oD cA- lt-? *(

OSCARWTLDE

x?ffi$ryYXeffiY&3X:

r&Jx ffimmflAN ffixqnv

Traducere din limba englezdDumi,tru Mazilu

-&*

'rmu

PREIATA

Artirt,rl este crearor de lucruri frumoase.

Jblul artei esie si reveleze aita gi si-l ascuhdi pe artist.Critic este acela care poate transpune intr-un alt mod

sau intr-o alti substangl impresia produsl asupra sa delucrurile frumoase.

Critica cea mai distinsi, Ia fel ca ;i cea mai modesti,este un procedeu autobiografic.

l.Aceia care glsesc inlelesuri urAte ih lucrurile frumoase

sunt desfrinagi fXrI a fi incAntltori. Asta este o greseali.Cei care gisesc intelesuri ffumoase in lucrurile fru-

moase sunt oameni cultivaqi. Pentru ei existi sperangi.Sunt cei alegi, pentru care lucrurile frumoase iir.*-r,lnumai FrumuseEe.

Nu existi ceva ce s-ar putea numi carte morall sauimorali. Cirgile sunt bine sauprosr scrise. Atita tot.

Sila secolului al noulsprezlulr faEi de Realism esteftria ce-l cuprinde pe Caliban' in cllpa cXnd i;i vede

Sila secolului al noulspre zecelea fagi"de Romantismfuria ce-l cuprlnde pe Caliban in clipa cAnd nu-gi

vedea chipul in oglindi.

monstruos'din Fz rtan a de Shtkesp ear e.

Oscar Wilde

1Z

Viaga morali a oamenilor este o parte din materialul

folosit de artist ca subiect, insl moralitatea artei constiin folosirea deslvArgiti a unui material lipsit de desi-

virgire. Nici un artist nu doregte si dovedeasci ceva.

Chiar gi adevirurile pot fi dovedite.

Nici un artist nu are preferinge de ordin moral. La un

artist, o preferinEi de ordin moral devine manierism sti-

listic de neiertat.Artistul nu poate ff niciodatl morbid. EI are posibili

tatea si exprime orice.

GAndirea 9i limbajul sunt Pentru artist ustensile ale

unei anumite arte.

Viciul gi virtutea sunt Pentru artist materie primimenitl unei anumite arte.

Din punct de vedere al formei, tipici pentru toate

artele este arta muzicianului' Din punct de vedere al sim-

girii, tipici este miiestria actorului.Orice arti este in acelagi timp aparengi gi simbol.

Cei care pitrund dincolo de aparengi o fac pe pro-

priul lor risc.

Cei care deslugesc simbolul o fac pe propriul lor risc.

Adevirul e cl. arta oglindegte spectatorul, nu viaga.

Diversitatea opiniilor privitoare Ia o operi de artiarat|ceacea operi este noui, complexi 9i fundamentali.

CAnd criticii nu se ingeleg, artistul este in deplin

acord cu el insugi.

Putem ierta unui om vina de a fi creat un lucru in'zestrat cu utilitate Practici, atata vreme cAt nu-l admiri.

Portretul lui Dorian Gray

r3

Singura scuzipentru crearea unui lucru lipsit de utilitatepractici poate fi doar admiragia negirmuritl

Orice artl este cu totul lipsiti de utilitate practicl.

oY,Y'

Viaga moraln " or*.tilI este o parte din materialul

folosit de artist ca subiect, insi moralitatea artei constiin folosirea deslvArgitl a unui material lipsit de desi-

virgire. Nici un artist nu doregte sl dovedeascL ceva.

Chiar gi adevirurile pot fi dovedite.

Nici un artist nu are preferinge de ordin moral. La un

artist, o preferingi de ordin moral devine manierism sti-

listic de neiertat.Artistul nu poate ff niciodatl morbid. El are posibili-

tatea si exprime orice.

Gindirea gi limbajul sunt Pentru artist ustensile ale

unei anumite arte.

Viciul gi virtutea sunt Pentru artist materie primimeniti unei anumite arte.

Din punct de vedere al formei, tipicl pentru toate

artele este arta muzicianului. Din punct de vedere al sim-

girii, tipici este miiestria actorului.Orice artl este in acelagi timp aparengi gi simbol.

Cei care pitrund dincolo de aparenEi o fac pe pro-priul lor risc.

Cei care deslugesc simbolul o fac pe propriul lor risc.

Adevirul e ci arta oglindegte spectatorul, nu viaga.

Diversitatea opiniilor privitoare la o operl de artlaratlclacea operi este noui, complexi gi fundamentali.

CAnd criticii nu se ingeleg, artistul este in deplinacord cu el insugi.

