Neuronul-celula“cheie “ în

organism

Introducere• Neuronul este celula care

coordoneaza cea mai mare parte din activitatea reflexă a organismului... fără neuroni,, nu am gândi,, nu am simţi.. practic nu am trăi..

• De aceea putem spune ca neuronul este celula“cheie “ din organismul nostru.

• Deşi simplă la prima analiza,, neuronul prezintă foarte multe particularităţi, care îl deosebesc de celelalte celule ale organismului.Este celula care nu se regenerează,,, odata ce moare,, in locul ei nu mai apare alta. Formaza unul dintre cele mai importante ţesuturi ale organismului... si anume tesutul nervos.... Fără neuroni,,, am fi simpli roboţi..

Caracteristicile celulei

• Celula prezintă mai multe caracteristici şi poate fi clasificata dupa mai multe criterii. Celula reprezintă elementul anatomic, fiziologic si genetic al tuturor organismelor. Celulele se grupeaza, formeaza ţesuturi, iar ţesuturile organe şi sisteme de organe. Fiecărui ţesut îi corespund un anumit tip de celulă , ceea ce face ca organismul nostru să dispună de sute de tipuri de celule.Celula poate fi atat procariota (organizare simpla) si eucariota(organizare compleza)

Neuronul- tipuri, clasificare•

Neuronul reprezintă unitatea de baza structurală, funcţionară şi fiziopatologică a Sistemului Nervos. Unitatea fiziologică funcţională rezultă din faptul că un neuron este in stare să recepţioneze şi să transmită în sens aferent o excitaţie oarecare.

• Neuronii pot fi clasificati dupa mai multe criterii, si anume :• Dupa numărul de expansiuni pe care le prezintă ,neuronii pot fi :unipolari ,

bipolari, pseudopolari, multipolari. Dimensiunile neuronului difera in functia de zona in care sunt situati. Forma si dimensiunea acestora este de regula de ordinea milimicronilor. Cele mai mari celule sunt celulele piramidale gigantice Betz din aria motoare a cortexului cerebral, care ating dimensiuni de 120 microni cu o dendrită aplicată lungă şi groasa şi un axon de 50 cm sau mai mult. Dupa functiile pe care neuronii le indeplinesc , acestia pot fi : neuroni senzitivi (somatosenzitivi şi viscerosenzitivi) întâlniţi în ganglionii spinali şi cranieni , în mucoasa olfactivă; neuroni motori ( somatomotori şi visceromotori) întâlniţi în coarnele laterale şi posterioare a maduvei spinării; neuronii de asociaţie (interneuroni) se întâlnesc în axul cerebro-spinal , axonii lor nu părăsesc axul. Un alt criteriu este dat de locul în care sut situaţi neuronii şi anume neuroni din cerebel a ) neuroni somatocroni, bogaţi in protoplasmă, ca neuroni motori din scoarţa creierului, şi coarnele neuroniilui Purkinje

• b ) neuronii citocromi, neuroni granulari din cerebel ;

• c) neuronii cariocromi, ca neuroni granulari din stratul granular intern si extern al scoarţei cerebrale.

Alcătuirea neuronului

• Neuronii nu se găsesc decât în substanţa cenuşie a Sistemului Nervos. De astfel substanţa capătă o culoare cenuşie datorită corpusculilor pigmentari din protoplasma neuronilor.

• Neuronul este constituit din pericarion (alcătuit la rândul lui din nucleu, protoplasmă, membrană celulară) şi prelungirile neuronale axonul şi dendritele.

• Pericarionul este format din protoplasmă, nucleu şi membrana celulară. Protoplasma esta asemanatoare citoplasmei si este formata din mai multe organisme dintre care:. granulaţiile cromatofile Nissl, aparatul neurofibrilar, mitocondrii, neurozomii, condrionul, aparatul reticular intern, centrozomul, pigmentul şi oxidazele. Organitele specifice sunt reprezentate de corpusculi Nissl şi neurofibrilele.

• Nucleul se evidenţiază ca o veziculă clară în interiorul celulei şi conţine unul sau mai mulţi nucleoli. Nucleul conţine o cantitate oarecare de cromatină , care scade pe măsură ce creşte cantitatea de granulaţii cromatofile Nissl din citoplasmă

• Membrana este un gel dens , echivalent unei membrane semipermeabile în constituţia căreia intră mai ales substanţe lipoproteice . Ea are rolul de a proteja neuronul de invazia elementelor provenite din mediul extern. Potentialul electric pe care membrana o detine se datoreaza semipermeabilitatii acesteia ,El este consecinţa repartizării inegale a unor substaţe disociate ionic care se comportă ca o barieră cu permeabilitate selectivă faţă de aceşti ioni.

Prelungirile neuronale• 1. Axonul (neuritul ) reprezintă o prelungire

unică , care porneşte din pericarion printr-o porţiune de con de origine , dar poate să pornească şi din porţiunea bazală a tulpinii dendritei. Neuritul este format dintr-un număr variat de neurofibrile scufundate intr-o protoplasmă axială (axoplasma aflată în continuarea neuroplasmei)în care se găsesc neurofibrile , mitocondrii şi lizozomi. La periferie , axonul pare mai dens ( teaca Mauther).

• În jurul axonului s-au identificat trei teci succesive, care din interior spre exterior sunt:

• - o teacă de mielină gâtuită la anumite intervale , fragmentul de teacă dintre două strangulări succesive poartă numele de segmentul interinelar (strangulările au forma unor inele), iar mielina are rol trofic.Ea este formată din lipide 64%, proteine 30% şi glucide 6%.

