , la ori-ce neisbêndarasboinica , srt le calla in spinare , sa 'I desorga-niseze, sä le tale comunicatiunile cu Rusia, sa lecauseze in fine un cumplit desastru? Cea mai e-lementara prudenta militara nu 'I ar lasa sa co-mita o asemenea nesocotinta.

Armata rus6sca s'ar vedO astfel nevoitase iea in One, armatei romane ; acésta n'ar maiaye atunci decat duoé lucruri de fäcut : ségse incaiere in bataie §i insql autorul Cuge-tarn' politice" , qice c acésta ar fi un zadarnicolocaust sä se retraga cu precipitare ,sand cu voie fãrä voie, parte din material, luatimediat de Ru§i ca préda legitima de rasboiu,trecdnd in Austria, unde an fi desarmat i dis-preguita.

Ce se face cu téra in ambele aceste casuri?

s6,

0,

set la-

§i


Este sal nu luata de Rql prin dreptul decucerire?

Trebuie set nu ca puterile europeane sa saratete ca sa ne o rode?

suntem noi asigurati formal de mai na-inte ca ele vora sari ca sa interclica Ru§ilor de

o pAstra, i ne voril recla-o?Nu este Ore mai probabil ca, in faca deser-

tiunil guvernului i a intregel armate romane dela postul lor, spre a fugi peste hotare, acele pu-teri volt veni sA faca impArtirea unei èrI ces'ar fi aratat incapabila de a V apartine

Acésta este una din alternative ; vine a-cum alta.

SA (licem ca autorul CugetAril politice" seIntemeiazA in calculele sale politice pe o alianta,buna Ora pe alianta Austro-Ungariei §i c prinurmare ne povatuiesce sA protestam §i sA neretragem la munti, pentru Ca, de acolo , unindu-ne cu armata austro-ungaresca, sA cAdem de o-data asupra armatei rusesci.

Bine-voim nol a admite acésta, pentru a a-tribui mai multA seriositate Cugetarii" in povatasa de protestare i de retragere; autorul nu vor-besce ansö de nici o asemenea alianta, ci spune caar trebui sA facem dupe cum ne povatulesce, ori-earl' arü fi imprejurarile.

admitem dar ca nol protesnm , ne re-

§i

a

SIt


tragem cu armata la muntl i imediat trece inajutorul nostru armata austro-unguresca. Ce seintêmpla atunci?

SO-0. Austro-Ungurii, impreuna cu noi, sunteminvin§i de RINI, respirV peste Carpati i atunciperduta este téra nOstra , Pdra ca nimeni sa omai OM scapa, de Ore-ce Austro-Ungaria, brag alputerilor europeane intr'o asemenea cestiune, arfi redusa la neputinta.

Set armata austro-unguresca este InvingO-tOre , respinge trupele rusesci peste Prut, i a-tunci iarki perduta este -Vra, cod cine Ore armai pute sa dispute Austro-Ungariel o domina-tiune de atata timp rivnita?

In ambele casuri Romania va fl perduta, setcel mai pugin ciuntita, redusa la jumötate.

Interesul nostru national este, penë se voltstabili alte raporturi intre natiuni , ca nici Aus-tria sa invinga pe Rusia, MCI Rusia sa invingape Austria; in ambele casuri , in starea actualãa lucrurilor, am fl perduti. A ceste duo6 marl pu-teri trebuie sa faca echilibru una altia. Noine aflam adapostiti" chiar sub tavele balantei; ondin ce parte s'ar distruge echilibrul, am fi strivitt

Apoi infaciVndu-ne consecintele fatale aleprotestaril §i retragerii mistre la munti, sä nuuitärn ca, qicOnd Rusia §i Austro-Ungaria, nu qi-cern tot. Mai este Germania, care e mai mult


and)" decat dinsele, in ace.sta, cestiune; e Germaniacare, prin positiunea eX intre Austria §i Rusia ,devine arbitrul natural al conflictelor din Orient.Ea face victoricisa pe Rusia, tinènd in fra. pe Aus-tria sett face pe Rusia sa se retraga, lasand manalibeth Austriei. Ea face pe Austria victoriósa dan-du'i ajutor in contra Rusiei, séü perde pe Austrialasand'o sa se aventureze contra Rusiei i callêndpe la spate asupra ei. Intr'un cuvént, atitudineaGermaniei decide tot in complicarile din Orient.

Prin urmare déca armata rusésca pornescecontra armatei thistre la munti, si Germania tinein frell pe Austro-Ungaria, suntem perduti; téranOstra e luata prin drept de cucerire, §i incalcu-labile nenorociri sunt causate in acelasi timp, lacamp, de Ba§ibuzuci si de Cerchezi.

La camp Turcii , la munt'i : pr6damacel preste tOta téra.

Déc. Austro-Ungaria este lasata a 'se Inca-iera in rasboiu, §i apol Germania da, set ajutorRusilor in contra Austriacilor, sO1.1 Austriacilorin contra Rusilor, ce se intémpla ?

In primul cas Austro-Ungaria , atacata dinthio pri, e sferamata; Rusil ajungd triumfatoriin culmea Carpatilor,, isgonind 'nainte-le römasi-tele armatei austriace §i romane; téra e cucerita ,

si nimeni nu mai 'Ate disputa Rusiei acésta cu-cerire, Austro-Ungaria find redusa la neputinta,de nu chiar

Ru0

nimicita.

414 ALIANTA CU RUSIA LA CAS DE RASB0111

In al duoilea cas, Rusia cedeza naintea pu-terilor Austro-Ungariei ajutate de G-ermania; ar-matele rusesci sunt aruncate peste Prut ar-matele austriace ocupa Vra. Frumósa Dunarealbastra germana" sa realisa atunci ca i Rhi-nul german ," §i Ungurif II dal"' de-a-dreptulmana cu Turcil peste Dunare, dape aspiratiuneaexprimata in alegorie chiar pe sabia oferita luiAbd-ul-Kerim, unde un magnat ungur I§1 da manapeste Dunare cu un pa§a, turc. Cine va mai oprirealisarea acestel aspiratiuni, cand Rusia, careface echilibru Austriei, va fi invinsa slabita.

Tata perspectivele ce ni le deschide Cugeta-rea politica" de care ne ocupam ; In ori-ce cas

ori-cum s'ar intOrce lucrurile , preda , incendiia§i mace1 din partea Turcilor, cucerire din parteaRu§ilor set din partea Austriacilor.

JoY, 16/28 fevruarie, 1877.

XIII.

ALIANTA CU RUSIA LA CAS D' RASBOIET

ScirI de pace incepti a veni din tote partile;prin urmare, pericolele urgente la care ne expu-nea intetirea rasboiului in Orient paru a se fi ra-sipit set, mai bine Tcénd, a se impugina de-o-

§i

§i

5i

ALIANTA CU RIISIA LA CAS DE RAZBCAU 415

cam-data. pentru noi din ce in ce mai mult. Saprofitam de securitatea nOstra relativa de astacii,spre a mai provoca ore-care cugetari, -MA, pre-tensiune de a da respunsul cel mai nimerit.

E firesc lucru ca, dupe o agitatiune aa demult prelungita, dupe atatea griji mere.' pre-inoite, tot omul, incepend acum mai mult setmai pucin a se lini§ti, sa voiasca a V da sérnadéca cu drept cuvent a fost ingrijat i deca dinevenimentele cele petrecute nu resara ce-va buneratiuni d'a se preocupa despre viitor.

Fost'a numai roc de pale acea velvóre carese aprinsese ay, de tare in vecinatatile nOstre ?

Revolta surda i uneori chiar faci§a, a Bul-garilor, urmata de gróznicele maceluri §i devas-tari ale selbaticilor B4-buzuci i Cerkezi maho-metani ; eroicul rasbolu sustinut de Sérbi §i deMuntenegreni, in timp de opt luni, in contraunei armate inclecit de puternica ; inferbentarearäsboinica a Rusiei i dispositiunile aratate in-sql de Tarul in favOrea poporatiunilor cre§tinede peste Dunare; mi§carea opiniunii publiceapoi §i a diplomatiei, in Vita Europa apusana ;congresul puterilor adunat in conferen i tra-tand despre sórtea supu§ilor Portil; in fine revo-lutiuni peste revolutiuni, ucideri §i mazilii incele mai 'nalte regiuni ale guvernului otoman;Ian o succesiune de evenimente care, find MO

gramadite intr'un spatiu fOrte restrins de timp,pi

416 ALIANTA CU RIISIA LA CAS DE RAZBOIII

anuntati o conflagratiune generalA a Orientului.de-o-data totul pare acum a se porni cu

binNorul pe o cale lin a§ternutä. De unde nealteptam la hopuri mai marl §i mai primejdióse,s'ar (lice 0 fie-care NI face acum o datorie de alimpei calea politicel Orientului, dand cu ingrijirein laturi ori-ce pledicA ar putO nasce din aspira-tiuni i din susceptibilit6V, proprie unora i altora.

S'a qis c Rusia a instigat rAscOla Slavilordin imperiul otoman , 0, prin intrigile ei s'adqteptat in sinul poporatiunilor iugo-slavone spi-ritul de panslavism.

Rusia inteadevër a strigat mai tare 0 tre-buiescii s0pati Bulgaril, cre§-tini de-a drépta Dunnxii de nedrepntile asupri-tOre ale guvernului otoman.

Dar iatä aceiql Rusie s'a potolit i fara safi oWnut nici un resultat positiv i direct la ce-rerile sale.

Care va fi Ore causa acestel subite rëceli dinparte'i ?

Nu cum-va s fi recunoscut §i dinsa ca,, nupentru presupusele interese panslaviste ale Ta-rului a lucrat Omladina Iugo-Slavilor, ci c Bos-niaci, Herzegovineni, Bulgari i to-ti Sla-voni de la DurAre n'at avut alt cugetdecat acela de a se libera pe sema lor proprie §ia fi din§ii in Orient popOre de sine§i statatOre,

Sérbii

i n'au

ALIANTA CU RIISIA LA CAB DE RIZBOIII 417

ca Grecii, ca Romanii, bucurandu-se de drepturide libertql naVonale ?

Acele drepturi, acele libertaV, ei le will nunumai de la Rusia, ci de la puterile tOte ale Eu-ropei creltine. SOrmanii ! aft avut chiar cutezareaa le cere de la propria lor virtute, sperandcei mai tail nu '1 voril lasa s '§i verse sangelein de§ert !

lath ca Rusia, cea banuita de a fi rascu-lat pe Slavii Turciei in propriul sëtl interes, nule acorda acum mai mult interes decat cele-l-alteputeri, care nu pail fi acusate de panslavism.

Multe cugetari voril provoca i trebuie saprovOce aceste durerOse ciudate evenimente.Datori fiMd cu toVi sa le studiem bine, credem

pentru moment putem Oce cä ele ne invqadouo lucruri.

Unul : ca nu idea panslavismului, care esteo ilusiune abstracta i fara de folos practic pen-tru nici una din partile caria ea este atribuita,mama cugetul i aprinde dorintele popórelor sla-vone de la miéci. SOrbii, Croatil i Bulgarii nu.aspira, d'a ft intrupql in marele imperit al Nor-dului, nici chiar d'a fi supW patronagiului softexclusiv. In oi se mic a. spiritul unui patriotismcu totul local, idea unor naVonalitaV speciale,care nu tint catu§1 de pucin la incorporarea lorin sinul unei vaste puteri slavone; tot ala de

111.25.682. 27

O.

en

Si

i

ca

418 ALIANTA CU RIISIA LA CA8 DE alizsolv

pugin aü voit Italieni i Spaniolii s faca partedin imperiul latin, pe care il improvisase Napo-leon I pe la inceputul secolului nostru.

Rusia nu pOte sa, nu fi simtit care sunt do-rintele i interrtiunile coreligionarilor el, fie §iconsangeni de la Dunare. Chiar sn. fi avut o-dinidra, dinsa intentiunea d'a '§i atrage §i a'§iincorpora treptat pe ortodoxii de la mi60,1i, ex-perienta Ii va fi deschis ochil asupra curentuluifiresc ce se produce in sinul acestor poporatiuni,§i suntem in drept sa, credem c dinsa nu va fitocmal ala de naivä, spre a reincepe meret ace-la§ joc , in care tot-d'auna dinsa remane

Care ar fi dar interesul Rusiei, ni se vaqice atunci, d'a sustine meret pe cre§tini Incontra Otomanilor ? 'Ian al douilea punt.

Permith-ni-;e aci a desvolta pugin idea care,dupe Orerea nóstrA, resare ca un invataxnentfolositor noè Romamilor ca i tuturor popOrelordin Orient, mai ales din diversele i curióseleevenimente ce s'au petrecut in anul trecut.

Purtarea Rusiei, care de asta data a fost inrelatiunile sale cu POrta cu totul diferin de ceiace ea era in trecut, pare a se fi desvèluit subto noua fasa., in care a intrat acurn politica acesteiputeri fagä cu Orientul.

Nu se va puté td,gadui cä o ambitiOsA sete

p'a-

gubaV..

ALIAN3A CU RIISIA LA CAS DE RAZEOIII 419

de cuceriri s'a fost amestecat, anco din secolultrecut, in cruciata pe care Petru cel mare §i

lui ati intreprins'o in contra Turcilor, spreu§urarea nevoilor de care sufereati popórele or-todoxe sub jugul Mahometanilor.

Ceia ce a rënias anse mai evident i maistatornic din acele lupte ale Rusiei cu POrta, afost liberarea succesiva a unor portiuni din acelepopóre.

Liberarea a fost partiala, mica, strinsa, su-grumata ca sa (Deem astfel, dar totql ea a fost,§i a tagadui ca Rusia a facut mutt in acestsens, ar fi o neiertata falsificare a istoriei.

Dar ceia ce trebuie sä adaogim pentru in-tregirea istoriei este ca, pe lünga rasboiul de de-votament religios, pe limga lupta meritorie infavOrea mantuintei §i a civilisatiunii, pe careRusia le sustinea in contra Mahometanilor,strecurat, tot-d'auna in trecut, probe pré multinvederate de acel amor proprit grNi-t fOrte aldiplomatiei, care nu se indura a concede folOsealtora, fara d'a opri §i ceva din ele pe semal.

Astfel, Napoleon III, care a§a de mult a con-tribuit la liberarea i la unificarea Italiei, a per-dut mare parte din simpatia Italienilor, din mo.mentul cand a pretins o rösplata teritoriale fieea cat de neinsemnata, cand a despuiat pe Italiade douö particele ale ei, Nizza §i Savoia.

A cere de la o natiune cesiunea unei parti27*

ur-maid

nab

420 ALIANTA CU RIISIA LA CAS DE RIZBOIII

cat de mica din coprinsul ei national, este totatat cat a cere omului drept rèsplata pentru celmai mare serviciti, ca sa dea un ochiu séü omama din corpul sail. Este tocméla jidovuluiSchylok , un ce care revolta instinctul nationalin cel mai nalt grad §i transforma recunoscintachiar in mt..

Rusia, la 1854, ca §i Francia la 1870, ailresimtit cu amar efectele unor asemenea tocmell.Ea va sci, credem, sa, profite de un aa mareinva0mOnt.

Astfel credem ca ne putem explica urmárileei in conflictul actuale din Orient.

De§i mai mult decat ori care alta, putere,este lucru firesc ca ea sa se intereseze de sOrtacoreligionarilor §i consangenilor ei de peste Du-nare ; vedem totu§i ca, ea a invatat a fi acumtot a§a de cumpatata §i de prudenth ca Englitera.

De Ore-ce nu mai nazuiesce a face concuisteteritoriale in imperiul turcesc, ea '§i a marginitactiunea in favórea cre§tinilor de peste Dunäre,in manifestatiuni i acte diplomatice cu o nuantafOrte pugin mai accentuath decat ale celor-l-alteputeri europeane.

A§a dar ne intreloam acum :Ajunsa la acOsta, stare de drepta cumpanire

a intereselor sale orientale, Rusia mai pcite eaOre presenta acele pericule cu care dinsa ne ame-ninta PAO§ la 1853 mai inainte ?

'ti

§i

ALIANTA CIT NUBIA LA CAB DE RAZBOICT 421

Cand ea, in Orient, s'a pus pe o cale inles-nitóre adevëratului progres, adica pe calea ur-math, de puterile occidentale, cu singura diferenta,póte, ca ea ar dori sa inainteze pe dinsa mairapede ; and politica Rusiei este acela a Europelcivilisate, al carui steg ea se grabesce mai mult}Ate decat alii a'l implanta in partile orientale ;cand se vede presenta i actiunea Rusiel in ace-ieai unde sunt puterile cele mai progre-siste ale Occidentului, mal este Ore casul d'astarui in cea mai absoluta neincredere ?

Cere-ni-se-va Ore sa ne lepadam astall detoti protectorii no§tri europeni, Cali de la trata-tul din Paris ne aü luat subt ocrotirea lor;cand el toti sunt acum uniti asupra intereselorOrientului, nol sa le strigam NoO Romanilorne este Una, de voi, find ca aveti pe Rusiaprintre vol! Mal bine rörnanem cu Turdi, maiales ca el V aü dat mana pests Dunare cu Un-gurii, car atat de mult ne iubesdi i ne vorUbinele !"

tatá la ce confusiune de idel 'Ate sa ne

f) bath, ce dise in Camera. lordul Salisbury :cConferenta avea dou6 obiecte in vedere ; deca n'a reusit

sa dea mai mult simc comun Turcilor, a reusit cel pugin, cumsper, sit inlature neinfelegerile si sit stabilésca un acord perma-nent intre marile puterY, care nu fusese separate decat momen-tan prin barmier( si neincrederY,)

r

422 CONVENTITINEA DE RIZEOfII cU RIISIA

aducA o rea precuire a evenimentelor politice,importante i instructive, ce se petrect astAcli inEuropa.

SA cugetAm la ele; dar sA cugetArn drept;cod decA este pericol a lucra fArA a cugeta bine

fArA a veghia cu agerime, pericol tot ma demare este in rAtacirea cugetarilor i in gre§itaaprecuire a faptelor.

JoY, 17 fevruarie (i martie), 1877.

XIV.

CONVENTIUNEA. DE RA.SBOIU CU RUSIA.

Din obiecOunile cate, in corpurile leginitOre,s'au radicat in contra actului InchiAiat de guver-nul nostru cu acela al impOrAtiei rusesci, s'a pu-tut observa cA nimeni n'a gasit §i n'a dat o so-lutiune practicA, alta decat acela la care am a-juns prin tAria evenimentelor, tArie cumpAnitA intot timpul cu pruden i cu patriotism de gu-vernul nostru.

Spus'a Ore cine-va, in desbaterile din Cameradin Senat, ce trebuia §i ce putea sa faca gu-

vernul roman, ca s preinte'mpine ceia ce s'a in-témplat ? sOü cel puçin ca sA asigure positiunea

§i

0

CONVENTIIINEA DE RIZBOIU CU ItIISIA 423

VriI, in asemenea eventualitql, in mod mai te-meinic?

Nol n'am auclit alt ceva cleat unele recrimi-Wiri neintemeiate i neraVonate, unele declama-puni, al caror resunet devrt a dovedit tocmaicontrariul de cela ce ele se cercati a dovedi, a-dicti cum ca, ne sunt glasurile amutite, sub pre-siunea unel armate cotropitdre ; in fine, unelesubtile amandamente, care, admMnd in realitateca bune faptele guvernulul, pareaii a fi fAcute cuunicul scop de a'l tagadui, prin vot, meritul unelpurtasI intelepte §i patriotice.

Am mal putea adauge aci a -Lae aceste o-biectiuni de diferite soiuri ajungeati la duce con-clusiuni :

Una d'o nesocotinta, pe care numal orbireapasiunilor o 'Ate explica, dar nu cfttu§1 de pugina o scuza in momente a§a de grave.

.Alta care era un frumos joc de dilAcie, decacum-va propunatoril el arti fi isbutit a o face säprevaleze.

Nesocotintã nescusabila, ar fi fost in adevërrespingerea conventiunil facute cu imperiul ru-sesc, nu numal pentru cä acel act devenise unfapt implinit §1 IAA la un ore-care punt obli-gatoriti prin intrarea o§tirilor in Principat ; darmal cu sema, fiind-ca respingerea lui ne fAceascapam din mana, singurul sprijin, singura arma,

s6,

424 CONVENTIUNEA DE RAZB01.13 CU RITSIA

de apArare, pe care Vra nOstra, a putut'o afla inaceste momente de pericol.

Rezemqi-vë, ni se qicea, de tratatul din Pa-ris".-- i apoi tot aceia cari ne da acésth povataveneab a spune cA, nimic din acel tratat nu maisth in piciOre. A§a dar, de cela ce li se pare a ftnumai o umbth, cum puteat ore cu sinceritatesq, céra a rezema existenta patriei nOstre ?

Apol iar s'a : Nu credem ca puterile oc-,cidentale sa, ne fi refusat sprijinul lor. Aduceti-neclover .

Guvernul a presentat cu grämada dovei cAs'a adresat cAtre tOte, i ftträ curmare, §i pOnéla ora din urn:La, §i nici una din puteri n'a voit,sOI n'a putut sa ne apere, nici chiar printr'o sim-pia protestare. TOte ad stat §i staii anco intr'oincurcata nemi§care.

Astfel, pericolul devenind iminent, guvernulPa prevenit, ftice'nd, numai in ajunul isbucnirii

un act de prudenta, pe care s'a feritfOrte a '1 face mai de timpuriii, fiind-c6. atuncii s'ar fi putut atribui caracterul aventuros, pecare unii voiescil srt atribuie §1

In contra unor a§a slabe obiectiuni, Vra, prindelegatiunile e, s'a pronuncat §i nu se póte (licec6, voturile dat sub presiunea vre unui sim-timent de terOre.

Déca cum-va a existat in corpurile legiui-tore sal afara din ele, un asemenea simtimOnt,

qis

asboiului,

astacli.

t.

it

sat

CONVENTIUNEA DE RAZBOITY CU EMMA 425

acela de sigur nu provenea din actele la care acooperat guvernul nostru ; din contra, terOre in-spill la nol numal liniile de purtare pe care ailvoit a le preconisa unii oratori ai opositiunif :adica, nepasarea care ar fi lasat téra in prOdaori-carei nvliri, i resistenta in contra ori.-cariltreceri de qtiri prin teritoriul nostru.

Intre aceste duo6 extreme, intre umilire d'oparte, §i intre benevola §i sigura nOstra sdrobire

sacrificare de alta parte, guvernul a mentinutnatiunea romana pe vechia el cale traditionala,pastrandul chiar i atat prestigit pe cat Statulnostru a putut s catige prin tratatul de la Pa-ris i prin propriele silinte ale Romanilor, dincursul acestor ultimI duoëleci de ani.

Tratand cu marele i puternicul imperit ru-tsesc, in momentul cand el 1V inalta, spada in a-pararea popOrelor asuprite din Orient, concedan-

favOrea unei libere treceri prin teritoriul nos-tru, in schimbul unei garantari a tuturor drep-turilor nOstre, perdut'a Ore Statul roman cevadin prerogativele sale ? Perdut'a ceva din presti-giul sat ?

Noi credem crt nu. Ba póte chiar cã faptuleste cu totul contrarit. i tot a§a aü crequtmajoritätile in Camera i in Senat cand afl vo-tat ratificarea conventiunii cu impèratul Rusiel.

S'a vorbit cu acesta ocasiune de tratatele in-inchiaiate de Petru-cel-mare cu Constantin-Yoda

§i

dat

si

426 CONVENTIUNEA DE RAZBOIII CU RIISIA

BrancovOnu i cu Cantemir. Dar oratorii le airdat fie-care o interpretatiune diferita.

Ace lea sunt fapte vechi, pe care istoria nule a elucidat and) bine.

Ceia ce scim mai bine 0 mai larnurit, codne aü spus'o parintil no§tri, ba am vesqut'o chiar

noi, este ca, de un secol incOce armatele rusesciaü trecut adese pe tOramul romanesc, ca s facarasboiu cu Turcia.

Nici odata ans6, pOnè la anul 1877, impr-ia n'a priimit a trata cu guvernul roman,

prin acte oficiale, despre asernenea treceri. Niciodata ea n'a chezapit drepturile Romaniei eaStat de sinefi stalcitor.

Adesé ansö, In trecut, la inchiaiereaRusia a stipulat pentru principatele romane 6re-care avantagie, pe care ea nici nu le promisese.

Este Ore de crequt ca astNi impOratul Ale-xandru se va .arata mai pugin scruplos in pazi-rea ingagiamentelor sale, decat predecesorii luis'at aratat binevoitori catre crqtinii din impe-riul turcesc ?

Nici caracterul personal al Tarului actual,nici interesele pe care le sustine acum Rusia inOrient, nu pota interne% o astfel de temere.

unul i altele sunt astaqi pentru noi ga-rantil morale, care se adauge pe lUngä, cele obti-nute prin conventiunea inchialata, pe lftngã celepe care ni le a insemnat tratatul de Paris.

§i

CONVENTIUNEA DE EAZBOILT CU RDSIA 427

Deca puterile occidentale at socotit de cu-viiqa, in imprejurarile actuale, nu face nici omi§care eficace in favOrea acelor garantil ; décadin contra Perta s'a silit in tot modul a le slabi,Rusia singura a venit sä ne declare ca ea pri-vesce interesele ei in Orient legate d'acele garan-VI ale Statului roman, §i acésta a dovedit'o fa-cend cu noi o converrtiune asiguratore.

intru ce dar at putut vedé oratorilca conventiunea cu Rusia dobera

drepturile ce ni s'at confirmat prin tratatul dinParis ?

Credt el' ore ca, lasand sa ne calce s nejafuiesca, Baibuzucii, d'o parte ; set s ne fie Vraocupata pe de alta parte de armele rusesei, dupemodul usitat in timpii trecuV, adica fan, ca elesa Via intru nimic sema de consimVmentulterii; set in fine, credt ei c sacrificand cu ne-socotinta tote puterile teril intr'o aparare des-perat,a, a fruntarielor nestre, in contra oil-ea-ril incalcari, credt el ea, astfel am fi pus subto mai sigura paza drepturile ce ni intaritla 1856 ?

Nimic in cele spuse la Camera §i in Senatn'a putut s convinga pe cine-va c'a se puteaface mai bine decat cela ce guvernul nostru afacu t.

Nimeni n'a putut dovedi ea, urmand intr'alt

6.

qi

s'at

o.

positiunil

428 CONVENTIIINEA DE ELAZBOIII CU RIISIA

fel, pericolele in care ne aflam ar fi fost mic-§orate.

Totul dovedesce din contra.S'a spus numai §i aci se v6dii incoltind sub-

tilitile dibaci, s'a spus c, déca cum-vaguvernul le va puté asigura ca, in ori ce impre-jurare, t6te puterile subsemnatOre ale tratatuluide Paris, printre care negre§it i Turcia, von priviacel tratat ca intru nimic vatamat prin conven-tiunea ce s'a facut acum cu Rusia, atunci totivorti vota ratificarea acelei conventiuni.

Int'alte cuvinte, acesta vrea sa clica : Bineal facut d'a face conventiunea. Ea e ala de fo-lositOre t6rel, incat am voi no s. ne folosim dedinsa. Pöcat dar ea, aI facut'o voi, §i nu nol ;de aceia, ca sa ye dam un bil de indemnitate,ye cerem s ne asigurati un lucru, care nu atOrnacatu§i de pucin de la voi i pe care, intru celace privesce mai ales Turcia suntem siguri ca,nu'l yeti putO obtine cu nici un prec, de vremece ea a respins chiar cererile tuturor puterilorcelor marl. Deci dem vom isbuti a face sa seadopte frumosul dar ilusoriul nostru amandament,intr'insul vom afla indata mijlocul de a ye res.turna de la putere i a ne pune noi in locul vos-tru, unde vom sci sa profitam cu o dibace ma-iestrie de positiunea pe care a creat'o, cu neinte-resare, patriotismul vostru cel naiv".

Din fericire, n'avem sa ne mai temem de

color

SIIZERANITATEA TURCIEf 429

piedicele pe care s'ail cercat a le pune opositiuneain calea guvernului actual.

Printre pericole, el a calcat pesn'e acum cuprude*, ferind natiunea, pe cat fu putinta, deprapastiele cele mari.

Ea l'a aprobat.Intarit prin acdsta, aprobatiune, el va pa§i

inainte, fan, d'a se deslipi un moment de dinsa.A§a, ne va conduce la mantuire bunul ge-

nit al Romanii !

Miercuri, 20 aprilie (2 maT), 1877.

XV.

SUZERANITATEA TURCIEI

Recitim ultima circulara a Portei in privintadeclaratiunii de rasboiu a Rusiei , §i. tot-d'o-datane repurtam cu mintea la cele ce s'ail spus deoratorii opositiunii, in memorabilele §edinte aleCameril i Senatului, asupra rolului ce trebuiereservat Vrei nOstre in acest conflict.

Dintr'o asemené alaturare resulta mai antei,pentru noi , o trista impresiune; dar, , luand lu-crurile mai de aprOpe, chiar in ceia ce pOte unmoment sa intristeze , noi recunOscem elementede intarire §i sperante legitime pentru viitor.

430 BlIZER ANIT ATEA TITHCIE1

Ancö §.1 pénë ast4i, cu aceia§i ind6rëtnicaobstinatiune care a caracterisat purtarea Poriicatre Statul roman de la inchiaierea tratatuluidin Paris IAA acum, cu acela§ ton de desprecu-itOre autoritate, ministerul turcesc vine sa spunaEuropei c Rusia , declarand rasboiu imperiuluiotoman, a §i inceput ostilitile prin invasiunea

Principat, care face parte integranta din Sta-turile Sultanului."

pe cand manifestul Turciei venea st neasvêrle in faca lumii, acésta nuoa, nemeritata§i mai ales imprudenta insulta , s'a b. gasit lanoi Omeni, cari sa ne spunä ea, locul Statului.oman trebuie sa fie astali la edecul, la remorca

politicel turcesci !inteadevör, este aci motiv de intristare.

Sëménta de umilire ancö cu totul nu s'a sterpitdin holdele romanesci.

Dar a rèmas pucina, a rërnas rasipita, ; de§iincoltesce p'alocure, apol din norocire, flOrea in-vólta §i virtósa a geniului romanesc isbutescepretutindeni a inabu§i acea buriana.

Scim bine ca ni se va dice : Noi n'am ce-rut ca téra sä se inchine cu umilinta si fara re-strictiune Portei. Am cerut numai ca sa fie fe-rita de pericolele cu care o ameninta ambitiunilepanslaviste ale Rusiel. Acolo noi am vëclut peri-colul mai mare."

§i

anat

SIIZERANIT ATEA TURCIEI 431

Dar ce insernn6za Ore acest fel de cuvinte,rostite in clioa de ar

Tuturor s'a athtat , s'a dovedit cu acte pa-tente, cu fapte netagaduite , c puterile apusaneale Europei, la care guvernul nostru a recurs me-ret , n'aU voit sét putut st ne puna subscutul lor aparator, pe timpul cat Rusia i Tur-cia voril fi incaierate in lupta lor particulara.

Nol sthm la mijloc, intre ciocan §i nicovala,gata a fi sdrobiti fara crutare , de n'am afla cum-va noi in§ine o cale spre a ne pune la adapost.Trebuie s gäsim calea.

Dar ne mann, ea ore, acea calea de scapare,mai mult in partea Turcilor, decat intr'a Rusiei?

AcOsta solutiune resulta neaparat din ratio-namentele celor cari, mai presus de tOte, voiaüa ne face spaima, de Rusia.

Ca i manifestul Portii , partisanii politiceide umilire aü cautat a dovedi a, in conflictulactual, suferintele cretinilor de peste Dunaresunt tOte uneltiri ale Rusiei, ca poporatiunile dinimperiul otoman aril fi fericite, in slabiciunea lor,de a se supune jugului turcesc , arü fi chiarmOndre a face parte integranth din domeniulSultanului, décd ambitiunea cotropitOre a Rusielnu le ar atita in contra legitimilor lor stapani.

Tata puntul cle vedere turcesc, pe care di-plomatia otoman Ii proclarna.

Ne intrebam anse : Pentru ce am luptat noi

-

ffian

432 SIIZER ANITA TEA TURCIEf

de secoll ? Pentru ce am cerut cu glas taream dobéndit in fine de la congresul puterilor eu-ropeane intkrirea dreptului nostru de a fi o nag-une, un Stat in Orientul Europei ?

Ore sustinut-am noi tOte aceste lupte, pen-tru ca cigar in clioa, de pericol pentru dinsa,POrta , in veci pentru noi viclenk §i trufa§k , skne spunk : Nu sunteti nimic! Nu sunteti inkcarce a vrut fack din voi puterile Europel ! Cunepläcere am fost silitk sk, ingkdui a vi se dadrepturi. Meret am ckutat s vi le restring,sk, ye umilesc. Acum knck vö declar in ajunulunui rksboiu decisiv pOte pentru Orient, ck dela noi, de la puterea otomank sk nu ateptqlnimic mai mult decat injosire , decat umilire!Smateti parte integrantk a mqtenirii semi-lunei."

pe cand un asemenea limbagiu r6sare lim-pede i invederat din tOte actele §i din tote fap-tele Poqii, noi Romknii s priimim benevol posi-tiunea mi§elesck ce ni se promite de Turd ?

Intr'adever,, ar fi ru§ine , ar fi nebunie ,chiar i deck, in campul opus, nu ni s'ar fi des-chis un orizont mai luminos , o posqiune maiclark , mai sigurk, mai demnk , mai bine inteme-iatk pe tot ce logica politick, pe tot ce garanVileoficiale ail in sine mai positiv.

§i

sa

Si

SIIZERANITATEA TURCIEI 433

Nol vedem a de apr6pe 400 de ani, de andne aflam in contact politic cu puterea otomana,ea ne a facut péne' acum i tot binele §i totraul cat ne putea face.

Bine le e un ce problematic, déca nu cu to-tul negativ.

S'a is a in timpii trecuti, recunOscereaSultanilor drept suzerani, sea aliaV protectori alDomnielor romanesci, ne a scapat de incorporarein regatele polon §i maghiar, in imperiele austriac

rusesc.Va fi; dar nol Romanii, dupe ce, in timp de

300 de ani, am luptat mereii in contra sangerOselbarbaril a Otomanilor, , protectoril nostril, apoi,cpu, nu scim , déca n'am fi isbutit §i mai binea ne strecura mai intariti §i mai inaintati intOte,,,de sub jugul unor sceptre cre§tinesci?

dar la ce s'ar reduce binele ce ne a fa-cut One aqi Turcia.

Cat despre rail, nu este Ore destul a 'lice a,in curs de secoll, ne am tocit merea puterile inluptele ce am fost si1iI s sustinem in contraInil protectorilor no§tril?

POné i astagi, nimic nu s'a schimbat in a-ceste stranil relatiuni ale suzeranului cu vasa-lul

Dar cela ce s'a schimbat cu totul, i cela cetrebule neaparat sa, provOce o schimbare decisiva

III. 25,682. 28

Iata

si

434 SIIZERANITATEA TURCIEt

a acestel false situqiuni , este starea morala §ipolitica a vasalului, cum qict Turcii.

Tributari, cel mai mult, at devenit, de voialor,, Domnil Romani , atunci cand all vNutnumai plecand capul lor volt pute sa, scape Vrade sabia de pustiirea Otomanilor.

Era o rapune de Stat, i trebuie sa prequimcu respect acea inteleptä i patriotica sNiare deinima pe care V ail impus'o marii no§trii Domnidin trecut, Mircea i Stefan.

Dar, cand aceial raliune de Stat nu mai e-xista, cand nici temerea, nic vre un folos practicnu mai pott legitima vechiele relLqiuni, pastra-se-vort ele Ill etern, MI% de nici o logicafara de nici un alt efect practic, cleat acela dea fi vasalul necontenit expus la insulte §i la u-miliri, din partea rët-voitorului set suzeran?

Indatä ce un popor simte ca este in stare,chiar cu saerificil din parte'i , a tr6i intr'o posi-Vane mai inalt, mai respectata, decat aceia incare l'at inut neputintele trecutului, el este cul-pabil deca nu face insuli un pas inainte.

Ala, pull de vultur, din minutul cand simttcä tuleiele aripelor all devenit la din§ii pene, einu stall trandavi in cuib , ci se avênta in sbor,,

din sbor nu s'a pomenit ca vre o-data, pull devultur sa met, jos.

Acésta este legea naturii , pe care trebule

ca

politick,

0

ti

SIIZERANITATEA TURCIE1 435

sa fim orbi ca sä nu o vedem domnind in poli-tica, precum i aiuré.

Apreçierile de felul celor pe care ni le ins-pir false i nejustificabile ce POrtale manifestä pe tot momentul in privinta Sta-tului roman, sunt fara induoiela in contradictiuneveghiata cu politica pe care a recomandat'orel nOstre oratoril

Dar, precum am mai spus'o , acean'a fost nu pOte fi aprobata de natiunea

romana in qioa de acli.Natiunea simte cä 'Ate face astql de la

sine mai mult decat ceia ce se vedeat silqi aface parintil nostril.

Nu in de§ert s'a bucurat dinsa, in timp deduooleci de ani , de beneficiile tratatului dela Paris.

Ar fi fost o dovada ca ea n'a sciut sä pre-cuiesca folOsele acelui tratat, dem, in imprejura-rile de astaqi, ea nu s'ar fi simtit capabila d'alua de la sine-§1 o resolutiune mai conforma cuinteresele cu demnitatea el, dent acela pe care'I a povatuit-o opositiunea §i la care a chiamat'o,cu o aa nesocotita trufie, guvernul turcesc.

Respectand tratatul de la Paris , natiunearomana s'a aratat pOnë acum deplin adapata despiritul i de tendentele acelui tratat, care avea

28*

dispositiunile

t6-opositiunii.

poli-tic

i

i

436 CE NE ESTE ACTIM MAI PROFITABIL

drept scop, intru cela ce o privesce pe dinsa, sapuna la nol bazele unui adev6rat Stat roman.

Dar progresul e legea conducëtóre a nap-nilor, i celel romane, pornita pe calea lui, nu'ieste lertat a sta mult pe loc, cand ca pulul devultur i§I simte pene crescute la aripl.

MarcY, 26 aprilie (8 maiu), 1877.

CE NE ESTE ACUM MAT PROFITABIL ?

Precum tote puterile i precum -Lae natiu-nile din Europa, Romania a sperat, in curs deaprope un an de qile, ca se va pune stavila cu-rentului rasbolnic care incepuse a se manifestain Orient.

Cabinetele cu ore-care sfielä, alt lucrat inacest sens.

La nol, cu barbatie i cu staruinta, s'a ma-nifestat dorinta vile de a nu atita catu§I. de pu-Qin animositatile, de a deveni un lanc de unire,

nu de loc o causa de invrajbire, intre cel caricereat dreptatea pentru popOrele cre§tine dinimperiul turcesc i cel cari o refuzait sal voiaiis'o scamoteze.

Am putut spera mult timp c puterile eu-

XVI.

gi

CE NE ESTE ACIIM MAI TROPITABIL 437

ropene care, de douë-cleci de ani acum ne ati fA-Oduit s6, ne mentinA intr'o stare care sA, nepermith desvoltarea nOstra, progresivA MI% sgu-duieli violente, a acele puterl, Teem, volt pro-fita actin' de ac6stA positiune exceptionalA, pecare ne o lsase sA o intreveclem , ca s nescOth cu totul afar4 din jocul primejdios al lup-telor armate intre puteri, i póte chIar cafac6, din nol o stavilä la desfrenArile acelui joc.

Speranta ne a fost cu totul amttgitA.Franca ne a dat tot ce ea pas astNI

mai dea in concentrata reservA ce impunt prO-spetele ei nenorociri ; adia, ne a insinuit povatade a ne cOrmui dupe propriele nOstre interese§i nevol.

Nu altfel ne a invätat a face §i puternicaGermanie, care, in luptele el cu Franca, a dove-dit c6, póte mult acela care scie ce volesce §icare lucreza cu sthruin t6. cu energie la unscop determinat prin inse§1 evenimentele

A fi cu spiritul de§tept §i a nu §oväi 'candse presenth prilejul, lath ce constituie astAqi ade-vërata rnArire a guvernului prusian.

Un asemene invätAmOnt este de o valOreneprecuitA, i a nu profita de dinsul, ar fi s nedAm in§ine ostimda de mOrte, set cel pucin de in-capacitate.

and dar, aceia§1 povatA : Fa ceia ce popface, §i, ceia ce 'II, este mat profitabil 1" ne vine

sA

sä'I

gi

qileI.

488 CE NE ESTE SCUM MAI PROF/TAMIL

din douë parti, adic i de la puterea de undeam vëclut numai bine de la acea putere care,cu aa mult tact, a sciut sa profite de ocasiunilepriincióse ce evenimentele II presentat ; cand,cern, biruitorul norocos biruitul experimentatne aü is sOü ne aü vptit : Facep ceia ce v po-vapitesce trebuinp i putinp Ore trebule nosa römanem surqi la acestä intelepta pov*sa, dam ascultare la recomandatiunile partgell o-puse ?

Ce ne venea ansë de acolo?Ni se qicea Suntet'l slabi, nu numai din

puntul de vedere material ; dar mai cu s6ma,din cel moral. Din avantagiele pe care vi le acreat tratatul din Paris, voi nu ati sciut tragenici un folos. Ati Minas, astqi la 1877, cela ceerqi la 1854. Aceia§i cale umilitä este dar sea-parea vOstra.

Supuneti-v6 cu respect Turciei ; sarutatimama sangerata, care schinguiesce pe cre§tinilde peste Dunare, i multumiV Domnului dOca,gratie puterilor europeane, ye aflati intr'o starepugin mai ticalOsa decAt acel crqtini. De din§iine e mila. Ne vom cerca sa obtinem de la Pórta.ceva uprari pentru din§ii. Tar pentru voi Ro-manii, nu putem, nu voim sa facem nimic. Inte-resele nOstre ne duct aiuré. Aa dar, sä se inte-légã vostru cu Serdar-Ecremul turcesc,pa§a cu pa§a!"

i

!"§.1

ki

:

Domnul

CE NE ESTE ACU tA PROFITABIL 439

Nu se alega Ore aceste cuvinte din fapteledin spusele Engliterei ?

i noi intre douö venturi, care ne §uiera fie-care pe alt ton, din care unul ne ave'nta, pe caleademnitatil nationale i a sperantelor viitOre, iarcel-l-alt ne alterne cu umilinta pe cadnpul vqtejit al trecutului, noi ce avem st facem ?

Toti, Domnitor, guvern §i natiune, nu amstat mult la indouléla ca sa apucam calea ina-inte, lar nu sa ne intOrcem inapoi, precum ne ailpovatuit puginii de la noi, cari Mout ecoulacelor puteri ce in tot timpul aa sustinut peTurd in detrimentul nostru.

Puteam face altfel?Nol rèspundem ncö o data cu tarie :

! i chiar déa ar fi fost pentru nol ca-lea umilintei semënata cu mai pugine pericole,

cu totul contraria rea1itiI,ni se cuvenea a ne pravali in-

ceia ce estechiar atunci nutr'insa.

Natiunea asimtiment.

El o va mentine de sicurficielor ce 'I impune.

Molqita de fricastat ea, dOca Vireapita, s'ar fi ascuns innea, set chiar décalui Abdul-Kerim.

fost i este petrunsa de acest

la inaltimea sacri-

§i inecata de ru§ine, ar finOstra, desfiintata i rasi-munti, precum ni se spu-s'ar fi pus subt ordinile

s'ail

440 CE NE ESTE ACTIN MA! PROFITABIL

AstAqi, cand soldatiT no§tri röspundil la focu-rile ce, in contra ori cArul drept, Turcil asvérlAin ora§ele nOstre dunArene, asti grija pe caretot Romanul o simte in inima sa, este o grijAnobil i intAritdre.

In faga ori cArui pericol , adl Romanii iIpat (lice cu incredere :

Niel patria, nici lumea nu voril aye intruce sA ne invinovAyscA. Dqteptati din letargianOstrA de aprOpe doui secoli, iatA-ne intoili lavechia tradqiune de bdrbeitie romdnescd. Ansqlputerile europeane care at inlesnit, de voie de ne-voie , acum dou6-qeci de ani acèstA dqteptare,flu voril puté face altfel decat a ne aproba, atuncicand noi, cu energic voinl i cu inimoie strA-moVscA, vom ca§tiga i vom sprijini drepturilenOstre la o viatA politicA §i mai liberA maidesvoltatA!

Le vom respunde cu m6ndrie : Ceia ce aialteptat de la nol, iatA, noi ye dovedim ca, l'amcatigat. Suntem in stare de a ocupa cu ondrein Orient cel pugin o portiune din acea suvera-nitate pe care ati socotit cA Turcii voril sci vreo data sA o exercite in folosul luminelor §i al cul-turel Europei."