Putem ierta unui om vina de a fi creat un lucru in'zestrat cu utilitate practici, ateta vreme cAt nu-l admiri.

Portretul lui Dorian Gray

r3

Singura scuzi pentru crearea unui lucru lipsit de utilitatepractici poate fi doar admiragia negirmuriti.

Orice arti este cu totul lipsiti de utilitate practicl.

CAPITOLUL I

1l,rlVlireasma bogatl a trandafirilor plutea prin intregatelierul, iar cAnd adierea ugoari a vXntului vlratic se

strecura printre copacii din grldini, Pe u;a deschisi ni-vilea aroma plini a liliacului sau parfumul mai suav

al florilor rogii de miceg.

Din colgul divanului de traiste de 9a persiene Pe care

gedea intins, fumAnd, asa cum avea obicei, nenumlrate

giglri, lordul Henry \Totton abia putea si zireasci luci-

rile de dulceaga gi coloritul mierii ale bobocilor unui

bobigel cu ramuri atAt de tremuritoare, incAt plreauoricAnd gata s[ se frAngi sub povara unor asemenea fru-museri invipiiate; din vreme in vreme, umbrele ca nigte

nlluciri ale pislrilor pornite in zbor gAgneau pe lungile

perdele de mitase scumpi intinse peste fereastra uriagi,

pricinuind pentru o clipl efecte de atmosferi jap onezd

ce-l fbceau si-gi aduci aminte de acei pictori din'Tokyo,

cu chipuri palide, ca sculptate in jad, atAt de iscusigi

in incerclrile lor de a sugera agerimea gi migcarea folo-sind mijloacele unei arte prin definigie staticl. ZumzetulposomorAt al albinelor ce-gi croiau drum prin iarba

inaltS. gi netunsi ori se roteau cu stiruinle monotoni injurul gepilor poleigi cu praf al tufelor rizlege de caprifoi,

Oscar Wild.e

fipireau sI faci r;.cerea incl 9i mai aplsito are. Zgomo-tele stinse ale Londrei aminreau notele de bas ale uneiorgi indepirtate.

in mijlocul inclperii, prins pe un sevalet ridicat,se afla portretul in mi.rime naturall al unui tAnlr de ofrumusere fizicS. extraordinari, iar in faga portretului,ceva mai departe, sedea artistul insusi, Basil Hallward,a cirui disparitie neasteptari, petrecurl cu cAtiya ani maiinainte, pricinuise pe vremea aceea atar de multi agitagie

9i diduse nagtere arerorpresupuneri dintre cele mai stranii.Pe cAnd privea fiptura gratioasi si incintitoare cu

atAta miiestrie oglinditlprin arra sa, un zimbet de desfb-tare aluneci pe chipul pictorului gi piru ci vrea sZ. zlbo-veasci acolo. Dar deodati tresiri gi, inchizind ochii, i9iagezi degetele peste pleoape ca gi cAnd ar fi vrut sl-siferece in minte cine gde ce vis ciudat din care i-ar fi fostteami si nu se trezeasci.

- Este cea mai reusitl lucrare a ta, Basil, cel mai buntablou pictat de tine vreodati, spuse cu yoce stinsi lor-dul Henry. Anul viitor trebuie s[J trimiEi neaplrat laGrosvenort. Academia e ceva prea mare gi prea banal.De cAte ori am cilcat pe acolo, am dat ori pesre preamulgi vizitatori pentru a mai avea posibilitatea si aJmirtablourile, ceea ce a fost ingrozitor, ori peste prea multe ta-blouri ca s5. mai pot admira vizitatorii,ceea ce a fost inci1 Grosvenor Gallery, galerii de arti din Londra, infiintate in lg77 , turde

in fiecare an, la 1 mai, se deschid expoziqii de picturi si sculpmrl.

Portretul lui Dorian Gray

r7

gi mai rlu. Silile de la Grosvenor sunt intr-ade vir si

gurul loc potrivit.

- Nu cred ci am sl-l trimit undeva, rispunse c'lilaruncAndu-gi capul pe sPate in felul acela caraghios c:

la Oxford starnea atAt de adesea hazul colegilor- I\n-am si-l trimit niciieri.

Lordul Henry inilgi din sprAncene ;i il privi u[prin ghirlandele strivezii de fum albistriu ce se inco

ceau in cercuri capricioase, ridicAndu-se din rigarei

amestecati cu mult oPiu.