• Această teacă este secretată de celulele nevroglice Schwann si depuse sub formă de lamele lipoproteice concentrice , albe, în jurul fibrei axonice. (axoni mielizati). Rolul tecii de mielină constă atât în protecţia şi izolarea fibrei nervoase învecinate cât şi asigurarea nutriţiei axonului.

• - teaca lui Schwann formată din celule gliale , care înconjoară axonii. Între cele două celule Schwann succesive se afla strangulaţiile Ranvier (regiune nodala). Celule Schwann au rol in formarea tecii de mielina. Mielina este constituita din straturi concentrice generate de membranele celulelor Schwann . Aceata teacă are rol de protectie si rol trofic.

• - teaca lui Henle (teaca endoneurală)este o membrană foarte fină, de origine mezodermică, spre deosebire de celelalte elemente ale fibrei, care sunt de origine ectodermică. Este o teacă continuă , care însoţeşte ramificaţiile axonice până la terminarea lor, constituită din celule de tip conjunctiv, din fibre de tip colagen reticulină, orientate într-o reţea fină care acoperă celule Schwann pe care le separă de ţesutul conjunctiv în jurul fibrei nervoase. Această teacă are rol nutritiv si de protecţie si permeabilitate.

Dendritele• Dendritele (prelungile neuronului)

pornesc din pericarion intr-o porţiune mai ingroşată, şi se ramifcă in general in ramuri primare, secundare şi terţiare. Suprafaţa dendritelor nu este nedetă, deoarece se observă prezenţa a numeroşi spini care reprezintă contacte sinaptice, pe care dendritele le realizează cu axonii. Un spin dendritic tipic, are o structura pedunculată cu doua părţi: un vârf mai voluminos(diametrul 1,5-2µm), si o parte îngustă de 0,5-1µm. Ramificaţiile dendritice oferă posibilitatea ca un singur neuron să primească si să integreze impulsurile de la un număr mare de terminaţii axonale de la neuroni diferiţi.

Transmiterea sinapticăA-componenta presinaptică

B- componenta postsinaptică1-mitocondrii

2- vezicule cu mediator3-autoreceptor

4-fanta sinaptica5- receptor

6- canal ionic Ca++7- vezicule ce elibereaza

mediator8- pompa de absorţe a

mediatorului

• În sistemul nervos neuronii sunt legaţi între ei în lanţuri fie între prelungirile neuronilor, fie între prelungiri şi corpul neuronilor. Conexiunea aceasta se numeste sinapsă. La nivelul sinapsei neuronii conectaţi vin în contact cu alţii prin butonii terminali. Astfel o sinapsa cuprinde:o componentă presinaptică reprezentată prin membrana butonului terminal al axonului , o componentă postsinaptică reprezentată printr-o porţiune din membrana neuronală sau a sarcolemei fibrei musculare striate, pe care se aplică butonul terminal al axonului motor, şi un spaţiu sinaptic(fanta) ce separă cele două segmente sinaptice.

• Sinapsa este alcatuită din butoni terminali ai axonului presinaptic, care conţin vezicule sinaptice de 500A, alte complexe de 800A având in jurul lor mai multe vezicule mici de 150A şi unele mai lungi de 2000A. Veziculele sinaptice ce contin mediatori chimici în special acetilcolina apoi nonadrenalina şi serotonina care este socotită de a avea si ea rol de mediator chimic şi comunică cu spaţiul subsinaptic. Sub influenţa potenţialului de acţiune al axonului presinaptic, veziculele sinaptice elimină mediatorul lor chimic, care, trecând prin spaţiul subsinaptic se fixeaza pe membrane postsinaptică, şi modifică permediabilitatea ei faţa de ioni, dă nasşere potenţialului postsinaptic. Acesta transmite mai departe din aproape in aproape conform legii “tot sau nimic

• Sinapsele pot fi clasificate si ele după mai multe criteriii şi anume după structurile implicate pot fi sinapse neuroneuronale, neuro-efectoare, de tip recptor-neuron. Din punct de vedere functional există sunt sinapse cu transmitere electrică şi chimică., iar din punct de vedere al efetului sunt excitatorii şi inhibitorii.

Proprietăţile neuronului.

Proprietatile fundamentale ale neuronului sunt: excitabilitatea şi conductibilitatea.

1. Excitabilitatea este capacitatea materiei vii de a raspunde prin manifestari specifice la actiunea unor

stimuli (fizici, chimici, electrici) –este maxima la nivelul ţesutului nervos.Pentru a avea loc acesta proprietate a

neuronului este nevoie ca ea sa atinga anumiti parametri si anume: pragul, reobaza, timp util, cronaxia, bruscheţea,perioada refractara, labilitatea, adaptarea si acomodarea. Ritmicitatea sau automatismul reprezintă

o forma particulară de excitabilitate Parabioza (para=alaturi, bios=viata)este o stare particulara

manifestata prin reducerea excitabilitatii, care se poate obtine printr-o serie de agenti medicamentosi(narcotice,

anestezice), actiunea unei baze sau a unui acid asupranervului, prin agenti fizici, (frigul, caldura), prin

tractiune, presiune,etc2. Conductibilitatea este proprietatea de

autopropagare a impulsurilor nervoase prin axoni pana la terminatiile acestora, unde ele sunt transmise fie unui

alt neuron, printr-o sinapsa interneuronala, fie unui organ efector, producand un raspuns caracteristic.