In off ce cas, pe pragul pe care nol amp4it, ni se deschide o pOrtA mare, ce ducespre bine.

-4. SA nu ovAim catu§1 de pugin. Avem sta-

L

0

INDEMNARt LA INDEPENDENTA 441

tornica credinta c nimeni nu ne va pute scOteafara de unde vom fi intrat, in virtutea dreptu-rilor pe care Europa ni le a confirmat sunt cati-vaani i pe care qi noT in§i-ne i numai noi, leputem intari in mod neperitor prin statornicia

barbatia nOstra.

pal, 28 aprilie (zo maiu), 1877.

XVII.

INDEMNARI Lk INDEPENDENTA

10.

Este o logica a evenimentelor care infruntaintrece tOte slbiciunile .§i tOte vvAirile firil

omenesci.Cand omul, de§teptat de primele luciri ale

zorilor, nu voiesce sa créqa ca Indata are sa sefaca clioa, V., in faça luminel, tot se maT c'erca adormi, atuncl &far sOrele lea in curOnd sarcinade a'l orbi cu raqele sale. Neinvinsa lui ar§itaridic pe trandav in piciOre, §i '1 mana, cu volefara vole, la munca intaritOre de la care el secodea.

IncreVtori in acésta lege de mantuire a na-turii, noT ne mihnim, dar nu desperam, cand incalea desvoltaril mistre nationale intempinam una

gi

442 INDEMNIRI LA INDEPENDENTA

din acele sthbiciun, una din acele §ovairi, as-cunsa sub vëlul zadarnic al prudenteI politice.

Din norocire, pucine de aceste codiri avema semnala in istoria contimporana a Statuluiroman. Natiunea nOstra, cu o minunata tarie,a croit calea sa, sunt acum vre o trei-qed deani; §i de atuncl, cu o staruintã care '1 asiguraviitorul, a pa§it cu salturY rapeqi tot pe aceacale inainte.

Daca une off s'a putut crede cA ea V a ui-tat talul i c'a aromit in nepasare, lasand frauldestinelor ei iii mani slabe §i nehotarite, apoln'a trecut nicl o data timp mult, i dinsa, cu unno i spornic avant, s'a impins inainte i a stra-batut intr'o ora tot drumul in care rasgandirlnesocotite o oprise cat-va inapoi.

Sa nu ditana c. astfel '1 a fost mereti mer-sul, de la tratatul din Paris incOci, §i, multamitaDomnulul, trebuie sa constatarn ca nici una dinrätacirile momentane la care a fost supusa sOrtainteriOra a Romaniei n'a impedecat pe natiunearomana de a ajunge treptat tote scopurile pecare ea '§i le insemnase in programa nationala aDivanului ad-hoc din 1857.

Rumegand in sila zAbalele in care Convenpu-nea intocmita la Paris voise sa instruneze dorin-tele exprimate de natiune, dinsa n'a stat pe pacepéna ce, una cate una, nu le a sdrobit pe tOte,

pana ce n'a obligat pe puterile Europel sa re-

INDEMNAMI LA INDEPENDENT1 443

cunósca ca insa§1 ea scie mai bine sa '§i des-chida calea progresului, decat precum 'I o alter-nuse ele.

In timp de douë-qecl de ani, ace;sta a fost.k.lucrarea nepregetata a Romani lor. ROnd , unadupe alta, el at adus la indeplinire tOte dorin-tele exprimate in Divanurile ad-hoc.

Tratatul din Paris invedera tendenta de a seforma pe malul stang al Dunarii un Stat cuviitor politic.

activitatea Romanilor n'at des-mintit eficacitatea acestei idei.

Din contra, ei at dat mereti doveql ca, la-sati in viola lor, potti merge §i mai rapede decatse spera de la diqi.

La acésta virtOsa a lor propa§ire, mai tOteputerile garante all aplaudat. Ele all aprobatall confirmat, Para mare obstacol, tOte avOnturileprin care pupilul da meret doveql de barbatie,

'§i ca§tiga insu§i. drepturi, pentru care tutoriinu '1 socotise ancö matur.

Romania facea de la sine, §i färä de a §ovM,c tote pasurile inainte pe calea ce 'I o deschisesetratatul din Paris.

Cine putea dar sa n'o aprobe, afara numaide acele puteri, care, ancö de la 1856, voiat sa 'Irefuse chiar i ceia ce de pe atunci i s'a acordat ?

AdmitOndu-se a,dispositiunile acelui tratatrelative la Statul roman, format ca un stadit,

.t.

si

444 INDEMNARf LA INDEPENDENVA

in care nol mai lute decat se credea, amcWigat treptat tOte gradele ce se puteati capëtaintr'insul, iata-ne acum ajurNi acolo, unde numai avem ce s mai cerem, in marginile trata-tului din 1856.

Este Ore ansö acésta ultima limita a do-ointelor i a putintelor nOstre ?

Déca o asemenea cestiune va fi facuth no6Romanilor, pugini sunt la noi aceia, chiarde acel pugini, rNine sa ne fie! card volt (licecä positiunea ce ne a creat-o tratatul din Pariseste ceva mal mult decat o stare provisorie,intermediara, in timpul caria iii s'a cerut ca sädam lumii dovecli ca putem sa fim mai mult de-cat ceia ce am fost in cursul ultimului secol.

Asemenea dovecli, noi le am dat meret.La fie-care din ele, puterile garante, unele

cu sincera, satisfactiune, altele prin forta eveni-mentelor ai dat aprobarea lor.

Negre§it ca nici ele nu potil aye cuvinte casa. ne opresca in loc pe calea ce insgi ele ne afldeschis'o. Din contra, celor mai multe din elenol le inlesnim actiunea, cand, profitand de oca-siuni, facem cate un pas inainte.

Cade-se dar noö sa mai avem slabiciuni §i

§ovairi ?Nu este lucru invederat ca pe cat vom

inainta mai apasat i maT statornic catreexistentei nOstre politice, pe care Europa intréga

Clul

i

INDEMNARI LA INDEPENDZNTA 445

l'a aprobat in mod implicit , prin confirmareadrepturilor nestre in areopagul el, nu este Oreinvederat c pe cat ne vom afirma mai tarefiinta ncistra vile printre Staturile Orientului, ni-meni nu ne va puté sta impotriva ?

§i in adevér, cel can aü lucrat in favereanóstra cu génd ca vom deveni un Stat european,ne volt suqine, de Ore-ce le am indeplinit vointa,

mai curénd pete §i decat credeaii, §i asfelle am inlesnit solqiunea a§a mult dorita can-tata a cestiunil orientale.

Cei, din contra, cari ne aü combatut acumdou6-cleci de ani §i cari ne combatil ancö i as-tadsi, volt fi silii sa piece §i de asta datadinainté unei puternice voiqe care covervsceintrigele i de§Ortele lor opintiri.

Tata, dupe parerea nestra, raVunile de logicarece, care aril trebui in qioa de astagi sa ster-pesca din inimele tuturor i slabiciunea

A ne opri in cale, pe cand ea ne sta des-chisa, §i a ne svercoli in loc cu temerea inchi-puita ca, cel ce ne a deschis'o aril pute salea pe viitor sema §i sa ne o tale, fiind-ca mer-gem pre lute de dinsa, acesta este un rationa-ment a§a de pucin logic, incat nu este nici decum de emeni politici, cu mintea dqtepta.

Dar se intempla ca adese precipitarea eve-nimentelor sa sUrprinda pe muIV, nu indestul de

capul

i

vtirile.

446 INDEDINAR1 LA INDEPENDENTA

bine pregAqi spre a le puté judica sAnètos in-data. Cum qiceam, incepend, lucirea zorilor nule dA anco acelora o idee lamurita despre apro-pierea (lila El stair MO amen de sornn.

Curénd Ansë sdrele cel mare va apäré §i leva lua ocbii.

Ma de tare credem in statornica propA§irea natiunii, inat a§teptAm dintr'un moment in-tr'altul ca sOrele nostru politic sa resarA.

In faca puterilor apusane, care ne ail confir-mat drepturile, numai pentru cA scim sA ne in-tarim din ce in ce mai tare in ele; in faca im-p6rAtiei rusesci, in care ne am increqut cu odemnA sinceritate i aria trebule sa dovedimca suntem demni de mAna frAtesa ce ne a in-tins; in faca Portei, care s'a arAtat, acum maimult deat ori and, desprecuitóre, viclena §i sël-baticA, in raporturile sale cu. noi ; in faca trecu-tului §i a viitorului nostru, nu ne mai sta prinputintA a rvai mai indelung.

Pier% acum dintre noi inimele codace ! SA

Msam in laturi potecile pieqi§e, i, Wand dreptinainte catre tëlul spre care am inaintat treptatin curs de douö-cleci de ani, sa nu mai pregetamup: and totul ne imboldesce a afirma cu vorba§i cu fapta cA voim §i cA putem sA fim un Statroman independent, streja a civilisatiunii euro-peane la capötul rësAritén al Dunarii.

Tën6ra mistrA armatA, strinsA cu bArbAtie

INDEMNARf LA INDEPENDENV. 447

sub stégul national, a §i pregAtit prin glasultunului acestä scire in lume.

June le nostru Domnitor, in ale cärui vinecurge un sange de viteji cari, de opt sute de ani,tint' sceptrul inteacelail mann, cu sabia, junelenostru Domnitor, cand s'a Mout Domn roman,n'a voit s priimOscä decat mo§tenirea domn6scAa acelor luptätori, cari cu mêndrie aü lepädat,in viata lor, jugul

stam dar cu totii astäqi la aceialltime, i, scuturand de pe noi ultimele tóle aleumiintei fanariote, s6, ne intärim sufletele instrAmoVsca méndrie §.1 virtute a adevöratuluiném romanesc.

LunT, 2/14 ma.M, 1877.

XVIII.

1NDEMNIlit LA INDEPENDENTA.

so.

Un moment de repaos, de Nteptare, care debunA sernA, mult timp nu se -kra prelungi, parecA desparte acum decisiunile Corpurilor mistre le-giuitOre, de alte aCte, 'Ate cu mult mai impor-tante §i mai decisive ale vietel nOstre politice.

Am spus aci pärerea nóstra, i o vom re-peti neincetat pénè ce evenimentele ne von in-

vasalitAtitSA inal-

448 INDENENARI LA INDEP ZNDENTA

sarcina insele a ne confirma opiniunea, am spusca exagerata ni s'a parut prude* care a dictatdecisiunile Corpurilor legluitore.

ceia ce este curios, nea§teptat i ncöpucin explicabil pentru noi, este a, in casul defaca, judicand in proportiune cu numerul repre-sentantilor natiunii i cu sistema de argumentarea oratorilor opositiunii, Senatul s'a aratat cu multmai bine petruns de putinta i de datoriele na-

ttiunii in momentul de faca, decat mai juna eisóca, dent Camera deputatilor.

ca acest fapt ni se pare gret deexplicat i in numerul din urma ne deteram judi-cata asupra'1, ffir reserva §i fara crutare.

Cautand astacli a ne da séma despre teme-rile, despre indouintele, despre ingaimelele unuimare, mult pré mare numër dintre deputatii dinon ce partit, nu putem vedé in aces-0, curicisastare de lucruri, decat un efect al deprinderilortrecutului.

Insultele Portei mormaiail de mult in jurulnostru. Positiunea ce aveam 0116 mai de-unallne impunea datoria de a le rabda, ca i cand nule am fi

Dar, prin prelungirea in timp de qecimi, ba§i de sutimi de aril, a acestei stall de umilintasilith trebuie sa o marturisim pelita ni s'acam ingropt ; ne am dedat cu insulta i chiarcand proportiunile ei aü ajuns a cresce in mod

iserm

auqit.

/NDEMNAILI LA INDEPENDENTA 449

necumpötat, cand in urma cuventului, a venit§i fapta, cand palma a dat navala peste ocara,cand tunul lui Abdul-Kerim a urlat in contranOstra, dupe notele despretuitóre ale lui Savfet-paa ; atunci indignaVunea celor cari se eat ex-pu§i a priimi mai de-a dreptul, ceia ce inamiciiadresat natiunii, indignatiunea in Camera n'a pu-tut covèr§i pe deplin limitele prudentef reserve, cucare mai multi din Ornenil no§tri de Stat suntde mult dedati.

Cei dintr'in0 can aü avut a incerca primulfoc s'at aratat §i mai pugin hotariti decat ati fosta clonal urmatorii judicatori ai conflictului nos-tru cu POrta.

In Senat s'at spus cuvinte mai demne §imai bine rationate decat cele pe care ni le at au-qit urechile in sinul Camerei, de la Omeni pe caripositiunea i caracterul lor ne indemna a'i vedótin "end sus §1 tare drapelul demnitatil naVonale.

In off ce cas, i cu bite c progresul pe ca-lea adev6ratei nOstre dqteptäri la lumina 'poli-tica s'a simtit invederat de la discutiunile Came-rei pOnè la acelea ale Senatului, nici unul din a-ceste done Corpuri n'a dat lumei o drOpta ideede acel fior, care se strecOra prin arterele natiu-nil romane.

Representantii ei ati crequt en, li se cuvinea fi mai prudent' §i mai intelepti decat eveni-mentele, ai socotit c li se cuvine a impiedica

Hr. 25,682. 29

450 INDEMNAlef LA INDEPENDENV.

rota la carul propa§irii rationale, tocmai candun puternic avOnt II suia mai sus dent el sealteptat ; intr'un cuvOnt, s'at aratat mai slabidecat li se impunea prin forta naturala a lucru-rilor.

Efectele acestei slabiciuni ni se part a nu fi,p6n6 la Ore care punt, arnenintatore pentru noi,dar totull sunt destul de triste.

Nu este pucin lucru ca sä se qica in tOtaEuropa GA, pe cand prin inse§i törile apusanecele puternice, se vorbea in regiunile oficiale des-pre declaratiunea de independenta a Rornaniei cadespre un fapt neinduoios i produs prin logicaevenimentelor, Camerile romane n'at avut cura-giul a admite cu o unanima conglasuire acestresultat firesc al logicei politice, acest strigatcare inéca glasul natiunii, pe care toti se altep-tat sa '1 aup rostit cu tarie de representatiuneanationala.

Deca in Englitera se volt mira de prudentanOstra ingaimare, apoi ne intrebam : Ce se vadice despre dinsa la ConstantinopoI ? Ce se va'lice la St-Petersburg ?

Ar fi trebuit ca aceste douö intrebari sa, fifost puse in faca fie carui deputat, fie carui se-nator, in minutul cand ei se résgOndeat cum saimpace, sOt mai bine cum sa incurce solutiuneacuragiOsa pe care o reclama mornentul de faga,cu vechile obiceiuri de §erpuita codOla..

INDEDINA.R1 LA INDEPENDENTA 451

Atunci fie care nu '§i ar mai fi (Vs : SAcautam mai presus de tOte a cruta pe puterileapusane i a ne mentine catre dinsele in vechilepositiuni reciproce, ca nu dóra, intreméndu-ne noiaqi mai tare ca natiune §i ca Stat, ele sA ne1ips6sca de ocrotirea prin care ne aü impins laacésta desvoltare".

Nu V ar mai fi is a§a, cod ar fi simtitcata. contradictiune §i cate poticneli sunt in acestrationament clog, care pare a fi fost ratiunea su-prema a decisiunilor Corpurilor nOstre legluitOre.

Ar fi vOqut de sigur, cugetand la impresiu-nea ce atata nedomirire are sA produca la POrta.,cA not in§ine ne marturisim a nu fi ancö satuiindest ul cu paharul de umilinta, cu care Turciane a adapat pên'acum, ba nici chiar decV a nelepada cu totul de dinsul spre a sórbe cu o no-bila decisiune din isvorul limpede al independen-tel absolute.

Apoi ancö, ar fi vOclut cä, mai mult decaton cand, este acum momentul de a arna puter-nicului imperit, cu care am intrat in intelegerimai speciale asupra viitorului nostru, ca noi po-sedam o programa bine determinata pentru ulte-riOra rilistra actiune politica §i ca , dupe aceaprogram i numai dupe dinsa, vom inainta cu

pe cat timp puternicul nostru aliat ne vaajuta cu sprijinul sèü, ba ancO §i in ori ce casdiferit de acesta.

29°

thrie,

452 iNDEMNAR1 LA INDEPENDENTA

Era timpul oportun spre a se face o afirma-tiune energica a acestor principii. Ca un singurom, ca o adevörata, personificatiune a poporuluiroman s'ar fi caqut ca Senat §i. Camera, sa fispus ai puterilor apusane, Rusiei §i. Portel :

M'ati pus in positiune de a fi. NroluIndestule, mai mult dent indestule sunt

temeiurile vOstre spre a ne lepäda de acum, deoff ce vechl legaminte cu fäçarnic i barbaraputere turcésca.

27Cred in sincerul §i. lealul ajutor ce mi se

da astaill de imperiul rusesc §i. 'mi insemnez deindata mie i lumel intregi la ce anume scop aresa'mi serve acest ajutor".

In modul acesta, rolul fie caruia va fi clarnesupus la nici o contestatiune pe viitor.

In fine, puterilor apusane, care ati voit sapuna in mana Romaniei o arma cu care sa steastreja a civilisatiunii europeane in Orient, iatale aratam ca a§teptarile lor nu ail fost desmin-tite de noi : Ne ati pregatit ca sa devenimceva. Iata-ne gata".

Acestea sunt, dupe parerea nOstra, afirma-tiunile ce arü fi rësarit dare, vegbiate i puter-nice din nisce decisiuni mai virile, mai positivedecat cele pe care le at pronuncat Corpurile nOs-tre legiuitOre.

Dar omul vechiu, omul trecutului, raiaoasecolului trecut, sofistul fanariotisat, pcite chiar

fi

§i

INDEPINARI LA INDEPENDENTA 453

§i tipicarul plin de argutfl, a luat'o §.1 in rOndulacesta pe dinainte, in clasa cea culta de la nol,in haina-albastra.

Ultimul cuvênt nu este ansö rostit in a-ces-0, cestiune.

Mai sunt nco milOnele de Romani cu opinca,pe can aqi Ii vedern, cu arma la urnaër, pa§indapasat catre malurile Dunarii, din tote infunda-turile Carpatilor §i de pe tote §esurile romanesci;mai sunt acei o§teni §i acei Vrani romani, carin'at stat in viata lor sa indruge sofisme cu car-turarii din Stambul ; mai sunt aceia cari manepoimane, cand voril infrange, ca odinióra, ordiileturcesci, vora sci sa proclame in gura mare infaca tuturor, c éra lor, Romania, aparata cupieptul lor, este §i va remane pururO un Statde sine§i statator, pe care Turciide vora mai fiail tOrna §-1 sa'l onoreze, pe care tOte pute-rile vecine i departate ail sal pupa sub scumpa §idrepta lor ocrotire, ca o strOja vitéza a civilisati-unil in Orient, ca un chieza§ temeinic al pacii euro-peane, bazata pe o mai echitabila distribuire a pu-teril in partile rösaritene ale continentului nostru.

Increderea ce avem in luptatorul care, prinvotul sèO, va terge §i va lirnpeqi in curOnd, in-ganarile voturilor de mai de-unacli, ne face a spera

va romane in umbra sOrelui nostru de mane,acesta ultimO catu§a ce ne amintesce urmele in-josirii n6stre.

WercurT, 4/,6 malu, 1377.

sa'l

0

cit

454 BITLEVARDUL CIVIL/SAW/Nil IN OR/ENT

XIX.

BULEVARDUL CIVILISATIUNIT IN ORIENT

0 positiune noua. impune unui Statil, ca siunul individ, noue obligatiuni.

Cand Romanil all facut pasul la care 'I aimpins, in clioa de astacli, aspiratiunile lor seculare

imprejurarile moment6se ale epocel in caretraim; cand el ail declarat c priTftesdll bucuros aprivi ca rupte pentru vecie legamintele ce stra-bunil lor se vquse silii a inchiaia cu POrta,

pe care insa§1 POrta le a calcat neincetat ;cand in fine ail cps in faça lumil Voim a formade acum inairtte un Stat independent ! de sigurnicl unul dintr'in§il nu %I a putut inchipui caacésta declaratiune este un simplu cuvént ;nimic din starea interiOra a tëreI nu are sa fieschirnbat ; ca nu avem a face nici o micare maimult decat cele cu care ne am dedat in trecut ;ca intr'un cuvént, nu avem sarcine i indato-riil noue, pe care ni le impune noua nOstra po-sitiune.

Mal antel de tOte, avem acea sarcin i aceaindatorire de a dovedi lumii c dreptul politicpe care ni '1 a restituit, nu este pentru nol unsimplu cuvOnt, cum pare ca s'a i vptit pealocuré, ci ca ne afla in in stare de a ne im-

:

c.

§i

BULEVARDIYL CIVILISATIUNII IN ORIENT 455

pune t6te sacrificiele trebuitOre , spre a inMrifaptul ce decurge din declaratiunile nOstre.

De 6re ce este invederat c 1)&16 acum, in-dependenta nOstrA absolutA nu este admisä detoti' cu bunA vole, ba chlar ca, ea ne va fi con-testatO, cel mai pucin de Turcia, nol trebuie sAstAm pregAtiti a int6mpina on ce impotrivire Guyfelul de argumente ce ea va reclama.

De douë-cleci de aril ne am deprins a facepe puterile garante ca s6, priiméscA, faxA marlimpotriviri , preschimbaxile ce vointa nestramu-tan a natiunii romane a introdus gradat in dis-positiunile internationale din 1856.

Tot ce am cerut, tot ce am Mcut in acestcurs de timp decurgea , in mod a§a de logic,din rolul la care puterile europeane voise a nepredestina, incat nici nu s'ail putut lua in sémAconsideratiunile de ordin strict legal, pe care Tur-

mai ales le a ina,ltat in contra cAlcArilornOstre afarA din textul tratatului de la Paris.

Mai presus de textul scris, era spiritul incare acel tratat fusese conceput ; i noi, prin ac-tiunea nOstrA sthruitOre, realisam mereii pe nea-§teptate, tOte cele ce diplomatia nu cutezase ale aterne curat, negru pe alb.

Intru ceia ce ne privea, noi am urmArit Mra.preget i am indeplinit cu o inteligenth activi-tate, tot stadiul intermecpar al desvoltArii nOstrepolitice.

Cia

456 BULEVARDUL CIVILISATIUNII IN ORIENT

Acésta se cerea de la noi ; acdsta am facut'o.toti aü fost nevoiti a ne aproba meret.Dar, ajunV la culmea acelui

ca. in Orient incept a se produce noue clatinaripolitice.

Puterile apusane stall de le privescü, plinede induointe §i de neresolutiuni. Ele nu pott ancö

pricépa bine ce va produce acea furtuna caregramadesce norii la orizont.Amenintati de bataia apropiata a fulgerelor,

noi alergam la ele ca sa ne adapostésca, sa necalauzOsca.

Dar tote sunt insele aa de incurcate incatne lasa in deplina voia nOstra.

Faceti, pare ele a ne dupe cum yeva lumina intelepciunea vOstra.

De dou6-cleci de ani, ne ati dovedit merettca sciti fOrte bini§or a ye alterne culcupl cumeste mai bine.

De ce astaxli mai pucin decat len i decatalalta-ieri, cand erati and) nu atat de intremati,nu veti sci sä ye deschideti 14176 o cale noua?"

acea cale, iat. ne am deschis'o.Acum va numai sa pa§im temeinic pe dinsa.Cei cari, in trecut, nu at fost nici o data

ostill logicei propa§iri a natiunii romane, se vorüscutura, credem, lesne de dificultatile de formape care le voril suscita noul nostril avOnt.

% Puterea logica a faptei nOstre li se va im-

stadia, iata

'§i

(lice,

sa

RULE VARDIIL CIVILISATItTNII IN ORIENT 457

pune, ca in trecut, spre a 'I face sa reteze §iultima veriga care instruna libera desvoltare aStatului rom an.

Pentru acele puteri, care in tot-d'a-una neail fost favorabile, on ce pas vom face noi inainte,el nu 'Ate dent a ne inalta mai sus in stima§i in favOrea lor.

DOca nu indath, de Ore ce, in sinul corn-plicatiunilor actuale, on caria din puterile neutreii va place, credem, a se folosi de inlesnirea ceare de a nu se declara prO lute, dem nu astaqi,qicem, dar negre§it la primul moment decisiv,cele mai multe din puterile apusane ne von fe-licita a am sciut sa ajungem a§a de lute, acolounde ele ne alt impins a merge, prin pactul lorinternational de acum douOleci i unu de ani.

Ne volt felicita cu atat mai mult, cu catmodul dupe care avem sa sustinem faptul no-stru din naintea puterilor ce ne sunt de fansOil pe ascuns ostile, va fi mai demn §i maienergic.

Aci dar stä WO, chiada situatiunii.Ne am declarat independenta completa faç

cu Turcia. Ne am pus astfel dinainte'i pe un pi-dor care nu ne mai permite a rabda nici umbraunei umiliri din parte'i, care ne indatoresce, inmod imperios, de a preintOmpina chiar §.1 ame-nintarile

Pe de alth parte, s6, nu uithm d. in timpiiel.

gi

458 BULEVARDUL OIVILISATIIINII IN ORIENT

de odinión, pe cand, ca §i de lerl incOce, Roma-nil format]. Staturl nimenui inchinate , el erailapArätoriI dreptului european, campionil legil cre-§tine in contra barbariei mahometane.

El erail sentinelele Europei, veghiAnd la valulmArgina§, la törmul DunArii.

Apol ni s'a spus i acum douOlecl de ani :tVol aveti sA fiti pe viitor bulevardulnil la resArit !"

Can, st implinim ai cu sfintenie sarcina ceni s'a pregAtit de atunci, §i spre a o indeplininu avem cleat a improspeta virtutile nOstre na-tionale din cel trel secoli mai inainte.

Redobendind tOte drepturile unui Stat, ni seccuvine a lua i nol locul nostru printre ap6xAto-ril civilisatiunil. Nu mal 'Ate fi acum vorba dea ne scApa capul de sub satirul turcesc, precumam fost nevoiti a face in timpil de supunere ;ci trebule neapArat sA lua,m i nol de aci inainteparte la acea crucian seculara in contra barba-riei orientale, cruciata in care puterile europeane'§I ati trecut din mAn6. in manA sabia apär6tOre,precum in vechime vestitoril unel isbdnde ITtreceat, in fugA, unul altula Melia aprinsft, sprea respaudi pretutindeni scirea veselitOre.

Nu ne mai putem codi astäcp de a sustinecu Turcil un räsbolu in care vom uza de off cemijlOce necesaril spre a 'I pune in neputintä doa ne vAtarna in viitor.

civilisatiu-

BITLEVARDDL CIVILBATIUNIf IN ORIENT 459

Nol nu am priimit i nu ni se mai cadea apriimi ca sa stain trandavi, ru§inqilasand tOra /Astra in precla pustiirilorzucilor.

A trebuit sa ne punenr in stare de a scutitéra nOstra, de un asemenO jaf, i natiunea de oasemenea

Facênd nol acest act demn i intelept, in-stinctele rapitOre ale Turcilcir dat un curs0 mai liber.

Neaparat, prin acOsta, situatiunea nOstra s'alimpedit de sine§1. Ne am lepadat de oil ce legar-ment cu POrta i juna nOstra armata, cu carede douë-deci de ani acum natiunea intrOga, im-parte imbucatura sa din tote dilele, juna i vi-téza nOstra armata va sci de sicur sa porte cudemnitate sarcina ondrel nóstre nationale.

Déca urmam povata ce ni se da de a de-sarma in faça navalirilor ce ne amenintaii, noiläsam tOra intrdg In jaful a duoi inimici, carine aril fi strivit care de care mai Mil sub pi-cidre.

Adi noi am pus arma in mana soldatuluinostru, am dis : Ai cu de te apara; fa'Vdatoria catre patrie !"

De la dinsul dar, de la armata, aterna acumcea mai mare parte din destinele nóstre.

La dioa de rafuiéla a semilor cu insV puter-

umilire.

i '1

Basi.bu-

V at

460 UNURI I ILOMANII

nicii no§tri aliaI, trebuie sa avem ce s aratamnoi in bilantul nostru special.

Trebuie sa nu ni se OM ice, cu disprec §.1nesocotinta, ca numai dinV, i nu §i noi, allv6rsat sange i comori spre liberarea Orientului.

Fie-care, villa atunci cu partea sa de sacrificii !Cu cat a nOstra va fi mai mare, cu atat ne

vorti fi drepturile mai tare intemelate.Astfel i nunzai astfel putem sä avem sign-

ranta ca voin obtine de la puterile europeanede la imperiul rusesc, intarirea solida a preroga-tivelor nOstre de Stat independent.

In faça inamicilor,, ca §i in faca amicilor,trebuie sa scim a caltiga drepturile unui Statindependent , aratandu-le tuturor c simtim innoi tOta acea tarie care animézn, pe o natiuneadevèrat demna de o deplina libertate in actiu-nile sale !

JoY, 22/24 maYu, 18 7 7.

XX.

UNGURII

Ori-cat de mult dorim noi Romanil din Ro-mania libera sa dam mai puçina pricina de ne-intelegere vecinilor notrii Unguri; ori-cat de mult

ROMINII.5i

UNGURI I nonaNI1 461

ne cercam prin purtarea nOstra a '1 atrage pecalea amicala care, noë §i lor, ar fi de o potrivafolositOre, ei neincetat ne punt in positiune d'arecunOsce intr'in0 pe inimicil nostril cei mai ne-impacatl.

Acésta ininficitie este ma de pucinaqa de contrarie adevèratelor interese ale tuturorpopOrelor orientale , i chiar ale im*Ni Ungu-rilor, , incat noi pururO , ca acum anco ,ne am silit sa, deschidem ochii natiunii maghiare

s'o invitam prin tote mijlOcele rationale, la ocointelegere cu vecinii ei.

Ungurii fiind un popor crqtin , mai multseil mai pucin adapat la cultura europeana, noTca §i Enropa In genere, n'am putut socoti ca in-dërëtnicia ungurésca va merge 1)60 intr'acolo in-cat el sa inchipuiesca cum a ail destine di-ferite de acelea ale altor popóre mai mail la nu-mër mai bine intern elate, care conlocuiescti cudin§ii in partile orientale ale Europei.

NO, Ungaria n'ar fi cooperat Ore-ciim intrecut la lupta ce Occidentul sustine de secolicu mahometanismul oriental, negre§A ca in se-colul nostru nimeni n'ar mai fi a§teptat de laMaghiarT ceva mai mult decat cola ce se a§tOptade la Turd.

Cestiunea pentru ace§tia este regulata in cu-getul tuturor popOrelor europeane.

DOca mai existä ceva neintelegeri, acelea se

§i

'§1

§i

logien,

462 UNGITRII SE RomANII

reparth numal la deciderea rnomentului oportuncand din sthpani al peninsulei Balcanice all sh fieredu§i la starea de popor tolerat in acéstä partea Europel.

0 osilndh, de felul acesta n'a fost am() pro-nungath asupra Ungurilor, fiind-ch tot! all a§tep-tat de la din§ii o purtare mai conformh cu tra-ditiunea lor de Stat cre§tin.

EY, din contra, vinii asti, cu o nepriceputhinchphtinare, a se lepMa de tot trecutul lor, mai

t-mult set mai pucin civilisat , i se acath de le-genda asiatich, visand o dominare a Orientului ininfrAtire cu

Noi, cari traim alhturi cu TuTea i, alhturicu Unguril, ne intrebhm meret §i cu mirare areadevarath, realh sh fie o absurditate ca acesta ?

Cum ! Un popor, care a Pacut ce a pututspre a fi admis in concertul civilisat al popareloreuropeane , o natiune venetich , chria i s'a fäcutloc la ospötul culture! europeane §i care s'a silit,in timp de cati-va secoli , a nu fi dath afarh, demash, vine astalli nal de nici un cuvént explica-bil, i lephdandu-se de usurile europeane, baghdegetile in pilaf?

Faptul este ma de neexplicabil, incat neeste gret a '1 intelege, de§i Maghiaril fact totce poth spre a ne orbi cu dinsul.

Drept este ch, printre aa mai remasOmen! de inteles, cari all phstrat o dosh sufici-

Turcii.

ITNOURI1 I ROMANIi 493

ent 5. de ratiune §i de puddre, spre a recundsce§i a declara 1urni ca, calea adoptath, de compatri-otii lor in campania actuala, este contrarie in-tereselor nationale ale Ungariei, ba §i ale Orien-tului in genere.

Noi ne mAngalem cu aceste exceptiuni, §isperam c6. dmenii cu therite i cu influentA caresusting acum in Austro-Ungaria asemenea idelvorii isbuti a trage in partea lor multimea cares'a nApustit intr'o politic sèlbaticA , nelogic §ipra,pAstiós6, pentru insä§i natiunea maghiarA.

A 'V lega sOrta da Turciei, nu este ne-greVt astgi alt ceva decAt a reclama §i pentrusine, o parte din §tréngul care , mai curdnd sëitmai tarclit, o va sugruma.

AcestA ambqiune, n'o putem pricepe!Cu tOte acestea, Ungurii nu numal prin lirn-

bagiul necumpdtat §i extravagant al qiarelor lor,dar chiar §i prin fapte ale autoritäVlor tint' a a-rAta c simpatisézA numai cu Turcil §i com-ban pe mOrte ori-ce se impotrivesce elementuluiturcesc.

Am reprodus aci mai de un6,-qi o corespon-dent4 din Bra§ov,. in care se relata despre per-secqiunile la care sunt expu§i tinerii rornani dintinuturile Transilvaniei , sub b6nuidla cä voltsA, se inroleze in armata roman6,.

S'a v6qut ca dincolo de Carpati autoriti1ej.maghiare exercith o adevëratA terorisare. Ele

464 IINGIIRII I ROMANII

aü mers mai departe &cat ki 'Ate inchipui ci-ne-va n qioa de , oprind pe damele romanedin Ardél a forma comitete pentru ajutorarearanitilor din armata romana.

Un fapt ca acesta dovedesce o aa completalipsa de cel mai rudimentar bun simt omenescincat trebuie s admitem c natiunea maghiarase aflã d'o-cam-data subt un fel de ametélä bol-naviciOsA,, care déca ar tine mult , ar reducepe poporul unguresc intr'o stare de descompu-nere sociala ca ace% a Turcilor.

Ne marginim ans6 cu speranta crt bOla ladin§ii va fi trecötdre ; i acésta speranta ne oconfirma existenta unor elemente ãncö san'etósece se MIA printre din§1

De aceia , suferind din adfincul inimei dincausa persecutiunilor la care, cu nedrept , suntexpu§i fratil no§trii de peste Carpati , noi §i. a-cum anco nu socotim ca este cas a se intindeasupra Ungurilor sentinta ce s'a pronuncat , ye-ghiata set ascunsa, asupra sOrtei Turcilor inEuropa.

Ungurii volt reveni, de sigur, la simtiminteMai rationale. D'o-cam-data nu putem face altadecat a deplange ratticirea lor momentana, i i-

nimati de simtimintele de nemarginita ingadu-lap., care distingt caracterul generos al Romanu-lui, sa qicem pentru moment : Iertri, Dómne ,

a nu mit ce fact!"

UNGunff I ROMANIf 465

Cand volt vedé ca provinciile de peste Du-nare àü scapat de sub têmpita asuprire a Tur-cilor,, cand se volt sirnti inconjurati de popórepline d'o tarie reala , traind viata civilisaiunii,atunci ochii li se volt deschide. Yoril intelege

spre a pastra existenta, pe care nimeninu le o va disputa, pe cat volt colabora la o-pera comuna nu ca Turcii trebuie sa se pOrte,ci ca natiunile care ail lucrat spre a distruge dinEuropa sèlbaticia turcOsca.

In clioa aceia , Ungurii nu volt mai fi ina-mici al Romanilor. Ei ne volt intinde o manafrat6sca, pe care le o vom da cu multamire , §i

tot!' impreuna, to nol caV locuim Dunärea-de-jos , Carpatil i Balcanii , vom lucra intr'o unirela prosperarea acestei frumóse parti a Europei.

Alteptand acea i, care 'Ate nu este madepartata, fbI privim cu mai multa compati-mire decat ura, la purtarea nerationala a Ungu-rilor ; noi urmam povata acelui intelept din an-tichitate care Ocea POrta-te catre du§manulte.1 astfel, ca el intr'o i, s pOt deveni cel maidevotat al tëii amic !"

Sainb6t6, "ism iunie, 1877.

III. 25,68230

ca

:

466 IMPAREENTENIREA ISRAELITILOR

XXI.

IMPAMENTENIREA ISRAELITILOR

1°

Istoria nOstth contimporana e mai bogath infapte marl decat a ori carui alt popor. Ea vainregistra, in scurtul interval de able o jumötatede \Tee, progrese pe care alte pop6re nu le aarealisat decat in tarp de mai multe vecurichiar atunci cu cele mai durerOse sacrificii.

Astaqi, cand ne arlam in momente hotari-Ore pentru viitorul nationalitatii nOstre, cand sedeschide inainte-ne o era nouã, care pOte fi o erade noue i necurmate progrese, dar pOte tot deo data deveni §i o era de turburare politicamai cu osebire economica, e trebuincios sa neaducem aminte de trecut, sa '1 studiem ; cod tre-cutul e lumina presentului i a viitorului; i sacautam in acest studiO. puterea §i invatamentulpentru a e§i cu bine din dificultatile actuale §i dea ne asigura viitorul.

Faptele marl ce inregistreza istoria contim-porana infagiVza doue caractere neseparabile ,

care, completandu-se unul pe altul, aü asiguratsuccesul, chiar in imprejuthrile cand dificultatilede inlaturat eraü atat de marl incat credinta cas'ar puté inlatura parea o terneritate.

.1i.

IMPAMEN TENIREA ISRAELITILCIR 467

Aceste doue" caractere at fost : ant6I Infl-

irea, sat cel pucin apropierea intre Omeni cuidel, cu credinte, cu aspiratiuni, ba chiar cu ten-dente cu totul opuse, i al duoilea predomnireaideilor liberale i nationale in tOte reformele in-treprinse, in tOte faptele realisate.

Aceste douë caractere r6sarti limpede din totefaptele savOr§ite de la 1856 indice, ca sa nuvorbim decat de lucruri cunoscute de generatiu-nea actuala. In tote acele imprejurari marl, bar-batiI patrioti din tOte partidele '§I all dat mana,

asociat cu poporul, puterea cea mare,astfel am putut pi inainte MIA sguduiri, fara

platim progresele cu scumpele i durerOselesacrificil ce ele all costat pe alte popOre.

Necurmat in fruntea ideilor nationale de la1818, partida liberala a avut fericirea de a vedOchlar p vrajmalil ideilor el trecOnd pe tkamulnational, in imprejurarile grele, i putOnd astfelrealisa progresele de care ne bucuram.

Ea a intins tot-d'auna chiar adversarilor sëlpuntea de trecere pe toramul national §i, candnu a isbutit de al trage, a redus cel pucin latacere, la neputinta ; cöcl rezemata pe popor,ale caruI idel voia tot-d'auna sa le aplice i alecarui aspiratiuni cauta necurmat sa le realiseze

partea liberala a avut cu ea §i pentru ea pu-terea poporulul.

Astfel, la 1857, la 1859, la 1866, chiar ()meth30'

s'at 0

sa

'1

468 iMPAMENTENIREA ISRAELITILOR

din cei direct interesati. la mentinerea regimuluivechiu cu privilegiele §i nedreptatile lui, furá te--riV de curentul ideilor democratice, representatede partida nationalä liberal, i se unira, set celpuçin nu combatura pentru moment acele idei;iI infresnara resimtimintele, remasera marturinepësatori sOti cel pucin amanara pentru epocemai pucin agitate, mai pucin primejdióse, multa-mirea patimelor lor personale §i de partida.

Astfel, vNuram facêndu-se subt ochil nqtriunirea MIA vörsare de sange i cu bucurie gene-rala, de§i unit' din cei ce atunci aveati puterea,§i o cauta necontenit §i acum, dedese ordine casa curga trel dile irOie de sange pe stradele Bu-curescilor, pentru ca unirea sa nu se faca.

Astfel, puturam alege un principe strain ;astfel, ne puturam da o Constitutiune; astfel,ajunseram a realisa tOte cele patru punte aleprogramei Divanurilor ad-hoc, programa nOstracea cu totul nationalä.

In t6te aceste epoce, poporul roman urmacu iubire i cu credinta pe vechii lui conduc6tori§i ajunse a'§i realisa mai tOte aspiratiunile.

0 singura, data curentul simpatic ce se sta-bilise intre poporul roman §i capil partidel na-tionale-liberale, printr'o lupta §i o suferinta co-muna de mai multe decenie pentru acelea§1 idei,paru a se intrerupe, din causa unor intrige careexploatail o cestiune arptOre.

iNPATiMNTENIREA /SRAELITILOR 469

Acésta fu la 1866, cand pacinica §i liberalapoporatiune bucurescéna, acea poporatiune carepurure a fost puterea §.1 sustinerea partidei li-

berale in contra regimului agonisant ce s'a rës-turnat la 1866, comise un regretabil act careputu sa fie aratat ca o proba, de intoleranta,religiOsä.

Atunci pentru anthia data natiunea, séü oparte din ea, comise gre§ela de a urma pe pro-tivnicii partidel liberale i urmarile acelei gre§elise expiaza asti. Trel-sprelece ani ni s'a arun-cat necontenit acusarea nedrepta de persecutiunereligiOsa ; trei-sprelece ani am fost denuntatiEuropel ca nisce barbari aceste denungari neail incatu§at intru atat incat nu ne am mai pututapara, nici pe thramul economic, in contra uneiconcurente ucigaCire.

In presupunerea existentei unei persecutiunireligióse, Europa, intrunita la Berlin, a consacratdin not printr'un act international libertatea re-ligiósa i pentru Statele orientale, intre care a in-scris §i töra nOstra, i ne a obligat a face sadispara deosebirile intemeiate pe religiuni.

PersecuVunea religiosa n'a intinat nici o dataospötosul pament al Romaniei; prin urmare,&ea cestiunea ar aye acest caracter, n'ar fi ni-mic pentru noi de ari da o solutiune care e

data ; cod nimenui nu este o-prit de a crede

§i

§i

if

'1'

470 3MPAMtNTENIELEA ISRAELITILOR

in Romania ce §i cum voiesce. Dar cestiunea emai grava; e o cestiune de nationalitate, o ces-tiune de viitor.

In faca el, suntem datori s ne punem in-trebarea : Sci-vorti Romanil sa se urce §.1 de asta.data la abnegatiunea din epocele cand sa-v6r§it cele mai marl fapte din istoria nOstra con-timporana? Sci-vora infréneze patimele, sa

potolesca urele, sa se adune, sa se sfatuie.scacu gOndul de a ocroti interesele nationale de ori-ce atingere? Sci-vora s. puna interesele generaleale natiunii mai pre sus de cele de partida sétpersonale ?"

Faptele la care asisthrn o marturisim cudurere nu ne autonis sä credem acesta ; to-

speram cä, pe'nè in cele din urma, lubireade tell va cove'r§i cele-l-alte simtiminte, le vaimpune tacere, §i c partida liberala, care are enea majoritatea Vrel, va avea alaturi, in cesiunea

minoritatea, pentru ca astfel aceamare §i grava cestiune sa se resolve prin con-cursul cugethrii, luminelor i experientei tuturor,subt inspiratiunea unanimitii patriotice a Ro-manilor.

incercarea e grea; dar pentru onOreasperam c acesta va e§i i din acésta in-

cercare cu none drepturi la simpatia i la lubirealumii civilisate, drepturi pe care va sci sa le

sa

Israelitilor, i

na-iunil

s'ad,

tutl,

IMPAM2NTENIREA ISRAELITILOR 471

ca§tige prin unire intru apararea intereselor na-tionale i prin intelepciunea cu care va resolvecestiunea ce 'I este supusa.

WercurY, 30 maYu (It iunie), 1879.

XXII.

iMPAMENTENIREA ISRAELITILOR

2°

Pe cand, in la-untru, Statul roman se främêntaca sä ajung a. la o solutiune legala a conflictuluia.ra, de mare, V cu tote acestea ala de not, cea creat in sinul nostru cestiunea IsraeIiilor, pecand Camerile constituante preludéza la resolve-rea unei cestiuni intru care ar trebui ca toti re-presentantil natiunii sä se intarésca, prin infra-tire, dinaintea unui a§a mare peri col national §i.economic, avem cel pugin mangaierea de a con-stata c presa din strainatate sustine drepturileRomanilor, intru acésta cestiune, tot cu atataenergie i negreqit cu ma i. multa Iogic i vera-citate decat eel cari le ataca §i le incurca.