- SI nu-l trimigi niciieri ? Cum aga, dragul meul (

motive ai putea si ai? Ciudate fiinge mai sunted gi rpictorii! Agi fi in stare de orice ca si cAgtigagi faiml $iindati ce-o obginegi, parci nu gtigi cum si va lepilde ea. E o nerozie crasi, fiindci nu existl pe lume &un singur lucru mai rlu decAt si se vorbeasci pe scer

ta, 9i acela e si nu se vorbeasci deloc. Un asemenea Ptret are si te ageze cu mult deasupra tuturor tineilortAnglia gi ii va face pe bitrAni si moari de invidie, doamenii bitrAni sunt vreodati in stare si tr5iasci o m

- $tiu ci ai sl rirzi de mine, rispunse pictorul,,adevirul e ci nu-l pot exPune. Am pus in el mult pmult din propria-mi fiingl.

Lordul Henry se intinse pe divan, apoi izbucni in

- Da, gtiam cl ai sl rizi, dar cu toate astea, nu gispus decAt purul adevir.

- Mult prea mult din propria-ti fiingi! Pe cuvirmeu, Basil, n-ag fi crezrtt ci egti atAt de infumurae ;

Oscar Wilde

6ireau si facl ticere a inci gi mai apisito are. Zgomo-dc stinse ale Londrei aminteau notele de bas ale uneirgi indepirtate.

in mijlocul inciperii, prins pe un gevalet ridicat,c afla portretul in mirime narurali al unui rAnir de o

nrmusere fizici extraordinari, iar in faga portretului,wa mai departe, sedea artistul insu;i, Basil Hallward,cirui disparigie neasteptatl, petrecutl cu cAgiva ani mai

nainte, pricinuise pe vremea aceea atat de multi agitagie

i{Bduse nagtere atetor presupuneri dintre cele mai stranii.

Pe cind privea fiptura gralioasl gi incAntltoare cu

dta miiestrie oglinditiprin arra sa, un zArnbet de desfr-

rre dunecl pe chipul pictorului gi piru cI vrea si zibo-casca acolo. Dar deodatl tresiri gi, inchizAnd ochii, igi

Eczi degetele peste pleoape ca gi cind ar fi vrut si-gitrcce in minte cine stie ce vis ciudat din care i-ar fi fostcami si nu se trezeascl.

- Este cea mai reugiti lucrare a ta, Basil, cel mai bunrblou pictat de tine vreodati, spuse cu voce stinsl lor-lul Henry. Anul viitor trebuie sl-l uimigi neapirat laIrosvenorr. Academia e ceya prea mar€ gi prea banal.)c cire ori am cilcat pe acolo, am dat ori peste preamlgi vizitatori pentru a mai avea posibilitatea sI admirSlourile, ceea ce a fost ingrozitor, ori peste prea multe ta-

louri ca si mai pot admira vizitarorii, ceea ce a fost inci

Grosr-enor Gallery galerii de arti din Londra, tnfiingate in 787T,,andeh Gecare an, la 1 mai, se deschid expozitii de picturi gi sculpturi.

Portretul lui Dorian Gray

17

gi mai riu. Silile de la Grosvenor sunt intr-adevir sin-

gurul loc potrivit.

- Nu cred cI am si-l trimit undeva, risPunse celilaltaruncindu-gi capul pe spate in felul acela caraghios care

la Oxford sternea atet de adesea hazul colegilor. Nu,n-am si-l trimit niciieri.

Lordul Henry inllgi din sprincene 9i il privi uluitprin ghirlandele strivezii de fum alblstriu ce se incoh-ceau ln cercuri capricioase, ridicAndu-se din gigara luiamestecati cu mult opiu.

-Si nu-l trimigi niciieri? Cum aga, dragul meu? Ce

motive ai putea si ai? Ciudate fiinge mai suntegi gi voi,

pictorii! Agi fi in stare de orice ca si cAgtigagi faiml. $i, de

indati ce-o obginegi, parci nu gtigi cum si vI lepidaqi

de ea. E o nerozie crasi, fiindci nu existi pe lume decitun singur lucru mai riu decAt si se vorbeasci pe seama

ta, gi acela e sI nu se vorbeasci deloc. Un asemenea Por-tret are si te ageze cu mult deasupra tuturor tinerilor dinAnglia si ii va face pe bitrini si moarl de invidie, dacloamenii bitrini sunt vreodati in stare si trliasci o emogie.

- $tiu ci ai sd. rdzi de mine, rlspunse pictorul, dar

adevirul e ci nu-l pot exPune. Am pus in el mult prea

mult din propria-mi fiingl.Lordul Henry se intinse pe divan, apoi izbucni in rAs.

- Da, ;tiam ci ai si rdzi, dar cu toate astea, nu gi-am

spus decAt purul adevir.

