Baltagul

Baltagul este un roman polimorf realist si simbolic in acelasti timp.Mottoul cartii este „Stapane ,stapane /Mai cheama s-un cane”.

Romanul este o specie a genului epic in proza,de mare intindere ,cu o actiune complexa ,desfasurata pe mai multe planuri narative cu unu numar mare de personaje antrenate in conflicte puternice.

Titlul romanului este simbolic ,baltagul ,arma purtata indeosebi ce ciobani ,avand doua taisuri ,ce pot simboliza binele si raul :baltagul este arma crimei dar si arma dreptatii cu care criminalul este ucis de fiul victimei.Dupa legea arhaica,precrestina ,fapta lui Gheorghita este considerata justitie,nu crima.

Tema romanului ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc,datinile si obiceiurile taranului roman,modul lui de a gandi de a simti si de a actiona in problemele cruciale ale vietii.Desi de dimensiuni destul de reduse,naratiunea dezvolta o actiune complexa ,desfasurata in 16 capitole ,concentrata in jurul a trei nuclee epice:asteptarea lui Nechifor, care cuprinde asteptarea nelinistita a Vitoriei ,semnele prevestitoare ale nenorocirii, pregatirea pentru drum,cu apelul a autoritatea spirituala si de stat .Urmeaza cautarea ,nucleu ce cuprinde plecarea ,gasirea urmelor lui Nechifor ,gasirea cainelui ,apoi a trupului.Ultimul nucleu,actul justitiar ,va contine pregatirile de inmormantare, inmormantarea ,demascarea ucigasilor ,pedepsirea acestuia si a complicelui.

Romanul incepe cu o legenda caracteriologica despre munteni ,pe care Vitoria si-o aminteste in timp ce toarce ,singura ,pe prispa.Legenda proiecteaza incipitul romanului intr-un timp mitic ,autorul sugerand ca viata muntenilor se desfasoara neschimbata din timpuri imemoriale.Tot in acest moment al actiunii , expozitiunea ,se face si o prezentare a personajului principal,prin caracterizare directa naratorul atragand atentia asupra portretului fizic al eroinei.Femeie inca tanara ,cu ochi aprigi ,Vitoria este ingrijorata de absenta sotului ei : „Nechifor Lipan plecase de acasa dupa niste oi,la Dorna s-acu Sfantu-Andrei era pe aproape si el inca nu se-ntorsese”.O data cu trecerea zilelor ,vremea se raceste si argatul Mitrea se intoarce cu vacile si oile din poiana.Vitoria isi pregateste gospodaria pentru iarna ,din ce in ce mai ingrijorata .In incercarea ei de a afla ce s-a intamplat ,se duce la parintele Daniil ,pe care il roaga sa –i scrie o scrisoare lui Gheorghita ,mezinul familiei Lipan.Intrucat sfaturile preotului nu o linistesc ,femeia cere ajutorul babei Maranda ,vrajitoarea satului ,care ii spune ca Nechifor a fost prins in mrejele unei femei.In preajma Craciunului se intoarse acasa si Gheorghita ,de la care femeia afla ca Nechifor nu a mai trecut cu oile pe la apa Jijiei ,ca de obicei.

Femeia banuieste ca sotul ei a fost omorat si se hotaraste sa plece in cautarea lui,fapt ce constituie intriga romanului.

Desfasurarea actiunii prezinta drumul celor doi ,un drum invers al transhumantei. Insotita de fiul ei ,Vitoria pleaca in cautarea sotului ei ,incercand sa dezlege misterul absentei sale .Mergand din sat in sat ,Vitoria culege informatii si la Vatra Dornei afla ca Nechifor a trecut pe acolo insotit de doi ciobani ,cunoscuti ca oameni ai locului.Ajungand la Sabasa ,Vitoria afla cu uimire ca pe aici nu mai trecusera decat ceilalti doi ciobani. Femeia se intoarce la Suha unde in gaseste pe Lupu cainele lui Nechifor.Ajutata de caine, femeia gaseste osemintele sotului ei intr-o rapa.Dorinta Vitoriei vizeaza acum savarsirea dreptatii.Astfel,Vitoria il ingroapa pe Nechifor Lipan iar la praznicul de pomenire sunt

invitati si cei doi presupusi criminali.Conducand discutia cu abilitate,Vitoria ii supune pe cei doi la o tensiune mare ,astfel ca ,ei se demasca,fapt de constituie punctul culminant.

Specifica romanului este si actiunea ce se desfasoara pe mai multe planuri.In paralel cu conflictul exterior se desfasoara si un conflict interior al personajului ce urmareste zbuciumul eroinei ,conflict ce confera dramatism scrierii.

In relatarea intamplarilor predomina ,ca mod de expunere ,naratiunea care se impleteste cu descrierea si dialogul.Pasajele descriptive sunt foarte importante in acest roman,deoarece Sadoveanu recreeaza o lume arhaica , pe care o prezinta intr-o confruntare permanenta cu lumea moderna.

Dialogurile sunt vii ,consistente avand o mare importanta in economia romanului. Vitoria este asemenea unui detectiv care ii interogheaza pe toti cei cu care se intalneste ,in speranta ca va afla cat mai multe lucruri despre Nechifor ,oierul disparut .Replicile personajului feminin sunt si un mijloc indirect de caracterizare.Intrebarile femeii sunt directe,precise ,vocea sa abordand toate tonalitatile ,de la umilinta atunci cand vorbeste cu fete bisericesti ,la asprime cand o mustra pe Minodora.

Dintre numeroasele personaje ale romanului ,cele care atrag atentia cititorului, sunt bineinteles,Vitoria Lipan,personajul principal ,si Gheorghita ,personajul secundar.

Trasaturile celor doi sunt prezentate pe tot parcursul textului ,fiecare gest ,fapta sau gand contribuind la realizarea portretului lor.Vitoria este prezentata ,inca de la inceputul romanului ca fiind o femeie hotarita ,cu frica lui Dumnezeu ,pentru care dreptatea ,adevarul si familia sunt valorile supreme.O sotie si o mama iubitoare ,avand calitati de detectiv ,porneste cu mult curaj in cautarea sotului disparut.Pe drum are de infruntat multe pericole,se intalneste cu tot felul de oameni ,trebuie sa discute cu autoritatile si sa si invete fiul sa respecte valorile care i-au fost transmise de generatiile anterioare.Personajul secundar al romanului,Gheorghita ,este un adolescent care se transforma sub ochii cititorului intr-un tanar de nadeje.Pentru Gheorghita ,cautarea tatalui inseamna descoperirea propriei personalitati.

Romanul „Baltagul” este considerat in literatura romana un roman complex,fiind citit din mai multe perspective :ca roman mioritic ,ca roman al satului romanesc ,ca roman politist sau ca roman al formarii.