De curOnd aü aparut dua bropre in limbafranceza, din care una pOrta ca loc de tiparireora§ul Geneva La Question Israélite en Rouma-

472 IMPAMENT ENIRE A ISHAELITILOR

nie, par un ancien ddpute iar cea-l'alta e tiparitä§i subscrisä la Paris de generalul G. Adrian:Quelques mots sur la Question Isradlite en Rou-manie.

Inteamêndouö aceste scrieri, cestiunea se afladesvoltata cu destula sinceritate claritate sprea lumina pe toti acei straini ce ne credii persecu-toll al Israelitilor, i sa 'I faca s aprecieze catsunt de nedrepte acusatiunile de intoleranta, careni se arunca in faca, i cat este de umilitorde penibil pentru nol, Romanii, de a vedé ca. 6-menii politici ai Francei aü .dat mai mult creqë-mént unor intrige ale inamicilor Romaniei, deckinii Romanilor, celor in tot-d'auna devotati idei-lor liberale §i in tot-d'auna sprijinitorl ai latinis-mului in Europa.

In mijlocul confusiunii ce calomniele seme-nate in contra Romaniei at produs in mintilemultor Omeni luminati din Occident, asemeneapublicatiunI sunt de un efect folositor. Ele aü §iacel avantagiu de a pregati publicul european apriimi cu o consciintiOsa nepartinire tOte restric-

ce viitOrea lege romana va trebui neapa-rat sa, puna impamOntenirii atkor specii de Is-raeliti, cari locuiescil astaqi printre noi, diferiVunii de a1iI, prin originea, prin näravurile i printendentele lor.

Atat este de adevörat ca e de mare impor-tanta a accentua cu putere asupra unor aseme-

i

tiunile

IMPIMENTENIREA ISRAELITILOR 473

nea distinctiuni, incat propaganda israelita, sim-tind ca argumentul cel mai tare in favOrea re-clamatiunilor Evreilor din Romania ar fi de arëspandi in lume credinta ca ei sunt autoctoni hiRomania §i asimilaci cu Romanil, a amagit péne

pe invatatul profesor Bluntschli, carele a Kosla lumina o alta, bropra (tradusa acum §i roma-nesce), unde, sub scutul unei eruditiuni lipsita deori-ce critica seriOsä, autorul merge p'ena intru

inchipui o poporatiune daco-israelita, contimpo-rana cu primele colonisatiuni romane din Dacia.

CuriOse ametell produce une-ori sciinta ne-rumegata !

fost erudiV, cari, citind in vechii istoricielini ca pe malul drept al Dunäril art fi locuitcand-va in vechime o poporatiune numita

%I at inchipuit c. aceia trebuie sa fi fostganil; i iata, din acésta intennplatdre asemënarede numiri, o fantastica teorie, care face din Ro-mania o strävechie téra a giganilor i constituiebandelor de vagabonqi indiani, veniti aci able depatru set cinci sute de ani, drepturi de autocto-nie asupra törel nóstre.

Acum, o rastalmacire de acela§ fel a unornume ebraice, aflate pe o placa de bronz din tim-pul Romanilor, face pe eruditil cei u§uratici ainchipui o Intrega colonisare de IsraeliV adusrtpe termul drept al Dunarii de instqi imparatulTraian.

Sigi-nit, ci-

o

5u

474 IMPABIENTENIRE A ISRAELITILOR

De ar fi a§a, cum 6re s'ar putO sa refusamnol drepturi egale cu ale nOstre, fratilor no§tri deacum una mile §Opte sute de ani ?

Dar unde sunt doveqile ? DOca inteadevOr aüfost unul sOh doul sell qece Israe1iI printre co-lonii lui Traian, aceia de sigur de mult timp s'aiicontopit printre Romanii, tovarWi lor ; aceiapastrat nici portul israelit, nici limba lui Moise,nici religiunea Jul. Desfidem pe profesorul Blunt-schli i pe tOta Alianta Israelita d'a mal distingepe acela, dintre curatii Romani cre§tini de astaqi.Acela sunt inteadevOr ma de asimilati, incatnu sunt el acela cari astaqi cert dreptul de im-pamOntenire.

Dar tot de o data desfidem pe totipartisani al impaménteMrii Evreilor in Romania,de a ne dovedi c Israe1iii veniti de ierl-alaltä-leri din Galitia §i din Rusia, cu portul lor jido-vesc, cu dialectul lor nemtesc ba chiar s5i celvenitl de mai nainte din Orient, cu limba spa-niola sunt urmall al coloMlor adql de Traianin Dacia.

Totl acqtia, adica tot ce este astäqi Israe-lit in Romania, nu sunt de sigur autoctoni i niciasimilari cu Romanil.

Dar cela ce este necontestabil cela ce sepOte proba cu doveqf mult mai temeinice decatcele invocate de profesorul Bluntschli in favOreaautoctoniel i asimi1aiunii Evreilor din Romania,

n'ati

i

tMPAMtNTENIREA IBRAELITILOR 475

acela este spiritul de toleranta care a domnit intot timpul in Romania faca cu Evreil.

Pe cand el, din causä de religiune, emir per-secutat'i, impi1aI, torturaV i gonitl pretutindeni,Romania cea mult ospdtdsa se arata, in favOreaEvreului strain de sinul el, nu mai' pucin blandain dreptatea sa, decat pentru off-care din fiii eleel cre§tinI.

Exemple din vechime puté da atateaincat printr'insele sa fie confundata tOta trufiade toleranta, cu care se lamb, popOrele culte aletimpulul present.

Care, int'adevër, din tdrile Occidentulul arputd sa scdta la ivela un singur act ca chriso-vul in care, la anul 1553, Pètra§cu Voda, tatallui Michalu Vitezul, ne spune ca pe tirnpul unuipredecesor al 14 Mircea Voda, s'a gdsit un E-1) vre'd ucis in satul Vianul de peste Olt, 0 ail ye-nit maica §1 socia (Evreului de aft apucat pe a-)) cest sat Vianul, i s'aft fost §i pirit dinaintealul,Mircea Vodd. far Domnia lid a cdutat '(pricina)di a judicat 0, a dat (a osiindit) satul Vianul cum

sd platescd sdngele Evreulul cu 40,000 aspri(bani de argint) §i astfel numai set fie judid(liberi).

Satul Vianul ne-avdnd de unde plati atatlbani, satenil nu s'ad suferit ca sd spargd ca-sele 0 curple, ci ail apt inaintea lid MirceaVocla i s'ati jdluit cum cd n'are alt loc isd

s'arg

at

476 IMPANMNTENIREA ISRAELITILOR

72cidca Il va scote pre eI din sat. far intru aceia,

Mircea Vodd s'a milostivit 0 a dat de la sine7/ acele 40,000 de aspri, din mina Domniei lu71maicii 0 muierii Evreultd, de 'i au pldtit sdngele".

at un fapt istoric care s'a petrecut in Ro-mania acum vre o patru sute de ani. El ne do-vedesce cat de mare a fost, in ori-ce timp, drep-tatea Romanilor catre Israelite. El ne arata cumautoritatea suprema a törei de pe atunci, Dom-nul, condamna cu asprime pre Romani a plAtisangele unui Evrei, ucis pe nedreptate.

Dar el tot de o data ne arata c acei41 au-toritate suprema, ala de aspra in sententele sale,scia sa afle mangaieri §i u§urari prin care, fait,de a desmNteni pe Romani de bunurile lor, da§i Evreului ceia ce se socotea, dupe legile de a-tunci, ca drept al lui.

Tot astfel s facem §i nol acum.Judicata lui Mircea Voda, cea care afla

pentru paménteni, chiar in rig6rea cucare ea apara de asuprire pe Evrei, acea drep-tate, de o potrivA ocrotitdre pentru toti lOcuito .torii tërei, sA inspire §1 acp pe

Este de a nOstra onOre ca sa aratAin lurnieintregi cum ca dreptatea romdne.scet a lui MirceaVoda covel§esce insi, prin intelepciunea §itoleranta ei , vestita judicata jidovesca a luiSolomon !

SâmbItä, 9/21 Yunie, 1579 .

tmblitniiri

2MPAMENTENIREA ISEAELITILOR 477

XXIII.

iMPAMENTENIREA ISRAEL ITILOR

3°.

In marea cestiune ce se desbate, noi ne amimplinit datoria, fArh, de nici un moment de v-vhire.

Am chutat sh luminäm pe publicul nostru,din tOte punturile de privire, asupra originii, a-supra naturei i asupra consecintelor unei ces-tiuni de o importarqh capitalh, pentru noi.

1TNOnd confusiunea ce, prin efectele§i mai mult And, ale intrigilor viclene, dorn-

nesce in mintea celor mai multi dintre noi, ne amdepus tOte silin tele ca s combatem un curent fataldeterminat de exploatarea cestiunii Evreilor inluptele de partida ; ne am sin sh potolim spaimace s'a röspandit prin acest curent de dincolo deMilcov pénh dincOce, in cugetele turburate aleOmenilor din oil ce clash ; am chutat sh desve-lirn in fine i uneltirile care tindii a exploata inlh-untrul tère acesta stare anormalh a spiritelor.

Am arhtat ch la noi nu s'ar fi nh scut o ces-tiune israelith dOch, in curs de un phtrar de se-col i mai bine, clasa dominanth din Moldova nunu '§i ar fi fäcut din introducerea Evreilor in ti-nuturile de peste Milcov un isvor de folOse iii-

nesciin-tel

478 impluativrENIREA ISRAELITIL OR

cite; déca adversarii inviervinaV al partidei libe-rale, cari in mare parte sunt din aceia§1 clasaodinióra dominanta in ambele Principate, n'ar fisuscitat, la 1866, in interiorul tèrei o mi§care incontra Evreilor, Tar in strainatate o alta mi§carespre apararea lor, astfel incat sä pupa pe mi-nisterul liberal de atuncl intre ciocan i nicovala.

De atunci in cOce, grauntele de discordie se-mönat de din§ii '§1 a dat rOdele amare.

Astql ansè, cand a venit timpul de a le cu-lege, tot el', tot acela, se daü in laturi ceril ingura mare ca guvernul liberal sa se inece, debuna lui vole, cu veninul ce el ail prãsit in tellla nol.

Fie ! el anso nu vort puté face ea guvernulliberal sa fie acela care va rev6rsa cu manelesale veninul asupra poporul roman.

Dem astfel va fi sOrta nenorocita a patrielnóstre ca ea sa nu fi aflat acum in sine destulacumpanire i destula energie spre a desjuca intri-gele marpve care intuneca min tile, apoi cel pu-gin partida liberala va ave acea mangaiere de apute declara, in faca èreY i a lumiT, c dinsa asustinut mereti causa mareta a aparAriI patriel,a demnitatii nationale i a echilibrulul lmpciui-tor in politica externA.

Ea s'a adresat la simtimintele cele mai inalteale inimel omenesci ; ea n'a speculat cu intere-sele meschine, spre a produce in sinul natiunii

i

IMPAMENTENIREA ISRAELITILOR 479

o turburare, de care numal cei cu génduri relepott profita.

Partida liberala a cautat sa inalte natiuneamai presus de unele mid vexatiuni actuale ; eaa facut tot ce '1 a stat prin putinV, spre a do-vedi cä, oil cat este de grea pentru tdra cestiu-nea impanadntenirii Israelitilor, ea nu este o pie-dica nerësbatuta a desvoltaril nóstre naVonaleca Stat independent §i ca popor cultivat, décava fi regulath, cu prudenta §i dreptate.

Noi in§i-ne am qis i am repetit ca nu secade ca Romanii sa fie stëpaniV ca de o spalmä inacesta cestiune ; am 'vs ca cu nedrept ei aftfeicut nalucei din ea; ceia ce negrelit, pentru cinepricepe romanesce, nu vrea sa qica, precum aüpretins unii adversari ai notri, c am fi suqi-nut ca cestiunea israelita este o simpla nciluca.

Nu! Ea este o realitate, §i chlar o trista §iimpovaratdre realitate; mai cu sema fiind ca easta in faca nóstra inv'eluita intr'o negura intu-necósa, §.1 posomorita.

Pugini sunt aceia dintre nol cari cuteza alua facla in mana, spre a scruta la lumina celace coqine acea negra fantasma.

Dar multimea e speriata; nu indraznesce apaV cu incredere in urma luminatorilor.la cuget, stat viptescil basme de ingrozire ; oVail in loc §i '1 inspira planurl delerte spre a in-grädi negura i a opri lumina.

'§i

Atir, ratde'T

480 IMPAM2NTENIREA ISRAELITILOR

Acel povatuitori vicleni, este invederatnu lucreza Para un plan bine precugetat. Sfio§Ide lumina, lor le convine a intretine intunericulin ori. privinta ; ei se bucura de idea ea, voltreuli in curénd a'l li a§a de tare i ala de in-desat preste intregul popor roman, incat acestava remanO din not in discretiunea lor.

Atunci cestiunea istraelita va afla prinimpunere o solutiune cu atat mai lesniciósa, cucat ea va oferi avantagie mai marl celor caripunt aqi stavile la resolvarea ei echitabiledemna prin insu§i consimtimëntul

Déca astaql camerele alese sub regimul liber-tatil se voril refusa, subt influente fatale, a cum-pani demnitatea naional i interesele tërii cu le-gile echitätii i cu exigentele politicei, apol mane,partida care in tot modul se silesce a dovedi lumila natiunea romana nu scie sa, useze i nu me-rita sa se bucure de libertati, acea partida, careKT. lace §i face, va lua de la straMi arma au-toritara in man! §i, cu vole cu nevoie, ne vaimpune, nu ceia ce este just, demn i politic aacorda IsraeliiIor, ci tot cela ce va fi spre folo-sul partidel conservatóre a se face.

Atunci va reincepe, in proportiuni colosale,§i presto OM Romania, cola ce se facea odini-niOra in Moldova cu Evreii, in margin! mult mairestrinse.

cse

Ib

ea


iat perspectiva viitorului, care cu pag degigant se apropie de noi.

Negre§it c, considerata din acest punt devedere, cestiunea israelita este ingrozit6re 3a estelovitura de mOrte pentru nqionalitatea, pentruinstitutiunile i pentru independeqa nOstra.

De acest pericol am luptat sa ferim tera.mijlOcele nOstre at fost cele pe care pu-

ruré le am intrebuintat, adica de a respandi catmai mult lumina asupra cestiunilor privitOre latera nOstra.

0 parte din adversarii no§tri din contra ailobservat o tactica cu totul opusa ; ei nu aüspus nici un cuvent despre solqiunea cestiuniiin desbatere. in faca lumii, s'au mentinut in ta-cere, in reserva, intr'un mister enigmatic. Pe de-desubt Anse, ei aü lucrat i lucreza numal a in-tuneca mirqile, a irita interesele meschine, a in-credinta pe toti ca puterile occidentale nu aü sase mai amestesce in trebile nOstre interne, apromite pOte chiar ajutor, la vreme de nevoie,din partea altor puteri nu tocrnal ala tare iM-mate de generOse simtiminte in favOrea Evreilor.

Acesta manopera asigura cestiuMi israelitesolqiunea violenta cea mai derapanatóre pentrunationalitatea i pentru Statul roman.

Sarnbrabl, 28 iunie (5 iulie), 1879.

III. 25,682. 31

§i

482 IMPADVANTENIREA ISRAELITILOR

XXIV

tNPAMENTENIREA ISRAELITILOR

4°.

0 vorba vechie dice ca nimeni nu este maiindraznet i mai nesocotit in cutezarile sale, de-cat fricosul cand l'a prididit grOza, in culmea ei.

Este de ajuns ca un cane de pripas sa '1latre i sa ranjesca la el coltii, pentru ca dinsul,cuprins de o nedornirita spaima, sa se asvérlenebune§te in prapastie, fail de a mai socoti cacu un codrulet de pane set cu o neinsemnataimbunare '§i ar face din acel cane ratacit un to-var4 folositor i credincios.

Cand ne géndim la ceia ce se petrece adi intéra la nor, ne ar veni a ride de spaima ne-cumpatata ce o incerca multi Romani desprepartea Jidovilor pripa§iti printre noi; ne ar venia ride, déca nu am vedé pe cei cupriql de oaa spaima gata a pravali Statul in periculósefagav.

Ne place a crede c cei mai multi din catifaca adi o aa nesocotita fapta , numal dintr'ofrica orbésca o fact; cod altminteré ar trebui ,nu sa deplangern ratacirea lor mornentana, ci säro§im de din0.

Acésta péné astadi nu ni s'a intemplat. In

IMPAMtNTE=TIREA ISRAELITILOR 483

momentul cand ne ar atinge o aa durerOsasimtire, glasul nostru ar remane cu totul mut.

Nol ansö tot vorbim, cod tot avem sperantaca incetul cu incetul se volt desmetici eel cu-prin§i de temeri i vort vedé pénO la sfér§it ince parte este astaqi adevOratul pericol.

Credem ca Romanii, cari de mari de ani iTfacu ris de frica proverbiala a Evreilor, vort in-telege ca nu li se cuvine tocmai acum a schimbarolurile; de aceia, ca veghie in veci de§tepte sprepaza binelui public, noi le strigam meret :

Veniti-vë, órneni buni, in fire ; fiV. de asta-data Romani cu inima §i cu minte, i nu ye as-verlqi nebune§te in prapastie , ca sa scapaV delatratul canelui de pripas, pe care '1 puteV fOrtelesne inbuna."

SA admitem un moment ca suntem cu cate-va ile mai tarot in cursul acestei luni, §i ca

dupe cum este trista probabilitate , Ca-mera i Senatul at votat cä Israelitii nu pot-Lidobéndi naturalisarea in Romania decat fie-carepersonal i subt fOrte grele conditiuni, pe caremajoritatea legluitorilor nostri volt sa le latescA

asupra strainilor de rituri crNtine.Este un ce copilaresc de a crede ca lucrurile

vort remane dupe cum se incumetOza majorita-tea corpurilor nOstre legislative a le regula.

Cine da ostendla a citi tot ceia ce se ti-31*

0

'0

484- IMP AM2NTENIRE A ISHAELITILOR

paresce in giarele straine asupra straniei fase Incare a intrat cestiunea israelita la noi, can, sa'§i dea bine séma ca acele articole , in care Ro-manii sunt aa de aspru criticaV de opiniuneapublica a Europe culte, nu sunt cleat un slabrOsunet al indignatiunii i al intéritarii in con-tfa nóstra , de care sunt coprinse cabinetele ma-rilor puteri , din momentul cand aft siinit canoi voim st ocolim decisiunile lor.

A p dar, autoritatea materiala a marilor pu-ten este acli in deplin acord cu fortamorala a opiniunil publice , spre a reproba pur-tarea ndstra.

Pas' atunci de mai sped, vre-un ajutor deunde-va , pentru ca sa romana resolvata dupeplacul majoritatii o cestiune in care §i ratiuneaomenOsca §i ratiunea de Stat sunt in contrastraniei incap6Vnari a celor mai multi dintre noi.

Este dar evident ca ne punem in pericolulde a aduce evenimente in care cestiunea sa fieresolvata dupe vointe straine , in mod cu totulvatëmãtor natiunii romane.

Ore ce arü ca§tiga, in asemenO cas, cel carise obstina a face cu totul contrariul de ceia cear trebui st facem ca s ne recaltigam buna-vointa puterilor §i simpatia opiniunii publice dinstrainatate?

valabile, sdü macar numai recoman-Fi-vorti

europeane

IREPAmitNTENIREA ISRAELITIL OR 485

dabile pentru nol, voturile negative ce, dupe tOtaaparenta, aü sä se dea la noi in curénd ?

Remane-vort, din causa lor,, toti Evreii lip-siti de drepturile ce intrega Europa reclama dela noi pentru ?

Nu, de sigur! Nu; 6i, in acésta cestiune, nise va lua mane de nevoie un bog , fiind-ca n'amvoiü sa dam astaqi cu vole un oil.

fan singurul resultat la care vom ajungecu indörUniciile nOstre.

II supunem din nou, in -WO, a lui spaimén-tatOre claritate, representantilor natiunii i facemancö o-data apel la patriotismul Mr.

Celor cArora le este ap tare frica de napa-direa Evreilor in Statul nostru, le spunem verde§i curat a a lor nesocotita Mca este cu multmai prejuditiabila Vrei decat priimirea printrenoi a cator-va Evrei, can arti fi dovedit, péné laOre-care punt, simtiminte romanesci.

Este mai vaternatdre , cod ea atrage fataldupe sine, nu impamOntenirea cu bung, in(elegerea cator-va Israe1iT, ci chiar acea napadire inglOta de care ne este ap tema i care, efec-tuandu-se cu sila va fi o adevOrata dauna anationalitaVI nOstre §i a echilibrulul nostru eco-nomic.

Ciudat patriotism este acela ce faptuiesceinteastfel; §i , dem inteadevër sunt, dintre Ro-manil cari lucreza astäcli in acest sens, unil care

486 TMPAMtNTEN1REA ISRAELITILOR

o facü de buna credirrta §i cu cuget curat , apoi,nici o-data n'a fost cine-va mai in drept decatcum este acum naVunea romana de a 'lice, f6c6ndalusiune la ap nepriceputi amid ai ei :

Feresce-mö, DOmne, de prieteni, Oa de du§-mani mO feresc eü insu-mi!"

Bëtranul nostru Cantemir, a carui via0, s'apetrecut in intrigele politice ale tOrei nOstrepecare puçin le aü schimbat secolii ne poves-tesce intr'un loc o fabula , prin care el descrie,sub numiri alegorice , resultatele unor eveni-mente sociale ale törilor romane, cam de felulcelui ce ne fram6nta astali.

El spune ca pasOrile sburatOre, formand o-data o noua impOrätie, ail refusat sa priimésca.printre dinsele pe musce, pe albine, pe viespi,pe tintari §i alte mid soluri de muscute i demiNite, care tOte voiat i ele sa se bucure dedrepturile sburatOrelor, de 6re-ce i ele purtatiaripe la spate.

Aceste mid lighiOne, indemnate de sfatulursului, al lupulul §i al vulpei, care sunt din fi-rea lor vOnatori §i prigonitori de pasOri , caqura,cu gramada drept in bucatele sburatOrelor celormari , adunate la ospot ca sa serbeze cu veselienoua lor imperatie.

Acésta, toti sfetnicil §i senatorii vOciOnd, inmirare din cap, din umeri i din ochl semne fa-


cOndu'§i, miqesce intreba, i cel ce sA respunclAnu era!"

Dar pasörile indignate de cutezarea preten-VOselor muscute , incepurA a respinge cu sila pelighiOnele cele mici §i sup6rAtOre. Ce folos! demici, de iuti §i de dibace ce erati, acestea scapaqprintre labele i pe subt aripele pasërilor §i '§ibateat joc de ele, ciupindu-le i mu§cAndu-leastfel incat sburatórele cele mari , obosite de olupta de§erta, furA silite sA dea pace i sA faclloc pretutindeni micilor

Tar incercatul autor sfervsce povestea sa cuaceste intelepte povqe , care meritA sA fie me-ditate de cAtre sfetnicii i enatorit noltri deastall :

Pedepsa §i ocara, ca acesta le zamisli ne-buna mendrie. CA de multe ori parerea inalta §.1

tocmai peste nuori radicata, in fundul besnilnecunosciqei povernindu-se, cade ; §i cu cat maicu mArire se slAvesce, cu atata mai in prApastiepravalindu-se , se ocaresce ; a§ijdere adesé s'atvOgut, cA lucrurile pre putincióse §i pré virtese,pre lesne a se sdruncina §i a se ferAma, Axicö §ide cel mai slab i mele , precum diamantul cuplumb se lucrezA §i cu praful sOti cu curmafierului taindu-se, se despicA, se rujdesce i sejulesce ; mOrtea §i perirea Filului (Elefantului),Vrecele este ; picAtura ploii petra gauresce ,

funia de teiu cu vremea marmurile despicA; capi

.488 IMP AMtIsITENIREA ISBAELITIL OR

lucru ala de putincios §i de virtos subt sOre nu.este, caruia biruintA §i. infrangere sA nu se dea,and, de unde nic géndesce, nici na.döjduiesce.

A§a dar, jalnicele §i. trufa§ele dihanii, duhu-))rile cele inalte i umflate ce purta , §i sprinc&nele cele preste frunte rädicate ce Inä1a, cu o-

cara a WM lumea, de tot jos le thsar i gOndulUintealtä socotelä i§i mutarL

Fie ca géndul, Intr'altä socotela set 0, '1 muteal no§tri , mai nainte ca e, invin§i de muscute,s6, fie siIiI a V lasa de tot in jos duhurile celeinalte i umflate ce porta 0 sprincenele cele prestefrunte radicate ce ei acum inctqa, fara socotinta,,in semn de nelnduplecat refus !

MartY, 9/15 iulie, 18 79.

5

NICOLAE BALCESCU

SCRIERILE SALE

PrecuvOntare la Istoria Romdnilor sub Michaiu Vocld Vitezul,publicatil la 1877.

Indeplinesc astaqi una din cele mai vil §i maistaruitOre ale mele doriqe : aceia de a scOte lalumina Istoria Ronidnilor sub Michaiu Voda Vi-tezul, lucrarea de capetenie a eminentului §i multdeplansului nostru istoric Nicolae Balcescu, caretot-de-o-data este i o scriere de frunte in litereleromanesci.

De dou6-qeci i cinci de ani, de cand NicolasBeilcescu a murit, instrainat de pre-iubita i pre-dorita sa eii unul n'am pregetat un moment

SI

tdra,

490 NICOLAE BALCESCII

de a cauta inijloc spre a face cunoscuta publi-cului romanesc acesta frumOsa opera, in care iIpironise mintea §i puterile sale un om de un rartalent, un om ce de copil ancö, et' me deprinse-sem a'l respecta, a'l lubi, a'l admira.

Cinci spre-clece ani din ace§tia, am pastrat cusfintenie la mine manuscriptele lui, cercandu-me,de cate orl 'mi a stat in putere, a da

cel pugin o parte din ele. Dar, spre ru§inarea'Astra. de One' acum, a trecut un patrar desecol de la mOrtea Balcescului mai nainte ca sapOt fi pus subt ochil natiunii rornane, tot celace dinsul lucrase intru cea mai mare a el onOre.

A trebuit ca o raqa din acel foc de vitejiestramo§esca, care ardea cu dor inima lui NicolaeBalcescu, sa strabatä in sfer§it in vinele tuturorRomanilor, pentru ca sa afle timpul priincios dea e§i la iv61 a patrioticele pagine scrise de pénalui, muiat i ocelita in sangele atator erol alRomanilor din trecut !

AO' inteadever e timp ca natiunea romanasa, auda §i. tot-de-o-data sa sirnta adfmc cugeteleinviietóre §i spornicele cuvinte ale acelui nobilsuflet, ale acelei intinse inteligente romanesci,care odata se numea Nicolae Beilcescu !... NicolaeBalcescu, despre carele ne spune dI V. Alecsandrica coprins de entusiasm la privirea flacailorromani ce dantulat cu pletele in vent, qicea :

publicith-ei

NICOLAE BA.LCESCII 491

0 ! rnendra Oste va aye Romania, cand II va veniei rOndul pe lume!"1)

negre§ft la virtutile osta§esci ale popo-rului roman se gendea fait preget Nicolae Bad-cescu, de Ore-ce el, able in vOrsta, de 19 ani (eranascut in Bucuresci la 29 iunie 1819), intra inWire i, numai cu rangul de cadet (iunk6r), do-ritor sa impartäVsca socilor sei de arme cunos-cintele ce minteal agera. i studicisa dobOndiseMO din junete, ceria sä institue in casarma oscóla pentru soldati, uncle ins4 fu invatator.Apoi, dupe ce fu prigonit i inchis cat-va timpla mOnastirea Marginenii pentru ideile sale libe-rale, tot catre o§tire i§1 indrepta el gOndurile,cand spre a intra in cariera literark el tipari inIa§1 la 1844, inceputul unui studiu asupra Pu-terei annate la _Romani. 2)

Pené la anul 1848, petrecOnduV timpul instudii istorice, cand la Paris, cand in tOrk elscrise diferite lucräri de un mare interes pentru

i) Nicolae Blikescu, Suvenire de V. Alecsandri. Un frag-ment in Revista Romdnd pentru sciinte, litere ri arte. BucurescY,tom. II. 1862, p. 312.

2) Acest studiti, publicat in Fóia sciintificd literard dinapoi i in fasIórA separatK, 'Arta titlul : Puterea ar-

matd si arta militard de la intemeierea principatuluf Valachidpenz arum. El se completeza printr'un asemenea studia asu-pra principatuld MoldoveY, tiparit in Magazinul istoric pentruDacia, din BucurescY.

IasT, si

9i

Si

ti

492 NICOLAE BALCESCIT

istoria nationala, i le publica in Magazinul isto-ric pentru Dacia, pe care il redacta in unire cudI A. Treb. Laurian. 1)

La anul 1848, el lila parte activa la mi§ca-rea nationala, atat in tera Romanesca, catmaI apoi, in Ard61. Insqi el, in scrierile mY pecare le dam aci la lumina, ne descrie adesë sim-

indulopte ce a incercat inima lui in mij-locul acelor aspirari confuse ale dWeptarii spiri-tului national, pe care el, singur pOte pe atuncI,scia sa le mösOre, in mintea sa eruditä i patio-tica, cu mêsura uriO§4 a gloriilor trecutula

Fara anso de a perde curagiul in acestesterpe lupte, tocmai cand vklu de tOte partileavOnturile generOse ale poporului roman infrantesub juguri straine i asupritOre, tocmai in t6mnaanului 1849, el se intOrse in Franca §i se con-

i) Scrierile lu 1351cescu, care an' aOrut in Magazinul is-toric sunt cele urn-160re: Tomul I. (1845): Cuvint preliminarizidespre isvbrele istoria Romdnilor. Românir Fanariotii.loan Ilutul, mare logoje't al Moldova Logogtul MiranCostin, istoricul Moldova. Spdtarul loan Cantacuzino. Pas-telnicul Constantin Cantacuzino.

Torn. II. (1846): Puterea armat F1 arta milliard la Mal-.dovenY in timpul mdrira bor. Despre starea sociald a munci-torilor plugarY in principatele Romdne in deosebite timpurY.

Tom. IV. (1847) : Campania .Romeinilor in contra Turcilorde la anul 7595. ;Buletin despre portretele prindpilor graRomdnesa i a Moldavia, ce se and in cabinetul de stampe dela biblioteca regaM din Paris.

irile

,ri

STICOLAE BALCESCII 493

sacra mai cu totul la lucrarea capitala a vietiisale, la povestirea marilor fapte rasboinice aleRomanilor din al XVIIe secol.')

i) N. Balcescu, in timpul revolutiuniT de la [848 dinBucuresci, a scris in diarul luT Bolintinénu, Poporul Suveran,cate-va articole, din care extragem liniile urmatOre:

cParincii nostri all vSrsat pregiosul lor sange pentru a nelasa de mostenire drepturile n6stre politice, i datoria nOstraeste a le 'Astra cu aceasY putere pentru fiiY nostri. Timpul n'avenit ca sa dobendim o independenta absoluta. Positia nOstrapolitica, de pe tractate, este buna; nume trebule ca ele sa fiepazite de Inalta POrta, si sprijinite cu statornicie de not SI nuetam cIt suntem datorT a apara na0onalitatea si drepturilen6stre, de vom fi nevoitY, chYar virsand sangele. De vom OdeIn acésta lupta sfanta, sa cIdem ince barbateste, astfel cum autrait parintii nostri, si ca dinsa sa strigam : 1WaY bine liranóstrd sd se prefacd intr'un intins morment, numaY sd ?Inuindtot féra Rombnilor

Mergend ape la Paris, pe and se ocupa de marea butopera istorica si, osebit de o intinsa corespondenIt si de redac-tarea unor acte ating6tOre de faptele emigratiuniT revolutiona-rilor romani, el publica in Yournal des Economistes din Paris,1850, o importanta lucrare In limba franceza, sub titlul Questionéconomique des Principautes danubiennes. Printre rnanuscripteler.ntase de la dinsul se ell si o parte din textul roman al aces-tnT Tot acolo gasim si un insemnat fragment dintr'olucrare anco: inedita, purtand titlul Manualul bunulut Roman,dialog intre un than ,si nit comisar de propagandb. Fiind laParis, Bbleeseu mat compuse cuventul sett asupra Miscdril Ro-mdnilor din Ardel la 1848, pe care il tipari intr'un diar romande acolo, 7unimea Ronda din 1851; ape conlucra sett Ara-duse poema in prosa ce pOrta numirea de Clintarea Romdnie

mentor.

494 NICOLAE BILCESCII

Dar sal lasam sa descrie insu§1 starealui fisica i sufletésca, §i s ne marginim a de-copia aci o non pe care am aflat'o printre har-tiile lui, scrisa cu o mana släbita, cand se aflala Hyeres, dechemvrie in 17, anul 1850 :

7)Minute le in care suit' sunt pline de amar

intristare. Pe cand Europa intrega, se pregateaa saluta triumful 1ibertii, eroica Franca, de lacare ca tot-d'a-una se mtepta semnalul, Franca,prin fatalitate §i prin neunirea fiilor sei , cadegemend in neputinta subt un jug umilitor. FiiifAra-de-legil triumféza in tOte priIe inteme-leza spurcata lor tiranie. Sufletele generdse, sdro-7)bite i ranite de mOrte, Neff" apuind din vederea

lor ioa mantuirii. cu o inima sfa-::4iata de durere, me lupt cu o bOlä cruda §i ne-imblanclitn, caut a ca§tiga timp asuprn i a ointrece in iutela, ca sa pot lasa fratilor mei a-12ceste pagine din viata parintilor nqtri,

sleit de puteri, mistuit prin si1ineie ce fac. Cubite aceste temeiuri de descuragiare, sufletu'mite slavesce anco, inqeita libertate, i dei Omenii

si care fu maY antel tipäritY la Paris in brosura Romania vii-tbre din x851, si apoT reprodusX de dl V. Alecsandri In Ro-mania literard din Iasi*, 1855, unde s'a un fragmentdin cartea Ma a Istoriel Romdnilor sub Michal Vodd Vitézul,sub titlul : Rdzvan Vodd.

Acestea sunt, pare-mi-se, tote scrierile BncesculuT de la1848 pe'n6 la mOrtea

Insu'mi et,

i cal

tip6rit i

114.

NICOLAE IdLCESCIT 495

sangiurilor aü invelit cu marama negra dulcefaça ta, crede c va veni ioa fericita , Toa is-/7bêndirii, cand omenirea intrega se va scula spre

a sfa§ia acest vél i du§rnanii tel se volt impe-tri la vederea sórelui söü de lumina; atunci nuva mai fi nici un om rob, nici natie rOba , niciom stapan pe altul, nici popor stapan pe altul,ci domnirea Dreptep i Fr aVei ! Aceste cuvinte,ce o-data am dat de devisa natiei mele, vortidomni lumea; atunci a§teptarea , visarea vieteimele se va implini; atunci toti Romanil volt fiuna, liberi i frati! Vai ! nu voiu aye noroc avedé acést i, dei eü asemeni am muncitam patimit pentru dreptate, i cel din urma almeil cuvént va fi and) un imn tie, téra meamult draga!"

Acea lucrare despre care el vorbesce cu unaa dureros entusiasm , este Istoria Românilorsub Michaiu- Todd Vitezul , la care lucra de maimuit tirnp i din care scrise o mare parte in a-nil din urma ai vietil sale. Data , de pre o altainsemnare manuscrisa ce s'a gasit printre htr-tiile luI, impartirea ce el vola sa dea operei sale :

22Tomul I : Introclucerea. Cartea I. Liber-

tatea Nalionald. (1593 aprilie 1595). Cartea ILCalugerenf (aprilie 1595 dechemvrie 1595.)Cartea III. Robir ea Teranului (dechemvrie 1595aprilie 1599). Acte adaose.

Tomul : Cartea IV. Unitatea NalionaleiII

ti

496 NICOLAE BALCESCU

(aprilie 1599 iulie 1600). Cartea V. Mirislai(august 1600 ianuarie 1601). Cartea VI. Gu-rusleit (ianuarie 1601 septernvrie 1601). Acteadaose. Lista isvórelor acestei istorii."

Cartea antel, de pre cum insu'§i insemnézdpe acést u1tim notd, a fost scrisd la Paris, inidrna anului 1851 (ianuarie i fevruarie); a doua,iard§i la Paris , 1851 (martie i aprilie), cu 'kite

o mare parte fusese publican, la 1847, in Ilfa-gazinul istoric, sub titlul Campania Romcinilorin contra Turcilor, de la anul 1595 ;" a treia cartea scris'o in satul Ville d'Avray, langd Paris, la1851 (maiu pOn6 la august); a patra la Hybres,in Franca meridionald, la 1852 (maiu i aprilie),in sfOr§it o parte din a cincea e scrisä la Con-stantinopol, tot la 1852, dar ea nu este sfOr-§in 1) Se vede ct pe a Osea nici cd o incepuse

1) Manuscrisul acesteT a Va carp', scris in mare parte deinqisi maia cu totul slabita a Balcescului, se opresce la pagina138 cu insemnarea nurne'rului capitolului XXXIIli cu care aveasä urmeze textul sea. Dl Greg. Tocilescu, in interesanta mono-grafie ce a publicat asupra Nicalae Ba'keseu; viata, timpul,ci operile sale, 1819-1852. (tiparit in alumna tuy Traian aOA B. P. Hasdeb, Bucuresd, 1876, No. 5, si apoi" in täscióráseparata) face urmatOrea curiOsä observatiune :

cAci se opresce pena hi( Nicolae Balcescu.cEra capitolul 33 al scrieriY sale, care corespunde la ca-

pitolul 33 al vietlY sale, vérsta in care a murit I... Este o In-templare curi6sa, analoga cu aceia a lui Napoleon cel mare, Inmanuscriptele cart& s'a gäsit un manual de geografie, scris in

luT

ca

NICOLAE BALCESCU 497

anco, coci nu exista nici un manuscris. Acteleadaose sunt adunate in mare parte de§i nu atfost anc6 puse in orOnduiala de autor ; cat des-pre lista isvOrelor, aflam in notele lui, titlurilea mai mult de 225 scrieri vechl i moderne infelurite limbi, pe care le a consultat d'a-drep-tul sOil in traducerl, ce el punea s i le faca.Din Introducere, se vede, dupe sumarul ce nelasat, a voia sa faca un tabel al vietel socialea Romanilor din trecut ; dar ast-fel cum o avem,ea este mai mult un schelet al lucraril precu-getate.

Nicolae Balcescu nu avu dar timpul sa '§iaduca IAA la capOt intreprinderea sa. Muncitde dorul IOrei, luptandu-se cu o rapede bOla depiept i mai adesO i cu neavearea §i izolarea intéra strainä, el se decise a se porni la Constan-tinopol ca sa obtina voia de a se reintórce lacaminul parintesc; acolo anso i se refuza favOreade a vedO pamOntul sOil de nascere, i atunci,cu sufletul intristat, cu puterile slabite, singur §ilipsit mai de t6te, se IntOrse tot pe mare catreapus, purtand meret cu sine scumpul sëü avut,manuscriptele Mi. La 5 octomvrie 1852 el ajunsein Palermo, unde spera s afle, sub clirna cldu-

junetea sa, neterminat si care se oprea tocmaY la insula Sta Ele-na, uncle, 30 anT maY in urrn1, marele IrmArat avea si 'sT sfer-séscg. carieral.

III. 25,682 32


rósa a Siciliei, alinare pentru suferintele pieptu-atacat ; dar dupe Vse septemani de viata

trista, qi isolata, la 16 noemvrie, el Ii dete su-fletul departe de orl ce inima arnica, napustit pepatul unel ospëtärii i läsand numai cu limbade mOrte terte scrierile lui, unuia din prieteniisèl, dh11 Ion Ghica.

El nu avea la sine mai mult cleat o sumade 30 franci ; nu era nimeni acolo ca sa 'I cum-pere macar un loc la cimitir. Cioclii ridicara ca-davrul sträinului din osp6taria alla Trinacria'§i '1 afundara, in grópa de ollte a saracilor dinmönästirea Capucinilor de la Palermo.

Cand la 1863, am cerut am obtinut de laDomnitorul Alexandru Ioan Cuza , carele lubise

scia sa preculasca pe Balcescu, autorisatiuneade a tramite din partea guvernului roman ca saridice dupe tèrmul strain §i sa aduca in patrie,Osele acelui barbat cu care natiunea romana se'Ate mêndri, tramisul nostru Nicolae Ionescu,a putut numai sa constate la faca Iocului ea,

trupul lui Nicolae Balcescu era pentru vecieamestecat printre osemintele saracimii din Pa-lermo. Dha ne aduse de acolo numal ultimele vo-inte ale ilustrului nostru rëposat1).

1) Testamentul luT N. BAlcescu, pe care l'a adus dl N.Jonescu de la Palermo, si care se Ostrez1 la ministerul instruc-tiuniT publice al RomânieT, impreuMt cu raportul trAmisuluT

lui sèü

qi

§i

NICOLAE BALCESCU 499

A1Jl6 astacp ansö, duoëclecl" i cinci de anidupe a lui mOrte, ele se indeplinescii in parte 1)DI Ion Ghica a oferit Societatil Academice Ro-mane, preciOsele manuscripte ale lui Balcescu ,

care de la anul 1861 ail stat in pastrarea mea,incredintate fiindu'mi de fratele rOposatului, de

Costache Mlcescu.

nostru, fusese Incredintat de insusi reposatul, consulultit turcescdin acea localitate. Simtind sfersitul sat, el puse sa i se facao listh. arne'nuntita de tot ce poseda cu sine, in care arata cavointa sa este ca manuscnsele luY sa se dea. OA Ion Ghica,carele se afla pe atunci In Turcia. Un preot grec din vecinatatepriimi, de pre cererea sa, cea dupe urma a hi( marturisirecel dupe urma al lul suspin. Ladita cu obiectele reMase de laBalcescu a fost de mult trImisli famine sale de catre proprie-tarul ospaarie calla Trinacriac. Astfel s'a intemplat ca cli C.

Balcescu, carele avea manuscriptele la sine, O. mi le Incredinteze&leo' de la 1861 spre a le tipari in Revista Romdmi. De atundele aii stat penS estimp la mine.

Pe de alta parte, testamentul adus In /era de di N. Io-nescu la 1863, 1.1riasese si el uitat in dosarul ministeruluY.

In fine, able acum, prin concursul dior Ion Ghica, C. MI-cescu si al mefl, vointele ilustrulta re'posat incepti a 'sT capata alor realisare.

I) Balceseu, Inter) adresa catre patronit Asada/id literareromiine, arata ea scrierea a asupra Epee)" lul lIfichaufiind aprope terminata i avend numai cAte-va lurif de lucrusprc a o sfersi, el doresce ea ea sa fie tiparita /n duo6 frum6sevolume in 8", de pre impartirea expusa mg sus, si tot-de-o-datasa fie ornata cu un portret al luT Michai Vittzul, gravat pe ogel,de pre a ha Sadeler fäcut in Viena la 160t, precum si altepatru executate in xilografie. Doresce asemené sa se tramita

32'

Vithul,

51


.Ancö de atunci am inceput a tipari in Re-v ista Romdn a, o parte din Istoria Romdnilor sub.11lichaiU TToda "Fitezul ; dar nu am putut mergema departe decat penë pe la mijlocul cartii aHP. SfOr§itul acestei carti, a Iva intrOg i totce mai posedam din a Ira vklti acum mai ant6ilumina tiparului.

Societatea Academica Romana, fericindu-sede preciosul dar ce a priimit i doritOre de a sepune la inaltimea misiunii- sale, rëspandind prin-tre Romani, mai eu séma productiunile literare

sciintifice ale geniului national, nu a voit säintarqie catiV de pucin spre a da publicitatemäretei opere a nemuritorului N. Balcescu.

'MI a acordat mie dorita onOre de a dirigeacdsta grabnica tiparire, in care s'a socotit mai

un june inginer roman in tera. ca sa ridice planurile deosebi-telor localitati maY importante, ertate in cursul opereY. AcestecheltuielY cere de la Asociatie ca sI. le faca ; Yar pentru ostenelilesale propriY si pentru tOte cheltulelile ce fdcuse cu cump&a.torYde carcf rare si cu traductiuni, el nu reclama nicY o indemni-sare, nicT macar cele 400 exemplare din opera sa, pe care i leacorda statutele AsociatieY. El se IntemeYaza ans6 a credetied. nu meritele opereY, dar negresit faptele ce ea coprindesunt de natura a destepta in inimile Românilor simtiminte spor-nie realtarea si intemearea nationalitatiT nOstre.

