À x x x l l X X V . Blaj, Marţi 5 Ianuarie 1915. Numărul 2 .

\ ABONAMENTUL.

Í Pentru monarhie: Ve an 18 cor. '/, an

) cor. '/4 4-50 fii. \ m ia-

4 . entru s t ră inăta te :

Pe i m a n 24 coroane «/, an 12 cor. .*/«. »n

6 coroane.

INSERŢIUNl.

U n şir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia

oară 10 fii.

To> ce priveşte foai» să se adreseze la: Re*-dacţiunea şi admini" straţiunea „Unirei""

' în Blaj.

Foaie biserkeascá'politica. — Apare: Marţa, Joia şi Sâmbăta.

Şi pe pământ pace, între oameni „ bunăînvoire...

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăînvoirea dintre oameni ne rugăm şi rugăciunea noastră, de două milenii, n'a putut mulconrî patimile, nici întârîtările sufletului a le potoli. Umenimea a făcut progrese uimi­toare. Am cucerit pământul cu adân­curile şi aerul cu tainele sale, mă-surat-am înălţimea aştrilor si ma­teria imponderabilă o am cântărit, mai rămâne sufletul pentru alte ne­numărate milenii.

Şi totuş parecă nici când nu ne-a sosit multaşteptata sărbătoare a Naşterii Domnului într'o strălu­cire atât de mare, şi nicicând nu ni-se par atât de trecătoare toate, câte le zicem cultură, civilizaţie, bunăstare ca în zilele aceste. S'a dovedit în toată puterea cuvân­tului, că eterne sunt numai în­văţăturile bisericii şi numai operele pentru elevarea şi mântuirea sufle­telor, pentru înălţarea omenimii şi înflorirea bisericii pot înfruntă cu încredere dintele vremii atotdis-trugător.

De acest gând uriaş, de focul sacru al iubirii de biserică şi neam au fost pătrunşi marii noştri îna­intaşi, când înainte cu un sfert de veac au pus temelie acestui organ de publicitate.

Un sfert de secol în vieaţa unui ziar >de dincoace este un eveniment, care trebuie relevat în toată mă­reţia lui, dacă împrejurările actuale ar fi mai prielnice unei serbări de natura aceasta. Este o istorie în­treagă, pe care o vom spune odată cu deamănuntul...

„Unirea* de azi pe alte vremi s'a zămislit. Alţi oameni i-au dat fiinţă şi în mare parte prin voinţa altora

X X V . a devenit organul întregului cler unit. Ceice pe atunci erau tineri cu plete buclate, cu ochii vii şi su­fletul aprins, azi înclină spre apus de soare.

Opera lor mare, regeneratoare însă a rămas, ca biruinţa unei idei, pusă în serviciul unei cauze mari, de o extremă importanţă.

Biserica noastră exista de aproape 200 de ani şi urmele ace­stei existenţe abia se vedeau. Insti­tuţiile bisericeşti şi culturale, pe cari le primiserăm în urma anului 1848, nu puteau fi suficiente, ca să introducă în conştienta publică în­semnătatea bisericii noastre în toată splendoarea ei.

în organizaţia bisericească şi hierarhică se simţia lipsa unei le­gături mai puternice cu biserica vie înafară şi a unei concentrări a for­ţelor înlăuntru. Eram o biserică unită cu o metropolie, cu trei epi­scopii cu un cler ales, şi ne lipsiâ stimulul de a. ne manifesta în toată plenitudinea calităţilor noastre supe­rioare, de cari am dat dovadă de atâteaori în cursul celor 200 ani de existenţă.

Probleme noue au aruncat vieaţa pe arena publică, tradiţiile pii la cari clerul nostru ţinea cu sfinţenie, au început a fi supuse uneî* analize ten­denţioase, în conştiinţa publică ro­mânească s'au introdus noue teorii privitor la trecutul bisericii noastre şi vitalitatea aceleia.

Clerul nostru sta uluit. Propa­ganda distrugătoare se discută cu foc — mai ales presă — în faţa căreia noi nu opunem aproape nici o rezistenţă. Cei de sus îşi vedeau în linişte de mersul şurubâriei ad­ministrative bisericeşti, ceialalţi de economie.

La plinirea timpurilor apăru acest organ.

Nicicând nu s'a discutat cu te­meinicie situaţia bisericii noastre, misiunea, poziţia ei. Opinia publică românească trebuia lămurită asupra rostului nostru, cei răi puşi la locul lor, cei buni ridicaţi şi întăriţi în poziţiile lor.

Era supremul timp! Noul organ avea să fie îndru­

mător clerului în situaţia creată de o atmosferă duşmănoasă intereselor noastre bisericeşti-culturale. Astfel s'a născut „Unirea" de azi. N'a fost o întreprindere de speculă, ci un organ isvorit din necesitatea vremilor şi pus în slujba unui ideal,, a bisericii şi neamului, fără nici un gând rezervat şi încunjurat în toate timpurile de o desăvârşită iubire de cauză.

Trebuiau deslănţuite energiile, cari aşteptau terenul de validitare, suprimate aberaţiile, privirile între­gului cler îndreptate spre o sin­gură ţintă mântuitoare de biserică şi neam...

E ceva foarte firesc, că în cur­sul celor 24 de ani de existenţă să avem parte de multă satisfacţie, de clipe mari şi înălţătoare, precum am dat şi de multe greutăţi şi n'am

| fost cruţaţi nici de amare decepţii. O mărturisim sincer, că entusiasmul cu care a fost salutat acest organ de publicitate în momentul apa­riţiei sale, a trebuit de multeori să-1 asemănăm cu focul de paie tradi­ţional. Atunci dase mâna factorii cei mai de frunte ai bisericii noastre, ca să i-se uşureze situaţia noului organ, dela vlădică pană la opincă. Vremea însă s'a schim­bat. Creat odată organul trebuia să se susţină din puterile por-

Pag 2. U N I R E A Nr. 2.

prii, chiar şi în împrejurările create. Dar trebuia să existe.

Avem satisfacţia, că „Unirea" •a fost astfel întotdeauna organ in­dependent, preocupat curat numai de interesele mari ale bisericii şi neamului. Nicicând ambiţii nejusti­ficate nu s'au adăpostit în coloanele noastre, nici cauze nedrepte şi stri-căGioase intereselor bisericeşti, cul­turale şi naţionale nu am susţinut, ^ăci nu cunoaştem pe nime stăpân peste noi, decât biserica şi neamul.

Conduşi de acelaş spirit şi pe viitor, întrăm în anul al XXV cu hotărîrea, să continuăm munca noastră cu toată abnegaţia, convinşi fiind, că „Unirea" ţine rostul unei apostolii în vieaţa noastră publică, iar clerul şi biserica mai are lipsă -de ea.

„Unirea" ele zi. — Reminiscenţe postume. —

(=). După o muncă de un sfert de veac, fie-ne permis să aruncăm o scurtă privire, numai asupra celor câţiva ani din urmă, de când ziarul nostru apare de trei ori la săp­tămână.

Trăiam pe vremuri mai însu­fleţite, când cu conferenţa dela Oradea-mare, în care visam cu toţii

un avânt deosebit de măreţ al presei noastre bisericeşti, ce se lupta încă pe atunci —̂ şi continuă a se lupta şi azi — cu aceeaş în-' dârjire sisifică împotriva morţii.

Fraţii preoţi din arhidiepeză ne-au sprijinit şi nu ne-au sprijinit. (Avem abonaţi, preoţi de frunte, cari au primit foaia dela apariţia ei, douăseci fi patru de ani, fără să achite măcar abonamentul pe o săptămână!)

Blajul însuş ne-a sprijinit — ce e drept — mai ales pe vremea, când i-se împărţia zeci şi zeci de numeri gratuiţi.

Ei bine, deacum lucrurile se vor schimba — gândiam noi. Die­cezele surori se vor grupa şi ele, tot mai strâns, în preajma unui organ, a cărui program a fost apă­rarea intereselor noastre bisericeşti-naţionale. Şi vor face-o aceasta cu atât mai vârtos, cu cât coloanele aceatui ziar au fost totdeauna des­chise pentru a apăra toate interesele preoţimii noastre dela sate!

Ne-am înapoiat, dela Oradea-mare, cu sufletele înălţate şi când am dat drumul celui dintâi număr trihebdomedar, ne-am închipuit, că o să reuşim a pune în mişcare toate forţele noastre intelectuale din centru şi din cuprinsul provinţei noastre metropolitane.

N'aveam şi nu avem nici azi aere de grandomanii

Dar să stăm strâmb şi să ju­decăm drept. Avem în Blaj atâta capital intelectual, încât am putea scoate cel puţin două foi zilnice, cu cele mai variate rubrici. Avem, desigur, un cler cu pregătiri mai înalte, care ar alimenta şi el, cu destulă competenţă acest avânt spre o nouă vieaţă a micei noastre Rome...

„Să pornim deci înainte" — ne-am zis fâcându-ne o sfântă cruce şi ne-am sufulcat la muncă întreită, în nădejdea, că bunele noastre in­tenţii vor fi apreţiate, după Cuviinţă.

* * *

Am fi nedrepţi, dacă n'am re­cunoaşte, că intenţiile noastre au fost apreţiate după cuviinţă.

Da, au fost. Avem noi o seamă de cititori

entuziaşti — cari ne-au năpădit cu o droaie ce felicitări şi articole. „Nu e deajuns „Unirea" de tei-ori la săptămână — spuneau inimoşii noştri aderenţi — s'o scoatem silnic11.

Publicam noi ce publicam din aceste aderenţe ale amicilor noştri, dar tot ne cam codiam, să ne avântăm prea de tot tare.

Ne gândiam noi, ca oameni păţiţi ce eram: „S'o luăm mar cu

F O I Ţ A . Două mii de sicrie mici.. .

Cetesc într 'o gazetă străină, un comu­nicat , ce m'a sguduit adânc.

Dela o vreme ne-am obişnuit, cu ştirile cele mai grozave: cu zeci de mii de morţi şi răniţi , cu mormane de cadavre peste cari t r ec in goană roţile tunurilor, cu oameni ce înghiaţă, cu mâna pe puşcă. . . Dar toafe .acestea sunt accesorii necesare ale răsboiului, le-am mai cetit şi aiurea. Istoria se repe tă <cu o preciziune, ce nu dă greş nici odată.

Geea-ce am cetit tnsă, mai zilele t re ­cu te , nu are precedent In istorie, afară doar d e măcelul lui Irod, care a ucis atâtea mii de prunci, ca să piardă Intre ei şi pe micul Hristos.

Spune gazetarul din chestie, că trecând pe Ia Lodz, s'a oprit în faţa unui cimitir, unde a văzut peste două mii de sicrie mici, aşezate tn mormintele deschise. Erau sicriele copilaşilor, cari au murit de foame, Jn cele câteva zile, cât Lodz-ul a fost în mâna Ruşilor.

Două mii de copii morţi , două mii de jer t fe nevinovate, aruncate în vâltoarea de iad a măcelului universal.

Nu se poate, de sigur, răsboiu fără victime. Pictorul Stuck ne Înfăţişează doar Răsboiul, ca pe un uriaş ce trece in goana calului peste mormanul de cadavre. Şi calul striveşte totul sub copitele lu i . . .

Dar prăpădul acesta n'ar trebui să ajungă decât pe beligeranţi, cruţând pe ce­tăţenii paşnici, ales pe bătrâni, femei şi copii.

Proporţiile acestui răsboiu uriaş sunt aşa de extraordinare — se vede — Încât nici chiar copii nu pot fi cruţaţi pe alocnrea.

Două mii de copii morţi tn câteva zile! E un tablou de o nespusă jale şi melancolie E o pierdere deosebit de simţită. Alături de victimele ce cad pe câmpul de luptă, se lnşirue acum şi jertfe plăpânde; atâtea vieţi cari la t impul lor aveau să Înlocuiască golul ce a rămas, po urma uraganului, ce se des-Sănţuie acum. Atâtea nădejdi, căci In fiecare din acest sicriu mititel e Închisă câte o pagină albă, pe care s'ar fi putut scrie cine ştie ce rânduri înălţătoare. Pagina aceasta va rămânea goală peBtru totdeauna; copiii nevinovaţi cari abia şi-au deschis ochii, cum se cade, să privească !n lume, iau Închis iarăş, pentru totdeauna. Visurile, pe cari pă­rinţii le-au plămădit la legenele lor, se spul­beră acum dintr'o dată.

*** „Iertaţ i , mici copilaşi, această barbarie

a oamenilor învrăjbiţi!" — Încheie raportul . Ier ta ţ i , repet şi eu, căci azi oamenii

na mai sunt stăpâni pe faptele lor, ci suflul

grozav al vijeliei ti mână încotro vrea, ca pe nişte frunze pribeje!

V'aţi potrivit şi voi In calea acestei vijelii, şi v'a mătura t !

Cine ştie nu vă e mai bine vouă acolo, tn sicriele mici şi albe, cum vă odihniţi cu manile Încrucişate pe piept, cu buzele sub­ţiri şi decolorate. Vă odihniţi acolo, copi­laşi; acolo nu mai răbdaţi foame nici sete, nici nu vi-se cutremură inima, la bu­buiturile tunurilor, ce v'au t rezi t Într 'o noapte din visurile voastre, în cari povestiaţi cu îngerul ce avea să vă aducă de Crăciun, un brad încărcat cu bomboane, păpuşi şi cai de lemn; un brad încărcat de toate bu­nătăţile....

îngerul nu s'a putut cobori tn lumea asta aşa de învrăjbită, ci v'a chemat să mergeţ i voi la el, pe o rază de lună, In lumea cealaltă, unde nu sunt nici săbii nici tunur i ; nu e nici foame nici se te ; nici oa­meni tncruntaţi, ce se încaieră, strivindu-şi împrumutat ţeasta, cu stratul puştii!

***

Dar nu trebuie să vă cerem ier tare, micuţilor! Inimile voastre sunt aşa de plă­pânde, încât ele nu pot hrăni mânie mul tă vreme. Voi aţi ier tat barbaria oamenilor mari, tn clipa când aţi închis ochii, ori încă Înainte de a-i Închide... Aţi simţit atunci, că dureri le vi-se uşurează şi foamea nu vă mai chinue... îngerul morţii v'a atins fruntea brobodită de sudori — şi voi aţi mai res-

I p i ra t odată, liniştiţi, uşuraţi...

N r . - 2 . O N 1 R B A Pag. 3

toiiişorul, pe urmă tot apucăm noi cumva la creangă verde".

Am luat-o deci mai cu bini-şorul, deşi ne avântaserăm la o Hmncă de trei-ori mai multă, ca cea de până atunci.

Urmarea ? Urmarea a fost, că cititorii cre­

dincioşi de până acum ne-au spri­jinit şi cu vorbe bune şi cu abo­namente; iar cititorii tot aşa de credincioşi dar neplătitori — vai, aproape 70% — au urmat să pri­mească foaia, s'o citească, ş'o cri-iizeze cât de aspru, la nevoie, şi — să nu trimită nici un filer în abo­nament.

Dacă ne-am lua osteneala — şi poate că ne-om lua-o odată — să arătăm cu cifre grăitoare, cât de scump am plătit acest entuziasm precipitat al nostru, cititorul cinstit ar rămânea cu totul consternat. Ar trefeui să-i pomenim atunci de res­tanţii de 80,000 (si: optzeci de mii) şi de alte multe lucruri, cari nu pot «â ifie scrise în cartea aceasta...

* * * Dar — gluma la o parte. E vorfoa ca cititorii noştri sâ-şi

dea măcar acum seama, dacă acest procedeu e menit să sprijinească un organ, care — orice s'ar zice — şi-a avut partea lui de muncă şi

Lumea rămânea în urma voastră eu oamenii învrăjbiţi de moarte, cu bubuituri de tunar i , ca răcnete si blesteme, ce nu mai pătrund acuma până la voi.

In jurai vostru curgeau lacrimile ne­putincioase ale .părinţilor, cari vă privi au cu sufletul împietr i t de suferinţă: abia mai aveau lacrimi.

A pornit apoi convoiul sicrielor mărunte şi albe, orânduiadu-se unul lângă altul, în faţa mormintelor. Ici-colo e ra câte un si­criu, pe urma eăruia nu se aţinea nimeni: părinţii o luaseră, mai de cu vreme, pe aceeas cărare!

Vă odihniţi acum, tn curăţenia incon­ştientă a sufletelor voastre de copil. Voi nu veţi înţelege niciodată, grozăvenia zilelor, prin cari t recem noi. Nu veţi avea ocazie să vă daţi seama de viforul ce sbiciueşte omenirea, cnm sbiciueşte Samum-ul nisipul pustiului.

Voi veţi durmi şi vă veţi odihni. De aceea voi sunteţi neasămănat mai

fericiţi de cât noi, martorii acestor zile de pierzanie, sau decât cei ce mor acum, cu blăstem pe buze, muşcând tn terna îngheţată a şanţurilor.

*** Voi durmiţi şi vă odihniţi. Şi deasupra sicrielor voastre albe, o

fantomă strălucită îşi Întinde braţele, che-mându-vă la el:

— Lăsaţi copiii, să r ină la mine! Al. Ci ura.

importanţa |ui în pătrarul de veac, ce s'a strecorat?

Dacă ţin ei, ca să fiinţeze şi la Blaj o foaie, în care să se apere interesele noastre bisericeşti — na­ţionale, şi sâ i-se dea avântul necesar vieţii noastre bisericeşti?

Dacă cetitorii noştri nu ţin la asta — atunci nu vom mai ţinea nici noi.

în urma urmei, o mână de oa­meni, oricât ar fi ei de pătrunşi de necesitatea imperativă a unei ac­ţiuni în această direcţie — mai au şi altceva de lucru, decât să se răz-boească cu indolenţa publicului ce­titor.

La alte neamuri se jertfesc sute de mii şi milioane pentru susţi­nerea presei bisericeşti; noi am fi preafericiţi, dacă am putea să ieşim la liman, încasând măcar compe­tenţele muncii noastre cinstite, • din costul abonamentelor.

Toată lumea progresează şi apre­ciază în mod deosebit importanţa presei — să rămânem numai în Blaj mai la coadă?

Cetitorii noştri pot să mediteze asupra acestei probleme chiar în zilele mari, ce ne aşteaptă.

* * * Să nu fim însă nici prea tragici. Cum ne-am luptat cu greutăţile

de până acum, vom lupta şi cu cele viitoare şi avem nădejdea, că munca aceasta tot nu e zadarnică.

Un ziar, care apare de 24 ani, răspunde, cu cu siguranţă, unei ne­cesităţi şi prin urmare nu e permis s-1 desfiinţăm.

Vom merge înainte, pe cărarea binepricepută de până acum, fără a ne abate nici la dreaptă nici la stânga.

Avem nădejdea, că indolenţa publicului se va împrăştia şi ea, — încetul cu încetul — mai ales în

j vremile schimbate de azi, cari pot să aducă urmări incalculabile.

Lectura ce o oferă o presă i conştient redactată este de îndoită

importanţă, mai ales la noi, unde presa noastră naţională se luptă cu atâtea neajunsuri, în comparaţie cu presa străină sprijinită de sute de I mii de cetitori şi de subvenţii de- j stul de grase.

Noi n'avem încă publicul ce­titor de lipsă, petru a putea redacta ziare în stil mare; procentele noa­stre de analfabeţi au început să se reducă mai simţitor numai în vre­mea din urmă.

Putem nădăjdui în viitorul apro­

piat un avânt mai înveselitor al ga­zetăriei noastre, când conştiinţa na­ţională va fi mai limpezită şi rămă­şiţele trecutului ruşinos se vor fi împrăştiat.

