www.referat.ro economiamondiala a3db4

23
Problemele globale ale economiei mondiale moderne Problemele globale ale economiei mondiale moderne Machedon Maximilan, clasa XI F In secolul trecut a aparut un nou fenomen: globalizarea problemelor economiei. El se bazeaza pe unicitatea economiei mondiale si pe interactiunile puternice dintre tari. Intre 1945 si 1973, economiile natiunilor industrializate din Europa de Vest, Japonia si SUA au crescut destul de repede incat sa imbunatateasca standardele de viata pentru cetatenii lor. O crestere similara a fost inregistrata si la unele (dar nici pe departe toate) natiuni in curs de dezvoltare, in special in tarile Asiei de Sud, ca Taiwan, Hong Kong, Singapore, Koreea de Sud. Mai multi factori au contribuit la aceasta performanta istorica. Dupa devastarea produsa de al doilea razboi mondial, un boom al reconstruirii, combinat cu ajutoare din partea SUA, a generat o crestere rapida in Europa de Vest si Japonia. Corporatiile americane multinationale au investit mult in restul lumii. Probabil cel mai important lucru: energia a devenit suficienta si ieftina. Problemele energetice Pana in 1973, cererea mondiala in crestere a facut din petrol o resursa rara si scumpa. Atunci OPEC (Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol), care controleaza marea majoritate a rezervelor mondiale de petrol, a avut oportunitatea de a mari preturile. Politica OPEC a redus posibilitatile cresterii economice rapide atat in tarile industrializate, cat si in cele in curs de dezvoltare, care nu produceau petrol. Petrolul, care in toamna lui 1973 costa 2$ barilul, se vindea in 1981 cu aproape de 20 de ori acel pret. Tarile lumii a treia au imprumutat sume mari de la banci din Europa de Vest si SUA. Din cauza dobanzilor mari, dezvoltarea lor a fost incetinita. Desi scaderea preturilor la mijlocul si sfarsitul anilor 1980 a avut un efect benefic, ea a marit povara asupra tarilor exportatoare de petrol ca: Mexic, Nigeria, Venezuela, Indonezia.

Upload: maxim-stefirta

Post on 15-Nov-2015

227 views

Category:

Documents


2 download

TRANSCRIPT

www.referat.ro

Problemele globale ale economiei mondiale moderne

Problemele globalealeeconomiei mondiale moderneMachedon Maximilan, clasa XI FIn secolul trecut a aparut un nou fenomen: globalizarea problemelor economiei. El se bazeaza pe unicitatea economiei mondiale si pe interactiunile puternice dintre tari.Intre 1945 si 1973, economiile natiunilor industrializate din Europa de Vest, Japonia si SUA au crescut destul de repede incat sa imbunatateasca standardele de viata pentru cetatenii lor. O crestere similara a fost inregistrata si la unele (dar nici pe departe toate) natiuni in curs de dezvoltare, in special in tarile Asiei de Sud, ca Taiwan, Hong Kong, Singapore, Koreea de Sud. Mai multi factori au contribuit la aceasta performanta istorica. Dupa devastarea produsa de al doilea razboi mondial, un boom al reconstruirii, combinat cu ajutoare din partea SUA, a generat o crestere rapida in Europa de Vest si Japonia. Corporatiile americane multinationale au investit mult in restul lumii. Probabil cel mai important lucru: energia a devenit suficienta si ieftina.Problemele energeticePana in 1973, cererea mondiala in crestere a facut din petrol o resursa rara si scumpa. Atunci OPEC (Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol), care controleaza marea majoritate a rezervelor mondiale de petrol, a avut oportunitatea de a mari preturile. Politica OPEC a redus posibilitatile cresterii economice rapide atat in tarile industrializate, cat si in cele in curs de dezvoltare, care nu produceau petrol. Petrolul, care in toamna lui 1973 costa 2$barilul, se vindea in 1981 cu aproape de 20 de ori acel pret. Tarile lumii a treia au imprumutat sume mari de la banci din Europa de Vest si SUA. Din cauza dobanzilor mari, dezvoltarea lor a fost incetinita. Desi scaderea preturilor la mijlocul si sfarsitul anilor 1980 a avut un efect benefic, ea a marit povara asupra tarilor exportatoare de petrol ca: Mexic, Nigeria, Venezuela, Indonezia.Inflatia si recesiuneaUnele economii avansate, in special in Japonia si Germania de Vest, le-au depasit cu mult pe celelalte, in special intre 1970-1980. Toate insa s-au confruntat cu inflatia crescuta, somajul ridicat si crestera economica inceata. Transformarile produse de OPEC asupra pietei mondiale a energiei au crescut inflatia nu numai prin cresterea pretului benzinei, dar si a preturilor tuturor produselor din petrol: fertilizatorii chimici, plasticul, fibrele sintetice, produsele farmaceutice. Efectul acesor preturi asupra puterii de cumparare a fost comparabil cu introducerea de taxe foarte mari. Aceasta scadere a puterii de cumparare a dus la scaderea vanzarilor si la somaj. A fost afectata intreaga economie.In America, reducerea preturilor din anii 1980 a dus la micsorarea inflatiei si la cresterea puterii de cumparare. Totusi aceasta criza ar putea sa reapara oricand.