- Mult prea mult din propria-gi fiingi! Pe cuvXntul

meu, Basil, n-ag fi crezatci egti atit de infumurat: 9i igi

4'1

Oscar Wilde

r8

spun foarte cinstit ci nu pot sesiza nici o asemS.nare in-tre tine, cu chipul tiu aspru si colguros qi pirul negru ca

smoala, si acest tlnir Adonisr ce pare alcituit din fildeggi petale de trandafir. Dar uitl-te bine, dragul meu, e

Narcis2 insusi, pe cAti vreme tu - e drept, ai o expresiefoarte intelectualizati. si multe altele de acelagi fel. Nu-mai cI frumusegea, frumusetea adevirati ia sfArgit acolounde incepe expresia intelectualizatl. Intelectul este prinel insu;i un mod de a exagera si nimiceste armoniaoricirui chip. in clipa cAnd cineva sti 9i gAndegte devinein intregime numai nas, ori numai frunte, sau altceva res-

pingitor. Ia aminte la oamenii care au fi.cut carieristrlluciti in orice profesie savanri. Sunt de o hido;eniedesivlrgiti! ExceptAnd, bineingeles, Biserica. Dar nu uitaci slujitorii Bisericii nu gAndesc. La vArsta de optzeci deani un episcop continui si repete rot ce a fost invigatsi spuni pe yremea clnd era un biietan de optsprezece,iar urmarea fireasci e ci totdeauna r5.mAne cu adeviratfermecS.tor. Misteriosul tAnlr care ti-e prieten si al ciruinume nu mi l-ai spus niciodatl, dar al cirui portrerliteralmente mL fascineazi, nu gAndegte nici o clipi. De

1 Erou din mitologia elini, tAnlr de o frumusete fermecltoare, iubir deAfrodita, zeita frumuseEii.

2 Personaj din mitologia antici. inzestrat cu o frumuseqe deosebiti,a respins dragosrea zeitei Echo, iar zeiga l-a pedepsit ficAnduJ si se

indrigosteascl de propria sa imagine oglinditi in api. Dupi ce s-achinuit indelung din pricina acestei iubiri fbri putingi de implinire,a fost transformat in floare.

Portretul lui Dorian Gray

r9

asta sunt absolut convins. E una dintre fbpturile acelea

frumoase gi lipsite de creier care ar trebui sI se afle

totdeauna aici pe vreme de iarni, cind nu sunt flori, gi

totdeaunape vreme de vari, cA'nd avem rebuingl de ceva

pentru a ne ricori inteligenga. Nu te mai lingugi singur,

Basil; nu semeni cu el nici mlcar pe departe.

- Nu ingelegi ce vreau si spun, Harry, rispunse artis-

tul. Bineingeles cI nu semln cu el. O gtiu foarte bine. $i,intr-adevir, mi-ar pirea grozar de riu dacl i-a; semena.

fudici din umeri? igi vorbesc foarte sincer. Existi o anu-

miti fatalitate legatl de orice distincgie fizicl.oriintelec-tuali, o fatalitate de soiul aceleia care parci urmiregtede-a lungul istoriei pagii nesiguri ai regilor. Este mai bine

si nu te deosebegti de cei din jur. Pe lumea asta urAgii 9i

progrii au ror ce e mai bun in viagl. Pot sta linigdgi infotoliu 9i sI se zgiiasc|la piesl. Daci nu cunosc gustulvictoriei, sunt cel pugin scutigi de amiriciunea infrAn-

gerilor. Tiiiesc asa cum s-ar cuveni si triim cu togii, fhrigriji, nepisltori gi senini. Nu aduc niciodati nenorocirea

pe capul altora gi nici n-o primesc din partea celorlalgi.

Situagia gi bog5gia ta, Harry; mintea mea, asa cum e ea -adici arta mea, cu cAti valoare poate avea; frumusegea luiDorian Gray - cu tofii vom suferi de pe urma darurilorce ne-au fost hirlzite de zei, vom suferi cumplit.

- Dorian Gray? Aga il cheamS? intrebi lordul Henrypigind de-a curmezi;ul atelierului, citre Basil Hallward.

- Da, aga il cheaml. Dar n-aveam de gAnd si-gi spun'

- De ce nu?