I) Revista Remand pentru litere d arte coprindein volurnul I. (1861) Introducerea, Cartea I si parte din Car-tea II; In vol. II (1862) urmare din Cartea II 1)81'6 la sferitul.eT ; in vol. III (1863) 0 parte din Cartea

cl,

pentrusciinje,

5i

III.

NICOLAE BALCESCII 501

oportun de a inlatura de o cam data tOte noteleindicatOre de autorii consultat'i de Balcescu inerudita i consciintiOsa sa lucrare, §i de a tipariscrierea originala in a§a chip ca ea sa fie mailesne de citit pentru on ce clasa de cititori1).

Cu timpul Societatea Academica Romaria IIpropune de a publica o editiune critica §i mailuxOsa a operelor complete ale lui N. Balcescu.Ace% va fi pOte mai bine priimita de Omenil desciintä.

Acum ansö, noi speram §i credem ca acOstacarte, aa cum este, va aduce, In imprejurarilede faca, folos §i intarire cugetului national alintregei Romanimi!

Bucuresd, 16 noemvrie, 1877.

t) Pentru acésta, am adoptat un format mai mic si maipurthret deck cum dorm BAlcescu, si ne am servit de o orto-grafie romo.nli care, färK de a exclude caracterele etimologice alecuvintelor, intrebuit*zg. Anse" accentele i coditele (cedile), de-pArtate din scrierea romanesca dincolo de Carpay. Acesta estesi felul de ortografie cu care se servea BIlcescu, când scria culitere latine. Tot manuscrisul Istoriel Romdnilor sub Michth'u12 odd Vitezul este de mana mY, scris cam inteastfel.


N 0 T E.

I. DESPRE PLANIMILE BkIaLTILOR LVI MICHAIUVITEZUL.

intr"acésta nota, am reprodus antO1 cate-va rOnduripe care Balcescu, bolnav si aprOpe de mOrte sa, le scriadin exil, adresandu-le, dupe cum se vede, care un amicdin WA , canna ii recomanda a face un pelerinaglu peterarnul luptelor lul Michaiu , spre a completa indicatiu-nile topografice i legendare care . in lipsa de o bunacharta a Orel i proscris din patria sa , nu le putea in-susl dobendi. El cerea lamurirl asupra localitatilor ci-tate in povestirea Evenimentelor din vera anului 1595,"apol asupra Ccilugerenilor, Prgovi;&71 si Bdteiliei, de laTelejen la 1600.

Cu acestea se intrerupe manuscriptul; dar va fi lesnoa completa cererile autorulul, urmand i pentrutile ancö neinsemnate aci , sistema recomandatã de din-sul. Sub raportul topografic, lucrarea e acum mult in-lesnita prin publicarea chartel celel marl a Wei Roma-nesci executata de ingineril statulul major austriac siprin mai multe bune charte ale Transilvaniei publicalein acesti din urrna ani.

a


in cela ce se atinge de evenimentele de la 1594 sidin vera anulul 1595, fiesi-cine va gasi pe charta, satelePetrile , Putineiu , Stdnescii; fiesi-cine va vedd ca insulacea mica din faca Giurgiulul, cea cu mine de o cetatule,se chiama: inteadevSr Scingeorgiu; far cea latardta, dinsusul el Ramadanul; va gasi asemené valea Scilcii pedrumul Glurgiulul ; va gasi satul Copcicenti d'a sta,ngaArgasulul. Dar ceta ce Mu-lane A,ncO de gasit e localita-tile satelor Hulubescii §,i Scdrpcitesci or! Serbdtescii, carepate ruinat de tot , ori ca multe alto sate din OranOstra, schimbat numirile. E ancö de aflat care afost valea Camuri, cldca nu cum-va vorn lua o drept va-lea Cdguri i satul invecinat la care a mas Sinan-Pasa ,

Crept satul Dadilovu. 11,Smane Anc6 de constatat (Mcácum-va ceva traditiuni s,i legencle ad rémas pe alocurC, dinacele fapte de arme stralucite, desi thnpul i nenoroci-rile posteriOre ad ters mai t6te amintirile gloriOse printre populatiunile adesé secerate i adesO prenouite alejudetelor romane marginase Dunarii.

Crucea de pOtra de la CalugSrent, dupe cum spuneBalcescul , e cu 90 de anl posteriOra si nu de loc re-

lativá la gloriosul fapt de arme al lui Michalu. Acdstacruce monolita, mare si frumos sapata cu ornamente pemuchi, pOrtá o inscriptiune care, in mai multe locuri s'asters prin feramarea petril , desi un mic pavilion de cd-ramida boltit o apart, de injuriile timpulul. inteo rapedetrecere pe la CalugSreni, am descifrat, sapate pe acdstacruce , urmatOrele cuvinte ce le transcriem precat s'aputut mal exact pastrate.

Pe faca despre Giurgiu : svaxita acdsta si de viataaducCtOre cruce radicata este de pre' luminatul i sldvi-tul domn Io Serban Cantacuzino Voevod adevOratul ne-pot al b6tranu1ul Serban Basarab.... i pomenire vOcinicainalta.... ste la capul acestui frumos i minunat pod ca-

s'aa's1 aa

si


role insusi impreund cu lubit la lucrarea luihind si

Pe muchia stangei : pentru cã i Nadi see in vecibund pomenire i multdmita sd'l fie si rerndie luisi doamnei lui Marii i cuconilor lui fOcutu-s'ad dar a-cest pod Qi acestá dumnedeescd cruce s'afi rddicat intr'alpatruld an al domnii sae la anul de la ziclirea Juwli7112 (de la Chr. 1682) msta (llma) octovri dni (Vile) 17."

Pe facet despre _Woo : dar rddicarea acestiicinstitei i de viiata facetdre cruce aratã ostenela Si stra-dania facerii acestui mare si temeinic pod intru vecinica,pomenire lard luminatulul acest precum in ceia facds'ati dis Tara, in cesta tã faca scrisu'san intru porno-nire i cinstiti boiarini Mdrii sale cad sail intemplat lafacerea poduluf acestuia impreund cu a lor luminatdom dus toti cu multh stradanie i ostenelã de la in-ceperea podului 1)6116 la sversit cad pre nume sunt a-cost() Radu Ndsturel vel ban, Bade BAlacenul vel vornic,Gligore Grddisteanul vel logofet, 1Tlad Cocorescul biv vellegolet, Constandin Brancovenul vel spdtar, lordakie Ca-tacozino vel stolnic, Alexandru biv vel stolnic, Mihul bivvel pitar, Tánasie vel armas, Costandin BMAcenul vel agd,Sorban vt logofet, Fiera vt vistiar, erban vel cdpitan zalefecii, Pervul Cretulescul vt postelnic fiind impreund cu-Lae breslele slujitori i ai curti dereptu acela s'at scrisca sa' fie intru vecinicd pomenire. Lt ot rodjetva Chr "

Precurn vedem , nimic in acesth inscriptiune nu a-mintesce fairnesa batOlie a lui Michalu-Vitezul i singu-rul punt prin care acest monument mai non 'Ate pre-senta Oresi care relatiuni cu faptul de arme de la 1595, emodificdrile ce constructiunea acelui mare i minunat podal lilt Serban-Voda Cantacuzino, trebule s'a fi adus

in care s'au bOtut RomOnii cu Sinan-Pasa.

thu-s6fr....

sal

loon-MAW

cate...."

......

Tete.


dev6r, desi positiunea topograficA n'a putut schimba intrei secoli , dar balta formatA de NOjlov nu mai pare afi acum asa de amenintatOre, nici lunca asa de padurOsä,cum ni le descriti istoricil de pe atunci. Cu cladirea po-dului trebuie neaparat sã se fi tAiat multi din copaclsA se fi facut lucrAri spre a injghleba apele raslatate aleriului; constructiunea soselei moderne ce merge la Giur-Mu a preschimbat si ea infAcisarea sblbaticA i mocir-lOsA a locului.

Dar pe lfingA lucrArile de utilitate introduse de ci-vilisatiune intr'acea vale memorabilA, 6re un monumentcare sä dovedOsca. recunoscinta RomAnilor cAtre parintiilor ce ad apArat Ora cu bArbatie, n'ar fi tot asa de fo-los, ca i o cale lesniciOsA deschisA pe acolo comerciu-lui ? Cola ce Malta o natiune, cola ce 'I inspira demni-tatea i taria, nu este atat desvoltarea prosperitatil salemateriale, nici imbilsugarea productelor industriel sale,nici inmultirea capitalurilor si averilor, nici luxul vietel.casnice, ci respectul calre eroii i gloriile nationale deori-ce fel, ci amorul catre pamOntul natal, pentru pa. s-trarea cArula luptat generatiunile trecute, ci lubireacatre limba i datinele parintesci, mosteniri scumpe, rS-mase din vechimel Farä de aceste elemente spiritul na-tional pere, inima se sleesce in recile speculatiunl si Inintreprinderi egoiste ale industriel si ale negocului. Li-terilor si artelor este dat de a intretine vile veneratiuneagloriilor trecute, de a destepta nobilele aspiratiuni, de ainsufla sacrificil mArete.

E o datorie dant& a popOrelor, pe care civilisatiu-nea o consacrA pe tOta tlioa mal tare, de a cerceta si dea scOte la lumina, faptele trecutului lor, , de a eternisaprin ajutorul artelor memoria barbatilor marl i eveni-mentelor gloriOse. SA nu nesocotOscA dar nimenl cad

slat

506 NICOLAE HALCESCII

influentä, salutarie pOte avea asupra unel natiunl amin-tirea virtutilor el strabune; adesea oil ea a produs fap-tele marl si acdsta ne intemelazã mult a credo cuvinte-lor unul amic cand dicea : Sh, ne aducem aminte deepoca lul Michalu, in care Romdnul atinse culmea ma-ririi, care ne a idsat cele mal gloridse pagine in analele

Cine nu s'a entusiasmat citind btãliile lul Michaiu?Cine n'a admirat geniul i barbatia lul? CA1ug6reni I Ter-mopile ale Romdnilorl cdte iniml nu tresarti la suvenireavdstrd I cdte suflete nu aprindetll cdte brace nu inar-matt' Cand Romänul 's1 ar porde de tot credinta, candorl-ce schinteie de patriotism s'ar stinge in inima lui,numele vostru singur ar ft in stare sa, '1 ridice, sa '1entusiasmeze i sa, '1 faca a muri luptandu-se séti atriurnfa 1 (D. Berindei, in fdia Junimea Romcind, dinParis, 1851).

DESPRE OPERILE MICI ALE LTA NICOLAE BA.LCESCU.

Am adunat aci patru din scrierile lul N. Balcescu,ce sub diferite privirl potü presenta un interes mai yincititorilor marei sale opere istorice , cari, ajunsl One laac6std pagina, de sigur vorti simti cu durere lipsa nere-parabila a sfersituluI Istoriei lui Michaiu-Vodd

Cele ce vom tipdri in urma sunt presentate aci cain chip de cornpensatiune , ans6 fie-care dintr'un puntde vedere deosebit.

Mai ant61 vom retipari, ca un complement la celedise despre persdna domnesculul end al Româniel, par-tea ce se atinge de Michalu-Vitdzul in articolul din Ma-gazinul istoric pentru Dada vol. IV, 1817 , intitulat : Bu-letin despre portretele principilor Frei Romdnesci ce se

teal.

II.


afld in Cabinetul de stampe de la Biblioteca regald dinParis.

Apoi, ca relativ la mi§carile poporulul roman dinArddl, pe care Balcescu le a aprecuit cu asa inalta pd-trundere in cele duoS din urma calif ale Istorie sale,vom reproduce frumosul cuvSnt rostit de dinsul la Paris,in clioa de 15 malu 1851, aniversara Micdrii Romdnilordin Arde'l la 1848.

Pe urma vom face loc printre scrierile cele maitarclii ale marelui nostru prosator, , acelel poetice arun-.caturi de ochi asupra intregei sOrte a poporului roman,pe care , in ori-ce cas , Balcescu a fost acela care ne adat'o, intr'o minunata limba stramos,dsca, sub titlul de :Cdntarea Romdniei.

In fine vom inchiãia, reproducend cele duoe insern-nate memoril, scrise de Balcescu la inceputul cariereisale literare i tiparite unul la 1844 in Ia§i (in FOia lite-rard) si altul la 1846 in Bucuresci (in Magas. isor. p.Dacia, t. II), tratand despre : Puterea armata 0 arta mi-Ward la Romdnii din ambele principate tSra Romandsca§i Moldova; lucrare care prin nenumSratele punte selega cu istoria, mai cu totul ostasesca, a Romanilor dintimpul lui Michaiu-Voda Vitezul , s,i prin care junele au-tor i§l despica virtos , de la inceput , brasda sciintifica,pe care avea in cati-va ani asa de mult s o inro-desca.

Aceste patru fragmente volt lasa, suntem incredin-tati, in mintea s,i inima tuturor, o adfinca intiparire, fa,-cend pe fie-care sh preculesca odata mai mult , ate no-rocite insusiri ale istoriculul critic, ale prosatorului plinde talent §i ale ferbintelui i luminatului patriot eraiiintrunite intr'acel mare barbat, ce a perit dintre noi laversta de 33 de ani , läsandu-ne atatea capete de operaliterare i istorice.

,


III. DESPRE CANTAREA ROMANIEL

Cantarea Romania a aparut mai Antel la 1851 intr'obrosura romandsca, publicata in Paris sub titlu: Romaniaviitdre ; acolo ea era precedata de precuventarea subscrisade N. Balcescu pe care am reprodus'o in volumul citat,si in care el pretinde ca ar fi gasit acOsta scriere intr'omönastire vechie din -Ora, pe care nu o nuntesce. DI V.Alecsandri o retipari in Iasi , la 1855, in revista sa Ro-mania literara; i mai tarcliii tot diul, intr'o epistola dincare am iinpartasit o parte cetitorilor Revistel Romdne,(anul 1863, pag. 361), vorbind despre Alecu Russo, un alttenbr roman, din Moldova, pfin de talent si rsposat inflórea verstel, dice cele ce urmezd : A. Russo avea obi-celu, pentru inlesnirea compuneril, a scrie in limba fran-

ceza i apol a traduce scrierile sale pe românesce. Ela fost bun prieten; avea un spirit ager, cultivat

cat pentru talentul sêd, cat pentru frunadsa i poeticalul inchipuire, voiu descoperi o mare taina literara : Can-tarea Romaniel, publicata in jurnalul meii, a fost corn-push' in limba franceza de A. Russo i tradusa pe romd-nesce de N. Bdlcescu. Am la mine manuscriptul seaoriginal.

Asa dar frumOsa poema nationald, caria nu '1 lip-sesce deal versificatiunea spre a putd fi prenurnerataprintre capetele de opera epice, a nascut in imaginatiu-nea vile si patriotica a lul A. Russo si a luat forma elcurat romandsca i expresiva sub pens lui N. Balcescu.Gloria nemuritorulul istoric al lul Michalu Vitezul nuscade din acdsta incuscrire, ci din contra, frumOsa Can-tare a Romaniei devine pentru nol un scump i pregios

'rn1

NICOLAE EALCESCII 509

odor, in care se unescü amintirile a duol tinerl românicu iMml inalte i cu talente puternice, perdutl amenduolprd de timpurid de patria lor, pe care el, in exil i su-ferinte, ad ca'ntat'o, ad stralucit'o, si a carel TJnire elAncii de mult ad dorit'o i ad pldmAdit'o prin lucra-rile lor.

Bucuresd, 1877.

-411.

Extracte din editi.unea IstorietRomcinilor sub Macau Vicki Vete:zul, publicatt, de dl A. I. Odobescu,la 1877.

dis

MOTORASCOLA ROMANILOR ARDELENT

sub apetenia lor

HORIAfN TEARNA ANILOR 1784-1735

Cuventare rostitä la Ateneul din BucurescY, in 11/23 fevruarie 1378.

Domnilor,

ITMendu-ve acurn dinainté mea, aa de nu-mero§1 §i ala de bine-voitori, ve rog, mai naintede tOte s6. credeti ca nu me amAgesc insu'micu de§térte i pretentiOse nanguliri.

Seib bine ca nu, spre a asculth nevolOsanedibacea mea rostire, dat ostenéla a yeaduna §i a ye inchide astä-serä, ap de multi, insala cam intunecOsA §i cam monotonA a Ate-neului nostru.

512

Nu merit eü atata sacriflciii; nu merit eüa§a onOre. De aceia, chiar de la inceput, o voiuda cui ea se cuvine.

AV venit aci, cum vine tot-d'a-una romanul,cu voiOsa set ingrijata grabire, cand se

altepta a vedé r6sarind din umbrele trecutului,vre unui mare fapt national; ati venit cum

vine, cand el da cu gdndul ca are sa audareculega in mintea sa, r6sunetu1, chiarbit, al vre unui puternic suspin a inimelor ro-manesci.

M'am incumötat dar i et., in momentulacesta, cand atate mendre amintiri, ante dulcisperante i atat6 amarnice ingrijiri s'at rede§tep-tat in sufletele nOstre, m'am incumaat, qic, arechiäma la luarea aminte a publicului romanesc,un act din tragedia nóstra nationala, pugin cu-noscut aci la noi i in genere rëll apreguit1)&16 acum.

Acest act, räscOla iobagilor Ardeleni subcapetenia lor Horia, s'a petrecut, mai q putéTee, la granitele nOstre, dincolo de judetele Jiiu-Int El abió peste §ése ani de astaqi II va impliniprimul sèü centenariii.

§i cu tOte acestea, cand intram in cercetareanelegiuitelor intocmiri sociale care rail produs ,a faptelor crunte prin care s'a semnalat, a e'er-

ingrozitor la care a ajuns, ne am credecu mai multe sutimi de aril departati de timpuri

luciul§i

§ituluT

atoTxt

se,

i sla.

RASCOLA LU HORIA 513

§i de locuri a§a de inrOuntite, ap de incruntate,a§a de sangerOse.

Dar,, ceia ce s'a petrecut cu Romanii dinArdél la 1785, acum nouë-cleci §i patru de all,

se aduce a§a, de mult cu ceia ce s'a intémplat,tot acolo, cu §ése-cleci i patru ani mai in urma,

adica, mai subt ochil nqtri, la 1848, incatrërnne sa ne intrebam déca curn-va veninul so-cial, care a provocat , in acea nenorocin térasuron a nOsträ, aa periodice i desperate fre-nesii, s'a stOrpit acum cu totul, seil nu cum-vamane poimane , el are sa isbucnesca din not ,prin §i mai crancene §i mai spaiméntatOre con-vulsiuni ?

Yrénd ne vrénd, can sä purtam grip, de ja-raticul, care bine scim ca ascuns sub cenu§a, nuse mistuiesce §i care pOrta in sinu'i tOte urgiilefocului §i pOrjolului, precum §.1 tOte rae1e lumi-nei, tote binefacerile caldurei.

Numal lumini §.1 infratitOre caldura! Ian desigur ceia ce nol, Romanii, dorim pentru in§ine§.1 pentru fratii no§tri de peste tot locul.

Dar, din nenorocire, nu sunt tot,i la-o-laln,la acela§ cuget cu noi, §i adesé sOrta osandescemra, vole pe sérmanul popor roman, la lungi,la grele, la nemeritate incercart

Fiind ci insu§1 de o fire blanda, prietenOsa,de§tepta , priimitOre §i iubitOre de tOte bunurileculturei,astfel incat vre-o cati-va ani numal de

1IL 25,68; 33

514 moTif

pace i de libertate Ii sunt de ajuns, ca s6, '§icurete térina de oil ce buruieni sèlbatice §i sA, sepuna d'a rOndul cu alte pop6re care ail lucratsecoll indelungi la cultivarea lor, fiind, dic, alabine inzestrati de naturA, Romanii, biet! se vëdtmereti stanjiniti in desvoltarea lor fir6scA, opritipe loc in si16, §i nevoiti a tot plivi , a tot le-p6.da dupe brazdele lor, pietróiele sterpe ce leasv6rla, mere.' vecinil du§mani in ogórele lor.

Dv6stra vedeV i cunOsceti tëra nóstra, ceadintre Carpati §i DunAre, in trecutul ca inpresentele ei. De aceia nici c. cuget a atinge acidespre pietrele ei din casA.

La Carpati o duo jalea,

cum clice vechiul nostru poet ;

Lor eü voiu s'o laArSzesc!

in t6ra muntilor, in méndrul Ardél al Ro-manilor, voiu s vö strAmut cu mintea,put6, s ye fac a simti pentru acea frum6stbucat6, din inclia strAmoVscA a nemului roma,nese, o lubire i un dor AncO mai vii i maispornice dec&t acelea ce de sigur le purtql ininimele dvOstra.

Dar propuindu'mi asemene scop, cutezare-a§ea a ye descrie pAmdntul ArdOlului, cu alte Cu-

§i

sYmi

d'ap

EASCOLA itTl HORIA 515

vinte, decat cu acelea ce 'I a consacrat nemuri-torul nostru istoric Nicolae Balcescu?

Pëna lui a zugravit minunat , in cate-vapagine, maretul teatru pe care s'at petrecut in-templarile ce voiesc astaqi a vi le rememora.Deci, cu pericolul chiar de a vö presenta pe ac-toril acestel drame, in mod cu totul nedemn desplendidul decor ce mi '1 a a§ternut pentru dia§iiilustrul nostru Balcescu , nu m6 voiu opri ansede a ye desfa§ura, mai nainte de tOte, minuna-tul tabel al terii Ardelului, e§it din condeiul isto-ricului lui Michaiu Vitdzul : 1)

Pe culmea cea mal nalta a muntilor Carpati, seintinde o Ora, mêndra si binecuventata intre tOtesemenate de Domnul pre pamOnt Ea sOm5na a ft unmaret palat, cap d'operä de architectura, undo sunt a-dunate si asedate cu mêndrie 'bite frumusetile naturalece impodobescii cele-l-alte tinuturi ale Europei pe care eacu placere ni le aduce a-minte. Un brag de muntl oco-lesce,precum zidul o cetate, tOta acOsta tera, si din-tr'insul, ici cold, se desfacg, intindendu-se pOnd in centrulei, ca nisce valuri proptitdre, mai multe siruri de cid-hurl nalte i frumOse, marete pedestaluri inverdite carevOrsa urnele lor de zapada, peste vai si peste lunci.

Mai presus de acel brag muntos, se inalta duodpiramide marl de munti, cu crestele incununate de ovecinica, diadema de ninsdre, care, ca duol staglà ambele capete ale Orel, Wand unul in faca altula.

Cartea IV ; Unitatea NafionaM; § I; 2 $i 3

33*

tdrile

uriesr,

I)

516 oTif

Paduri stuf6se, in care ursul se preumblä in vole ca undomn stapamitor, umbrescii culmea acelor muntl.

Si nu departe de aceste locuri,care Ii aducii a-minte natura terilor de miOda-nopte, dal, ca la portileRornel, peste cdmpii arse si väruite, unde bivolul dormi-tOza a-lene. Astfel midcla-nOpte trtiiescii intr'a-cest tinut, alaturl una cu alta i armonisdnd impreuna.

Aci, stejarii, braçliI i fagii trufasi inalta capetelelor spre cer ; alaturl, te afundi intr'o mare de grdii si deporumb, din care nu se mai vede calul i calaretul. Orlincotro te'l ulta, vecli colori felurite, ca un intins curcu-

tabloul cel mai incantator farmeca vederea standprapästiOse, muntI uridsi ale caror vOrfurl mangale nuo-ril, paduri intunecOse, lunci inverclite, livedl mirositOre,väi racorOse, girle a caror limpede apa curge printrecdmpil inflorite, pérale 1401, care mugind grOznic sepravalescd in cataracte printre acele arnenintatOre stancide plétra ce placd vederei i o inspaimenta tot de odata.

Apoi in tot locul, dal de riurl marl cu nume ar-moniOse, ale carer unde portil aurul. In pantecele acestormunti zacii comorile minerale cele mai bogate i mai fe-

:,

lurite din Europa : sarea, ferul, argintul, arama, plum-bul, mercuriul, . . . . si in sfersit metalul cel mai imbil-sugat decdt tOte, aurul, pe care '1 vecll strälucind, pent)si in norolul drumurilor.

Astfel este tOra ArdOlului IDar nu numal artistul si naturalistul, ci dud) stra-

tegicul, politicul si archeologul ad de mune a se minunainteacest impodobit tinut.

Cel d'antel va privi i va cerceta cu mirare acOstaputernica i intinsa cetate naturala, scaparea nemurilorin epocele grebe ale istoriel lumil. De orl-unde vel veni,ai sa urcl mult, spre a ajunge la dinsa, i nu poti pe-trunde in ea, fdra de a fi strabatutd cel pucin una din

bed, i

si

HARCOLA Ltd HORIA 517

acele septe porti, intarite de naturd, lesne de aparat,forte anevoie de coprins.

. Politicul va admira felurirnea natiunilor si a reli-giilor, adunate din tOte colturile lurnil pe acest pain'ent,unde Dumneden insusi pare a le fi chiarnat, intindOnd di-naintea lor o masa asa de imbilsugata ; el va admiraminunatele institutiuni dernocratice ce ad ocrotit acestimunti,_pe and despotismul le matura din WO, Europa.

In sfersit istoricul archeolog va cerceta cu interessuvenirile i remasitele Dacilor, ale acelui vitOz neno-rocit popor, cea din nrma odrasla din acel nOm minunatal Pelasgilor, care se arata la ldganul civilisatiunii tu-tulor popOrelor i formd vOrsta eroica a orneniril. El vaintMni anco, la tot pasul, urmele de uriOsl ale poporu-lui roman, domnii lumil, coci ArdOlul e cea mai frum6saparte a Daciei fericite, Dacia felix, draga tOra a Cesarilur.

Aci erau Apulurn, SalinEe, Napoca, Patavium, Pra-toria Augusta, Aqum, Auraria, frurnOse si insemnate ca-lonli romane, din care patru cu drept italic si cea maivestita cleat t6te, Sarmizegethuza Regia, capitala luiDecebal, nurnita apoi Ulpia Traiana, de ale caril ruineplinã e i astacli valea Ilategului.

ROmasitele templelor, basilicelor, apeductelor,dan si astacli puternic'a dovadd de cultura cea mare

in care ajunsese Dacia sub Romani".

Dar peste Romani venira, la anul 249, bar-barii Goti.

D'aci inainte cumplite nevoi, in vreme de maimulte vdcuri, coplesirã Dacia. Aflandu-se in calea bar-barilor, peste dinsa mai antOT se v5rsa, acel ingrozitorpotop de nOmuri, care ineca tOta Europa.

In acele vrerni grele, ArdOlul mai cu Senna fu scuti-torul natiunil romane. In muntil lul scapard locuitoril torif

si

bai-lor

fil

a

518 momit

Romãnesci si al Moldovei, cand se vOclura nal:CA(141 de bar-bail, de unde, cand se mai limpeclea locul de dusmani,el se scoborati la sesuri catre caminele lor cele vechi".

Pe la inceputul veculur al X-16, venira insfer§it Ungurii, rembli-te pripa§ite din ordele a-siatice ale lui Attila, care coprinsera acesta Vra,supuind pe locitorii el Romani, atat prin putereaarmelor, cat §i prin viclene uneltiri.

Curend dupe acela, la 1143, regil Unguriloradusera in Vra o colonie de Germani, de SaV,carora le detera parnenturi i privilegil.

Ungurii cu fratii lor de sange Secuii,remasera stapani al Vrii; lar Romanii, despuiatide oil ce drepturi, devenira robi-lobagi al nobilimiiunguresci, ai neme§ilor seü domnilor maghiari.

Romanii redusi acum toti in starea taranesca., sesculara, in mai multe rOnduri in vecul al XII-16. alXIII si al XIV-'6- Istoria Arddlului Qi a Ungariel de peacele timpuri, e plina, de asa numitele rdscele terdnesci(turnultus rusticorum). Aceste rascOle nu eraii numal ri-dicarea iobagiulul in contra stapanului sëü, dar mai maltrascela simtirnentului national al unui popor chinuit dealt popor. De atunci ura nemurilor luã proportiuni marl

in vreme ce acdsta, deosebire a sangelui slujea impi-latorilor de pretext la tirania lor, in inima impilatilorea hranea vecinic dorinta de neatêrnare.

Jugul Romanilor in Arddl se ingreuie, nu numaldin partea nobililor Unguri, ci âncö si din partea popi-lor catolici.

7iEra o intreitä tiranie : religidsa, politica si socialã.La 1366, Ludovic regele Ungariel, dedese vole

TUSCOLA LIII HORIA 519

nobililor sa stdrpe'scei de tot natjunea romdnei. Acestácrunta, prigonire ajunse atat de nesuferita, incat, la 1437,Romanil apucara, cu totii arm ele impotriva tiranilor. El

alesera povatuitor pe Antonie Magnu. Unguril chia-mara intru ajutor pe Skul i pe Sasi, se conjurara, liii-preunã i facura', 1egatura spre apararea cumuna i ster-pirea Romanilor, intarind cu jurament a lor legatura, in17 septemvrie 1437. Acesta legatura o mai intarira, duce'in 2 fevruarie 1438, si fu ternelia Constitutiunil ce a dom-nit in Ardel, Out) la anul 1848".

Atundi era timpul, domnilor, cand, dupe le-gile teril. care infieraii pe lobagii romani cu de-numirea legala de lotri séti de tilhari,, poporulrornanesc fu abi0 tolerat in vechia lui patrieacésta , numai pentru folosul ce treigeaii pro-prietarii maghiari ca de nisce vite demunca.

Asa se exprima legea organica a törii, fft-

cut de Unguri.Atat de revoltatóre devenise pentru tot omul

cu simVre, starea in care ajunsese beii iobagiromani subt asuprirea trufa i sebatica a Ma-ghiarilor, incat un cuvios episcop din secolul dinurma, Grigorie Maior, auind intr'o i tanguirileunei poporimi din tinutul Dejului, pe care sta.-panul sëtt ungur nu yo'ia s'o ingaduie a cladi bi-serica romanesca pe mo§ja lui, striga cu clespe-rare, inaltanduV manele catre cer :

DOmne, Dumnecleule! Aa 'V trebuie, décadat loud domnilor,, de acum nu mai ai pe

ii

al

520 MO TIf

seina'ti nici atata loc, cat sa 'ti ridice tie (Mae-nii casa!"

Astfel statura, domnilor, lucrurile cu Roma-nii din Ardél One in al patrulea patrar al seco-lului al XVIII le, cand pe tronul Austriei remasesingur stapanitor, la 1780, Iosif al II1e, carelefusese One la vérsta de patru-cleci de ani tinutSubt epitropie rigurOsa de muma-sa, vestita irnpe-rAtésä Maria Theresa , marea protectOre a naiu-nil a nobilimil unguresci.

De almintreld, Maria Teresa a fost, precumsciti, 0 femeie cu cap , care a sciut sa folo-sésca tote istetimele mintii sale femeiesci , spreajutorul politicei ce urinal-ea.

Dinsa a fost aceia care, invinse fiindu'i cata-nele in rasboiu de ianiceril turcesci, a isbutit a.face ca POrta sa 'I daruiésca, drept mangaiere,frumOsa §i sermana nOstra Bucovina.

Tot dinsa , in tot-d'a-una corectä i trufalain relatiunile sale cu supuO, stabilise la curteaVienel cele mai stricte i mai desvoltate regule-mente de etichetä, in care , bunadra, se explicacu deameruntul neme§ilor unguri cci, fiind poftitila pranqul irnperatesc , nu se cuvine sa se des-calte de cisme pe sub mask , nici sa '0 aprinclapipa, nici sa scuipe pe jos, nici sa bage degetelein bucate, nici sa sufle nasul fara batista.

Despotica Maria Theresa, i permiteti'mia adaoge ca. acusatiunea de despotism nu o inte-

§1

'0

'0

RISCOLA LIII HORIA 521

meiez catu§i de pucin pe rigOrea prescriptiunilormai sus pomenite, despotica Maria Theresa nuisbutise a insufla fflului sèti Iosif, mai nici unadin aplecarile ei.

Lui Iosif nu placea de loc eticheta §i ce-remonialul. El se adapase cu ideile de fflosofleumanitara ce se dqteptase, in timpul acela, maiales in Englitera §i in Franca.

Principiele de egalitate intre órneni placeatforte mult mintii sale i el i§1 croise o teoriede nivelare universala a omenirii, pe care sciatotu§1 s'o impace fOrte binirr cu autoritatea ab-soluta a unui monarc autocrat.

El visa sa devina pentru numercisele §i fe-luritele popOre ale impèratiei austriace un dis-Pensator suprem al tutu ror beneflefflor fflosoflei.

A face o apa din tOte acele popOre, MI-a amai lasa s subsiste distinctiuni de legi i deprivilegii, de limbe, de credinte, de usuri, ba nicichiar de port : iat ceia ce se framOntase, intimp de patru-geci de ani, in creerii lui Iosifal

Negre§it cä, cu asemenO idel, el se afla maicu séma in antagonism direct cu institutiunileancO de tot feudale ale Ungariei i Transilvaniei.De aceia, cu deosebire nu lubea pe Unguri, sOticel pucin pe nobilii lor.

Cand dar Iosif ajunse in sreqit a fl deplinstApan pe faptele sale, el se gra bi a '§i pune in

'I

III°.

522 OTIf

practidi sistema sa de organisare socialli, Mal dea lua in sénirt tOte furtunile ce ea putea sb, stOr-nes0, in atfttea cercuri de privilegiati de tot fe-lul, pe care asemenea inovatiuni if jicneaii in fo-lOsele §i in creditAele lor.

Iosif se rApecli, fär6, de nici un cumpa, inreforme i, in cel doui, trel primi ani ai domniellui, el decreth ca la patru sute de legiuiri diverse,prin care tOte intocmirile administrative, finan-ciare , religiOse , militare , industriale, comerciale,ba i chiar sciintifice ale ttirilor dependinte decorema Austriei, erat facute val-vOrtej.

Intentiunile lui erati mai adese demne detOtA, lauda ; dar procederile expeditive ce intre-buinta autocratul prodnceat , cu set Mit, au-vent neincetate nemulturniri, conflicte §i tur-burArl. Liberalul irnpërat anse, bizuindu-se pecrediqa ca dinsul singur urmAresce principielenestrtimutate ale filosofiei sociale , réspundea latOte obieciuni1e, prin lungi §i sentimentale ratio-namente umanitare, care, pené la capét, ajungeattOte la conclusiunea Ala voiu, aa fac! Eusunt preste voi toti mai mare!"

Nu se pOte thgädui c Iosif al II16 avea fOrtepreciOse §i rare calitati. El era simplu in vietui-rea sa ; if pla,cea 0, se instruies0, despre tote ;cAuta s afle pasurile Omenilor din popor'1 ajute , cu precAdere asupra exigentelor nobi-

:

§i

limiT.

sa

RISCOLA LITI HORIA 523

Anco de la anul 1773, Iosif, carele, ca unsimplu particular,, visitase cu deamëruntul maitOte partile Europe)", calatorise in Ardel 0 in-suflase o dragoste cu totul speciala poporatiuniiromanesci.

Recunoscénd in nenorocitii iobagi romani, o-rigina , limba §i alto rémasuri ale colonilor ro-mani din Dacia, el le repetea mereü, cu Ore caremOndrie, ca stranepotf ai lui Traian ,

erati adevëratii feciori sel, de Ore-ce el, procla-mat impërat al sacro-santei Imperatii Romane,pórta singur astaqi mo§tenirea imperiala a Cesa-rilor din Roma."

Tot cam pe atunci , spre a lasa o amintirevile in poporul ardelen despre visita ce '1 Meuseimperatul, s'a a§eqat in inutul Nas'eudului, pa-tru nouö sate romanesci, carora s'a dat numirilatine, care impreunate forméza un vers, ce pro-mite meintuire tineref nepote a anticului Romulu.

Acest vers sunä astfel :

SALVA ROMULI PARVA NEPOS.

Atata anso ar fi fost pugin ca sa mangaiepe lobagi de cumplitele lor suferiute; darIosif facu pentru din§ii mai mult.

Cu cati-va ani mai nainte, la 1764, so intoc-mise spre paza granitelor despre imperiul turcesc,regimente de Graniceri. Trei dintr'acestea eraticompuse nurnai de Romani, Ardeleni i Banateni,

al

bleVi

524 moThi

pe cari guvernul austriac , facéndul militari §istabilindul in satele de pe margine, II desrobisedin iobagia domnilor maghiari, Ii scutise de bi-run i '1 impamentenise pe dornenii ale Statuluiset pe mo§ii cumparate de la Unguri.

D'a lungul munVlor mehedinteni, pe partealor apusana, se intinclea zona regimentului deGranicerl de Banat, iar de pe la Jiiu incóce, pénela scaunele sasesci din Sebq, din Sibiiu §i dinBra§ov, adica in adeverata téra a muntenilorardelenI, strejutail vestitii Moi, formand regi-mentul 11u de Graniceri romAni.

Apoi dincolo de scaunele sasesci §i de gra-nitele Secuilor despre Moldova, adica pe hotareleinvecinate cu Bucovina, spre Näseud §i Bistrita,era regimentul al 216 romanesc, a carui istoriea scris'o, cu interesante amenunte, venerabilulpatriot transilvan, IT G. Barg.

Mare a fost multumirea §i mendria iobagi-lor romami de la granite, cand veclut de o-data scapati de robia neme§dsca §i all capatat inmAni arme, de la care erati stra§nic popriti decatre domnii lor de mai nainte.

EY se sinnteau acum ca reinviati. Stapani leerat Dumnellet numai in cer, i Imperatul pe pa-merit. Ei, cu sapa ii munceati terina lor proprie,

cu arma II aparat téra.La asernenea viata, volnica §i voinicesca, se

prinsera a nazui cu dor toti Rornanii din Ardël.

s'at

gi

RASCOLA LU HORIA 525

Iosif al II" cauta a'i mangaia la a duoaa sa calètorie in Transilvania, in anul 1783, a-cordand toleranta deplina a cultelor i prin ur-mare liberul exercqiii al religiunel ortodoxe; apolse cerca a upra nevoile lobagilor, reguland prin-tr'o legluire mai echitabila, munca sRénuluiinstituind tribunale cu sarcina sa asculte plan-gerile clacaplul in contra stapanului, care ar a-busa de dinsul.

Unguril turbaii de manie : Romanfl, qi-ceati el, sunt fidre sëlbatice, carora nu se cade

li se dea nici un drept social, cocl mintea lee témpita, stnicat i nepriimitOre de cultura. Elnu sunt de o potriva la fire cu Ornenii. Este daro nesocotinta primejdiOsa indreptati de o po-triva cu cele-l-alte na-Vuni".

Asemenea cuvinte, domnilor, hgureza neince-tat in reclamatiunile oficiale, adresate de Unguricatre cancelaria imperiala.

Tar pe cand Ungurii Kriel intr'astfel, el, inArdél puneat ordinele impOratescl sub salteadministrati dreptatea, set mai bine nedrepta-tea, dupe vechiul obicelu feudal al Wei.

Romanil incepura §i el acum a simti ca unaclisese impératul, §i alta faceat. TJngurii.

El se chibzuira a tramite plangerl d'a drep-tul la bunul lor impOrat din Viena.

Pentru acésta, le trebula un sol indemana-

Ii

sa

si

526 MOTh

tic, carele sa nu '§i piérda rostul in curtile irn-paratesci.

Ii gsir In personalitatea, devenita legen-dara, a lui Niculae Ursu al Florei, din satul Al-bacu, caruia '1 qiceat tqi mai in de ob§te, Horia,cod tare bine horia, sal canta din gura doinelemuntenesci ale Motilor din Vra Abrudului §.1 Ha-tegului.

Nicolae Balcescu ne a schitat, domnilor, cupenel schinteletor, conturnele generale §'1 priveli-§tele caracteristice ale TransilvanieL

DaV'ml vole acum i mie, umilit inchinatoral marelui nostril istoric s v6 preamblu unminut vederile pe charta topografica a acelui un-ghiu, care contine vizuinele vitejilor muntenisea Mop.

Nu este acel unghiu, téra Oltului pe caremai cu sema o visitam noi, cand trecem veragranita pe la Turnu-Ro§u, pe la Preddl, pe la 01-tuz set pe la Bicaz. Dar chiar ad, de vale subpOlele prelungite ale CiahlOului, in Vnutul sCcu-iesc numit Cikul, sta. obéntia Oltului, i alaturicu dinsa, acela a fratelui sëü ardelenesc, a Mu-

carele mai antel se urca spre nord, stn.-bate tot esul transilvan, de la rOsarit spre apus§i in fine, aplecandu-se iar catre Carpati, vine,tocmai la marginea occidentala a principatuluitransalpin, de desparte prin manOsa'i lunca a-prigii munti ai Hategului, de stancele nu mai

replui,

RASCOLA Ltd HORIA 527

pucin aspre i padurcise ale Zarandului §i Abru-dului.

Prin tera Hategului, lipita dos in dos cuGodiul nostru, se scurga spre Mure§ apele

scaldand el i paraiele lui, numal sate §i ca-tune romanesci, printre care staü ruinele anticelSarmizegetuse, la Gradi§tea, i cetquiele maimoderne ale Hunediórei i Hategului.

De partea drepta a Mureplui,carele acolotrece pe lüng tergul Devei, pe langa Ilia a-poi se strecOra, in Ungaria §i in Banatul

catre Arad, d'a drepta Mureplui,se intinde in departare, regiunea muntOsa a Za-randului, strabatuta de apa Criplui, care curge§i el catre apus, in paralel cu Mure§ul. Pe ma-lurile Criu1uI stall indesate tot tergulete §i sateromanesci : Curechii, Bradul, Mestécanul, Baia deCri§, AlmagIul i multe, multe altele, care V aillasat numele lor in analele mernorabile ale anu-lui 1784.

D'asupra Zarandului, §i incins intr'unangust de munti aspri i inalti, vrpuIesce riulArie§ul, in a caruI snbatica vale, stat pitulate,printre stand §i paduri, numai sela§e neo§ roma-nescl, adapostiri ale méndrilor Moti din tera A-brudului. Acolo, sub piscurilé semete ale Detu-natei sta. tergul Abrudului §i bile lui de aur.

Mai sus, pe apa Arie§ului, carele, e§indapoi din strimtórea muntilor, curge spre resarit,

Striiu-

-brat'

pi

Timi.vire!, Oc,

528

pe limga Turda, mai sus pe Arie§ se vèdti sa-tele Campenii, PonOrele, Scari§Ora i Vidra, cese rdzima spre apus de mun0 Bihorului ; Tar infundul cel mai adishic al vallor, chiar la ob6r§iaArieplui , zace Albacul , satul de nascere al luiHoria, unde modesta lui cascióra 61-6,nesc4, ancö

One' astNi se pastreza cu sfinVnie de nepo-tii eroilor §i martirilor de la 1785.

Horia din Albac, lobagiu depe domeniile Sta-tului , fost'a el, mai antdi , precum se pretinde ,

Otana imp'eratésca ?Acésta e probabil, §i ce este ancö §.1 mai

probabil este ca el scia scrie §i citi, c vorbeanemVsce, §i fara Induoia1 c, prin minteaisteciunea lui, era privit ca omul cel mai defrunte i mai de temeiu dintre t'eranii roman!din Vnuturile imprejmuitOre.

Pe dinsul II alesera dar ei , in mai multerOnduri, ca s. duca la Viena, plangerile lor catreirnperatul.

intr'un fond chiar, vëqénd ei 0,, din catebunuri le PigAduise, nimic nu se implinea, i, in-credirqati fiind c vina nu este a monarchului,ci a neme§ilor, a vice§panilor §i a §olgabirèilor,adica a boierilor, prefecVlor §i a subprefecVlorunguri , el legara cu juram'ent pe tramisul lor, ,ca sa nu se intOrca inapoi, péné ce 'nu se vafi inctredintat cu ochil, cum ca Impëratul le acitit jalba.

§.1

§i

xo,1

RASCOLA LU1 HORIA 529

Horia jura §i, plecand pe jos la Viena, cain alte rOndurI, avu vreme, in patru s6ptë-

mani cat tinu drumul , sa planuIasca cum vaface spre implini juruirea.

Horia era om cu minte i incercat; el sciabine ca impöratilor nu le pr6 place aV perdevremea citind lungl jeluiri.

iata, dar ce se géndi sa faca :Imperatul Iosif avea obicelul fOrte laudabil

de a priimi pe orl cine in palatul sëh. Visitatoriide off ce trOpta se in§irati, la anumite ore ale

in lungl galeril, i monarcul, trecdnd pedinaintea fie-carula , Ii intreba ce '1 este de

clioa cand veni §i. rOndul liii Horia de afi cercetat de Iosif, el il clise ca, vine cu plan-geri de la Romanil din ATM i '1 inmanao hartie, in care tOte acele plangeri erail co-prinse.