Rolul statuluiDiversele probleme economice au stimulat discutiile cu privire la rolul statului in economie. Partidele europene de stanga cer mai mult control si planificare. In anii 1980 o solutie a fost oferita de guvernul Primului Ministru Margaret Thatcher din Marea Britanie. Au fost facute incercari de reducere a taxelor si a legislatiei pentru intreprinderile private si astfel au fost incurajate investitiile, a crescut productivitatea si s-a reinnoit cresterea economica. S-a stimulat si dezvoltarea tehnologiei pentru reducerea costurilor energiei dar si sectoarele non-energetice ale economiei: tehnologia informatiei, agricultura stiintifica.Economiile SubdezvoltateNatiunile sarace au nevoie de ajutor de la cele bogate sub forma de capital si expertiza tehnologica si organizatorica. De asemenea au nevoie de acces la pietele natiunilor industrializate. Insa in tarile democratice e greu sa generezi resurse pentru a ajuta si alte tari, in special daca se confrunta cu probleme economice. De asemenea e greu de permis importul liber de produse ieftine din cauza ca produc somaj in tarile importatoare.Criza alimentaraIn general, criza alimentara se manifesta din cauza productivitatii scazute a exploatarilor agricole, in special in tarile subdezvoltate, dar si din cauza cresterii populatiei. Dupa datele FAO (Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura),necesarul zilnic de proteine si calorii nu e asigurat in marea majoritate a tarilor. Cele mai afectate sunt tarile din regiunea Anzilor, din regiunile desertice ale Africii si din tarile dens populate din Asia.O solutie pentru aceasta problema ar putea fi cresterea productivitatii solului si marirea suprafetei cultivate la nivel mondial, dar combinate si cu o mai buna distribuire a alimentelor intre tari (au existat cazuri de supraproductie cand alimentele au fost pur si simplu aruncate, in loc sa fie date altor tari).PoluareaEfectele negative ale activitatii umane depasesc capacitatea mediului de anihilare a lor, aparand astfel poluarea mediului natural. Dintre acestea se remarca poluarea generata de consumul de energie chimica, termica si radioactiva. Arderea de combustibil fosil are ca produs dioxidul de carbon ce provoaca efectul de sera, incalzirea globala. Aceasta incalzire are efecte nefaste (valuri de seceta, alte dereglari ale climei, topirea ghetii, cresterea nivelului oceanului planetar). Alte probleme sunt: ploaia acida (generata de industria chimica), poluarea cu petrol a oceanului, distrugerea stratului de ozon, defrisarea excesiva, poluarea radioactiva sau cu metale grele, pierderea de pamant arabil, pasunatul excesiv, reducerea cantitatii de apa dulce disponibila, poluarea fonica (scade productivitatea muncii) si multe altele.Trebuie luate masuri impotriva poluarii, in special prin alocarea de bani cercetarii stiintifice pentru descoperirea unor noi tehnologii de productie, mai putin poluante.ConcluziiCaderea Uniunii Sovietice a subliniat renuntarea la economia planificata si indreptarea spre o economie mai libera. Opiniile privitoare la ritmul cresterii economice difera. Optimistii spera in dezvoltarea productiei agricole si a productivitatii industriale prin inovatii tehnologice. Pesimistii arata scaderea resurselor, cresterea populatiei, cheltuielile militare excesive si distribuirea inegala a bogatiei intre tari, coruptia.GLOBALIZAREA ECONOMIEIMONDIALEIn prezent in randul analistilor vietii economice internationale contemporane, s-a conturat o larga convergenta de opinii in aprecierea faptului ca lumea s-a schimbat profund, ca se afla intr-o tranzitie politica si economica majora si ca deceniul anilor '90 a fost unul -sub numeroase aspecte- cu totul diferit de cel precedent si deosebit de dificil in privinta 'administrarii' noianului de probleme complexe ivite pe scena relatiilor economice internationale.Procesul de globalizare a economiei mondiale, a inceput la mijlocul anilor '80, a capatat noi valente si adepti in deceniul '90 si continua in prezent sa se manifeste cu putere desi are de infruntat conceptii regionaliste si nationaliste.Intr-un sens larg,globalizarea economiei mondialepoate fi definita ca fiind procesul deosebit de dinamic al cresterii interdependintelor dintre statele nationale, ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor transnationale in tot mai largi si variate sfere ale vietii economice, politice, sociale si culturale si avand drept implicatie faptul ca problemele devin mai curand globale decat nationale, cerand la randul lor o solutionare mai curand globala decat nationala.Abordata din punct de vedere economic si financiar, globalizarea poate fi definita drept intarirea si largirea legaturilor dintre economiile nationale pe piata globala a bunurilor, serviciilor si mai ales a capitalurilor.O definitie asemanatoare este prezentata si intr-un raport al Fondului Monetar International din 1997:fenomenul globalizarii economiei mondiale reprezinta integrarea internationala aflata in stransa crestere, atat a pietelor de bunuri si servicii, cat si a celor de capital.Globalizarea a devenit un proces obiectiv, implacabil, care se desfasoara cu o viteza deseori ametitoare, cuprinzand in sfera sa cvasi-totalitatea statelor lumii.Sub aspect strict economic, al eficientei alocarii si utilizarii resurselor, globalizarea economica apare ca un fenomen rational, de natura sa furnizeze unvolum mai mare de bunuri si servicii de resurse tot mai putine.Globalizarea economicapresupune, asadar, in esenta globalizarea procesului de creare a productiei interne brute ale statelor lumii.Factori determinanti ai globalizarii economiei mondialeFactorii economico-comerciali care au influentat adancirea procesului de globalizare a economiei mondialeinclude libera circulatie a marfurilor, liberalizarea serviciilor, liberalizarea pietelor de capital, liberalitatea investitorilor strainide a infiinta firme sialti factori cu caracter legislativ si administrativ favorabili globalizarii.Liberalizareacomertului cu servicii,in special in domeniul telecomunicatiilor, asigurarilor si bancar, a constituit tendinta dominanta a anilor70 in SUA, fiind continuata in anii 80 in Marea Britanie si ulterior in Uniunea Europeana si Japonia.Tendinta continua si in prezent, incluzand si tarile EuropeiCentrale si de Est, printre care si Romania.Liberalizarea pietelor de capitalca uramre a eliminarii treptate a obstacolelor impuse circulatiei devizelor si a capitalului reprezinta un pas favorabil in vederea formarii unor piete financiare globale. Aceasta mobilitate a capitalului reduce riscul repatrierii capitalului in special in cazul companiilor transnationale si se inregistreaza, totodata, o reducere a costurilor in conditii normale.Liberalizarea investitiilor straine directe reprezinta un alt factorce a favorizat globalizarea.Incepand cu anii 70, interesul comun al umanitatii de prezervare a mediului inconjurator s-a concretizat prin aparitia unor concepte, cu vocatie globala: bunurile comune ale umanitatii, dezvoltarea durabila si securitatea ecologica, care au constituit noi factori ce au dinamizat procesul de globalizare a economiei mondiale.Bunurile comune ale umanitatiisunt spatii cum ar fi oceanele, fondurile marine, care din diverse motive nu sunt susceptibile a fi divizate si nici nu cad sub incidenta suveranitatii statelor. Cu exceptia oceanelor, nici unul din aceste bunuri comune nu au fost polizate, deoarece este relativfaptul ca oameniiposeda capacitatile tehnice de a le exploata si deteriora.Dezvoltarea durabilaeste definita drept dezvoltarea care raspunde nevoilor prezente, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile. Dezvoltarea durabila e conceputa in vederea reconcilierii dintre economie si mediul inconjurator, ca o noua cale de dezvoltare care sa sustina progresul uman nu numai in cateva locuri si pentru cativa ani, ci pe intreaga planeta si pentru un viitor apropiat.Securitatea ecologicaeste una dintre dimensiunile fundamentale ale securitatii globale. Un alt factor determinant pozitiv cat si respectiv al globalizarii il reprezintacultura.Meditand asupra globalizarii, intr-un articol intitulat Globalizare si morala, publicat in revista italianaLespresso, Umberto Eco isi exprima foarte transparent punctul de vedere: In schimb este oare pozitiva globalizarea lingvistica si culturala? Nu, si ar fi chiar o nenorocire pentru planeta o astfel deglobalizare. Pe planul contactelor globale trebuie sa luptam pentru a pastra identitatea diferitelor culturi.