Oscar Wilde

r8

spun foarte cinstit ci nu pot sesiza nici o asemlnare in-tre tine, cu chipul tlu aspru 9i colguros si pirul negru ca

smoala, gi acest tAn5.r Adonisr ce pare alcituit din flldeggi petale de trandafir. Dar uiti-te bine, dragul meu, e

Narcis2 insugi, pe citi vreme tu - e drept, ai o expresiefoarte intelectualizati gi multe altele de acelagi fel. Nu-mai ci frumusegea, frumusegea adev5.rati ia sfbrsir acolounde incepe expresia intelectualizatl. Intelectul este prinel insugi un mod de a exagera si nimiceste armoniaoricirui chip. in clipa cind cineva stl gi gAndegte devinein intregime numai nas, ori numai frunte, sau altceva res-

pingitor. Ia aminte la oamenii care au ficut carier5strlluciti in orice profesie savanrl. Sunt de o hidogeniedesivirgitl! ExceptAnd, bineingeles, Biserica. Dar nu uitaci slujitorii Bisericii nu gAndesc. La vArsta de optzeci de

ani un episcop continuS. s5. repete rot ce a fost invlgatsl spuni pe yremea cind era un blietan de optsprezece,iar urmarea fireascl e c5. rotdeauna rim3.ne cu adeviratfermecS.tor. Misteriosul tAnir care ti-e prieten si al clruinume nu mi l-ai spus niciodatL, dar al cirui porrrerliteralmente mi fascineazi, nu gAndeste nici o clipi. De

Erou din mitologia elini, tinir de o frumuseqe fermecitoare, iubit de

Afrodita, zeiga frumusegii.

Personaj din mitologia antici. inzestrar cu o frumusege deosebiti,a respins dragostea zeitei Echo, iar zeita l-a pedepsit fhcAnduJ si se

indrlgosteasci de propria sa imagine oglinditl in api. Dup[ ce s-a

chinuit indelung din pricina acestei iubiri fSri putingS. de implinire,a fost transformat in floare,

Portretul lui Dorian Gray

t9

asta sunt absolut convins. E una dintre flpturile acelea

frumoase gi lipsite de creier care ar trebui si se afle

totdeauna aici pe rrreme de iarni, cAnd nu sunt flori, gi

totdeauna pe vreme de varl, cAnd avem trebuingi de ceva

pentru a ne ricori inteligenga. Nu te mai lingqi singur,

Basil; nu semeni cu el nici micar pe departe .

- Nu ingelegi ce vreau sI spun, Harry, rlspunse artis-

tul. Bineingeles ci nu semln cu el. O gtiu foarte bine. $i,intr-adevir, mi-ar pirea grozay de rlu daci i-ag semena.

Ridici din umeri? iqi vorbesc foarte sincer. ExistI o anu-

mitl fatalitate legati de orice distincgie fizicd.oriintelec-tuali, o fatalitate de soiul aceleia care parci urmiregtede-a lungul istoriei pagii nesiguri ai regilor. Este mai bine

si nu te deosebegti de cei din jur. Pe lumea asta urAgii gi

progtii au tot ce e mai bun in viagi. Pot sta linigtigi infotoliu gi si se zgiiasclla piesi. DacI nu cunosc gustulvictoriei, sunt cel pugin scutifi de amiriciunea infrAn-

gerilor. Thiiesc aga cum s-ar cuveni si trlim cu togii, fhrlgriji, nepisltori gi senini. Nu aduc niciodati nenorocirea

pe capul altora gi nici n-o primesc din partea celorlalgi.

Situagia;i boglgia ta,Harry; mintea mea, asa cum e ea -adici arta mea, cu cAti valoare poate avea; frumuse gea luiDorian Gray - cu torii vom suferi de pe urma darurilorce ne-au fost hlrizite de zei,vom suferi cumplit.

- Dorian Gray? Aqa il cheami? intrebi lordul Henrypigind de-a curmezigul atelierului, citre Basil Hallward.

- Da, aga il cheami. Dar n-aveam de gAnd si-gi spun.

-De ce nu?

Oscar Wi,lde

zo

- Ei, n-ag putea sI explic. CAnd dau peste oameni care

imi plac nemisurat de mult, niciodati nu le divulg nu-mele. Mi s-ar plrea cI renunt la o parte din fiinga lor. Amajuns sI indrlgesc lucrurile tainice. Am impresia cI nu-mai in felul acesta viaga modernl mai poate devenipentru noi misterioasl gi minunatl. E destul sI ascunzi

un fapt cAt de obignuit, pentru a face din el ceva incin-titor. De-o vreme incoace, de cXte ori plrisesc Londra,nu spun niminui incotro mi duc. Daci ag spune, m-as

lipsi de orice bucurie. E un obicei cam trisnit, ag indriznis[ afirm, dar s-ar plrea c[ intr-un fel oarecare aduce multromantism in existenga cuiva. Probabil ci din pricinaasta mi consideri un mare aiurit, nu-i aga?