Bine, voinice ; volu ingriji et de vol!"Ala e, marite impörate, röspunse Ho-

ria, dar eti am venit aci legat cu juramént dela al mei, ca s vöd pe Maria ta, citind cu ochilMariel tale, cartea nOstra, a citi-obine scim nol cu totil ca nu ne'l ulta."

Iosif zimbi cu bunnvointa de obstinatiuneatöranuluI §i, deschiVnd hartia, lata, domnilor,ce citi intr'insa :

III. 25,682 31

qi10,

lipsa.In

del

V

afti

530 MID hi

Mdrite Impe'rate

impcirlela septemdnii:Patru Vile de robot (adicA de clac) ;A cincea la pesccirit ;A fesea la vendtdre ;Si tote acestea la-o-l-altd, numai pe sema

domnului.A §eptea li, clOrd'i a lid Dumnecleic!Apoi judicd , pre drepte imperate , cu ce o

sd ne mai plcitim i noi de bir i de tdte cele dan!"

Anecdota, fie autenticA set nu, ne dä to-tu§i mèsura intelepciunii lui Horia.

De am crede ceia ce at mai spus in urm6,ITngurii, Horia, in acela§ rOnd sea in alta intreve-dere a sa cu imperatul, 'I ar fi dis cä, décA,

nu se va face dreptate iobagilor romani, apoi eiall s6, '§i o fac IniY, ucigend pe toti domnillor unguri.

Iosif ar ft respuns atunci, scurt i coprin-getor :

Thut i7zr das !"Faceti voi acésta!"

Spus'a seU nu a spus intr'astfel Iosif impe-ratul , de altmintrele nu pré mare prieten alnemului unguresc, noi scim O. in tOmna anu-lui 1784, Horia era intors a-cas6, in Ardél §i

RASCOLA Ltrt HORIA 521

colinda mereti satele romanesci din Bihor, dinZarand, din Hateg, din Abrud §i din Zlatna, in-demnand pe lobagi a implini vointele iniperatu-lui, de la care el trebuie s altepte numal bine

ajutor.In vera acelui an, teranii acestor Orti. erati

mai cu osebire turburql. §i. lath unele din cause.De mai mult timp âncö venise in Ardél ofi .

geri impethtesci, cu ordin ca sA inscrie recrutipentru armata imperialli.

Iobagii romanl alergat in glOte spre a seinrola, cu speranta c, devenind Wane , volta.pdta to-0 libertatea §i drepturile acordate regi-mentelor de Gnniceri.

Ofigerilor recrutatori,in genere italienI setgermani, le pinLea cu deosebire acest zel osth-vsc al Rornanilor i el II ocroteat1,cu set nthdrept legal, in contra multor asupriri locale.

Dar, in curend, proprietaril unguri se plan-sera, la autorithtile lor civile la guvernatorulsuprem al Transilvaniel, care pe atunci era ba-ronul sas, Michail Bruckental din Sibilu. Ordin fudat ca inrolarea s inceteze i iobagil inscrii sa,se intOrcã pe la casele lor. Prin acésta multi te-rani, dar mai cu sernä cei din duce sate din téraHategului, Gonzaga i VMcelele, trebuith re-primati prin forta armath.

In tinutul Zlatnel, alt subiect local de ne-multumire interita pe sAteni.

34

qi

si

532 o

Pénè in vera din urma, carciumile dupe do-meniile imperiale de la Mile de aur fusese lasatecu o mica arenda, pe séma pamenteniler ; acumansë ele se dase cu chirie mai mare, until armén,care tragea el tOte folOsele, lipsind de dinselepe órnenil locului.

De aci, nemiqumiri, batai prin carciume,spargeri de buV i neoremduiell de tot felul.

Horia le vedea tOte acestea i nu dormea. Elsirqse cA cu un popor aa tare intëritat pen-tru mil de cuvinte, va indeplini lesne gendul deliberare ce '§i croise in mintea sa.

Intr'o jou'', la 28 octomvrie 1784, se faceateig la satul Bradu de pe apa Criplui. La têrgera adunata tOta romanimea din Zarand.

Horia facia scire tuturor ca, pe dumineca vii-tOre sa fie cu totii adunKi in biserica de la Mes-tecan, un sat invecinat, ca are sA le aduca sciride la Imperatul.

La 1 noemvrie, dupe sfanta slujba, qind dinbiserica, in mijlocul poporului, }Ionia spuse curatRomanilor adunaV ca le a venit vremea sa sescape de asupritorii lor. Insu0 Imperatul le davoie deplina. S. jure dar cu toii, .pe crucea au-rita ce el 'Arta la pept ca, in numele lul Durn-negeii i al Imperatului, ei nu mai volt robi ladomnil lor, straini de nemul romanesc. S. se in-tocniesca dar in glOte i in graba sa alerge laCetatea-Alba, uncle v.ora gasi arme, spre a se in-

ner 1

RISCOLA 1.131 HORIA 533

trarma §i. a'§i apa,ra cu ele drepta,tile lor, decum-va vora fi impiedecati de catre Unguri".

indata, acolo, George Cripn, frunta§ din par-tea locului, fu ales capitan al acestel cete §i, pecand Horia se repeqea in muntii Abrudului, casä räscOle i acolo satele, glOta din Mestécan, vo-ind sa se feresca de a de§tepta Para timp luareaaminte a Ungurilor, se indrepta catre satul Cu-rechi dintre munti, ca de aci, a duoa-qi sä trOcApe sub cumpët la Cetatea-Alba.

Vice-comitele ungur al Zarandului prinse vestede mivarile Romanilor, §i indata tramise treisubprefect'l cu cati-va Panduri, ca sa rasipOscaceta conjuratilor.

Subprefectii calcara peste nópte casa din Cu-rechi, unde dormea lini§tit Cri§anul §i '1 prinseralegat.

Dar capitanul Romanilor chiama cu chiotedesperate pe al sel.

In mijlocul nopii, eranii adunati in tab'eräse dqtépta infuriati §i asvêrlindu-se pe functio-naril unguri i pe Panduril lor, II ucidü fara cru-tare, scapand pe al lor capitan.

Rupthrea era facuta ; sangele cursese. pra-nil sciati a pedepsele a§tepta de la Ungurivolt fi cumplite. Sange pentru sange ! Decatnoi, mai bine ei !"

Acum nimic nu mai putea s puna stavilafuriel rësbunatOre a Romanilor.

ce'l

534 raoTif

De a-doua-0 de dimineta chiar, §i Vele ur-matore d'a rondul, rascola teranilor, purtand cusine pretutindeni macelul §i perjolul, se respan-desce ca pecinginile d'a lungul Mureplui prin tOtesatele, pen6 §i in departate tinuturi romanescidin Ungaria §.1 din Banat.

Ape le, altä data aa limpeqi i line ale Mu-replui se mohorescii, in acele cumplite qile dinnoemvrie 1784, cu sangele ce versa föra pregetdeghiabata manie a Iobagimei turbate. In intu-nericul viforos al noptilor tomnatice, ele se ro-§escii i se luminez, oglindind luceirea flacarilorce sternesce pretutindeni apriga sete de resbu-nare a Vranilor.

Tot asemeni i in latuil, numal foc §i sangerostogolescd valurile pripite i volburose ale Striiu-lui, ale Arieplui, ale Criplui, §i ale tutulor pe-raielor muntose din tera Motilor.

A§a, pretutindeni, glota infuriata a .Oranilor,adaugindu-se din sat in sat, da foc caselor a-verilor domnilor unguri §i ale preotilor de altelegi ; lar pe dinii, pe preql §i pe domni, undelprinda ii ucid fora mila, cu sogiile, cu copii §icu nernurile lor.

Nimic din ce e Ungur set unguresc nu maiafla crutare dinaintea urgiei fatale a juramentu-lui lor.

In curs de o tuna de qile, cetele revoltantilor,roslqindu-se peste tot coprinsul tinuturilor pe care

§i

TUSCOLA Ltd HORIA 585

le am descris, pustiesca peste 60 de sate cu Un-ardu i jafuiescti ca la 140 de case domnesci

parochiale i ucidil mai multe sute de Unguri,mai cu séma din clasa nobilimii.

Carl din acqtia arise, apuca sa scape prinfuge, se aduna indata la Deva, la HunediOra, laArad, la Cetatea-Alba, la Clq §i acolo, organizésa§i din parte-le mi1iii de Husari unguresci case lupte cu Wanii ; iar pe cati din Romani pailpune mana, fie revoltanti seu pacinici locuitori,

judic i ii ucidü pe loc, sirnuland nisce tri-bunale improvisate, care i pentru simple banuieli,nu cunosct alta osanda decat mórtea cu cazna.

Astfel revolta se preface fagi intr'o luptade nqonalitati.

Acésta lupta, crunta '0 ar fi capatat de si-gur resultatul legitim, déca, pe lfinga dreptul deapärare, Unguril fi intrebuintat i off ce altemijlóce viclene, spre a trage in partea lor aju-torul decisiv al autoritatil imperiale.

E curios lucru in adever, a vedé ca la in-ceputul acestei räsecile, guvernul superior al Tran-silvaniei nu cuteza a intreprinde contra Romani-lor revoltati nici o represiune prin forta. Chiarde la Viena nu sosescil alte ordine decat a cauta

impace pe Romani prin blandete, sa le pro-mita iertare totala de la Imperatul, dem se yoreastempara de sine0.

NicI trupele imperatesci din Transilvania nu

sa

II

n'ara

sa

gal0i

536 nt[ (3,1-.11

se mi§ca in contra lor ; de cate orb Unguril re-curgil la §efii militari austriaci ca sa le cér aju-tor, ace§tia cauta a se furi§a, spre a le denegamai lesne sprijinul cerut.

In timpul acesta, tëranii romani Vni.1 una canumal ei sunt cu adever credinclo§i impOratului,

ca dinsul are sa le intaresca lor pamenturilestrarno§esci , pe care ei, prin isbénda lor, le ailcapatat acum inapoi de la cotropitorii straini, cepe nedreptate s'at fost avclat domni in Vrinaimp6ratesca a poporului romanesc.

Horia, indemnat la un armistitit de maiorulSchultz §i de doctorul Molnar,, cari i se tramitilde guvernul central al Transilvaniei, ca sa ves-tesca lertarea ce le a corda Imperatul, comunicatablei sea consiliului unguresc din Hunedióra, ul-timatul sea, cu coprinderea urmatOre :

))Puntul 11.0 : Provincia §i tob nobilii sa jurepe cruce c voril fi credinciqi la conditiunile ceel impune.

Puntul 21d : Nobill sa nu mai fie, ci numaifunctionari, intariti de imperatul.

Puntul 31d : Toti locuitorii Arddlului sa pla-tesca deopotriva dare catre imperatul, Mt de amai fi vre unul scutit.

Puntul 41d : Domnil sa '§i parasesca mo§iilelor de pdne acum.

Puntul 51d Mo§iile domnilor sa se bin-:

HiSCOLA Ltd HORIA 537

parta intre t'erani, dupe o lege ce o va faceImperatul.

Puntul 6 i ultim : Nca, autoritatile un-guresci priimescii aceste conditiuni, sa ridice stegalb d'asupra cetaViei de la Deva.

El, Horia, va mtepta rëspunsul p'enö la 15noemvrie; iar déca va gasi impotrivire, va urmarasboiul ca One' aci".

Yedeti", domnilor, Imporatul, §i iar impe'ra-tul ; Imperatul pretutindeni. Credinta lui Horiain Iosif III° este deplina, i pén0 la cesul lui dinurma, ea '§i a pastrat terneiu in inima §i incugetele lui.

Póte c insu§1 Iosif avea incredere in sincerafidelitate a Romanilor i de acela, mult s'a lup-tat el in contra desperatelor reclarnari ale ungu-rimii , ca sa crute pe iobagii romani, in dreptalor revolta in contra asupririlor unguresci.

Lucrurile d'arO fi stat tot astfel, Rornanil desigur arü fi mers departe. Déca Insui Imperatulremanea nestramutat in acea dispositiune ce semanifesta la dinsul de a lasa pe Romani sa facaprecum sciü, apoi unde mai avea s ajunga un-gurimea, aa pugina i aa slaba in faca glOteiindesate i neinstrunate a Vranimii rornanesci ?

Orb cat se desperat §i se indignat Unguril,strigand din rèsputeri Imperatulul :

Vecp ace§ti rebeli sèlbatici ail pus génd

588

sa stêrpdsca nobilimea ; ei volt sa limpeclOscaArdélul, i 'Ate §i Banatul, i 'Ate insali Un-garia, de tóta suflarea ungurésca! Da-ne ajutor;cOci tu e§ti rege al UngarieL Tu trebuie s nernantuiesci !"Iosif anso, carele 1111 priimise nicio data a se incununa rege al Ungariel i care mu-tase corOna Stum Stefan din Buda, in tesaurul

Iosif sta nesimtitor la aceste desperateinfuriate chiamari.Ungurii simtira ca pe alt ton trebuiat

sune alarma pentru ca sa insufle ingrijare curteide la Viena.

Atunci, inchipuira a buciuma ca, Horia, in-gOmfat de lesniciOselel succese, nu voiescemai scie de ImpOratul, a el s'a declarat Rege alDacia, ba a a §i batut moneta cu acest titluus u rpat.

spre dovada, eifalsari politici scOserala ivdla nisce derisoriT banuti de aur, in ale ca-ror inscriptiuni romanesci se vOdh cat colo gro-solana impostura i chiar ortografla limbei un-guresci.

Cu atari nascociri, purtate la Viena prin cailecele mai autorisate pre ltinga ImpOratul, ei ob-tinura intr'adevOr mai mult succes decat printOte doleantele de mai nainte.

Curtea, intrand acum in prepus despre pro-portiunile amenintatóre ce póte lua rascóla din

o

Vienei,

sa

§i,

sisn,

BASCOLA Ltd HORIA 539

Ardël, departa pe generalul Preyss, care coman-dase armata din Transilvania §i, bänuind de in-capacitate pe guvernatorul Brukenthal, denumica comisar special in Transilvania, pe comiteleAnton Iankovitz i ca comandant militar pe ge-neralul Papilla.

Pe de alta parte, ordine fura date regimen-telor imperiale din Ungaria de a purcede in con-tra rebelilor, de a '1 supune cu ori ce prec §i

de a prinde pe capetenil, puind i premil maripe capetele lor.

Din momentul acesta, adica de prin luna luidechemvrie 1784, rasboinl ii schimba caracterul.

Iobagii romanl römasera mai antei in mi-rare, de a vedO cum ca inseg catanele Imp6ra-tulul umbla acum asupra lor.

Cine Ore '1 a tradat?Horia ? cand acesta II incrediqa ca imp6-

ratul e cu dinIii.S011 insug lmpe'ratul?

Negre§it c intre aceste duoë alternative s'ailimpArtit parerile.

Cei pueini, can all creclut c Horia '1 ar fiamagit, aii depus jos armele §i s'aii predat in-data

Ce1-1-a1V, din contra, in bande räsipite, s'atiluptat cu vitejie impotriva regimentelor §i

(*nil.

s'aa

540

rostis fagi chiar impotriva Imporatului, care 'Inapustise pentru a se uni cu domnil unguri.

Dar nici a era cu putinta ea o asemenealupta s ina mult ; .cetele lui Horia able aveato organisatiune ; ele eraii armate numal cu su-

cu sabii, cu ceva pusci §i pistóle, strinse peapucatele. Ele n'aveat capital-1i experimentaV, deOre ce Horia fusese silit s incredinteze comandaunel eete, fflulul set Ion, un copilandru ca de 14sal 15 anl, carele totu§1 facu minuni de vitejie.

Apol learna apasa greu in acele locuri mun-tese ; merindele i nutretul de pretutindeni pe-rise prin foc i prin rasipa.

Gerul i lipsa munceat pe bieii munteni,mai tare chiar decat prigonirile catanelor.

El se luptara arise voinicqte, respinsera chiarp'alocure soldatimea ; dar, rasipiti in cete midi,de§i revolta intrega coprinsese o este de 20 mil

mai bine de Omeni, una dupe alta, caquratOte cetele. Se ucisera in bathlii órrieni ;

cu sutele cu mine, fura aruncati in in-chisorile cetatilor, de catre autoritatile unguresclcare acum prinsese la inima.

In mijlocul acestel cumplite derapanarl a pla-nurilor i a sperantelor sale, ce facea ore Horia?

Din minutul cand vecluse c Virile impe-ratesci se declara fagi§ in contra Omenilor sei,totul ne face a crede ca el a sirntit cum ca min-

moT,It

§i

§i

RASCOLA LLITI RORIA 541

impératului fusese din not irnbrobodite deinimicil némulul romanesc.

El atunci povatui pe al sè l. sa nu se maiimpotrivésca i, fara de a pierde cu totul on cesperaqa de indreptare a lucrurilor romanesci inArd61, facu scire c va cauta sa rasbésca prin-tre haitele prigonitorilor sëi i se va duce and)o data la Viena, ca SA spuna d'a dreptul impe-ratului t6te nouile pasuri ale poporului roman ;iar-in primavéra viitOre, cand vort muguri codrii,aturici lupta va reincepe, mai priinclOsa Roma-nilor, cari péné la acel timp volt put6 fi i maibine pregatiti.

LuanduV dar Minas bun de la al se1, Ho-ria, insocit numal de credinciosul sèti secundant,Ion Orga, poreclit Clo§ca, din Carpeni§ul Zlatnei,se indrepta catre casa sa din Albac §i, pomin-du'O socia i pruncul catre Beiu§ in Ungaria,merse sa se ascunda de o cam dath, in muntiipadurqf ai Radacului, care despartt téra Arbu-dului de tinutul Bihorului.

Acolo trM. cate-va (Vie prin pesceri i prinparasitele colibe de vera ale bacilor.

Dar locotenentul-colonel Kray, din al duoilOregiment de Husari secui, carele rásipise cele dinurma rërna§ie ale cetelor romanesci din, valeaAriepilui, se luase cu tot dinadinsul dupe urmelelui, cu gOnd sa c4tige, cu prinderea capuluiprincipal al rebelilor, .o r'esplata exceptionala.

tile

542

Acest oficer adimeni cu bani pe nisce gorniciset padurari al loculul, cari cunosceail tOte po-tecile i infundaturile codrilor §i asupra caroraHoria §i Clo§ca nu aveaii prepus de tradare.

Intr'una din ultimele qile ale anului 1784, la27dechemvrie, acei vOnptori, prefacOndu-se capornesch la venatóre, calauzira pe Husarii lui KraypOn6 la ascunpthrea unde, Mil de nici o banuiala,Horia §i Clo,ca vdeati du§i pe Onduri, inteo po-ienita, incalqindu-se la foc, dupe cum ail obiceiute'ranii no§tri, cand II apasa grijile i nevoile.

Cand se vëclura inconjurati föra veste de oglOta a§a numerOsa de vrajma§i, atat numai putuface Horia cat sa. asvOrle in foc o desaga cuhartii, ce o avea in sin.

Ce marl taine va fi continut acea desaga, ?...Unul Dumneclet mai scie !...

Kray, inveselit i ingomfat fOrte de prada ceMeuse, mana indata pe prin§ii söi la Zlatna ; 'farde acolo II stranautara curend, sub stra§nica paza,in temnitile de la Cetatea-Alba.

In cale, Ungurii Il faceat o mailava bucu-rie de a batjocori in tot chipul pe nefericitii ca-pitani ai Romanilor, acum cu totul infranti. Ur-marind cu inr6utatita viclenie planul lor de aarunca asupra lul HOria nemeritata vina c'ar finazuit la puterea suprem i c s'ar fi dus cugêndul §i cu fapta 1)&16 a smulge pe sOmal dia-dema regala a lui Iosif impèratul, ei Ii preutn-

ILASCOLA LIII HORIA 543

blara prin sate, legat cot la cot, d'asupra caruluipurtand pe cap o derisorie corOna de hartie

poleita, cu vorbele : HORIA REX DACUE, scrise pe dinsa.Tot astfel odiniOra, la cesul ingrozitor al is-

Airff de veci, clëii Mantuitorului nostru cute-zase insulta cu cununa de spini §i cu numelebatjocoritor de Rege al Iudeilor !

Amarnica, dar neinduoI6sa mangal'ere, dom-nilor ; coci, vai ! in 6rba omenire, la atari injuriisunt expug numai eel ce aü solie de a mantuilumea sell de a desrobi popOrele.

A§a dar, prin asemenea mie1esci ocari ince-pura acum §i Ungurii scutura de pe sufletelelor, neprasnica spaima ce, in curs de duce luni,le infipsese in inima acel urie§1 ai muntilor Ar-deleni, luptandu-se cu crucea la sin pentru alor liberare !

La Alba, comisarul imperatesc Iancovitz §igeneralul comandant Papilla i0 reservara singuri"dreptul de a face, fora, de altf marturi, interoga-toriul lui Horia i lui Clo§ca.

Procesul lor §i al socilor sei se prelungi a-prOpe doue WM. In acest restimp, otirile impe-ratesci prinsera §i pe al treilea capitan al Roma-nilor, pe George Cr4an ; dar acesta, adus in Albala 1 fevruarie 1785, se spenclura singur in tern-nita cu bracinarul set, in qioa de 15 ale ace-

luni.Filul cel mare, cel de 15 ani al lui }Ionia

hag

bi

at

544

murise viteje§te in lupta ; pe alt fiiu vitreg alcapitanului ii trasese Ungurii in tepa, impreunacu alte cate-va sute de Romani robiti de dingi.

De ce ansë a tinut a§a de mult procesul luiHoria ?

Tot ce scim mai sigur este ca Horia a re-fusat de a rëspunde la ori ce intrebare i s'a f--cut §i n'a incetat de a repeti c voiesce sa fiedus la Viena ca sa dea séma numal imp6ratu-lui de faptele §i de cugetele sale.

Alse chiar vorba ca cererea lui va fi indepli-nit& ; dar atunci, pe semne, Ungurii at incordat

mai tare silintele ca obtina indata de laCurte, pedépsa cea mai stra§nica pentru col duolcapi ai rebeliunii.

La 08 fevruarie 1785,tocmal patru lunicu qi in urma anteel mi§cari a Romanilor la tesr-gul de la Brad, sententa de mOrte cu cazna alui Horia i CloNa, ca rebeli contra tmp6ratului

legilor örii, fu pusa in executiune. ImperatulIosif se induplecase a o confirma din Viena.

La Alba, dinaintea mai multor mil de iobagiromani, pe cari autoritatile unguresci ii adusesecu sila, cate de de fie-care sat romanesc al Ar-delului, ca sa le fie de invq acest ingrozitorexemplu, Clo§ca , mai antei. fu frant pe rOta,incep6nd sf4ierea de la picióre in sus. Racnetelelui de durere se nabugra, atunci numal cand uncrac de fer al rOtei Ii strapunse pieptul.

Mori

'§I

§i s

§i

0

RASCOLA LIII HORIA 545

Horia sta fagA neclintit.Ochii ml vedeat apriét muncile grOznice co

aveat indatA sA '1 ajungA; dar bArbaMscm sä stapftn6scA IAA §i fiorii.

Cand rOndul söü veni, toti II veclurA ctilcandcu pas VIA], ne§ovait, inteinsul nu se destäinuinici o slniciune. ROta II sdrobi Osele, ParA cadurerea sA scOth, mkar un gemët, din pieptullui ocelit

Ati is unil cA murind, Horia ar fi strigat :mor pentru natiune !"P6te en. el n'a rostit aceste cuvinte; dar ftrt

induoiOlA, marele lui suflet le a simtit adfinc.0 ! negre§it, domnilor, sub grosolanul cojoc

de Ouie, sub .Wdra'i negrA, s6,räditA cu &tamevinete, subt opincelel de muntOn, imMierate peglezne, sub cupna lui mocAnOsc 6. cu canace (ciu-curl) de fir, sub tot acest port al WI n6o5 te-rguesc, curgea prin vinele acelui pucin cioplit, darmult semet, mult statornic i mult vitéz barbat,un sange cel pugin tot ala de adevérat roma-nese, tot qa de imbolditor, tot ala de patrio-tic, ca prin creerii celor mai eruditi instigatori

celor mai iscusiti apärAtori ai 1atinit60 gintelromanesci 1

Augina toVi, lAudandu-se in tote qilele, aceiinvatqi scriitori ai ArdOlului, Petru ISamuil Clain! George .Sincai I cari mergênd s.studieze la Roma, ati cules cu religiositate in

m. 25.682 35

inima'i

...

Eti,

Maier

gi

MO TIf

cetatea eterna, doveqile originei latine a poporu-lui romanesc i IntorcOndu-se a-casa , printremil de persecutiuni, ait dNteptat, qice-se, inRomani simtul national,

Dar v6 intreb, domnilor, era ore trebuintamOrga din al nqtri la Roma, ca s faca pe

poporul romanesc a fi i a sei cd este o natiunede sine statatOre? un popor cu nume cu sangede Roman?

Sa nu renuncam, credeti-m6, a§a lesne ladarul cel mai precios, cel mai minunat al nOmu-lui nostru , la acel puternic instinct de proprieexistenta, care nu a lipsit nici o data Romani-lor,, nici la nol , aci in principatele unde amsciut a ne prefira prin mil de primejdii, prin miide vitejil, scapand tot mereit fiinta nOstra pro-prie de Staturi curat romanesci ; nici dincolopeste Carpati, unde opt secoli de cea mai crunta

sugrumatOre asuprire nu aü facut pe Roma-nil Ardeleni, ingenuchiati sub paloval unguresc,

vorbesca alta limba §i s porte alt numecat acelea de Roman!

Acest dar, '1 ait avut purure Romanil, i nutrel, patru, ba nici sute de cArturari, croind lagramatici §i la etimologil, nu art fi putut s '1

insufle de o data atator mu i milióne ce intoc-mescil ob§tea de rOnd a romanirnii.

Ca sa revin anco o data la imaginea cu caream comparat, de la inceput, starea simtirilor ce

546

sa

sa

i

de-

RASCOLA LIT1 HORIA 547

fram senta chiar i astaqi téra Ardeului, volu qi.ceca, dincolo ca din cdce de Carpati, adeveratulpatriotism romanesc a trait pururé in sinul po-porului nostru, incins i ferbinte, intocmai cajaraticul sub spuza, i ca unicul merit ce putemrecundsce eruditilor no§tri daco-romani§ti, esteacela de a fi suflat cenu§a ce ascundea §i pastranestinsa acea schintele neperitdre.

Adevër este ca, epoca in care s'a sculat Ho-ria in capul Wanimii din Ardél, corespunde in-tocmai cu aceia in care se luptah pentru re-vendicare originelor nóstre latine , erudi-til dela Blaj.

Dar nu vöd nici un semn ca, prin instiga-tiunea acestora, sa se fi unlit macar, rascóla te-ranilor.

Iobagil ardeleni ati apucat in manele lor vir-tóse arma re'sbunarii, fiind-Ca cutitul Ic ajunsesela os, fiind-ca Ungurul nu le mai lasase nici oumbra de vietuire omenésca, nici o förama, depane a lor.

Imperatul Iosif, din contra, parea a le faga-dui tOte bunurile unui train liber i egalitar, ast-fel precum II visati ei din pove§tile baranesciale stravechii imp6ratii romane.

Atunci lobagiul I§i clise 136n6 cand fi-voiurob in tOra la mine ? Penö cand slugari-voiu ladomni straini i venetici ? El nu volt sa 'mifaca i mie parte din bunurile de care se bu-

35

ki

J

548 MOTh

curA singuri aci in tera nOstrn, ? Face'mi voiudar insu'mi partea mea!"

ca s '§i clica lobagiul acestea, de sigurd nu a trebuit s6, le invete de la drturari. Fie-care töran näscuse din sinul maidi sale, cu ace-ste simple notiuni de drept natural ; fie-care§i le intarise, forA carte, in traiul indatinat alcase! pArintesci, in ogorul unde sudórea Ii curgeanumal in folosul domnului.

Fie 'mi dar iertat, domnilor, a conchideitscOla lobagilor ardeleni sub Horia, 'Arta in sineun caracter pe deplin poporan i de aceia chiar,imi voiu permite a (lice, mai curat, mai ade-arat, mai sincer national, decat tote argumenta-tiunile, mai mult seU mai pucin exagerate, alepatriotilor eruditi.

De aceia, no! Romftnii, putem sä ne men-drim cu acea mivare spontanee a Motilor, maimult 'Ate chiar cleat cu teoriele §i cu contro-versele, sustinute la sfer§itul secolului trecut,de altmintrele cu mare diligentA, de ilu§trii co-rife! ai scelel transilvane.

Pe Horia §i pe miile de viteji feciori caris'at luptat sub dinsul, nu '1 a fäcut patrioti ro-naftni, citirea drtilor latinesci i vederea monu-mentelor din Roma; ci cugetele lor simple §idrepte, care le spuneail apriet cä sunt nAscuVRomftni i 'n ter6, -Romanesd; ca, dupe fire §idatinä, unul Dumnellet i unul Imperatul all drept

cä

RASCOLA Ltd RORIA 549

sa le céra viata i munca lor, pentru apararealegii i pentru sporirea te'rei stramopsci.

Dar i mai mult ! domnilor. in asemenea cre-dinta, s scalda ancö i astaqi tot poporul ro-manesc, cel simplu, cel neaMpat la isvóre stra-ine ; i aceste credinte con stituie chiar patrio-tismul sëu, patriotism infundat, tacut, dar maitemeinic i mai statornic decat off ce decla-matiuni sgomotOse ale patriotilor carturari detot solul.

Acel aluat virtos cu care este plamddita fi-rea poporului romanesc, am avut noi ocasiuneaa '1 constata, viu i veghlat, in barbatia junilorno§tri luptatori ,de mai deunaqi, Curcanii de laPlevna, frqi mai tineri dar nescapntati ai mop-lor din muntil ardeleni.

Dar bietii MoV, precum i toti voinicii depeste Carpati, amäriti pênè i in qioa de aqi depiedecele umilitOre ce punü neincetat Ungurii lalibera desvoltare a spiritului national printre Ro-mani , toti, qic , simth in inimele lor acel dorde libera vietuire national6 pe care din nenoro-cire Ungurii nu vorii nici acum, dupe a,a, crudeincercari, sa '1 pretuiascri la drdpta lui valOre.

Ce are sa resulte din a§a nedomirire a neso-cotitului spirit unguresc?

Cu infiorare cugetam la momentul unei nouiisbucniri, in care lupta pentru egala indreptatire,

550 T I f

ce este in Ardél, o lupta de nationalitarincepe mai crancena, mai turbata cleat oil cand.

Iata-ne atunci reirnpini din not la timpurilede barbarie, cand eram in drept a ne crede in-trati pentru tot-d'a-una in cercul luminelor.

cu tote acestea, cat de lesne ar fi de ainlatura cu totul aa nefaste framéntari!

Cu bunä irqelegere, de sigur nu sunt Rorna-nil can arfi cere stérpirea on carii altesemintii decat a lor, in Transilvania.

Romanii mereil ail clis §i repetescil Ungurilorcuvinte de impaciuire, cuvinte de dreptate:

Tineti.,le Tea ei, tineti cu bunk voie dinparte-ne, cate locuri din tera nOstra ye pothincapé. Romanul, vechiu rnWen al acestuiment, e indurator, §.1 ospetos, §i darnic; elpriimesce bucuros ca din panea lui sa se sature

LuaV dar i voi, cu buna tocméla i cupace, parte drepta din mo§tenirea manOsei nOs-

,,tre mo§ii pärintesci.Vorbiti-ve intr'insa limba vOstra ; inchina-

ti-ve in biserica vestra; purta0-ve portul ; rösu-citi-ve cat de sus must+ ; bateti cat ye vaplace din pinteni, jucandu-ve ciarda§ul; dar, pen-tru Dumnelleu, nu veniti cu orbesca trufie,ne tägaduiti noè drépta moltenire a case), incare nol v'am facut loc.

Da

§i

pa-

§i altiL

sa

Scala

RASCOL A Lill HORIA 551

Nu ye läudati c voi ati rèsbit cu sabia incasa 'Astra i y'ati a§ternut cenu§a pe vetrilenOstre.

Deca in curs de 800 de ani, n'qf isbutit,ca cuceritori, sä stérpiti nici sëm8nta, Mei dati-nele, nici credintele Romanilor din Ardel ; apoiacum, cand impotriva tiu1ui sabiei vóstre sepóte ridica fara sfié1 pa1ou1, anco netocit allui Horia, cand pe cenup vóstra pOte sa rësara

para de foc vile ; acum cel pucin, deschideti-v6)) in sfe'r§it mintile la lumina ; parasiti indèretni-cia §i sëlbatica t8mpire a trecutului; priimii vo-ios mana fratésca ce vi se intinde, cu uitare a

tuturor urgiilor de mai nainte, §i, ca Omani in-telepti, fiti mêndri a Malarié buni frati de cruce,acolo unde nu vi se mai cade i nici yeti maiputea aievé, a domni in sith. ca singuri stapani.

Deci, nu ye mai incumötaV a impune Ro-manilor, cari vorbesca limba, fie chiar scapa-tata,a nobilei Rome, nu -ye mai incum8t41 a)) le impune graiul vostru de venetici ; nici II su-puneti la asprimile legilor vOstre, croite pe strim-batate ; nici v6 mai amagiti cu de§erta sperantac6, yeti scalamba vro o data firea Romanului

27ardelén, intr'atat incat sa faceti dintr'insul un

Maghiar.17Aduceti-vë aminte ca, déca vre odiniora cate

unul. din fqtil vo§tri iobagi a priimit sa se le-

552 MO TIf

pede de romanesca' iobgio, spre a se face Un-gur, acela de indata, s'a urcat pe scaunele celemai inane ale magnatilor si ale regilor vo§tri ;»acela a devenit un Stefan Iojica, un IOn Huniad,un Mateia§ Corvin, föt al romancei din Hateg§i eel mai nobil crestet cu care s'a mOndrit aievéunguresca cordna a Stulul Stefan !

Dar este timpul, domnilor, sa, ne punem ancöodata intrebarea deca atatea exempla de blandete,de intelepciune, de barbatie si de drOpta manie,date de Romani vecinilor nostri Unguri, nu'I vorilface intr'o di pe ace§tia s pricepa ca nu estedat lor,ca nimenul pe lume, de a stêrpi de prepament semintia rornanesca, sa pricOp c aceadu§manie cu Romanil, pe care numai ei nein-cetat, föra cump'et i föra prevedere o atita,e vecinica piedica a propasirii nOstre §i. a lor ;

dinsa in fine pOte seri, curn dich chiarbitangi la o vreme, sa devina chlar peirea lor,a lor, copii orfanl, ai Asiei, pripaff in Europa,printre marile §i puternicile ginV. autoctone aleOccidentului.

Ore, nu volt vede, nu voril simti din§ii, ca,aci la Dunare unde '1 a asve'rlit sOrta intempla-rilor, numal stand strins lipiV de nol, um6r laumör, cdpsa la cOpsa, inima la inima, dinsllguru i noi Romanii vom pute sprijini i domolisborul, din ce in ce mai semet, al marilor sgrip-

ca

Un.

fi

BISOOLA Lid HORIA 553

sori cu cate duoö capete, care, §i no6 lor nefolfale meret de-asupra ?

Din nenorocire, pén6 astql, nu se cam v6dilsemne ca Ungurii sa se fi domirit asupra adevö-ratului lor §i al nostru bine.

El, pe nol 'ce§tia de la Dunäre, in scrisele §iin vorbele lor, ne injur i ne batjocorescil ; pefratii no§tri de peste Carpati Ii adapa cu ama-racluni.

Uma-se ansë ca nu, in acea mla§tina de ye-nin in care el, pe nesocotite i meret, se nevo-iescg in derrt, sa innece tót libera viquire aRomanilor, rösare iMmi §i mai bineocelite, brace §i. mai tare incordate decat ale eroi-lor martini de la 1785!

Aduca'§I aminte, c atunci, la 1785, chiarparintii lor ail pus sa ciopartesca in bucati me-runte, cadavrele sdrobite ale lui Horia, lui Clo§ca,lui Cri§an, §i aft rèsadit pretutindeni in pame'n-tul Ardélului, sangele cel vitejesc al acestora!

Destupe'§i urechile §i volt auqi ca astäi ancö,dupe aprOpe suta de ani, 1VIotii din Abrud facti

tresara de dor §i de manie muntil §i §esurileArdelului, cand horiescll doina de spaima §i derësbunare a lui Niculae Ursu al Florei dinAlbac :

Hbria be la crajm5, 'n delDomniT fugii toti din Ardel.

téma-se sa

sa

1

0

554 .7.1 0 T I I

El aprinde' un mare focSi canto', volos in joc :

Haideti, feclorl dupe mineSA ve 'nvkt a trai bine.

Pe cel cAmp pustid Si 'ntins,Arde' un foc de nol aprins.Las' sA artIA i sa. crescA,CA 'I in Ora unguresca. I

TragetI hora ca sa joc,La lumina celuI foc!"

Ungurdn, mustata lunga IDis'am mortil sa te ajungA;Dis'am parM sa te arda;Dis'am cruceI sa te plerda!

Trageti hora ca sA joc,La lumina celui foc !"

Unguren, cane turbat !Multe in lume 'tI am rabdat ;Dar venit'a clasul men,Ca sA me resbun

Trageti bora ca sit joc,La lumina celul foc I"

Cum rAcnesch jivinileCum s'aprindii slAninele!Cum ardti tOte satele,De 's1 curAtii pacatele!

TragetI hora ca sA joc,La lumina celul foc!"

si di!

RASCOLA LTA ROMA 555

M'am suit la munte 'n clorIS'am prins fulgerul din nuorl,Si de sus, din inaltime,L'am isbit in Ungurirne!

Traget1 hora ca sA jocLa lumina celul foc!

fecTorl, dup6 mineSA dam cuT ce se cuvine !

Bucuresd, 187 8. Conferenta tinuta la AteneulRoman in séra de 11 (23) fe-vruarie. Tiparit in 2 ediVuni:1878 si 1880.

*'aIdetT,

CURCAN1TLUAREA RAHOVEI

de catre

OSTIRILE ROMANESCILA NOEMVRIE 1877

Cuventare rostitl. la Ateneul din BucurescY, In 25 martie(6 aprilie) 1878

Domnilor,

C6AdurOsa burAvointa cu care publicul de laAteneti a priimit, sunt acum vre o cateva sop-tOmanl, rkpedea expunere ce am intreprins a '0face despre memorabila dar pugin cunoscuta mi-rare a lobagilor romani din Arde, la sf6r§itulsecolului trecut, fapt carele minunat InvederOza

adfincele simiri nationale, firescele aplecArträsboInice ale tOranimef romanescI; acel simpa-§i §i

558 CIIRCANII

tic §i pentru mine mult magulitor interes, cucare unil cel pucin dintre dvOstra qi bine voit aasculta §i a aproba cate v'am putut spune, intrécöt, despre vilul dor de libertate, despre tur-bata vitejie §i despre aspra statornicie in facanevoilor, v'edite la 1785, de catre muntenii no-§tri de preste Carpati. ; aceste abié meritate in-demnuri, ic, 'mi aü insuflat doriqa §i curagiulde a mö reintórce §i asta sdra dinaintea dvostra,ca sa v6 aduc o noua §i mai prOspöta, dovadadespre netagaduita trainicie a unor a§a precuitedaruri I daruri care o putem spune aI cuméndrie ! pastrat One' i in clilele nOstre,p6riö §i in poporul roman de dincóce, cel pe caretoti Ii credeat de demult sleit de tote acestefalnice virtql stramoIesci !

ImI era negre§it mai lesne de a vorbi, cutot respectul cuvenit , despre ómeni .1 desprefapte pe care departarea de mai multe ecimide ani, precum i amurgul sangeros ce le intu-neca, e ail inaqat pOn6 acum in cugetele nOstre,mai presus de tOte acele migalOse §i adese rollcumpOtate imputari, in care patimele mOrunteale qilei se cerca mai tot-d'auna sa incurce i sanimicesca ori ce intOmplare contimporana.

Numai aripele timpului, domnilor, prin resul-tatele ce se lamurescil mai apoi, spulbera cu in-cetul asemenea pléva §i limpeqesca pentru ochii

s'ail

LILA BEA RAIIVVEI 559

viitorimii , faptele adeverat demne de lauda aleOmenilor.

Mi s'ar puté dar intémpina ch me pré gra,-besc a judica in public cele ce able deunaqi s'aUpetrecut i asupra carora parerile potti fi aade felurite, cat i de pugin intemelate.

A§a ar fi, déca cum-va eü m'a3 intinde cugendul pene la preguirea resultatelor departate §ihotaritere ale faptelor despre care am sa ye vor-besc.

Eti arise nu merg aa departe. Voiu numai,cu sciinte ce se pott culege i controla acummai lesne decat mai tarqiU, s ye povestesccat se 'Ate mai simplu 0 mai exact, un episoddin luptele o§tenilor no§tri dincolo de Dunare, intemna trecuta.

Totu0, den dintr'o veridica §i neme§tev-gita povestire va lastari in mintea fie-caruia, cre-dinta ch, in poporul romanesc de rOnd viaza unsimtiment al datorintelor sale catre ér i uninimos avént de rasboire la vreme de trebuinta,pe care aqi able le resimtil deopotrivh cu dinsulclasele nOstre mai culte, apoi vom fi ca§tigat deo cam data atata numai, §i bagati de senia,domnilor, ch. acésta este cea mai mare §i maispornica sementa de tarie nationala, vom ficatigat siguranta ct putem trai pe viitor cu odeplina incredere in virtutile poporului nostru.

Vom sci bine ca nu dinsul va sta in nepa-

560 WITIICANI±

sare sea se va da in laturi, de ate off de acuminainte vre un pericol va ameninta fiiqa séadrepturile t6reI mistre.

de o asemenea credinta, avem tare nevoieastaql, domnilor, cand rëstritea inte'mpth,rilor parea ne isbi drept in faça cu de§ertacIunea tuturorsacrificielor ce V a irnpus patria nOstra, de unan incOce, cu pagube numal 1 cu plerderI, in locde foldsele i dobênqile materiale la care aveamtot dreptul de a nazui.

Dea Domnul,§i chiar ancö se pré 'Ate,ca nol RomaniI s n'avem a ne cai de a fi intratintr'o lupta, in care nu am culege alta 'decat ne-mulVmire i Mutate de la in§i§1 acela, pe cari'I am ajutat cu vole bun i cu inima barbata.

Dar, chiar i déca, ursitele poznale ne arti fiincurcat, de asta data, firul sOrtel intr'un caierap, de rèti scarmanat,

Asa de ghimpos, s5lbatic,Nodoros, rhos, lernatic,

(cum qicea odinióra glumetul gradinar, despre ma-ce§ul cel cu of in cOda), apol nol, domnilor,nu uitam, sa nu pregetam nici macar un minutde a ne Otrunde despre marele folos moral cenol am cules din acest rasboi, in carele, acumcate-va lunI, furam partall cu o parte ala demeritorie.

sa

LIIAREA RAHOVE 561

sa nu lasäm ca cel rn-voitori §i rëii-nara-vT catre noi, profitand de a nOstra nepasare setmai cu sana de a nOstra bun-oredini, sa nesOrba , sa ne ingh* §i sa ne nimicesca, toteacele merite , sub cuvOntul ca Ostea nOstra ro-mann, a fost numai ca o bura uVra de plOie,pe hinga naprasnicul potop slovenesc, care a na-padit asupra Turciei §i a desfundat'o tOta.

Aducdridu-ne i noi aminte de mlaVnele desange rusesc, in care a fost aa grOznic innecatade dila off Plevna in vera trecuta, mai nainteca ai no§tri sa fi trecut Dunarea, datoria 'Astraeste de a ne grabi cat de mult i cu cea maipietOsa ingrijire, sa nu lasam a se isbici cu to-tul subt o suflare de despreg i de manie, aceabura de nobil sange romanesc, dCca buravolt sal lica, en care s'ati stropit, mai inurma vale bulgaresci de la Grivi-0,, de la Ra-hova §i de la SmOrdan !

Deca, dupe ce am fost part4i la pericolede bun ajutor la vreme de grea strimtorare, nolRomanil n'avem, de pre ne-mal pomenita judi-cata a aliatilor no§tri, n'avem sa ne bucuramde nici una din dreptele resplatiri ale victoriei,ca i cand noi am fi fost invinii, este dreptcel pucin ca sa ne alegem de indata i cu dea-nferuntul sernile din nevoile rasboiului rabdate im-preuna, i sa facem ca din onórea isbénqilor,

TII. 25,6S2. 36

t

rp

562 CIIRCANI1

mult pucin cat va fi al nostru, al nostru curatsa remana in ochil tutulor.