In literatura de specialitate globalizarea este abordata in mod divers, putandu-se desprinde mai multe abordari conceptuale.

Globalizarea este definita prin inerdependenta economiei dintre state, ca urmare a cresterii coeficientului de dependenta fata de economia mondiala.

Globalizarea este conceputa ca proces al diminuarii taxelor vamale, al renuntarii la politica vamala si la restrictiile de circulatie a marfurilor, serviciilor, tehnologiilor si capitalurilor, pe masura dezvoltarii schimburilor economice internationale.

Globalizarea este considerata ca factor ce determina diminuarea rolului guvernului national ca urmare a extinderii actiunii capitalului investitional international si a societatilor transnationale.

Globalizarea este apreciata drept proces de administrare a lumii catre forte transnationale.

Cercetatorii romani, sustinatori ai ultimelor doua conceptii, le completeaza cu ideea ca statul continua sa aiba un rol important, invocand exemplul Frantei si Marii Britanii.

In raportul Dezvoltarii Mondiale editat de Banca Mondiala in anul 2000 se apreciaza ca in economia mondiala au loc doua procese paralele:globalizarea si descentralizarea:- globalizareaconsta in transnationalizarea pana la supranationalizare cu deosebitre in domeniile comertului, finantelor si tehnologiilor de varf;

- descentralizareaconsta in transmiterea de catre guvernul national catre comunitatile locale a tot mai multe atributii administrative, sociale, educationale, bugetare si in consecinta, rolul statului national se va limita la diplomatie, armata, adoptarea legislatiei interne.

In abordarea procesului de globalizare se porneste de la o serie de procese obiective reale.Devansarea necesitatilor de productie si consum ale unui stat fata de posibilitatile productiei nationale de a le satisface sub aspect tehnologic si de eficienta pe criterii economice optimale. Ca urmare, am asistat, in ultimele decenii ale secolului XX, la dezvoltarea procesului de adancire a diviziunii internationale amuncii, de specializare organologica care a generat comertul cu subasamble.

In ultima perioada se remarca faptul ca sporirea comertului exterior si mondial devanseza cresterea productiei mondiale.

Datorita tendintelor enuntate mai sus are loc o crestere acoeficientului de dependentaa economiilor nationale fata de economia mondiala.

Are loc o crestere importanta a pietei externe, fapt ce obliga statele se adoptemasuri de liberalizarea comertului exterior, ajungandu-se pana la desfiintarea taxelor vamale.

Liberalizarea miscarii internationale a marfurilor, capitalurilor, serviciilor, persoanelor, fortei de munca si a tehnologiilor conduce la disparitia granitelor comerciale , nu insa si a granitelor nationale (deocamdata).