- Ba de fel, rlspunse lordul Henry, absolut de fel,dragi Basil. DupI cAte se pare, ai pierdut din vedere cisunt insurat, iar unicul farmec al cisniciei e ci face dinviaga plini de ingeliciuni nevinovate ceva absolut indis-pensabil pentru ambele pirgi. Niciodatl nu gtiu undese afli neyasti-mea, iar nevasti-mea nu stie niciodaci cuce anume mi indeletnicesc. CAnd ne intAlnim - si ne maiintAlnim din vreme in vreme, daci luim masa impreuniin orag ori ne ducem in viziti la duce - ne spunem unulaltuia cele mai trisnite istorii, pistrAnd pe chip cea mairigidi seriozitate. La treburi dinr-astea nevasti-mea e

foarte priceputi - de fapt, cu mult mai priceputi decAt

mine. Niciodati nu incurci lntAlnirile, pe cAnd eu vegnic

le incurc. Iar daci m[ di de gol, niciodati nu face scandal.

Portretul lui Dorian Gray

Uneori chiar mi-ag dori si stlrneasci pugini cearti, dar

se mulgumegte si rAdi de mine.

- imi displace profund felul cum vorbegti despre

viaga ta de familie, Harry, zise Basil Hallward indrep-

tXndu-se citre uga ce didea in gridini. Sunt convins cI,

de fapt, trebuie si fii un sog foarte bun, dar te ruginezi

cumplit de propriile tale virtugi. Egti un tip formidabil.Niciodati nu rostegti un cuvint moral, dar niciodati nu

faci un gest reprobabil. Cinismul tiu e simpli afectare.

- A te purta in chip firesc e simpli afectare, gi inci cea

mai iritanti afectare din cAte cunosc, rosti lordul Henry,

izbucnind in ris, apoi cei doi tineri ie;iri impreunl ingridini gi se intinserl in voie pe o banci lungi de bambus

adipostiti la umbra unui bogat tufig de lauri' Razele

soarelui alunecau pe frunzele sclipitoare. Prin iarbi tre-

murau aglicele albe.

DupS o pauzi, lordul Henry scoase ceasul gi murmuri:

- Mi-e teaml ci sunt silit si plec, Basil, dar inainte de

a pleca insist si-mi rispunzi la o intrebare pe care !i-ampus-o inci mai de mult.

- Despre ce e vorba? intrebl pictorul continuind sI

gini ochii pironigi in plmint.- $tii foarte bine.

- Nu Etiu, Harry.

- Bine, atunci am si-qi spun eu. Doresc s[-mi explici

din ce pricini nu vrei sl expui portretul lui Dorian Gray.

Dar doresc si aflu pricina adeviratl.

- f,i-am spus pricina adevirati.

IGi

I

q

Oscar Wilde

- Ei, n-ag putea si explic. Cand dau peste oameni care

imi plac nemlsurat de mult, niciodati nu le divulg nu-mele. Mi s-ar pirea ci renunt la o parte din fiinga lor. Amajuns sI indrlgesc lucrurile tainice. Am impresia cI nu-mai in felul acesta viaga moderni mai poate devenipentru noi misterioasi gi minunati. E destul si ascunzi

un fapt cAt de obignuit, pentru a face din el ceva incAn-titor. De-o vreme incoace, de cAte ori pirisesc Londra,nu spun niminui incotro mi duc. Daci ag spune, m-ag

lipsi de orice bucurie. E un obicei cam trlsnit, ag indriznisi afirm, dar s-ar p5.rea ci. intr-un fel oarecare aduce multromantism in existenta cuiya. Probabil cI din pricinaasta mi consideri un mare aiurit, nu-i asa?

- Ba de fel, rS.spunse lordul Henry, absolut de fel,dragi Basil. Dupi cAte se pare, ai pierdut din vedere cisunt insurat, iar unicul farmec al cisniciei e ci face dinviaga plini de ingellciuni nevinovate ceva absolut indis-pensabil pentru ambele pirgi. Niciodati nu ;tiu undese afli nevast5.-mea, iar nevasti-mea nu stie niciodati cuce anume mi indeletnicesc. CAnd ne lntAlnim - si ne maiintAlnim din vreme in vreme, daci lulm masa impreunlin oras ori ne ducem in vizitl la duce - ne spunem unulaltuia cele mai trisnite istorii, plstrAnd pe chip cea mairigidl seriozitate. La treburi dintr-astea nevastl-mea e

foarte priceputl - de fapt, cu mult mai priceputi decAt

mine. Niciodati nu incurci intAlnirile, pe cand eu vegnicle incurc. Iar daci mI dI de gol, niciodarl nu face scandal.

h!'*U?',y:9"Yzt

Uneori chiar mi-ag dori si stArneasci Pufini cearti, dar

se mulgumegte si rAdI de mine.