Viitorul acesta e destul de apro­piat şi dacă s'ar întâmplă ca noi să nu-1 ajungem, avem mângâierea, că pregătim drumul pentru această epocă mai fericită a gazetăriei ro­mâneşti.

Cât pentru noi — ne îndestulim şi cu împrejurările mai puţin pri­elnice de azi. Nu cerem nimănui jertfe; nici subvenţii, nici Mecenaţi!

Ne e de ajuns, ca preoţimea sâ se interésese de acest ziar, care i-a apărat întotdeauna interesel; ne e de ajuns, dacă ziarul nostru ar putea răsbate în toate acele familii de preoţi români, în cari nu se ce­tesc decât ziare străine; ne e de ajuns, dacă abonaţii câţt îi avem acum şi-ar achită abonamentul re­gulat.

Iată, că nu cerem nimănui să aducă jertfe, peste puterile lui.

îndeplinească-şi cetitorii noştri datoria faţă de noi în mod regulat — şi noi nu ne vom da îndărăt dela îndeplinirea unei misiuni, a cărei importanţă nici nu mai poate formă azi obiecte de discuţie.

Suum cuique!

V o r b i r e a l u i T i s z a a stârnit în presa austriacă adânci nedumeriri , mai ales privitor la ceeace a zis în legătură cu dua­lismul. Presa ungurească o comentează din punct de vedere de partid. „Az Est" zice: Tisza n'a făcut amintire de extinderea drep­turilor politice şi transformarea necesară a vieţii noastre economice, cu toatecă despre aceste nu se mai poate tăcea. Din t ranşee se reîntorc alţi oameni ca şi cari au plecat acolo. Muiţâmită Domnului, acoio li-s'au deschis ochii, pretensiunile lor reduse an crescut, aceştia nu se mai Indestulesc cu vorbe goale şi cu fapte de jumătate .

R e p r e z e n t a n t u l A n g l i e i l a V a ­t i c a n . Am amintit , ca Şirul Henry Ho-ward, trimis din partea guvernului englez tn misiune specială la Vatican, a sosit la Borna şi totodată şi-a prezentat pontificelui scrisorile de acreditare. Se anunţă acum din Roma, că Şirul Howard a primit instrucţii şi misiunea dela guvern, ca să exprime tn numele guvernului, papei Banedict felicitările, din prilejul alegerii de papă şi să comunice şi motivele acelea, cari au silit pe guvernul Britaniei sâ se amestece în luptă, dupăce şi-a epuizat toate mijloacele "pentru susţi­nerea păcii.

S i t u a ţ i a I n A l b a n i a . In Albania, deşi a intervenit Italia cu pu te re a rmată ; tncă tot nu e restabilită pe deplin ordinea şi liniştea. Ziarele italiene comunică, că cercurile conducătoare din Durazzo au ce rn i debarcarea şi respective ocuparea oraşului

Pag. 4. Nr. 2.

din partea trapelor italiene. Guvernul italian Insă este ferm hotărî t să nu mai întreprindă a l tă acţiune militară în Albania. De altcum

' si tuaţia lui Essad paşa s'a ameliorat şi i a succest a reţinea pe Albanezi, ca să nu atace pe sârbi astfel că Serbia nu va ' fi silită să ocupe ter i tor albanez pentru apărarea gra­niţelor sale. Cercurile din Roma, sunt de credinţă, că paşa Essad, nu va declara răs­boiu Serbiei, pe motivul că s'a decretat răs­boiul sfânt. După alte ştiri paşa Essad a fost bătut de albanezi. In t re astfel ÂQ îm­prejurăr i intervenţia armată a Italiei e imi­nentă şi se aşteaptă ocuparea portului Durazzo.

T r e e e r i l e î n c u r s u l a n u l u i 1 0 1 2 . î n anul 1912 şi-au schimbat religiunea după-cum aflăm din rapoartele oficiale: 6421 indi­vizi (2950 femei şi 3471 bărbaţi). La religiunea romano-catolică au trecut: 492 bărbaţi şi 643 femei — de confesiunea reformată; 237 băr­baţi şi 285 femei ev. lut.; 210 bărbaţi şi 189 femei de religiunea greco-orientală; 28 bărbaţ i şi 49 temei izraelite; 5 baptişti şi 13 de alte confesiuni. In total biserica ro­mano-catolică a câştigat 2529 credincioşi. Biserica greco-catolică a câştigat tn an. 1912 645 suflete şi anume: 63 dela reformaţi. 14 dela ev. luterani, 559 dela greco-oríentali, 1 dela unitari, 3 izraelite, 3 baptişti şi 1 de altă confesiune. Dacă subtragem pier­

deri le bisericii romano-catolice de 1405 cre­dincioşi, rămâne ca rezul tat final un câştig d e 1124 credincioşi. Biserica greco-catolică, comparând câştigul de 645 suflete cu pier­derea alor 821 credincioşi, rămâne o pier­de re de 176. Numărul acesta neobişnuit de mare In statistica trecerilor dela reli­giunea noastră, se explică prin episcopia de Hajdudorogh, când 140 credincioşi din comi­tatul Csik voind să treacă la romano-catolici s 'au lăpădat de religiunea greco-catolică şi au devenit aconfesionali. Dar tot în anul acesta au t recut apoi la romano-catolici.

După romano-catolici, confesiunea bap­tişti lor sau a pocăiţilor a câştigat mai mulţi credincioşi: 264. Specificând pierderile sin­guratici lor confesiuni faţă de câştigul pocă­iţilor, ne lămuresc următoarele cifre: dela romano-catolici au trecut la pocăiţi: 45 in­divizi, dela greco-catolici 20 ; dela reformaţi 185; dela greco-orientali 50 indivizi. Cifrele aceste sunt destul de grăi toare despre pri­mejdia pocăismului, ce ameninţă biserica noas t ră ! Nu vrem să profeţim, dar putem afirma ca sigur că numărul pocăiţilor a crescut în anul 1913 şi 1914 în detr imentul nostru. Date precise, lipsindu-ne rapoartele anilor acestora, nu putem da.

Biserica gr.-or. a pierdut în 1912: 347 credincioşi, reformaţii 213, izraeliţii 416, etc.

Credem, că e interesant să amintim numărul trecerilor dela o religie la alta, din 1896 până în 1912. In răstimpul acesta bi­serica romano-catolică a câştigat 21.093 su­flete; bis. g r . - ca t : 2436, pocăiţii 2123. Bise­rica gr.-or. pierdut în acest timp 6362 credincioşi.

Privitor la motivele trecerii, în multe cazuri motivul e secta nazarineanâ sau baptistă, în care au intenţiunea să între, de alteori greutăţi le materiale impuse de bise­rică, mai puţine cazuri neînţelegerile cu preotul sau pentru preot.

Răsboiul european. Comunicatele mai nouă de pe câm­

pul de luptă ne arată, că toate sfor­ţările ruşilor se îndreaptă spre linia Carpaţilor. Tot aceasta se vede şi de acolo, că în valea Biala spre sud dela Tarnow e linişte. Trupele noa­stre, cari operează la pasul Uzsok, în faţa duşmanului prea numeros, s'au retras puţin de pe culmile Carpaţilor. Spune comunicatul oficial.

încercările inimice de a sparge linia noastră spre vest dela Gorlicze au eşuat. Trupele noastre au luat o înălţime din sud dela dela Gorlicze, care mult timp a fost obiectul unor aprige lupte. Cu această ocazie am făcut aproape o mie prinsoneri şi am capturat alte lucruri de răsboiu.

In Polonia, lupta persistă spre ost dela Bsura şi secţiunea Ravka, prin urmare germanii pretutindeni au trecut preste râurile aceste. Avansul acesta al germanilor e un moment foarte însemnat, în drumul spre — Varşovia.

l u p t e l e d in v e s t ş i o s t .

In vest a fost mai mult un duel de artilerie între francezi şi germani. Flota duşmană a apărut la Ostende, de aici însă s'a retras iară de a da un singur foc. Afară de ciocniri mai mici, nu s'a întâmplat nimic demn de remarcat pe frontul vestic.

In Prusia orientală şi în partea nordică a Poloniei nu e nimic nou. In Polonia însă totuşi e de înregisrat un succes german: trupele germane după lupte înverşunate au ocupat puctul foarte întărit de ruşi Borzymov, spre vest dela râul Vistula. In lupta aceasta germanii au făcut 1000 prin­soneri.

Diverse. Tuturor abonaţilor şi citito­

rilor foii noastre le -poftim săr­bători fericite.

Numărul proxim al siarului nostru, va apărea Marţi, în 12 Ianuarie, la orele îndatinate.

Reverendissimul domn Ştefan Pop ca­nonic mitropolitan a donat 10 cor. pentru ostaşii răniţi din sanatorul s. George, ca răscumpărare pentru felicitările de ziua numelui.

Dl Ştefan Pop, prof. la preparandia din loc, şi-a răscumpărat felicitările de ono­mastică dăruind 15 Cor. pe seamă interna­tului preparandial din Blaj.

Profesorul Cholnoky despre români. Cetim un interviev acordat de profesorul universitar Cholnoky, ziarului „UjBâg" din Cluj. In interviev se spun Intre altele ur­mătoarele:

Dacă i-ar succede muscalului să n e * cutropească pe noi, ar isprăvi iute şi ca România şi cu Bulgaria. Aceste două teri ar trebui să părăsească neutrali tatea şi să Intre în acţiune împotriva teudenţelor ru­seşti. Mai ales, românii şi maghiarii sunt izolaţi intre popoarele slave şi germane. Aceste două popoare ar trebui să-şi apere interesele în cea mai strânsă amiciţie....

F ranc Laborius, cuceritorul Belgradului sârbesc, a fost pus în disponibilitate.

Moştenitorul de tron şi I. română, l a t r 'un ziar de seara ' cetim aceste şire tn legătură cu vizita clironomului la Sighet . Prezentându-i-se între alţii şi procurorul Dr. llUs Andor, moştenitorul îl în t reabă:

— Ştiţi româneşte? — Da. — Limba română e foarte grea, —

adauge arhiducele — n'o pot învăţa. — Aduce cu italiana — zice pro­

curorul. — Italieneşte ştiu, dar din 1. română

abia cunosc câteva cuvinte, cu toate că mi-ar plăcea să o pot învăţa — reflectează moş­tenitorul şi făcând o înclinare adâncă, se depărtează.

Revista Luceafărul, la cererea mai multora de ale t r imite revista Luceafărul, ti anunţăm pe aceasta cale că deodată cu mo­bilizarea revista şi-a sistat apariţia, deoarece redactorul ei Domnul Oct. C. Tăslăuanu a trebuit se plece pe câmpul de răsboiu.

Rugăm pe toţi cetitorii revistei să bine-voiască a fi cu răbdare pană când redactorul acestei reviste va putea să se îngrijească din nou de apariţ ia ei regulată.

Să nădăjduim, că nu peste prea multă vreme vom putea împlini dorinţele şi aştep­tările abonenţilor noştri. Administraţia re­vistei „Luceafărul"

P o s t a R e d a c ţ i n n l l . Iubiţilor noştri colaboratori. Articoli, cari

din lipsă de spat nu au încăput în acest număr, îi vom publica pe rând. Salutări cordiale.

M A I N O U .

P a p a şi împăratul german pentru prinsoneri .

Agenţia Wolff comunică dela cartierul general :

I n t r e î m p ă r a t u l W i l h e l m şi papa B e n e d i c t X V , a a v u t loc ier i u r m ă t o r u l s c h i m b de t e l e g r a m e :

M. Sa le W i l h e l m II î m p ă r a t g e r m a n : A v â n d încrederea în s e n t i m e n t u l iubirii deap roape lu i , de care es te c u p r i n s ă M . V o a s t r ă , V ă r u g ă m , ca să î nche i a ţ i a n u l t r ecu t şi să începeţ i a l tu l p r i n o a c ţ i une de m ă r i n i m i e pr inc ia lă ; p r i m i ţ i p r o p u ­n e r e a N o a s t r ă , ca p e ven i to r , acer p r i n ­sone r i , cari s u n t cons ide ra ţ i ca n e a p ţ i , p e n t r u se rv i ţ iu l m i l i t a r , să n e s c h i m b a ţ i .

P a p a Benedict X V .

î m p ă r a t u l W i l h e l m a r ă s p u n s p a p e i p r i n u r m ă t o a r e a t e l e g r a m ă :

5 / . Sale pontificelui, Roma. M u l ţ ă m e s c p e n t r u t e l e g r a m a Sf.

V o a s t r e şi A s i g u r Sanc t i t a tea V o a s t r ă , că p r o p u n e r e a , care are de scop u ş u r a r e a p r i n s o n e r i l o r d e r ă s b o i u , n e a p ţ i p e n t r u m i l i ţ i e , e î n t i m p i n a t ă de toa ta s i m p a t i a M e a . I u b i r e a aceea a d e a p r o a p e l u i , care a i n s p i r a t această P r o p u n e r e c o r e s p u n d e p e d e p l i n convinger i i şi d o r i n ţ i i M e l e .

Wilhelm II.

Adaus literar la Nrul de Crăciun al „UNIRI 1". Fag. 5.

Leru i 'Doamne . . . A 'nceput întâiul dangăt; n inge 'ncet cu fulgi ca s p u m a Şi'n amurgul pl in de neguri s'au aprins cântări d e ^ a r g i n t . . . — Cât de 'ncântâtoarc i vorba preamărind frumos pe D o m n u l Coborît în iesle cândva din s l ă v m v i mărgărint!

. . . L e r u i ' D o a m n e , cântec dulce, ascultându'l ca'ntrun farmec S e desfac în jur vedenii cu sfărmări de basm străbun — N i n g e 'ncet, şi^atât de jalnic glasul clopotelor pare.. . — Cântă in imă şi râde căci e sara de Crăc iun!

E fioru 'n c a r e cerul se sărută cu pământul Ş i 'mpărţesc cu mâna moale valuri de săninătăţi; L e r u i / D o a m n e , vis de aur, v i n c a p r o a p e mai aproape Să' ţ î cuprind prelung în braţe farmecul de altedăţi!

... A h , dar ochii pururi dornici de cărări scăldate'n soare, Lunecând uşori p c o clipă, pleacă'n larguri fără mal, S trâng aripile cu grijă şi ca două turturele Printre neguri, prm pustiuri trec acum peste — Ardeal :

S u n t lumini la toată casa şi colaci de grâu pe mese , Când din poartă'n poartă sună greu din umblet , un m o ş n e a g : M o ş ' C r ă c i u n albit d e vremuri netezeşte frunţi rotunde, B a g ă m â n a 'n traista lungă şi z imbeşte atât de drag.—

Sară de Crăciun mai lungă şi'ntr'un loc mai cu zăbavă N ' a avut de veacuri doară albul m o ş rătăcitor; Câte inimi înnorate, câte lacrimi stoarse'n taină — C u m să facă să 'nflorească obrăjorul tuturor!?

P u n e degetul p e frunte încercând să'i v ie 'n minte D e i/a fost vreodată slujba mai cu trudă ca acum.. . Svârle traista după uşă şi se ttage 'n laturi grabnic Când s'aud svonind arare paşi şi vorbe dinspre drum.

C a 'n icoană stă şvascultă p â n s'a scurs colinda 'ntreagă, M a i z i m b e ş t e a p o i odată — cu toiagul lung în mâni, Ş i se duce 'n altă casă încurcându^şi prin zăpadă Barba albă — când ajunge în lătrat aprins de câni.

Dar în urma lui aceeaş umbră tainică rămâne C u fecioare ce.-şi resfiră părul lung şi despletit; Inzădar aduce vântul fredonări din vreo colindă C u refren de floare dalbă pl in d e u n farmec negrăit.

Ş i 'n zădar aduce vântul dangăte târzii de clopot. . . M a m e cu priviri topite de aşteptări fără hotar P u n odorul să se culce tresărind cu ochii tulburi Când prin streşinile n inse sună viforul arar.

. . . Iar pe vale la o casă rari colindători de noapte I sprăvesc | frumos u n cântec jalnic şi trăgănător — In refren cu floare dalbă par'că p lânge oarecine, C e v a tainic astăzi, ceva par'că nu- i în glasul lor...

-— Leru i 'Doamne , psa lm de aur, cântec rar în alte vremuri Purtător d c a t â t e a visuri şi de dulci seninătăţi, Cântă sufletul şi'ntreabâ: sărbătoare minunată U n d e ţi>ai lăsat pe cale farmecul de a l tedăţ i?!

Budapesta T. Murăşan.

Din Luncuşoara. i.

— Nemulţumirea Diacului. —

Popa Costan murise în Martie, înă­duşit de o grabnică aprindere de p lă­mâni, şi în Iunie satul avea popă nou . Sat mare, cu oameni bisericoşi, nu putui rămânea multă vreme fără de preot.. Parohienii înaintară rugare la vlădicie,. încă în ziua înmormântării părintelui Costan, precum că nu cumva satul să. rămână văduvit un an întreg de p ă ­rinte sufletesc, ca alte sate; că Lun­cuşoara nu-i sat amărât ca alte sate,, care să nu poată da şi ce i-se cade preotesei văduve, şi ce i-se cade popi* celui nou; că sunt bani în >coasa* bisericii şi-1 vor plăti un an în bani pe popa cel nou, până va trece eclegia în folosinţa lui.

Vezi bine, a sprijinit rugarea l o r şi protopopul, şi la vlădicie s'au b u ­curat, că sunt credincioşi aşâ de gata de jertfă în dieceză. La începutul lui Iunie le trimise vlădica de popă pe părintele Man.

în Dumineca în care le ţinu p o p a Man cea dintâiu liturghie şi cea dintâiu predică, creştinii rămaseră cu gura căscată. Popa Man erâ tânăr, cu dar proaspăt, şi parohienii nu prea fură mulţumiţi când îl văzură intrând h* sat, c'un moţ de barbă şi c'o mustaţă subţirică. Obişnuiţi cu popi bătrâni, nu le veniâ să creadă, că părintele Man poate fi un vrednic urmaş al p ă ­rintelui Costan, în ştiinţă, în cumin­ţenie, in purtări, şi în sfârşit în tot ceeace face pe-un popă să fie pe placul parohienilor. Popa Costan, deşi bătrân, fusese preot de clasa intâiu: glas dulce, cazanie cu pilde minu­nate, cetitor de scrisori în toate limbile pământului, iubitor de vieaţâ senină, strajnic părtinitor a pomenilor şi a petrecaniilor dela ospeţe, şi p e deasupra, om arătos, voinic şi bărbos, cu două musteţi ca nişte coarne ră­sucite de berbece. Popa Man nu-i sămănâ nici la înfăţişare, cum li v a sămănâ, deci, la putere?

Dar, în Dumineca cea dintâiu, parohienii râmaseră cu gura căscată: Părintele Man îl bătu pe răposatul şi cu glasul şi cu cazania. Oamenii nu se putură răbda să nu-şi arete mulţu­mirea. La sfârşitul predicii, ca dintr'o singură gură, isbugni în biserică:

— >Să ne trăească<.

După liturghie diacul Miron ieşi la dreapta popii din progadie, şi tot la dreapta lui s'a aţinut până înaintea casei parohiale, deşi părintele Man erâ cu mult mai iute de picior c a

popa Costan. Popa cel nour îi mul­ţumi adeseori de însoţire:

— Mulţumesc, diece, nu t e mai osteni, până la mine-i departe.