Se remaraca ca proces obiectivadoptarea de reglementari comune de catre state acorduri , tratate, conventii privind eliminarea dublei impuneri, regimul favorabil al investitiilor externe, acordarea clauzei natiunii cele mai favorizate.

Infiintarea unor institutii siorganismeinternationale comunecu atributii la scara mondiala, regionala sau subregionala publice si private.

Masurile adoptate de stat privindinegrarea economica internationalase realizeaza sub forma integrarii statale, transtatale sau superstatale.

In legatura cu fenomenul de globalizare s-au structurat doua opinii opuse: una care sustine acest proces, iar alta care se opune.Sustinatorii globalizariipun accentul in principal pe avantajele generate de procesul de mondializare: -reducerea costurilor de productie datorita economiei de scara;

- accelerarea tranzactiilor schimburilor care se realizeaza aproape in timpii comunicati fax, Internet, etc.;

- cresterea vitezei de derulare a operatiunilor comerciale, financiare si tehnologice;

- extinderea puternica a pietelor si crearea de noi piete independente de anumite surse sau zone traditionale.

In consecinta are loc o crestere a eficientei intregii activitati economice la nivel planetar ca urmare a miscarii libere a capitalurilor, investitiilor, tehnologiilor si fortei de munca spre domeniile si zonele mai profitabile.

Fireste, aceste argumente si altele care pun in evidenta avantajele globalizarii sunt demne de luat in consideratie, insa nu trebuie absolutizate.

Oponentii globalizariiinvoca si uneori absolutizeaza consecintele negative:

- desfiintarea natiunii si statului national;

-reducerea locurilor de munca in tarile in curs de dezvoltare sau cu un nivel mai redus al productivitatii muncii;

- specializarea unor state in activitati de productie generatoare de poluare si care necesita un consum mare de munca, materii prime si energie;

- adancirea decalajelor economice ( in prezent 258 de persoane miliardare detin o bogatie egala cu cea posedata de 2,5 miliarde de oameni aproape din populatia Terrei). De asemenea, se mentioneaza pericolele privind desfiintarea unor ramuri, falimentarea unor banci, destabilizarea vietii economice, inclusiv a unor state.

Globalizarea o evolutie contradictorieMiscarile de capital:Globalizarea a fost cel mai des asociata in ultima vreme cu cresterea fluxurilor private de capital inspre tarile in curs de dezvoltare pe parcursul anilor '90. La acestea mai trebuie adaugat faptul ca aceasta evolutie a urmat unei reduse miscari a capitalului in aceste directii pe parcursul anilor '80. In acelasi timp, fluxurile oficiale de ajutoare sau asistenta pentru dezvoltare s-au redus semnificativ de la inceputul deceniului al noualea, iar structura miscarilor de capitalprivat a inregistratmodificari semnificative. Investitiile straine directe au devenit categoria cea mai importanta. Atat investitiile de portofoliu, cat si creditele bancare au marcat evolutii tot mai sinuoase, reducandu-se dramatic la incepuul crizei financiare din a doua jumatate a deceniului al zecelea.

Din punct de vedere al comertului: Tarile in curs de dezvoltare si-au sporit partea din participarea la comertulinternational de la 19% in 1971 la 29% in 1999. Exista insa variatii destul de importante intre marile regiuni. De exemplu, noile tari industrializate din Asia au inregistrat evolutii pozitive, in timp ce Africa, pe ansamblu, a avut un trend descrescator. Structura ofertelor de export este, de asemenea, un aspect extrem de important. Cea mai importanta crestere a fost, dedeparte, cea a exportului de produse manufacturate. Ponderea produselor primare, oferite mai ales tarilor sarace, s-a redus.Migratia fortei de munca:Forta de munca s-a miscat de la o tara la alta, partial datorita incercarilor de identificare a unor oportunitati de lucru. Cifrele nu sunt extraordinare in momentul de fata, insa in perioada 1965-1990 proportia fortei de munca de origine straina pe ansamblul globului a crescut cu aproape 50%. Celemai importante directii urmarite de forta de munca au fost intre tarile in curs de dezvoltare si tarile dezvoltate. Exista un potential destul de important de deplasareacunostintelor si tehnicilor de productie inspre tarile in curs de dezvoltare, la fel ca si o crestere a salariilor in aceste tari.Globalizarea si interesele salariatilorSi tarile dezvoltate au motive sa considere globalizarea ca fiind un proces contradictoriu. Merita analizata amenintarea pe care tarile cu niveluri salariale reduse o exercita asupra tarilor dezvoltate in ceea ce priveste integrarea primelor in noul spectru mondial, precum si masura in care schimbarile care au loc in aceste economii sunt determinate de extinderea fenomenului de globalizare.Economiile sunt intr-o continua evolutie, iar globalizarea este unul dintre fenomenele care se exercitaincontinuu. Un astfel de fenomen este acela al orientarii spre sectorul serviciilor din partea economiilor care ajung la un anumit grad de maturitate. Un altul este deplasarea spre locurile de munca ce inglobeaza mult mai multe aptitudini. Studiile arata ca toate aceste tipuri de evolutie vor avea loc indiferent de modul de extindere al procesului de globalizare. De fapt, globalizarea face acest proces mai usor si mai putin costisitor pentru economie pe ansamblu, prin aducerea avantajelor fluxurilor de capital, inovatiilor tehnologice si a preturilor reduse de import. Cresterea economica, reducerea somajului si standardele de viata sunt, toate, mult mai ridicate decatdaca am avea de-a face cu o economie inchisa.Avantajele au insa o distributie inegala intre diferite grupuri si tari, pentru unii procesul fiind mai curand un dezavantaj. De exemplu, lucratorii din domeniul industriilor vechi, care acum se afla in declin, au sanse reduse sa se redreseze pentru a putea servi noilor industrii.