- imi displace profund felul cum vorbegti despre

viaga ta de familie, Harry, zise Basil Hallward indrep-

dndu-se citre uga ce dldea in gridini. Sunt convins ci,de fapt, trebuie si fii un so! foarte bun, dar te ruginezi

cumplit de propriile tale virtugi. Egti un tip formidabil.

Niciodatl nu rostegti un cuvAnt moral, dar niciodati nu

faci un gest reprobabil. Cinismul t1u e simpli afectare.

- A te purta in chip firesc e simph afectare, gi incl cea

mai iritantl afectare din cAte cunosc, rosti lordul Henry,

izbucnind in rAs, apoi cei doi tineri iegiri impreuni ingrldini 9i se tntinseri in voie pe o banci lungi de bambus

adipostiti la umbra unui bogat tufig de lauri. Razele

soarelui alunecau pe frunzele sclipitoare. Prin iarbl tre-

murau aglicele albe.

Dupi o pauzl, lordul Henry scoase ceasul 9i murmuri:

- Mi-e teami ci sunt silit si plec, Basil, dar inainte de

a pleca insist si-mi rispunzi la o intrebare pe care !i-ampus-o lnci mai de mult.

- Despre ce e vorba? intrebi pictorul continuAnd sigini ochii pironigi in plmXnt.

- $tii foarte bine.

- Nu gtiu, Harry.

- Bine, atunci am si-gi sPun eu. Doresc si-mi explici

din ce pricini nu vrei sl expui portretul lui Dorian Gray.

Dar doresc si aflu pricina adevirati.

- f,iam spus pricina adevirati.

{

Oscar Wi,lde

2Z

-Nu, nu mi-ai spus-o. Ai afirmat ciportretul cuprin-de prea mult din propria ta fiingl Asta insl e o copilirie.

- Harry, zise Basil HallwardprivinduJ drept in ochi,orice portret pictat cu adevirati simtire este un porrretal artistului, nu al celui care ii poze a zd.. Cel care pozeazinu-i decAt un accident, un simplu prilej. Nu pe el ildezvlluie pictorul, ci mai degrabi pictorul este acelacare, prin plnza zugrivitd,, se dezvlluie pe sine insugi.Pricina pentru care nu voi expune acest portret esteteama ci in el am dezviluit taina propriului meu suflet.

Lordul Henry izbucni in rAs, apoi intrebl:- $i ce anume raini ai dezviluit?

- Am si-gi explic, spuse Hallward, dar o expresie deadAnci stinghereall i se intipiri pe fagi.

- Agtept cu neribdare, Basil, urmi prietenul uitAn-du-se la el.

- O, de fapt sunt foarte putine lucruri de spus, Harry,rispunse pictorul, si tare mi-e teami cI-gi va veni destulde greu sI ingelegi. Probabil ci nici n-o si mi crezi.

Lordul Henry zAmbi, apoi, aplecXndu-se, culese diniarbi o aglicl cu petale roz si o cercetl atent.

- Sunt pe deplin incredingat ci am si ingeleg, reluilordul, uitAndu-se cu incordare la discul mic de frun-zulige albe-aurii, iar in ceea ce privegte lucrurile pe care lepot crede, sunt in stare si cred orice, cu condigia si ffe cutotul de necrezut.

VAntul scuturi cigiva boboci din pomii in floare,.iar grelele buchete liliachii, cu stelugele lor adunate in

Portretul lui; Dori.an Gray

4

ciorchine, se leginari inainte 9i inapoi prin aerul mol-com. LJn greiera; incepu si gArAie in apropierea ziduluigi, ca un firicel albastru, o libeluli cu trup prelung gi

subgire pluti pe deasupra lor purtati de aripile cafenii gi

transparente. Lordul Henry avea impresia cl aude bitiileinimii lui Basil Hallward gi agtepta curios sI asculte ce

avea si urmeze.

- Povestea nu-i deloc complicati, vorbi pictorul dupio vreme. Acum doul luni de zile am luat parte la o recep-

qie dati de lady Brandon. $tii gi tu ci noi, bieEii artigti,trebuie si ne mai aritim din cAnd in cAnd in societate,

doar pentru a reaminti publicului ci nu suntem nigte

sllbatici. Aga cum mi-ai spus tu cAndva, cu un frac gi

o cravati albi oricine, chiar gi un agent de bursi, poate

cAgtiga faimi de om civilizat. Ei, gi dupi ce am stat acoloyreo zece minute discutAnd cu doamne masive gi impo-

pogonate gi cu academicieni pisilogi, deodati mi-am dat

seama ci cineva se uiti la mine. M-am intors pe jumitate

9i atunci l-am zilrit pentru prima oari pe Dorian Gray.

