www.referat.ro contributia cronicarilor.doc8a596

882019 Wwwreferatro Contributia Cronicarilordoc8a596

httpslidepdfcomreaderfullwwwreferatro-contributia-cronicarilordoc8a596 18

CONTRIBUŢIA CRONICARILOR LADEZVOLTAREA LIMBII ŞI LITERATURII

ROMAcircNE

Umanismul este o mişcare culturală confundacircndu-se cu Renaşterea care s-a manifestat in secolele XIV-XVI maiicircntacirci icircn Italia şi apoi icircn icircntreaga Europă

Ideea principală a fost aducerea omului icircn centrul Universului icircn locul lui Dumnezeu adoptacircnd toleranţareligioasă ca reacţie icircmpotriva Inchiziţiei catolice care icircn Evul Mediu avusese puterea Astfel valorile spirituale antice aufost căutate şi redescoperite s-a pronunţat icircnflorirea artei culturii literaturii şi susţinerea dreptului la cultura Semanifestă icircncrederea icircn raţiune icircn valorile modelatoare ale culturii S-a regăsit armonia icircntre om şi natură

Umaniştii au atacat privilegiile feudale şi dreptul divin luptacircnd pentru drepturi democratice şi reforme socialeceea ce era o adevărată noutate şi o schimbare radicală a vremii Ei s-au răzvrătit icircmpotriva condiţiilor grele ale EvuluiMediu dorind o icircmbunătăţire a condiţiilor omului cu tot ceea ce icircnseamna viaţa pentru el

In cultura romacircnească Umanismul a pătruns abia spre sfacircrşitul secolului al XVI-lea odată cu primii cărturaricunoscători ai limbilor greacă şi latină alături de voievozi romacircni care au susţinut Renaşterea prin ridicări de adevăratemonumente religioase icircn stil renascentist

Totuşi Umanismul romacircnesc s-a identificat prin anumite trăsături cum ar fi caracterul educativ al literaturii ndash cronicarii scriu dintr-un motiv umanist conştienţi fiind de folosul cărţilor Astfel icircn bdquoPredoslovierdquo Grigore Urecheafirmă că s-a apucat să scrie o cronică pentru ca bdquosă nu se icircnece anii cei trecuţirdquo şi moldovenii să rămacircnă neştiutori aitrecutului lor bdquoasemene fiarălor şi dobitoacelor celor multe şi fără minterdquo In spiritul Umanismului cronicarul

urmăreşte faptele istorice petrecute icircn adevăr nu bdquobasnele şi poveştilerdquo Iar după Miron Costin istoria nu icircnsemna numaiconsemnarea faptelor trecute ci şi tragerea unor icircnvăţăminte din desfăşurarea evenimentelor din zugrăvirea unor dramesociale sau omeneşti care puteau fi evitate bdquocă letopiseţele nu sunt numai să le citească omul să ştie ce au fost icircnvremi trecute ce mai mult să fie de icircnvăţătură ce este bine şi ce este rău şi de ce să se fereascăhelliprdquo Acest prozator deidei avea cunoştinţă că scrisul este o bdquoiscusită oglindă minţii omeneştirdquo Continuatorul lui Ureche ştie că pentru a nuvorbi el icircnsuşi icircn deşert pentru a fi continuat la racircndul lui trebuie să fie citit Elogiul bdquoscrisoriirdquo cheamă pe acela allecturii bdquoPuternicul Dumnezeu cinstite iubite cetitoriule să-ţi dăruiască după aceacuteste cumplite vremi anilor noştricacircndva şi mai slobode veacuri icircntru care pe lacircngă alte trebi să aibi vreme şi cu cetitul cărţilor a face iscusităzăbavă că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos icircn toată viiaţa omului zăbavă decacirctu cetitul cărţilorhellipCiteacuteşte cu sănătate această a noastră cu dragoste ostenealărdquo bdquoDeci fraţilor cetitorilor cu cacirct vă veţi icircndemna a citipre acest letopiseţu mai mult cu atacirct veţi şti a vă feri de primejdii şi veţi fi mai icircnvăţaţi a dare răspunsuri la sfaturila domn şi la noroade de cinsterdquo

De asemenea Umanismul romacircnesc se deosebeşte şi prin caracterul patriotic militar şi popular cronicarii susţintezele etnogenezei romanitatea poporului romacircn latinitatea limbii romacircne unitatea poporului romacircn continuitatearomacircnilor in Dacia ndash cu argumente arheologice şi filologice Pe Ureche icircl preocupă icircnceputurile vieţii poporului romacircnexistenţa poporului romacircn icircn comparaţie cu istoria altor popoare conflicte cu largi repercusiuni politice precum bătălia pentru unirea bisericilor icircncepută icircn secolul al XV-lea şi neicircncheiată icircncă pe vremea lui După capitolul despredescălecarea Moldovei Ureche se ocupă de limba moldovenească avacircnd icircndrăzneala bazată pe ştiinţă icircntacircia oară icircncultura noastră să afirme originea latină a poporului romacircn şi a limbii romacircne să vorbească de unitatea poporului romacircndin Moldova Muntenia şi Transilvania afirmaţia lui apăracircnd icircntr-o formă apropiată de aceea a lui Poggio Braccioliniastfel bdquohellipde la Ricircm ne tragemhellipDe la racircmleni ce le zicem latini pacircine ei zic panis carne ei zic caro gaină ei zic galina muiere mulier femeie femina părinte pater al nostru noster şi altele multe din limba latinească şi de amsocoti pre amaruntul toate cuvintele le-am icircnţelegehelliprdquo Aceasta este bdquoicircncepătura letopiseţuluirdquo cum icirci spune el şi eaconstituie un moment de marcă icircn cultura noastră de la icircnceputul secolului al moment de marcă icircn cultura noastră de la

icircnceputul secolului al XVII-lea In afară de notarea domniilor şi evenimentelor istorice dinainte de Stefan cel Mare şiepoca de glorie a acestuia Grigore Ureche se simte obligat să icircnfăţişeze tablouri cu ştiri istorice geografice şi etnograficedespre popoarele vecine poloni tătari turci unguri Informaţia şi modul de alcătuire a cronicii presupun o adunare deştiri din diferite izvoare Opera este o icircncercare de sinteză istorică a Moldovei şi nu a rezultat din folosirea cacirctorva izvoareluate icircntacircmplător Ureche icircşi făcuse o imagine clară despre dezvoltarea istorică a poporului romacircn pe baza unei cercetărimai ample In mod sigur a citit mai mult decacirct un letopiseţ intern unul extern leşesc si o cosmografie Aşadar cacircndUreche afirmă că bdquorumacircnii cacircţi se află lăcuitori de la Tara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramureş de la un locsunt cu moldovenii si toţi de la Ricircm se tragrdquo cacircnd nu este de acord cu numele de Sciţia dat teritoriului romacircnesc deunele cosmografii cacircnd citează bdquoletopiseţele latineştirdquo icircnseamnă că a consultat şi confruntat icircntre ele mai multe izvoarePornind apoi de la sugestia conţinuta de aceste izvoare despre limba romacircnească Ureche semnalează pentru prima oară icircn

1



cultura noastră existenţa unui fond lexical latin icircn limba romacircnă icircn care au pătruns cuvinte de la alte popoare cu careromacircnii au venit icircn contact

Miron Costin adoptă şi el aceeaşi teorie icircncepacircnd chiar din predoslovie unde prezintă Italia din punct de vederegeografic şi etnografic căutacircnd apropieri icircntre italieni şi romacircni icircn baza unei vechi origini romane In capitolul al II-leadespre icircntemeierea şi icircntinderea Imperiului Roman autorul face referire icircntre altele la legende antice literaredesprerăzboiul Troiei sau despre Romulus şi Remus legende narate după cărţi populare medievale şi mai ales după opereclasice Intr-un scurt capitol nu icircntacircrzie a face referire la situaţia Daciei Urmează apoi capitolul războaielor romane cudacii cucerirea şi colonizarea Daciei cucerirea altor ţări europene pătrunderea romanilor icircn Asia şi Africa Capitolulurmător vorbeşte pe scurt de urme arheologice pentru ca icircntr-un altul să se ocupe pe larg de poporul romacircn şi de dovezilecare arată că acest popor este de origine romană Insistă asupra unităţii de grai a ardelenilor moldovenilor şi muntenilor

(bdquograiul de casă a ardelenilor mai mult are icircn sine icircnsemnarea graiului romacircnesc şi latinescrdquo) Costin relevăasemănările de port icircmbrăcăminte şi icircncălţăminte dintre romani şi romacircni De asemenea notează asemănarea icircnceremonia ospăţului şi mai ales a icircnmormacircntării icircnsoţită de cacircntece din flaut şi de cacircntece funerare zise de bocitoare profesioniste

La Neculce datoria de a nu-ţi uita patria locul de baştină e mai puternică decacirct toate oricacirct de multe şi de mariar fi obligaţiile unui boier faţă de domn fie acesta chiar şi rudă apropiată a sa cum era Cantemir pentru el Sfatul său pentru cititori sună emoţionant peste timp icircntrecacircnd cu mult fraza goală bdquodezinteresatărdquo icircndemnacircnd la iubirea de ţară prin legarea vieţii omului de pămacircntul unde s-a născut bdquoCe fraţilor moldoveni rogu-vă să luaţi aminte să vă icircnvăţaţişi să vă păziţi Oricacirct ar fi icircn cinste la vrun domn bine este să-i slujeşti cu dreptate că de la Dumnedzău ai platăDar cu domnul niciodata să pribegeşti măcar cum ar hi şi nu numai icircn ţară streină ce nici icircn Tarigrad cu dacircnsulsă nu mergi fiind tu moldovanrdquo Dragostea de ţară a cronicarului străbate ca un fier roşu letopiseţul şi nu pierde nici un prilej de a se manifesta Important pentru literatură este că patriotismul lui Neculce nu se rezumă la simple declaraţii ci ia

forma unor strigăte de durere bdquoOh oh oh săracă ţară a Moldovei ce nărocire de stăpacircni c-aceştia ai avut Ce sorţide viaţă ţ-au cădzut Cum au mai rămas om trăitor icircn tine de mare mirare este cu atacirctea spurcaciuni de obiceiurice se trag pacircnă astădzi icircn tine Moldovărdquo Foarte populare la vremea lor cronicile au totuşi pe lacircngă o icircnsemnătate documentară incontestabilă şi o valoareliterară demnă de atenţie fiind primele exerciţii de compoziţie literară

Grigore Ureche a fost un deschizător de drumuri pentru literatura noastră veche alcătuită din texte religioase dinlegende apocrife romane populare şi cronografe făcacircnd un gest capital pentru viitoarele desfăşurări pentru starea despirit a intelectualităţii romacircneşti din prima jumătate a secolului al XVII-lea Datele pe care le avem despre GrigoreUreche despre viaţa lui intimă şi despre rolul ce l-a jucat icircn viaţa publică a Moldovei sunt foarte sumare ca să ne putemface din ele o icoană vie a personalităţii lui Scolit la Lvov (după o programă de studii identică cu cele apusene) fără arenunţa la tradiţia istoriografică internă pe care o consultă cu rigurozitate Grigore Ureche schimbă codul după careistoriografii se ghidaseră pacircnă atunci El introduce icircn scrisul nostru cronicăresc maniera occidentală cu care fusese

familiarizat icircn timpul studiilor sale icircn vest Si ce era mai important el părăseşte slavona limbă foarte preţuită a literaturiiculte din acea vreme pentru a scrie icircn romacircneşteManuscrisul original al cronicii lui Ureche nu există toate manuscrisele care au ajuns pacircnă la noi sunt icircnţesate

cu interpolări adăugate ulterior de Eustratie Logofătul de Simion Dascălul şi de Misail Călugărul Pacircnă icircn prezent nu s-adescoperit nici un manuscris autograf al cronicii ca atare pacircnă la data primei imprimări a textului datorată lui MihailKogălniceanu la 1852 icircn aproximativ 42 de copii cele mai multe şi mai complete fiind de redacţie munteană şi prezentacircnd abateri mai mult sau mai puţin importante din punct de vedere filologic si ligvistic de la presupusa formăiniţială Cronica lui Grigore Ureche scrisă se pare icircntre 1642 data cacircnd el ajunge vornic mare cum semnează predoslovia şi 1647 data morţii a intrat icircnsă de timpuriu icircn macircna lui Simion Dascălul In ce icircmrejurări nu ştim Disputaicircn jurul interpolărilor din cronica lui Ureche icircncepea icircncă din vremea lui Miron Costin care icircn lucrarea sa bdquoDe neamulmoldovenilorrdquo punea pe seama lui Simion Dascălul şi a celorlalţi bdquobasnilerdquo icircn legătură cu provenienţa romacircnilor dintacirclharii aduşi de la Roma pe vremea regelui Vladislav al Ungariei Demonstraţia lui Miron Costin se baza pe icircncredinţarea

bunei informări a predecesorului său icircn ştiinţa istoriei spre deosebire de copiştii interpolatori care erau dupa părerea saoameni bdquode puţină minterdquo Lingviştilor le-a fost greu să descopere care au fost spusele marelui cronicar şi careadăugările lui Dascălul dar totuşi au reuşit icircn primul racircnd deosebind izvoarele după care au scris fiecare din cei doi Iar mai apoi icircn cronică se observă destul de clar doua firi doua mentalităţi doua personalităţi cu totul diferite O primă personalitate se caracterizează prin dorinţa de a se face cunoscută cu orice preţ prin tendinţa de a bdquotinde poveştile mai pelargrdquo cu riscul de a cădea icircn incoerenţă fără un simţ al măsurii şi al criticii In ceea ce-l priveşte pe Grigore Ureche icircnnici o parte a cronicii sale nu pomeneşte despre persoana lui nici măcar atunci cacircnd poate cititorul s-ar aştepta La polulopus Simion Dascălul mereu icircşi spune numele spre a se şti cine a scris racircndurile acelea bdquoAcestea cercacircnd cu nevoinţăvornicul Ureche scrie de zicehellipDupa aceia şi euhellipSimion Dascăl apucatu-m-am şi eu pre urma a tuturora a scrieaceste poveştihelliprdquo Concepţia lui Ureche despre istorie icircl determină pe acesta să icircndeplinească anumite condiţii de

2



obiectivitate icircn restabilirea adevărului consultacircnd atacirct izvoarele pămacircntene cacirct şi cele străine pentru a putea scoateadevărul din acestea bdquonu numai letopiseţul nostru ce şi cărţi străine am cercat ca să putem afla adevărul ca să numă aflu scriitoriu de cuvinte deşarte ce de dereptaterdquo Dimpotrivă Simion Dascălul este o fire imaginativă carelungeşte poveştile icircmpletind fără a discerne istoria cu folclorul Mai mult el schimbă datele din izvoare şi adaugă de lasine tot felul de născociri In plus stilul lui Simion Dascălul este de cele mai multe ori icircntortocheat plin de repetiţiineclar contrastacircnd cu stilul precis clar bdquoca o pisanie de bisericărdquo al lui Grigore Ureche Pe bună dreptate acesta estesocotit primul macircnuitor de condei care ne lasă o scriere icircn limba romacircnă o carte originală laică El este icircntemeietorul prozei in literatura romacircnă

Miron Costin luacircnd cunoştinţă de neadevărurile şi bdquoocărilerdquo aduse de simion Dascălul se revoltă ca om luminatce era şi se hotărăşte să alcătuiască un letopiseţ integral al Moldovei icircn care să expună pe larg şi pe icircnţelesul tuturor

bdquoicircnceputul ţărilor şi al poporului romacircnesc Plănuise probabil să scrie icircncă de la colonizarea Daciei dar vremurile nu i-auoferit nici momentele nici liniştea necesară continuării unei asemenea lucrări De aceea şi-a schimbat gacircndurile şi atrecut doar să continue cronica lui Ureche

Miron Costin fiul postelnicului şi mai tacircrziu hatmanului Iancu Costin avea o cultură aleasă Se născuse icircn 1633icircnsă copilăria şi-a petrecut-o icircn Polonia unde familia sa se refugiase din cauza domnitorului Vasile Lupu Studiile le-afăcut icircn Polonia la Universitatea din Cracovia Apoi Costineştii se icircmpacă cu Lupul şi din 1653 sunt iarăşi icircn slujba luiTacircnărul Miron icircnvăţat care ştia latineşte leşeşte avacircnd cunoştinţe de intaliană şi putacircnd probabil icircnţelege ruseşte a fost pentru icircnceput numit drept sol Mai apoi ia parte la diferite bătălii devine pacircrcălab de Hotin şi vel-comis sub Dabija paharnic sub Duca şi vornic al Tării de Sus sub Iliaş rămacircnacircnd icircn această funcţie pacircnă icircn timpul lui Antonie RusetDatorită icircnţelepciunii lui el este trimis să discute cu vizirul cacircnd la icircntrebarea acestuia dacă icirci pare bine că turcii au luatCameniţa Costin dă binecunoscutul răspuns că bdquoSicircntem noi moldovenii bucuroşi să să lăţască icircmpărăţia icircn toatepărţile cacirct de mult iară peste ţara noastră nu ne pare bine să să lăţascărdquo Moartea sa vine din pricina domnitorului

Constantin Cantemir care bdquomacircnca bine şi bea binerdquo şi bdquonumai iscălitura icircnvăţase de o făceardquo cu care era chiarcuscru Acesta icircn urma unui complot porunceşte tăierea capului lui Velicico Costin fratele lui Miron Apoi chiar dupămoartea soţiei sale capul lui Miron cade tot din dorinţa domnitorului care mai apoi a regretat icircndelung faptele sale Nicolae Iorga nota cutremurat că icircn momentul căderii capului lui Miron Costin nu-i mai trebuia nici o rugăciune fiindcăicircşi macircntuise sufletul cu opera pe care o lăsa neamului său

Miron Costin reia firul istoriei cu domnia lui Aron vodă (1595) despre care rămăsese doar un titlu de capitol icircncronica lui Ureche şi duce naraţiunea evenimentelor pacircnă la domnia lui Stefăniţă vodă Lupu inclusiv (1661) Cronica saconţine evenimente din vremea lui Stefan Răzvan din domniile Movileştilor icircn competiţie cu Mihai Viteazul AlexandruIliaş şi Stefan Domşa al II-lea din epoca lui Vasile Lupu şi Gheorghe Stefan Aşadar autorul a rămas cu povestireadeparte de evenimentele trăite personal icircn ultimii treizeci de ani El a scris icircn momentele de linişte ale deselor perioadezbuciumate şi nu a ajuns la icircmplinirea icircntacirciului său gacircnd de a da un letopiseţ complet al Moldovei

Grigore Ureche adusese povestirea evenimentelor istorice pacircnă la sfacircrşitul secolului al XVI-lea (firul acţiunii se

petrece icircntre 1395 de la al doilea descălecat pacircnă la domnia a doua a lui Aron vodă icircn 1594) icircncacirct pentru vremurilecontemporane Costin s-a folosit foarte mult de istoria orală şi amintirile familiei pentru redactarea cronicii saleMiron Costin este primul scriitor care aduce icircn literatura romacircnă patosul cărturarului umanist icircncrederea icircn

puterea scrisului şi a cărţii ca factor preponderent icircn viaţa socialăO altă minte luminată a Umanismului romacircnesc a fost colegul de divan al lui Nicolae Costin Ion Neculce care

ocupă prin resursele nesecate ale darului său de povestitor locul cel mai de frunte pe linia ascendentă a cronicarilormoldoveni

S-a născut la Iaşi icircn 1672 Tatăl său vistiernicul Enache murise de timpuriu omoracirct de poloni icircn Tacircrgul-OcneiViitorul mare cronicar se trăgea din ramura moldovenească a Cantacuzinilor veche şi vestită familie de boieri La cinciani a rămas orfan de tată crescut apoi mai ales de bătracircna Cantacuzino bunica sa După moartea tatălui său forţată deicircmprejurări icircntreaga sa familie se va retrage icircn Tara Romacircnească sub protecţia stolnicului Constantin Cantacuzino undeIon Neculce a stat patru ani Intors icircn Moldova prin 1700 Ion Neculce l-a icircnsoţit pe Antioh Cantemir fratele lui Dimitrie

icircn Polonia la Cameniţa icircntr-o expediţie militară S-a căsătorit cu nepoata domnitorului Constantin Cantacuzinosimţindu-se ataşat de familia Cantemireştilor Ocupă funcţii mărunte la domnie abia sub domnia lui Dimitrie Cantemir vafi mare hatman conducacircnd oştile moldovene icircn bătălia de la Stănileşti pe Prut (1711) După icircnfracircngerea suferită icircnaceasta bătălie icircl urmează pe domn icircn pribegia din Rusia timp de doi ani După şapte ani petrecuţi icircn Polonia se icircntoarceicircn Moldova Grigorie Ghica al II-lea icircl numeşte vornic al Ţării de Sus la vacircrsta de aproape şaizeci de ani ConstantinMavrocordat icircn a doua domnie icirci dă slujba de judecător de divan

Nu a fost un om prea icircnvăţat spre deosebire de Miron Costin de exemplu dar a beneficiat de medii prielniceculturii formacircndu-se şi trăind icircn preajma lui Constantin Cantacuzino şi a lui Dimitrie Cantemir A murit icircn 1745 şi a fosticircngropat la Prigorenii Mici

3



Deşi a avut o viaţă cu drumuri icircntortocheate cu suişuri şi coboracircşuri neaşteptate cu bucurii şi satisfacţii scurte şicu suferinţe icircndelungate toate aceste greutăţi i-au icircntărit şi lărgit personalitatea cronica bdquoLetopiseţul Ţării Moldoveirdquo dela Dabija-vodă pacircnă la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat a fost scrisă după anul 1733 cacircnd Ion Neculce erabdquobiv vel vornic de Ţara de Susrdquo ndash adică fost mare vornic ndash deci la batracircneţe scriere a unui om icircnţelept care a trăit şi avăzut multe cu harul povestirii

Cronica lui Neculce cuprinde istoria Moldovei de la Dabija-vodă (1661) de unde o părăsise Miron Costin pacircnăla 1743 deci un răstimp de 82 de ani el utilizează povestirile şi informaţiile de la rude prieteni şi tradiţiile populare Dinanii cuprinşi icircn cronică peste 50 constituie tinereţea maturitatea şi bătracircneţea lui Neculce aşa cum el icircnsuşi mărturiseşteicircn Predoslovie Cronica icircnfăţişează una din perioadele cele mai dramatice ale istoriei moldoveneşti epoca de prăbuşire adomniilor moldoveneşti şi icircnceputurile domniei fanariote Sunt pagini icircnţesate de intrigi de decădere naţională de

umilinţă subliniate icircn tablourile sumbre pe care ni le icircnfăţişează cronicarul Cronica lui Neculce se icircntemeiază pe faptetrăite şi astfel are un caracter memorialistic el fiind cel dintacirci memorialist al literaturii romacircne

Toţi aceşti cronicari au adus icircn literatura noastră scrieri cu o valoare literară deosebită punacircnd icircn calcul şiraportul dintre ficţiune şi realitate

Arta narativă a fost descoperită prin aceşti umanişti pe teritoriul romacircnesc Grigore Ureche ca dealtfel şi ceilalţicronicari care i-au urmat ţineau mult la precizia icircn timp şi spaţiu a comunicării Verbele de acţiune sunt icircntotdeaunaicircnsoţite de asemenea determinări ce dau satisfacţie cititorului icircn ceea ce priveşte exactitatea bdquoau purces icircn anii 6975 şiau tras spre Moldovardquo bdquoau trecut la Trotuş noiemvrie 19rdquo au sosit bdquola Roman noiemvrie 29rdquo bdquoa opta zidichemvrie 7 au ars tacircrgul Romanuluirdquo etc Icircn prima jumătate a relatării domină naraţiunea la singular bdquoau purcesrdquo (au este o forma arhaică aproape generală pentru singular persoana a III-a ) iar icircn a doua parte domină naraţiunea la plural ca şi cum craiul ar fi dispărut icircn mulţimea intrată icircn panică bdquocacircnd ei era ( =erau formă de imperfect persoana a III-a plural frecventă şi astăzi icircn limba vorbită ) bdquocarii scăpa ( =scăpau ) că fiind noapte nu ştiiardquo ( = ştiau ) Icircn paginile lui

Grigore Ureche se vede icircn primul racircnd concizia şi dinamismul naraţiunii odată cu sublinierea vădită ndash deşi de o mareeleganţă icircn sobrietatea cu care este facută ndash a atitudinii scriitorului neicircncălcacircnd cuvacircntul din Predoslovie icircn care spune căscopul letopiseţului este ca urmaşii să icircnveţe din experienţa istorică

Scriitorii clasici ai literaturii romacircne au intuit valoarea artistică a cronicii lui Ureche şi au utilizat-o ca model şica izvor de inspiraţie icircn creaţiile lor Nuvela bdquoAlexandru Lăpuşneanulrdquo de Costache Negruzzi a apărut icircn bdquoDacia literarărdquoicircn 1840 cu 12 ani mai icircnainte de publicarea cronicii Desigur Negruzzi a consultat-o icircntr-un manuscris dintre multele pecare i le-a pus la dispoziţie Mihail Kogălniceanu Nucleul nuvelei se afla chiar icircn cronică icircn scena icircn care Lăpuşneanuicircntacircmpinat de solii lui Tomşa care-i aduceau la cunoştinţă că ţara (adica boierii) nu-l vrea domn a pronunţat binecunoscutele cuvinte bdquoDe nu mă vor eu icirci voiu pre ei şi de nu mă iubescu eu icirci iubescu pre dacircnşii şi tot voiumerge ori cu voie ori fără voierdquo

La Miron Costin este evidentă tentaţia de a prezenta amănuntele mai ales icircn descrierea acţiunilor militareaceasta fiind explicată atacirct prin conştiinţa importanţei relatării celui ce a fost de faţă la eveniment cacirct şi din cauză ca

strategul din epocă socoteşte că soarta războaielor stă bdquoicircn clipala ochiuluirdquo Amănuntul este făcut semnificativ ca icircncompunerile literare sau ca icircn romanul cu tentă memorialistică unde detaliul devine materialul construcţiei uneicompuneri menite a ilustra o filozofie Pe alocuri bdquonaraţiunea cronicarului trece dincolo de hotarele genului istoric şise apropie prin gradaţia interesului şi prin puterea dramatică cu care ştie să icircnfăţişeze lucrurile de nuvelă şiromanrdquo Nici o mişcare a personajelor nici una din acele expresii semnificative ale lor care pot să arate ceva nu scapădin vedere cronicarului dramatizacircnd naraţiunea dacircnd viaţă caracterelor şi făcacircndu-le să se mişte sub ochii noştri( bănuiala domnului bdquodin biserică l-au lovit gacircnduri de purcesul logofătului aşa fără nădejderdquo viclenia mareluilogofăt care spune că jupacircneasa icirci este bolnavă şi care intră la domn cu bdquofaţa scornită de mare măhniciunerdquo) Presăratăcu amănunte pitoreşti cu portrete bine zugrăvite cu descrieri plastice povestirea lui Miron Costin e limpede vioaiecaptivantă Comparaţii sugestive ( domnii care icircnfruntă urile ca şi bdquocopacii cei mai icircnalţirdquo) proverbe plastice (bdquoBaniirăscolesc icircn lume icircmpărăţiile şi mari cetăţi surpărdquo) expresiile (bdquoau luat cacircmpiirdquo bdquoumbla cu capul a macircnărdquo) toateacestea icircmpreună dau stilului său un colorit viu şi o savoare deosebită Dar stilul său divulgă reala dificultate Acest stil

stacircnjenitor icircn naraţiune şi portret adică icircn proza istorică este din fericire mult mai potrivit icircn proza de idei pe care Costino scrie primul icircn literatura noastră Ea apare din predoslovia letopiseţului şi ajunge la măreţia sa icircn bdquoDe neamulmoldovenilorrdquo unde caracterul savant este la el acasă

Cronica lui Neculce apare simţitor apropiată de romanul memorialistic bineicircnţeles fără ca autorul ei să fi avut oasemenea intenţie El are darul extraordinar de a prinde psihologia maselor icircn mişcare Cu spiritul său acut de observaţieşi cu filozofia vacircrstei la care scria Neculce ştie să aleagă aspectele esenţiale din mulţimea datelor şi să le icircnfăţişezeconcret cu reacţia sa sufletească vie cu ironie sau duioşie cel mai adesea icircntr-un comentariu de narator sau de actor implicat icircn desfăşurarea faptelor Chiar cacircnd icircntacircmplările sunt numai auzite de la cineva sau citite Neculce le povesteşteicircn aşa fel icircncacirct ca autor dramatic dă iluzia maximă a realităţii şi actualităţii Ca şi cum şi-ar da seama că relatarea istoricărece poate să plictisească Neculce ştie s-o icircnvioreze la tot pasul cu incidente captivante El este neicircntrecut icircn descrierea

4



bătăliilor lupta de la Stănileşti fiind cea mai amplă naraţiune de luptă din cronicile noastre căci ea bdquoeste ca un adevăratziar plin de detalii senzaţionalerdquo Cronicarul are un mare talent de povestitor ştiind să găsească totdeauna cuvacircntul potrivit pentru fiecare situaţie şi să concentreze interesul povestirii icircn jurul unui eveniment Observaţiile psihologice suntfăcute icircn treacăt şi icircn modul cel mai natural nesistematic ca la toţi povestitorii populari care nu au prejudecata regulilor de compoziţie arătacircnd un stil indirect liber familiar lipsit de orice solemnitate pe care icircl introduce icircn proza naţională el povesteşte lucrurile ştiute bine de la alţii rotunjind secvenţele narative aproape perfectChiar dacă Neculce n-are multă cărturărie el are un talent de prozator icircnnăscut ca nimeni altcineva icircn icircntreaga noastrăliteratură medievală fapt care se relevă cel mai bine icircn legendele sale unde stilul are valoarea şi savoarea limbii populareDouă trăsături sunt izbitoare icircn bdquoO samă de cuvinterdquo şi anume faptul că aceste istorioare n-au mare lucru de legendă icircnele culegacircnd icircntacircmplări dintre cele mai obişnuite şi numai icircmprejurarea că sunt puse de obicei icircn sarcina unor personaje

cu statut istoric le icircnvăluie icircntr-un bdquoabur eroicrdquo iar mai apoi istoriile icircn cauză reprezintă un veritabil triumf al spirituluianecdotic nici descriere nici portet nici comentarii ci numai narativul pur Icircn bdquoO samă de cuvinterdquo aşezate icircn fruntealetopiseţului icircn ordine strict cronologică ceea ce icircnseamnă ca autorul le prezenta şi ca un fel de bdquoaddendardquo la istoriagenerală a Moldovei Neculce excelează prin concizia epică prin simplitate şi naturaleţe prin planul general al relatăriiMai ales icircn fragmentele narative atacirct icircn cronică cacirct şi icircn legende Neculce icircşi defineşte arta darul de a pigmenta epiculcu anecdoticul icircnvioracircnd relatarea istorică prin ironie şi haz ndash ca la Creangă George Călinescu spune chiar bdquoCacircndciteşti cronica lui Neculce un nume icircţi năvăleşte numaidecacirct icircn minte Creangă Icircn Neculce se icircnfăptuieşte cu unveac icircnainte acel amestec de mică cultură de tacircgoveţ şi de icircnţelepciune ţărăneasca[hellip] Cu Creangă el are icircmpreună ingenuitatea şireată acel tic de a se socoti neghiob crezacircndu-se totuşi deştept ( bdquoAşegrave socotescu eu cufirea megrave această proastărdquo ) proverbialitatea filozofia bătracircnească minunarea văietătura şi icircn fine acel lucru icircnvederat dar inanalizabil ce se cheamă darul de a povestirdquo Legendele lui Neculce se disting printr-un conţinutanecdotic cu un epic cuminte bătracircnesc cu sevă populară Ele au devenit sursă de inspiraţie dar şi model scriitorilor ( D

Bolintineanu C Negruzzi V Alecsandri M Sadoveanu )Impresia e de rafinament extrem icircn compoziţie cacircnd de fapt tiparele limbii aşază cuvintele şi frazele icircn locuri de

mai icircnainte stabilite icircn formule complicate definitive fixate de multă supunere icircnaintea coboracircrii lor pe hacircrtie Detaşareaartistului obiectivismul e dat de acele propoziţii inefabile devenite aproape un tic bdquodzicrdquo bdquoprecum dzic uniirdquo bdquoaşevorbăscu oameniirdquo bdquoiară oamenii aşe vorbăscu că au apucat unii dintre alţiirdquo etc Aproape toate cele 42 de legendesunt introduse sau icircncheiate prin cacircte un asemenea tic suav de povestitor

Unele dintre ele ndash icircn primul racircnd cele referitoare la Ştefan cel Mare ndash au fost reluate şi dezvoltate icircn poemeromantice de către un Negruzzi un Bolintineanu sau Alecsandri la epoca unei necesare evocări patriotice a trecutului deluptă glorioasă a poporului nostru Icircnsă abia la Sadoveanu odată cu maturizarea prozei romacircneşti arta lui Neculce a fosticircntr-adevăr icircnţeleasă de povestire impersonală folclorică sobră prin excelenţă Şi totuşi chiar la Sadoveanu se poateremarca pierderea realismului istoric arta relatării secu scurte lipsită de comentarii marginale Sadoveanu extrage dinracircndurile neculciene povestea romantică de dragoste icircn bdquoIstorisirea lui Zaharia Facircntacircnarulrdquo din volumul bdquoHanu Ancuţeirdquo

cronicarul concentracircnd ideile icircn cacircteva şiruri seci la urma urmei dar sugeracircnd imagini cu un contur nemaipomenittocmai din cauza lipsei comentariilor bdquoAvacircnd Radul-vodă o fată din trupul lui să fie fugit cu o slugă ieşind pre o fereastră din curţile domneşti din cetatea

Hacircrlăului Şi s-au ascunsu icircn codru Şi au făcut Radul-vodă năvod de oameni şi au găsit-o la mijlocul codrului la ofacircntacircnă ce să cheamă Facircntacircna Cerbului lacircngă podul de lut Deci pre slugă l-au omoracirct i-au tăiat capul iar pre dacircnsa audat-o la călugărie de au călugărit-ordquo( Legenda a XX-a)

Unele legende cum ar fi a XIX-a sunt de bdquoneicircnţelesrdquo tocmai prin faptul că Neculce se zgacircrceşte la a dainformaţii suplimentare şi prin lipsa opiniilor din partea celui ce relatează

bdquoCacircnd au bătut turcii pre Gaşpar-vodă la Ţuţora icircntorcacircndu-să leşii icircnapoi tăiat-au pre Jolcovschii hatmanul leşesculacircngă Movilău precum scrie letopiseţul Numai tătarul nu l-au ştiut că este Jolcovschii hatmanul leşilor Ce după ce l-auomoracirct au găsti ceasornicul icircn sacircn de aur cu diiamanturi Şi aflacircnd tătarul că au fost hatmanul leşăscu să fie dzis tătarulacela că nu trebuieşte să trăiască omul icircn lume dacă nu va avegrave năroc şi să să fie giunghiat sicircngurrdquo (Legenda a XIX-a)

Explicaţia acestei legende este mai greu de dat cu atacirct mai mult cu cacirct analiza situaţiei lipseşte cu desăvacircrşire lacel care infomează Sinuciderea lacircngă omul pe care icircl omori impresionează oricum puternic Dar oare de ce s-aicircnjunghiat acel tătar A fost oare cuprins de remuşcări la vederea omului pe care icircl ucisese

Icircn general pildele dau scrisului lui Neculce o anumită demnitate etică tendinţa de a instrui şi de a educa icircnacelaşi timp fiind unul din scopurile sale bdquoRugăm pe dumneavoastră iubiţi cetitori tineri să luaţi seama aceştiiscrisori de s-ar ticircmpla vreodată să mai vie nişte lucruri ca aceste icircn ţara noastră să vă ştiţi chivernisi să nu păţiţişi voi ca noirdquo

Toate aceste povestiri circulau din gură icircn gură fiind o adevărată literatură orală cumva folclorică Icircntotdeauna aexistat şi continuă să existe o literatură orală de colportaj (răspacircndire) ceva icircn genul bacircrfei un fel de proză realistădeosebită de ceea ce numim icircn mod obişnuit folclor nefantastică Astăzi ea este contopită icircn literatura propriu-zisă mai

5



ales icircn proza de tip memorialistic gen Negruzzi Ghica Creangă şi chiar Caragiale Fără să vrea şi fără să ştie dininstinct artistic Neculce este un precursor al tuturor acestora bdquoicircntacirciul mare povestitor romacircnrdquo (G Călinescu)

Cronicarii au adus icircn literatură şi tehnicile portretismului Cronica lui Grigore Ureche se remarcă prin portreterealizate icircn linii sobre Este cunoscut portretul lui Ştefan cel Mare cel mai clasic portret din literatura noastră veche Nulipseşte nimic din ceea ce trebuie pentru a ne evoca dinaintea ochilor portretul mai ales sufletesc al marelui voievodTotuşi nu trebuie neglijat faptul ca Grigore Ureche icirci icircnfăţişează şi defectele lui Ştefan avacircnd un spirit obiectiv şi astfeladuce şi părţile umbrite ale domnului icircn văzul cititorilor Dar defectele şi calităţile sunt gradate icircn aşa fel icircncacirct SfacircntulŞtefan Vodă este recunoscut ca un personaj plin de virtuţi bdquoFost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu macircniosşi degrabu vărsătoriu de sacircnge nevinovat de multe ori la ospeţe omoricircea fără judeţu Amintrilea era om icircntreg lahire neleneşu şi lucrul său icircl ştiia a-l acoperi şi unde nu gacircndiiai acolo icircl aflai La lucruri de războaie meşter

unde era nevoie icircnsuşi se vicircricircea ca văzacircndu-l ai săi să nu icircndărăpteze Şi pentru aceia raru războiu de nu biruiaŞi unde-l biruia alţii nu pierdea nădejdea că ştiindu-se căzut jos se rădica deasupra biruitorilorhelliprdquo Portreteremarcabile consacră şi altor figuri istorice lui Bogdan bdquocel Grozavrdquo (bdquonu icircn beţii nici icircn ospeţe petrecea ci ca unstejar icircn toate părţile pricvghiiardquo) lui Petru Şchiopul (bdquodomn vrednic cum să cade cu di toate podoabile cacirctetribuiesc unui domnu de cinstehelliprdquo)

La Miron Costin cronica nu este numai o icircnşiruire de evenimente istorice ci şi o galerie de portrete Tablourilelui sunt pline de emoţie Portretele lui Miron Costin sunt simple dar lucrate cu multă măiestrie Icircntre trăsăturile careindividualizează figurile una două scoase mai bine icircn relief sunt suficiente pentru a-i da conturul precis Cu prilejulconspiraţiei icircmpotriva lui Vasile Lupu Miron Costin zugrăveşte cu mare măiestrie diverse caractere logofătul GheorgheŞtefan este tipul vicleanului care joacă perfect drama omului zdrobit de mare necaz cu faţa bdquo ca pămacircntul scornită demare măhniciunerdquo bdquocă-i este giupacircneasa pe moarterdquo de-l crede şi-l compătimeşte şi Lupu vodă Se spunea că ŞtefanGheorghe urmărea tronul dar devotamentul lui părea a fi nestrămutat icircn timp ce Ciogoleştii sunt nişte trădători care se

laudă la beţie cu necuviinţele lor dar nimeni nu-i ia icircn seamă Uneori nu este nevoie decacirct de o simplă apropiere pentru aevoca o personalitate cum ar fi Ştefan pacircrcălabul de Soroca pe care icircl vedem viu trăind sub ochii noştri bdquoOm de miratde icircntregimea lui de sfaturi şi de icircnţelepciune cacirct pre acele vremi abie de era pămacircntean de potriva lui cu carele şiVasilie Vodă singur osebi de boieri făceau sfaturi şi multe ceasuri voroavă aşa era de icircntreg la fire Iară la statultrupului său era gacircrbov ghebos şi la cap cucuiat cacirct puteai să zici că este adevărat Isop la caprdquo

Alături de darul povestirii Neculce are ca nimeni altul pacircnă la el darul portretizării figurilor evocate icircnsuşire deromancier Personajele sale sunt icircn marea majoritate eroi de roman Cronicarul ştie chiar şi atunci cacircnd personajele nusunt personalităţi să le creioneze fizionomia şi să le sugereze caracterul printr-un gest un obicei sau un tic Icircnsă atuncicacircnd eroul este complex autorul icircl arată sub toate laturile şi fizic şi moral comentacircnd fiecare trăsătură ca icircntr-o fişă Neculce zugrăveşte cu succes figurile tuturor celor 14 domnitori de care se ocupă făcacircnd loc icircncă şi altor feţe Portretullui Dimitrie Cantemir domnitorul cel mai apropiat de cronicar nu conţine laude neicircntemeiate fiind unul din cele maiobiective Dimitrie Cantemir care icircn tinereţe se arătase bdquonerăbdător macircnios zlobiv la beţierdquo icircncacirct icirci ieşise bdquonumele

de om răurdquo dar care căpătacircnd domnia bdquoştiu să-şi piarză numele cel rău căci doară mai la vacircrstă venise au doarăchivernisise vieaţa lui unde nu era pace că aşa se arăta de bun şi de blacircnd că tuturora le era uşile deschise şinemăreţ de vorovegravea cu toţi copiii icircncacirct icircncepuseră toţi a se lipi de el şi a-l lăuda[hellip] Era om icircnvăţat Numai lagiudecăţi nu pregrave putegrave lua sama bine poate fi trăind mult la Ţarigrad icircn străinătate Lăcomie nu avegrave marelucrurile lui poftiegrave să fie lăudaterdquo Portretul neculcean stă la mijloc icircntre caricatură şi tablou Caracterul orgolios aldomniţei Maria fiica lui Bracircncoveanu şi soţia lui Constantin Duca-vodă un adolescent de abia 20 de ani este fixat binecu un suracircs de ironie icircntr-o atitudine din timpul mazilirii Dumitraşco vodă Cantacuzino este denunţat icircntr-un portretcaricatural de mari violenţe pamfletare bdquoŞi era om nestătător la voroavi tălpiz amăgitor geambaş de cei de la Fenerdin Ţarigrad Şi dup-aceste după toate era bătracircn şi curvar[hellip] Căutaţi fraţi iubiţi cetitori de videţi ce esteomenia şi curvia grecească Că el de bătracircn dinţi icircn gură n-avegrave Dimineaţa icirci icircncliegrave de-i punegrave icircn gură iar sara icircidescliegrave cu icircncrop şi-i punegrave pe masărdquo Un portret nu tocmai favorabil se face şi lui Constantin Cantemir bdquoCarte nu ştiegravece numai iscălitura icircnvăţase de o făcegrave Practică buna avegrave la voroavă era sănătos macircnca bine şi begrave binerdquo Portretul

lui Petru cel Mare capătă viaţă proprie tocmai prin prinderea ticului bdquoCam arunca cacircteodată din cap fluturacircndrdquo şi prin acţiune bdquoumbla de multe ori ca un om de racircnd pe jos fără alai numai cu două-trei slugirdquoCronicarii aduc icircn limba romacircnă şi icircn literatură toate modurile de expunere aşadar pe lacircngă naraţiune şi

descriere dialogul şi monologul Deşi stilul lui Ureche este de o precizie lapidară totuşi limba cronicii nu duce lipsă deun aer specific al pitorescului păstracircnd imagini sugestive formate la contactul cu viaţa satului iar Ureche nu se dă icircl laturide la a arăta viaţa de pe plaiurile romacircneşti conexiunea omului cu natura majoritatea comparaţiilor fiind făcute pe bazaelementelor naturii Astfel de imagini ce surprind viaţa plugarului a păstorului a vieţii patriarhale şi lupta dintre puterilenaturii dau culoare scrisului icircl fac să trăiască

Povestirea lui Miron Costin plină de detalii de senzaţie este icircnviorată prin numeroasele descrieri icircn care autorulse arată a fi un artist neicircntrecut icircntre contemporanii săi Cea mai cunoscută este descrierea invaziei de lăcuste cu care a dat

6



piept icircn Polonia despre care Călinescu spune că bdquoeste cea mai puternică transfigurare biblică a realităţii dinliteratura romacircnă un măreţ episod dantescrdquo Timpul este bdquoaproape de vremea secereirdquo bdquoeram pre atunci la şcoală icircn Bar icircn Podolia pre cale fiind de la sat spre oraşrdquo bdquonumai ce văzui despre miazăzi un nor unde se ridică ca onegură ne-au părut că vine o furtună cu ploaie deodată pacircnă ne-am ticircmpinat cu un nor de lăcusterdquo Detaliilerealiste sunt surprinse cu un rar dar de observaţie (bdquounde cădeau la mas ca albinele zăceauhellipşi nu se porneau pacircnă nuse icircncălzea soarele binehellipicircnsă unde macircncau rămacircnea numai pămacircntul negru icircmpuţit nice frunze nice pae oriiarbă ori semănătură nu rămacircneauhelliprdquo) fraza şi icircntorsăturile ei arhaice fac din ea cea mai frumoasă pagină dedescriere din literatura noastră veche

La realizarea impresiei de artă icircn cronica lui Neculce contribuie şi tablourile de epocă detaliile de decorindicaţiile ceremoniale pitoreşti fastuoase chiar De exemplu nunta domniţei Catrina Duca cu Ştefan feciorul cel

bdquogrozav la faţărdquo al lui Radu vodă la Iaşi oferă un tablou memorabil bdquoS-au veselit 2 săptămacircni cu feluri de feluri demuzici şi de giocuri şi pelivani şi de puşci Şi giuca 2 danţuri pen ogradă şi pe uliţe cu toţi boierii şi giupacircnesele icircmpodobiţi cu toţi neguţitorii şi tot tacircrgul Şi un vornic mare purta un cap de danţ şi alt vornic mare alt cap dedanţ icircmbrăcaţi cu şarvanele domneşti Numai mirii şi mireasa fiind feciori de domn nu giuca icircn danţ pe afarănumai ce giuca cu boieriirdquo

Odată cu descrierea icircn literatură au pătruns şi figurile de stil utilizate icircn mod frecvent de Neculce luacircnd dinvorbirea populară comparaţia cea mai simplă figură de stil Comparaţiile lui Neculce nu se caracterizează prin inedit dar totuşi contribuie la amplificarea ideii exprimate bdquointrat-au tătarii icircn ţară ca lupii icircntr-o turmă de oirdquo bdquosta asupra luica nişte lupirdquo bdquoca cum ar merge fulgerul aşegrave mergegrave focul icircmprejurrdquo etc Epitete de felul celor folosite de scriitoriculţi nu icircntacirclnim la Neculce dar găsim la el cacircteva epitete populare majoritatea conţinacircnd adjectivul bdquobogatrdquo bdquofăcegravebogată stricăciunerdquo bdquobogată ruşinirdquo bdquos-au făcut mare şi frumoasă nuntărdquoetc Metaforele sunt rare la Neculce pentru că sunt rare şi icircn vorbirea populară bdquofăcură paci cu tainărdquo bdquoDuca să tulbură tare şi-şi aprinse poaleli de toate

părţilerdquo etcCronicarii sunt cei care schimbă codurile după care istoriografii se ghidaseră pacircnă atunci reuşind să icircmbine

literatura cu istoria şi să dezvăluie lumii adevărul despre poporul romacircnO altă schimbare a fost facută icircn cadrul limbii Ureche prin factura stilistică a stilului sau a căutat să apropie

limba literară de bdquomatca latinărdquo George Călinescu spunea bdquoFrazele cad ca nişte brocarturi grele sau icircn felii ca miereaVorbirea cronicarului e dulce şi cruntă cuminte şi plină de ascuţişuri ironicerdquo Stilistica frazei lui Costin nu mai esteaceea simpla ca la Ureche Se observă imediat că fraza lui este grea fastuoasă inspirată de topica latină Adevăratacontribuţie a lui Costin la scrisul romacircnesc este sintaxa bdquoCu el sintaxa literară apare icircncepută şi cu desăvacircrşire icircncheiată icircn stare de a exprima orice gacircnd Tipul sintactic al epocei arhaice este coordonarea icircn acord cu stilisticagraiului vorbit care o complică mărind volumul emisiunii periodice prin agregări monotone de propoziţii scurtecu ajutorul unui singur fel de conjuncţie (şi deci)rdquo Propoziţiilor li se adaugă şi paranteze ce devin un corp sintacticdeosebit reprezentacircnd planul contemplativ al gacircndirii De cele mai multe ori textul costinian se poate traduce pe loc icircn

limba latinăCronica lui Neculce icircnfăţişează un interes deosebit şi din punctul de vedere lingvistic Icircn evoluţia limbii noastreliterare ea croieşte un drum nou Grigore Ureche şi Miron Costin au icircncercat să creeze un stil savant cu structurasintactică modelată după tiparele latine Icircnsă Neculce neavacircnd posibilitatea să-şi petreacă şi el copilăria icircn şcolile dinPolonia scrie icircn limba bătracircnească a timpului său cu rădăcini adacircnci icircn limba populară Stilul lui nu are acea simetrie a părţilor acel ritm armonios acele inversiuni după topica latină şi nici construcţii complicate Limba lui Neculce atacirct deapropiată prin structura sintactică de limba populară icircn care icircncepuseră să invadeze turcismele are o savoare deosebită şi prin mulţimea imaginilor sugestive icircmprumutate din cadrul vieţii rustice

Miron Costin ca personalitate complexă aduce cu sine motivele filosofice Icircn poemul de meditaţie filosoficăbdquoViaţa lumiirdquo este vorba de tema regretului că viaţa omului trece cum trec toate pe lume cunoscută icircncă din antichitatebdquoFugit irreparabile tempusrdquo (Horatiu) Poemul lui Costin este dominat de melancolia fragilităţii omului a cărui viaţăeste ca floarea cacircmpului (bdquoviaţa este floarerdquo) adesea răpusă icircnainte de vreme (bdquope mulţi şi fără de vreme duci la

această calerdquo) Poetul găseşte că icircn fond toate sunt trecătoare icircn lume de la viaţa omului pacircnă la viaţa corpurilor cosmice bdquoTrec zilele ca umbra ca umbra de vară Cele ce trec nu mai vin nici să-ntoarcă iarăhellip Ce nu petrecelumea şi-n ce nu-i cădere [hellip] Şi voi lumini de aur soarile şi luna Icircntuneca-veţi lumii veţi da jos cununahelliprdquobdquoViaţa lumiirdquo constituie o icircncercare de icircmpămacircntenire a genului poetic icircn literatura romacircnească

Cronicarii sunt cei care au scris actele oficiale ale naşterii limbii noastre şi a poporului nostru fără de careliteratura romacircnă ar fi apucat un drum pe care nici nu ni-l putem descrie icircn minte Operele lor sunt integrate icircn tezaurulculturii naţionale putacircnd mereu să ne icircntoarcem la ele şi să găsim ceva ajutător vremurilor noastre căci sunt ca niştereflectări icircn oglindă a spiritului romacircnesc icircntr-o continuă schimbare dar totuşi mereu aceleaşi străjuind de-a lungulveacurilor

7





cultura noastră existenţa unui fond lexical latin icircn limba romacircnă icircn care au pătruns cuvinte de la alte popoare cu careromacircnii au venit icircn contact

Miron Costin adoptă şi el aceeaşi teorie icircncepacircnd chiar din predoslovie unde prezintă Italia din punct de vederegeografic şi etnografic căutacircnd apropieri icircntre italieni şi romacircni icircn baza unei vechi origini romane In capitolul al II-leadespre icircntemeierea şi icircntinderea Imperiului Roman autorul face referire icircntre altele la legende antice literaredesprerăzboiul Troiei sau despre Romulus şi Remus legende narate după cărţi populare medievale şi mai ales după opereclasice Intr-un scurt capitol nu icircntacircrzie a face referire la situaţia Daciei Urmează apoi capitolul războaielor romane cudacii cucerirea şi colonizarea Daciei cucerirea altor ţări europene pătrunderea romanilor icircn Asia şi Africa Capitolulurmător vorbeşte pe scurt de urme arheologice pentru ca icircntr-un altul să se ocupe pe larg de poporul romacircn şi de dovezilecare arată că acest popor este de origine romană Insistă asupra unităţii de grai a ardelenilor moldovenilor şi muntenilor

(bdquograiul de casă a ardelenilor mai mult are icircn sine icircnsemnarea graiului romacircnesc şi latinescrdquo) Costin relevăasemănările de port icircmbrăcăminte şi icircncălţăminte dintre romani şi romacircni De asemenea notează asemănarea icircnceremonia ospăţului şi mai ales a icircnmormacircntării icircnsoţită de cacircntece din flaut şi de cacircntece funerare zise de bocitoare profesioniste

La Neculce datoria de a nu-ţi uita patria locul de baştină e mai puternică decacirct toate oricacirct de multe şi de mariar fi obligaţiile unui boier faţă de domn fie acesta chiar şi rudă apropiată a sa cum era Cantemir pentru el Sfatul său pentru cititori sună emoţionant peste timp icircntrecacircnd cu mult fraza goală bdquodezinteresatărdquo icircndemnacircnd la iubirea de ţară prin legarea vieţii omului de pămacircntul unde s-a născut bdquoCe fraţilor moldoveni rogu-vă să luaţi aminte să vă icircnvăţaţişi să vă păziţi Oricacirct ar fi icircn cinste la vrun domn bine este să-i slujeşti cu dreptate că de la Dumnedzău ai platăDar cu domnul niciodata să pribegeşti măcar cum ar hi şi nu numai icircn ţară streină ce nici icircn Tarigrad cu dacircnsulsă nu mergi fiind tu moldovanrdquo Dragostea de ţară a cronicarului străbate ca un fier roşu letopiseţul şi nu pierde nici un prilej de a se manifesta Important pentru literatură este că patriotismul lui Neculce nu se rezumă la simple declaraţii ci ia

forma unor strigăte de durere bdquoOh oh oh săracă ţară a Moldovei ce nărocire de stăpacircni c-aceştia ai avut Ce sorţide viaţă ţ-au cădzut Cum au mai rămas om trăitor icircn tine de mare mirare este cu atacirctea spurcaciuni de obiceiurice se trag pacircnă astădzi icircn tine Moldovărdquo Foarte populare la vremea lor cronicile au totuşi pe lacircngă o icircnsemnătate documentară incontestabilă şi o valoareliterară demnă de atenţie fiind primele exerciţii de compoziţie literară

Grigore Ureche a fost un deschizător de drumuri pentru literatura noastră veche alcătuită din texte religioase dinlegende apocrife romane populare şi cronografe făcacircnd un gest capital pentru viitoarele desfăşurări pentru starea despirit a intelectualităţii romacircneşti din prima jumătate a secolului al XVII-lea Datele pe care le avem despre GrigoreUreche despre viaţa lui intimă şi despre rolul ce l-a jucat icircn viaţa publică a Moldovei sunt foarte sumare ca să ne putemface din ele o icoană vie a personalităţii lui Scolit la Lvov (după o programă de studii identică cu cele apusene) fără arenunţa la tradiţia istoriografică internă pe care o consultă cu rigurozitate Grigore Ureche schimbă codul după careistoriografii se ghidaseră pacircnă atunci El introduce icircn scrisul nostru cronicăresc maniera occidentală cu care fusese

familiarizat icircn timpul studiilor sale icircn vest Si ce era mai important el părăseşte slavona limbă foarte preţuită a literaturiiculte din acea vreme pentru a scrie icircn romacircneşteManuscrisul original al cronicii lui Ureche nu există toate manuscrisele care au ajuns pacircnă la noi sunt icircnţesate

cu interpolări adăugate ulterior de Eustratie Logofătul de Simion Dascălul şi de Misail Călugărul Pacircnă icircn prezent nu s-adescoperit nici un manuscris autograf al cronicii ca atare pacircnă la data primei imprimări a textului datorată lui MihailKogălniceanu la 1852 icircn aproximativ 42 de copii cele mai multe şi mai complete fiind de redacţie munteană şi prezentacircnd abateri mai mult sau mai puţin importante din punct de vedere filologic si ligvistic de la presupusa formăiniţială Cronica lui Grigore Ureche scrisă se pare icircntre 1642 data cacircnd el ajunge vornic mare cum semnează predoslovia şi 1647 data morţii a intrat icircnsă de timpuriu icircn macircna lui Simion Dascălul In ce icircmrejurări nu ştim Disputaicircn jurul interpolărilor din cronica lui Ureche icircncepea icircncă din vremea lui Miron Costin care icircn lucrarea sa bdquoDe neamulmoldovenilorrdquo punea pe seama lui Simion Dascălul şi a celorlalţi bdquobasnilerdquo icircn legătură cu provenienţa romacircnilor dintacirclharii aduşi de la Roma pe vremea regelui Vladislav al Ungariei Demonstraţia lui Miron Costin se baza pe icircncredinţarea

bunei informări a predecesorului său icircn ştiinţa istoriei spre deosebire de copiştii interpolatori care erau dupa părerea saoameni bdquode puţină minterdquo Lingviştilor le-a fost greu să descopere care au fost spusele marelui cronicar şi careadăugările lui Dascălul dar totuşi au reuşit icircn primul racircnd deosebind izvoarele după care au scris fiecare din cei doi Iar mai apoi icircn cronică se observă destul de clar doua firi doua mentalităţi doua personalităţi cu totul diferite O primă personalitate se caracterizează prin dorinţa de a se face cunoscută cu orice preţ prin tendinţa de a bdquotinde poveştile mai pelargrdquo cu riscul de a cădea icircn incoerenţă fără un simţ al măsurii şi al criticii In ceea ce-l priveşte pe Grigore Ureche icircnnici o parte a cronicii sale nu pomeneşte despre persoana lui nici măcar atunci cacircnd poate cititorul s-ar aştepta La polulopus Simion Dascălul mereu icircşi spune numele spre a se şti cine a scris racircndurile acelea bdquoAcestea cercacircnd cu nevoinţăvornicul Ureche scrie de zicehellipDupa aceia şi euhellipSimion Dascăl apucatu-m-am şi eu pre urma a tuturora a scrieaceste poveştihelliprdquo Concepţia lui Ureche despre istorie icircl determină pe acesta să icircndeplinească anumite condiţii de

2
















3














4















5













6














7


















3














4















5













6














7
















4















5













6














7

















5













6














7















6














7
















7



www.referat.ro contributia cronicarilor.doc8a596

Documents