Globalizarea Saracia si inegalitatile de dezvoltare:De-a lungul secolului XX venitul global pe cap de locuitor a crescut in mod semnificativ, dar cu diferente destul de importante la nivel de tari. Este evident faptul ca diferentele de venit intre tarile bogate si cele sarace, s-au adancit tot mai mult pe perioadedestul de mari. Un numar recent al World Economic Outlook Studiaza 42 de tari (reprezentand 90% din populatia globului) pentru care exista date pentru tot secolul XX. S-a ajuns la concluzia ca productia pe cap de locuitor a crescut apreciabil, dar distributia venitului pe tari a devenit tot mai inegala in comparatie cu situatia de la inceputul secolului.La acestea trebuie precizat si faptul ca in ceea ce priveste imbunatatirea conditiilor sociale, tarile mai sarace au inregistrat procese insemnate. De exemplu unele tari cu venituri reduse (ex: Sri Lanka) marcheazaniveluri impresionantepentru indicatorii sociali. O lucrare recenta a ajuns la concluzia ca, in termenii de Indicatori pentru Dezvoltare Umana folositi de ONU, care iau in calcul nivelul de educatie si speranta de viata, situatia generala este destul de diferita comparativ cu simpla comparare a indicatorilor initiali.Nu trebuie sa uitam ca, in actuala lume globala, 200 dintre societatile transnationale existente dezvolta o cifra de afaceri care depaseste PIB realizat de circa 150 de tari membre ale OECD si aceasta in ciuda celor spuse de J.J. Rousseau,Nimeni nu trebuie sa fie atat de bogat incat sa poata cumpara pe altul si nimeni nu trebuie sa fie atat de sarac incat sa se vanda.Imbunatatirea esentiala a standardului de viata pentru toti cei din tarile subdezvoltate prin cresterea productiei industriale, asa cum promitea presedintele american Harry Truman in 1949 saracilor lumii, nu va avea loc. Cea mai bogata cincime din statele existente, hotareste asupra a 84,7% din produsul social brut mondial, cetatenii acestora desfasoara 84,2% din comertul mondial si detin 85,5% din soldul de economii interne. Din 1960, distanta dintre cincimea cea mai bogata si cincimea cea mai saraca a tarilor s-a dublat.Dupa opinia expertilor ONU, pentru obtinerea unor ameliorari notabile Este necesar ca ritmul de crestere prevazut in Strategia internationala a celui de-al treilea Deceniu al Natiunilor Unite pentru Dezvoltare sa se prelungeasca pe o perioada mult mai lunga decat cele doua decenii, adica dincolo de secolul XX.Aceasta polarizare bogatie-saracie se acutizeaza permanent, datorita faptului ca regiunile bogate au trecut deja prin fenomenul de tranzitie demografica, iar populatia lor este relativ slabita, in timp ce populatia din sud va creste in continuare in urmatorii 60 de ani. In jumatate din acest timp, doar 1/7 din populatia mondiala va controla cel putin trei sferturi din bogatia mondiala. Ca urmare, presiunea asupra acelor insule de bogatie va fi din ce in ce mai mare. Dezvoltarea nu este intarziata doar de dificilele conditii istorice si de permanentele dezavantaje comerciale, dar si de o continua criza a datoriilor, de exploatare economica si instabilitate politica.Daca in timpul gravei crizei mondiale alimentare din 1947 s-a estimat ca aproximativ 450 milioane de oameni din lumea intreaga sufereau de malnutritie, 20 de ani mai tarziu, 780 de milioane de oameni nu aveau suficienta hrana pentru a-si satisface nevoile fizice de baza de proteine si energie. Desi s-a inregistrat un oarecare progres in ceea ce priveste dezvoltarea in Sud, analistii apreciazau ca masivele disparitaii din lumea bogata si cea saraca se vor adanci.O analiza obiectiva a procesului de globalizarede pana acum, atesta faptul ca avantajele economice inclina mai mult spre tarile dezvoltate si catre marile puteri economice unde isi gasesc originea societatie transnationale. In acest sens actioneaza si mecanismul financiar mondial care prin institutiile sale F.M.I., Banca Mondiala, Organizatia Mondiala a Comertului dominate de marile puteri economice avantajeaza intr-o proportie covarsitoare tarile dezvoltate implicate in acordarea de credite, infaptuirea investitiilor straine directe, institutiile, societatile transnationale si statale creditoare obtin profituri ridicate.