Dar diacul, ca şi când n'ar fi auzit pe părintele, păşiâ vârtos p e lângă el, spunându-i mereu câte pri-cesne ştie el, In câte feliuri le ştie cântă, cum, pe rămăşag, poate gră­mădi toate cele opt glasuri într'un"

^singur »Doamne strigat-am«. El întră în urma popii în curtea

parohială. Popa Man, din cum s'a aşezat

diacul la masa din pridvor, din cum a pus de-o parte traista cu prescurile, după ce a rupt cornul dela una şi la pus pe masă înaintea sa, din cum şi-a netezit pălăria rotată şi şi-a şters mus-taţele, pricepu, că Miron aşteaptă ceva.

Trimise slujnica, şi fata aduse în grabă trei de ţi de prune din birtul de peste drum.

Diacul începu să bea ca la el acasă, ba tot el umplea şi păhărelul părintelui:

— Dumnezeu să-1 hodinească pe părintele Costan, tot aşa mă cinstea şi dumnealui — zise diacul cu ochii în lacrimi, la al patrulea păhărel. Pă­rintele Man băuse, cu mare silă, două, ş'atâta-i fu prea mult.

Tot povestind, sticluţa se goli şi diacul începu s'o ciocănească de masă.

— Ce vrei diece ? îl întrebă popa. — E rândul meu, acum. Aduc

eu trei deţi, pe urmă, dacă vrei, mai aduci dumneata trei. Cu părintele Costan tot aşa făceam. Şi, pe dreptate: două părţi a popii, una a diacului şi la date nu numai la căpătate. Ori, doar dumneata, vreai să faci altă lege?

Diacul erâ ameţit binişor; pă­rintele 11 privi surizând şi-i zise:

— La căpătate nu, dar la date mi-se pare, că voiu face altă lege.

— Să-ţi ajute Dumnezeu, părinte, Începu diacul foarte recunoscător; — i-am zis şi fiertatului de multeori, că s'ar cădea să plătească dumnealui toată băutura. Dar erâ o m scump. Sfinţia ta, se vede, eşti altă pănură de om.

Popa Man râse din toată inima. — N'am înţeles aşa, diece, zise

el. Trei deţi sunt peste cap. Altă dată, să şti, după liturghie, n'am să gust nici un picur de rachiu. A c u m am băut în sănătatea dumnitale. *

Preoteasa veni să-i spună că-i gata prânzul.

Diacul se părea că nu pricepe nimic, nu-i veni să se scoale depe scaun, şi numai când părintele i-a spus: Prânz bun, diece, şi la vecerne

să ne vedem sănătoşi, a început să vadă realitatea.

Cu popa Costan aveau o l e g e : După biserică să bea un pahar de rachiu şi să mănânce un corn de prescură. Adevărat, că de multeori legea asta îi făcea să nu se despartă până în biserică, la vecerne, când diacul întră în strană, iar popa în altar.

Miron plecă foarte abătut, foarte trist; atât de cu inimă rea încât, ca să-şi uite năcazul întră în birtul de peste drum, şi aşteptă aci vremea vecernii.

Până îh Dumineca viitoare se pară că diacul îşi uită toată supărarea. în­soţi pe preot pânâ acasă, şezu lângă aceeaş masă din pridvor, si, după ce-şi rupse un corn de prescură, puse traista de-o parte, şi începu să-şi mângăie mustăţile, aşteptând.

Dar în loc de rachiu, preoteasa aduse pe masă câteva fălii de slănină, ceapă verde, brânză.

Poftim diece, zise părintele, >poftim şi îmbucă dacă te-ai ostenit până la noi.

Miron îşi întoarse capul în dreapta, în stânga, înapoi, să vadă nu cumva aduce preoteasa rachiul. Dar nime nu se arată, nici acum, nici mai târziu..

Diacul se ridică foarte întunecat, îşi luă traista şi porni: să-1 fi şi puşcat şi n-ar fi putut lua o bucătură dacă nu înghiţea întâia un păhărel—două de rachiu. Zadarnice au fost toate îmbierile părintelui Man.

Din ziua aceea popa îşi făcu pe diacul duşman crâncen.

încă în ziua aceea şi până la ve­cerne, şi după vecerne, se putü auzi glasul lui mănios în birtul de pes te drum:

— Ce ştiţi voi! Eu ştiu! Popă ca părintele Costan nu se mai află! Ziceţi voi, că ăsta nou are glas frumos? Vă spun eu, că numai din grumazi cântă, n'are plămâni. Nu-1 vedeţi cum se osteneşte ? Ş'apoi ce-s elea ce ne tot spune în cazanie ? Vorbe goale, vorbe de clacă. Vă spun eu, nu cunoaşte glasurile, ba, ce-i mai mult cu slovă bătrână, cu slova ai sfântă a bisericii nici nu poate ceti . Cum a putut vlădica sfinţi pe-un astiel de o m ? Apoi nici tu barbă, nici tu statură, e ca o scândură. Nici nu-i popă întreg, ci, iac'aşa, un popit!

In ziua cea dintâiu a nemulţumirii sale i-a iscodit numele acesta de >po­pit*, şi cum îi plăcii porecla, de aci încolo, de câteori erâ afumat, diacul nu-i zicea altfel părintelui Man decât >popit*, >iacă un popit*.

Dar scris erâ în cartea sorţii ca

zile şi mai grele, mai grele încercări să vină peste capul diacului Miron.

Părintele Man, dupâce vreo patru Dumineci în şir a vorbit despre pri­mejdiile rachiului, despre faptul, că un lucru sfânt nu-1 poţi pune la olaltă cu lucrul ghiavolului, opri pomenile.

Intâiu aşa numitul >cap«, care se punea în biserică, la uşa bisericii, cu colaci şi cu rachiu, apoi pomenile, cari se făceau la casa mortului îndată dapă înmormântare.

Opreliştele acestea avură darul să-i aducă mare mângâiere diacului Miron: mai mult de-un an fusese satul în fierbere, şi popa îşi făcu foarte mulţi duşmani. S'au aflat şi creştini, cari n'au voit să ştie de oprelişte, dar popa le-a lăsat bucatele pe masă, nesfinţite, ba pe-un mort nu 1-a în­gropat până a patra zi, fiindcă ru­deniile lui se lăudară cu neruşinare, că nu se pot luâ după prostiile popii. In vremea asta de peste-un an diacul erâ când într'o crişmă când într'alta, el sumuţa pe oameni, şi erâ convins, că >cu prostia asta, îşi rupe popiţa grumazii.* Fuseseră şi deputaţi pe la protopopie, în fruntea deputaţilor însuş diacul Miron, dar toate înzadar: pro­topopul ţinea partea popii.

După un an, oamenii începură să se obişnuească şi fără pomeni, şi abia atunci începu să se învenineze diacul. Parohienii, aceia, cari avuseseră morţi în cursul anului, trecură toţi pe partea popii acum: ei vedeau cât au cruţat, ne dând pomeni. Dar vedea şi diacul cât a pierdut. în anul Intâiu al opre­liştii nu prea cunoscu perderea, căci, veşnic printre oameni, erâ cinstit şi'n dreapta şi-n stânga cu rachiu. Ba fu­seseră mulţi dintre cei cu morţi, cari, şi fără pomană, îi duceau acasă partea diacului.

Dar după ce satul începu să se liniştească, diacul văzu cu groază, că nime nu se mai gândeşte să-i deie partea lui.

Pierduse, mai întâiu, dela p a p u ­rile* din biserică trei-patru copuri de rachiu de »cap«, pentrucă, tot ce ră­mânea în butoiaş împărţea pe vremuri, frăţeşte, cu popa Costan. Ţot de aici pierdu doi colaci mari şi unul mic. Dela pomenile de-acasă pierdu > prân­zul*, cu zamă, cu tocană, cu peşte, cu rachiu şi vin cât îi încăpea sub şerpar. Şi, luând în seamă, că şer-parul lui Miron erâ larg cât un cerc de butoiu şi totuş îi încingea numai baza pântecelui, se poate recunoaşte că într'adevăr dela prânz pierduse foarte mult. Unde mai pui o traistă plină de colaci, o lumânare şi-o nă-frămuţă!

Nr. 2 . U N I R E A P a g . 7.

Dar dacă toate bunătăţile acestea n'ar fi fost mai înainte, pierderea ar fi fost grozav de mare luând în seamă numai voia bună ce-o avea diacul pe la pomeni. Aici îşi arăta el virtutea! La pomeni cânta un singur »Doamne strigat-am« pe toate opt glasurile, la masa mortului cântă podobiile cele mai alese.

Din zi în zi diacul era tot mai abătut.

— însuş Domnul Hristos a zis: >N'am venit să stric legea ci să o direg», şi acum a venit la noi popiţa ăsta, şi voi, nebunilor, îl lăsaţi să strice legea.

»Cine a mai pomenit mort fără pomană? Ce s'a alege de sufletele răpozaţilor? Vor rătăci plângând şi în raiu n'or putea întrâ. Ce-i daţi voi, acum, mortului? Un ban de aramă în mâna dreaptă. Dar ce-i un ban când îl aşteaptă vămile văzduhului aşâ de multe? Pun rămas, că nici un mort dintre cei duşi de când a venit popit n'a trecut de vama a doua. Stau în vântul turbat, tremură'n în­gheţ, se vaeră, plâng şi ţipă. Vai ţie, popit nesocotit, care n'ai venit să di­regi legea, ci să o strici, vai vouă ne­bunilor, cari nu daţi mâncare săra­cului la- masa mortului, vai vouă, cari v'aţi făcut iubitori de avuţie ca luda, de el veţi avea parte*.

Acestea şi alte asemenea cuvinte şi mai grozave spunea oamenilor, în supărarea sa amară, diacul Miron. Oamenii-1 ascultau, se Îngrozeau şi acum, dar, care se întâmpla să aibă mort la casă, nu mai făcea pomană şi trecea pe partea părintelui Man.

în desnădejdea lui a dat singur jalbă la protopopul. Dar răspunsul fü amar de tot: Te ştiu beţiv mare, iubite d iece; dacă nu încetezi cu vor­bele de ocară, te scoatem din slujbă. Asta s'o şti dela mine.

Jalbă n'a mai dat diacul, dar căzu, de supărare, şi mai adânc în patima beţiei, şi gura nu-i tăcu până la moarte. Nime nu se mai îngrozea de vorbele lui, numai babele satului, cari îi ţinură parte dela început.

Dar, într'o zi veni o întâmplare, pentru care îl părăsiră şi babele.

/. Agârbicean.

Decretul lui Vladislav II. din 1494. De Zenovie Pâclişanu.

Iată unul din puţinele documente) care a avut darul de a. provocă -: în timpul din urmă în istoriografia arde­leană o adevărată furtună de discuţii.

în 1494 egumenul mănăstirii sf. Mihail din Perii Maramurăşului cere

dela regele Vladislav II. confirmarea privilegiului dat de Antonie, patriarhul Constantinopolului (1391) la stăruinţele fraţilor Baliţâ şi Drag acestei impor­tante mănăstiri româneşti. Regele con­firmă privilegiul patriarhal prin decretul din 14 Maiu 1494 cu condiţia, ca Ilarie egumenul şi urmaşii lui să fie faţă de episcopul Muncaciului cu cinstea reclamată de tagma lui (ambii erau călugări basilitani), iar faţă de arhiepiscopul din Transilvania, supe­riorul său, cu supunerea şi ascultarea cuvenită (Ita tamen quod ipse frater Hilarius Prior et sui successores epis-copo de Munkats sui ordinis reveren-tiam, arhiepiscofo vero de Trans-silvania, modernis et futuris, veluti superioribus suiş, debitam subjectionem et obedientiam praestare debeant et teneantur

întreagă discuţia s'a purtat în jurul cuvintelor >arhiepiscopo vero de Transsilvania*. Cine erâ acest arhi­episcop? Istoriografia »veche* vedea în el un mitropolit românesc al Băl-gradului şi chiar azi, când cunoştinţele noastre istorice privitoare la trecutul românesc din această ţară s'au îmbo­găţit atât de mult, aderenţii teoriei vechei mitropolii bălgrădene se referă la cuvintele acestea ale decretului lui Vladislav II. ca la un puternic argu­ment. Istoriografia »nouă« spulbe­rând frumoasa legendă a „bătrânilor* crede, că aici e vorbă de episcopul romano-catolic al Ardealului, căruia i-ar fi fost supuşi pe acest timp cre­dincioşii români ortodocşi ai Mara­murăşului 2). Resolvirea acestei ches­tiuni, atât de importante în aparenţă, erâ împiedecată şi de împrejurarea, că originalul decretului erâ necunoscut, iar între textele publicate după dife­rite copii târzii erau deosebiri esen­ţiale, în textul publicat de P. Maior reprodus apoi de Hintz, Laurian, Şa-guna şi acum în urmă de I. Mihâlyi avem » archiepiscopo vero de Trans­silvania*, în cel publicat de epis­copul romano-catolic din Alba-Iulia Battyân în »Leges ecclesiasticae*. t. II. p. 2 1 7 archiepiscopo vero de Trans­alpina* (Ţara românească).

Acum, când se cunoaşte şi ori­ginalul decretului 8 ) din care se vede, că textul publicat de Petru Maior (cu

1 ) I. Mihâlyi, Diplome Mar amurăşene. Sighet 1900 p . 606—607. Cfr. t raducerea lui Bunea din Ierarckia Românilor din Ar­deal şi Ungaria. Blaj 1904 p. 164.

2 ) Bunea, op. cit. pag. 163—181 şi N. Iorga, Sate şi preoţi din Ardeal. Bucu­reşti 1902, pag. 314—316.

3 ) L-am aflat in arhiva capitlului latin din Pojon.

»archiepiscopo vero de Transsilvania*) este cel autentic, cred, că cuvintelor citate li-se poate dâ o interpretare cu mult mai verosimilă. Interpretarea dată de istoriografia »veche* e greşită. P e timpul acela în Bălgrad nu rezida nici un vlădică românesc şi prin urmare în decret nu poate fi vorbă de un. vlădică român bălgrădean. Nu mai puţin greşită mi-se pare şi interpre­tarea istoriografiei nuoi. Este cu de ­săvârşire esclus, ca Vladislav II. să fi supus prin decretul amintit pe R o ­mânii ortodocşi maramurăşeni episco­pului latin din Ardeal. în decret e vorba de arhiepiscopul din Transil­vania, titlu, pe care nu 1-a purtat niciodată episcopul latin de aici. La o greşală de titulatură nu ne putem nici gândi. Episcopia catolică a Ar­dealului avea un trecut de cel puţin 4 0 0 de ani şi admiţând teoria unor isto­riografi unguri moderni, cari pun aşe­zarea în Alba-Iulia pe timpul sf. La-dislau), avea o situaţie stabilită şi si­gură în ierarhia bisericii catolice din Ungaria şi Ladislau Gerdb de Vingard, care stă atunci în fruntea ei (1472 până la 1501 când a trecut în fruntea mi­tropoliei Calocei) a avut treizeci d e antecesori cunoscuţi.

Dar nu poate fi vorba în decret despre episcopul latin al Ardealului şi din alt motiv. Maramurăşul făcea parte de prin deceniul al treilea al veacului XlV-lea din teritorul episco­piei latine de Agria. Este adevărat, că pe la începutul veacului al XlV- lea episcopii din Agria şi Alba-Iulia îşi discutau cu multă îndârjire drepturile asupra acestui comitat şi că certele acestea au fost cauza unui lung proces între capii bisericeşti ai celor două eparhii. învingător însă a rămas epis­copul Agriei, ceeace apare limpede din împrejurarea, că actele acestei episcopii de prin anii 1331 şi 1332 sunt iscălite* şi de protopopul Mara­murăşului ca membru al capitlului din Agria, iar de altă parte în socotelile venitelor papale din această eparhie Maramurăşul e pomenit ca făcând parte din ea. Peste câţiva ani, în 1346, episcopul ardelean Andreiu a încercat din nou să-si estindâ juris­dicţia asupra acestui comitat cutrie-rându-1 şi făcând slujbe arhiereşti. în­cercarea a fost însă zadarnică. Mara­murăşul a rămas supus episcopilor din Agria până pe timpul întemeierii epis­copiei latine â Sâtmarului când a fost adnexat acesteia') .

*) Dr. Pap József, Mikor lett Mára-maros az egri egyházmegyéé í ín Egri egy-házmegyei Kozlüny din 1911 Nrii 10—11...

Pag. 8. U N I R E A Nr. 2 .

Făcând deci Maramurăşul parte din teritorul episcopiei de Agria este evident, că regele Vladislav II. dacă chiar voia cu orice preţ să-i vadă pe Românii ortodocşi de aici supuşi ju­risdicţiei unui episcop latin, i-ar fi su­pus episcopului pe al cărui teritor se aflau, iar nu unui episcop străin. Astfel interpretarea dată acestui decret în timpul din urmă este inadmisibilă.

Sub cuvintele »archiepiscopo vero •de Transsilvania* trebuie la tot carul s ă înţelegem un arhiereu român or­t o d o x din Ardeal. Care erâ acela ? Cred, că acest »archiepiscopus de Transsilvania* este vlădica românesc al Vadului. Se ştie, că la 1475 Ştefan c e l mare, voevodul Moldovei primeşte dela regele Matia domeniul Ciceului. P e acest domeniu, în satul Vad, glo­riosul voevod a întemeiat o mănăstire românească, în care a aşezat pentru păstorirea credincioşilor români din colţul nord-ostic al Ardealului, un vlă­dică românesc. Acestui vlădică dela V a d i-se supune prin decretul din 14 Maiu 1494 şi Maramurăşul. Recu­noaşterea şi estinderea din partea re­gelui ungar a iurisdicţiei episcopului de la Vad asupra Maramurăşului o în­ţe legem uşor dacă ne gândim la strân­sele legături de prietinie, cari îl legau de voevodul Moldovei. în 21 Martie 1492 Vladislav porunceşte conventului din mănăstirea Cluj-Mânăşturului să introducă pe Ştefan în posesiunea ce­tăţilor Ciceu şi Cetatea de Baltă. In actul său, regele vorbeşte de ^stră­lucita credinţă* şi de >meritele ser­viciilor credincioase ale credinciosului nostru spectabil şi magnific, Ştefan Voevodul Moldovean* (Cum nos de ­bitam, ut decet , habentes respectam ad praeclaram illam fidem et fidelium obsequiorum merita fidelis noştri Spec-tabilis et Magnifici Stephani vaivodae Moldaviensis'). In 1493 când s'a răs­pândit vestea, că Turc i t vor năvăli in Moldova, o mulţime de boieri şi ne­gustori din această ţară au trecut în Ardeal . Vladislav dă poruncă Bistri-ţenilor să-i primească, să-i găzduească ş i să vegheze ca să nu li-se iea lu­crurile aduse cu dânşii*). >Din şoco- I telile tesaurului public al Ungariei pe 1494 se vede, că relaţiile lui Ştefan cu Vladislav şi ţara lui erau neîntre­rupte şi îndatoritoare. Aşa din contri­buţia ardeleană pentru răsboiu i-se

J ) Dr. A. Veress, Acta e epistolae re-lationum Transylvaniae Hungariaeque cum

s Moldavia et Valachia. Budapest 1914, L p . 43 . Cfr. şi V. Pârvanu, Relaţiile lui Ştefan tel mare cu Ungaria în Convorbiri literare d i n 1905 p . 1051.

*) V. Pârvanu /. cit. p . 1052—53.

dădură lui Ştefan 1000 galbeni. Alţii 111 fuseseră cheltuiţi cu doi soli ai săi veniţi în deputaţiuni la Sibiiu, la rege. Alţii 18 serviră la căptuşirea cu blană a unei şube a solului Moldo­vean* Fiind deci atât de strânse legăturile dintre regele ungar şi voe­vodul Moldovean nu e de mirat, dacă cel dintâiu recunoaşte o instituţie în­temeiată şi patronată de cel din urmă. D e multeori regii unguri siliţi de îm­prejurările politice au trebuit să lu­creze contrar convingerilor lor reli­gioase. Ludovic cel mare d. p. cu tot fanatismul său catolic şi pe lângă toată ura care o avea faţă de credincioşii bisericii orientale, a îngăduit aşezarea în părţile de nord-ost ale Ungariei a unui mare număr de Ruteni s c h i s ­matici*, deşi pentru sud-ostul regatului a dat ordinaţiuni aspre contra credin­cioşilor bisericii orientale. Ginerele său Sigismund, deşi a renoit decretele de intoleranţă religioasă ale lui Ludovic, a primit pe despotul sârbesc Gheorghe Brancovici în şirul magnaţilor unguri şi a consilierilor săi şi i-a dat moşii estinse în Ungaria. Ioan Hunyadi în-suş, marele sprijinitor al acţiunei de convertire alui Ioan Capistran s'a în­voit ca fiul său Matia să iea pe ne­poata despotului sârbesc dându-i ace­steia dreptul ca şi ca soţie aiui Matia să-şi păstreze ritul grecesc şi să ţină la casa ei preoţi de ritul grecesc, doamne şi nobili de legea grecească 2 ) . Sub stăpânirea lui Matia s'a desvoltat şi din modesta mănăstire dela Mun-caciu episcopia ruteană schismatică. Astfel decretul din 14 Maiu 1494 nu cuprinde nimic neobicinuit.

Titlul de arhiepiscop dat vlădicului dela Vad nu dovedeşte nimic împo­triva acestei interpretări. Episcopia Vadului erâ nouă, iar de altă parte catolicii obişnuiţi cu întocmirile lor bi­sericeşti erau şi sunt până azi puţin orientaţi în ce priveşte organizaţia şi întocmirile bisericii orientale. Apoi e cu mult mai uşor de presupus o gre-şală în titulatura unui vlădică de rit străin şi care stâ în fruntea unei vlă­dicii noui decât în titulatura arhie­reului unei vlădicii cu un trecut de patru sute de ani, cu rosturi precis determinate şi aparţinător aceleiaş bi­serici, căreia li aparţineau şi membrii cancelariei regeşti, alcătuitorii decre­tului, cum ar fi cazul, dacă am admite, că sub >archiepiscopus de Transsil-vania* este de a se înţelege episcopul latin al Ardealului.

») Idem ibidem p . 1053—1054. *) Aug. Bunea, Ierarhia Românilor

p . 127.

Din poeziile Sf. Gregoriu Nazianzenul. Stăpâne , D o m n puternic D ă ' m i har sâVţi cânt mărirea. C ă 'n cinstea T a sunt psalmii Ş i imnurile toate Ş i Ţ i c ţ i cântă 'n ceriuri, „ O s a n a " mii de îngeri i î n cinstea T a luceşte P e ceriuri mândrul P h o e b u s Şi bolta o străbate C u mândre raze: L u n a ; T o t Ţ i e î ' Ţ i z imbeşte î n seri de toamnă zarea Aprinsă de Luceferi. Şi tot ca s ă ' T i cunoaştem M ă r i t a / T i stăpânire V i e a ţ a ne^ai croit'O. C u dreapta preacurată Zidnvai tot ce este Şi'ndrepţi spre scop făptura. A i zis. Şi 'ndată vorba^Ti P r o d u s a : lumi, fiinţe C e s'au ivit ca'n farmec! N ă s c u t a ' s a 'n lume Cuvântu l T ă u : Mes ia , C a T i n e de puternic Fi inţa T a a v â n d ' o ; Dar scheptrul de tărie A vrut să nu' l cunoaştem. Iar D u h u l sfânt p e toate C u braţ înalt le 'ndrumă Spre ţintă, le scuteşte. T r e i m e vie , sfântă C e U n u l eşt i : mări te 'o i ! C ă cin' o să 'nţeleagă O r i g i n e a / T i eternă? Pă trunde 'vom V i e a ţ a C e veşnic v ie ţueş te? Putere fără margini E vorba T a divină Dar mintea n'o în ţe lege ! î n faţa T a să 'nchină L u m i n a n c a p u s ă ; D i n ochii T ă i să scape Făptura unde^ar m e r g e ? C ă dus pesa mării unde Or i munţ i i dându'i pază: — Privirea T a 4 găseş t e ! T e r o g : mă ia 'ntre fhvŢi! Şi ' tni dă cu glas de îngeri în veci să/J"i cânt: „Osana" . îmi spală toată v ina Ş i gândul mi ' l sfinţeşte S ă n u dorească rele. Nălţa^voi mâni curate S p r e Cer. Ş i 'n glas de rugă Mări ' l voiu pe M e s i a . Genunch i plecând striga'voiu A d u / T i de m i n c a m i n t e Când vei ven i 'n putere. T e r o g : m ă ia 'ntre fhvŢi ! Fă^mi parte din mărire Ş i n u / Ţ i uita de servul C c n lacrimi T e adoară! Că'n j veci T i - s e cuvine Mărire şi onoare ! ion Beiu.

Nr. 2. U N I R E A . Pag. 9.

Pânca noastră cea de toate zilele. (Alban Sfolz).

E minunată evangelia numită la noi evangelia vrăbiilor. In ea stă scris: „An nu se cumpără două vrăbii cu un ban? Şi totnş vă zic vouă, că nici una din ele nu cade de pe coperiş fără ştirea şi voia lui Dum­nezeu".

Uită-te numai bine la o astfel de pă­sărică. Iţi vine să crezi că 'n mantaua modestă şi pantalonaşii scurţi de piele, fără ghete şi ciorapi, « f i o fiinţă de tot săr­mană, asemenea unui şcolar sărac, care lo-cueşte în pădure. Nu ştie flueră frumos, a r e creieri înguşti, puţină minte şi şi de altcum ştie foarte puţin. O altă pasăre că­lătoreşte toamna şi cercetează teri s trăine, pe când vrabia rămâne tot anul, toată viaţa In satul său, fiind acolo chiriaş deapururea. O altă pasăre îşi face cuibul drăgălaş în chip foarte art ist ic: sticletele şi rândunica, fiecare tn felul său; pe când vrabia e un t inăr uşuratic, ba chiar vagabund, tn breasla pasărilor. ^Caută bucuros cvartir în case «trăine, în cuib de rândunică, şi totuşi nu plăteşte nici o chirie; sau lipsit de judecată îşi pune cuibul primitiv spre paguba lui şi a urmaşilor în mijlocul ovăsului sălbatic, «lâdindu-l, în aceeaş vreme, prost, cu paie. Şi fiindcă vrabia nu pricepe nimic şi n 'are frnmseţe şi nu ştie vreo ar tă sau măiestrie şi nu-i nici cântăreaţă, nu-i respectată ni-căiri, nici de oameni, nici de animale şi e socotită în mijlocul neamului păsăresc de-un neam plebeu, deo lăpădătură, cu a tâ t mai vârtos, că bucuros mancă mult şi strică şi nu foloseşte la nimic. Şi vrăbiile le găseşti apoi pretutindeni şi nu samănă şi nu se­ceră şi mancă din ce au sădit alţii. Chiar de aceea nu socoteşte nimeni de păcat să omoare o astfel de vrabie, dacă i-se poate apropia.

Şi totnş încă nu s'a Întâmplat ca o vrabie să se fi spânzurat, sau să-şi fi tăiat grumazii, sau să se fi răpus cu glonţ de pistol, sau baremi să-şi fi făcut multe gân­duri pentru ziua de mâne, sau chiar pentru iarna viitoare. Şi a re toată drepta tea vra­bia! Dacă şi-ar vârî cumva gărgăuni în cap, ar fi o mare proastă; chiar şi dacă ar avea, să zicem, din întâmplare darul minţii. Căci fie o astfel de păsărică de doi bânişori, o astfel de vrâbioară cât de neînsemnată, cât să nu fie nici o pagubă, fie şi numai mică, dacă careva din ele piere, şi fie ea, asemuită cu o rândunică şi sborul superb al acesteia numai un feliu de ţăran mojic şi prostănac: totuşi această păsărică ar putea pricepe fo­arte bine, că e în grija Dumnezâului nostru şi că Acesta îi pregăteşte şi întinde pâinea de toa te zilele. Să facem numai niţel calcul despre cheltuielile, de întreţ inere, necesare pentru traiul unei vrăbioare.

1. Cheltuielile mâncării. Vrabia are nevoie zilnic de aluat sau carne şi tn zile de sărbătoare de amândouă, fie, că aceste se vor compune din puţine seminţe de grâu sau din o pleasă de mazere, fie din vre-un gândac neprecaut, sau cârnăţelul unei omizi, sau din altceva eventual. Şi provederea unei fiinţe cum e vrabia, mai ales iarna: •când a nins ziua întreagă şi e acoperit totul de nea şi vrâbioară totuş vrea să-şi a ibă mâncarea zilnică şi ar face mare

zgomot de nu şi-ar primi hrana, nu e lucru tocmai uşor. Cum se poate găsi mâncarea, când totul e acoperit de nea? Vrabia de săpat nu ştie săpa, şi de cerşit n 'ar cerşi, nu se pricepe, şi să fure nu i-se dă prilej totdeauna. Iar ceeace se poate culege pe şosele sau In locuri, de unde s'a dat la o parte zăpada, nu e tocmai mult şi apoi vin şi alţi Înfometaţi cu guşă mai mare şi mai violenţi, cintezoi, presare şi corbii cu capul mare. Dar în butul acestor pedici, un vră-bioiu prostuţ de al nostru, tot îşi capătă hrana In fiecare din cele 365 de zile; şi In anul bisextil, adaus încă pe o zi. Se şi cu­noaşte pe dânsul numai decât de departe, că n 'are gânduri *şi e foarte uşuratic.

2. îmbrăcăminte. Cu o astfel de vrâ­bioară se întâmplă cum se tntâmplă şi cu alţi oameni; nu vrea să fie Îmbrăcat mai rău ca semenii săi, ci vrea să umble chiar cum îi moda înt re vrăbii. Şi dacă stăm să socotim lncrul bine, vrabia li mai bine în­grijită decât s'ar crede. Dumnezeu o îmbracă cu multă gri je; o mamă cu bună s ta re nn-şj îmbracă copilul mai bine să nu degere de frig, când e rece, decum e Îmbrăcată ea, şi vara nu asudă (cel puţin n'am văzut încă sudori de vrabie). Şi-apoi vrăbioiul sau doamna vrabie poate să se preumble foarte bine făloasă ca o madamă în haina penelor sale şi să se are te tuturor pe coperişe. Au nu are redingotă întunecată, cu dungă surie ? Au nu se preumblă în pantalonaşi scurţi de mătasă ca un nobil de curte sau careva din cier? Au n'are semighete fine din piele roşie de Moscva? şi totuş n'are nici ser­vitor, nici servitoare, nici per ie! Şi capul familiei n 'are o căciulită de mătasă In cap şi puf boit de pene şi totuş haina nu i-se decolorează nici de raza soarelui, nici de ploaie, deşi n 'are parisol, şi nu capătă nici pete, nici nu i-se găureş te ; de nu cumva capătă voie de ceartă şi-i flocăit? Primăvara apoi şi toamna târziu Tatăl său îngrijitor îi pregăteşte îmbrăcăminte nouă; atunci îşi schimbă vrabia penele. Toamna îi cad penele uşoare de primăvară, iar primăvara penele groase de iarnă şi capătă haină nouă după cum pofteşte anotimpul. Nu şi-o vinde nici jidovului, nici negnstoriului de pene, o lapă-dă simplaminte; căci e nesocotit ca şi un artist . Un servitor sau lacheu capătă haină nouă delà s tăpân numai tot la doi ani ; o vrabie de două ori pe an şi totuşi nici nu serveşte, nici nu mână cai. Şi ce bine îi stau toate! Cel ce i-a dăruit hainele, E l i le-a şi croit, tăiat şi cusut. De aceea nu umblă ca şi ici colea câte un băcan sau hangiu, cărora croitoriul meşterstr ică de Paris le-a croit surtucul, sau ca soldatul, care trebue să se vâre în uniforma ce nu i-se potriveşte, — căci lui, domnului vrabioiu, haina i-se potriveşte de minune, ca-şi când ar fi crescut leit pe el, seau ar fi fost turnată pe figura lui — ; şi cu t a t e astea el tot numai vrabie rămâne, vrednic doi bani intre fraţi.

3 ) Instrucţie şi tutorat. O vrabie ca asta are cap sec, slăbuţ şi nestatornic delà fire; n ' a r e stare, cum se zice despre mulţi studenţi, şi'i foarte uşuratică. De aceea nu ştie nimica, nu pricepe nimica, când iese în lume şi delà a!ţ> oameni nu pr imeşte sfat. Dar iată a c o o e mâţa, a co'o e buha, acolo jderul acolo sunt copiii şi până şi gă in i l e miz rab le. ari infestează vrăbiile, ea-şi-când ar fi vieun neam oarecare ţigănesc. Cine sa ' i ajute vnbioare i prostuţe, ne 'nva ţa te In

mijlocul acestor aleşoiri pornite din par tea copiilor şi animalelor, cari au talent mult mai mare ca dânsa? Ia tă că însuşi Dumne-zăa a tnvaţat-o pe biata şi micuţa pasere cum să facă, cum s'o direagă. Dumnezăn i-a zis: Ia samă! Când se apropie vre-un om: sboară deja delà 10 paşi tn sus; când se apropie mâţa, poţi s'o iaşi câţiva paşi mai aproape, namai cât na t rebaie să-ţi iei ochii de pe ia, să nu se arunce cumva asupra ta pe nesimţite; iar dinaintea unei găini, pnş-lamana de ea, nu trebuie să ai nici un res­pect; nici nu trebuie să sbori tn sus dinain­tea ei, ci să sari numai uşor tn lături , câad la Împărţitul hranei , muncita de pizmă şi lă­comia fărămiturilor îşi întinde ciocul după tine.

Şi s'ar mai putea spune despre casa vrăbiei, despre sănătatea şi veselia ei, şi cum pe deasupra capătă liferate gata paie şi cvartir şi pat de pene preste saltea de paie şi hrană mai multă când are familie; şi cum preste tot ţ ine de clasa mijlocie bogată, căci n 'are cheltueli şi poate fi foarte îndestulită cu soartea.

Iubitul meu bărbat sau femeie, sau burlac ce eşti! Vei fi crezând, că pană acuma am glumit numai şi poate nu'ţi convine de loc de-a ceti astfel de lucruri ridicole, când ar trebui să vorbim de lucruri religi­oase serioase. Să mă crezi pe cuvânt, că glu­ma o ieu foarte serios şi că am motive tari să fac aşa.

Ia tă! Dumnezău a creat ceriul şi pă­mântul şi marea şi a Înfrumuseţat şi desenat minunat toată natura, pentruca oamenii şi ângeri i să se oglindească In dânsa. Toată lumea asta văzută e o sfântă Scriptura mare, plină de chipuri şi parabole şi asemănări şi învăţăminte. Toate lucrurile pe cari le vedem, îşi au rostul lor frumos şi adânc.

Stelele pe ceriu, norul alb frumos în atmosfera de un albastru adânc, apaşul soa­relui, viforul şi zefirul de pr intre flori într 'o dimineaţă de primăvară, marea de foc a soarelui verii şi licuritul dulce al stelelor în noaptea rece de iarnă, tunetul unei tempeste negre, şi ţ irâitul tainic al greerului de după cuptor: toate acestea înseamnă ceva şi mai mult de cât auzi din ele cu urechea sau vezi cu ochii.

Şi codrul întunecat şi stejarul înalt, plopul delà moară, tufişul de spini, viţa de vie, şi holda de grâu, florile câmpului şi câmpul de trifoiu, viorica dalce şi roza par-famată — toate aceste nu's numai pentru gustarea şi plăcerea omului, ci sunt şi lite­rele unei scrisori tainice minunate, scrise din partea lui Dumnezău, şi's ascunse în ele idei dumnezeieşti.

Şi căprioara cu ochii blânzi, priveghe-toarea din pădurea de lângă câmp, broasca din şanţ şi şerpele cornut şi ceciiizul (şer-pele sticlos) şi jocul eleganţilor ţinţari preste ape: da, toate acestea şi cele' lalte animale mari şi mici nu sunt pe lume numai să mance şi se bee şi să crească şi apoi să cadă pe brazdă, să piară sau să fie înseşi mâncate de alţii — ele sunt litere vii, miş­cătoare şi sburătoare ale Creatorului. Dum-nezăul nostru le-a semnat pe tabla lumii, încă înainte de a fi oamenii, pentruca aceş­tia când vor apărea, numai decât să le d e s ­cifreze şi să înveţe; precum un Învăţă tor brav îşi scrie lucrurile pe tablă, încă îna­inte de a veni copiii la şcoală, pen t ruca aceştia să se poată pune la lucru cât ce vor nimeri în

Pag. 10. D N 1 K B A N r . 2 .

Dar oamenii au perdut prin păcat jude­cata şi simţul drept şi stau în faţa naturii şi alcătuirilor sale măreţe ca viţelul la poarta nouă, seau eventual nici nu se uită la ele şi cred, că toate în lume sunt rânduite numai pentru mâncare, gunoit, ardere, îmbră­căminte, lucru de mână... Fiindcă aşadară a pierit orice Inţâlegere şi tâlcuire bună a tr imes Dumnezău pe Fiul său, Invăţătoriul lumii, prin care toate lucrurile s'au făcut şi fără de care nimic nu s'a făcut. Acesta ne-a dat din nou îndemn şi sfat şi ne-a învăţat să silabisim şi ne-a tâlcuit câteva însuşi aşe-zându-le în lumină potrivită: cum adecă avem să te înţelegem şi cum trebue să fie înţelese.

De aci se ţine şi povestea cu vrabia. Mulţi se vor fi mirat cum de Mântuitoriul a putut folosi asemănări aşa de comune: dar ceace a zidit Tatăl e prea suficient şi pentru Fiul să ne tâlcuiască. Deci nici noi nu vom perde din nobleţe, dacă ne vom ojr i iarăşi mai mult la povestea vrabiei.

