Uniunea Vamală

Uniunea Vamala, aşa cum este definita în Dreptul internaţional,

reprezintă

expresia integrării a doua sau mai multe economii naţionale într-un spaţiu

economic

unic, prin eliminarea imediata sau treptat a obstacolelor tarifare comerciale din

circulaţia

mărfurilor între statele respective, precum si prin stabilirea unui tarif vamal extern

comun

fata de terţe părţi.

În Europa, pornind de la ideea ca în jurul Uniunii Vamale se vor putea

articula si celelalte politici economice stabilite prin Tratatul de la Roma (1957),

pentru fondatorii Comunităţii Economice Europene (CEE) aceasta a fost

considerata drept o premisa esenţiala a procesului de integrare a economiilor

tarilor vest - europene.

Obiectivul principal al tratatului a fost crearea unei uniuni vamale, prin

realizarea unei pieţe comune între statele membre, în care sa se desfăşoare

politici comune agricole si regionale, care sa sprijine dezvoltarea regiunilor mai

puţin dezvoltate din cadrul grupului.

În Tratatul de la Roma sunt definite condiţiile liberei circulaţii în interiorul

teritoriului sau vamal, astfel:

> interzicerea impozitelor discriminatorii:

- fie ca ele sunt în favoarea produselor naţionale,

- fie ca ele prejudiciază produse importate din alte state membre.

> desfiinţarea taxelor vamale si a impozitelor cu efect echivalent;

> interzicerea restricţiilor cantitative si a masurilor cu efect echivalent.

Între 1958 şi 1968, taxele vamale pentru importurile din statele membre ale

Comunităţii au scăzut treptat până la dispariţia totală, în 1968 a fost desăvârşită

unificarea tarifelor, adică au fost eliminate toate taxele vamale şi restricţiile în

www.referat.ro

comerţul dintre statele membre ale Comunităţii, fiind introdus un tarif unic aplicabil

bunurilor importate din terţe ţări. In 1968 a fost desăvârşita unificarea tarifelor,

adică au fost eliminate toate taxele vamale si restricţiile în comerţul dintre statele

membre ale Comunităţii, fiind introdus un tarif unic aplicabil bunurilor importate din

terţe tari.

La 1 iulie 1968, uniunea vamală era realizata si, de atunci, orice nou stat care

adera la Comunitate a suportat procesul de abolire a taxelor sale în comerţul

intracomunitar si si-a aliniat tariful extern la Tariful vamal comun. Tot în 1968, a

fost realizat un proces de transfer progresiv de competente, de la Statele Membre

către Comunitate, pe măsura ce a devenit evident ca era necesar sa se legifereze,

la nivelul Comunităţii, pentru a se evita distorsionarile pieţii, concurenţa neloiala

sau inegalităţile de tratament pentru agenţii economici.

Cu toate că între 1968 şi 1992 uniunea vamală s-a extins treptat, prin

dezvoltarea legislaţiei vamale comune, statele membre şi-au menţinut controalele

vamale la frontierele interne, pentru a colecta alte taxe decât cele vamale (TVA,

accize), pentru a strânge informaţiile statistice sau pentru a aplica măsuri de

securitate. Menţinerea controalelor la frontierele interne implică o mulţime de

costuri, în timp şi bani, pentru importatori, exportatori şi transportatori, fiind în

acelaşi timp o piedică în calea funcţionării cu adevărat a unei pieţe unice.

Ca urmare, între 1986 şi 1993, Uniunea Europeană a adoptat o serie de

măsuri ce au condus la înfiinţarea pieţei unice în 1993, cele mai importante măsuri

din punct de vedere vamal fiind introducerea în 1988 a unui formular unic de

declaraţie vamală (care a înlocuit circa 150 de documente vamale diferite) şi

adoptarea în 1992 a unui Cod Vamal Comunitar, începând cu anul 1993,

controalele la frontierele interne au fost abolite, colectarea TVA şi a accizelor

pentru comerţul dintre statele membre fiind realizat din ace! moment prin sisteme

fiscale şi statistice ce nu necesitau controlul bunurilor şi a documentaţiei aferente în

momentul trecerii dintr-un stat în altul.

Rezultatul - a fost creat un teritoriu vamal unic, fără frontiere interne, în care

este garantată libera circulaţie a bunurilor comunitare. Bunurile „necomunitare" ce

nu au căpătat statutul de liberă circulaţie pot fi tranzitate pe teritoriul Comunităţii

www.referat.ro

ţinându-se cont de diferite convenţii precum cea referitoare la transporturile

internaţionale rutiere (Convenţia TIR), la cea privind admiterea temporară a

bunurilor (Convenţia ATA) sau Convenţia Comună privind tranzitul.

Uniunea Europeană este una din cele mai importante zone economice ale

lumii, si reprezintă cel mai important actor din comerţul internaţional cu bunuri.

Succesul economic al Uniunii Europene nu ar fi posibil fără funcţionarea unei

pieţe interne unice, definită de patru libertăţi de mişcare: a bunurilor, persoanelor,

serviciilor şi capitalului.

Crearea unei pieţe interne unice, unde bunurile pot circula liber, fără a fi

supuse controalelor la frontieră, poate fi realizată. doar în cadrul unei uniuni

vamale, cu reguli unice aplicate la frontieră. De asemenea, fără uniune vamală,

politica externă şi de dezvoltare a Uniunii Europene, piaţa agricolă comună şi

coordonarea eficientă a politicilor economice şi monetare nu ar fi posibilă.

Tratatele de constituire a Comunităţii nu definesc uniunea vamala ca atare,

dar evidenţiază principalele sale elemente. Articolul 23 al Tratatului Comunităţii

Europene (Tratatul de la Roma) stipulează că uniunea vamală va acoperi totalitatea

comerţului cu bunuri, interzicând taxele vamale de import şi export între statele

membre sau toate taxele având un efect echivalent. Conform Tratatului,

uniunea vamală implică şi adoptarea Tarifului Vamal Comun (forma actuala

fiind stabilita prin Regulamentul nr. 2658/87) pentru relaţiile cu terţe ţări.

Articolele 24 - 31 ale Tratatului Comunităţii Europene acoperă alte aspecte

referitoare la libera circulaţie a bunurilor şi la uniunea vamală.

Acquis-ui corespunzător Capitolului 25 - Uniunea vamala - cuprinde codul

vamal comunitar şi Regulamentul de instituire a acestuia, nomenclatorul

combinata, tariful vamal comun, incluzând si preferinţele comerciale,

contingentarile si suspendările tarifare, precum si legislaţia conexa, care

depăşeşte sfera codului vamal, cum ar fi legislaţia privind bunurile contrafăcute

sau piratate, traficul de droguri si exportul de bunuri culturale.∗)

∗)

www. Customs.ro

www.referat.ro

Acquis-ul consta in principal dintr-un număr de instrumente care asigura

funcţionarea uniunii vamale, înfăptuirea politicii vamale, precum si protecţia

efectiva si controlul graniţelor externe ale UE.

În 2001, Comisia Europeană a publicat Strategia pentru Uniunea

Vamală, ce recapitulează provocările cărora trebuie să le facă faţă Comunitatea

pe termen scurt şi propune acţiunile concrete pentru funcţionarea şi dezvoltarea

Uniunii Vamale. Obiectivele strategice ale Uniunii Europene pentru următorii ani

sunt;

> furnizarea unui cadru bazat pe reguli stabile şi transparente pentru

dezvoltarea

comerţului internaţional;

> furnizarea resurselor necesare statelor membre şi Comunităţii;

> protejarea populaţiei de comerţul inechitabil şi garantarea intereselor

financiare şi comerciale.

Strategia propusă de Comisie indică cinci domenii majore de acţiune:

simplificarea şi raţionalizarea legislaţiei, îmbunătăţirea controalelor vamale,

furnizarea de servicii mai bune comunităţii oamenilor de afaceri, îmbunătăţirea

formării profesionale şi îmbunătăţirea cooperării internaţionale în domeniul vamal.

Comisia Europeană sprijină implementarea în practică a Strategiei

privind Uniunea Vamală prin programele menţionate mai sus: „Customs 2000"

(Decizia nr.210/97), extins până în decembrie 2002 („Customs 2002") şi

continuat cu un nou program „Customs 2007" (Decizia nr 253/2003).

Programul „Customs 2007" se desfăşoară în perioada 2003 - 2007 şi are

în vedere:

• Accelerarea computerizării punctelor de trecere a frontierei;

• Standardizarea metodelor de lucru şi sprijin practic acordat ţărilor aplicante;

• îmbunătăţirea luptei împotriva fraudei printr-un mai bun management al riscului

şi o

mai mare cooperare între autorităţile vamale;

• Crearea unui mediu de afaceri competitiv prin reducerea costurilor de

conformitate;

www.referat.ro

• Acţiuni de formare care să răspundă nevoilor activităţilor

implementate în cadrul

programului.

Pentru a asigura baza legală pentru cooperarea vamală inter-

comunitară, în temeiul articolului K3 al Tratatului Uniunii Europene, a fost

ratificată Convenţia privind cooperarea şi asistenţa reciprocă dintre administraţiile

vamale (Actul Consiliului nr. 98/C 24/01), denumită şi Convenţia Napoli II. Prin

această convenţie sunt reglementate formele particulare de cooperare

transfrontalieră referitoare la prevenirea, investigarea şi urmărirea încălcărilor

regulamentelor vamale naţionale şi comunitare, cum ar fi:

� traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotropice, arme, muniţii,

materiale explozive, bunuri culturale, deşeuri toxice şi deşeuri periculoase,

material nuclear sau materiale şi echipamente destinate fabricării

armelor atomice, biologice, chimice (bunuri interzise);

� comercializarea substanţelor listate în tabelele l şi II ale Convenţiei

Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de narcotice şi substanţe

psihotropice şi destinate fabricării ilegale a narcoticelor (substanţe

precursoare);

� comerţul transfrontalier ilegal cu bunuri taxabile pentru a evita

impunerea sau pentru a obţine plăţi neautorizate legate de importul sau

exportul de bunuri;

� orice alt comerţ cu bunuri interzis de Comunitatea sau de legislaţia

naţională.

www.referat.ro