In concluzie, globalizarea este o realitate probabil ireversibila si orice tara care-si pregateste temeinicviitorul se vede nevoita sa interfereze cu ea.Problemele globale

ale economiei mondiale moderneMachedon Maximilan, clasa XI F

n secolul trecut a aprut un nou fenomen: globalizarea problemelor economiei. El se bazeaz pe unicitatea economiei mondiale i pe interaciunile puternice dintre ri.

ntre 1945 i 1973, economiile naiunilor industrializate din Europa de Vest, Japonia i SUA au crescut destul de repede nct s mbunteasc standardele de via pentru cetenii lor. O cretere similar a fost nregistrat i la unele (dar nici pe departe toate) naiuni n curs de dezvoltare, n special n rile Asiei de Sud, ca Taiwan, Hong Kong, Singapore, Koreea de Sud. Mai muli factori au contribuit la aceast performan istoric. Dup devastarea produs de al doilea rzboi mondial, un boom al reconstruirii, combinat cu ajutoare din partea SUA, a generat o cretere rapid n Europa de Vest i Japonia. Corporaiile americane multinaionale au investit mult n restul lumii. Probabil cel mai important lucru: energia a devenit suficient i ieftin.

Problemele energetice

Pn n 1973, cererea mondial n cretere a fcut din petrol o resurs rar i scump. Atunci OPEC (Organizaia rilor Exportatoare de Petrol), care controleaz marea majoritate a rezervelor mondiale de petrol, a avut oportunitatea de a mri preurile. Politica OPEC a redus posibilitile creterii economice rapide att n rile industrializate, ct i n cele n curs de dezvoltare, care nu produceau petrol. Petrolul, care n toamna lui 1973 costa 2$ barilul, se vindea n 1981 cu aproape de 20 de ori acel pre. rile lumii a treia au mprumutat sume mari de la bnci din Europa de Vest i SUA. Din cauza dobnzilor mari, dezvoltarea lor a fost ncetinit. Dei scderea preurilor la mijlocul i sfritul anilor 1980 a avut un efect benefic, ea a mrit povara asupra rilor exportatoare de petrol ca: Mexic, Nigeria, Venezuela, Indonezia.

Inflaia i recesiunea

Unele economii avansate, n special n Japonia i Germania de Vest, le-au depit cu mult pe celelalte, n special ntre 1970-1980. Toate ns s-au confruntat cu inflaia crescut, omajul ridicat i cretera economic nceat. Transformrile produse de OPEC asupra pieei mondiale a energiei au crescut inflaia nu numai prin creterea preului benzinei, dar i a preurilor tuturor produselor din petrol: fertilizatorii chimici, plasticul, fibrele sintetice, produsele farmaceutice. Efectul acesor preuri asupra puterii de cumprare a fost comparabil cu introducerea de taxe foarte mari. Aceast scdere a puterii de cumprare a dus la scderea vnzrilor i la omaj. A fost afectat ntreaga economie.

n America, reducerea preurilor din anii 1980 a dus la micorarea inflaiei i la creterea puterii de cumprare. Totui aceast criz ar putea s reapar oricnd.

Rolul statului

Diversele probleme economice au stimulat discuiile cu privire la rolul statului n economie. Partidele europene de stnga cer mai mult control i planificare. n anii 1980 o soluie a fost oferit de guvernul Primului Ministru Margaret Thatcher din Marea Britanie. Au fost fcute ncercri de reducere a taxelor i a legislaiei pentru ntreprinderile private i astfel au fost ncurajate investiiile, a crescut productivitatea i s-a rennoit creterea economic. S-a stimulat i dezvoltarea tehnologiei pentru reducerea costurilor energiei dar i sectoarele non-energetice ale economiei: tehnologia informaiei, agricultura tiinific.

Economiile Subdezvoltate

Naiunile srace au nevoie de ajutor de la cele bogate sub form de capital i expertiz tehnologic i organizatoric. De asemenea au nevoie de acces la pieele naiunilor industrializate. ns n rile democratice e greu s generezi resurse pentru a ajuta i alte ri, n special dac se confrunt cu probleme economice. De asemenea e greu de permis importul liber de produse ieftine din cauz c produc omaj n rile importatoare.

Criza alimentar

n general, criza alimentar se manifest din cauza productivitii sczute a exploatrilor agricole, n special n rile subdezvoltate, dar i din cauza creterii populaiei. Dup datele FAO (Organizaia Naiunilor Unite pentru Alimentaie i Agricultur), necesarul zilnic de proteine i calorii nu e asigurat n marea majoritate a rilor. Cele mai afectate sunt rile din regiunea Anzilor, din regiunile deertice ale Africii i din rile dens populate din Asia.

O soluie pentru aceast problem ar putea fi creterea productivitii solului i mrirea suprafeei cultivate la nivel mondial, dar combinate i cu o mai bun distribuire a alimentelor ntre ri (au existat cazuri de supraproducie cnd alimentele au fost pur i simplu aruncate, n loc s fie date altor ri).

Poluarea

Efectele negative ale activitii umane depesc capacitatea mediului de anihilare a lor, aprnd astfel poluarea mediului natural. Dintre acestea se remarc .

Nu exista nici o unanimitatea in ceea ce priveste definirea economiei mondiale.Si este firesc sa fie asa,mai ales atunci cind fenomenul studiat este complex si cunoaste un ritm de schimbare tot mai rapida.Economia Mondiala- reprezinta ansamblul economiilor nationale si a relatiilor economice stabilite intre acestea in virtutea interdependentilor dintre tari,generate de diviziunea mondiala a muncii ,precum si mecanismele ,normele juridice,institutiile cu caracter national,regional sau cu vocatie universala pe baza carora aceste relatii se desfasoara.Raporturile e conomice intre state au existat din timpuri destul de indepartate.In antichitate fenicienii si romanii faceau comert cu un important numar de popoare.Totusi,nici la inceputul epocii moderne,si cu atit mai mult in antichitate sau in evul mediu,nu se putea vorbi de o economie mondiala in acceptiunea pe care o dam astazi acestui concept. Formarea economiei mondiale este rezultatul unui proces indelungat de evolutie a diviziunii muncii si a schimburilor economice de la nivelurile micro- si macroeconomice ale economiilor nationale,la scara interenationala,regionala si universala,a trecerii de la economia de piata de tip capitalist ,a descoperirilor geografice.In prezent economia mondiala constituie un sistem dinamic,evolutia lui fiind determinata de nivelul de dezvoltare si calitatea economiilor nationale,de natura relatiilor care se dezvolta intre acestea si a mecanismelor economice de desfasurare a acestor relatii,de caracterul normelor si al institutiilor existente la un moment dat.