Iată Dumnezău ştie despre această vrabie, ţine seamă de ea; asta ne-o spune Isus Hris tos .ş i o constatăm şi noi uitându-ne la micul animal, la provederea lui cu hrană, la feliul său de traiu şi chipul de a o scoate la bun sfârşit, dacă peste tot stăm să pri­vim lucrurile în chip nepărtinitor. Fireşte cel ce 'ş i munceşte trupul şi sufletul numai, pe coii de hârt ie sau instrumentul de ate­lier al meseriei sale, acela cugetă că şi Dumnezeu e la minte şi putere ca un cu­tare primar sau consilier municipal; anume că dânsul nu poate îngriji de toate, nici vedea de toate; că puterile şi mintea nu-1 ajută, sau că i-ar pricinui prea multă ne­plăcere şi t rudă şi eă Dumnezeu din moti­vele acestea ar putea luă în seamă şi ocroti numai ce-i mai de importanţă; iar ce-i mic şi băgatei, cum e o familie de vrăbii, ar lăsa în voia întâmplării. Cine astfel cugetă despre Dumnezeu, nu crede în Dum­nezeu cel adevărat, în Dumnezeu Creatorul atotputernic al ceriului şi pământului, ci crede într 'un idol pe care şi l'a făurit el însuşi în chip meschin, idol, care nu vade, n'aude, nu poate întinde braţul, n 'are vieaţă

Ce Dumnezeu ar fi cel ce nu şti, sau n'ar putea şi n'ar face şi iubi decât ceeace îşi închipuie inima îngustă şi creerul s t râmt al unui om de rând! Ar trebui să fie un Dum­nezeu din cale afară mărunt ; faţă de Dum­nezeu cel adevărat ca şi lumina oleiului faţă de splendoriile soarelui de Iulie. Zic cine ştie regula maşinăriei ceriului şi a pă­mântului, trebuie să ştie conduce şi lucrurile mărunte, căci unde, e rogu-te, marginea, ho­tarul pentru ochiul, braţul, inima lui Dum­nezeu? Unde încetează de a mai vedea, unde de a lucra, şi de a iubi, şi de a se milostivi? Dacă ar fi aici un hotar, unde Dumnezeu nu mai vede, şi lucră şi grijeşte Dumnezeu ar fi un Dumoexeu de tot prea mărunţel ; n 'ar fi Dumnezeu şi lumea ar fi mai mare decât El ; pe când dimpotrivă tot universul înoată în Dumnezeu, ca şi o mică sponghie în mare. Deja şi profetul zi te cătră Domnul. „Tot ce este iubeşti şi nu urgiseşti nici una din făpturile tale, fiindcă n'ai zidit nimic, ca să urăşt i" . Şi aşa dacă Dumnezeu de toate grijeşte chiar şi de o vrabie, după cum mărturiseşte însuşi Cu­vântul lui Dumnezeu, mintea sănătoasă şi ochii tăi, zic mai depar te : Oare Dumnezeu să se îngrijească părinteşte de o păsărică,

nefolositoare, prostuţă, ce nu ştie de Dum­nezeu şi nu-i mulţumeşte în veci —. şi să-şi uite de făptura cea mai nobilă, de chipui şi asămănarea sa, de fiul său, de omul răs­cumpărat cu multă greutate şi cu preţ aşa de mare?

Deci nu fi omule nici prost nici măgar, şi nu-ţi face însuţi griji peutru lipsa de hrană pe ziua de mâine sau trei zile înainte. Doară până şi măgarul nu e mă­gar tn punctul acesta, şi nu cugetă cu în­grijorare la ziua de mâne că de unde îşi va căpăta scaieţi şi fân!!...

Dr. Alexandru Nicolescu.

F e c i o a r e i .

Când lumea 'ntreagă s'a aprins Şi flăcări ne 'npresoară, Când neam cu neam să ia de hac Si din livezi morminte fac . . . » « Când curge sângele părău Zo\\ alergăm sub scutul Zău

O Jtfaică şi Ţzdoaral

£ groaznic chinul ce-1 purtăm Si mila ne omoară: Văzând orfani cu ochii blânzi Cum au rămas pustii... flămânzi... Jvturind în. şanţuri tata lor Suspină: f)ă-nz ajutor

O jYîaică şi ^ecioarâ!

povara grea ce o purtăm Xoi ştim, că ne doboară... J)ar mamele cu şepte prunci Sub -chipul Zău cad în genunchi! Ol'dă-le pâne, pace, sfat l a uşa Za când vin. şi bat

O JVtaică şi fecioară! /«a §elu.

Asociaţiile tinerimii din Germania. de Dr. Alexandru Borza.

Când vedem ne ţă rmur i t a d ragos te de pa t r ie a Germani lor , c a r e împreună cu spir i tul desăvârş i t de disciplină, cu tena­ci tatea şi cu iscusinţa lor minunată i-a dus până acuma din biruinţă în biruinţă, t rebuie să ne îndreptăm pr iv i rea şi a sup ra isvorului de unde iasă aces te însuşir i şi vir tuţ i , a sup ra educaţ iuni i t inerimii g e r ­mane , îna in te , da r mai vâ r to s după g lo­r iosu l răsbo iu cu -francezii, în t regul s is tem oficios ş co la r ca şi organizaţ ia ex t ra şco-l a ră a t inerimii au fost îndrep ta te sp r e aceeaş i ţ intă: s tâ rn i rea iubirii de patr ie până la fanatism, desvol ta rea încreder i i de sine, a spiri tului de disciplină până la formal ismul cel mai pedant , a răbdăr i i şi a hărnic ie i atât de carac te r i s t i ce pent ru poporu l ge rman . Pa tu l cald, răsadni ţa aces to r însuşiri , au fost şi sunt pe lângă spir i tul şcoli i organizaţ i i le ace lea minu­na te t inereşt i , car i l eagă într 'un mănunchiu floarea neamulu i în G e r m a n i a ca şi în ţ inuturi le unde numai bate o inimă g e r ­mană, unde t răesc fii acestui popor vi­guros .

Studenţi i dela număroase l e un ivers i ­tăţi g e r m a n e au format din t impuri s t ră ­vech i încă „Burschenschaf t " -ur i le lor p e bază na ţ iona lă -cava le rească , a r i s tocra t ică . In s t ra tur i le mai largi ale poporu lu i ge rman şi mai potr ivi t cu spir i tul d e m o ­cra t ic al veaculu i t r ecu t „părintele lahn" a c h e m a t la v ieaţă socie tă ţ i le pa t r io t i ce spor t ive , „Turnvere in" -u r i l e , ca r i au făcut educaţ ia ex t raşco la ră a genera ţ i i lor mar i dela 1848, 1870 ca şi a oşt i r i lor de astăzi . La anul 1811 a înfiiinţat prima soc ie ta te de g imnas t ică în Berl in . In cu rând au ce rce ta t cu miile sala de g imnas t ică a aces tu i apostol naţ ional . In toate o raşe le Prusiei , apoi pe rând şi în celealal te s ta te g e r m a n e s'au deschis şa le le de g imnas t ică unde se o ţe leau nu numai muşchi i ci şi sufletul, unde se ţeseau v isur i le de m ă ­r i r ea patr iei . Au venit apoi sa te le la rând . „ T u r n h a l l e M e aces to ra au fost şi sunt ce lea mai exce len te şcoli de pa t r io t i sm şi discipl ină mil i tară. Serbăr i le soc ie tă ­ţ i lor de gimnast ică sunt tota tâ tea pr i le jur i de unire în cugete şi s imţir i pa t r io t i ce , sunt examene publ ice d e s p r e i scus in ţa şi energia poporu lu i g e r m a n . Odată porni tă mişcarea de asoc ia re a t inerimii în spir i t pa t r io t ic şi naţ ional , cu rând r ă s a r şi so ­cietăţi le de tir şi de înnot. Şi b ine în ţe les nu putea lipsi nici cân ta rea pa t r io t ică ' unde se făcea g imnas t ică şi unde se în­t runeau sub deviza: să ne oţe l im t rupu l şi sufletul sp r e binele patr ie i . P u t e r e a ur iaşă de educaţ ie a socie tă ţ i lor a c e s t o r a a r ecunoscu t -o poate mai curând c le ru l catol ic din Germania , şi ceva mai târziu şi cel pro tes tant . T iner imea eşi tă din

i şcol i le e lementare , t inerii apl icaţ i la c o -merciu şi indus t r ie au mai m a r e l ipsă de aripile p ro t ec toa r e ale socie tă ţ i lor în vrâsta , când t rupu l e în desvo l t a re şi când mintea şi ca rac te ru l e în fo rmare . Rupţ i dela căminul păr in tesc şi a runca ţ i de v a ­lur i le vieţii între împre ju ră r i nepr ie ln ice în lupta pent ru existenţă, miile de ucenic i şi l uc ră to r i de fabrici şi flăcăi dela sa te în „Jugendvere in" -u r i l e ca to l ice or i p r o ­testante ş i-au găsi t a doua casă păr in­tească . Am înaintea mea r apo r tu l anua l pe 1913 al asociaţ ie i de societăţ i t inereş t i ca to l ice din dieceza B o n n în German ia . Activitatea ce lo r 25 de societăţ i ne dă o icoană vie cum înţelege c leru l ca to l ic , mult batjocoriţ i i „Hetzkaplan"- i să facă educaţ ia a rmonică a genera ţ i i lo r v i i toare . Societăţ i le aminti te n u m ă r ă 2394 membr i T o a t e au câ te un local potr ivi t unde c i tesc şi se distrează, unde ţin cursur i l e de seara . De mai mul teor i la an fac p r o ­ducţii tea t ra le . F i e c a r e socie ta te a re c o r şi o rhes t ră . 14 societăţ i fac s is temat ic g imnas t ică în „Turnha l l e" , iar 7 sub con­duce rea subofi ţeri lor act ivi o r i penz ionar i , 5 societă ţ i înnoată r egu la t în hale le o ră -şăneşti , 16 societăţ i fac excurs i i s ăp tămâ­nale, 11 fac şi j o c u r i de răsboiu sub c o n ­ducerea ofiţerilor. T o a t e par t ic ipă la în­t recer i l e mar i spo r t ive şi de g imnas t ică car i se ţin în fiecare toamnă la Bonn. Apara t de proiec ţ iuni or i c inematograf au 15 societăţ i . Membri i fiecărei socie tă ţ i a s ­cultă în c o r p o r e slujba dumneze iască în fiecare Duminecă, şi s e cuminecă la 4 o r i 6 săp tămâni . S'ar pu tea o educaţ ie mai desăvârş i t ă şi mai a rmonică decâ t aceea ca r e se depr inde din cadre le schi ţa te a c i ?

Nr. 2. U N I R E A Pag. 1,1.

Generaţ i i le t r ecu te pr in aceas tă şcoa lă cu tot dreptul pot cân ta :

„Lieb Va te r l and magst ruhig se in Fes t s teht und t reu die W a c h t am Rhein"!

T ine r imea ş c o l a r ă p r imeş te în toate şcol i le g e r m a n e o educaţ ie pat r io t ică ex­celentă , se r ioasă şi adâncă , nu în temeiată p e fraze bombas t ice şi pe fantasmagori i g r a n d o m a n e ca în a l te ţăr i . Numai edu­caţia co rpora lă lăsa de dori t în multe pr iv in­ţe. Vieaţa sedenta ră , ocupaţ iunea in te lec­tuală p r e a intensivă şi mul t i la terală infiuin-ţează în mod s t r i căc ios a supra fizicului t ine­rimii. Mai evidentă este aceas tă influinţă da­că c o m p a r ă m rezul ta tu l a sen tă r i lo r din P r u ­sia. Dintre economi au fost apţi pen t ru se r ­viciul mil i tar 60 %, d intre indust r iaş i 50 %, din t agma comerc ian ţ i l o r 4 0 % , ia r d in t re cei cu studii academice 3 0 % . Aşa da ră foamea şi mizeria , l uc ru l g r eu d e câmp şi din fabrici , a e ru l infect al o ra şe lo r c r e s c o t iner ime mai v iguroasă , decâ t t ra iul t ihnit din bănci le şcol i lor . Remediu l încă s'a găsit cu rând în chipul feluri telor s o ­cie tă ţ i : Wande rvoge l , Jungdeu t sch land , Pfadfinder şi a l tele . Să le vedem pe rând. „Wande rvoge l " , adecă „pasă r e c ă l ă t o a r e " s e numeş te asociaţ ia s tudenţ i lor , ca r i se folosesc de or ice pr i le j ca să facă un mic d r u m sau o excurs ie în ap rop i e r ea o r a ­şului natal , o r i mai depar te , p r in f rumoasa pa t r ie ge rmană . Călător i tu l aces ta împreu ­nat cu urca t şi scobor î t . eu săr i tu l pes te gropi , cu observaţ i i felurite în na tu ra l i ­be ră este cel mai, sănă tos spor t c a r e nu ­mai se poa te închipui . Se în tă resc muşchii , in ima, p lămâni le şi apa ra tu l digestiv p r imesc mai mult oxigen şi funcţ ionează cu mult mai bine . Ţ inu ta t rupulu i devine dreaptă , mlă­dioasă, îndrep tându-se influinţă s t r ică-cioasă a şeder i i în bancă . Wande rvoge l -u l câşt igă p r i cepe re şi d ragos t e pen t ru na­tură, învaţă să-ş i fo losească co rec t pu t e ­ri le fizice şi spir i tuale , câş t igă p r o v e d e r e , prezenţă de spiri t şi î nc r ede re în sine. Călători tul a p ă r ă de primejdii le mora le , micşorează pr imejdia a lcool ismului . Că­lători tul aces ta e de altfel în sângele p o ­porului german şi ţine de celea mai s cumpe tradiţii naţionale. In migra ţ iunea po­poa re lo r t r iburi le g e r m a n e au luat pa r ­tea cea mai activă, ia r în evul mediu cob­zari i şi Minnesängern făceau un adevă ra t apostolat din „văndră l i tu l" fără odihnă. Meşteşugari i evului mai nou au fost că lă ­tor i neîntrecuţi . După e l ibera rea din uce ­nicie t rebuiau să iee băţul pr ibegiei în mână şi să exper ieze să î n v e ţ e . . .

De v re -o 20 de ani ia ră a re învia t neas tâmpăru l aces ta înnăscut firei g e r ­mane. „Wande rvoge lu l " dela Lipsea nu ­mără ca la 30.000 membri i din sânul s tu-denţimii, ca r i sunt împăr ţ i ţ i după ţ inutur i în secţ iuni , în „Gau"-ur i . In multe o r a ş e şi locur i de excurs ie îşi au casa lor , nu­mită aşa de frumos „Wandervoge lnes t " , cuibul lor cald. Por tu l lor e s implu: ha ine c o m u n e de turist , ghe te bune, un băţ, şi indispensabi lul s ac de spate , cu p losca de apă, cu paharu l de aluminiu, eventual şi va se l e de fiert. T o v a r ă ş u l lo r nedespăr ţ i t e cântecul . Cântăr i pa ­t r iot ice , marşu r i vese le răsună puru rea de p e 1 buzele Wandervoge lu lu i , de celea mai mul teor i cu acompan iamen tu l sonor şi a r ­mon ic de cobză, un fel de "mandolină ge r ­mană. Membri i aces te i societăţ i că lă to­

r e s c de d ragu l călă tor i tului însuşi , p u r u r e a pe jos , fără s copu r i anumite , c u m a r fi v iz i tarea cu tă ru i o raş , s tudiul na tur i i e t c . I-am Întâlnit în dr icul ierni i dea lungul Oder i i în Silezia, să r ind p e sloii de ghiaţă, bă tându-se cu zăpadă, fotografiindu-se u r ­caţi s u s pe a rbor i . I-am văzut în j u ru l Be r ­l inului în ce te de 2—6 inşi, fără condu­cător, ho inăr ind tot cân tând pr in fru­moase l e pădur i de p r in t r e a d m i r a - • bi lele lacur i . P r in Spreewa ld -u l idil ic am văzut fete apar ţ ină toa re aces te i soc ie ­tăţi, umblând în g rupu r i de 2—6 inse, cu pă ru l blond împletit în coade, cu m a n d o ­lina a tâ rna tă de umăr . Munţii frumoşi din ho ta ru l Boemiei , R iesengeb i rge , mişuna în Iunie de Wandervogel - i , r ă sunau văi le de sa lu tu l lo r frăţesc „Hei l " ! La i svoare le Elbei , unde pă răuaşu l spumegând se a r u n c ă pes te s tânc i p răpăs t ioase în adânc imi le Elbgrundulu i , cân ta aşa de melodios o cea tă de 5—6 inşi ; pe coama dealului la v re -o 30 de şco lă r i ţ e zburda ln ice îşi fier-beau supa Maggi şi ciocolata.. . Din când în când a m întâlnit şi g rupur i de „Alt-wandervoge l " , membr i ve te ran i ai aees te i societăţ i , tot aşa de împodobiţ i cu flori alpine ca şi cei mai t inerii , cu a c e ­leaş i cân tece vese le pe buze, în inimă cu aceeaş i d ragos te pen t ru na tură , cu aceeaş i iubire de patr ie , de f rumosul pământ s t r ă -şesc . O par te însemnată a c lase i in te lec ­tuale g e r m a n e de aeum, a t recu t p r i n aceas tă şcoa lă minunată de pat r io t i sm. Din cunoaş te rea pa t r ie i i svoreş te doară d ragos tea adevăra tă pen t ru ea. Şi câtă sănă ta te t rupească şi sufletească nu s'a r e ­vărsa t din mici le şi mar i le excurs i i a sup ra genera ţ i i lor în t regi !

Pe când mi şca rea "cunoscută sub nu­mele de „ W a n d e r v o g e l " este c a m uni la­terală , nu cunoaş te gran i ţe şi s is tem în l uc ra r e , nu ştie ce-i supune rea şi p r o ­g r a m u l in muncă , tovărăş ia născu tă pe pământ englezesc sub numi rea de „boy-soout" , t ransplan ta tă la nemţ i sub numele de „Pfadfinder", in t rodusă şi la noi sub numi rea de „mişcare cercetâşească", a r e un p r o g r a m mul t i la tera l binestabili t , ş i u r ­măreş t e ţ inte ideale în c r e ş t e r ea tinerimii. Pfadfinderii germani , ca şi cerce taş i i a l to r neamur i se în tovărăşesc pe temeiul leg i lor mora le , cupr inse în 10 punc te încă de g e ­ne ra lu l Baden-Pove l l la anul 1908.

1. Cerce taşu l îşi ţ ine to tdeauna cu­vântul , pen t ru el c instea este o mândr ie .

2. Cerce ta şu l este c red inc ios că t r e t ron, pa t r ie , n e a m şi legea s t r ămoşească .

3. Cerce taşu l ajută pe deaproape le . 4. Ce rce t a şu l nu face nici o d e o s e ­

bi re de c lasă socia lă , de ave re sau de c redin ţă , şi es te fratele ce lora la l ţ i ce r ­cetaşi .

5. Ce rce t a şu l este r e spec tuos , c a ­v a l e r faţă de toată lumea.

6. Cerce taşu l este pr ie t inul an ima­le lor şi a l p lante lor .

7. Cerce taşu l ştie să ascul te . 8. Cerce taşu l este voios şi pl in de

însufleţire în t re toate împre jurăr i le . 9. Ce rce t a şu l este c ru ţă to r . 10. Ce rce t a şu l este cu ra t în gând, în

vo rbe şi în fapte. In a c e s t e socie tă ţ i se l uc rează aşa -

da ră în pr imul r ând la forma carac te ru lu i , a omului moral . Cerce tăş ia în tă reş te t rupu l şi toate simţuri le , p r in excurs iuni le dese ,

p r in dep r inde rea în o b s e r v a r e a natur i i , a oameni lo r şi p r in jocur i l e s i s temat ice . Mişcarea u r i a şă a „Pfadfinder i lor" c o m ­ple tează apoi educa ţ iunea ş c o l a r ă şi în senzul acela , că . face din băieţi oameni prac t ic i . F i e c a r e Pfadfinder t r e b u e să înveţe ceva meş teşug , i a r cu . toţii fac lu­c r ă r i de pionier i , învaţă să dea p r imu l a jutor în t re or i ce împre jurăr i . In p r i ­vinţă soc ia l desvoal tă s imţul de pr ie t in ie adevăra tă , c a r e nu cunoaş te deosebi r i de c lase socia le .

Cerce tăş ia g e r m a n ă ca şi cea engleză este apoi o a d e v ă r a t ă şcoa lă p regă t i toa re pen t ru serv ic iu l mili tar , pen t ru a p ă r a r e a patr ie i . Se învaţă disciplină mil i tară, e x e r ­ciţii de ord ine , serv ic iu l de campanie , p r in campa rea sub cer iu l l iber se dă o mică gus ta re din v ieaţa de răsboiu.

Călă tor ind p r in German ia pre tu t in -denea întâ lneşt i pe aceş t i minunaţ i Pfad-finderi. îi în tâlneşt i cu g r ă m a d a în mu­zeele ge rmane , mai vâ r tos unde se pot învăţa l uc ru r i p r ac t i ce din 'domeniu l t eh -nicei, cum es te ne în t recu tu l Deu t sches Museum din Miinchen. L a p a r a d a mil i tară păşesc a lă tur i de soldaţ i în ţ inuta ţ eapănă a Pa rademarsch -u lu i ge rman . In Duminec i şi să rbă to r i n ă p ă d e s c împrejur imi le o r a ­şe lor , unde sub c o n d u c e r e a ofiţeri lor dau jocur i de răsbo iu foarte ins t ruct ive . Alţii s tudiază natura , t ra iu l an imale lor ; în a l tă pa r t e îi vezi r id icându-ş i cor tur i , cons t ru ind podur i şi punţi , fierbându-şi s ingur i m â n ­căr i le , depr inzându-se în spionaj , în t r ansmi ­te rea ş t i r i lor p r in telefon, cu s tegule ţe , cu mij loace opt ice. In vacan ţe fac excurs i i lungi, p l eacă la alţi fraţi ce rce taş i , şi îm­p r e u n ă cu ei t ă b ă r ă s c cu săp tămâni le în v re -un ţinut frumos, în tă r indu-se t rupeş te şi sufleteşte deopotr ivă . Înainte cu 2 ani s 'au asociat toate g rupe le de Pfadfinderi din imper iu (cei din Bavar ia se n u m e s c Wehrkra f tvere ine) în impozantu l Pfadfin-derbund, c a r e a n u m ă r a t la 60.000 membr i i , îna in te cu un an şi ceva s'a în temeia t şi o ligă a tu tu ror asocia ţ i i lor t inereşt i , sub numi rea de „ Jungdeu t sch land" adecă „Germania v i i toare" . Aceas ta cupr inde p e l ângă societăţ i le aminti te în aces t a r t ico l şi numeroase l e asociaţ i i spor t ive , tur is t ice , pe cerce taş i i p rovăzu ţ i cu a r m e (numiţi Iugendwehr şi Blau-weiss-blaue Union) e tc . Es t e l iga t u tu ro r asocia ţ i i lor pa t r io -t i ce -monarh ice ale t inerimii g e r m a n e .

Un neam cu o astfel de t iner ime t r e b u e să aibă un prezen t g lor ios , şi poa te fi s igur de un vi i tor senin. O oş t i re r e ­cru ta tă din oameni ca r i au pr imit o as t ­fel de educaţ ie va birui a sup ra tu tu ro r potr ivnic i lor .

O s. liturghie de Crăciun. — Pe timpul terorizmului francez. —

E o is tor ie adevăra tă , şi n u v r e - o imaginaţ iune a fantaziei omeneşt i . P e r e v . R e p a r d 1-a su rp r in s furtuna revo lu ţ ionară , când ca p a r o h e ră conc rezu t cu con­d u c e r e a tu rme i din local i ta tea Bas t ida -des -J o u r d a n s din dieceza Avignon. E l ca bun p reo t catol ic , refuză de a depune j u r ă ­mântu l de apos taz ie impus lui de r evo lu ­ţ ionar i şi t u tu ro r p reo ţ i lo r din F ran ţa , — şi pe maica sa, c a r e p lângea amăr î t ă de soa r t ea fiului său preot , — o mângâ ia

Pag. 12. U N I R E A Nr. 2.

zicând, să nu se teamă, că mai iute va avea un fiu mar t i r , decâ t un fiu apostat!...

Cons t r ins de împre jurăr i le t r is te a l e t impur i lo r fur tunoase de atunci , pen t ru a-şi mântui vieaţa, să îmbracă în ha ine d e ţă ran , în anu l 1793 pă ră se ş t e pa roh ia şi s e duce depar te până la comuna : F u v e a u (Bouches du Rhon) . Acolo el, ca necu ­noscut , în t ră în servi ţ iul une i familii de ţărani , ca re ch i a r avea l ipsă de un păs to r de vite.

A fost foarte n o r o c o s , căci s tăpânii lu i nu i-au ceru t al te documimte, decât să-şi spună numele . Ioan mi-e numele , r ă s p u n ­sese rev . Repard . în cu rând Ioan a câşt igat s impatia tu tu ro r membr i lo r familiei; puţin se p r i cepea şi la luc rur i l e de câmp, p r in voinţa d6 a învăţa şi p r in fidelitatea în împl ini rea da tor in ţe lor sale , şi-a câş t igat s t ima şi d ragos tea tu tu ro ra din familie, cu un cuvânt e ra un se rv i to r model .

Stăpâni i lui Ioan aveau o fică foarte f rumoasă şi iată, că s tăpânei aşa t a re i-a p lăcu t de Ioan, încâ t se ho tă reş te ca pe un ica sa fică, să i-o dee de soţie. Aceas ta ho tă r î r e şi-o d e s c o p e r e soţului, după aceea fetei sa le şi ambii se învoiesc . Vine r ându l să-i spuie şi lui Ioan, da ră aces ta voind să-şi păs t r eze şi pe mai depar t e secre tu l , a şt iut să deie un r ă s p u n s evaziv adecă : nici da, n ic i ba. Aşa apoi ambele păr ţ i t ră iau mai depar t e în a rmonie bună. F a t a ş i ' pă r in ţ i i ei» spe rau , ia r Ioan e ra l iber .

Păr in ţ i i fetei vorb ind cu Ioan con­fident, îi spun, că au ş t i re desp re aceea , cumcă în j u r în a s c u n s t ră ieş te un p reo t catol ic , c a r e în fieştecare Dumineca foarte de t impuriu, în o casă părăs i tă din o p ă d u r e din aprop ie re , s e rveş te s. l i turghie. Dec i fac p ropune rea , ca în ziua de 25 D e c e m ­vr ie să mea rgă laolal tă la l i turghia de mezul nopţi i . Spun apoi lui Ioan, ca aces t l uc ru a r e să rămâie în ce l mai m a r e secre t . Ioan promi te că va veni şi el, însă nu promi te de a me rge împreună cu e i . . .

Suntem în t impul te ror i smului , g r o a z ­nica revol i ţ ie f ranceză îşi s ece ră vic t imele s a l e . . . preoţ i i şi oameni i oneşti , t raş i la gu i l lo t ină . . . biser ici le catol ice, jăfuite şi profanate pr in revolu ţ ionar i i fără de Dum­nezeu, r ă m â n părăs i te .

î n t r e a ta r i împre jurăr i soseş te p r e s e a r a zilei de 25 Decemvr ie . Fami l ia e ra ga ta să p lece sp re pădure , aş tepta numai pe Ioan, ca re l e a fost d ispărut câtva t imp mai înainte. î l caută pe la vecini , îl s t r igă, d a r înzădar , Ioan nu soseş te . F i ind t impul înaintat , au fost siliţi s ă ^ l e c e fără de el. Noap tea e r a foarte în tunecoasă şi cei t re i că lă tor i mergeau trişti , neputându-ş i espl ica împre ju ra rea , pen t ru ca r e iubitul lor a d ispărut şi n'a venit să mea rgă împreună cu d â n ş i i . . .

în u r m ă s o s e s c la casa dest inată de b iser ică în pădure . Uşa e închisă, da r bă tând semne le convenţionali , se deschide . Cei prezenţ i le spun, că p reo tu l e deja de mai mul te oa r e în scaunul de măr tu r i ­sire , unde ascul tă pe creşt ini i evlavioşi , c a r i voesc să p r imească s. cuminecă tu ra şi cu suflet cu ra t v r e a u să se facă v r ed ­nici de darur i le naş ter i i p runcu ţu lu i Isus . Şi cei t re i sosiţi mai pe urmă, să aprop ie si ei de scaunul măr tur i s i re i si când se măr tu r i seş te fica cea frumoasă, ascu l tând sfaturi le preo tu lu i , i-se p a r e de a auzi

g lasul lui I o a n . . . da r cuge tă că e numai o închipui re .

P r e c i s la mezul nopţ i i p reo tu l îmbrăca t în odăjdiile s ac re , u r c ă t rep te le a l tarului şi începe s. l i turghie . Cei prezenţ i mişcaţ i a d â n c de solemni ta tea momentulu i ascul tă , în genunch i cântăr i le melodioase şi nici pr ivir i le nu înd răznesc să şi-le înd rep te în sus .

Stăpâni i lu i Ioan se gândeau în-t r ' aceea m e r e u la se rvu l l o r fidel!... Ce- i cu Ioan al n o s t r u ? Unde se află e l acuma?.. . O a r e nu i-s'a în tâmplat ceva nenorocire?. . .

După evanghel ie , p reo tu l se în toa rce că t r ă cei prezenţ i , şi le ros teş te o cuvân ­t a re scur tă , da r emoţionantă .

S tăpâni i lu i Ioan se uită la preot . Şi pe c ine văd e i . . . N 'au voit să deie c r ezămân t och i l o r ! . . . înaintea lor îmbrăca t în o rna te p reo ţeş t i e ra serv i toru l lo r ce l fidel şi iubi t : I o a n ! . . . II p r ivesc mult , se uită la faţa lui cea blândă, , ascul tă g lasu l lui cel d u l c e . . . şi de as tădată sunt s igur i de a nu sminti , înaintea lor s tă Ioan. Aşada ră păs toru l lo r cel c redincios e un p reo t ca tol ic scăpat de pr igonir i le şi in­jur i i le revoluţ ionar i lor .

Te rmina tă s. l i turghie, s tăpânii cei evlavioşi , se a runcă în genunch i înaintea preotu lu i şi p lângând se r o a g ă de ier tare , pen t rucă nu i-au dat onorul cuvenit , şi l-au ţ inut de servi tor , însă p romi t de a nu-1 mai t r imite la câmp.

P reo tu l însă le mul ţămeş te de osp i ­tali tatea, cu c a r e l-au pr imit până acuma şi i-au dat ocaz iune de a putea face în sec re t a tâ ta bine şi a mângă ia a tâ tea suflete amăr i te . Le mul ţămeşte pent ru d ragos tea cu c a r e l-au pr imit în casa lor, şi ajutân-du-1 astfel să-ş i - exerc i t e funcţia lui p r e o ­ţească .

Acuma însă e nevoi t să- i pă răsească , d e o a r e c e cunoscându-1 şi şti ind că e preot , însaş rever in ţa , c a r e poa te şi involuntar i -ar a ră ta -o , a r fi o cauză de t r ăda re , şi a ş a atât ei, cât şi el s 'ar supune primejdiei de a cădea în mani le revolu ţ ionar i lo r să l ­batici .

Păr in te le Repard s'a dus apoi în Italia, de unde s'a r e în to r s în F ran ţa , numai dupăce s'a te rmina t revoluţ ia şi a muri t ca p a r o h în local i ta tea numi tă : Curcuron .

(După Rev. Ec . d. Pont.)

Dr. Paul Lauran.

In aşteptare. Yasile Bujor se deşteptase dimineaţa

asta stăpânit de UD gând, care-1 neliniştea. Vedea el bine, simţea greuta tea sorăsii şi a bărbatului ei, ar fi voit să nu mai stea aici pe capnl bieţilor oameni. Destul au făcut pentru el ca nişte creştini; acum s'ar cădea să le răsplătească pentru ajutorul ce i-l'au dat până a mântui t şcolile şi şi-a văzut diploma de Învăţător iu buzunar.

Muriseră părinţii, şi Iui Vasilie nu-i mai da ÎD gând să mai radă oraşul cu şcolile. Cumnatu-său Ion s'a înţeles cu ne­vasta: — Hai tu Sevastă, nu lăsăm pe Vasile la calea jumăta te vom trudi şi-om scoate-o la căpătâi, copii uostrii Îs îneă mă­runţei nu le trebue atâta, fl ţinem şi pe Vasile la şcoală, să gate îuvăţătnra. Dacă u'om avea altă mulţămire, ştim c'am făcut

un bine. Ş'apoi vezi tu, şi el e de-al nostru n t -a r sta rău sâ'l vedem, cum nu ştie lucra, bătând uliţele far' de nici un rost.

— Cum să nu vreau, vai de mine, pentru frate-meu mi-aş da şi cămaşa. Nu-1 vezi cât e de cumjnte de pe acum şi ce vorba blândă şi aşezată a r e ? — şi pe Se-vastia o podidiră lacrimile. Simţea, că i-se făcuse inima mai mare cât o pftne, bună­tate de om pe de o parte, gândul c'o să-i vază domn pe Vasile de altă parte, o duse par 'că pe altă lume a bucuriei curate. Şi-a uitat pe-o clipă sdroaba ei, zoala ei de toa te ziua cu atâta spuză de copii.

Munceau alături, bărbat şi muiere. Unde puneau ei mâna, punea Dumnezeu mila, par'că ducea vântul lucrul Înainte. Şj au râsbit.

Când Ie-a scris Vasile carte, că vine acasă cu dreptu ' în mână, au răsuflat uşu­raţi . E ra lungă postata. Sevastia pr int re câte toate se mai gândia: care fată a r fi pe potrivă, şi gândul o ducea pe la fetele frun­taşilor din sat. Apoi iar se 'ntoarcea, mai şti, o umblat băiatu pe unde picior de om din satu nost n'o fost, au plată mare şi dascălii, Vasile e cuminte, mult mai cuminte decât fetele din hora satului, nu-şi prinde mintea cn orişicine.

Cum venise Vasile acasă a şi cercat In mai multe locuri să ne ales, dar pace bună, tot alţii erau norocoşii.

Treceau zilele. Se apropia şi Septem­vrie şi Vasile tot acasă.

— N'ai tu oameni \n Buşita, In Ro-ghina, acolo am auzit că trebue dascăl. Nu de alta, da, cum mi-ai spus, eşti vrednic să câştigi singur. Eu, pe cum vezi, am să satur guri multe şi, şti bine, dela socru, Doamne iartă-], n'o rămas mai nimic, am plătit ia datorie până ne-am sleit toată ago­niseala mea, dela ta ta am adus'o aici. Nu vreau să fac aruncare, Doamne fereşte, să nu fi avut o inimă bună nu făceam ce am făcut, da, cum ţi-a fi voia, eu nu te silesc, cum am dus'o de cinci ani, o mai mân eu până va răsufla ceva de pe unde ţi-ai băgat rugările. Uite ce-i mi-o zis no-tarăşu că ar avea lipsă de un scriitor şi m'o rugat să te întreb, n'ai vrea sâ te bagi Ia dumnealui? îţi dă, aşa o zis cincisprezece zloţi pe lună. Cum ţi voia, eu aş zice, că decât nimic, mai bine ceva.

Vasile nici albă nici neagră. Un nod rebel i-s'a pus In gâ t şi ca s a ş i ascundă tnrburarea privi lung la chipul din fundul căsii, era tabloul colegilor cu corpul profe­sorilor în mijloc. Oh! fericiţii, gândi Vasile, duc lume albă la şcoală, apoi sunt aleşi cât baţi în palmi, pe când eu, sărmanul, sunt silit să înfund cancelaria satului şi să robo­tesc cu peana, ce nu mi-e meşteşugul, ca un alungat din şcoli.

Ion a priceput, că lui Vasile nu i au venit bine vorbele, a eşit dintr 'odatâ făr' sâ zică ceva, prefăcându se câ-i degrabă. Vasile a ieşit şi el în urmă. O rândunică ciripea vesel sus pe cumpăna fântânii. Bo­găţie de lumină. Soarele lucia mândru pe un cer senin ca lacrima, din ce tă ţu ia ' lu i de foc trimitea raze fierbinţi, care se furişau până 'n fundul şurii, unde poleiau o secere înfiptă intr 'un stâlp pentru tăiat de paie ca mâna Pe jos şerpuiau crăpături fntorto-chiate, cum plesnise pământul de uscăciune. Poamele dau în copt şi aduceau In grădini ceata copiilor gălăgioşi, de-i auziai de departe .

Nr 2. U N I R E A

Vasile se aşeză pe iarba moale la umbra părului cel văratic. Se dădu pradă gândurilor, care stau să-I ucidă aşa-1 fră­mântau. Avea impresia că e îmbătrânit , fără vlagă, trăise p'arcă o vieaţă sterilă de rod­nicia muncii pentru folosul obştesc. Să fi stat cu el de vorbă ai fi gândit că e eroul unei tragedii, ce-şi rătă­ceşte vieaţa fatal pe căi nestrăbătute până când va fi aruncat de valul vieţii în adân­cimea unei prăpăstii .

Pe Vasile îl treceau fierbinţeli, îi vuia capul, fruntea-i era îmbrobonată cu sudori. Ii venea să răcnească ca o vită străpunsă, încleşta manile, le duse roată pe după cap, par'eă c'o voinţă tare ar fi voit să se stâmpere.

Niculiţă, copilul mai mărişor, vâjeind c'o nuea pe deasupra capului, veni repede Ia badea. Vasile se ridică, îi ia mâna, îl mângăe pe cap, îi vorbeşte despre şcoală, pe ;

când copilul de neastâmpăr schimbă povara trupului când pe un picior, când pe altul. !

Badea i-a luat pere coapte, el le-a pus \ tn pălărie, Dălăria a luat-o în dinţi şi dă fuga unde 1-a trimis masa: să grijeascâ de ; purcei. i

Vasile îşi mai veni în ori. Par'eă i-se i deschidsa înainte un drum luminos, fără cotituri, care era lughiţi t apoi de un lntu- j neric grozav. Ii venia în minte făgăduiala ţ directorului, are să se îngrijească de soartea | elevului, cel mai drag dintre câţi a avut în ; anii din urmă, cum ar vrea Vasile acum să j dea faţă cu directorul, să-i spue că senatorii | şcolari umblă să-şi căpătuiască neamurile ; ori să facă hatârul unuia şi altuia, ori mă- | r i tă fete bătrâne. Aşa i legea, nu a vred­niciei, ori te dai şi tu plainic, ori rămâi în j umbră. Cu tot idealismul răsări t în sufletul ! t ă u de pe bancele şcolii şi nutr i t acum de poliloghia gazetelor.

Fără să ştie unde merge Vasile se trezi în uliţă. Ar merge pe la cance­larie, o fi sosit v r e o veste de bucurie, tot mai t răgea nădejde, ofertul ruşinos al nota­rului 11 ţine pe loc. Cum stă în cumpene de după o răspântie se iveşte straja, umbla pe la căsi, împărţind scrisorile. Vine încoace. Inima lui Vasile svâcnea cu putere, poate « fost ales.

Omul, asudat până după urechi, se apropie cu mână întinsă ţ inând între degete o scrisoare. Vasile cum şi-a aruncat ochii pe slove a şi cunoscut, de pe seris, că e dela directorul. Un val de sânge i-a dat năvală în faţă îmbujorându-i în roş aprins obrajii. Rupe coperta, şi emoţionat ce era nu putea merge pe şire, ochii-i alergau pe tot cuprinsul scrisorii, caşi când dintr'o privire ar fi voit să-i soarbă înţelesul. Tremura scrisoarea în mâuă, ochii i-se îm-paijeniră, avea senzaţia că e o veste acolo ş i nu-i poate irni greutatea.

Straja era pe la a treia casă. Aerul reavăn de aici îi aduce limpezime, pe dată putu ceti :

Vasile, Azi ai fost Întărit de învăţător în co­

muna Zimbriţa. Aşteaptă încunoştinţarea senatului şcolar de acolo, şi, până atunci, rândueşte-ţi t reburi le să-ţi poţi ocupa fun-ţia cât mai curând. Nădâjduesc, că vei fi un vrednic învăţător, dupăcum

*te am cunoscut de un harnic elev. Bine­voitor,

Dionizie Pătruţiu.

O mai ceti odată, ş'a douaoară... până o ştia pe din afară şi punctele şi virgulele unde-s puse. Ales şi întărit. Scăpat de milogiri. Ii veni în minte frământarea de câteva ceasuri mai 'nainte, surise pe sub mustaţa-i- abia mijită, cât de sceptic a fost. Ei sunt la câmp. Să ştie vestea, şi Vasile pune lăcata pe uşe, calcă mai apăsat, chiamă într 'un glas bărbătesc copiii de prin ocol la el, spune că merge de-acasă, să fie cuminţi, va veni în curând, deschise portiţa t răgân-du-o cu mâna toată. Cu scrisoarea 'n mână, înfăşurată mosor duce vestea, marea veste de bucurie la ai săi. E crainic, ce duce vestirea împlinirii a unor aşteptări pe urma, parcă, nesfârşitului zbueium după creangă verde.

#

* * La cantonul satului locomotiva se pune

în mişcare, vagoanele o urmează supus lu­necând uşor pe şine. Vasile, la fereasta vagonului, ridică încă odată pălăria de bun rămas. Sevastia plângea sprijinită de umărul lui Ion, ca totdeauna când mergea Vasile.

Carul de foc pufăe rar, apoi des, şi mai des, apoi nu se mai aude decât ropotul roţilor.

— Sevastie, ştergeţi ochii, am avut şi noi o sărbătoare cu tihnă — grăi Ion şi porniră în drumul mare cătră casă. Pe uliţa sumbră, era de cu sară, păreau doi călători, cari vin dela o mare depăr tare şi aduc vrednicia între oameni.

T o m a C o c i ş i u .

î n f a ţ a m o r ţ i i . . .

L o c o t e n e n t u l Gheorghe Oprea e greu b o l n a v . . . R e î n t o r s numai d e - o s ă p t ă m â n ă de pe c â m p u l de luptă din Galiţia, rănit greu de două g l o a n ţ e duşmane — se s i m t e n e ­spus de slăbit . în jurul patului , l ângă care v e g h i a z ă pl ină de iubire o t inerică soră de caritate, îi pare, că aude din când în când glasuri de oameni răsvrăti ţ i , cari îl a m e ­ninţă şi a tunc i tulburat desch ide ochii împainjeniţ i de n e s o m n , t r e ­murând pr iveş te speriat în jur de sine ridicat pe pernă — dar ochii lui mari întrebători nu g ă s e s c d e c â t ochii blânzi şi nev inovaţ i ai surorei de caritate , cari v e g h i a z ă cu îngri­jorare l â n g ă căpătâ iu l lin... Obosi t , capul îi cade din nou pe pernă şi adoarme dus, ca nu pes t e mult să ­g e t a t de groaznice dureri prin în­t r e g trupul, să sară din nou s p e ­riat din somn, tulburat şi de urâte visuri...

Din zi în zi se s imte t o t mai rău. N u m a i are nici o speranţă de mai bine. Se s imte în faţa morţi i , şi în inima lui a d â n c îndurerată nu mai picură stropii nădejdii" de v i e a ţ ă . I n g e n u n c h i a t ă lângă patul lui sora de car i ta te se r o a g ă plină de ev lav ie cu mani le împreunate în s e m n de rugăciune — des igur pentru sufletul

lui p ă c ă t o s , care până aproape în faţa morţii, nu s'a gândi t nici­o d a t ă la D u m n e z e u , nici nu a v i s a t vreodată spectrul s inistru al morţii . Dar a c u m s imte p lut ind în jurul patului său pr ibeagă fantomă, care-1 sperie şi îngrozeş te , şi v e d e rângetul fioros al morţii şi tresare înfiorat...

In p iept îl arde grozav o rană n e s p u s de grea , care-1 ch inueş te . S u t e de flăcări s'au aprins v â l v ă t ă i în în pieptul lui şi nu le mai p o a t e nimeni s t â n g e . Ochii lui zadarnic se desch id mari şi întrebători spre cer, căci ochii lui tulburători d e o d a t ă nu întrezăresc nici o rază de s p e ­ranţă acuma, căci sufletul lui nu are încă credinţă şi r ă t ă c e ş t e pri­b e a g şi c u inima şi cu sufletul.

In inima lui s'a s trecurat o d a t ă pe n e s i m ţ i t e necred inţa — a ş a dar p o a t e numai dintr'un capric iu al cl ipelor de t inereţă — faţă de t o t ce e sfânt lumii creşt ine a s imţ i t o a d â n c ă avers iune şi nu-ş i putea exp l i ca cum atâta lume şi cultă şi proas tă urmează fanat ică poveş t i l e şi fantazii le popilor, a s c u l t ă smeri ţ i de rigorizmul unor l eg i m e d i e v a l e şi cucernici se închină în biserici când preoţi i — aceş t i moderni fa­risei, se spune, că prin rugăciuni le lor, înal ţă rugăciuni lui D u m n e z e u pentru binele lumii. D o a m n e , ce c e a t ă de oameni proşti îşi închipuia el lumea creş t ină ! Ou to tu l alţii sunt tovarăş i i lui de idealuri 1

Gândul lui sburâ pribeag, dar nu mai g ă s e a nici unde vreun picur de mângâ iere pentru sufletul lui zdruncinat de pat imi şi durerile din p iept îl mis tu iau adânc . Dar, când desch idea ochii mari, şi în tâ lnea ochii, cari v e g h i a u plini de senină­t a t e în jurul lui — atunci avea im­presia, că rana din p iept nu-1 mai doare aşâ , durerile îi mai s l ă b e s c şi inima şi sufletul ii sunt mai uşu­rate şi c ă u t a aşa de des ochii ace ia rugători , blânzi şi plini de du lceaţă , cari priveghiau cu îngrijorare l â n g ă căpătâiul lui. j i rau a ş â nev inovaţ i ochii ace ia albaştri , şi n e v i n o v a t ă în treagă fiinţa aceea , dar nu se p u t e a î m p ă c a cu g â n d u l de ce s e r o a g ă a ş â de mul t fetiţa a c e e a — doar şi a şâ nu-i mai ajută nimic , nu-i mai readuc v i ea ţa deodată , rugăciuni le ace lea , cari îi păreau aşâ de banale , a şâ c u m p u t e a prinde din şopotu l buzelor câte o frază rătăci tă .

N u mai credea în nimeni şi nu mai credea nimic. Erâ a ş â de adânc căzut în prăpast ie , că nu mai erâ

Pag. 14. U N I R E A Nr. 2.

nici o nădejde de-al ridica. Şi nici el nu şt ia de ce nu credea, în nimic . E r ă un desor ientat , care s'a rătăci t într'o lume de suflete bune si ne-v i n o v a t e . U n străin v e n i t din lumi n e c u n o s c u t e , care nu ştie pe unde pr ibegeş te . N u s t ie de unde v ine şi nu ş t ie nici unde are de g â n d s ă meargă .

Gândurile lui sburau mereu pri-b e g e , rana din piept îl durea t o t mai grozav , nu mai putea să mai adoarmă de loc şi-1 enerva, orice umbla t cât de uşor în jurul lui, şi-1 enervau şi rugăciuni le abia şopt i te ale surorei de car i tate şi când s'a desch i s încet uşa chilioarei lui şi a ven i t un preot cu o carte subsuoară, cu gândul să-1 î m p a c e în ce l ea din urmă clipe ale vieţ i i — cu Dum­nezeu şi să-1 î m p ă r t ă ş e a s c ă cu sf. t e l e Taine, s'a ui tat îngrozit spre usă cu ochi strălucitori de ură şi apoi grăbi t s'a întors cu faţa spre perete . Şi când m â n a rece a su ­rorei de caritate 1-a at ins pe frunte cutremurat ca de un fior şi-a întors capul spre ea şi când i-a v ă z u t din nou ochii ace ia dulci, senini şi aşa. de rugători — a s imţi t , că nu-1 mai doare nimic, şi cu g l a s e m o ­ţ i ona t ca de plâns a întrebat-o ce doreşte . . .

— Suflet bun, a veni t preotul să-ţ i c e t e a s c ă o rugăc iune de ali­nare a durerilor şi să t e împărtă­ş e a s c ă cu sf. ta ine . Gândeş te cu iubire la Dumnezeul îndurărilor şi crede. D o u m n e , ce dulce îi răsună în inimă cuvinte le a c e s t e a a ş a ne­v i n o v a t e rost i te cu a tâ ta p ie ta te — dar şi de-ar încerca să creadă — ce să creadă el, care nu a crezut nic iodată n i m i c ? N u ştie încă cum trebuie să creadă, aşă cum îl în­v a ţ ă plină de d r a g o s t e sora de ca­r i tate , fetiţa a s t a cu ochii senini şi nev inovaţ i . S imte , că în sufletul lui s'a s t recut o pr ibeagă rază de lumină, care i-a adus o dulce mân­gâiere şi s imte , că sufletul lui în­cepe să se s c h i m b e . In jurul lui v e d e ce t e de îngeraşi , îi aude cân­t â n d a ş ă dulce c u m n'a mai auzit pe nimeni n ic iodată şi g lasul preo­tului îl încântă şi-1 mângâie cum n'a gândi t nic iodată. Rugăciuni le bana le de a l t ă d a t ă pe cari le-a a s c u l t a t acum cu gândul ridicat •pre cer — îi par de o frumseţă c u m n'ar fi fost în s tare să-ş i în-c h i p u e a s c ă nic iodată — şi ochii lui mari, întrebători c a u t ă sora de c a ­r i tate . Ar vrea să- i ceară o carte de rugăciuni . . .

Şi când preotul a vrut să-1

mărtur i sească nu a putut să-i spună de t o t ce şi-ar fi putut aduce aminte , g lasu l i-se î n e c ă şi câ te -un rest imp nu p u t e a să zică nimic. Ochii i-se împăinjeniau şi trebuia să-i- închidă. L a un t i m p a desch i s din nou ochii, s'a ridicat de pe pernă, a privit l u n g în ochii preotului .

— Părinte , numai acum c u n o s c pe D u m n e z e u ! A c u m când s tau în faţa morţii şi s imt, că rănile mă dor a ş â g r o z a v şi când pr ivesc ochii senini şi nev inovaţ i ai surorei de car i tate şi rănile nu mă mai dor — atunc i numai îmi dau s e a m ă , că e s t e D u m n e z e u , care şi pedepseşte şi iartă. . .

A m c u n o s c u t pe D u m n e z e u din ochii fetiţei aceleia , care mi-e aşâ de dragă . A m fost rău — şi a m urât biserica, a m urât preoţii şi pe toţ i pe cari i -am văzut , că se roagă cu credinţă lui Dumnezeu. . . Dar nici eu nu şt iam de ce-i urăsc — si c â t e o d a t ă îmi părea aşâ de râu de ce nu m e r g şi eu vreodată la vreo biserică, să văd şi să ştiu de ce în sufletul m e u nu e c r e d i n ţ ă ? ! Dar a m fost rău şi căzut adânc în pră­past ie şi nu m-am dus nic iodată . A c u m o rază de lumină s'a s tre­curat şi în sufletul meu şi simt, că rugăciuni le V o a s t r e îmi aduc m â n ­gâiere, alinare şi o adâncă l inişte . Când privesc ochii dulci ai surorei de caritate s imt, că nu mai a m nici o rană în p iept — şi aş vrea să m ă scol din pat să mă rentorc iară pe câmpul de luptă. . . Dar t o t u ş c â n d mă mişc , rănile m ă dor, m ă dor grozav. . .

Preotu l ascul tă cu sufletul cu­tremurat şi cu ochii plini de lacrimi, şi-i părea un v i s în treagă p o v e s t e a locotenentului Gheorghe Oprea. L a împărtăş i t apoi cu sf. cuminecătură. Gheorghe Oprea a făcut o cruce în s e m n de mul ţumi tă şi obos i t a căzut din nou cu capul pe pernă şi a adormit. . . Sora de car i tate a î n g e -nunchiat din nou lângă patul lui şi cu a d â n c ă cucernic ie a mul ţumit Domnului , că în faţa morţii a în­v iat un suflet rătăci t .

I. P o p de Zăicani .

C O P I L U L . . . Scriitorul american John Hab-

berton, i). renumit pentru povest ir i le sale din v i ea ţa copiilor, are u n d e v a

*) Cetit Hebbcrtn, n. în Brooklyn la 1842. Colaborator al mai multor organe mari, ca >Chris-tian Union», «Goldeys Magazine» şi »New-Jork He­rald», are mai multe opere, foarte cetite, pentru drăgălăşia cu care descrie vieaţa copiilor. Intre celea mai de seamă: »Helen's Babies», >The Barton Experiment», »The Tiger ard the Insecten», etc. Păcat că în româneşte nu avem nimic!

un fragment admirabil , de -o n e ­spusă duioşie .

într 'un râsboiu oarecare, un escadron de călăreţi , p l e a c ă din t a ­bără să facă recunoaşter i spre pozi­ţiile duşmanului . Oum înaintau c ă ­lăreţii , deodată , în faţa, apăru un d e t a ş a m e n t inamic. F i reş te , au scli­pit numai d e c â t săbiile, au s u n a t goarne le şi s'a pornit năva la din ambe le părţi. Duduia pământul de copite şi văzduhul se făcuse un iad de z ingân i t de arme şi de nechezur i de cai Oelea două escadroane erau aproape să se a jungă cu Vârfurile săbiilor, când ieşi din alunişul de l â n g ă drum un copi laş , speriat de a t â t a z g o m o t şi dădu să t r e a c ă drumul printre soldaţi i năvăl i tori . D e frica, ori împiedeca t de vre-un bo lovan, copilul căzu în mijlocul drumului, cu faţa la p ă m â n t şi ră­m a s e nemişca t . Gata să-1 fărâme cop i te l e cailor. Insă în aceaş i cl ipă s e auzi o c o m a n d ă aspră, de t î ină toare :

S t a ţ i ! U n a dintre trupe se opri, c a

încremenită de-o vrajă. O a l tă co­m a n d ă se auzi.

E s c a d r o n , s ta i ! Şi s t ă t u şi acela . Apo i un căpitan cu fruntea de

aramă d e s c ă l e c a şi se apropie de copi laşul căzut. II ridică pe braţe le sa le de oţel şi-1 î m b u n a :

— N u p lânge , drăguţule , nu-i nimic. 0 să-ţi treacă , bâe taş , du-te frumoşel a c a s ă !

Câţ iva călăreţ i din ai inimicului s'au apropiat şi ei de mit i te lul c u pricina şi se ui tau cu ochi duiosi la dânsul şi la căpi tan .

Copilaşul s i-a ven i t în fire si o luă încet, pe-o cărăruşe , spre c a s a apropiată.

Călăreţii ş'au a v â n t a t în şe le , au strâns frânele şi porniră tăcuţ i — înapoi.. . F i ecare e scadron spre-tabăra sa. A ,.

A. Melin.

Din zile de pace. La nenea Arvinte, peste râu, e nun tă

mare. îsi mărită pe Ileana după un flăcău chipeş, cu musta ţa groasă, neagră . Şi cum Ileana are să se depărteze tare de casă — nenii Arvinte i-a căzut aşa o jale n e d e s -crisă în suflet, ca o apă. Dar nu-i pare rău, căci stă b ine flăcăul şi se ridică din oameni aleşi, iar de voinic »să-i tot cauţi pâreche* — vorba lelii Gapie. Deci, de bucurie şi gândul despărţirii de Ileana, nenea Arvinte a făcut să fie o nuntă rară! si-a asvârlit căciula în mijlocul mesii şi s'a oblit oda tă în faţa lelii Safta, care s'a întors mirată cu manile la spa te :

— Safto hăi, Ileana noastră se duce!? — Duce. — Apoi dacă se duce, să ştie satul

tot că se duce... Şi nenea Arvinte a chemat a p r o a p e

întreg satul la nuntă, a junghiat doi viţei, a deschis uşa pivniţilor cât a fost de largă, a împodobi t ograda cu ramuri înflorite"— şi a adus trei ţigani de pe Mureş, cari au fost mai negrii, dar mari maeştri în arcuş...

Nr. 2. U N 1 R E A P a g . 15.

Lumina soarelui cade dogori toare , fă­când să strălucească ovesel de aur, mai mare dragul, pe colinele din împregurimi. E-o zi de vară, cum parcă nu a mai fost niciodată. Chivtele şi clinchetele de veselie se ridică tumultuoase, împreşt i indu-se sub nemărginirea bolţii l ipede, ca o oglindă uriaşă de cristal... în jurul celor cari fră­mântă şi lovesc pământu l cu piciorul, s'a strâns o lume întreagă. Şiruri întregi de oaspeţi se ridică dela mese şi iar se aşează... Vinu-i cum e schinteia şi voiabună a cres­cut cât o vălvătaie... Arar cut remură văz­duhul vreo descărcătură de armă. Arcuşu­rile ţipe şi gorduna geme gros, pe nas, ca abdomenul unui bondar uriaş. îmbujorate de-un pahar de beutură , nevestele clatină din cap, după tactul cântecului şi sune tu l zurgălăilor; bunici le îşi subţiază buzele, iar moşnegii îşi dau căciula pe ceafă, vorbind aprins, gesticulând.

Moş-Dinicu, cu o mână răzimată în şold, a tot privit în -"stânga şi în dreapta , din colţul lui de masă, par 'c 'ar cânta ceva. Din când în când dă peste cap câte-un pa­har de vin, scuturându-şi , după fiecare, p le ­tele învrâstate cu fulgi de zăpadă. S p u n e ceva vecinului său — şi ochii îi ard ca două flăcări de argint... în cele din ur­mă se ridică vert iginos şi din doi paşi e lângă muzicanţi scuturând pe unul de guler:

— Măi nepoa te ! Stai o leacă! Flăcăii laţi în spate s'au oprit cu un

zâmbet de plăcere t inerească în colţul mus -taţelor; pe moş-Dinicu îl cunosc la ocazii rari abia, când cu prilegiuri date , ei îi cetesc întreg trecutul, ca dintr 'o carte...

— Zi Mărunţica... Astăzi are şi moşu voie de joc!

Hei, nepoa te — dar cine ştie p â n ă când încă!

Ţigani opriţi, privind cu ochi mari în jur, şi-au arătat dinţii albi ca laptele, şi cercându-şi coardele — au întors 'o pe voia lui Moş-Dinicu.

— Asta-i! Noa vezi aşa! Hai, hăi, hăi hăi. Da ni ni-ni da ni-ni-ni ni-ni-ni!

Invârtindu-şi piciorul în salturi ma­estre şi figuri complicate, Moş-Dinicu s'a pornit ca un vârtej în mijlocul nuntaşilor. — >Noa vezi aşa ! Rupe-o mă-ă-ă!« Su­doarea începe a-i picura pe frunte, dar bunicul nu se dă. Trage sumanul jos şi-1 aruncă deopar te . S e opreşte apoi o clipă două, căutând cu ochii pe bunica Oana. O prinde de mână, în hohotul bărbaţi lor si hicotitul femeilor. Bunica se smânceş te ; — Dinule mă!» Dar moş-Dinicu nu vrea să audă, ţupăe cu bunica pe sub mână calcă apăsat de i-se cutremură pletele. — Nu te dâ moşule!» se aud glasuri din mul­ţime. »Rupe-o mă-ă!« — Ian uitaţi la moşu cum a întinerit!»