CAnd privirile ni s-au intilnit, am simgit cI pilesc. M-acuprins un straniu simgimAnt de groazl. Am gtiut ci mia{\u fagi,, in fagi cu cineva a clrui personalitate este ea

singuri atAt de fascinantl, incAt, daci ag ingidui, mi-ar

absoarbe intreaga fiingi, tot sufletul, pAni gi arta. Dar nuvoiam ca in viaga mea si existe vreo inrAurire veniti dinafarl. $tii gi tu foarte bine, Harry, ce fire independen-

ti sunt. Totdeauna am fost singurul meu stipAn sau, cel

pugin, aga au stat lucrurile pAni cAnd l-am intilnit pe

Oscar Wilde

)-z

- Nu, nu mi-ai spus-o. Ai afirmat c[portretul cuprin-de prea mult din propria ta fiingi. Asta insi e o copihrie.

- Harry, zise Basil Hallward privindu-l drept in ochi,orice portret pictat cu adevlrati simgire este un porrretal artistului, nu al celui care ii pozeaz\,. Cel care pozeazd"

nu-i decit un accident, un simplu prilej. Nu pe el ildezviluie pictorul, ci mai degrabi pictorul este acelacare, prin pitnza zugrdviti., se dezviluie pe sine insugi.Pricina penffu care nu voi expune acest portret este

teama cI in el am dezviluit taina propriului meu suflet.Lordul Henry izbucni ln rAs, apoi intrebi:- $i ce anume taini ai dezviluit ?

- Am si-gi explic, spuse Hallward, dar o expresie deadAnci stinghereali i se intipiri pe fagi.

- Aqtept cu neribdare, Basil, urm5. prietenul uitAn-du-se Ia el.

- O, de fapt sunt foarte pugine lucruri de spus, Harry,rispunse pictorul, si tare mi-e teami cl-ti va veni destulde greu s5 ingelegi. Probabil ci nici n-o si mi crezi.

Lordul Henry zAmbi, apoi, aplecAndu-se, culese diniarbi o aglici cu petale roz si o cercet;. atenr.

- Sunt pe deplin incredinEat cI am sI ingeleg, relullordul, uitAndu-se cu incordare la discul mic de frun-zulige albe-aurii, iar in ceea ce priveste lucrurile pe care lepot crede, sunt in stare si cred orice, cu condigia s5. fie cutotul de necrezut.

VAntul scuturi cXgiva boboci din pomii in floare;iar grelele buchete liliachii, cu stelugele lor adunate in

Portretul lui Dorian Gra"t

4

ciorchine, se leglnari inainte 9i inapoi prin aerul mol-com. LJn greierag incepu s[ gArAie in apropierea zidului

9i, ca un firicel albastru, o libeluli cu trup prelung 9isubgire plud pe deasupra lor purtati de aripile cafenii gi

transparente. Lordul Henry avea impresia ci aude bitiileinimii lui Basil Hallward gi agtepta curios si asculte ce

avea si urmeze,

- Povestea nu-i deloc complicati, vorbi pictorul duplo vreme. Acum doui luni de zile am luat parte la o recep-

qie dati de lady Brandon. $tii gi tu ci noi, biegii artigti,

trebuie sI ne mai aritim din cAnd in cAnd in societate,

doar pentru a reaminti publicului ci nu suntem nigte

silbatici. Aga cum mi-ai spus tu cAndva, cu un frac gi

o cravati albi oricine, chiar 9i un agent de bursi, poate

cigtiga faimi de om civilizat. Ei, 9i dupl ce am stat acoloyreo zece minute discutAnd cu doamne masive gi impo-pogonate ;i cu academicieni pisilogi, deodad mi-am dat

seama ci cineva se uitl la mine. M-am intors pe jumitate

9i atunci l-am zilrit pentru prima oari pe Dorian Gray.

Cind privirile ni s-au intilnit, am simgit cI pilesc. M-acuprins un straniu simgimAnt de groazl. Am gtiut cI miaflu fagi in fagl cu cineva a clrui personalitate este ea

singurl atAt de fascinanti, incAt, daci ag ingidui, mi-arabsoarbe intreaga fiingi, tot sufletul, pAni gi arta. Dar nu

voiam ca in viaga mea si existe vreo lnrAurire veniti dinafarl. $tii gi tu foarte bine, Harry, ce fire independen-

ti sunt. Totdeauna am fost singurul meu stiPan sau, cel

puqin, aga au stat lucrurile pAnI cXnd l-am intXlnit pe