Daca facem o pivire directa asupra economiei mondiale,atit in evolutia sa istorica,cit si asa cum se prezinta ea la hotarele secolelor 20-21,descoperim elemente comune ,precum si numeroase particularitati nationale si regionale care duc la concluzia ca economia mondiala are doua caracteristici fundamentale:

1. Caracterul unic al acestei economii

2. eterogenitatea ei sub diferite aspecte social-politice ale dezvoltarii fortelor de productie.

Evolutia s-a desfasurat pe parcursul a mai multor secole si cuprind urmatoarele trei etape de evolutie:

Crearea premiselor economiei mondiale

Procesul formarii economiei mondiale

Cristalizarea economiei mondiale

Etapa crearii permiselor economiei mondialeEa cuprinde sfirsitul sec 16 si inceputul sec.17 si se caracterizeaza prin procesul trecerii de la feudalism la epoca moderna,capitalista.Rolul de mare importanta pentru crearea premiselor economiei mondiale l-au avut marile descoperiri geografice si cuceririle coloniale de la sfirsitul secolului al 15.S-a largit zona geografica a schimburilor de marfuri.Obiectul lor il constituiau in cea mai mare parte produsele jefuite de invadatorii portughezi,spanioli,olandezi,francezi si englezi sin noile teritorii ale Africii,Indiilor orientale si Americii.Insa aceste schimburi nu aveau o baza economica, nu decurgeau dintr-o adevarata specializare internationala si nu reprezentau o oferta autohtona excedentara destinata acoperirii cererii externe.Largind aria geografica a schimburilor de marfuri,comertul din ,,Lumea Veche si ,,Lumea Noua a dat spre sf sec. al 16 un prim contur pietei internationale.Deschiderea unor piete noi ,pentru toate bunurile europene. Inceputul sec al 17,revolutiile social-politice elimina faramitarea statala si ingradirile feudale din calea dezvoltarii fortelor de productie.Din plin se creaza conditiile formarii pietii nationale si ale intemeierii statelor nationale centralizate ,unde si sunt asigurate permisele constituirii economiilor nationale ca unitati de sinestatatoare la un moment dat.

Procesul formarii economiei mondialeEa cuprinde sec 17-19 si coincide organic cu procesul de atragere in orbita capitalismului european a celorlalte zone ale globului.

Evolutia si esenta procesului de formare a economiilor internationale o constituie formarea si consolidarea pietelor nationale si economiilor nationale suverane si independente.In acelasi timp statele-natiunii devin principalii subiecti a relatiilor internationale,ele capata o baza economica reprezentata de primele stadii ale diviziunii muncii intre tari.Acestea sunt rezultatul primei mari revolutii industriale,bazate pe marea productie masinizata la sf sec 17 in Anglia,iar mai apoi si alte state capitaliste dezvoltate. Ulterior transformarea Angliei in ,,atelierul industrial al lumii a marcat aparitia primului stadiu al diviziunii internationale a muncii:lumea a fost impartita in tari agrare si tari industriale.

Desavirsirea revolutiei industriale la sf sec al 19 antreneaza dezvoltarea puternica a fortelor de productie si adinceste diviziunea internationala a muncii.

Apare o noua treapta de specializare internationala de tipul,,extractie-prelucrare.Putem precia ca revolutia industriala marcheaza adevaratul salt al diviziunii muncii si schimbului de marfuri-de la nivelul national la cel international.