Cu acest .cuget, domnilor, am cautat ca dinfaptele de arme ale o§tirii romanesci in acestrasboiu, s lámuresc cu Ore-care precisiune ma-car una ; §i, intru acesta, m'am intemeiat maimult pe acea credinta ca, oil cat de slaba denecompleta va fi cercarea mea, strunele incordatein piepturile romanesci prin acésta reinviere anOstra in sinul yietei de voinicie a strabunilor,at.1 pastrat astacli anco destul resunet in inimeledvostre spre a acoperi §i a ascunde tOte §ovairile§i. tote inganarile rostirii mele.

Cutez a crede ca tèlul catre care am pa§itpe care am socotit de cuyiinta a'l desvolta

One aci cu deplina sinceritate, va dobendi apro-batiune din parte-ye. Sper asemené ca, tragendeti aqi cu piciorul, cum vine vorba, vom avemultumirea de a vedO in curénd intregul istorical faptelor otirii romanesci, expus in lucrari li-teraril mai temeinice i mai intinse decat scurtanaratiune, ce timpul imi va permite a ve faceaci despre luarea Rahovei de catre otiri1e nOs-tre romanesci, in luna lui noemvrie trecut.

Ye mai datorez o explicatiune intru ceia ceprivesce alegerea acestui fapt, dintre altele care,prin peripetiile lor mai dramatice seil mai stra-lucite, arti puté sa dqtepte un egal, déca nu un§i mai yid interes.

pi

pi

LIIAREA RAHOVE1 563

Motivul decisiv a fost Anse, pentru mine,din cele mai simple.

S'a intemplat ca, asupra expeditiunii de laRahova sa aflu mai multa inlesnire de a capetacele mai amenuntite relatiuni, atat oficiale catpitoresce, avénd in corpul care a executat acéstaintreprindere, fOrte multi cunoscuti, amid §i chiarconsangeni.

Dar sa nu crede-t'l pentru acesta, domnilor,ca am propus a ye a§terne ad un panegirical cunoscutilor i al prietenilor mei din estea dela Rahova. Chiar de vort1 fi meritand ei maimult decat cela ce cursul intemplarilor me vasili neaparat a (lice despre unii dintre dirNii, leam promis i iini propun a le crtqa fara milamodesti a.

Volu da Anse tOta cuvenita lauda capetenieisuperiere care a conceput, cu o perfectagore a misiunii o§tirii nOstre in acest rasboiu,§i a ordonat destinderea actiunii militare a Ro-manilor preste tOta zona teritoriala de a stangariului Vidul, la apus de Plevna, adica pe malu-rile Dunarii, de la Nicopol One la Vidin, OneBelgradgic i pene la granitele Sérbiei.

voiu cerca asemene sa prefir in cuvin-tele mele cat se va pute mai multa din aceamangaiOsa §i inthritOre simtire de mendrie cem'a coprins de cate ori am auclit povestindu-sede catre toti cei ce aft stat marturi la faça lo-

36

Me

ineIe-

564 CIIRCANII

cu ce vesela §i nepasatOre semeVe ail sciuttinerii nostri osteni sa rabde traful greti al unuirasbolu in Vra strainä, cu ce inimos i statornicavant aü cutezat el sa se rap6qa in contra fo-cului inamic i sa infrunte fagi§ glOntele, obu-zele i rapnelele, care plouail, dese i viclene,de pe muchea pustie a unui negru meterez depamént !

ImI voiu implini anco i sfanta datoria ce a-vem cu totii, de a consacra faptele §i de a in-china in memoria acelor viteji soldati, de ori-cerang, card pe campul de bataie ail murit, lasanciurmasilor onOrea de a inscrie numele lor, in a-nalele de glorie ale poporului romanesc!

Pëtrun§i acum, domnilor, de cela ce putem§i de ceia ce avem sa facem noi, aci in pacinicanOstra adunare de asta séra, sa ne inchipuim deo data ca stam privind de sus, dintr'o regiunesenin i linitit, dar nu lipsita de o fratéscaingrijare, cu ochub intiI d'asupra osstilor nOstreromanesci, rasipite prin vane §i pre sesurile Bul-gariei.

Suntem ajunsi in lern6, §i mal pe tOta clioacerul posomorit picuraza sal versa §iróie de plOie

de slOta, de desfunda pretutindeni pamentul.In jurul Plevnei, regimentele nOstre, dij-

muite de mOrte din t6mna trecuta, pe luclul pri-mejdios al vailor d'asupra carora domnesca tru-

cului,

ft

si

LIIAREA RAHOVE1 565

fa§e redutele turcesci, regimentele nOstre sapaacum mereil la §anturi, ca sa se póta apropiamai bine de acele culburi uciga§e, prin adanci fã-gage de cartita, mai ferite din norocire de foculpuscilor Martini, dar nu i de apele mocirlOse cese scurgil mereil in acele nouë caraff me§tepgite.

Sapä in sila, dar sapa vesel bieii ëraniino§tri in branciogul sterp al délurilor Plevnei,gendindu-se p6te la terina lor de porumb care aitmas nesapata asta vent i se mangaie riéndcand, in loc de §tiuletil de popuNiu i in locde pepenii de a-casä, ei culegt acum, in ogOrele§i in bostanele lor din Bulgaria, numai glOnteobuzuri turcesci.

Mare DOmne!I§I semnenumai la nob in téra le priesce Serbilor a ré-sadi ardei §i dovleci, coci p'aci %rim tOta e nu-mai ierba de puva §i alta sOmênta nu se po-menesce, decat numal graunte de fer i de Nen"

sapa, sapa merea cu opincele in tina §iin slOta, fluierand doina de decinde, pe cand glOn-tele le §uiera ascutit d'asupra capuldf.

Cat colo plesnesce un grOznic obuz de call-bru urie§ §i tandarile lui scormonescil aprig tO-rina, ca riturile lacome i pripite ale unei turmede rimatori inglotati.

Sapatoril nqtri cari rat urmarit cu uidu-Yell prelungite in calea buT d'a rostogolnl, rida cu

qict eI,pe ca

566 CURCANII

hohote de purceoa turcésca, care le a fatat inpréjma aa pocita prasila de purcel.

Dar nepasatOrea veselie a soldatului able pOtedescreti une ori fruntea ingrijata a celui pe careel tql. Fat urmat cu deplina incredere, departe,departe de sClaple lor parintesci !

Cornandantul general al armatelor de la Plev-na, Maria Sa Domnitorul Romanilor, dupe ces'a hotarit a inchide gurele clevetitdre, dovedindprin mai multe eroice asalturi in contra redute-lor de la Grivia, cat platesct osta§ii sëi romaniant in faça celei mai inlesnite, cat §i in faca ce-lei mai desperate apärari a inamicului, M. S.Domnitorul a facut in fine sa, predomnOsca ideasa, de a nu se mai arunca ant, cumpët victimepreQicise pe altarul sangeros, improvisat de Os-man-Pap, ci de a coprinde pe acel aspru inchi-nator al lui Mahomet, cu tOta céta sa de calei,intr'un core de armate din care numai fórnetea

disperarea sa'i silésca a se libera, sal prinmOrte, sea prin predare.

Abié pe la 15 octomvrie, cu sosirea a nouinumerOse trupe rusesci, impresurarea, pe un

ocol gigantic de 33 kilometri, ajunse a fi corn-

Dar, atat mai nainte ca acestä anevoidsaoperqiune sa pOta fi realisata, cat §i apol, intemerea unel isbucniri nirnerite a Turcilor afOradin intariturile lor de. la Plevna, M. S. Domnito-

pieta.

gi

LIIAREA itaxcw El 567

rul se ocupa de a preintêrnpina off ce mi§carespre dobdndire de ajutor §i de merinde, séti nu-mai spre Alga i scapare, ce ar puté sä cercearmata turcesca din Plevna in intelegere cu gar-nizOnele din ormele §i cetaVle despre apus, adicadin Sofia, din Vrqa, din Rahova §i din Vidin.

Ace le paili trebulati dar, pentru deplina sigu-ranta, sa incapa in manele Ostei aliate.

Rolurile fura impartite.Un corp de armate rusesci, catre care a stat

mult timp alipita o divisiune de caläreV romani,fu insarcinat s. opereze spre adica pecursul meridional al Vidului §i in ramura mun-Vlor Balkani, numita. Stara-Planina, despre Teli§,Vrata, Etropol, Orhania Sofia.

De cat folos a fost generalului Gurko,§i CalaraV nqtri, in fericita sa campanie

din acele locuri, s speram ca o volt spune in-tr'o i publicului, chiar raporturile oficiale i or-dinele de i ale acelui vrednic comandant al alia-

noltri.Noi aci, vom vorbi numai despre mivArile

corpului de o§tire curat rorn-anesc, carele a fostinsarcinat ancö de pe la septemvrie, sa prive-ghieze malul bulgaresc al Dunaxii, de a stangariului Vidul §i, inaintand treptat spre apus, sadeschida o zona de aprovisionare, din ce in cemai intinsa, o§tirilor numerOse, tabörite in jurulPlevnei, pênë cand va sosi i momentul priin-

tilor

I

gi

Ro-giorff

568 CUB.0 ANI1

dos de a coprinde posturile rasipite de Turd peprin cetatile d'alungul Dunaril.

0 ra pide ochire, aruncata pe d'asupra aces-tui rit, din colo de crampelul lui ce se intindede la gura Oltului p6n6 la gura Jilului, ne vaface sa recunOscem mai bine infacip,rea terei, incare avea sa se misce corpul de armata a caruimenire era mai cu sema de a smulge pe Turdafara din posturile lor de la Rahova, de unde,in tot cursul veril, ne zadarise el bantuind tareterguletul nostru Bechetul §i imprejmuirile lui.

Tinetl pOte anco minte, domnilor, c printreprirnele atacuri ale Turcilor, pe la aprilie i maiudin anul trecut, alt fost pagubele ce necinuit tunurile din Rahova, arclênd §i cufundandla gura Jiiului, mai multe vase incarcate cu grane;tot pe acolo, cete sOlbatice de Ba§i-buzuci §i deCerkezi ati trecut adese nOptea Dunarea spre ajafui satele din Romanat'i, a le rapi §i a le In-junghla vitele §i chiar a cazni §i a macelari pebieii ciobani de prin

Inteo insula din faça Bechetului, picheta0iromani alt descoperit la 27 mall, trupul jupuitde pele §i gr6znic ciopartit al unui nevinovatpastor, pe care il prinsese nOptea soldatii turadin Rahova.

Asemené me'rpve fapte trebulati cu timpulsa'§i capete i ele pedepsa lor. Se cuvenea cel

inattimile §i

ai pri-

LIIAREA RATIOVE1 569

pugin ca neomeno0 tilhari sa fie alungati cu TU-§ine din culburile lor.

cand numesc cufburY de tilhari, qeymin-tele turcesci din acea parte a malului dnnaren,

credeti ca, nici angustez, nici defaim rolul Os-manliilor §i al Cerkezilor printre locuitorii cre§-tini, Bulgari dar §i Romani,care smaltuiescilcu numerOsele lor bordeie, grämadite in sate §icatune, tOte §esurile dintre Vid i Isker, precum9i dintre Isker, Skit g Ogost.

Din cOce de Dunare, la noi, avem tOrgul Is-lazului, cam in dreptul vërsaturii Vidului de lasatul bulgaresc Samavit ; far in faça gurei Take-rului, stä la poi Celeiul, cu römalitele sale dintr'oantica, cetate roman i cu stOlpul, cufundat inDunare, al podului cldit peste riü, acum vre ocinci-sprelece secoli , de impëratul Constantin-cel-Mare.

Nu mai pucin interesant , din puntul de ve-dere al vechilor avcFminte legionare, este maluldimpotriva , cod acolo , ceva mai jos, pe -cOstaIskerului, sunt ruinele anco invederate ale anti-cei cetati Oescu , cu stradele , cu apeductele , cusculpturile, cu inscriptiunile §i cu temeliile ei decase romane, rasipite printre ingraditurile §i tar-curile satenilor, curat romdni, din Ghighib.

Romani sunt §1 locuitorii din Ingura , dinCercelani, din Mocri§ani, din Brestu, din Ghiulenti0 din alte multe sate invecinate ; chiar déca ei

sd

570 CURCANIi

n'ar vorbi o romanèsca, a§ puté clice mai co-lorata cu archaisme neotromanesci decat a actua-lilor säteni de pe malul stang al Dunarii, apolinsi infagi§area lor mai sprintena §i mai vo-

portul lor mai frumos potrivit in cusaturipestrite, firea lor mai ospe'tOsa, §i mai pucin p0-somorIt i sfiqa decat a Bulgarilor, ni 'I ar do-vedi ca frati buni , din acelal os §i din acela§sange cu noi.

41 mai aduceati aminte de a-casa Dorobantilcand vedeat viindu-le inainte Ii poftindul

la cina In bordeiele lor, impodobite cu zb1aie v6r-gate §i cu §tergare cusute, fruntaTii cu chica lungadin satele romanesci; §i mai cu Selma le zimbeaCalaraTilor ochii de bucurie cand , tocmai colo invale la fontana care Vsnesce limpede dinteo ye-chie pietra., sapata cu slove letinesci, zareat ju-candu-se codanele limbute , adunate tOte la unloc seu purtand pe umèr, cu umblet leganat, co-

cu duo6tar ele nu fugeat de voinicii nostri, bornba-

nind §i suduind ca posacele de bulgarOice , ci, e-§indu-le cu plin inainte , le urat cu graiu vesel

desghiacat, bun sosit §i buna isprava, dOrava da Dumnedeil ca prin ei, sa scape i WOtalumea de pre acolo, de spaima canilor de pagani.

Ba get, de la dinsele," imi spunea unuldin ofigerii no§tri , augeal o limba ceT eradrag s'o ascutti i care ne invqa adesd pe not

Idsä ,

bilia donite.

cti,

LIT A REA RAHOVEI 571

cum sA indreptAni pe rornanesce , vocabularulnostru militar, aa de impestritat cu qiceri po-cite, adunate de prin t6te limbele, care nem-tesci, care rusesci, care franguzesci.

Inteo qi, bunA-OrA, ajungénd intr'o recunO-scere, penO in marginea unui sat i voind sAaflu dem nu se voquse and) pe acolo ecleroriipe cari trAmisesem inainte , o fatA romancAimi réspunse fArA sfialA , .arAtandu'ml un puntal orizontului : Ba, am zArit mai adineuritrecénd intr'acolo vre o duoi cerceta0 de aivo§tri!

Pe noi nu ne taiase pénO atunci capuldAm numirea a§a potrivitA §i curat romanOscAde Cercetagi, strejilor inaintate pe care strabuniinoWi le numeat pe slavonesce, Iscdde , i pecare nol 'I am botezat ac cu numirea francezAde Eclerori."

IatA, domnilor, cum chiar pentru DictionarulAcademiel nu este fAra folos, rAsbolul ce fAcu-ram peste Dunare.

SA credem ansö ca, i subt alte numerOsepunturi de vedere mai puQin cArturaresci, nu in-de§ert a petrecut prin acele locuri, in tot cursullunilor lui septemvrie §i octomvrie, corpul de o-tiri romanesci de la Dunare , stand une-ori adu-

nate sub corturile din bivoac, pe care crivötulploile le résturnati neincetat, bar mai adese standr6spandite prin imbilpgatele sate din mAnOsa

st

pi

572 cuncANIi

1unc6, a Iskerului. Acel tinut, scAldat de vörsAturibaltOse despre Dun Ure, i deluros dar nu maipuçin roditor in la-untru , deveni in tot acesttimp, granarul cu merinde §i §ura de fènete aleqtirilor ce rneret, meret soseaii ca s incing6,cu cerc de fer, urgisita vizuinU de la Plevna.

Cand impresurarea fu pe deplin sèver§ita, a-cel corp, deslipit din armata statornicA de laPlevna, avu i dinsul vole a se miva mai de-parte i a cerca locurile mai la larg, dincolo deIsker.

Aci se intinde, pe o distant6, de vre-o 50 dekilometri, penö la riuletul Skitul , séti mai binep5riö la riul mai insemnat Ogostul, care curgein paralel i alUturi cu Skitul, se intinde, qicem,o campie cam pustie cu largi undulatiuni de te"-ramuri ce se prefact in déluri din ce in ce maiaprige §i mai semete, cu cat ele mai mult se a-prodie de malul DunUrii.

In trei loCUrI, Turcii ii aleclase, pe aceletäbii intUrite : la Vadin, in dreptul sa-

telor Grojdibod i Gura-Padinii din Romanati; laOstrov, , carele cade cam in faca DAbulenilor, lacOda apusana a bältii Orlea; i in fine d'asupraormului Rahova séu Oreava, care sat wqatU,pe povdrni§ul nordic al délului, scaldanduV pd-lele in Dunitre, façA in façU cu térgulqul Beche-tul de la gura Jiiului.

In reduta de la Vadin se Oa un mic pOst

inältimi,

LIIAREA RAHOVE1 573

ca de 130 soldati. turd, Nizami din Ostea regu-lata , amestecaV cu Balibuzuci sea volentiri ne-

Comandantul trupelor romanesci de pe Isker,colonelul Slanicenu, voind sa '§i gatésca dinvreme o cale libera &bre positiunea cu multmai insemnata de la Rahova, decide a surprindeintr'o recunoscere, postul turcesc de la Vadin.

Luand cu sine o companie din al IVIe regi-ment tti douë din al X1O de Dorobanti, douö sca-drOne de CalärV, precum i dua tunuri, por-nesce dinil de dimineta, la 18 octomvrie din sa-tul Kru§even unde poposise nOptea, strabate 11-pede cei qece kilometri ce '1 despartil de Vadin

fara de a fi veclut sea macar banuit de gar-nizOna turcesca, iI aO pe la 10 ore cele duatunuri, ca la 2000 metri in faga tabiei.

Able la a doua detunatura a tunului roma-nesc incept a se zari fesurile rqii din dosul pa-rapetului.

Turcii erail la pilaf, cand venira ai nqtrile strice tabietul.

ET, biet, nici ca, apucara sa traga impotrivaagresorilor, , cOci a treia bomba romanesca fuasvOrlita cu atata precisiune, incat calu dreptin bordeiul cu munitiunile Turcilor. 0 grOznicaexplosiune a ierbäriel WO. chiar pe multi dinaparatoril redutei in aer §i'l arunca morti in §an-turi, pe d'asupra parapetelor.

kti,

s.

dis6plinaV.

574 CIIRC AN It

Cei-l-alti o 1uar indatA la fuga, pe clinadespre Duntire a delului, cntand a se retrage insusul riului, ctre tabia din Ostrov.

Dar, spre apus de satul Vadin , II qteptatCAlAra§ii din escadronul de Gorjiu, cari nM76.1escilcu sbie1e l cu carabinele asupra lor. 0 luptãdestul de crancenä se incalerA acolo, printre ro-vinele i baltiprile dupe rnalul DurAxii. lJnii dinTurd se impotrivescil cu indörötnicie, dand mijlocaltora s6, se furi§eze pe sub ripele malului, undeCMArasii nu se "pail cobori cu calul , ca s 'Iajunga.

Astfel se h6xtuiesce indérjit cöta c6,1a1.60 cufugaril pedestri, in timp de douë ore §i mai bine,Romanii nostri rApedindu-se cu sbii1e asupraNizamilor, ce '1 ochiescil de prin tufele de richinsi de prin sullAturile malului.

Cu ace§tia se unescti si cati-va picheta§1 turd,can tragd asupra alor no§tri din posturile lor deprin insulele Dunärii, formand astfel un lanc ne-intrerupt de grupe luptatóre de a lungul drumu-lui angust ce duce la Ostrov.

Dar, pe de aln parte, companiile nOstre pe-destre intrase in reduta anco itscolitA §i fume-ganciA de isbucnirea lerbäriei, and) sangerata dernernbrele hidos sdrobite ale victimelor acelei lo-viri decisive. Stégul nostru tricolor se infipsesepe muchea cea mai Irian a délului.

La acesta vedere, satele romanesci adunate

LUAREA RAHOVE1 575

la bubuitul tunului, pe mal din colo de Dunare,incept a sërba cu strigari de bucurie §i cu salvede focuri, isbénda fratilor lor.

Turcii, cAti mai ramasese in lupta curaVi, creqéndu-se acum priqi intre doua focuri,set ca se predat, set c dispart pitulandu-seprin scorburile ripei.

Cu tate ale lor desperate silinte, ei n'at isbu-tit a ne ucide inteacesta harta de vre o trei ore

jumatate, mai mult decat duoi dintre vitejiinqtri CäIrai i a rani alti cinci luptatori, prin-tre care a fost §i ténörul locotenent Caloian-Ca-tanescu.

El s'a batut cu o rninunata semetie, calareprintre tiralioril turd:, culcand la pamant cincidintre dinii, cu sabia sa, care 'I a picat din manaatunci numal cand de la al §éselea priimi o ranaadimca. Rana necautata, la timp, avea, peste vreo patru-qeci de qile, sa '1 a§terna. §i pe dinsul inmorméntul pururé laudat al bravilor !

Succesul surprinderil de la Vadin puse fricain inima postului de la Ostrov, care, irnpreunacu cal scapati in clioa de 18 octomvrie de tu-nul §i de sabia romãnesca, se retrase indata laRahova.

Patrulele romamesci priveghiat acurn maluldrept al Dunaril pe o intindere , able cu vre o20 kilometri departata de Rahova, fugarind adesebandele de Cerkezi, care tot se mai ispiteat une-

CAlä-

bi

576 CIIRCANII

off, pe intuneric, a inainta pe'nö in prOjma avan-posturilor nOstre.

Intr'o n6pte, patru Caln,ra5i, in cinstea aroragazda lor din Ostrov dase cep mini butoial cuvinior dulce acripr din ville Rahovei, intrerup-sera cu cel mai sistematic sange-rece petrecerea

dantarile lor, spre a sustine un adev'erat ase-dit in contra unei cete de asemenea vdnturatoride potece. Dupe ce Cerkezil o rupsera la fugA ,socotind, de pre. iutela focurilor, c ail a face cuo puternica garnizOnA, cei patru CA1ara§1 ii ate'r-narA larW in cube carabinele i, princlendu se dinnot in joc, golira chiuind One' diminéta butoia-pl cel cu noroc.

Precum vedeti , ciomnilor,, erati inimo§1veseli soldatil no§tri din Ostea de la Dunare ; iarvitejia §i voboia ce purtat ei cu sine, era curata fi-rea töranului roman, cod toi, 0116 la unul in acéstaOste ere.' numal Vrani Dorobanti i torani

Despre Dorobanti, ea se compunea dintr'unbatalion de Mehediqeni din Ihil regiment, sub co-manda maiorului Burilénu; din batalionul de Mu-cel regimentului al VIle comandat de maiorul

Giurescu ; dintr'o companie de Ilfoveni ce veniseimpreuna cu §eful regimentului al yPea, maiorulIene ; din ambele bataliOne ale regimentului alXlea recrutat in judetele Putna §i ROmnicu-Sarat §i pus sub comanda locotenentului-colonelMaldarescu ; in fine din rOm6liele bataliOnelor

§i

al

Calarmi.

LIIAREA RAROVEi 577

de Nemtu §i Sucéva din regimentul al XVlea,avénd de §ef pe maiorul Burki.

Acestea cu totul insumaa ca la 3200 Orneni,toti Dorobanti din Wile teritoriale, dar nu totiCurcani, den inteadeve'r péna de la caciula lormilitara le a meritat acest nume , cod maimulte sute dintre din§ii purtail ancO zeghea §icaciula tOranesd, find adunati" in pripa din re-crutii 1ipsiI ancO de uniforma regulamentara.

Calara§ii, ca la vre o 900 la numOr, erat ceidin al pea regiment de munteni din Gorjiu, Val.cea, Arge i Muscel, comandati de colonelul Cer-novodenu ; cei din al VIIllea regiment de plaie§idin tinuturile Nérritu , Bacat , Romanul §.1 Su-cOva, subt ordinele locotenentului-colonel Peret,§i and)" douO scadrOne §.1 jumOtate din regimentulal IX1ea de reserve adunate cam de prin tOte judetele i intocmite sub comanda locotenentuluicolonel Stefan Rosetti.

Artileria, compusa de trei baterii cu cateVse tunuri de campanie Krupp §i do o baterieteritoriala de patru tunuri mai mid, sistema ve-chie, avea drept comandanti pe dpitanii Calen-deru i Boranescu §i pe locotenentul Manolescu,pu§l cu toti1 mai adesé sub directiunea §efului destat-major al corpului, locotenentnl-colonel Du-mitrescu-Maican.

0 companie de geniti, o ambulantä improvi-zata, o columna de munitiuni, intocmita din tra-

m. 25,682 37

8

.

578 CIIRCANIf

surile artileriel, trase de vite de rechisiVune, corn-pletat acest mic corp de armata, incrediqat co-lonelului SlAnicenu.

Ar fi de prisos sa mai pomenesc despre tre-nul de aprovisionare al qtirii, cool, pe cat scin,acésta armata '§i a creat singura, cu buna too-méla pe ori unde a trecut, mijlOcele sale de e-xisteqa, fOra, de a Ingreuia cat4 de pugin sar-cinele intendentei militare.

Tot cam a§a ati trait, prin aceleag locuri, §iVile romanesci ale lui Popa-Farcas, cel care, pevremea lui Michaiu-Vitezu,

A urit biserica*'a 'ncins s'abiOra;*'a unit clocanele,

'ndrAgit pistOlele.LasA tOca netocata,Pl 'n th'sbolu s'a se bata,!

Dar pe atunci acdsta sisterna de aprovisio-nare expeditiva se chiama pe grosolana limbabOtranesca Plen i Ple§ca ; acum i se acorda ter-menul onest, legal i elegant de Rechisqiune.

Spunt gurile rele ca Dorobantii i Calara§iinc4tri mai faceat pe ici pe cole i cate un puiu degiol cu gascele i cu purceil de prin islazuri; darei sciat indata, sa se indreptatOsca, jurandu-se cale ati cunoscut bine ca sunt paseri §i vite pri-pkite de ale paganilor de Turd.

LIIARE RAHOVEI 579

EY ! ce sa le faci ? Rasboiul are §i el oa lull

Dar iertati-md, domnilor ; oil v iü pe locdand meret tdrcOle prin micele taine ale vieteiostäsesci, §i dvostra yeti fi nerabdatori de a sosicu 6stea nOstra la Rahova §i pOte anc6 §i maimult de a grabi sfdQitul acestei destramatevorbiri.

Iata-ne gata.... Plecam chiar acum la Ra-hova.

Generalul Gurko, operand cu oVle sale spremidclaii, a luat Vrata la 28 octomvrie.

El voiesce sa inainteze cötre Orhania ; dar iipasa mult de a nu lasa in spatele söü pe Turd,stapani in Rahova.

De acela, el cere ca qtile de la nord ale co-lonelului Slanicénu sa coprinda cat mai in graba,intaririle de acolo, i, spre a'l inlesni implinireaacestel trebuinte strategice, Ii tramite, la 5 alelunei, de pe malul Iskerului, din Mahaleta, t bri-gada de Ro§iori romani, comandata de colonelulVictor Creténu, avdnd drept capi de regimentepe locotenentii-coloneli Kiritescu i Alexandrescu;brigada e secundata de o baterie calaréta cu §dsetunurl Krupp, subt ordinele capitanului Epites,precum §i de un regiment de Ulani rui, cu altepatru mai midi tunuri.

TOte aceste trupe aü drept capetenie pe ge-37.

poll-IRa

580 CIIR,CANII

neralul baron Meyendorff, adiutant al impöratuluiAleiandru.

Pe cand acesta divisiune de cavalerie, inmare parte romanesca, sosesce in qioa de 6 no-emvrie, pe la orele 2 dupe amiell, la satul Ba-covita, departat cu vre o patru kilometri la sud-vest de Rahova, tot corpul de qtire al colone-lului Slanicenu vine, in acei41 qi, de poposescesera la satul Selanovita, situat cam la aceiqldistaqa, in partea sud-ostica a forturilor turcesci.

Pe data se stabilesce comunicatiunea intreambele o§tiri cooperatOre, prin regimentul al IIheade Ca 1ara§1, care forméza un lang intre avan-posturile de la Bucovita §i cele de la Selanovita.Tot atunci, colonelul Slanicénu despica din Vi-rile sale o mare parte din batalionul de Doro-baqi Mehedinteni, comandata de malorul Mate-escu §i'l tramite ca sa intUresca divisiunea de ca-valerie tabörita despre apus.

inchipuiti-ve acum, domnilor, ca la centrulposiiunii, in paralel cu Dunarea se inalta cul-mea in dosul caria e cladita Rahova ; lar pe a-cea culme, care dornin tOt imprejurimea, Tur-cii au, la mijloc o cetatuie de pament cu intreitepnturi i cu intarituri interiOre ; despre occi-dent este o alta cetatuie mai mica, unita prinvAlturi late sal cal acoperite, cu cetatuia ceamare ; in partea despre rosarit el mai poseda otable sal reduta simpla, precum i deosebite va-

LI:FM:MA RAMOVEI 581

luri de aparare, ridicate in diferite directiuni peacea muche, mai mult lunga decat

in partea stanga, délurile se intindb, scapa,--tand din ce in ce mai mult péné dincolo de sa-tin Selanovita, unde a talArit Ostea venita de laGhighit. Dar,, intre acel mare sat §i muchea in-tarita mai este o piedica naturala destul de pri-rnejdiósa , adica, o vagauna sal mancatura deViment, in fundul caria se afla catunul Lescovëtu,

care réspunde d'a dreptul in malul Dunariice acolo se incovdie rapede spre

Drept in faça muchei cu intariturile, se des-tinde in pieq oblu i prelungit , un teram undu-los, ca o pénp sbércita de cute.

La apus de acest lat povérni, care nu me-sdra mai pucin de vre o 7000 metri in largime,curge pOriul Skitul, cu maluri ripOse §i cu fundmocirlos; 'jar la un kilometru de dinsul vrpuiesceOgostul , mai larg dar mai lesne de strabatut,coci malurile II sunt vse i matca pietrOsa.

Satul Bucovita sta pe malul drept al Skitului,rezimat de un del, care se prelungesce cu felu-rite undulatiuni IAA la marginea Dunarii. Aci,drept in faça cu gura Jiiului, locul d'a stangaSkitului este impodobit cu o dumbrava, d'asupracaria se inalta pe o muche , ruina unui turnantic de cladire romana. Da aci in jos, spre Ra-hova in sus, penO pe hinga cetatula cea mica

miéqa-qi.

lath.

0

0

582 CIIRCANI±

dupe créstä , se a§ternii viile care irnpresOra totoraplul.

Intro ruina turnului roman §i satul Bucovitaexista un pod de pletra peste apa Skitului, V deaeolo calea se abate spre trece prin vadOgostul, in faga catunului romanesc Hérletulse indreptéza, d'a lungul unui del ce dominalunca padurOsa i mla§tinOsa a Dunaril, IAA lasatul Cotuzlui, mergend in directiunea PalanceiV a Vidinului.

Pré multe nume de locurfl imi yeti ilicepOte Scuza mea este ea n'am spus mai multenume, decat voiu fi silit sa povestesc fapte.

Intelegerile intre comandantii ambelor divi-siuni sunt astfel luate ca, a doua qi la 7 noem-vrie, qtirea din flancul drept, cea despre Skit §iOgost, sa, simuleze de diminéta un atac asupracetatuiei celei mid, pentru ea, in acésta vreme,corpul din stanga, eel despre Selanovita, sa. pOtainainta mai cu temein in contra fortului principal.

Intr'adevör, pe la 9 ore dimineta, bateriilecalarete dupe délurile Bucovitei incept a imprqcaintariturile tureesci; escadrOne de Ro§iori se rasi-pesct prin tOte imprejmuirile ca sa faca recunO-sceri , i batalionul de Dorobanti" Mehedintenia§tOpta ascuns intr'o vale, ca sa 'I vin i luirOndul de a ataca eetatuia cea mica.

De partea colonelul Slänicenu adispus bateriile sale de dua-Ileci i duoè de tu-

cea-l-alta,

midda-di,

LUARBA RAHOVEf 583

nuri, la o distanta ca de 2000 metri drept infrontul positiunilor turcesci §i , mai nainte caacesta, artilerie sa fie a§eqata in baterie, Turciisaluta recunóscerea facuta de statul-major roma;nese, asverlindul pe d'asupra capetelor mai multeobuzuri care, prin §uieratul ion lung 0 ascatitpart' a vesti ca meterezele turcesci aü sa, dea demunca grea in acea i, pe agresoril bor.

Dar duoe-cleci i duoe de guri tunatOre alenOstre din vale 0 alte §Ose despre délul Bucovi-tei incept indata, a urla cu turbare, stropind cufoc I cu fer muchea semeta, a inamicului.

In timpul acesta, bataliOnele pedestre, dispusein ordine de Wale, inainteza, pe délurile din flan-cul stang al Turcilor. Comandantul , rechiainamdin sutletele incordate ale osta§ilor faptele de glo-rie, sèver§ite tot in aceste locuri de strabu-nil lor cu 275 ani mai nainte, a regulat remdultrupelor, alegénd batalionul de Muscel ca sa for-meze avangarda i sa merga cel d'antei la atac.

In mijlocul strigatelor de Trdiascd Romdnia !repetite de tOta o§tirea , maiorul Giurescu i§iiniblib vesel sabia in sus, multumind cu entusiamcolonelului ca a deferit lui i Muscelenilor sel,aces-0, onOre.

In acela§ moment o bomba de ale inamicu-lui vine posomorita, sa se ingrOpe in parnent,aprOpe de dinsul. CO de faça incretesca sprincena,ca la un semn rét. El ansë : De este sa mor

584 CIIRCANII

asov, ice, sunt incredintat c patria vapurta grija de sogia §i de trel copi1a0 al mei !"0 se pornesce lute, cu pas hotMt, el mai antel,in fruntea batalionulul

Indatn. dupe dinsul umbla, nu mai pucin de-terminata , compania din al VIlea regiment deBucuresceni. tar preste tOt acésta sprintenaavangarda, capetenie este malorul lene.

Cele-l-alte trupe vint cu patru sute de pa§1mai in urma. Locotenentul-colonel Maldarescu co-mandA, rezerva.

Cu mers rapede strabatil Dorobantii délurilepéné la valea surpata de la Lescovöt 0, scobo-rind'o numai inteo clipa, el se grabescil a o suide partea acatandu-se pe alocuré k4si cumanile de scorburile el, ca sa ajunga mai curéndpe culme i sa dea piept cu inamicul.

Acolo, mid grupe de tiraliori, ca o spuzade nori§orl, se desprindil indata din puholul celindesat al columnelor inglotate ; ele se resAtesci .

pe tot plalul deluros, ochind cu focurl rasipitepe Turcil dintr'o mica tabëra, ce sta dincOci dereduta orientaal, entre care al no§tri tindil mai cusema de o cam data.

Able el se arata pe cel mai de sus povérnNal crestel, §i Turcil din tabera o rupil la fugA, casa se retraga §i din§ii in reduta.

Dar Dorobantii notri, atra0 ca de magnetulrasboiril in urmarirea fugarilor, nu intarilie a se

söu.

cea-l-alth,

LIIAREA RAHOVE1 585

rapeqi asupra tabiel, i av6ntu1 lor este ap desemet, a§a de hotarit, a§a de indemanatic incatTurcii, dupe o lupta de o or i umetate, i deasta data nu se mal socotescb siguri din dosulunui simplu rOnd de §anturi. Cel mai multi alérgasä se inchida in cetatu.la principala, de unde levine mai lesne a trage intr'ai nwtri, pe d'asupraunui intreit ir de metereze.

Pe la 3 ore dupe amiql, luptatoril romanicoprinsese reduta din stanga, §i acum dintr'insael cata a slabi puterile Nizamilor, concentraV infortul de capetenie.

Cam pe la aceia oth, o parte din batalionulde Mehedinti de la flancul drept, ocrotita de fo-curile artileriei calarete care se apropiase ca de1400 metri de fortul cel mic, ese din ascunqëtO-rea sa, trece prin viile ce o despartt de acel fort

incerca cu vigóre a '1 ataca; dar, la cele d'an-tI comandantul Mateescu cade ra-nit de un glont ce '1 atinge in genuchiu.

Acésta nenorocire aduce un moment de in-duoiéla de care Turcil profita spre a'§i inteti fo-curile i companiile romanesci, lipsite de §efullor, se retragti in vii, urmand a zadari prin im-pu§caturi pe aparatorii cetatuiei de la margine.

Dar, de cea-l-alta parte, spre rësarit, lupta seincle§tase acum crancena §i staruitOre !

Dorobantil din avangardA, care fusese me-rob intariti cu companii prOspete din reserve, esti

impu§caturi,g

586 CIIRCANIf

de pretutindeni din §anturi, din dosul valuriloral intariturilor turcesci, pe care ei '§i le ins4iseprin vitejia lor, §i cata a se apropia pesnö la 100,péné la 60 i pénö la 40 de pall de fortul celmare, de pe ale carui bastiOne glOntele rapMescilmai indesate de cum sunt órrienii n4ri inglotati.

Déca un minunat instinct de aparare n'arpovötui pe ostaii niVri ca sa invle glOnteleinamicilor, prin maiestrita lor rasipire, prin In-téla lor in mi§cari, prin initiativa sprinten i in-teligenta a fie-caruia din el in parte, negreOt caam fi avut pretutindeni, in faça paretilor ucigë-tori al tabiilor turcesci, pierderi cu mult mai in-semnate decat cele ce a incercat armata roma-nesca.

Chiar in acest atac al intaririlor de la Ra-hova , atac in care nuoë ore d'a rOndul,

nemancati, de diminéta i 1)61.16 in nópte,mai toti Dorobantil celor patru bataliOne at se-cat gentele lor de intréga provisiune de cartuv,tragnd cu o nespusa invier§unare, i mai adeséde pe camp neted, in contra viclenilor Nizaml,acoperiti cu nerësbatutele lor brazde de parnent,chiar in ac6sta qi de lupta, adevërat vitejesca,s'a putut constata cu mirare c mortilaü fost mai numero§1 la impresurati decat la im-presuratori.

cu -Lae acestea, viscolul de batalie incin-

ne-b6uti,

i ranitil

di

LIIAREA RARovzi 587

sese cu nesatiOsa furie pe toti d'a remdul, in i-

rurile romanesci.Dorobantii de Muscel de Ilfov, pu§carind

pulcariti" fara preget despre unghiul bastionu-hi Iar eel' din judegele infratite ale Mil-covuluI, P.utna i ROmnicul, tragènd mereti incontra unul parapet mai meridional, care i elle §tirbesce rOndurile, formka impreuna, pe la-turea stanga a fortului, un larg semicerc dearme ce scapär i schinteiéza fara de incetare.Companiile de Dorobanti din Mehedinti i Sucévale inlesnescil schimburile, ca trupe de sprijinire.

Toti sustint lupta cu o infocata, intëritare cenu '1 face totql a se abate intru nimic de laregulata indeplinire a miparilor tactice.

Armati mai toti cu pusci de sistem Krynka,recrutil nqtri can aü venit in mare parte larasbolu cu mintenele i cu sucmanele lor ten-nesci, cutéza a p4i fr sfriela, sub bataia cu multmai lunga §i mai sigura a tevilor Martini ma-nuite de Nizami; fan de §ovairI, fall de inspai-maitare, indemanatici i inimo§i, ca §i cand artfi vechi o§teni incercati, eT Inaintèz i se napo-iesct in regula, de pre semnalurile date, §i numalfiorul vërsat in trup de plumbul uciga, silescepe cate unul a'§i parasi cu durere datoriile saleosta§esci.

Ai qice, vöqénd cu cata precisiune, cu catahotarire se alterna §i se improspatéza meret ii-

i

apusan,

588 CUR C A NIt

nub impra§tiate §i tare prirnejduite ale tiraliori-lor, ca ei ii fact deprinderile lor militare pe cam-pul de manevre, cu acea deosebire numai ea, totisimtt cum ca ochiul trece acum in revistale pandesce gre.§elile este chiar clipirea incruntataa mortii, iar rësplata mtépth e viata, e onO-rea, e libertatea, e gloria!

Maiorul Giurescu, indemnand pe soldatiichiar pe liniele cele mai inaintate ale tiraliorilorcade, cel d'antel dintre efi, lovit drept in fruntede un glont, §i incununä viata sa de vrednic os-tal cu o- mOrte de erot.

Calcand pe urmele lui, maiorul tene, nerab-dator de a vedé cu ochii déca loyescil drept lathin focurile ce companiile sale indreptka asu-pra dupnanilor din dosul unul val de pämesnttransformat in pripa de soldatii s61, vitézul ba-cadn maiorul Iene sare in picidre d'asupra para.rapetului, expunêndu'§i nesocotit viata sa. Un ser-gent, speriat de ap cutezare, Ii trage rapede in§ant; dar el se intOrce indata la postul WI deobservare, de unde la moment i cade, strapunsd'a curmegi§ul in piept i in umèr de un gloatucig6tor. Inainte, copii! Dati de tot!" §optesceel rësturnat in sange i proptit pe sergentul eelsustffie, rostind anco la césul mortii, méndrulviers de rasboire al strabunilor no§tri.

Locotenentil Nic. Radovici i Pay. Bordénu

eel

sel,

si

ce'l

WAREA RAHOVe 589

cadd i el morti la posturile lor, de-a-rOndul cuvre o suta de voinici soldati.

Dar altora, mai numeroV, sOrta rasbolululse multumesce a le rësplati barbatia lor numalcu rani.

Sublocotenentul Spiro Yu, cu sangele curgen-du'i §iróle pa obraz, Ii pastréza, 0116 la sfèr,litlocul sOil in rOndurile columnei.

Locotenentul-colonel Mäldarescu, luamd co-

manda intregei HMI de atac , dupe mórtea maio-rilor lene i Giurescu, i§1 simte de o data slä-bind sub dinsul amendou6 piciOrele, petrunse Parade veste de un gloat. Lungit in patul pe care ilduct la ambulantä, el trece pe dinainté colonelu-lui Slaniconu, opresce pe brancardieri §i, pe cftndface §efului raport despre ceba ce se petrece infruntea bataii, un alt gloat, pierand pe lungadin§ii se infige in stinghia de lemn a patului. Daracum nimeni nu se mai tulbura de asemenea me-runti§uri.

Malorul Burilenu §i capitanul Chivu, pe candcomandad calare bataliOne, simtti caii uci§i subdin§ii i ii urmOza, functiunile pe jos.

Unul dupe altul, afl dispärut din vedereamorV, raniti séü remag pe jos mai

toti §efil de brigade g de bataliOne.Trupele ansö tragd mered cu inderjita manie a-

supra parapetelor ce le ascundil pe diNmani. Pre-

q

oWlor,

590 CIIIRCANI±

cum zmeii din pove§ti, vitejil no§tri Curcan1 sebatil amarnic cu paméntul.

Ca s sprijine mai tare o lupta a§a de pu-gin drepta §i nepotrivita pentru pedestrimea nO-stra , comandantul ordona ca douö din bateriilede tunuri ce lucrOza in frontul positiunilor tur-cesci, sa fie suite in graba pe muchea dOlulul,spre a isbi i din lature fortul principal. Invin-end atunci t6te greutatile suiu1ui, tunurile ca-pitanilor Calenderu §i Boranescu isbutescil a se a-§eqa in dosul trupelor luptatOre , pe nisce valuriparasite de inamic, §i de acolo incept a fulgeracetatuia.

Dar Turcil nu pregeta de a le i'spunde, vö-tamand cati-va Omeni §t cal din artileria nOstra.

Cat de iuti §i de staruitOre sunt impro§ca.-turile agresorilor, care de sigur nu cadt tote insec, ele totu§1 nu fact' a scade in mod sirntitor,ind6retnicia cu care se apara inamicul.

Prin vêrtejurile de fum ale aprigel pu§cariri,se zaresce comandantul Turcilor, un miralaiu ca-lare pe un cal alb, alergand de la un fort la cel-alt, mutand mereü din loc cele trel tunuri eacare el intretine focul pe puntele cele mai pri-mejduite, indemnand, imboldind pe al sel cu odeosebita energie.

inteun moment, al no§tri Il credü mort, codII vëdii cufundandu-se de o data; dar pe semne,

LITAREA RAMOVE1 591

numai calul lui cel alb a fost ranit; cod resis-tenta forturilor urmeza cu acela§1 invier§unare.

Incerca se-va acum un asalt general incontra fortului celui mare?

Sunt trei rOnduri de §anturi §1 fie-care dinele ne 'Ate costa tot atat'i Omeni cati aO pefit,mai adese Para de vre o isprava, hotaritOre,dinaint6 redutelor de la Grivita.

Cuteza-va sa sacrifice fail crutare petoti cei trei mii de DorobanV, ce 'I aü fost in-credintati?

apoi este Ore convins ca va obtine unsucces deplin , acum cand ora e tale, trupeleostenite , retragerea primejduita prin rovinele dela Lescovet; cand munitiunile incept a lipsi, iarprenouirea lor este cu neputinta , de Ore-ce co-lumna de muni-tiuni a fost impiedecata la trecereaei printr'un sat parasit de Turd, caruia Bulgariiii dase foC.

De pre bastiOnele i de pre curtinele for-tului lor cu armele perfectionate, fie-care pu§-ca§ turc pOte secera cu inlesnire, la un asalt ,cel pugin cinci , §Ose agresorl, i in amendoueforturile de la Rahova poth fi ca la vre o 2000de Nizami , can, de cand aO slabit focurile incontra cetquiei de la flancul drept, part a se figramadit cu totii pe parapetele celei centrale.

Anse, patru mil de Nizami, in redutele dela Gorni-Dubnik aü doborit in §anturile lor peste

§i

i

592 cunnabrIt

12,000 soldati ri.11 din garda imperiala , mainainte ca cei-lalV 28,000 ce mai re'maneail gene-ralului Gurko, sa fi putut petrunde in interiorulreduten. i ad, abié déca, ar fi cate duoi de atno§tri de dat in prada fie-caria din tevile ce 'Ipandescil de pe crestele fortului

Ierta-më-va vre o data consciinta, 'ter-

ta-me-va parintele qtirei i al poporului romanesc,Domnitorul nostru, carele a recomandat sa secrute viata Ornenilor , ierta-m6-va chiar de-

§érta i mult-induoicisa fala a unui succes atatde scump dobéndit, pentru o fapta ma decutezatóre, .... ma de nesocotita?"

Asemenea genduri turburaii negre§it pe co-mandantul Ostei romanesci, pe cand el, römas a-prOpe singur spre a dirige mWarile columnelor

t) Ostile rusesci care, la 12 octomvrie, all atacat fortul deparnent i duoa mid redute de la Gorni-Dubnik, 'In care seaflail ca la 4,000 Turd cu patru tunurY, erail compuse din 36batali6ne pedestrime din garda imperiald , 27 scadr6ne de ca-valerie si 112 tunurY. Tin alt corp de 33 scadr6ne, printre carese numara i cavaleria de RosiorY si CalarasT români, cu 7 ba-tali6ne de pedestrime si 3 tunurT, opera in acelas timp o diver-siune asupra Intaririlor Invecinate de la Dolni-Dubnik, pentruca garniz6na turcésca de aci sa nu mérga In ajutorul celeT dinGorni-Dubnik. Cu t6te acestea, RusiT n'ail luat cu asalt in aceacli, perclend 4,000 morti si 8,000 ranitT, deal redutele cele mid;Tar catre sera, garniz6na din fort s'a predat de sinesT, simtindu-se Inconjurata de o armata, ce se arca âncö la numarul consi-derabil de 28,000 (foment

....

LUAREA RAHOVEI 593

de atac, Ii alesese loc pentru sine i pentrustatul WI major, drept in mijlocul luptatorilor,in zona cea mai pericolOsa a glOnVor.

'nteadevèr, alaturi cu eful, locotenentul-colonel Rosetti priimesce in mantela ce era in-chiMata pe dinsul, un glont care '1 gauresce nu-mai Ir Alt glont turcesc, mai grosolan inglurnele sale, vine sa dea in trécèt o sarutare pebuza tènörului sub-locotenent Ghica , nepot alvrednicului Domn molclovén Grigorie-Voda Ghica;dar junele voinic scuipa jos duoi dinti din gura

fara, chiar a descaleca, i§i urmeza serviciul sëüde ordonanta, cu batista la buze.

Apoi locotenenlul-colonel Dimitrescu, §eful destat-major, voind sa incalece ca sa mérga sa in-drepteze directiunea tunurilor la una din cele douöbateril ce, in cursul bntaliei, se transportase d'a-supra plaiului, Dimitrescu este silit sa se ducape jos, cocl calul sëti cade Omit, tocmai cand eli§1 pusese piciorul in scara.

Ordonantele pornite de la posturile de Ro§i-orb §i de la bateriile calarate din flancul drept,able cutéza sa pOtrunda sub grindina de projectile,In mijlocul caria se vede mivandu-se mica es-corta a §efului ce insu§1 conduce lupta; iar Ca-lraii porta ordinele sale scrise pe la dife-ritele punturi ale campului de bataie, sunt, chiarde la plecare, expql a culege in sin vre un glontpopritor.

III. 25,682 36

si,

594 CU RCANIi

De acela, unul dintein§ii carula la un momentde grOznica intetire a focurilor turcesci, colonelulti impune strapic ca nu cum-va sa pata cevain cale, descaleca in pripa, %I face trel cruel §iplea fugind dabilele ca un dihor, pitulandu-seastfel pe sub vijiitul puscelor inamice. Tot ast-fel se 'ntOrce el lute cu sarcina'i indeplinita ; darrOsuflarea i s'a oprit in piept i, caclend jos deobosea, el numai cu mana pOte sa arate rOspun-sul, asuns sub cureaua de la brat.

Dar, ce sä mai spuiu, domnilor ! TOM Osteasta acum sub plCia glOntelor. Uitase toti primej-dia nu mai sciat a'§i da sema despre dinsa;li se parea dOra sbOrniit supërãtor de trintori,§dieratul plumbului ce cadea de tOte partile injurul lor. Niel' mai cata vre unul in sus ca savOqa, unde are sa plesnesca in senin §rapnelelefumegOse cu grindina omoritOre i unde se voltmai sparge obuzurile , facOnd prO§ca, impreju-rul lor.

Priveghind lupta chiar din sinul ei," imispunea un amic, de solul sOU 5i pênè in ajunulräsboiului simplu ciocdu particularnic, cum qicticivililor soldatil no5tri, dar carele calare i cu con-cleiul In mama a servit acolo neintrerupt ca ofi-cer de ordonanta , ajunsesem cu totii s neneprindem destul de bini5or cu acel pozna5 con-cert de fiuieraturi mer5ave 5i de pocnete ului-tOre ; 5i cu t6te ca nu in6 dat de fel drept un

si

LIIAREA ItAILOVE1 595

vitéz, a§a, tare me serbeilisem de acea tOca, in-dräcita, inca,t me pot jura cA am stat tOthilioa in mijlocul focurilor, nu cu inima, ci cucigareta in dinti. Fumul imi tinea de fOme, defrig §i de fric. De atunci m'am §i putut incre-dirqa n. la om se tocesce in rAba.ri chiar §isimtul de proprie conservare, cand pe calnpulde Winne vede mereü mórtea rosgaiaU tr6gen-du'§i fgtra, mith, daqal prin vecini".

Déca asemenea simiri incercA, domnilor, subbätaia glOntelor, eel call nu Vail in maul armarasbunMOre, apoi lesne se intelege cu ce iutdth,§i cu ce inderjire le vine a se intrece la respun-suri, celor cari an cu ce respunde. De aceia ,

schimbul de focuri a stat, in acea qi, mereilinteritat, aiVgos, cumplit pe plaiurile Rahovel ;pu§ca§i §i tunari, de o parte ca §i de alta, au

tras neincetat, aü tras fr crutare. Voinicii cusufletele aprinse, cu vinele incle§tate in lupta., au

dat pe mdrte, au dat de tot !Bateriile din tOte partile aü mugit för6, in-

cetare tOt ioa , insogite merea de pu§cArirea ,

când pripith , cand mai rarh, a focurilor de ti-raliori.

Acest sgomot infernal se aude acum de vreo §Opte ore, vuind fära, curmare de pe crésta §idupe poverni§ul meridional al delurilor Rahovei.DunArea II 01.0, resunetul One departe, departela Celeiu §i la Ingurele. Dar dincolo peste riu,

38*

vit,

596 U R CI ANII

el détépt i glasul tunurilor romanesci din Be-chet, care incept a'e asvërli §i ele bombele inoralul na,pustit al Rahovei si chiar pe d'asupralui, pe culmele cele coprinse de (4ti1e r6sboit6re.

La Rahova, in adevër, locuitorii bulgari, pi-titi in casele lor, WOO, cu temere resultatul ace-stei lupte prelungite , cutezand able sa intrebedespre cele ce se petreceat d'asupra capului lor,pe Rogorii i pe Ca1Ara0i, ce din cand in candse trb,mitt de ceia parte, spre a vedé déca nucum-va malul opus ar puté fi de un sprijin maifolositor.

Din nenorocire, cate-va dqérte loviri in ora4§i pe camp full singurul ajutor ce veni in acea

de dincolo de Dunnie, §i negre0t ca mult maide lipsa ar fi fiost companielor care atacase for-tul despre apus, o inthrire de vre o trei patrusute de militieni ce se a§teptat sa fie trnmii lagura Skitului, sub conducerea maiorului Obedenu.

Astfel anse cum se petrece intrégA qioa, infrAménthrile unei lupte obstinate, 0,ra de succesdefinitiv pentru nici una din 04, numai viindnOptea, se puturn, potoli cu incetul focurile. in-tunericul singur putu face pe toti aducaaminte c6, orb ce lupta trebuie s. alba un sfêrOt.Atunci, pentru anteiwg data, resimtirA to-0 oste-ndla unei qile fara de sustinere materialA.

Datoriile care morti i rnii furä anso in-

qi

sa'0

LIIAREA RAEOVEf 597

deplinite, mai nainte de a intra o§tirea in posi-tiunile sale de nOpte.

Cand mersera s ridice cadavrul lui G-Iurescu,alaturi cu dinsul zacea canele set, care '1 insocisepretutindeni. Bietul animal, velend pe stapanulset calut cu faca sangerata, se apropiase de din-sul ca §terga, sangele cu limba, dar indataun alt glont ucise tot acolo i pe credinciosulcane al soldatului.

Mai este Ore trebuinta, dupe -Lae amenun-tele ce v'am presentat asupra acestei eroice darnehotaritOre lupte, sa, ye descrit sub ce triste

descuragiatdre impresiuni s'a petrecut nópteaurmatOre ?

Vile, sleite de puteri prin acea incordare,neindestulat In cursul unei Tie intregi, aveabmare nevoie de odilma, de intremare, de muni-tinni. Tete acestea li se detera, atat in avan-posturile de d'asupra Lescovetului, cat §i in ta-bera principath, de la Selanovita.

.Aemeni §i brigada de cavalerie, tinuta tOta,clioa in aspr i activa veghiere, se retrase inbivoacurile sale de la Bucovita.

A duoa i, la 8 noemvrie, nu se facura, altemicri decat Ore-care recunOsceri din colo de Ogost, executate de catre un escadron de Ro§iori,carele captura cate-va care de provisiuni, desti-nate o§tilor turcesci din Rahova.

Ni se asigura ca, in partea despre resarit,

pi

598 CURCANIf

unde locul e inchis §i mai pugin expus la yen-turile de pe Dunare, céta cea mai desa a dom-nit tóta qicoa, astfel incat, i voind, ar fi fostpeste putinV, pedestrimil sa mai incerce odataatacul din ajun.

Tarclit catre sera s'a mai limpeclit atmos-fera. Atunci garnizOna din forturi a putut vedeqtile despre Lescovö i Selanovita, rOnduite ast-fel incat ea banui negre§it ca ail de grid a sestramuta i dinsele pe malurile Skitului i Ogos-tului, spre a'i taia ori ce "retragere in directiuneaArcerului, Lomului i Vidinului.

E probabil ca subt impresiunea unei aseme-nea temeri, aü luat Turcil hotarirea de a parasilute, pe full§ §i in intunericul noptii positiunile for.

Despre acesta decisiune Anse n'a resuflat altascire decat informatiunea ce aü dat generaluluiMeyendorff posturile de Calara§i, cum ca o micaceta de tunari se coborise catre sera, calari, dinforturi ca sa cerceteze mi§carile impresuratorilor,

apoi ancö scirea ce priimi tot catre sera, dela un bulgar, colonelul Slanicenu, ca Turcii alltramis un aga in Rahova ca sa le adune catevacare pentru

Banuiela despre o fuga nopturna indemna pegeneralul rus a ordona sa se dispuna posturi decalareti §i de pedestrime in diferitele punturipracticabile ale Skitului i Ogostului; lar pe co-lonelul roman il povqui a pregati un despaqe-

.

si

LIIAREA RAHOVE! 599

m'ent de o§tire pedëstr i de tunuri, care la casde trebuinta, sa merga a intari trupele de la Skit.

Intelepte erah aceste prevederi i bune acestepregatiri; dar nimeni nu s'a putut géndi c Tur-cilor le va veni un ajutor, pe care nu este dat-nici celor mai dibaci strategici a'l räsipi.

Acest ajutor, domnilor, a fost céta, o ade-vOrata ceta de noemvrie pe Dunare, o ceta deacelea care tinti une-ori vapórele cate trei §i. pa-tru dile pironite la ate un mal fara de adapost.

Mahomet a avut de astä data trecere la ve-chiul (let a Dacilor, la unchimul Danubiti, ca-rele, posomorit §i ponivos, '§i a infa§urat tot cul-cu§ul intr'o piclä indesata.

Profitand cu dibAcia desperariT de acésta fa-vOre a Vilor pAganesci, TurciT au inceput, pe lamijlocul noptiT, sä traga focuri rani de pe bas-tiOnele ler din stinga §i din faça, ca sa atragaatentiunea mai cu semä in acele p6rti ; in vre-mea acésta, glOta lor, sciind bine ca nu va gasiliber podul de pe Skit, unde strejuia bstalionulDorobantilor mehedinteni, comandat acum de ca-pitanul Meri§escu , glOta , ic, alese pe tacuteun loc pe Skit, cu mult mai jos de pod, §i fi-ind-ca malurile riurilor sunt pe acolo nalte §i

drepte ca paretii unui §ant, adcmc de duol i trelmetri i lang ca de olece One' la duoi-sprelecemetri, Tar fundul gr1i e noroios §i cu greti prac-ticabil, ei aruncara cu grab in apa, saci, saltele,

600 CURCANII

corturi, bagagie, tot ce gsir i adusese cu din-spre aV face astfel o trecetOre. Pe acel mOle

tAcut Mgaz se strecurarA bini§or §i. fArA, sgo-mot, cei mai multi soldat'i va1iY aT garnizOnei,luand cu sine, despuiate de oil ce greunti acce-

cele done sat trei tunuri, care le servisela apArare in cetqui.

E probabil c aceste, fugA, a§a bine secun-dan de op4ciri1e atmosferei, se §i. operase in mareparte, cand, pe la trei ore din nOpte, o despax-tire din garnizOna turc6sca, remasä in urm6, sprea ocroti carele cu bagagie, cu munitiuni, cu

chiar chesónele tunurilor, se presenth lapod, cercand a '§i face trecere, prin resbatereacompaniilor nóstre de Dorobanti.

Acestea Anse sciurA a li se impotrivi cu baa-

bie; o lupta de vre o trei ore se incinse acolo,pe intunericul noptii 0 al cetei, impu§cand uniiunii mai mult de pre aucl decat peochite.

Totu0, podul remase inchis fugarilor turd',pe cari poprise in loc Oretele \Tit format deDorobantil nVri.

Pe Ro0ori IT vestesce despre acestä luptapuvArirea ce se aude in depextare, precum §itropotele unei cete de cal' ai Ulanilor r4 de lastrejile inaintate, cari, speriindu-se in intunericde primele detuntituri, 1'0 rupsese cApestrelesosesc in fuga mare One in bivoacul românesc.

sort!,

§i

'I

rt.1A1

intr'alAii,

MIIAREA RAROVEI 601

Dar negura este ala de orbitOre incat cälärimiinOstre Ii sta peste putiqa de a se cerca macarsa apuce inainte pe drumul cel august §i brAz-dat cu fagale i cu gloduri, ce erpuiesce pe ma-lul ripos al Skitului.

Abid pe la 5 ore dimindta, bateria caläreti-lor, insoçitä de trei scadrOne, isbutesce a se a-§eqa pe sprincéna délului din faca podului, ca saaiute prin focurile sale, indelungata §i vitejescaaparare a pedestrimii. Curénd dupe aceia, o partedin Roiori, facendu'li loc prin cdta alburie,valesce cu luVla asupra Turcilor inglotat,1 §i ni-micind intr'o clipa a lor resisten.0, desperata, in-lesnesce luarea in prada a unei sute treileci decare cu bagagie, arme i muniVuni, a trei che-sOne de tunuri i a vre o 50, 60 de robiti.

Dintre aparatoril acestui convoiu, multi pi-case sub focurile trase de batalionul capitanuluiMeripscu ; altil sub sabiile plotOnelor de RoOori.

In acea invalma5ela, unde pe nevNute ar-sura glOntelor, verful baionetelor §i taipl

ajungti pe luptätori, Turcii, sinitindu-se acumstrin,1 de aprOpe i fOra scapare, strigat din res-puteri : Allah! §i Aman! ET duceail dorul celorcall, de cu nOpte, avusese parte a se furip pesteSkit.

Toti aceia intr'adev6r, de §i numörul lor nup6te sa, fi fost mare, cod in diferitele lupte dela 7 §i 9 noemvrie s'a putut constata ca, din

na-

0

sabii-lor

602 CIIRCANII

Omenil garnizonei perise mai bine de cinci sute,toti cei ce trecuse apa pe podul lor de a5ter-

nuturi, fugeaii acum spre Cotuzlui, ocolind printufi5urile lunce, posturile nostre de la

I-16r let.

Generalul Meyendorff insciintase dinqi de di-mineVi pe colonelul Slanicénu ca IT propune a'iurmäri cu cavaleria sa, indata, ce se va mai lu-mina de Qin i ca. spera a'l prinde pe toti.

Pentru acest sför5it, comandantul brigadel ro-manesci, colonelul Cretenu, a tramis cinci din esca-dremele sale , subt ordinile locotenentului-colonelKiritescu, ca s inainteze péne la Cotuzlui, has-tuind i robind pe fugari.

Aces-0, operatiune complementara a coprin-derel Rahovei se 5i incepuse cu öre-care succesde cötre Roeorii no5tri, cand ei primirä drept a-jutor alto cate-va scadrdne de Ulani rue veniVpe la 1-16rlet.

Colonelul acestora, teméndu-se anso de a o-bosi pr6 tare caii söi 5i. de a nu pré ajunge latimp, Ware, pe inamicil cari erat pe jos, apolanco 5i tare supërat pe pustia de céta care nuvola de loc sa se ra sipesca, statu cat-va timpla induoiéla, consultandu-se in limba rusésca, di-naintea oficerilor no5tri cu Ull locotenent-colonelce comanda bateria calareta a Ru5i1or. Din vorbalor ai no5tri nu pricepura alt-ceva decat alterna-tiva ce el i5l pusera la sfér5it, intrebandu-se unul

baltile i

LIIAREA RAICOVEt 603

pe altul : Bs nepeAs? adica Inainte? sea Ha3a,3,s?inapoi?

Colonelul se hotori pentru ticnitul Ha 3aA!ScadrOnele de Rqiori trebuira sa asculte tie din-sul, ca mai mare la rang; renuncand dar cu pa-rere de rëii la succesul ce le inlesneail a§a debine imprejurkile, furA nevoite s6, fac i eleHaws.

Negre§it ca, in cualitatea sa de bun §i pre-vMetor aliat, inteleptul colonel n'a voit sä maiincarce budgetul, ap de impov6rat al Vrei nós-bre, cu intretinerea a cator-va sute mai mult deprisonieri otomani

Se intOrsera dar toti spre Rahova, unde ca-valeria a intrat mai in acelal timp cand colone-lul Slkiicenu se cobora in oral din intkiturilersemase acum in manile osta§ilor romani.

SA nu mai intunecam bucuria succesului do-be'ndit, prin descrierea respingOtOre a cator-va ca-davre de bieti soldaV romani, ce aflat inforturi, grOznic batjoco4 §i macelariti de Niza-mii otomani, cari '1 prinsese, pOte numaiin batalia de la 7, §i cu iataganul le crestase a-&Inc semnul crucii pe piept §i pe pêntece. A tatnumai st spunem ea, la Rahova ca pretutin-deni in acesta campanie, s'a dovedit ca in ras-boiu ostap] turc, fie Nizant on Ba0buzuc, fieSeicl romane pururé o fiéra s6lbatica,

flamênqi.

ori Paget,

s'at

604 cuROANII

un lup turbat, ce nu'§i schimba riaravul, de odata cu pörul:

Rahova era acum a nOstra. RoF,stiorii §i Do-robantii implantase pe bastiOnele forturilor eistégul cu trei colori al Romaniei.

Dinqi de diminqa, anso, pe la 7 ore, in aceaqi de 9 noemvrie, generalul Lupu trecuse de laBechet Dunarea spre a constata isbénda §i a luacornanda nouilor positiuni, caltigate de Vile ro-manesci ce operati decinde.

Rahova rëmase in deplina nOstra stapanire,dupe un atac al trupelor nOstre, care, &di nusdrobise, dar in ori-ce cas infrico§ase pe Turdinteatata, incat el o de§ertara cu pnip i Meise mai géndira a o recapOta.

Cu o luna i mai bine inainte de acésta, uncorp insemnat de cavalerie de tunuri rusescirenuqase a o coprinde, dupe o bombardare demai multe ore. Dar in anul 1829, cand generalulrus Geismar lua Rahova din mama Turcilor, inluna lui main, cu pierderi mult mai siuqitOredecat cele ce am incercat noi la 1877, in 7 §i 9noemvrie, Ruil nu se putura merqine mult timpintr'insa i fura siliV de Turcii de la Vidin a seretrage peste Dunare.

Pre nol, nu Turcii ne aü Mut sä parasirnRahova, pe care totu§1 am ca§tigat'o cu sangelevitejilor n Vri.

gi

LIIAREA BELHOVE1 605

Dar acestei coprinderi a Rahovei de cötreotiriIe romanesci, i s'ati Mcut, domnilor, impu-taxi felurite i chiar contradictorii.

S'a is, buna-óra, cä luarea Rahovei n'a fostun succes deplin, de vreme ce forturile ei nu s'ailcoprins prin asalt.

Acdsta obiectiune mi se pare, mie unuia, afi numai speciosa, i pentru ca ea sa obtina in-cuviintarea tuturor, ar trebui mai antei ca be-

ei nascocitori sa se insarcineze a dovedilurnil culte ca nu este bine cand cu puçina pier-dere de Omeni, dar cu dovedire invederata de cu-ragiu se ca§tiga in rasboiu positiunile trebuitóre,ci c trebuie neaparat ca in anturile fie-carii ce-täti coprinse, sa se Verne drum neted pe im-plutura de cadavre.

Dar atunci, reprobatiunea caguta pe luareaRahovei s'ar intinde asupra intregei tactice mo-derne a armatelor prusiane, intru ceia ce pri-vesce coprinderea cetatilor fortificate.

Strategicil Prusiei sunt de parere astaql,cetatilor inthrite li se cuvine mai mult jertfa detimp i de rabdare, prin strapice impresurariarmate, decat jertfa de Omeni prin asalturl.mi se pare ca, intru acésta ca in multeei judica sanaos.

Despre luarea Rahovei, s'a mai spus ansecontrariul, adic cum-ca s'a pierdut in jurul premulta lume pentru un resultat neinsemnator.

ca

lie:la

altele,

§i

606 CURC A NI1

Vre o 280 Omeni, cu morti i cu raniti, din-tr'o Wire totala de aprOpe 7000,. mi se pare anu fi tocmai multa pierdere, cand ori-ce reduta,1uat séft neluata i in genere mai pugin impor-tanta dent positiunea strategica de la Rahova acostat, mai ales aliatilor rultri, nu sute, ci mii§i qecimi de mii de Omeni.

In fine s'a cis ca este o ru§ine de a nu fiprins garnizóna din Rahova, care a fugit n6pteahotesce.

Aci Tar, cuvintele criticei mi se parii fortepugin intemeiate.

Lasa, mai antéi, ca de ar fi vre o rqine inceia ce s'a intemplat la Rahova in nOptea des-pre 9 noemvrie, aceia ar privi numai pe fugariiturd, cod la nol se clice ca fuga, deV sanetOsa,este ansO ruOnósci, i noO, déca ni se pOte im-puta ceva, e tocmai Ca ne am lipsit de placerealesniciósa, dar in realitate cam zadarnica, de afugi calari pe urmele pOcatqilor de Turd, cari'§i luase lumea in cap , ingroziti de atacurilenOstre.

Aci ftnsö, osebit de vestitul Ha3a,zkl, care,precum ati auTt, a fost sententa decisiva in a-cesta afacere, apoi sa nu uitam ca s'a virit lamijloc i un factor fisic, cu care de sigur nu seputeat lupta nici Roiorii, nici Dorobantii no§tri.

De poznele i de tOnele Yernatice ale Dunä-rii,i chiar anume la Rahova a avut a suferi

LIIAREA RAHOVE1 607

insql marele geniü rlisboitor al Rornaniei, eroulnostru Michaiu-Vitdzul.

Tan ce ne spune chronica despre cele petre-cute in räsbolul Bulgariei de la 1598, tocmal inaceiNi 1un6. a lui noemvrie.

aducem mai antel aminte c Michaiu, tie-and Dunarea pe la Nicopole, se urcase tot in-vingétor, péné la Vidin acolo se luptase vite-jesce in contra Turcilor ; in acea vestit6fratii Buzesci II scpar i1e1e, ucigend la vrernepe turcul, care NI imponci§ase sulita in pante-cele eroului.

Cronica adauge acestea:

Dupe ce batura acest rasbolu, sedu Michaiu Vodasub cetatea Vidinului glece dile depline, ardend impre-jur tOta marginea terei turcesci, i lar se int6rse Mi-chaiu-Voda, cu t6te ostile I u tOta, dobenda, ca SA trecaDundrea pe la Rahova ') ; anse cand fur& ostile jume-tate trecute, se lash' vent cu vihor spre Dunare, si a-tunce se impartira' ostile 1 remasera jumState astep-tand glen dile, penS ce se potoli ventul; Tar ostile afttot plenuit i ail ars Ora turcescd. Deci trecurd cu tOta,dobenda, de so adunara la noemvrie in 5, anul 6607".

Judicati acum pe dreptate i dv6stra domni-lor, déca colonehi no§tri Sltinicénu i Creténu,

Vecti in Magazinul pentru Dada, tom. IV. p.291, unde cu invederata gresala s'a scris : Rusiava in lac de :Rahova; acest 6. erOre a fost pastrath. de N. Billcescu in IstoriaRomtinilor sub Michau Vad Vitezul, edit. din 1877, pag. 306.

i

istoric

Sa

batahe,

.

a

,

It

608 CIIRCANIf

ba chiar §i generalul rus Meyendorff,puteat sapotolesca céta de la Rahova, in noemvrie trecut,cand insu0 Michaiu Vitézul nu s'a priceput, lanoemvrie 1598, sa potolesca véntul cu valor cese lasase pe Dunare, la aceTall Impiclith i vifo-rosa Rahova.

Nu, domnilor, sa nu anm in de§ert nodulin papura ; sa nu ne silim a nimici nol in§inemerite, care nu sunt atat ale cutaril set cutarilpersonalitati. private, ci ale o§tirilor nóstre in deob§te, ale natiunil intregi.

Destul, destul se volt cerca strainiI a ne scOtenume c, midi §i marl, nu suntem bunI de nicio troba.

Noi, sa tinem cumpëna drepta pentru a ju-dica faptele nostre din ultimul razbolu, ca §i once alte acte ale natiunil.

Adevërul e ca noi am cam mo§tenit de lastrabunii flotri, obiceiul de a glumi i a ridedespre orl-ce fapta de lauda a nostra, de a luain rëspër pe toti" cei dintre nol, cari Ore-cum fachon óre tërei.

Legionarii romani, cand. aduceali in triumfla Roma pe ate unul din capitanii lor, care sedistinsese in luptele cu inamicii republicel, aveailcuriosul obicelu de a canta i de a spune in guramare tot felul de ocarl si tote defaImari1e cate

CIIR.CANII 609

le treceat prin minte impotriva triurnfatorulul;poporul imprejur ridea cu hohote.

Tot cam a§a clevetittre part a fi rëmasgurile Curcanilor no§tri , de dre-ce se clice ca elcantail prin taberile lor din Bulgaria, o hora care,

d6ca nu m Ine1, suna cam astfel :

00i1e stag fact 'n fact,Malorii la arnbulantt,Colonelii deptrtare,Generalil la hotare.

Nu rideti, domnilor, cod ridem de risul no-stru, i de sigur nu este casul, cand vorbirndespre lupta de la Rahova, sa batjocorim pe ofi-cerii no§tri.

Acolo déca §i generalul n'a stat tot mereilla hotare, cool s'a grabit a fi cel d'antél a le pa-rasi , spre a lua posesiune de cetatea delertatade inamici, apoi de sigur colonelii stat inclepärtare, ctel 'I ail vOclut totI stand mereil , cucel mai mare sange rece, in mijlocul pericolelor,semOnate jur imprejurul lor, nici mOiorii n'au rO-mas in ambulany cod duoi dintein§il at picatmorV pe campul de lupta , cu glOnte in frunte§i in piept, lar cel cari at trecut la ambulanta,ail platit acolo odihna lor fara vole cu plumbulscos din carnea lor.

Din flece oficerl superior! cari manara tnt-pele romane pe culmile de la Rahova , duol le

III. 25,682 39

'n

n'at

610 LIIAELEA EAHOVE1

aü ilustrat prin a lor mórte , a1ii duoi prin ra-nele lor, iar tot): prin statornica lor pre-senta §i activitate in mijlocul rOndurilor de lup-tatori, in acea zona primejdiOsa a bätaliei, undefie-care glont putea sa strapunga, far t. deosebire,un piept vitejesc, set' subt o manta soldätésca,s6ti subt o tunica de ofiger.

Cu asemenea fapte ne putem in adever men-dri, domnilor; cod nu pOte fi mai laudata purtarea §efilor unel armate, decat aceia de a cruta,pre cat onOrea permite, viata soldatilor, mun-citori ai pamentului, §i de a '§1 expune pea bor.

Exemple ca acestea intaresct inima poporului;bar cand inima teranului este intärita prin vite-jie in itzboiu, atunci, am mai spus'o, putemtrai incredintati ca el nu va sta in nepasare, nicise va da in laturi, de cate orb vre un pericol vaameninta fiinta set drepturile

inteastfel aui preguit lupta de la Rahova judicatoril eel mai inalt indreptatiti dintre Omen-teni i straini, cati" aui putut capata sciinte exacteelespre cele ce s'at petrecut acolo.

Cand modestia /Astra, a Romanilor, a voitsubordone meritósa purtare a tuturor o§teni-

lor romani de la Rahova, scopului cam secundaral intreprinderil, insqf impOratul Alexandru,carele pe atunci previa valdrea Romanilor, de peasprul §i nefaçaritul camp de rasboiu, §i nu din

sh

CURC A NIi 611

sinul rösNarilor indemnatOre la rëü i la strim-batate ale cabinetului sèü diplomatic,---ImpëratulAlexandru a dat ordin ca sa se serbeze pe altarac6sta frumOsa isbénda a trupelor romanesci.

In fine, Maria Sa Domnitorul, pe care Veral'a ales acum din not, ca arbitru suprem al des-tinelor e militare, a insemnat bätäliei de carev'am vorbit, locul ce ea trebuie sa ocupe in min-tea nOstra a urmalilor no§tri.

Cutez dar a sfêNi, rememorand inse . pa-trioticele cuvinte, adresate de Comandantul su-prem al o§tilor romanesci, catre representantii

cate-va dile numall dupe luarea Rahovel :

Cum ostirile rornane ad Mout datoria pe cam-pul de batale, o scie Ora, o spund vitejil i puternicilnostri aliatl, o recunoscd inii dusmanif nostri !

Soldatil nostri desrnintit nobilul skige ce curgein vinele bor.

El, prin vitejia lor, ad imbogatit analele nOstremilitare, inscriind pe paginile acestora, numele luptelorde la Rahova si de la Grivita, araturI cu nurnele glo-riOselor bfttalil de la Racova §i de la Cdlug&eni".

Bucureset, 1 8 7 8. Conferentä tinut5, la Ateneulroman , in sera de 25 martie(6 aprilie) 1868. Tiparit in 2 e-di(iuni : 1878 Si 1880. Observilm

ultima din aceste editiuniconfine numerdse omisiunl.

r) Mesagiul domnesc prin care s'a deschis sesiunea cor-purilor legbuitOre la 15 noenwrie 1877,

n'ad

i

terii,

',g1

ort

REGATUL ROMANIEI

REPUBLICA FRANCEZA

Cuvdnt rostit in limbs, francez6, la banchetul dat de coloniaroman& din Paris, in qioa de 10122 mail], 1882, pentru incoronarea

M. S. Carol I ca Rege al Romaniel.

Messieurs,

Comme c'est en France et de la France queje veux parler,, vous me permettrez , respère ,

tout paysan du Danube que je suis, de hazarderdevant vous , en francais , l'expression de mesvoeux, et

Veuillent les immortels, conducteurs de ma langue,Que je ne dise rien qui doive etre repris l"

Je vous propose , Messieurs, de boire a lagrandeur et a la prospérité de ce bel et noble

614 REGATUL Rontarazi F REPUBLICA PRANCEZ1

pays de France, dont la généreuse hospitalite a éte,pour nous Rommains, l'une des sources les plusfécondes de notre réveil national. C'est en Francequ'un grand nombre d'entre nous sont venus etviennent encore raffermir l'amour de la patrieroumaine ; c'est la France qui, depuis un demisiecle encourage et guide assidiiment tous nospas dans les voies diverses du progres ; c'estla France aussi que nous devons, en grande par-tie, l'heureux choix du Souverain dont nous cé-lébrons aujourd'hui le couronnement, comme pre-mier Roi de la Roumanie.

Aussi, dans aucune de nos joies, Messieurs,ne devons-nous pas oublier la France, alors mémequ'elle semblerait y rester indifferente.

Aux jours d'epreuves, de soucis, de dangerreel pour nous, elle ne nous oubliera pas nonplus, soyons en persuades, Messieurs. La mainpuissante de sa grande sceur d'Occident s'etendra,comme bien d'autres fois, pour proteger et de-fendre la jeune Roumanie, si jamais celle-ci re-tombait dans le malheur.

C'est le role de la France dans l' histoiremoderne , d'aider les foibles , de secourir ceuxqu'injustement on opprime. On a dit cela biensouvent ; mais on ne saurait trop le répéter,, lerappeler ; car c'est la, une des plus belles gloiresdu peuple français , une gloire a laquelle cettenation, éminemment expansive, génereuse et pro.

,

REGATUL ROMANIEI t REPUBLICA FRANCEZA 615

digue de ses bienfaits, ne saurait renoncer, sansse soustraire par ce fait mérne a toutes ses au-tres gloires. C'est surtout au profit des autres, etpas moins en l'honneur de la race humaine, quel'on est grand par la générosité !

Cette grandeur, qui est celle de la France,personne ne sait l'apprécier autant que nous ,Messieurs, puisque nous en avons dprouve plusd'un fois les effets salutaires et vivifiants.

Aussi ne sommes nous pas de ceux qu'effraiel'apparente insouciance que Fon montre icinotre égard. Je dirais plus; si en ce moment lepublic francais ne s'occupe guère de nous, denos fetes , c'est de bon augure c'est bon signe.Cela prouve qu'aucun peril ne nous menace; celaprouve que nous pouvons nous livrer sans in-quietude aux oies de notre bonne fortune po-litique.

Que notre liesse exubdrante fasse méme unpeu rire, a nos depends , les Francais , eh bien !n'en soyons ni blesses, ni alarmés.

Nous savons tous que le rire des Francaisest sans malice ou plutot que leur malice estsans fiel. Ils rient, comme Fa dit autrefois unFrancais de la vieille roche, Hs rient,

Pour ce que rire est le propre de l'honune !"

C'est encore un vrai Francais, mais tout ala fois un ami sincere de la Roumanie un

a

616 REGATUL ROMANIEI ql REPUBLICA PRANCEZA

homme aussi vif d'esprit que généreux de cceur,c'est l'historien Michelet , si j'ai bonne me-moire, qui, un jour, en deplorant l'avilissementdans lequel etait tombée jadis la colonie ro-maine transplantée par Trajan dans nos cam-pagnes et dans nos villes fangeuses, que lave"on plutOt que ne lave pas assez , le Danube" ,

c'est Michelet qui a dit plaisamment de la Rou-manie, qu'elle etait la Rome de boue.

Eh bien, Messieurs, si aujourd'hui cet obser-vateur si fin des petites causes qui amenent lesgrandes destindes des peuples, si Michelet pou-vait voir comment la nation romaine a su, dansces dernières annees, se relever de son abaisse-ment, en sécouer la fange et se redresser avecdignité, ii repèterait peut etre la méme phrase,mais assurément il en changerait l'orthographe,pour reconnaitre qu'aujourdhui la Roumanie estréellement debout !

Ne soyez pas surpris, Messieurs , si je vousparle ici d'orthographe. Veuillez bien vous rappelerque je suis membre de l'Acadernie Roumaine etsachez aussi que , chez nous , dans notre petitcénacle de pedants , l'orthographe est la grandeaffaire du jour.

Du reste, bien écrire et bien parler la languede notre pays est aussi , pour notre peuple, undes grands moyens de révendication nationale.Notre Roi n'a pas dédaigné de s'occuper de cette

REGATUL ROMANI. Ef F REPUBLICA FRANCEZA. 617

question, au lendemain méme de la proclamationde Sa Royaute.

Mais je vous dis cela tout bas, Messieurs,car si l'on vsnait a l'apprendre dans Paris, peutare y ferait-on encore quelques gorges chaudessur ce petit pays latin de l'Orient, oil tout lemonde, jusqu'au Souverain, tient a honneur derégler l'orthographe nationale , et oil l'on intro-duit de nos jours, les termes et les titres nou-veaux de Rege, Roi, et de Begat, royaume, pourdesigner un nouvel état de choses en politique.

Quant a nous autres , Messieurs, nous te-nons beaucoup a consacrer de la façon la plussolemnelle ce nouvel ordre de choses. Or, a nosyeux, rien n'affirme mieux notre complete indé-pendance que le nouveau titre de Royaume cleRoumanie, que nous venous d'inaugurer; rien nelui donne une sanction plus efficace, un reliefplus frappant que cette couronne d'acier, tailleedans un des canons que nos braves soldats outpris , ii y a quatre ans, sur l'ennemi, couronnequi aujourd'hui même a eté posée sur la tete denotre Souverain.

C'est la notre joie; c'est lh notre orgeuil!Si la France, qui a epuise toutes les gloires,

peut a l'heure qu'il est se donner, en Republique,le luxe d'avoir tout un peuple, d'avoir quarantemillions de rois , populum late regern belloque su-perbum, il nous sied a nous Roumains, d'être

618 REGATUL 13.011ANIEf ttI REPUBLICA FRANBEZA.

beaucoup plus modestes, et nous nous conten-tons, ma foi, d'en avoir crée un seul.

Mais aussi, en ce qui concerve l'unique etpremier Roi de la Roumanie, nous avons grande-ment le droit d'en etre fiers et, affirmons letout haut, Messieurs, nous tenons a Lui, tous,de tout notre cceur, car nous voyons en Lui, enSon titre Royal, la sauvegarde de notre nationa-lite, de notre patrie, de notre indépendance!

Notre verre est encore bien petit , il estvrai; mais aujourd'hui, grace a notre Roi, nousbuvons dans notre verre.

Et bien, buvons y done, Messieurs, de grandcceur, a la prosperité de la France, cette grandeet vieille arnie de notre jeune Royaume naissant!

Paris, i881.

PIA DESIDERIA

Dare de sera, despre lucrarea operel Le Tresor de Petrossa", rostitiiin pdinta public& din 22 martie 1887, a A caderniel Romane.

Domnilor colegi,

TertaV'mi cutezarea, déca yin astacli in mij-locul dvOstre sä ye 'feel timpul spre a vorbi demine insu'mi, set' ca sa intrebuintez un termenmai academic, pro domo mea.

Intr'adevër, acesta, vö incredintez ca nu ofac nici catu§i de pugin dintr'un spirit de pre-sumptiune, ori, cum am qice ca sä laud demai nainte lucrarea caria, de la un timp incOce,m'arn consacrat cam exclusiv.

0 fac pentru ca, din momentul and amintrat, cu mare placere, intr'acest sanctuar de-stinatsunt convinsa fi pururé focarul cel maiactiv al unirii némului romanesc pe campul cul-turil intelectuale, 'ml am §i impus datoria a nu

620 PIA DEBIDERIA

parasi nici odata, un toram ap, de spornic, aade roditor.

Aci suntem chia.ma0 pentru ca fie-care dinnol, precat ii lérth puterile , sa lucreze la pro-palirea limbei romane, la desvoltarea inmul-tirea cunoscintelor despre istoria mistra, la rës-pandirea sciintelor printre Romani, i, toti dinpreuna pentru a face ca gintea §i. terile nóstreromanesci sa fie din ce in ce mai respectate decatre vecini §i mai precuite de catre intréga lumeculta din partile straine.

Deci, fie-care din nol cat . depuna silin-tele spre a atinge aceste tèluri bine determinateale activitatii nOstre.

Dar, trebuie sä marturisim ca aceste tëlurisunt ala de multiple §i de felurite, ca dorintele§i aspiratiunile nOstre sunt a§a de ferbinti §i decolcotitOre, incat no6, Romanilor celor mai multi,ni se intémpla mai tot de-a-una a imbragi§a la-o-lalth pré multe lucrari, a ne impraVa timpul§1 mijlócele intro numerdse cercuri de actiune,astfel a ne rasipi puterile in pré multe direc-tiuni de o data.

Osebit de fOrte rare exceptiuni, resultatulunel asemenea agitatiuni febrile §i rét coordo-nate, este ca productele ei sunt adese mai pre-jos de cola ce Romanii arU fi in stare sa séver-Vsca, dOca el hotari asténapëra §i a'§idomoli arddrea, pornita numai (trebuie sa o re-

i

sa'§i

s'art a'§i

PIA DESIDPRIA 621

cunescem) dintr'un avént demn de lauda; décaei art' cumpani cu mai mult sange-rece pute-rile, §i deca fie-care din el ar iCe pe fie-care

: Atata pot, atata fac! De me voi intindemai departe, am sa me surp, fara folos nici pen-tru tern, nici pentru mine!"

Ore vorba curata nu este acesta, domni-lor, ceia ce avem ocasiune sa constatam pe tetaqioa printre noi toti Romanii? Cate i mai caten'ati intreprins §i nu intreprindil pe tóta Toe, ceimai multi dintre nob ! i apoi, curend le lasa pa-ragene, in calea lor in veci porniti spre alte noueintreprinderi !

Dintr'astfel de rasipa, ce pete resulta ?Un fapt, la care e timpul acum sa cugetam

serios. Acesta este ca tete calitatile moraleintelectuale cu care Romanil sunt bogat inzes-trati, teta sciinta i tete cunoscintele ce eiaduna cu mai mare inlesnire 'Ate deck multealte popere, tete ostenelele ceV &Ai in viata lormeret framontata, tote aceste daruri naturalesunt departe de a le asigura, in lumea culta, ran-gul ce el indata '§i aril caVga, déca in spiritullor s'ar inplanta o metoda mai sistematica de aintelege activitatea omenesca, o judicata mai sa-netesa despre contingentelefie el cat de modestce on cine trebuie sa dea prop4iril nationale,...in mai pugine cuvinte, o dreptet me'surei a putin-telor sale.

'11

§i

di

NI

622 PIA DESIDERIA

_ince o data cer iertare, domnilor colegi, decaintr'o cuventare cu coprins mai mult archeolo-gic, am cutezat la inceput sa emit Ore care con-sideranthmi co V art ave pets locul lor mai po-trivit intr'o Academie de Sciinte morale i po-htice.

Am fost nevoit a le premite ca sa pot scuzaun fapt, ca sa pot lamuri o idee. Acel fapt, aceaidee, sunt ca, stand de mai multi ani de clile de-parte de dvostra, in tera straina, am tot4 cons-sciinta ca am indeplinit tot a§a de bine, casa nu cpc pots ci mai bine, datoriele mele ca-tre tera, i ca academic roman i ca divulgatoral cunoscintelor de archeologie romanesca.

Parta§, printre cei mai tineri, din acea ge-neratiune de la 1848, care V hranea inima cueels mai vil i mai nalte aspiratiuni,7-- iar, de alt-mintrele, inclinat mai mult din fire catre ocupa-tiunile literare §i istorice, am trait aci in tera,de pe la 1854 in cece, timp de dualeci §i cincide ani, catand cand la del, cand la vale, un col-ti§or unde sa'mI durez sOil un palat set o colibape locul cam viran al literaturei i al istoriel ro-manesci.

Stat ferte la induoiela deca, intr'acest merspe dibuite, am nimerit vre o data sa avq, nudOra o pietra, ci macar o caramida temeinica.

Chiar de aceia, cand 'mi am vequt perul ca-runtind i sanetatea adese amenintatä, m'am tras

'nil

PIA DESIDERIA 623

eü insumi la judicata dinaintea consciintei melede carturar romanescba chlar 5i de membru alAcademiel nOstre, 'mi am Ts : Ore, facendca One acum, lasa-volt dupe mine vre o lucrarede adeverat folos, ceva care sa se apropie catu§ide pucin de indraznetele aspirqiuni i visuri aletineretei ?"

La o intrebare intima de felul acesta, res-punsul póte fl de duoè naturi :

Unii, mai slab! de angeri(5i ate exemplenu avem de acestea !) il dici, obosiV de a ft in-treprins multe fara de a fl sever§it nimic : Cesa'mi mai bat capul ? Mai bine sa'mi veil de chi-verniséla. Mal fan, i altil literatura i sciinta !Et, de aci inainte, imi voiu vedé binivr de mo-§ie or de negustorie ; me volu acata de functiunigras retribuite or de vre un rol politic 5i influent".

De o cam data, la nol aceia sunt caOmen! practici

cuteza-vol printre dvOst1 6, a 1. numi O-men! föra perde-vér i inatici?remant cu dorul staruitor de a cere studielor ab-stracte i adüncite, de a cere penei lor o hranainviietOre pentru minte i o dulce mangalere pen-tru inima.

Dar cand, impins atat de firea sa cat 0 deresgendire, ajunge ornul, in urma multor incer-earl felurite, la o hotarire a5a de semeta in mo-destia el, atunci nasce tot de o data inteinsul,

priviip inteleptl.

capetelu,

624 P IA DE BIDERIA

§i idea de a restringe cercul activithtii sale, de ase specialisa, de a se devota unel lucrari predi-lecte, pe care s o pith duce la capet, precat seva pricepe mai bine.

Tath, stimqii mei colegi i fraV de carte,genesa §i rostul studielor i publicArii ce am in-treprins a face in strAMAtate, 1i care me Vail,One la un 6re-care punt cu mintea, dar nici decum cu inima, departe de tOrä g de instituteleei culturale, din care am onOre a face parte.

Facendu-ve acesth sincere, declaraVune, nupretind Lase ca sWmi daV deplin creqement mainainte ca efl sä fi justificat qisele mele.

Tocmai de aceia, am cerut vole a ve vorbiceva mai pe larg despre lucrarea mea.

Sper ca. voiu isbuti a ye dovedi c, sub firmaei restrins6, §i cam specialisata, ea 'Ate aducerod felurit i imbelpgat, atat pe teramul isto-riei naVonale, cnt i pe acela al artelor antice,res'adite in tell la noi.

Sper tot de odath, a me spála de orl-ce im-putare mi s'ar puté face, unde lucrez la carteamea aiuré decat unde o suit intr'o limbácare nu este a mea proprie, nu este aceia cariacred a fi dovedit in multe rOnduri c611 port tOt .

dragostea unui adeverat flu al O.Aa dar, in darea de sem6, ce m'aV autori-

sat a face dinaintea dvostre, despre indelungatavoluminOsa lucrare de care me ocup i pe care

&lob,

ei

PIA DESIDERIA. 625

me incumetez a o privi de mai nainte ca ceamai temeinica a mea zestre sciinVfica, in acestadare de serna, clic, am sa me silesc a ve arata,

ca subiectul merita a fi tratat cu deosebita a-tentiune, i c mijlócele la care am recurs pen-tru scOterea el la luminA, sunt cele mai de foloschiar i pentru sciinta romanésca.

Pentru ce öre pote sa me intrebe oilcine and al ales subiectul operi'ti capi-

tale, pentru ce al dat preferenta descrieril i stu-dieril amenuntite a tesaurului de aurarie antica,aflat din intemplare, acum cincileci de ani, laPetrOsa, pe pelele muntelul Istrita, in judetulBuzeil ?"

La acesta intrebare, irni va fi, cü, fOrterespunde in mod lamurit.

In treileci §i atqea de ani am luat adese'Dena spre a injghieba cand fapte reale, cand stu-diOse pthsmuiri, mai tot d'auna atingetOre de is-toria §i de antichintle patriei.

Pentru ce, dintre tete, 'ml am pironit, ca saqic aa, mintea mai cu sema asupra rem4ite1ornestemate pe care One acum preo-cupatiune le a scapat de uitare mai bine 'Ate decum a sciut sä le ocrotesca Museul nostru na-tonal ?

Ore fostu'rni a mintea uimita de acel far-mec pe care basmele betranesci Ti atribule como-rilor ascunse sub pament, i care, prin fthcarale

ur. 25,652. 40

§i 'ti

grell a

qilnica'ini

626 PIA DESIDERIA

sinistre se destainuiesch hietilor muritorT i '1

atragil in mil de primejdiT, II muncescil cu milde amagiri?

D6ca, in clioa de aqi, ne ar mai fi Tertat saavem asemenea Teresuri, a5 crede i eh, in urmamultelor ponose i clevetiri ce a atras asupra'iniacea staruitdre ingrijire data, in decurs de multiani, vestitei Closce cu pug de aur, a crede caea s'a legat de mine ca piOda rea, spre a nu me'lasa v6d 5i et, ca tot. Romanul, de stari-cica i de slujbulita mea.

Eu totu5i, marturisesc ca n'am nicT un felde pica ,pe 'pieta nóstra Clo§cd; din contra, pas-trez Arlo) speranta cum am 5i qis'o intr'o pa-gina a cartii mele ca, ea va fi pentru archeolo-gia romana tot de a5a bun augur, cum a fost odi-niOra gaina minunat de lumincisä,gallina conspi-cui candoris, care din chiar senin pica intr'odrept in 'Ala Liviel, tocmai atunci cand sogulacestia, divul August, avea sa devina arbitrulsuprem al destinelor romane.

Deci, sunt acum nu mai pugin de vre oduoëleci i duoi de ani, de cand m'a tot framêntatgendul de a p6trunde in tainele istorice artis-tice ale acelor nespuse bogatil, ce din timpii stra-vechi, ail Minas pitulate sub pamént, intr'o térape care dovegile scrise ale vechimei nu ne o a-rata nici fOrte bogata , nici mai ales inzestrata,cu vre o cultura artistica.

sa'mT

qi

i

PIA DESIDERIA 627

Chiar acel caracter a§a de original i ma deneusitat al sumptu6selor nOstre rnonumente ,'mi a anat o curiositate exceptionala , un nea-stdmpör al mintii de felul acelora ce nu lasä peunii Omeni st trécA nelAsAtorf pe 1üng o enig-mA nedeslegatA.

Cand aflam la nol obiecte antice, asemënatecu altele multe ce descoperit aiuré §.1 ale

cAror originA, destinatiune, epocU, §.1 stil ne suntde mai nainte cunoscute, le place negre§it celordintre noi ce afl pornire spre asemenea studie, ale rOndui printre obiectele analOge din alte pArtiale lumii, §i a face astfel loc ërii nOstre in cu-tare seu cutare cerc determinat de noVuni ar-cheologice.

Dar aci , in faca tesaurului de la Petr6sa ,

positiunea anticarului era cu totul diferit6 maiales pe timpul and am inceput investigqiunilemete asupra lui.

Pucinii Omeni de sciinV, cari, pe atUnci IIvëcluse set auTse despre dinsul, minunqi §i pótechiar speriati §i importunati de neobicinuitele'iforme , de strania infAci§are a podóbelor ce mairOmAsese dintr'insul, de neexplicatele litere §i fi-

gun ce se vedeat pe unele din acestea, n'at cUz-tat nici mAtar s6, dea séma pe ce timp, in celocuri §i de ce Omeni ele ail putut fi fabricate.

Dual törani din satul Petrósa le aflase gr4-m'adite subt un bolovan de pietrA in muntele

40*

s'aa

'61

628 PIA DESIDERIA

Istrita, unde in vale se afia pe sub pament rui-nele unui castel antic. Erat duoë-cleci i duoè debucaV, tote de aur, §i multe din ele presarate§i. ticsite cu pietre scumpe de tOte fegele, Tar maiales cu granate §i cu cristaluri ro§ii.

Cu totul trebuie sa fi tras tesaurul la can-tar cel puqin cat 100,000 de lei in aur.

Toranii Ii inura ascuns in podul colibei lorun an mai bine. Se povestesce c intr'ounul din el dete o veriga de acelea undi giganca carpesca o caldare; dar giganul lepäda ye-riga qice'nd ca nu e de alama buna.

Atunci tëranii II luara séma §i intr'o qi deSt George, la anul 1838, el ve'ndura totul pe 4000de lei vechi in bani §i cate-va scurteici i testemelepentru nevestele lor. Cumpëratorul fu un pletrararnaut, Anastase Verusi, pe care apoi l'am cu-noscut §i eq.

El le forama cu toporul in casa tbianului,le puse in desagi i, preguind cel puqin valOreametalului mult mai bine cleat aflatorii primitivi,se apuca indata a desfi.inta o buna parte din ele.

Cand stapanirea prinse de veste, banul Mi-chalache Mica, pe atunci vornic mare al teril,able putu sä gasésca , ascunse intr'o grópa pemalul Calneului, vre o qece din cele douö-spre-clece bucqi fragmentate ce aü fost aduse curOnddupe aceia in Museul din Bucuresci.

De prisos a v6 aminti, domnilor, cum , de

0 di

511

PIA DESIDERIA 629

aci, din insu0 acest palat unde ne aflam, le afurat intr'o nOpte, la 1875, faimosul Pantazescu,care le a stricat §i mai OA dupe ce eü pusesemsä le mai restaureze ceva, cand all fost la Parisca s figureze la Expositiunea Universala din1867 , i apoi in Londra , la South-KensingtonMuseum.

Pe atunci §i chiar ceva mai nainte, la 1865,m'am unit a comunica prin grain, Academieide Inscriptiuni i Bele-Litere din Paris, pre-cum fac adI dinaintea dvOstra notiunile ceadunasem 0116 atunci asupra acestor precidsemonumente.

De atunci in cóce pot clice ca mai nu s'atrecut an nici luna din viaa, mea, Para ca sa, nuadaog ceva la acele cunoscinte.

La 1868, am resumat intr'o not*, tiparitäin limba franceza, ideile ce'mi formasem desprecaracterele i originea probabila a tesauruluinostru 1).

Dar géndul met a fost pururé de a desvoltadin ce in ce mai mult acele schite, de a tipari,cand vou puté, resultatele studielor ce facusemprin autorii vechi §i moderni, §i acelea ale corn-paratiunilor ce stabilisern prin numerdse musee

colectiuni din strainatate.

i) A se vedé indicatiunea acesteY scrierY intitulatA Notice.sur l'Histaire du Travail en Roumanie, in nota de la pag. 118din vol. II.

630 PIA DEBIDERIA

De cate on mi s'a inMci§at prilejul, am scrisam vorbit romanesce despre curiOsele podble

ale Museulul nostru 1). Le am reprodus prin fru-mOse gravure 2) ; le am alAturat de tot ce se vedemai mult set' mai pugin analog prin alte

Ce se ve mai spun, domnilor colegi ? Din qi inqi am dat mai mult loc Closcei cu puif in mintea

t) Osebit de conferema rostitl la Ateneul din Bucurescisi despre care se face mentiune in nota de la pag. 233 din vol.II, di A. Odobescu a publicat in limba romând, asupra Tesa-urulul de la Petr6sa, urmdtOrele articole, tipdrite in Columna mITraian, sub directiunea dlui B. P. Hasded, StudiY asupraTesauruluY de la Petrosa; Istoria descopeririY (noemv. 1876 ,pag. 503----5 2 I ); - Tava (dechemv. pag, 528-537); Verigasimpld, (ianuar. 1877, pag. 1-25); Veriga cu inscriptiune,Armilla, (martie, pag. 108-134). ApoY ancd, dl Odobescua vorbit despre acest Tesaur, In lectiunea XIV, (pag. 686 siurm.) din volumul sed, Intitulat Istoria Archeologiel, Antichitatea

Renascerea. BucurescY, 1877.2) Gravurele xilografice preetite Ando de pe la 1872 la

Düsseldorf de cdtre di Odobescu, In numdr de vre o 85 bucatT,spre a ilustra opera sa, all fost tipdrite la 1875 in stabilimentulgrafic Socecd, Teclu si Comp. 132 2 0 stampe in folio care stad siacum depuse la Ministerul Instructiunii publice si din care oparte numaY s'a Imp6rtit pe la autoritatile din térd cu ocasiuneafurtuluT tesauruluY la 1875. Tot pentru acea operd tip6-nit pend acum In stabilimentul Lemercier din Paris, opt chromo-litografii ale unora din obTectele de la Petr6sa, restituite In for-mele lor primitive, din care stampe colorate s'a format la 1882un album provisorid f6rte pugin respandit In public.

,ri

s'ad

PIA DESIDERIA 631

mea. Am adapostit'o, am gazduit'o intr'insa ; amqeclat'o acolo ca §i la dinsa a cask.

Iata de ce am §i cutezat a 'lice de la ince-put ca, dandu-vë sérna de lucrarea care de la untimp incOce, a devenit la mine génclul i muncade tOta cpa, i expunénd inaintO dvostra insem-natatea ce ea a dobéndit pentru mine, imi pareca v6 vorbesc ca §i pro domo mea.

De cum-va m'ar cerceta cine-va de aprOpe,m'ar intreba dOca rnerita tesaurului de la Pe-

trOsa atata atentiune, atata lucrare, atata sta-ruinta, atata cheltuialã, eü i a rëspunde inteast-fel : Ia aminte afli in téra la tine bogaterOmaite ale unel arte care, prin formele ei ori-ginale, prin unele caractere cu totul speciale, prinprocederi technice none, se distingil de artele ceail produs mai tOte monumentele din alte tëri ;sa recunosci prin studie §i comparatiuni, in r6-ma§itele acelei arte locale, epoca ca i precisa afabricaril lor ; s constati ca la un moment dat,tera ta a produs lucrari de arta, dOca nu de operfectiune clasica, dar de o neasemuita bogaie;Ore, nu sunt acestea resultate destul de cover-itOre spre a umple de multumire i de zel pe unscrutator al vechilor n6stre datine pamentesci?"

Dar, domnilor ; indata, ce am intrevNut po-sibilitatea de a atinge un tel ala de adimenitor,m'am pus la lucru cu ingecita ardOre ; 'mi ampropus a da crii mele asupra Tesaurului de la

§i

: sa

632 PIA DESIDERIA

Petrdsa caracterul unei opere temelnice, in careorigina, natura §i chiar istoricul, precat se vaputé, ale tesaurului sa fie lamurite prin istoria§i analisa mai tuturor lucrarilor de aurarie §i deargintarie artistica despre care ne alt rèmas vor-bire in autorii eel veehi, sOil imagine pe monu-mentele antice, set chiar §i exemplare and) aqiexistente.

Astfel, dupe ce am consarsat un capitol po-vestirii amOnuqite a faptelor ce alt insocit i aburmat descoperirea obiectelor de la Petrósa ; dupece am in§irat feluritele IntOmplari, mai mult sOtimai pucin nenorocite prin care acele obiecte alttrecut IAA la restaurarea, destul de nimeritb, ceIi s'a Mut in anul trecut1) ; dupe ce, clic, amspus acolo pe larg cele ce am resumat acum incateva cuvinte spre amintirea dvOstra ; apoi amluat d'a rOndul fie care din bucqile rOmase infiiqa i, cu rnulta rabdare,dar nu Mt de pla-

I) Acea restaurare s'a executm de un giuvaergYil, dl PaulTelge, pe care Ministerul InstructiuniT publice l'a adus pentruacest scop din Berlin. E regretabil cg. nu s'a consultat asuprarestauratiuniT si dl Odobescu, carele mai mult deck orY cine astudiat amenuntele TesauruluY, mg ales cl ds-t se afla atundstrnmkate ocupat cu tot clinadinsul de publicarea opereY sale a-supra acesteY materiY. Astfel s'ar fi inläturat 6re care erorY desciintA si de stil, la care este tot-d'auna expus un industrias,orY cat de mester ar fi in arta sa, atuncY co.nd el nu se aflA pussub direcliunea until om cu cunoscinte anticaril' speciale.

in

PIA DESIDEILIA 638

cere pentru mine §i, sper cel pugin, asemenea pen-tru cititori, am intrebat pe scriitorii antici §i

chiar pe poetii §i chronicarii vécului de mijloc, cepail el sa, ne spunä despre obiectele de acela§ felintrebuintate set pastrate pe timpii lor ; am cer-cetat ce anume vase §i giuvaiere de aceia§ naturase mai vedii reproduse pe monurnente anticede sculptuth §i pictura ; am alaturat descriereaci forma authriilor din museul nostru cu ale altorauthrii §i argintaril antice de prin museele straine;am studiat cu deamenuntul in decursul secolilor§i in intinsul terilor din vechime, tote motiveleornamentale care impodobescii i caracteriséza, bu-catile aflate i pastrate la noi ; i, astfel, din a-cest studiti variat i complet, intru care nu mesfiesc a (lice ca Warn crutat nici o ostenéla ,n'am ocolit nici o dificultate, am cercat sa recon-stitulesc, pe teramul archeologic al Orel nOstre,ca §i o istorie a artelor ei din vechime, coprinsa,

inlänguita intr'un conspect general al indus-triei authresci §i arginthresci , d'alungul intregelantichitati europene i asiatice.

Acésta programa larga, a lucrarii mele m'adeterminat a'l 1i titlul. Fath de a inlatura

se't a subordina in a rnea carte, numirea su-biectul ei capital, am socotit cä este drept saalaturez pe hinga. ea O. fail de nici un spirit deostentatiune, simpla indicare a studielor mai ge-nerale ce materia a provoct in mine i cu care

-

634 PIA DESIDERIA

am inzestrat acum opera 'mea. Deci, spre a faceca titlul sa corespuncla cu coqinutul caqii l'amlibelat inteastfel. : Tesaurul de la Petrosa. Isto-ricul fi descrierea lul. Studie asupra aurdriilor0 argintdriilor anticea).

Aceste studie, de altmintrelé, ereall pentrumine cu atat Mai adimenitOre, cu cat me sim-team p4ind inteinsele pe un tenni forte puginexplorat. Imi placea deci, cu deosebire de a a-duce in vederea erudiVuniT europeane un elementde areheologie generala aprOpe nog set, in ori-cecas, nu MO coordonat , pe cand tqt de odata Iipuneam subt ochi un nestemat tesaur al Vrii §ial museului nostru.

In jurul unui" mMug de aur i de petre

I) Le Trésor de Pétrossa. Historique. Description.

Etude sur l'orfevrerie antique. Paris, 1886. ? in momentuland se tip6rescil aceste remdurT opera mea francez'a , ajunsitla cala a 34 ca tiOrire definitivX si la a 39a ca material corn-pus, se afll Intreruptl ancd de la inceputul luT martie [recut,din caus.t Ca, venind atund In téra, am cerut de la MinisterulInstructiuniT publice ca sit mit autorizeze a da opereY meledesvoltarea ce mi se pare, acum ancd, a 'Y fi de neInaturath.trebuintK ; acéstg. concesiune 'mY a fost refuzatA si nu potface altfel deck a astepta sell ca acesta sett un alt ministersa se arate maT liberal pentru o publicatiune sciintifia , seri ca

aflu alte mijlace particulare de a 'Mt continua si a 'mT ter-mina lucrarea in singurele conditiunT sub care ea pate sA co-respunda la scopul sciintific ce doresc si sper sA ating printr'insa. (BucurescT, 18 noernvrie, 1887.)

sit

PIA DESIDERIA 635

scumpe, cum este tesaurul nostru, m'am silittot mere.' sa aduc, spre a'l propti mai tare §imai temeinic, spre a '1 face sa rësara, mai lumi-nos, sute §i mii de pietrOie §i de pietricele, 'adu-nate din istoria artelor antice; pe acestea le a§-tern §i le a§eq astfel incat tOte impreunA, sa,formeze un monument consacrat artel industrialea aurariilor din vechime, monument care va purtape cre§tetul söü, acea neprecuita podOba ale ca-rol- rema§ite stralucesc aqi in colectiunea nOstrade antichitäti nationale.

'MI e tema, domnilor, sa nu v6 obosesc adu-cOndu-v6 la cunoscinta macar i cate-va faptedin nenumèratele constatari interesante ce amavut norocul a face in cursul lungelor melecercetari. Numai atunci apse ai putO s6. preguiticat de bogata este, pe nesciute, chiar i istoriaarcheologiei romane.

IT'a§ vorbi, buna-Ora, de minunatele vase ces'ati descoperit pe la 1811 , intr'un mormént depe malul Prutului, la Concesci in tinutul Doro-hoi, §i care &II se afla pastrate in Museul Ermi-tagiului imperial din St Petersburg. AT'a§ arata,pentru prima óra reprodusa in desemn scru-pulos descrisa in foile tiparite ce stag aci dina-intea mea, o taxa rotunda de argint, gasita totacolo i mare tocmai cat sinia nOstra cea de aurde la Petrósa. Dar aceia este impodobita pemargini cu scene de vénatOre, precum este 0

i

636 PIA DESIDERIA

frisa celui mai frumos din sarcofagele de plandin Museul nostru national.

Val mai dovedi cum verige séü alcale deaur, ca cele din comOra de la Petrdsa, se dru-iat impëratii bizantinl , Gotilor Grutungi 0'-pArtile nOstre. Acésta ne o spune cbronicarul grecZosim. El ne povestesce c impëratul Teodosie-eel-mare , dupe ce cufunda in apt un numër in-semnat din micile luntri in care Gotii veneatnóptea decindé ca d, '1 atace flota de pe malulsthng al DurMii, ierth pe Barbarii ce mai römA-sese cu via, le dete locuri ca d, se wile InScitia-Mid sèti Dobrogea nOstth, pe lfmga, cetateaTomi sü Constanta, i '1 d4rui chiar pe toti cubthdri de aur. Dar m6,rinimia imp6ratu1ui nuschimlA firea neastémpërat6, a Gotilor. In cetatecomanda Gherontios , un dpitan grec fOrte iM-mos, indrzne i nu pré mult rabdator. Barba-rii 11 arnenintat , Ii nedjeat §i '1 zakláreati tot

inteo qi el dete n6,val6, räz-bi, II prinse robi le lu6, inapoi tote darurileimpe'ratesci. Ansë , la Constantinopol , zavistiacurtezanilor arund, vina asupra lui -Gherontios;ii asuzath d, a jdfuit pe colonil autocratorului.Ca :4 scape de grea osilnd60, bietul vitOz dpitanfu silit sa. mituiasd pe eunucii curtri cu ve-rigile de aur impëthtescI , luate cu voinicie dela Goti.

Pentru fie-care din obiectele de la PetrOsa

de

rnereii. II

pi

ap

PIA DESIDERIA 637

pute sa, ye aduc suma de doveql despre rolul in-semnat ce at jucat asemenea obiecte pregiOse inistoria popcirelor antice, §i mai ales in aceia aBarbarilor cari in primii secoll ai cre§tinismuluis'ati prefirat strnxnutat din Rusia meri-

,

li.onala in Romania, de aci in Tracia, in Pano-nia, in Noric, in Vindelicia §'in Retia, apoi inItalia, in Galia, in insulile Britanice, in Spania §.1pe cOstele africane, tot atat cat §i in inima Ger-maniel §i 'n peninsulele scandinave.

Pretutindeni unde ordiele lor calëthrepustiind, pretutindeni ele semönaii in urma,-

le, prin morminte §i prin ascunqëtori, rëmalitedin acea artA originalA, invatata §i practicata deel' mai ant6I pe malurile Mari! Negre §i ale Du-narii, in Scitia §i in Dacia. ')

Acqti Barbari duceat astfel cu sine iubirea§i trufia scumpelor podóbe de trup §i luxul va-selor de ospete. Aurul, argintul i pietrele scumpeeraii pentru din§ii cela ce marmurele sculptate

tabelele pe lemn zugravite, vasele turnate inbronz §i gragiOsele olärii §i statuete de lut fu-sese odiniOra pentru Eleni i Romani. Pentru Bar-bar!, negre§it, erat egali cu Fidias §i cu Apeles,

1) Acésta teorie a fost maY ante'Y emisii in memoriul duA. Odobescu asupra Cununef celei marl' din Tesaurul de la Novo-Cerkask, despre care s'a facut mentiune. In nota de la pag. 516din vol. II.

§i s'at

colin-dad

638 PIA DESIDERIA

deca nu i superiori acestor arti§ti de genit,argintarii nomacy, can aü faurit, dupe gusturilelor barbare, tavele §i ibricele, caldäru§ele §i cola-nele, bracarile i paftalele (fibulele) de la Petrósa,in fine tot greul avut al Cioscii nóstre ci puff sade aur.

Deci, nu va fi, cred, o pagina stérpa a anale-lor èrii mistre, aceia in care se volt inscrie tOtenotiunile de industrie artistica, de limbistica, demitologie, ba chiar de istorie politica i de usurisociale, care reiest din studiul minuVos §i adfm-cit ce me ocupa. i dem, lucrand ancö vre odudi trei ani la publicarea urma a duce-cleci §i mai' bine de aril de pregatire 1) voi co-

1) Publicarea cartii mele a avut pen's' acum peripetiile celemaT felurite ; mS voiu sill a le resuma aci In cate-va rOndurT.S'ar ctice ca blestemul Closcif cu puif de aur se tine mere" dedinsa si mereti pune pietlici la a eT terminare. Sunt peste doug-cled si eine de anT de and mS tot otup de dinsa fail a o putéaduce la capét. Ancö de la 1862, In urma uneT visite ce a fa-cut museuluY nostru de antichitatT, un archeolog german Insarci-nat de guvernul austriac a publica o carte monumentala asupralnsemnelor imperiale 1i regale ale ImperiuluY germanic, am ince-put a face cercetarY sciintifice asupra vaselor si pod6belor dintesaurul nostru de la Petr6sa. De atuncY anc6 am pus a se facedupe dInsele frum6se desemnuri In color1 si chYar o chromolito-grafie cu titlurY imprimate. La 1865, am citit asupra lor unmemoriti la Academia din Paris; la 1868, am tiparit In aceloras acest memoriti desvoltat ; apoi la 1871 am pus sh. se lu-

lui,in

l

PIA. DESIDERIA 6391

prinde acest studit, precum am génd §1-uorinV.,in trei marl volume, din care prirnul nurnal esteacum abie pe sfér§it, sper c intr'insele nu sevoril gäsi superfluitäti. Chiar §i déca la prima

unele desvolt6xi s'art ptirè a fi adaose pri-sositdre, cititorul curénd va vedé cA §i chiar a-

creze la Dusseldorf, dupe fotografiY, numerOse tabele xilograficedp pre t6te obiectele. La 1874, find ministru al instructiuniTpublice, colegul i amicul mef dl Titu Maiorescu, d'uT a con-tractat cu casa V. A. Morel et comp. din Paris pentru a se lu-cra acolo chromolitografiele destinate uneT opere maT intinsecu a cariT redactare am si inceput de Mundt' sä mS ocup. 0tiparire ingrijita cum am dorit tot dauna sä consacru lucrariTmele definitive, ar fi depasit cu mult mij16cele de care insu'mYas fi putut dispune. Liberalitatea guvernuluT venea sa compliné-sca acésta. dificultate materiala. Dar curend dupe aceTa, prinhimbarea ministeruluT i apoT prin evenimentele rilsboTuluT,'ucrarea a fost Intrerupta, si in timp de opt anT am putut nu-maT sä tiparesc cke-va fragmente dintr'insa, traduse pe romane-sce, In revista Columna lu Traian, din 1876 si 1877. Abié la1882, un alt coleg si amic al mei, dl V. A. Urechie, fiind mi-nistru, a inchiaiat contract cu aceTasl casa V. A. Morel et Cie ,din Paris, cae. tiparésca i textul melt, pe care nu'l credeama fi maT Intins deck coprinderea a 40 c6le in folio. ExperientaImY dovedi curénd cI. mS inselasem ; la 1884, fiind penè atuncT

c6le tiparite obtintifu de la minister ca sa se completeze pu-blicarea mea cu alte 40 cOle. Dar in acelas an, catre Térnd, casaV. A. Morel cadu in faliment i lucrarea se intrerupse din nalpentru clece lunt In timpul acesta revScluTu cu luare amintemanuscriptele mele, a caror redac;iune era facuta cu vre 0 14anT mai inapoT. ProfitaTu de rSgazurile ce 'rra da temporisardeprocesuluT de faliment al editoruluY, spre a implini multe lacune

sl

ivela,

to

640 P/A DESIDERIA

celea thadü in tot-d'auna, in mod mai mult salmai pugin direct, la consemnarea, la elucidarea§i la dovedirea unui fapt, catq de mic, atingë-tor de antichitAtile, de vechia istorie, de usurile§i chiar de limba patriei mistre. Acésta a fost§i este pururé a mea tenden, a mea preo-cupare.

ce constatasem, spre a pune opera mea cam inapoiata, in deplinulcurent al sciinteT actuale. in vera anulul 1886, un nod editor,dl I. Rothschild din Paris lu prin contract asupra'sT sarcina dea retipari opera Anc6 de la Incepttt; si acésta o facea pe prepde 25,000 leT, pItibiIT in anuitatY de ate 3,000 lel, adica cu_un scaOment egal tocmaT cu suma ce fusese plant:a ,..asef V. AMorel, si prin urmare fara nicY o paguba pentru Statul nostru,

Din parte'rra, cedasem cu anticipatiune ministerulul jutni-;tate din exeinplarele ce'mT erail concedate ca drept de autrscop ca Statul sa. 'ml inlesnésca mijlocele de a stärui in strlnatate la terminarea lucraril tnele: Astfel o am putut inaintperA in primavera anuluY curgetor 1887, ajungend cu tiparireaeT pene' apr6pe de c6la a 405. Ve'dend ânsS atuncT ci modificatiu-nile 5i Imbunatiitirile insemnate ce adusesem veciffului med text,reclamad o induoita intindere a opereY, venilu in téra cu spe-ranta cS t6te silintele mele de at'act anY nu se vora infrânge toc-mal acum dinaintea unut refus al Ministerulut Aci, din contra,obtinuT tocmal dupe patru lunT de zadarnica asteptare si desterp6 nelucrare, olAinut clic, cea maY categoricd i maY pugingrat.i6sa respingere a cererilor mele.

Pe când insilsT M. S. Regele imi arata cel mai viii inte-res pentru publicatiunea mea, mi se spuse in faga de ignorancla tot puternicY in érS. la not', cI. lucrarea mea este fdr1 inceres

ch, ea nu merita atentiunea guvernulul. Ministrul InstructiuniTpublice, maY cunosatOr p6te intru ale sciintel, nu se refuza ans6si

,

EIA DESIDERI A 641

Ch 'far de aceia, domnilor colegl, atunci cand'ml am propus a da o a§a, intinsa desvoltare lu-crarii mele archeologice, 'ml am Os tot de o data

spre a face dintr'insa o opera cu induoit fo-los pentru téra nOstra, cata sa pun fret intr'insagralului" nostru romanesc, pe care 'mi este maalce a'l scrie; can sa'mi imbrac cartea cu haina

,traina,; can s iqolesc cu port set nemtesc,set englez, set francez, tete acele imagine viiale archaicelor nOstre datine, pe care mö incerca le reconstrui i a le intrupa prin studie.

Ca Romanil volrri crede lesne in realitateafiinei lor, de 6re ce ele aduct lauda, culturei ori-ginale ce a existat la noi anco din vechime, de

a secunda cu fapta aceste pareri, ce art desteptat in mine cea. legitima indignatiune. Desbaterile mele asupra acestuY subiect

dl Dimitrie Sturza ad devenit publice, gra0e comunicatelordlul a gAsit de cuviimd a publica in Monitorul oficial i in

diarele ofici6se. Este un ce f6rte mahnitor si umilitor pentru minede a me vedé impiedicat inteo publicatiune la care am OWcuvintele de a ;ine ca la principala mea operd de sciintd. Dar,corn am maY dis'o 5i attire Bun este Dumneded ! N'am pier-dut cu totul speranta de a vedé implinitI dorinta mea cea fardde preget. Chiar si déca guvernul de adi se va lnderetnici,cum este probabil, a 'Y sta mere"' impotrivd, apoi cu rdbdarevoYu astepta ca sit vind un moment priincios cand Oment maYluminati. 5i mai pucin red-voitori imI vord inlesni mijlocul de aduce pen6 la capdt lucrarea pentru care de multi ant m luptcu asa multe nevoi, 5i a caret terminare a devenit pentru mineca 5i unul din acele cuvi6se doruri ale vechimet, una din acelePia Desideria!

11E. 25.682. 41

ca,

642 PIA DESIDERIA

acesta nu me puteam induoi. Greti nu este a ficredut i aprobat de cel carula 11 vorbescl peplac, chiar §i atunci cand al aluneca pe priporulzadarnicelor inchipuiri §i al apuca campil sca-lamband adevörul. Mal anevole este Anse a 'ticaVga credement la cel ce n'a t. nici un interesa descoperi, de odata, §i fara veste, ca un obiectOre-care precuiesce mai mult decat el sunt cle-prin§1 a crede. mai anevole ancö este de aimpune prin doyedi lamurit i sanetos interne-late, recunOscerea unor calitati devenite necon-testabile chiar §i pentru aceia cari s'art bucuracand ele art lipsi cu totul set" cel pugin candele arti remane intunecate.

trebuie s'o marturisesc, domnilor,intunecate, nesciute §i ref" preguite de lumeaculta volti remane din nenorocire tote lucrärilenestre, cat de consciintiOse §i de solide arti fi ele,precat nu le vom invedera lumil subt o formamai accesibila decat acela a gralului nostru na-tional.

Acest fapt netagaduit nu este anse, dupeparerea mea, o condamnapne a limbel nestre.Nu este nici macar o umilire pentru dinsa. Limbanestra able de duol trel secoll a devenit o limbascrisa ; a el cultura e anal rudimentara. Noi neadunäm aci da sa cercam a o scete din far §ia'l inlesni inaltarea §i intarirea, de Ore ce eaanal One mai deunadi, umbla d'abu§ele. Cum

§i

PIA DESIDERIA 643

dcira am puté sa, pretindem ca dinsa sa dep.-Vsca hotarele locuite de Romani, pe cand vedemmulte alte limbe europeane, cultivate acum desecoll i remase totq in cercul restrins al po-poratiunilor ce le vorbescii i le scriii, numal 0numai pe séma bor.

Astfel sant, de buna sema, la nord, limbelescandinave, cea daneza §i cea suedezd; apoi spreapus, limba olandezilor, ba §i a portughezilor,cléca nu cum-va, péné la ore-care punt, n'amnuméra printre acestea, la sud, pe cea spaniola0 pe cea italiana, odinióra atat de respandite intota Europa. Tot a§a sunt, mai in vecinatate cunoi, limba rusosca, cea grOca moderna 0 cea ma-ghiara.

'Rite aceste natiuni i0 cultiva de sigur, antcat nol, 0 pOte chiar mai mult cleat nol, graiu-rile lor particulare; Vibe ail ca nol Academii §iSocietdti literare 0 sciintifice.

Tote, in sinul corpurilor invëtate ale lor,vorbescil §i tiparescil in limba Vrii; dar acestea,fiind preocupate de a nu pune subt obrocul ex-clusiv al unui patriotism reil inteles, productiu-nile spiritului §i ale studielor care pail sa facaonOre patriei §i. sciintei el, tOte recurgt la unadin limbele care se bucura de un carecter maiuniversal, una din acele limbe pe care nu le pottign5ra Omenii ce volt sa se tina in curentulpropWtor al sciintelor moderne.

41*

644 PIA DESIDERIA

Tn acele tëri , chiar Academiile traducti inextracte §i adesO in extenso , -principalele lor o-pere, i le del publicitii externe intr'una dinlimbele franceza, germana séti engleza.

Ore, ceia ce fact aceste popóre, adesé maiinaintate in cultura decat nol, fi-va ru§ine s o

facem i nol? Sa, stain a judica pe dreptate,vom recum5sce ca idea ce le mana intru acOsta,este i mai patriotica i mai luminatore decatacel exclusivism restrins care le ar isola pe ele

precum ne isoloza pe nob cu totul de mi§-carea progresiva a sciintei. FacOnd altfel ei art]mentine pe toti strainii precum II mentinemnoi, in credinta ca la ei, ca §i la nob, mintea

studiul nu product] nimic , nimic care sa fiedemn de a aduce un contingent folositor la cu-noscintele oNtesci ale lumil civilisate.

domnilor colegi, mie care tra-iesc acum de mai multi ani in strainatate i vëdcat de WI suntem cunoscuti i preguiti sub ra-portul culturei intelectuale afara din Vra nostra,permiteti'mi a supune aceste consideratiuni laseridsele dvOstr6, cugetari.

Ele indemnat, §i nu tocmai , yemarturisesc fail de Ore-care dor §i mustrare decuget, a scrie cartea mea asupra tesauruluide la PetrOsa, in limba de caracter mai universala tëril in care locuiesc.

In acea Vra mai am i inlesnirea de a gasi

§i

Permiteti'mi,

m'at

PIA DESIDERIA 615

la indemana tOte mijlOcele de informatiune §i destudiü ce 'mi sunt necesarii, precum bibliotecele§i museele cele mai bogate, Omenii cei mai de-dati cu multe din materiile pe care can sa leating in cursul cercetarilor mele.

De altmintrelO, acea limba, singura din celeapu sane pe care me pricep 6re cum a o indruga,adica limba franceza, este tot de o data §i aceiape care o inelegO, o vorbescti o scrit chiarcu inlesnire toti cati aril voi, la noi, sa citésclpublicatiunea mea.

Mult nu m'am instrainat nici de tOra mea,nici de datoriile mele de academic roman, col-6ndterel franceze ajutórele de studiii pe care ea leposeda in neasemuita imbilpgare , faça, cu anOstra ; 'far limbei franceze ceréndu'i un mijlocde a face cunoscut, nu numai Romanilor, dar §iintregului public cult din tOte continentele, fapteale caror enunciare i elucidare nu potil aducedecat folos §i onOre patriei nOstre.

Sreilind acOsta expunere, me tern, stimaticolegi , c me yeti crede , dupe cuvintele mele,mult mai presupmtios decat sunt in realitate. Colace me face de a vorbi intr'astfel, este chiar con-tactul in care am avut nenorocirea de a me afla,in decurs de mai multi ani, cu personalitaV mar-cante de aceia§i specialitate cu mine. M'am con-vins in cercul lor ca noi in§Me nu avem cuno-

i

646 PIA DESIDERIA

scintA despre propria nOstrA valdre, nu scim sA nedam bine semA nici de ate scim , nici de ateputem , nici de cAte suntem in stare sA produ-cern, atunci mai ales and nu ne am rasipi pu-terile, dupe röul nostru nArav.

§i aceste vederi semete, pe care eine scie !le priviti cu sfiela, cu induoieli §.1 pOte chiar cuzimbete de ironle, aceste vederi le yeti recunóscelesne de bune, de drepte i de luminOse, indatace ye yeti stramuta cu géndul cu aducereaaminte intr'un alt cerc al activitAtii nOstre na-tionale.

Acum vre o qece ani de ar fi e0t dintre noiun profet care sa ne afirme cA Ostea romanesca,militarii, dorobantil i cAlAra§ii no§tri sunt instare sa porte rasboiu in ten strAina sA selupte cu taria, cu av6ntul cu vitejia ce ei aftarAtat la Grivita, la Rahova 0 la Smirdan, noitoti atunci am fi plecat jalMc capul plini de do-rul ishengelor din trecutul nostru, §i, vai ! plinide necredinta intru cele viitóre.

Faptele lAudate ce ostaiI no§tri aft sAver§itdin imboldirea §.1 sub poruncile gloriosului nostruSuveran, carele a sciut sA recurh5scA i sA reinviein inimile românesci virtutea strAbuna, acele faptepetrecute pe campii de batalie, ne fact aqi sa ri-dicAm capul fArA sfielA, cu dreptA na6ndrie i aatemere pentru viitor

Sa cutezAm a'l ridica i pe campii

i

I

ii

PIA DESIDERIA 617

Tot-Augustul nostru Protector ne a Imbiat i penoi la acést nobi1 revendicare, indemnandu-ne

culegem de pretutindeni, cu soil* i consci-intA, datinele de orT ce fel ale trecutului. nostru.Cu ele, clisu-ne a primul Rege al RomAnilor,vom intemeia i pe acest -Warn viitorul tërifal poporulul romanesc

Bucuresa, 1887. Tiparit in Analele AcademiaRonidne pe anul 1887. Seria II.Tom. IX

SFtRIT

sU

I

TABLA MATER1ILORcoprinse In Volurnul III

VII. q*Evdo-Kvinantxtsc, EpistolA scrisa cu gend sä,fie precuvèntare la cartea Manua lul Vé-ncitorulut". 1874 3

eoprinsid . 5 vt 93I 9 vu 113

1.1 .... 21 yin 131

III 37 ix 150iv .... 50 x 172v 68 xf 194

Xli 218

VIII. Fragmente de literatura poporana. 1874 1879.

Credinte, datine i moravuri ale poporului ro-man de G. D. Teodorescu. rrecuvêntare . 223

Jupan Ranica, Vulpolul. Basmu pentru copil,localisat 233

Tigrul pácãlit. Poveste pentru copii, localisatá 247

41"

650

Vechi poeti al Rornãriilor. Precuventare laGolectiunea de poesii vechi 257

1,)ece basme mitologice, (inedite) prelucratedupe C. W. Cox, Tales of ancient Greece.

I. Apimeteft si Pandora 265II. Briarea 269III. Deucalion. 279IV. Patimele Demetrez 279V. Posidon Si Atena 287

VI. Apolon in Delos 292VII. Apo ion Pilianul 294

.Niobe si Latona 299Adinet . . - '303

X. Narcis 307

Povestile unchlasulul satos. Basme pagSnescl,de P. Ispirescu. Precuventare 11

IX. Istorie contimporanti. 1876 1887.

Cdte-va articole de politica, din diarul Romdnul.I. E pur si muses ! ..... . . . . 319

n. Patriotismul in &Ole 326Reridinal constitutional 334

/1,r. Proyresul prin ScJle 341V. Scóle si Boinci ramie 334

VL Simpatille Ungurilor pentru Turcia 360Spiritul de cucerire 367

VIII. Mamie bolnav at Orientului: 373IX. O cuyetare politica, 1877" 10 379

20 389XI. 397

xn. 71. 407Alianta cu Ruske la cas de rasbolu 414Conventinnea de rdsbozu cu .Rusia . 422

VIII.

TX.

vn.

., 4o

XIII. .

.

. . . . .

. .

.

415,. .

651

.x.v. Suz.eranitutea Turcie? 429Ce ne este acum mat profitabil - 436

xvu. Indeinndri la Indepentlenta .1. 441

2. . 447

Butevardul civilisotiunii in Orient 454Ungurii ei Romdniz . 460impcbm'utenirea Israel itier, Jo 466

71 2. 471

XXIII 8. . 476xx.rv. 4.. 477

Nicolae Balcescu i Scierde sale :Precuventare la Istoria Romdnilor sub .11.11ehaiu-

Vodd-Vitézul . 489Note la scrierile id N. Balcescu 502

Motil i Curcanil.RascOla Romanilor Ardeleni sub capetenia lor

Horia, in iOrna anilor 1781 1785. CuvOntarerostita in Ateneul din Bucuresci la 14126 fe-vruarie, 1878 5 I 1

Luarea Rahovei de cdtre ostile romanesci, lanoernvrie 1877. Cuventare rostita in Ateneuldin Bucuresci, la 25 martie (6 aprilie) 1878 357

Regatul Romaniei si Republica franceza.Cuvént rostit in limbo, franceza la banchetul

dat de colonia români, din Paris, in clioade 10,22 main, 1882, pentru incoronarea M.S. Carol I ca Rege al Romaniei 614

Pia Desideria.Dare de seMa despre lucrarea operel Le Ted-

sor de POrossa", rostita in sedinta publica,din 22 martie 1887, a Academiel Romano . 620

XVI. .

. .

PP

xix.

xxi.xxu.

.

Xs.

upload.wikimedia.org · yeta0- min [et! ko1 doninulta c. c. cornescu. amice, cand 'ml al dat...

Documents