— Astâmpără-te , că m â n e îţi facem p rohodu l !

. . . Ci moşul râde nepăsător ; mai su­ceşte oda tă piciorul în aer şi pr inde pe bunica şi o sărută. — Ha, ha, ha ! »Măi flăcăi, orice sicreată, eu să vă arăt cum se joacă!?<

Şi chiotele şi chinchetele se ridică cu stăruinţă spre nemărginirea bolţii l impede, ca o oglindă uriaşă de cristal. Arar cutre­mură văzduhul vre-o descărcătură de a rmă . Arcuşurile ţipă, iar gorduna geme gros, ca abdomenul enorm al unui bondar . . .

T. Murăşanu.

Germania. Răsboiul actual a ridicat irfulte valori

la suprafaţă, p recum a s tâns şi multe stră­luciri. E lucru ciudat, că în toiul răsbo-iului nimica nu se poate ascunde . Vitejia trimbiţafă cu sunete de fanfară la masa verde, pe t impul păcii b inecuvânta te — zice răsboiul — să se vadă acuma! Să învie stră­moşii glorioşi prin eroicele fapte ale s tră­nepoţilor! Să se arete spiritul de jertfă, echipagiul strălucit al armatelor să iasă Ia iveală, drumuri le ferecate de pr in toate un­ghiurile ţării să stea gata, pe când armata va avea nevoie de ele, cu un cuvânt în­t reaga operă uriaşă de o pacinică epocă să se manifeste acum, când cere t rebuinţa publică, viitorul ţării şi existenţa statului.

Să ne închipuim numai situaţia beli­geranţilor de azi! Câţi nu vor exclamă în ta ină : Ce bine era, dacă mai aveam şi aci o linie ferată, dacă drumul celalalt îl clă­deam cum se cade, sau echipagiul miliţiei îl comple tam la t imp! Câte greşeli la ad­ministraţie, educaţie, iustiţie, toate se răs-bună p e t impul acesta cumplit .

Vor răsări apoi filozofii întârziaţi şi vor zice cu mintea românului din u r m ă : Nu ţi-am spus? N'am tocat la urechea surdului decenii întregi? Oare n 'am avut în programul partidului negru pe a lb? Şi se vor face iarăş discuţii d 'acapo, înflăcă­rate , si vehemente, dar durere întârziate. Toţ i vor descoperi câte ceva, ce ar mai fi trebuit cârpit, şi toţi vor observa atunci, cât de puţ in se simt acum epocele de muncă la rodul ce se cere! Toa te vor avea ceva de zis, afară d o a r ă ' d e . . . neamţ . Din­tre toate neamuri le mari ale pământu lu i germanii îşi vor putea face mai puţ ine recri­minări, că nu au întrebuinţat tot t impul păcii, cum a trebuit .

Noi românii suntem în sfera culturii ge rmane şi totuş aşa de puţ in o cunoaştem, î n . l i p sa acesteia, suntem necesitaţi a re­curge la aprecierile individuale, cari în tot­deauna se îndreaptă după simpatii şi anti­patii. Şi fiindcă duhul negaţiunii , al răpştirei este în to tdeauna mai apreciat, mai conve­nabil firii omeneşt i , veşnic bănui toare si neîndestuli te , natural , că vor avea alt re-sunet cuvintele: Ei ce! Cultura germană e o copie — o palidă copie — a celei fran­ceze. Munca germană e brutală, lipsită de ideal, de sistem şi farmec. Organizaţia sta­tului german efemeră, virtuţile teutonice — in­conştiente, gloria geniului german o m e ­galomanie.. .

Cu toate, că acestui popor i-a adus până mai alaltăeri o lume tributul de re­cunoştinţă. Germania a fost învăţătorul tuturor popoarelor şi modelul tu turor ţă­rilor. Şi aceiaşi va rămânea veşnic, căci în lupta modernă pentru cultură şi progres nici un popor nu a dat dovezi d e aşa excelente calităţi ca germanul .

Dela locuitorul nepretenţ ios al ţăr­mului nordic, care e într 'o continuă şi în­verşunată luptă cu marea, clădind cu energie de fier zăgaz de zăgaz împotriva valurilor, din cari îşi scoate, de pe fundul mării, pă­mântu l cultivabil treptat , pe încetul, cu o răbdare admirabilă şi până la pomeranul , ce mută hotare de mlaştini, aducându-şi cu paciinţă din depărtăr i pămân t roditor, strat de strat, este aci pre tu t indenea o lucrare, care nu se poate compară cu nimic.

Energiei de fier şi culturii înalte şi înţelepte germane este a se datori azi îm­prejurarea, că s'a spulberat vechea credinţă, ca şi când Germania ar fi o ţară mai să­racă în ceeace priveşte productul agricol, decât Franţa .

Datele statistice din 1901—1903 au dovedit, că productul agricol francez s'a evaluat la 4ty3 miliarde, iar al Germaniei la 5V4 miliarde.

O probă mai mult, că nu bogăţ ia pă ­mântului face o ţară bogată , ci munca, ce se depune întru cultivarea locului, p recum şi ţara atâta valorează, cât preţuesc braţele cari o apără, sufletele, cari o înalţă şi energia ce se d e p u n e la ridicarea aceleia.

Sunt la tot cazul surprinzătoare cifrele prin cari se expr imă cultura Germaniei de azi şi cari au luat la toate rubricile p ro­porţii gigantice, mai ales de când actualul împărat Wilhelm al II. şi-a pus coroana imperiului pe creştet.

în actualul împăra t şi-a aflat duhul atotcuceri tor ge rman expresia cea mai d e ­săvârşită şi numai el a fost capabil să-1 conducă cu energie şi râvna de fier spre biruinţa lumii. Germania e azi o ţară d e model . Canalurile ei clădite au în total o lungime de 2000 klm (Franţa 5000, Anglia 6000), iar râurile canalizate dau o lungime d e 1416 klm. Cele mai multe canaluri se află în nordul Germaniei în Brandeburg, u n d e ca­pitala ţării, Berlinul, formează punctul d e mijloc a acestei raţele, s tând ca pa iangenul în mijlocul pânzei. Regularea şi, canali­zarea Rinului în cursul superior este >cel mai lung curs de apă pr ins in zăga­zuri de pe pământ.» Sunt gata planurile unui canal Dor tmund—Rhein , pr in ce Rinul va fi constrâns a se revărsă pe teritor german. Canalul Stettin—Berlin plănuit a re menirea de-a face din capitala imperiului por t mari t im. Mai sunt în pe to canalul Odera—Dunărea dela Kiel până la Viena, iar canalul dela K o s e l l ) va fi adânci t p â n ă la 11 metri.

Dela 1890 încoace s'au introdus în Germania aşa zisele Talsperren — chei d e râuri, prin cari sau ridicat ravagiile, făcute de apele râurilor de munte , iar puterea lor s'a angajat în serviciul agriculturii şi al industriei . Văile deschise dela poalele mun­ţilor, la ieşirea şi întâlnirea râurilor, s'au pr ins într 'un uriaş zid de piatră şi be ton , tăiat de mai multe chei şi iazuri. In aceasta moldă uriaşe se pr inde apoi toa tă apa în-t recătoare şi se s loboade numai în canti tate t rebuincioasă. în şesul Rinului există az peste 20 de chei artificiale. Cea din Urfttal are o suprafaţă de 216 ha. şi poa te p r inde 45 mii. de m s . Puternice chei se clădesc şi în Sudeţi , în Saxonia, ţ inutul Muldei, unde există 20 de chei. Cea mai uriaşe este cheia Mohne din ţinutul Ruhr , care cu canti tatea enormă d e apă de 130 mil ioane metri cubici p rovede toate s tabi l imentele industriale din ţ inutul Ruhr : Iar cheia plă­nui tă pent ru E d e r are să fie în proporţ ie ne mai pomeni tă . Are 400 metri în lungime 50 metri înălţ ime, şi un păre te de 34 m. d e gros. JDouă milioane metri cubici de apă cupr inde şi are să provadă în t imp de secetă chiar şi Weseru l cu apă suficientă, ca navigaţia nici când să n u sufere.

Sunt aceste rezultatele unei culturi

Despre acesta s'a vorbit într'un număr an­terior al »Unirii».

Pag. 16. U N I R E A Nr. 2.

atât de înaintate, a unei munci atât de dârze încât pun lumea în uimire. Nimic n u ră­mâne în Germania în proporţi i le cuvenite, tot ce se face, se lucră, ia avântul uriaş, sborul de vultur, care întrece pr in trăinicie, soliditate, proporţi i , tot ce e comun, efemer. Industria străveche d e oroloage a locuito­rilor din Schwarzwald este de r enume mon­dial, industria de textil din Saxonia, T ü -ringia şi Bavaria ba te cuceri toare la porţile comerciului mondial , Solingen este cunoscut azi, ca hors concurs în întreagă lumea.

La Băişagul din ţinutul râului Ruhr Cu cele 174 de băi de cărbuni află ocu-paţ iune 334,000 locuitori, la cele din Silezia cam jumăta te din aceia, iar la Saarbrücken tot aţâţa.

Reţeaua liniilor ferate ge rmane este ca lungime cea dintâiu în Europa . In 1911 avea Germania 62,000 klm. cale ferată (Rusia 61 mii, Franţa 50, Austro-Ungaria 45, Anglia 35,000). Capitalul întrebuinţat la clădirea căilor ferate este 18 2/3 miliarde, venitelele 3 miliarde.

Posta ge rmane este considerată de model în întreagă lumea. La stăruinţele secretarului de stat german Dr. Stefan s'a înfiinţat şi uniunea poştală mondială. Nu­mărul scrisorilor şi corespondenţelor a atins în anul 1910 suma de 6 1 / 2 miliarde (In Anglia 5*/2 Fran ţa 3*/s miliarde).

Lungimea sârmelor telelegrafice şi te­lefonice a fost în 1912 de 2 milioane klm. pe când Anglia cu Ir landa a avut de abia 1 mii. iar F ran ţa 700 mii klm. Din 1900 are Germania cabelul ei, care o leagă di­rect cu America şi e de 8000 klm de lung, 1903—05 s'a clădit al doilea cabel spre America. Staţiuni d e telegrafie optică a re 17, Italia 15, Anglia 14, F ran ţa 11.

A p r o a p e toate rîurile Germanie i sunt navigabile, ceeace pent ru comerciul şi eco­nomia ţării e de q însemnătate capitală. Pe rîuri este o circulaţie, cum nu se con­stată airea. La 1907 au circulat 27,000 năi pe apele rîurilor şi canalelor. Flota mari t imă comercială ge rmană este azi cea mai d e considerat în întreagă lumea. La 1870 a fost numai jumăta te ca cea franceză azi e aproape de 3 ori mai ca mare, cea en­gleză de 16-ori mai mică azi e de 4 ' / 2 o r i -Cele doue societăţi navale germane — Hamburg-Amer ica Linie şi Norddeutsche Lloyd sunt cele mai mari societăţi mari­t ime din lume.

To t Germania are cel mai uriaş vapor de pasageri numit Imperator, având o lun­gime de 280 metri, lăţimea 30 m. în t rece în proporţ i i toate vapoarele din lume şi e de un gust şi o eleganţă excepţională. 5200 pasageri pot afla loc comod pe va­por, fără a fi socotit aci şi personalul vapo­rului de 1200 oameni şi două etage pen­tru postă şi cărbuni .

Comerciul german s'a evaluat în 1911 la 19 miliarde al Angliei, la 25 1 /*, al Statelor Unite 15, şi s'a ridicat dela 1885—1909 cu 10 miliarde, cel englez cu 9ll3 miliarde.

Capitalul german, care mai înainte nu putea satisface nici necesităţilor lăun­trice ale imperiului azi a inundat lumea, susţ inând colonii (mai ales în America) clădind căi ferate şi as igurând terene si­gure comerciului uriaş german, care îm-brăţişază lumea întreagă. Aproape 20 mi­liarde capital german este în afară, pus în diferite întreprinderi .

Va loa rea cărbvoilor puşi în comerciu se evaluiază în Fran ţa la 39 milioane tone, în Germania la 235; fierul în Franţa 4 Va mii. tone, în Germania 157* mii.

Averea naţională a Franţei e de 230 miliarde, a Germaniei de 250. Traficul co­mercial |francez e de 4 1 /* miliarde anual, al Germaniei de 19 miliarde, datorie de stat are Franţa 26Vs, Germania 191/» mil iarde.

Daily Mail scria la 1908: »Cu toate că Germania a devenit a doua ţară a fierului, iar noi am fost impinşi la locul al treilea, azi ţ ine locul al doilea cu industria de t e ­xtil, al doilea cu navigaţia, al treilea cu clădirea vapoarelor şi cel dintâiu cu indus-ria chemică, nu şi-a negligiat nici agricul­tura. L a 189537.5% din totalitatea locuitorilor s'a ocupat cu agrcultura, la 1905, după avân­tul uriaş industrial, 37.4 ceeace în compa­raţie cu stările engleze este un rezultat îm­bucurător . Mai e de remarcat , că producte le locului cultivat sunt urcate mereu, iar pustele şi mlaştinele se supun unei intense culturi, de o capitală însemnătate pentru ţară... «

In legătură cu avântul economic şi industrial al Germaniei totaşa de important este şi cel cultural. S'a mai făcut amintire în coloanele acestei foi de cele 21 uni­versităţi germane . 11 şcoli de tehnică, 16 academii de beleai te academii de mu­zică 11, şcoli medii şi superioare 3000, şcoli popora le 61.000. L a 1911 s'a aflat, că dintre recruţi de abia sunt 2 la 10.900 analfa­beţi. In privinţa aceasta Germania este cel dintâiu stat din lume. Mai ales evenimentele glorioase ale răsboiului din 1870 au fost în uriaşe monumen te prinse. Monumentul din Niederwald la Bingen lângă Rin, cu falnica statuă Germania , este de o grandiosi ta te impunătoare . In Teutoburger Wald s'a desvălit la 1875 uriaşul monumen t al învingătorului legiunilor romane, conduse de Varus, a cheruscului Hermann , având o înălţime de 28 metri . împăratul Wilhelm I. îşi are un admirabil monument în Tiiringia pe Kiff-hâuser şi e de 81 metri înalt. Iar la Leipzig, pe câmpia unde s'a dat sângeroasa luptă la anul 1813, se ridică azi cel mai uriaş şi impozant m o n u m e n t al lumii — monu­mentul luptei popoarelor , d e 91 metri înalt. Nici un monumen t german n'a reliefat atât de grandios puterea atavică teutonică, ca aceasta clădire uriaşă. A fost desvălit la 18 Octomvrie 1913, la aniversarea de o sută de ani a luptei dela Leipzig şi a costat 6 mil ioane mărci.

Afară doar de America, ţara propor­ţiilor gigantice, nicăiri nu se află azi atâtea capodopere tehnice, ca în Germania . Via­ductul dela Rensburg peste canalul Kiel este unic în felul său, încât întrece şi cele mai imaginare închipuiri ale fantasiei ome­neş t i . Podul dela Levensan (Kiel), al ca­nalului Stever — pe pod t rece canalul na­vigabil, iar d e desupt curge rîul, — podul monumenta l dela Glotzschtal — 600 metr; lung şi 80 înalt, clădit pe puternice etage, la aceea uriaşe înălţime. Asemenea acestuia este podul Kaiser—Wihelm dela Mttngsten, clădit întreg din fier, de o eleganţă remar­cabilă şi zeci şi sute altele de peste Rin, Elba, Oderà, Vistula, tot atâtea clădiri m o ­numenta le , cari au d u s vestea numelui ger­man în toate unghiurile pământului . ,

Eleganţa şi gustul gingaş p e care îl reprezintă castelul din Schiverin, situat la

malul sălbatic al lacului de acelaş n u m e , castelul Lichlenstein, răsărit din stâncile uriaşe al Iurei bavareze, castelul Rheinstein aşezat pe muchea unei stânci ieşite la o înălţ ime de 80 metri dela oglinda Rinului , castelul Wiihelmshohe la Kassel, cu un pa rc de o frumseţă fără păreche şi o fântână săritoare, care îşi a runcă apele la 80 metri în sus, fără să mai amintim de castelul Linderhof din Bavaria, locuinţa plăcută ai regelui Bavariei Ludovic al II. şi aşezat

j într 'o regiune sălbatică, încadrată de pă­duri . E ca o poveste din o mie şi una de nopţi . Intr 'adins n 'am făcut amintire d e capodoperele clădiri ale Berlinului şi mai ales ale MUnchenului, în care palatele p re ­zintă dearândul un uriaş muzeu de edificii monumenta le . Ceeace este mai remarcabi l însă, că întregul avânt economic, industr ial , cultural a pornit aproape exclusiv la ini­ţiativa privată — statul reservându-şi p re -tu t indenea rolul de îndrumător , sprijinitor şi supraveghetor. Un motiv mai mult , că cultura ge rmană e o însuşire d e rassă inherentă individualităţii germane , un stimul naţional de a înfrunta elementele, a cur­ma barbaria, a vrăji p e pămân t edenul promis primei părechi d e oameni , ca un farmec însoţitor al acestei vieţi p ă m â n t e n e .

Nu se va miră nime, că German ia a ajuns deci să fie dascălul tuturor popoare lor depe pământ . Reprezentanţi i ginţilor celor mai îndepăr ta te vin până la malul preului în calitate de discipuli, ca sâ înveţe acolo spirit de organizaţie, d e muncă, de înstiţie, administraţie, de şcoală...

Avântul cultural al unei ţări es te o b i ­nefacere nu numai pentru ţara respectivă, c e o binecuvântare pen t ru toţi oamenii şi toate popoare le . Poporul german cu si­tuaţia lui geografică, prin cultura lui în­tinsă, prin duhul de a s tăpâni lumea cu superiori tatea lui culturală, a fost p â n ă acuma totodată şi cel mai puternic razim al păcii şi puternicul sprijin al tu turor ţă­rişoarelor mici şi popoarelor mărunte . S u b scutul formidabilului imperiu din E u r o p a centrală au putut privi cu Încredere în viitor toţi ceice ştiu să preţuească mai mult binefacerile culturii, decât barbaria r ă sbo­iului. îşi poa te oricine închipui, ce ar fi — mai ales aici în orientul Europe i — între atâtea popoare , de alte şi alte nea­muri cu aspiraţii şi interese atât de opuse , dacă nu ar fi o Germanie , ca s tăpâna s i ­tuaţiei, ca scutul tuturor şi scăparea tuturor . Să ne închipuim Germania osândită la un rol secundar şi am slobozit toate pat imile , duşmăniile, barbar ia şi răsboaiele din că-tuşile lor. La ce au lucrat generaţii , selec­tele situaţii d e cultură, înaltele binefaceri ale păcii, se vor aruncă p radă inconştienţi i temperamentulu i răsboaielor. Sta te s'ar for­m ă şi prăbuşi , popoare ş i avutul lor s'ar t rece pr in ascuţişul săbiei, oraşe şi sate s'ar apr inde , silind pe cetăţenii rămaşi să ur­meze iarăş drumuri le de bejanie şi să se adăpostească în codru şi peşteri a lăturea de fiare. Căci nu ar mai fi celce să d o ­molească porniri le atavice omeneşt i , şi nici putere nu ar avea să o facă.

Dr. O. P.

Proprietar , editor: E m i l T ă t a r ,

Redactor responsabil: A u g u s t i n G r u i ţ i a .

Tipografia «I Librăria Semln.Taol, Gr. C a t Balizsfalva—Blaj.