Concluzia care se pune este ca odata cu atragerea intregii lumi in orbita capitalismului si incheerea procesului de faurire a sistemului colonial ,procesul de formare a economiei internationale s-a incheiat. Cristalizarea economiei mondiale si tendinte actualeAceasta cuprinde sf sec al19 si inceputul sec 20,cind practic structurile de baza ale economiei mondiale erau in linii generale create.In perioada interbelica si cea postbelica,sistemul economic international capata in mod progresiv noi caracteristici functionale si de continut,care il definesc drept sistem economic mondial,in adevaratul inteles al cuvintului. Transformarea ,,economiei internationalein economie mondiala are loc in rezultatul adincirii si mai puternice a interdependentelor dintre tari si al extinderii lor pe scara planetara.Aceste procese confera totodata dimensiuni globale problemelor si contradictiilor lumii contemporane. Astfel ,in cadrul economiei mondiale contemporane,cu precadere in ultima treime a sec 20,se manifesta tendinta globalizarii,de accentuare a interedependentelor dintre economiile nationale ,ca urmare a adincirii diviziunii internationale a muncii ,a amplificarii si deversificarii relatiilor inter- si suprastatale.Economia mondiala de astazi nu mai reprezinta o simpla suma de economii si piete nationale puse in contact,si un sistem global,universal,unitati prin interrelatiile dintre sistemele componente. Intensificarea interdependentilor economice dintre tarile lumii sunt rezultatul dezvoltarii fortelor de productie si adincirea diviziunii mondiale a muncii sub impulsul revolutiei tehnico-stiintifica. Principalul motor al globalizarii il constituie cautarea de catre intreprindere a profitului peste tot in lume.Acest lucru a fost facilitat de revolutia tehnico-stiintifica,in special de progresele tehnologiei de informatii si comunicare ,si de diminuarea costului transportului si telecomunicatiilor.Cele doua inovatii tehnice ale ultimului sfert de veac su fost dezvoltarea unor computere puternice si extinderea comunicatiilor electronice prin intermediul satelitilor orbitali.Anumite inovatii adiacente ,cum ar fi semiconductorii si circuitele integrate,cablurile din fibre optice,noii combustibili si materiale utilizate in lansarea si manevrarea satelitilor si-au adus o contributie importanta.Un rezultat imediat al acestei inovatii l-a constituit ,,unificarea pietelor nationale pentru toate celelalte bunuri ,servicii intr-o singura piata globala.In secolul trecut ,dimensiunile pietei au fost intotdeauna determinate,in primul rind,de limetele sistemului de transport care leaga marfa de cumparator si in al doilea rind ,de sistemele de informare si comunicare.Daca un producator nu avea stire de clientii potentiali pentru bunurile si serviciile sale ,piata pentru acestea era in mod firesc limitata.Noile mijloace de comunicare permit informatiilor depre tentintele pietelor sa devina imediat accesibile vinzatorilor si cumparatorilor de pretutindeni,de asemenea permit transmiterea si punerea imediata in practica a deciziilor de vinzare-cumparare.Comertul electronic care inlocuieste suportul de hirtie cu suportul electronic faciliteaza mondializarea afacerilor ,asigurind comunicatii instantanee si reducind costul tranzactiilor. In perioada postbelica ,un factor major al procesului de globalizare l-a constituit integrarea in circuitul economic mondial a tarilor eliberate din sistemul colonial.In prezent,economia mondiala capata noi dimensiuni prin reintegrarea fostelor tari socialiste ale blocului rasaritean in reteaua schimburilor si institutiilor internationale.Globalizarea este si rezultatul liberalizarii comertului ,investitiilor straine si a tranzactiilor comerciale.In acelasi timp, globalizarea contribuie la accelerarea liberalizarii.Considerind ca rentabilitatea si competitivitatea lor depind tot mai mult de internationalizarea activitatii pe care o desfasoara,intreprinderile fac presiuni asupra guvernelor din tarile de origine pentru a obtine o mai mare deschidere spre pietele externe. Perspectivele economiei mondialeSec 21 va modifica ,in mare masura ,imaginea actuala a economiei mondiale ,ca urmare a schimbarilor majore ce se vor produce atit in componentele sale fundamentale statele-natiune,organizatiile intergrationiste interstatale,societatile transnationale,cit si in raporturile dintre ele.

In masura in care integritatea economica interstatala va lua amploare ,tendinta de regionalizare a economiei mondiale va deveni tot mai pregnanta.In aceste conditii ,importanata institutiilor supranationale,ca factori de decizie va creste.

O alata tendinta semnificativa pentru evolutia schimbului reciproc de activitati va fi accentuare globalizarii.,,Dereglementareavietii economice ,pe de-o parte ,transnationalizarea crescinda,pe de alata parte ,se vor afla la baza acestei evolutii.

Economia Mondiala nu va reprezenta punctul final al unui lung proces de dezvoltare a activitatii economice,de la un nivel inferior catre unul superior.Dezvoltarea va continua.Mai mult,pe masura perfectionarii factorilor de productie ,a revolutionarii mijloacelor de transport,a telecomunicatiilor,se vor crea conditii materiale pentru un nou salt spre un stadiu superior al schimbului reciproc de activitati.

Perspectiva actuala a folosirii spatiului extraterestru in scopuri economice ,a exploatarii resurselor altor planete ,va deveni o realitate palpabila:economia va depasi cadrul mondial,planetar,si va deveni o economie la scara cosmica.Inca de pe acum se poate face afirmatia ca sec 21 va marca inceputul unei noi ere-aceea a economiei interplanetare,cosmice, era care va cunoaste ,la rindul ei ,diferite stadii de dezvoltare. Un stadiu ar putea imbraca forma schimbului reciproc de activitati intre Pamint si asezarile de pe Luna.

Un alt stadiu ar putea fi cel in care pe scena schimbului reciproc de activitati la scara cosmica ar intra asezarile intraspatiale permanente.Se vor crea ,astfel,conditii pentru o noua mare diviziune a muncii.Ne putem imagina .de pilda ,un transfer de industrii in spatiul cosmic sub atractia unor noi resurse de energie,de materii prime si a perspectivelor tehnologiilor spatiale pe planul productivitatii calitatii. Cit timp va trebui pentru parcurgerea acestor etape?Nu se poate sti cu exacticitate.Ceea ce reprezinta,insa,o certitudine este faptul ca transformarea uriaselor posibilitati care stau la dispozitia omenirii intr-o realitate concreta va fi posibila numai daca se va infaptui o revolutie in gindire,in constiinta umana,care sa conduca la victoria definitiva a spiritului de cooperare,de pace,asupra razboiului,care mai domneste inca.

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate